Zilele trecute am găsit, absolut întâmplător, pe un blog al cuiva necunoscut, copiat un întreg text scris de mine şi publicat pe blogul meu personal, prin 2007. Fără ghilimele, fără să specifice de unde e şi al cui. La urma urmei, m-am bucurat că i-a plăcut şi a vrut să şi-l păstreze pentru ea însăşi - că era blogul unei fete - şi că l-a împărţit cu prietenii ei.
Aşa şi tu. Întâmplător, ştiam ale cui sunt: Părintele Benedict Ghius într-un interviu. Dar măcar puteai să precizezi ale cui sunt ideile din comentariu, pentru ceilalţi.
Mulţumesc de gând şi de ideea de a scrie poveşti. Proza trebuie lucrată. Pentru a scrie proză, ai nevoie de 10% talent şi 90% muncă. Timpul, pentru mine, acum, e prea preţios, poate la pensie :)).
Cred că ambele forme sunt corecte și mai cred că trebuie să respectăm opțiunea autoarei pentru una din ele. Nu înțeleg de ce se comentează așa de puțin conținutul. /O\
e o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
Un text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
Nostim și bine scris. Convingătoare "împielițarea" în rolul fetiței: propoziții scurte cum vorbesc copiii, candoare și nevinovăție, descoperiri mirate. Toată lumea este a lor. Cu bureți cu tot.
Margas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
da, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
mulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
Ștefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
regret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
claudia, multumesc pentru interes si perseverenta. e mai rara zilele astea.
adrian, ma obligi sa fac excese de modestie si sa raspund aici, desi am vrut sa o spun si acolo. "istoric vorbind", eu mai stiu mai bine, si stiu ca am o problema cu finalizarea ideilor, textelor, prelegerilor, etc. sint mai multe motive pe care nu cred ca ma sa le discut aici. dar dupa cum un defect (sau un handicap) se poate transforma intr-o motivatie sau un "skill", e posibil sa fim martorii la asa ceva. mi-ar place sa stiu ca nu e ceva doar temporar. asta mai ales ca si eu sint foarte critic cu inabilitatea altora de a "ateriza".
Amintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
Ceea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
prin "incomod" inteleg eu ca e destul de frudian (la cita psihanaliza ma pricep eu) si te aseaza in fotoliul cititorului ca dupa aceea sa simti poate prea mult (prin puterea sugestiei cred eu) ca nu mai esti doar cititor...
sunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
apoi, aquamarine, depinde ce ochelari poarta cititorul cand citeste poezia. tu ii purtai pe cei care pot inghiti „gerunziul”:) multumiri pentru ca ti-ai luat timp sa vezi ceea ce ai vazut in textul meu!
yester, inteleptule, nu mai vorbi de trecere, ca prea spui frumos despre ramanere:) drept grait-ai, toata povestea creste „natural” din frumusetea primului vers, dar oarecum in jos, intru sustinere... In rest, numa de bine!
bobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
Aranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
DOREL - apreciez efortul s-ului..:)
SANCHO P. - eu nu scriu "la moda" dintr-un simplu motiv - nu-mi place moda poeziei de astazi iar pentru mine scrisul e o refulare fara a avea pretentii de scriitoere, poeta, inca etc. M-am jucat intr-o zi cu litera S si asta a iesit...sigur ca voi posta si altfel de texte la care astept pareri. Pana una-alta, multumesc :), MIrela
ARDAGAST - sigur ca limitarea la o singura litera "incorseteaza" destul de mult mesajul dar este si o provocare. Reusita sau nu, depinde mult si de parerea celui ce citeste.
"24. Membrii comunităţii literare Hermeneia au posibilitatea să îşi exprime liber opiniile despre textele
publicate pe site. Comentarea textelor nu este şi nu va putea fi îngrădită."
Prefer să pot spune despre un text: ÎMI PLACE! Partea simplă a lucrurilor! Fără să-l împestriţez cu tot soiul de păreri, citate, culori sau balene. Asta numesc eu pertinent. Pe Agonia găseşti texte ieftine ale administratorilor unde comentariile sunt mai lirice decât poemul. Pentru că noi oamenii suntem nişte pui ai nimicului triumfător, mici calamităţi indestructibile, ducând la desăvârşire "lingerea"!
Doresc să fac cunoscut autorului: că nu a scris degeaba un text, că empatizez cu versul lui, că rezonez cu imaginea creată...DAR ÎN CEL MAI SIMPLU MOD. Nu-mi plac lucrurile foarte uşoare cum ar fi băgatul de vină: e pleonasm dar nu chiar etc.
Dacă 24 din regulament este doar pentru că sună bine...nu mai merită discutat nimic şi poţi închide contul la rugămintea mea.
Adevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Zilele trecute am găsit, absolut întâmplător, pe un blog al cuiva necunoscut, copiat un întreg text scris de mine şi publicat pe blogul meu personal, prin 2007. Fără ghilimele, fără să specifice de unde e şi al cui. La urma urmei, m-am bucurat că i-a plăcut şi a vrut să şi-l păstreze pentru ea însăşi - că era blogul unei fete - şi că l-a împărţit cu prietenii ei.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deAşa şi tu. Întâmplător, ştiam ale cui sunt: Părintele Benedict Ghius într-un interviu. Dar măcar puteai să precizezi ale cui sunt ideile din comentariu, pentru ceilalţi.
Mulţumesc de gând şi de ideea de a scrie poveşti. Proza trebuie lucrată. Pentru a scrie proză, ai nevoie de 10% talent şi 90% muncă. Timpul, pentru mine, acum, e prea preţios, poate la pensie :)).
Cred că ambele forme sunt corecte și mai cred că trebuie să respectăm opțiunea autoarei pentru una din ele. Nu înțeleg de ce se comentează așa de puțin conținutul. /O\
pentru textul : în medalionul din piept dee o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
pentru textul : Drumul Damascului deVezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deDorin Cozan, comentariul tău ,deși scurt , surprinde ,zic eu, esența poemului. Mulțumesc pentru dunga aurie așezată pe haina lunaticului meu. cu simpatie
pentru textul : morile de vânt nu au ecou dep.s. tinand discutia printre cei inca normali la cap, tu stii ca eu oricand mi-as da viata pentru poezie:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deUn text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
pentru textul : feel deNostim și bine scris. Convingătoare "împielițarea" în rolul fetiței: propoziții scurte cum vorbesc copiii, candoare și nevinovăție, descoperiri mirate. Toată lumea este a lor. Cu bureți cu tot.
pentru textul : Azi am mâncat bureți deMargas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deObservaţii:
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
pentru textul : fără jucării de... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
pentru textul : Epilog deda, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
pentru textul : de inima ta m-am desprins demulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
Ștefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deregret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit declaudia, multumesc pentru interes si perseverenta. e mai rara zilele astea.
pentru textul : limbo deadrian, ma obligi sa fac excese de modestie si sa raspund aici, desi am vrut sa o spun si acolo. "istoric vorbind", eu mai stiu mai bine, si stiu ca am o problema cu finalizarea ideilor, textelor, prelegerilor, etc. sint mai multe motive pe care nu cred ca ma sa le discut aici. dar dupa cum un defect (sau un handicap) se poate transforma intr-o motivatie sau un "skill", e posibil sa fim martorii la asa ceva. mi-ar place sa stiu ca nu e ceva doar temporar. asta mai ales ca si eu sint foarte critic cu inabilitatea altora de a "ateriza".
Amintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
pentru textul : Neînţelesul joc al rătăcirii deCeea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
Da, Marian, pentru ca structura ta este de prozator. Multumesc pentru aprecieri, sunt onorata!
pentru textul : no moon rise, no moon set deexistă o boare în textul tău, și-mi vine să adiez...
pentru textul : obsesii dePe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
pentru textul : RE deprin "incomod" inteleg eu ca e destul de frudian (la cita psihanaliza ma pricep eu) si te aseaza in fotoliul cititorului ca dupa aceea sa simti poate prea mult (prin puterea sugestiei cred eu) ca nu mai esti doar cititor...
pentru textul : Tunel de liniște desunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
pentru textul : no new messages in your inbox deapoi, aquamarine, depinde ce ochelari poarta cititorul cand citeste poezia. tu ii purtai pe cei care pot inghiti „gerunziul”:) multumiri pentru ca ti-ai luat timp sa vezi ceea ce ai vazut in textul meu!
yester, inteleptule, nu mai vorbi de trecere, ca prea spui frumos despre ramanere:) drept grait-ai, toata povestea creste „natural” din frumusetea primului vers, dar oarecum in jos, intru sustinere... In rest, numa de bine!
pentru textul : zilnică debobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
pentru textul : îl iubesc pe grigore deAranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
pentru textul : o tristețe neterminată deSarbatori fericite!
pentru textul : Sărbători fericite! deDOREL - apreciez efortul s-ului..:)
SANCHO P. - eu nu scriu "la moda" dintr-un simplu motiv - nu-mi place moda poeziei de astazi iar pentru mine scrisul e o refulare fara a avea pretentii de scriitoere, poeta, inca etc. M-am jucat intr-o zi cu litera S si asta a iesit...sigur ca voi posta si altfel de texte la care astept pareri. Pana una-alta, multumesc :), MIrela
ARDAGAST - sigur ca limitarea la o singura litera "incorseteaza" destul de mult mesajul dar este si o provocare. Reusita sau nu, depinde mult si de parerea celui ce citeste.
:)
pentru textul : Stejarul Sisif de"24. Membrii comunităţii literare Hermeneia au posibilitatea să îşi exprime liber opiniile despre textele
publicate pe site. Comentarea textelor nu este şi nu va putea fi îngrădită."
Prefer să pot spune despre un text: ÎMI PLACE! Partea simplă a lucrurilor! Fără să-l împestriţez cu tot soiul de păreri, citate, culori sau balene. Asta numesc eu pertinent. Pe Agonia găseşti texte ieftine ale administratorilor unde comentariile sunt mai lirice decât poemul. Pentru că noi oamenii suntem nişte pui ai nimicului triumfător, mici calamităţi indestructibile, ducând la desăvârşire "lingerea"!
pentru textul : nupoem deDoresc să fac cunoscut autorului: că nu a scris degeaba un text, că empatizez cu versul lui, că rezonez cu imaginea creată...DAR ÎN CEL MAI SIMPLU MOD. Nu-mi plac lucrurile foarte uşoare cum ar fi băgatul de vină: e pleonasm dar nu chiar etc.
Dacă 24 din regulament este doar pentru că sună bine...nu mai merită discutat nimic şi poţi închide contul la rugămintea mea.
și încă ceva, ce faci tu aici nu e critică literară, este discreditare.
pentru textul : frica de nu deAdevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deÎn viziunea mea, poemul de faţă constituie un interesant şi semnificativ itinerar sufletesc
pentru textul : La margine (Profetul) dePagini