cel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
dar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
În care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
imi place mult poemul "aș putea inventa un pântec. o altă naștere pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" eu inca astept sa-mi unesc cele doua puncte, astept... cu drag, erika
Maricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
doamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
Textul este, desigur, creionul unui poet remarcabil. Notabil mi se pare mai ales faptul că se menţine perspectiva bacoviană, nu se retorizează preţios în marginea stilului atât de marcat al poetului.
Dar pentru că ne jucăm în stilul acestuia, mă prind eu însumi în acest joc, sedus de poemul lui Paul.
Las la o parte sintagma "icnesc sec" (care mi se pare - cum să zic? - crispată) şi propun, pentru versurile eliptice cu care se încheie primele trei strofe, variante cu predicat (care-mi par mai în spiritul lui Bacovia); sigur, ca sugestie, nu ca forme de acceptat:
1. Te uită-n oglindă cum mori.
2. Să stau la o masă de lemn.
3. Că-i calea ce duce-n sicriu.
Culmea e că dezavuez propunerile de acest fel!
Aş ţine, totuşi, la cea făcută pentru prima strofă; ea ar impune şi o mică schimbare în versul 5 (care ar putea deveni, eventual, "În mâini ţin o carte gălbuie".
O peniţă de aur pentru textul excelent, dar şi pentru a nu (se) înţelege greşit discuţia mea.
intra alma pe ring la spectacolul datului cu stîngul în dreptul. domnişoara nu ştie, aşa cum nu ştie nici Cristina Ştefan, că lauda de sine nu pute a bine. dar mă rog, fiecare cu deodorantul lui (sau al ei).
Consideraţiile Almei se încadrează la acelaşi capitol "mîlc bobadilic". Niciodată nu a anunţat pe nimeni din juriu, (Călin poate confrma) că propune descalificări de texte. De fapt Alina ştie prea bine cum a activat ca membru în juriu, aşa că dacă aş fi în locul ei, aş avea decenţa unei atitudini mai puţin belicoase. Repet, decenţa.
"Bariera" mea a fost, reamintesc celor cu memorie scurtă, a fost în legătură cu altfel de ieşiri de ale Almei, ieşiri de genul "hei, eu ştiu cine a scris textul X". Ieşiri care nu au nici o legătură cu gramatica sau alte criterii. Dar au legătură cu la(g)cunele deontologice ale Almei. Regret că sînt nevoit să spun asta.
Faptul că ea "vede" acum nu ştiu ce pe Hermeneia este... interesant. Şi noi vedem multe. But, of course, de gustibus.
Sau aşa cum îmi spunea cineva, acum cîteva secunde, "ai făcut transparente rezultatele juriului (ai fost extrem de transparent) şi tot nu le convine?".
Evident, unei categorii de oameni obişnuită doar cu şopîrle, corupţie, fofileli şi aranjamente pe sub masă, cu nepotisme, pile şi relaţii, ... modul transparent, democratic, absolut corect, ... pur şi simplu îi displace. Cam aşa cum apa rece doare dinţii stricaţi... Doar o metaforă. Nu o luaţi la propriu ;)
și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
curat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
e plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
Adriana, multumesc frumos, mi-a placut finalul comentariului tau. Ionut Caragea, textele sint deja grupate si ele inca se scriu. Mi-ar fi placut, intr-adevar, un volum pe care sa-l intitulez Story of a city, un volum de proza scurta, pentru ca eu cred ca ma prinde mai bine proza. Uneori poezia imi iese sau nu, dar cel mai bine ma scriu fara semne de punctuatie si dintr-o respiratie.
am introdus eu tag-ul la comentariul almei în ce privește "fosforescența" sau orice altă caracteristică grafică în afara dimensiunilor, ele nu sînt decît acelea ale imagiinilor așa cum le prelucrați voi. acest lucru nu poate fi influențat prin cod. poate e doar o impresie sau e monitorul de vină
eu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
una peste alta salut (re)implementarea.
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
Virgil, poate pentru că nu ai apucat să lecturezi şi alţi poeţi care folosesc aceleaşi repereţii "deranjante", cum spui tu, ai această părere. uite de exemplu în poezia lui Paul Celan se repetă pe alocuri chiar mai abitir decât mine unele cuvinte sau grupuri de cuvinte. şi te rog, chiar te rog să nu îmi spui apoi poate că plagiez stilul de a scrie a lui Paul Celan. pur şi simplu aşa este acest poem, şi dacă nu a plăcut, sper să placă altele, poate, pe viitor! :)
mulţumesc mult pentru lectură!
Text cu iz de melancolie, cred ca inteleg de ce. Imi plac foarte mult imaginile. Putin ironic pe alocuri. Incheierea mie personal mi-a intrat la inima:). Hmm...presimit ca o voi reciti peste vreo cateva luni ca sa-mi definesc anumite trairi:)).
Nu e musai să apreciaţi ceva la mine, d-nă Ştefan, trebuie doar să-mi receptaţi corect intervenţiile.
Spre deosebire de d-voastră, eu nu cred că-n orice om se ascunde un poet! Nici acum, nici peste ani. Mai cred că, în mediul virtual cel puţin, eşti egal cu ceea ce scrii acum. Nu peste un an, nu peste şapte, ci acum.
L-am descurajat pe Cezar? Nu mai scrie din cauza mea? Vă asigur eu că dacă e să nu mai scrie, n-o va mai face din cauza lui. Am spus-o şi reiterez: de cele mai multe ori, între talentul unui poet şi tăria cu care crede în el este un raport onest. Şi, până la urmă, despre cine vorbim? (că tot văd că dăm, graţios, flori de tei pe după nuc) Vorbim despre un user care, acum câteva luni a fost avertizat, de mine personal, că "noştri" se scrie cu un singur "i". Zilele acestea, am intrat pe un text al său, aflat in şantier, şi i-am repetat. Azi, textul stă necorectat. Puteţi verifica. Vorbim despre un user care la fiecare trei cratime, greşteşte una, care face pleonasme pe cm pătrat, pentru care anacolutul înseamnă religie etc etc etc. Pe acest user l-am deziluzionat?! S-avem pardon. De poeţi care s-au născut talent şi-au murit speranţă suntem sătui. S-avem, totuşi, simtul dimensiunii, oricât de mult ne-ar plăcea să fim făuritori de caractere lirice.
Despre cacofonii - în primul rând, eu nu cred în ele, iar dacă fac un efort de-a le ocoli, o fac din respect pentru cititori. Nu-i vina mea că alăturarea a două sunete nevinovate trezesc în urechile altora ecouri gri. Dacă uneori imi mai scapă, asta e.
A, şi nu cred că e cazul să-mi semnalaţi erorile, atunci când este evident că sunt făcute din grabă, pentru că s-ar putea să aflaţi că d-voastră puneti virgulă între subiect şi predicat într-o veselie. :). Ce-aţi spune să pornim de la premisa că fiecare dintre noi stăpânim destul de bine mofturile limbii române?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
pentru textul : n'oubliez jamais dedar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
Ȋmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui dedomnule petre, am corectat. multam. si da multa lume nu digera bine epicul din poeziile mele. poate intr-o zi... am sa scap de el.
pentru textul : Fast forward deÎn care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
pentru textul : Areopagul deimi place mult poemul "aș putea inventa un pântec. o altă naștere pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" eu inca astept sa-mi unesc cele doua puncte, astept... cu drag, erika
pentru textul : Săpătură fără fulgere deMaricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
pentru textul : eu şi un suflet dedoamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
silviu, te mai astept. multumesc pentru lectura si semn.
pentru textul : aproape noapte pe grant deVioleta, multumesc de lectura.
pentru textul : cocoon deNu inteleg ce se intimpla cu editarea. Este iesit totul din pagina.
pentru textul : De dragoste deDacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick deTextul este, desigur, creionul unui poet remarcabil. Notabil mi se pare mai ales faptul că se menţine perspectiva bacoviană, nu se retorizează preţios în marginea stilului atât de marcat al poetului.
Dar pentru că ne jucăm în stilul acestuia, mă prind eu însumi în acest joc, sedus de poemul lui Paul.
Las la o parte sintagma "icnesc sec" (care mi se pare - cum să zic? - crispată) şi propun, pentru versurile eliptice cu care se încheie primele trei strofe, variante cu predicat (care-mi par mai în spiritul lui Bacovia); sigur, ca sugestie, nu ca forme de acceptat:
1. Te uită-n oglindă cum mori.
2. Să stau la o masă de lemn.
3. Că-i calea ce duce-n sicriu.
Culmea e că dezavuez propunerile de acest fel!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deAş ţine, totuşi, la cea făcută pentru prima strofă; ea ar impune şi o mică schimbare în versul 5 (care ar putea deveni, eventual, "În mâini ţin o carte gălbuie".
O peniţă de aur pentru textul excelent, dar şi pentru a nu (se) înţelege greşit discuţia mea.
intra alma pe ring la spectacolul datului cu stîngul în dreptul. domnişoara nu ştie, aşa cum nu ştie nici Cristina Ştefan, că lauda de sine nu pute a bine. dar mă rog, fiecare cu deodorantul lui (sau al ei).
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deConsideraţiile Almei se încadrează la acelaşi capitol "mîlc bobadilic". Niciodată nu a anunţat pe nimeni din juriu, (Călin poate confrma) că propune descalificări de texte. De fapt Alina ştie prea bine cum a activat ca membru în juriu, aşa că dacă aş fi în locul ei, aş avea decenţa unei atitudini mai puţin belicoase. Repet, decenţa.
"Bariera" mea a fost, reamintesc celor cu memorie scurtă, a fost în legătură cu altfel de ieşiri de ale Almei, ieşiri de genul "hei, eu ştiu cine a scris textul X". Ieşiri care nu au nici o legătură cu gramatica sau alte criterii. Dar au legătură cu la(g)cunele deontologice ale Almei. Regret că sînt nevoit să spun asta.
Faptul că ea "vede" acum nu ştiu ce pe Hermeneia este... interesant. Şi noi vedem multe. But, of course, de gustibus.
Sau aşa cum îmi spunea cineva, acum cîteva secunde, "ai făcut transparente rezultatele juriului (ai fost extrem de transparent) şi tot nu le convine?".
Evident, unei categorii de oameni obişnuită doar cu şopîrle, corupţie, fofileli şi aranjamente pe sub masă, cu nepotisme, pile şi relaţii, ... modul transparent, democratic, absolut corect, ... pur şi simplu îi displace. Cam aşa cum apa rece doare dinţii stricaţi... Doar o metaforă. Nu o luaţi la propriu ;)
Virgil,
Știu că ai intuit mesajul. Altfel e un exercițiu de grafică rapid cu accente pe acuratețea tehnică și nu pe cea artistică.
Cristina,
Bănuiesc la ce te gîndești dar nu ștergem ba din contră vrem să vedem și noi furnicile. prin lupă măcar.
Ionuț,
Cred că dacă te-ai apucat de turburisme o să ai vînă.
mulțumim pentru vizualizare.
pentru textul : mic tratat de poezie deși hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dedar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
Interesante idei şi frumos scrise. Mi-a plăcut.
pentru textul : Laudă apelor cele mari deAm citit poemul tau. E un strigat.
pentru textul : Triunghiuri depăcat de pește, mai bine sărea în tigaie...
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși decurat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
pentru textul : covrigi calzi dee plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deşi mie îmi place acel regionalism, mulţumesc pentru semnul de lectură.
pentru textul : părea că ninge deAdriana, multumesc frumos, mi-a placut finalul comentariului tau. Ionut Caragea, textele sint deja grupate si ele inca se scriu. Mi-ar fi placut, intr-adevar, un volum pe care sa-l intitulez Story of a city, un volum de proza scurta, pentru ca eu cred ca ma prinde mai bine proza. Uneori poezia imi iese sau nu, dar cel mai bine ma scriu fara semne de punctuatie si dintr-o respiratie.
pentru textul : story of a city deda, multam. nu stiu ce-i in capul meu.
imi pare bine ca stii despre ce vorbesc eu aici
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara deam introdus eu tag-ul la comentariul almei în ce privește "fosforescența" sau orice altă caracteristică grafică în afara dimensiunilor, ele nu sînt decît acelea ale imagiinilor așa cum le prelucrați voi. acest lucru nu poate fi influențat prin cod. poate e doar o impresie sau e monitorul de vină
pentru textul : Renaștere deeu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deuna peste alta salut (re)implementarea.
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deVirgil, poate pentru că nu ai apucat să lecturezi şi alţi poeţi care folosesc aceleaşi repereţii "deranjante", cum spui tu, ai această părere. uite de exemplu în poezia lui Paul Celan se repetă pe alocuri chiar mai abitir decât mine unele cuvinte sau grupuri de cuvinte. şi te rog, chiar te rog să nu îmi spui apoi poate că plagiez stilul de a scrie a lui Paul Celan. pur şi simplu aşa este acest poem, şi dacă nu a plăcut, sper să placă altele, poate, pe viitor! :)
pentru textul : să am în grijă o lacrimă demulţumesc mult pentru lectură!
excelent aproape ludic. iată un text care m-a făcut să zîmbesc
pentru textul : Anticoncepționale deText cu iz de melancolie, cred ca inteleg de ce. Imi plac foarte mult imaginile. Putin ironic pe alocuri. Incheierea mie personal mi-a intrat la inima:). Hmm...presimit ca o voi reciti peste vreo cateva luni ca sa-mi definesc anumite trairi:)).
pentru textul : i-am pus numele studenție desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit deNu e musai să apreciaţi ceva la mine, d-nă Ştefan, trebuie doar să-mi receptaţi corect intervenţiile.
Spre deosebire de d-voastră, eu nu cred că-n orice om se ascunde un poet! Nici acum, nici peste ani. Mai cred că, în mediul virtual cel puţin, eşti egal cu ceea ce scrii acum. Nu peste un an, nu peste şapte, ci acum.
L-am descurajat pe Cezar? Nu mai scrie din cauza mea? Vă asigur eu că dacă e să nu mai scrie, n-o va mai face din cauza lui. Am spus-o şi reiterez: de cele mai multe ori, între talentul unui poet şi tăria cu care crede în el este un raport onest. Şi, până la urmă, despre cine vorbim? (că tot văd că dăm, graţios, flori de tei pe după nuc) Vorbim despre un user care, acum câteva luni a fost avertizat, de mine personal, că "noştri" se scrie cu un singur "i". Zilele acestea, am intrat pe un text al său, aflat in şantier, şi i-am repetat. Azi, textul stă necorectat. Puteţi verifica. Vorbim despre un user care la fiecare trei cratime, greşteşte una, care face pleonasme pe cm pătrat, pentru care anacolutul înseamnă religie etc etc etc. Pe acest user l-am deziluzionat?! S-avem pardon. De poeţi care s-au născut talent şi-au murit speranţă suntem sătui. S-avem, totuşi, simtul dimensiunii, oricât de mult ne-ar plăcea să fim făuritori de caractere lirice.
Despre cacofonii - în primul rând, eu nu cred în ele, iar dacă fac un efort de-a le ocoli, o fac din respect pentru cititori. Nu-i vina mea că alăturarea a două sunete nevinovate trezesc în urechile altora ecouri gri. Dacă uneori imi mai scapă, asta e.
A, şi nu cred că e cazul să-mi semnalaţi erorile, atunci când este evident că sunt făcute din grabă, pentru că s-ar putea să aflaţi că d-voastră puneti virgulă între subiect şi predicat într-o veselie. :). Ce-aţi spune să pornim de la premisa că fiecare dintre noi stăpânim destul de bine mofturile limbii române?
pentru textul : iarna dePagini