aşa este, e un fel de dezacord acolo fiindcă îngheţata se topeşte. Propriu-zis această poezie e un fel de colaj din amintiri care depind de trei situaţii diferite - trenul, biserica cu muzeu şi spitalul cu îngheţata la cofetărie. Am încercat să găsesc un fir comun şi de aceea e puţin sincopată. Cât despre codul de bare, aşa a curs firesc pentru mine, dar ştiţi şi dvs. cum e - ceea ce firesc pentru un suflet al unui individ pare preţios sau lipsit de naturaleţe pentru cititori. Recunosc , e loc de mai bine, vă salut domnule Gorun.
ca nu spun nimic dupa... ce anume? ca nu am inteles. da, probabil ca am exagerat cu impotenta. sau poate e influenta limbii engleze asupra mea unde "impotent" nu are procentual vorbind atit de pregnanta incarcatura sexuala ca in limba romana. am sa schimb.
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
da, un text excelent pe care l-am citit cu placere. totusi ma intreb, preferi tu sa asezi astfel textul in pagina?, exista o incompatibilitate intre editorul tau de texte si formatul nostru? sau exista vreun al motiv pentru care textul apare cu acele (BR) in pagina
cu excepția lui „fericită e femeia care plînge în braţele bărbatului ei”, care mi se pare nițeluș cam siropos, textul este bun. aș mai renunța la niște cuvinte de legătură și are ieși poezie. o primăvară frumoasă.
In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
Cristina, nu a fost o greșeală sau o scăpare. A fost intenționat așa. Și mai sînt texte unde am „practicat” asta. Și nu știu de ce dar mie nu îmi displace.
mulțumesc pentru citire și observații
mi-ai amintit de prima mea cutie de carioca pe care mi-a luat-o colega de banca Niculina (!) mi le-a dat inapoi dupa un scandal mare, dar jumatate folosite. le luasem de acasa sa i le arat. erau frumoase dar si scumpe. niciodata nu am mai avut un sentiment de deznadejde ca atunci. pentru ca mi le-a luat si nu mi le-a cerut. sigur i le-as fi imprumutat! doar era colega mea de banca. e o povestire scrisa bine si nu pot decit sa te felicit.
...încăpăţânare, ci de constatare. Ea, calitatea, într-o măsură mai mică sau mai mare, există în mai toate textele pe care le postaţi. Rămâne doar s-o împăcati cu toate palierele.
Mai citim, mai vedem.
wow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
Încă ceva concret, ca să aterizăm. Știți când se pierde poezia? Atunci când se refuză ori se neagă metafora, adică ceea ce a caracterizat poezia încă de la începuturile ei.
Și eu am râs amintindu-mi sceneta respectivă, apoi imediat am plâns pentru că Silvia îl dă pe Omar Khayyam la crez artistic... cam la asta mă refeream eu când ziceam despre 'ridicarea nivelului'... așa-i Virgil, asta nu se poate face la comandă, câtă vreme ființe ca Silvia și apoi mai vine și altul pe care ar trebui să îl respect și pică în asemenea gheene ale gândirii, la urma urmei urmei aici ce e? un site de literatură sau un sanatoriu de reabilitare în care scriem poezii tâmpite și dovedim că suntem perfect treji??
În rest îmi place să ma las făcut pe ocară pe aici de oameni care habar nu au nici nici cine sunt nici ce fac... nu-mi pasă, lor însă ar trebui să le pese pentru că de fapt ei se fac de râs acolo unde se râde mai tare, pentru că se râde la urmă.
Cât privește 'creațiile mele' pentru că a fost făcută o referire aici, nu am mai scris ceva nou de vreo doi ani, deocamdată mă concentrez asupra volumului pe care îl voi publica probabil cândva la începutul verii, el conține ceea ce a fost perioada acelei minunate agore poetice (2004-2007, Virgil sigur ți-o amintești) și care mi-a marcat începuturile literare. Probabil va fi o trilogie, dar nu vreau sa dezvălui mai mult acum. În rest, revin la ideea de bază, anume cât de mult mi-ar plăcea să văd cum se ridică nivelul calitativ al postărilor literare aici pe Hermeneia, un site care înseamnă foarte mult pentru mine. Și să nu mai văd intevenții cretine (scuzați termenul dar nu găsesc un sinonim mai simpatic) care mă 'suspectează' că aș fi altcineva. Cine are dubii să pună mâna pe telefon, am mai spus asta.
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
Mi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
Nu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
Andrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam impresia, justificata dealtfel dar din alt punct de vedere se pare, ca am lasat-o prea in salbaticia ei. o voi revedea, multumesc pentru atentionari.
katya,
cred ca de fapt am avut in minte modul in care aluneci pe sticla iar fuga devine imposibila. e si o mica ironie in prima strofa, n-am avut insa pretentia de a fi sesizata - in context... viata atat de frumoasa? :o)
intotdeauna m-am intrebat daca o deschidere spre alte interpretari inseamna potential sau esec.
dar chiar imi place imaginea ierbii casante, multumesc.
alina,
felul in care m-am gandit acolo a fost iarba moale-sticla moale, calda, ca iarba, care se intareste brusc si fuga pe ea devine imposibila. stiu, nu e clar, dar mi s-a parut ca alunecarea reiese usor de acolo.
interesant, m-am oprit si eu la cuvintele acelea, am vrut sa echilibrez aerul serios, asa ca le-am lasat. ca si "prostu'" ori "Nae". Sa fim seriosi... Nae? :o) a fost un experiment, desi neadresat - n-am cautat s-i aflu reactiile, s-a simtit insa fain. :o)
Aida, tu spui că "mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto." Eu totuși nu cred că s-a adaptat ca "moto" cu forma aceasta masculină "mottul" folosită de tine. Și m-am dus la DEX. Ce am aflat? Ei bine, se folosesc ambele variante respectiv: "mótto s. n., art. móttoul; pl. móttouri" sau "MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto." De asemenea, nu se foloseste "ultimile reguli" ci "ultimele reguli". Îți atrag atenția amical și în contextul folosirii corecte a limbii române. Chiar dacă aceste observații par dure, directe și fără menajamente, trebuie să reții următorul lucru: oricât de genial/original ar putea fi un text, dacă el conține greșeli gramaticale devine zero, nu numai în mediul literar românesc cât și prin alte locuri. Îți pot confirma și alții.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aşa este, e un fel de dezacord acolo fiindcă îngheţata se topeşte. Propriu-zis această poezie e un fel de colaj din amintiri care depind de trei situaţii diferite - trenul, biserica cu muzeu şi spitalul cu îngheţata la cofetărie. Am încercat să găsesc un fir comun şi de aceea e puţin sincopată. Cât despre codul de bare, aşa a curs firesc pentru mine, dar ştiţi şi dvs. cum e - ceea ce firesc pentru un suflet al unui individ pare preţios sau lipsit de naturaleţe pentru cititori. Recunosc , e loc de mai bine, vă salut domnule Gorun.
pentru textul : peisaj zero deca nu spun nimic dupa... ce anume? ca nu am inteles. da, probabil ca am exagerat cu impotenta. sau poate e influenta limbii engleze asupra mea unde "impotent" nu are procentual vorbind atit de pregnanta incarcatura sexuala ca in limba romana. am sa schimb.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut decred că mi-ar fi plăcut să insiști mai mult pe descrierea voastră, nu pe acțiune. chiar m-a frapat cuvântul "costeliv", e foarte expresiv.
pentru textul : noaptea la sfat... devă mulţumesc pentru prezenţă. mă simt onorată!
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deO.K. Astept comentariul pe text.
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! deda, un text excelent pe care l-am citit cu placere. totusi ma intreb, preferi tu sa asezi astfel textul in pagina?, exista o incompatibilitate intre editorul tau de texte si formatul nostru? sau exista vreun al motiv pentru care textul apare cu acele (BR) in pagina
pentru textul : Muzica lui Joseph Kosma deok, m-am pripit facind anumite afirmatii. imi cer iertare Lucian
pentru textul : Cerșetorul de lumină decu excepția lui „fericită e femeia care plînge în braţele bărbatului ei”, care mi se pare nițeluș cam siropos, textul este bun. aș mai renunța la niște cuvinte de legătură și are ieși poezie. o primăvară frumoasă.
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara desi eu asteptam si uite ca s-a infaptuit. multumesc. am adaugat si ultima propozitie pe care o scosesem, initial. ...
pentru textul : gourmet deuh, da, foarte faină, surprinzătoare răsucirea din final.
pentru textul : orașul de nicăieri deIn primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
pentru textul : angoase&fisuri deeste adevărat că lirismul se rupe în acel loc, este parte din jocul poetic al acestui text. Mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar de1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deCristina, nu a fost o greșeală sau o scăpare. A fost intenționat așa. Și mai sînt texte unde am „practicat” asta. Și nu știu de ce dar mie nu îmi displace.
pentru textul : revelație II demulțumesc pentru citire și observații
mi-ai amintit de prima mea cutie de carioca pe care mi-a luat-o colega de banca Niculina (!) mi le-a dat inapoi dupa un scandal mare, dar jumatate folosite. le luasem de acasa sa i le arat. erau frumoase dar si scumpe. niciodata nu am mai avut un sentiment de deznadejde ca atunci. pentru ca mi le-a luat si nu mi le-a cerut. sigur i le-as fi imprumutat! doar era colega mea de banca. e o povestire scrisa bine si nu pot decit sa te felicit.
pentru textul : șase creioane de...încăpăţânare, ci de constatare. Ea, calitatea, într-o măsură mai mică sau mai mare, există în mai toate textele pe care le postaţi. Rămâne doar s-o împăcati cu toate palierele.
Mai citim, mai vedem.
O zi bună!
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea dewow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
pentru textul : login deÎncă ceva concret, ca să aterizăm. Știți când se pierde poezia? Atunci când se refuză ori se neagă metafora, adică ceea ce a caracterizat poezia încă de la începuturile ei.
pentru textul : Ce rost are poezia? deȘi eu am râs amintindu-mi sceneta respectivă, apoi imediat am plâns pentru că Silvia îl dă pe Omar Khayyam la crez artistic... cam la asta mă refeream eu când ziceam despre 'ridicarea nivelului'... așa-i Virgil, asta nu se poate face la comandă, câtă vreme ființe ca Silvia și apoi mai vine și altul pe care ar trebui să îl respect și pică în asemenea gheene ale gândirii, la urma urmei urmei aici ce e? un site de literatură sau un sanatoriu de reabilitare în care scriem poezii tâmpite și dovedim că suntem perfect treji??
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎn rest îmi place să ma las făcut pe ocară pe aici de oameni care habar nu au nici nici cine sunt nici ce fac... nu-mi pasă, lor însă ar trebui să le pese pentru că de fapt ei se fac de râs acolo unde se râde mai tare, pentru că se râde la urmă.
Cât privește 'creațiile mele' pentru că a fost făcută o referire aici, nu am mai scris ceva nou de vreo doi ani, deocamdată mă concentrez asupra volumului pe care îl voi publica probabil cândva la începutul verii, el conține ceea ce a fost perioada acelei minunate agore poetice (2004-2007, Virgil sigur ți-o amintești) și care mi-a marcat începuturile literare. Probabil va fi o trilogie, dar nu vreau sa dezvălui mai mult acum. În rest, revin la ideea de bază, anume cât de mult mi-ar plăcea să văd cum se ridică nivelul calitativ al postărilor literare aici pe Hermeneia, un site care înseamnă foarte mult pentru mine. Și să nu mai văd intevenții cretine (scuzați termenul dar nu găsesc un sinonim mai simpatic) care mă 'suspectează' că aș fi altcineva. Cine are dubii să pună mâna pe telefon, am mai spus asta.
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
pentru textul : Doar ochii privind asta deMi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
bine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deMaricica, felicitari, contul tau pe Hermeneia a fost promovat la colaborator. Iti recomand sa ai curajul sa comentezi si sub textele altora.
pentru textul : pâine neagră deMulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deNu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
Cred totuşi că voi alege sala de la Anticariatul Grumăzescu, dacă ne-o mai primi.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deAndrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
pentru textul : mama decu singuratatea.
nu mi-a placut, totusi, efectul acelor rime.
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate devlad,
m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam impresia, justificata dealtfel dar din alt punct de vedere se pare, ca am lasat-o prea in salbaticia ei. o voi revedea, multumesc pentru atentionari.
katya,
cred ca de fapt am avut in minte modul in care aluneci pe sticla iar fuga devine imposibila. e si o mica ironie in prima strofa, n-am avut insa pretentia de a fi sesizata - in context... viata atat de frumoasa? :o)
intotdeauna m-am intrebat daca o deschidere spre alte interpretari inseamna potential sau esec.
dar chiar imi place imaginea ierbii casante, multumesc.
alina,
felul in care m-am gandit acolo a fost iarba moale-sticla moale, calda, ca iarba, care se intareste brusc si fuga pe ea devine imposibila. stiu, nu e clar, dar mi s-a parut ca alunecarea reiese usor de acolo.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deinteresant, m-am oprit si eu la cuvintele acelea, am vrut sa echilibrez aerul serios, asa ca le-am lasat. ca si "prostu'" ori "Nae". Sa fim seriosi... Nae? :o) a fost un experiment, desi neadresat - n-am cautat s-i aflu reactiile, s-a simtit insa fain. :o)
s-ar traduce cam aşa: tehnologia nu poate ajunge la esenţa lucrurilor. Cel puţin asta am intenţionat să spun. :)
Mulţumesc. Toate cele bune!
pentru textul : La solitudine deMarina vezi pe forum.
pentru textul : Concurs literar deAida, tu spui că "mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto." Eu totuși nu cred că s-a adaptat ca "moto" cu forma aceasta masculină "mottul" folosită de tine. Și m-am dus la DEX. Ce am aflat? Ei bine, se folosesc ambele variante respectiv: "mótto s. n., art. móttoul; pl. móttouri" sau "MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto." De asemenea, nu se foloseste "ultimile reguli" ci "ultimele reguli". Îți atrag atenția amical și în contextul folosirii corecte a limbii române. Chiar dacă aceste observații par dure, directe și fără menajamente, trebuie să reții următorul lucru: oricât de genial/original ar putea fi un text, dacă el conține greșeli gramaticale devine zero, nu numai în mediul literar românesc cât și prin alte locuri. Îți pot confirma și alții.
pentru textul : a opta zi din minune dePagini