da, daca silvius ar avea perspicacitatea lui dorin in a vedea ce anume "este" poezie din metaforele si sintagmele pe care le scrie, probabil ne-ar putea surprinde din cind in cind. dar...
Când se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
Violeta, daca lectura ti-a starnit nostalgii si daca Orianei i-a facut bine in seara-n care l-a descoperit, inseamna ca scrierea lui se justifica. Multumesc. Da, receptam in functie de noi insine, dincolo de intentia autorului, si cat de frumos este asta!
Cu regret, anunt pe aceasta cale ca, din motive bine intemeiate, am cerut sa fiu exclus dintre autorii care publica pe "Hermenia". Cine va dori sa ma contacteze ma va gasi pe www.agonia.ro. Urez tuturor toate cele bune, Gorun Manolescu
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
probabil linkul meu va deranja editorii site-ului, de aceea imi cer scuze - dar e bine sa fim oameni si sa vedem uneori si ce e in spate, desi fapta e de condamnat si ramane la fel de rusinoasa si intolerabila
pentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
ăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
Preteni dragi,
As fi vrut sa scriu mai multe, as fi vrut sa multumesc fiecaruia in parte. Din pacate, problemele mele de vedere nu imi ingaduie sa o fac... Dar va port in gand si va simt alaturi. Credeti-ma ca nu este doar un cuvant formal si gol. Un cuvant sincer poate lumina o viata. Va multumesc pentru ce mi-ati oferit, pentru caldura ce mi-a dat forta sa merg mai departe. Sa ne vedem cu bine, niciodata pana acum n-am stiut cata frumusete iti poate aduce vederea unui om... Fiti binecuvantati si iubiti. Si va astept vineri la lansare, sa ne vedem iarasi.
Adriana Lisansdru
PS: am scris aproape orbeste, pipaind...daca sunt greseli de tastare, imi cer scuze.
Ceea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
incercand sa te rotesti ca un dervis, nu vei fi decat un românaș care ameteste fara sa inteleaga nimic mistic ori poetic... probabil ai avea nevoie de o initiere (mai intai in cultura si lirica islamica, ulterior in mistica sufita) ca sa pricepi ceva din: 1. pluralitatea demersurilor lirice 2. tematica arhetipala uzitata in text 3 dimensiunea unei mistici ambivalente ghinion insa, dragul meu emiemi: azi nu dau lectii... insa nu te complexa. sunt sigur ca cercul stramt e si confortabil.
boba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
basta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
ecsquse mua, me je compren pa set melanj de la merveioze lang fransez dan le titl avec le texte qui parl a comiun lang angle.
tiu e tre poliglot jeu se, me se ne pa possibl a melaje set deu lang
tiu peu melaje si tu vule le rumen avec le fransez, les angle avec le rumen, le japones avec le filipines, me jame le fransez avec les angle
set ma opinion tre sanser, es che tu shange le titl, es che tu shange le poem
regard
credeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...
Îngroparea îmi pare a fi un act sexual. ... Deschid inima dulce și caldă-a pământului ești sigur că se face dragoste?:)) poate pe cord deschis:) atent, paul
ei...asta e intrebarea: cum-ul sau ce-ul.
si raspunsul meu este: ce-ul.
acel "cum", Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor, etc. cine construieste pornind de acolo, ramane nu cu o casa, ci cu poleiala de pe pereti, care dureza...pana la prima ploaie.
imi pare rau ca nu pot zabovi mai mult pe subiect, sunt foarte obosita si-ntr-o criza teribila de timp. dar te invit sa discutam, daca vrei, dupa Craciun. :)
Sapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
Intrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
descopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
Îmi pare respirând un aer clasic, îmi aduce a Topârceanu sau poate chiar un Păstorel Teodoreanu poate datorită învecinării cu epigrama. Totuși e un spirit treaz, iar sobrietatea ultimelor două versuri îi conferă greutatea lirică de care avea nevoie. Dar asta s-a spus deja.
1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
Acest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Repaus... felin şi demonic" mi se pare foarte inspirat.
Interesantă şi imaginea cu îngerul care te poartă în lesă
Cred că e puţin prea abstractizată, pierzând miezul dintre cuvinte şi miza pe care ar trebui s-o ofere. Se leagă, dar nu prea văd dincolo de ea.
La "demult", cred că în acest caz se scrie în două cuvinte.
pentru textul : O nouă provocare deda, daca silvius ar avea perspicacitatea lui dorin in a vedea ce anume "este" poezie din metaforele si sintagmele pe care le scrie, probabil ne-ar putea surprinde din cind in cind. dar...
pentru textul : Cu ţara deCând se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
pentru textul : roza duhurilor deIn opina mea asa nu.
pentru textul : Într-un târziu deVioleta, daca lectura ti-a starnit nostalgii si daca Orianei i-a facut bine in seara-n care l-a descoperit, inseamna ca scrierea lui se justifica. Multumesc. Da, receptam in functie de noi insine, dincolo de intentia autorului, si cat de frumos este asta!
pentru textul : Röntgen deCu regret, anunt pe aceasta cale ca, din motive bine intemeiate, am cerut sa fiu exclus dintre autorii care publica pe "Hermenia". Cine va dori sa ma contacteze ma va gasi pe www.agonia.ro. Urez tuturor toate cele bune, Gorun Manolescu
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente des-ar putea ca eşti poet, Cristiane. şi poeţii când mor atunci încep să trăiască.
pentru textul : profilaxie deAdriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur deprobabil linkul meu va deranja editorii site-ului, de aceea imi cer scuze - dar e bine sa fim oameni si sa vedem uneori si ce e in spate, desi fapta e de condamnat si ramane la fel de rusinoasa si intolerabila
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/va-rog-cititi
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont depentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deva multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
pentru textul : mov deun zambet nu strica nimanui mai ales pe vremea asta...pe care am vrea-o alba...!!!
pentru textul : Lovitură de rafturi deăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
pentru textul : înălțarea din pântec dePreteni dragi,
As fi vrut sa scriu mai multe, as fi vrut sa multumesc fiecaruia in parte. Din pacate, problemele mele de vedere nu imi ingaduie sa o fac... Dar va port in gand si va simt alaturi. Credeti-ma ca nu este doar un cuvant formal si gol. Un cuvant sincer poate lumina o viata. Va multumesc pentru ce mi-ati oferit, pentru caldura ce mi-a dat forta sa merg mai departe. Sa ne vedem cu bine, niciodata pana acum n-am stiut cata frumusete iti poate aduce vederea unui om... Fiti binecuvantati si iubiti. Si va astept vineri la lansare, sa ne vedem iarasi.
Adriana Lisansdru
PS: am scris aproape orbeste, pipaind...daca sunt greseli de tastare, imi cer scuze.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deCeea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deLa cald vorbind nimic de intuit; been there, done that, that’s me. pattern emoțional
pentru textul : kașmir deincercand sa te rotesti ca un dervis, nu vei fi decat un românaș care ameteste fara sa inteleaga nimic mistic ori poetic... probabil ai avea nevoie de o initiere (mai intai in cultura si lirica islamica, ulterior in mistica sufita) ca sa pricepi ceva din: 1. pluralitatea demersurilor lirice 2. tematica arhetipala uzitata in text 3 dimensiunea unei mistici ambivalente ghinion insa, dragul meu emiemi: azi nu dau lectii... insa nu te complexa. sunt sigur ca cercul stramt e si confortabil.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deboba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ debasta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
ecsquse mua, me je compren pa set melanj de la merveioze lang fransez dan le titl avec le texte qui parl a comiun lang angle.
pentru textul : Drapeau blanc detiu e tre poliglot jeu se, me se ne pa possibl a melaje set deu lang
tiu peu melaje si tu vule le rumen avec le fransez, les angle avec le rumen, le japones avec le filipines, me jame le fransez avec les angle
set ma opinion tre sanser, es che tu shange le titl, es che tu shange le poem
regard
credeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...
pentru textul : Obiecte fragile deÎngroparea îmi pare a fi un act sexual. ... Deschid inima dulce și caldă-a pământului ești sigur că se face dragoste?:)) poate pe cord deschis:) atent, paul
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deBinențeles că umbra are umbră: penumbra.
pentru textul : femeia cu umbre deei...asta e intrebarea: cum-ul sau ce-ul.
si raspunsul meu este: ce-ul.
acel "cum", Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor, etc. cine construieste pornind de acolo, ramane nu cu o casa, ci cu poleiala de pe pereti, care dureza...pana la prima ploaie.
imi pare rau ca nu pot zabovi mai mult pe subiect, sunt foarte obosita si-ntr-o criza teribila de timp. dar te invit sa discutam, daca vrei, dupa Craciun. :)
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deSapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
pentru textul : După Pompei deIntrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I dedescopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
pentru textul : Alchimia sufletului de"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei de"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
Îmi pare respirând un aer clasic, îmi aduce a Topârceanu sau poate chiar un Păstorel Teodoreanu poate datorită învecinării cu epigrama. Totuși e un spirit treaz, iar sobrietatea ultimelor două versuri îi conferă greutatea lirică de care avea nevoie. Dar asta s-a spus deja.
pentru textul : Sfârșit de toamnă deuneori titlul nu vine...
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale de1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAcest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
Pagini