mâna ta caută urmele pașilor pendulând printre momente-amintiri perle disprețuind cameea. ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram ta-ram ta-ram tarararam ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram tam-tam ta-ri-ra ta-ra-ram tam-tam. ne adunăm dintre linii mai paralele decât ura și speranța dorind să depășim momente... o stradă ce plânge ecou ce se stinge un gând ce seduce lumină
Nu va mai uitati la voi - numai la altii. Ipocriti voi sunteti, nu altii. Daca am numit confuzia voastra - ati reactionat brutal. Ce Dumnezeu, nu va mai vedeti? Dancus
... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
Adriana,
Finalul era aşa
"rămăsesem doar o respiraţie
încă netrăită"
însă am rescris mai grobian pentru că în ultima vreme aşa scriu, oricum mulţumesc de citire şi de semn, să ne citim sănătoşi.
Zapata... n-am un nume românesc pentru gazul ăla, am însă unul rusesc, dacă tu ai unul românesc să mi-l zici şi mie te rog.
Andu
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
o respirație de val, poezia, e aici drumul difuz al sării dinspre ochi, prelungind umbrele, dorul, mereu mai în adânc si mai supus eternului, repetitiv până la dispariție Obs: metafore impresionante se transformă stilistic, uneori, redundant: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsoarea blîndă a norilor" - l-aș rescrie: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsorile calde" "așteptam să crești ireal din carnea pietrelor" - nu e deloc necesar acel "ireal" "peste stana de sare ce-mi învăluia" - cred ca ar fi de ajuns "peste sarea ce îmi învăluia"
Boabdil, tu ce faci? incurci cuvintele? acolo unde scriu "rugi de măceș" nu ma refer la rugaciuni ci la rugi. ceva cam ca aici: RUG1, rugi. s.m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. ... gosh! limba romana, bro..
nimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
Emil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
Am o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
"Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat"
D-le Dinu (şi dacă tot suntem la domnit, vă reamintesc că numele proprii se scriu cu majusculă. Altfel, la fel de bine în loc de "adriane" aţi putea să scrieţi "mocofane", sau orice altceva de prin zonă) nu înţeleg de ce trebuie să(-mi) răspundeţi ca la uşa grajdului... Şi nici măcar nu e a suta oară. Vă rog să vă recalibraţi vocabularul şi să-mi citiţi comentariile mai puţin încrâncenat... poate veţi descoperi şi nişte soare printre pete.
Ovidiu Nacu, apreciez faptul că ți-ai cerut scuze. Te asigur că depun un efort deliberat ca să nu mă răzbun pe Hermeneia. Tocmai de aceea mă străduiesc să las consiliul Hermeneia să ia cît mai mult decizii. Tot eu cred că am spus primul pe Hermeneia că nu omul a fost făcut pentru sabat ci sabatul pentru om și caut să aplic acest mod de interpretare a unui sistem reglementat. Evident nu sînt un om perfect și cu atît mai puțin un administrator perfect. Lăsînd la o parte faptul că mai am și eu munca mea și familia mea pe lîngă toate astea. În orice caz, sînt nevoit să îți aduc la cunoștință decizia consiliului Hermeneia de suspendare a contului tău pentru o lună de zile pentru motivul nerespectării regulamentului în mod deliberat și pentru reacțiile avute sub acest text. Vreau însă să îți mai răspund la cîteva lucruri afirmate de tine. În primul rînd mi se pare neadevărat și nedrept să fiu acuzat că „am aversiune pentru libertatea creatoare”. Pur și simplu mi se pare o vorbă fără nici un temei în realitate de vreme ce am încurajat întotdeauna și pe oricine să inoveze și să creeze pe Hermeneia. Iar dacă acuzația ta se referă la faptul că pe Hermeneia nu permitem folosirea limbajului vulgar, obscen sau profanator, atunci mă tem că avem definiții foarte diferite pentru creativitate. Acum, asta nu înseamnă că eu nu cred că există literatură pornografică sau promiscuă. Nu cred că nu există literatură sau artă erotică pînă la super-bizar. Sau profanatoare pînă la demonic. Dar deocamdată nu am de gînd să găzduiesc așa ceva pe Hermeneia. Iar dacă ne apucăm acum la discuții despre unde e linia de demarcație atunci nu mai terminăm nici pînă la ziua de apoi. Iar eu mai am și altă treabă de făcut decît să măsor cît din falus e voie să scoți la plimbare pe Hermeneia. În rest creativitatea a avut întotdeauna loc de zburdat liberă pe Hermeneia. A doua problemă pe care vreau să ți-o spun este că pe Hermeneia consiliul se străduiește din răsputeri să permită intrarea oamenilor care au măcar o brumă de talent și aplecare către arta scrisului. Nu este o treabă ușoară. Avem un proces pus la punct pentru aceasta și eu cred că sîntem și corecți și binevoitori. Eu în general nu votez ci mă străduiesc să asigur o cumpănă dreaptă și o calitate a actului literar pe Hermeneia. În același timp caut să încurajez. În ce privește remarca ta vreau să îți spun că cred că am avut poate unul sau două cazuri de retrogradare pe Hermeneia (dacă îmi aduc eu bine aminte) și decizia a fost luată după multe observații și multe dezbateri în consiliu. Te asigur că nici o decizie nu se ia în mod ușuratic în consiliul Hermeneia și absolut nimeni nu tolerează idea de răzbunare sau răfuieli personale. Am o deosebită apreciere pentru modul cumpătat și calm cu care se lucrează acolo. Noi ne dorim ca toți să fie autori dar această decizie depinde de calitatea textelor postate, de calitatea comentariilor făcute, de seriozitatea și respectul față de limba română și nu în ultimul rînd față de regulamentul site-ului Hermeneia. În esență noi ne dorim ca titlul de autor Hermeneia să fie o carte de vizită rîvnită și respectabilă, nu o denumire bagatelizată care nu mai înseamnă nimic. Te asigur că odată ce vei reveni pe site după această lună de „exil” consiliul îți va urmări activitatea și nu există nici un motiv pentru care ei să nu dorească să propună schimbarea categoriei tale la autor Hermeneia. Dar de fapt ce se întimplă acum, faptul că te deranjează că ești novice Hermeneia și nu autor Hermeneia vorbește tocmai despre faptul că acest lucru este ceva răvnit, că politica noastră strictă și exigentă aduce roade și că între celelalte site-uri lierare românești Hermeneia are un prestigiu și un profil de elită. Pentru că te asigur că niciodată nu am invitat pe nimeni să vină aici. Singura „invitație” fiind ceea ce este Hermeneia de fapt. Iar noi ne dorim ca această creștere a calității, inovației și creativității să sporească pe Hermeneia. În final vreau să îți spun că nu sînt de acord că atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia nu te-ai angajat să respecți „regulamentul” site-ului. Procesul de înscriere este foarte clar cu privire la aceasta. Nimeni nu spune că ai semnat un „contract juridic” dar probabil că un avocat ți-ar putea spune că modul în care este realizată înscrierea pe Hermeneia te obligă să îi respecți „regulamentul”. În orice caz, îmi pare rău că s-a ajuns aici dar cred că ne vom revedea peste o lună și sper ca după aceea să avem experiențe mai puțin violente.
Da, doamnelor, domnisoarelor si domnilor (domnisorii n-au intrat inca in uzul curent): dragoste e-un lucru foare mare! Ca si altele (doar cateva) asemanatoare.
Textul mi-a placut (cum incepe; ca-n bancu' ala, de pe timpul impuscatului, care incepea asa: am visat ca Nea Nicu devenise maturator... si? intreaba cineva. Si nimic. Formidabil! E buna!. Adica cum e buna daca nu mai urmeaz nimic. E buna, dom'le. Ca-mi place cum incepe). Lasand gluma la o parte: pacat ca textul n-are urmare. Sau are si nu stiu eu?
Thorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
daaaaaaaaaa, am inteles. nu mai nu ma mai amendati va rog, ca nu mai revin pe ici, dupa cum promisesesi odata. iti dai seama, stiindu ma ca comentarii in fustita si camasuta alba cu spatele drept si doua degetele n o sa las, ca eu is rebela de felul meu. asadar o sa ma abtin cu mici exceptii, cit sa nu va enervez tare rau. acum m am sculat, sa mi fie iertate greselile de tastare. acum ai fost dura rau.
Referitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nicoleta Grădinaru, mulțumesc pentru sugestii. Te mai aștept
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deCristian, ți-am scris ceva aici http://hermeneia.com/content/poezie/iubirea_nelimitata
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 demâna ta caută urmele pașilor pendulând printre momente-amintiri perle disprețuind cameea. ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram ta-ram ta-ram tarararam ta-ram ta-ram ta-ra-ra-ram tam-tam ta-ri-ra ta-ra-ram tam-tam. ne adunăm dintre linii mai paralele decât ura și speranța dorind să depășim momente... o stradă ce plânge ecou ce se stinge un gând ce seduce lumină
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deNu va mai uitati la voi - numai la altii. Ipocriti voi sunteti, nu altii. Daca am numit confuzia voastra - ati reactionat brutal. Ce Dumnezeu, nu va mai vedeti? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș de... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
pentru textul : delirum hristum deAdriana,
pentru textul : râul de oxigen deFinalul era aşa
"rămăsesem doar o respiraţie
încă netrăită"
însă am rescris mai grobian pentru că în ultima vreme aşa scriu, oricum mulţumesc de citire şi de semn, să ne citim sănătoşi.
Zapata... n-am un nume românesc pentru gazul ăla, am însă unul rusesc, dacă tu ai unul românesc să mi-l zici şi mie te rog.
Andu
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși deok you have a point. am să fac o excepție.
pentru textul : domnule Labiș depacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata descoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna deservus,
pentru textul : disensiune deda, pertinent. ma mai gandesc si revin pe text.
o respirație de val, poezia, e aici drumul difuz al sării dinspre ochi, prelungind umbrele, dorul, mereu mai în adânc si mai supus eternului, repetitiv până la dispariție Obs: metafore impresionante se transformă stilistic, uneori, redundant: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsoarea blîndă a norilor" - l-aș rescrie: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsorile calde" "așteptam să crești ireal din carnea pietrelor" - nu e deloc necesar acel "ireal" "peste stana de sare ce-mi învăluia" - cred ca ar fi de ajuns "peste sarea ce îmi învăluia"
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deBoabdil, tu ce faci? incurci cuvintele? acolo unde scriu "rugi de măceș" nu ma refer la rugaciuni ci la rugi. ceva cam ca aici: RUG1, rugi. s.m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. ... gosh! limba romana, bro..
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I denimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deEmil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deMulțumesc frumos, Luminița. E o simplitate pe care o trăiesc și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deAm o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem dee o atmosfera coplesitoare de dezolare aici, de absenta a binelui si-a umanului.
Prutul sau Styxux - acelasi rau, aici...
mi-a placut. m-a facut sa inghet, dar mi-a placut.
pentru textul : în vama de la oancea demulțumesc frumos!
pentru textul : Friends de"Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat"
D-le Dinu (şi dacă tot suntem la domnit, vă reamintesc că numele proprii se scriu cu majusculă. Altfel, la fel de bine în loc de "adriane" aţi putea să scrieţi "mocofane", sau orice altceva de prin zonă) nu înţeleg de ce trebuie să(-mi) răspundeţi ca la uşa grajdului... Şi nici măcar nu e a suta oară. Vă rog să vă recalibraţi vocabularul şi să-mi citiţi comentariile mai puţin încrâncenat... poate veţi descoperi şi nişte soare printre pete.
pentru textul : Midnight taboo deOvidiu Nacu, apreciez faptul că ți-ai cerut scuze. Te asigur că depun un efort deliberat ca să nu mă răzbun pe Hermeneia. Tocmai de aceea mă străduiesc să las consiliul Hermeneia să ia cît mai mult decizii. Tot eu cred că am spus primul pe Hermeneia că nu omul a fost făcut pentru sabat ci sabatul pentru om și caut să aplic acest mod de interpretare a unui sistem reglementat. Evident nu sînt un om perfect și cu atît mai puțin un administrator perfect. Lăsînd la o parte faptul că mai am și eu munca mea și familia mea pe lîngă toate astea. În orice caz, sînt nevoit să îți aduc la cunoștință decizia consiliului Hermeneia de suspendare a contului tău pentru o lună de zile pentru motivul nerespectării regulamentului în mod deliberat și pentru reacțiile avute sub acest text. Vreau însă să îți mai răspund la cîteva lucruri afirmate de tine. În primul rînd mi se pare neadevărat și nedrept să fiu acuzat că „am aversiune pentru libertatea creatoare”. Pur și simplu mi se pare o vorbă fără nici un temei în realitate de vreme ce am încurajat întotdeauna și pe oricine să inoveze și să creeze pe Hermeneia. Iar dacă acuzația ta se referă la faptul că pe Hermeneia nu permitem folosirea limbajului vulgar, obscen sau profanator, atunci mă tem că avem definiții foarte diferite pentru creativitate. Acum, asta nu înseamnă că eu nu cred că există literatură pornografică sau promiscuă. Nu cred că nu există literatură sau artă erotică pînă la super-bizar. Sau profanatoare pînă la demonic. Dar deocamdată nu am de gînd să găzduiesc așa ceva pe Hermeneia. Iar dacă ne apucăm acum la discuții despre unde e linia de demarcație atunci nu mai terminăm nici pînă la ziua de apoi. Iar eu mai am și altă treabă de făcut decît să măsor cît din falus e voie să scoți la plimbare pe Hermeneia. În rest creativitatea a avut întotdeauna loc de zburdat liberă pe Hermeneia. A doua problemă pe care vreau să ți-o spun este că pe Hermeneia consiliul se străduiește din răsputeri să permită intrarea oamenilor care au măcar o brumă de talent și aplecare către arta scrisului. Nu este o treabă ușoară. Avem un proces pus la punct pentru aceasta și eu cred că sîntem și corecți și binevoitori. Eu în general nu votez ci mă străduiesc să asigur o cumpănă dreaptă și o calitate a actului literar pe Hermeneia. În același timp caut să încurajez. În ce privește remarca ta vreau să îți spun că cred că am avut poate unul sau două cazuri de retrogradare pe Hermeneia (dacă îmi aduc eu bine aminte) și decizia a fost luată după multe observații și multe dezbateri în consiliu. Te asigur că nici o decizie nu se ia în mod ușuratic în consiliul Hermeneia și absolut nimeni nu tolerează idea de răzbunare sau răfuieli personale. Am o deosebită apreciere pentru modul cumpătat și calm cu care se lucrează acolo. Noi ne dorim ca toți să fie autori dar această decizie depinde de calitatea textelor postate, de calitatea comentariilor făcute, de seriozitatea și respectul față de limba română și nu în ultimul rînd față de regulamentul site-ului Hermeneia. În esență noi ne dorim ca titlul de autor Hermeneia să fie o carte de vizită rîvnită și respectabilă, nu o denumire bagatelizată care nu mai înseamnă nimic. Te asigur că odată ce vei reveni pe site după această lună de „exil” consiliul îți va urmări activitatea și nu există nici un motiv pentru care ei să nu dorească să propună schimbarea categoriei tale la autor Hermeneia. Dar de fapt ce se întimplă acum, faptul că te deranjează că ești novice Hermeneia și nu autor Hermeneia vorbește tocmai despre faptul că acest lucru este ceva răvnit, că politica noastră strictă și exigentă aduce roade și că între celelalte site-uri lierare românești Hermeneia are un prestigiu și un profil de elită. Pentru că te asigur că niciodată nu am invitat pe nimeni să vină aici. Singura „invitație” fiind ceea ce este Hermeneia de fapt. Iar noi ne dorim ca această creștere a calității, inovației și creativității să sporească pe Hermeneia. În final vreau să îți spun că nu sînt de acord că atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia nu te-ai angajat să respecți „regulamentul” site-ului. Procesul de înscriere este foarte clar cu privire la aceasta. Nimeni nu spune că ai semnat un „contract juridic” dar probabil că un avocat ți-ar putea spune că modul în care este realizată înscrierea pe Hermeneia te obligă să îi respecți „regulamentul”. În orice caz, îmi pare rău că s-a ajuns aici dar cred că ne vom revedea peste o lună și sper ca după aceea să avem experiențe mai puțin violente.
pentru textul : Doină deDa, doamnelor, domnisoarelor si domnilor (domnisorii n-au intrat inca in uzul curent): dragoste e-un lucru foare mare! Ca si altele (doar cateva) asemanatoare.
Textul mi-a placut (cum incepe; ca-n bancu' ala, de pe timpul impuscatului, care incepea asa: am visat ca Nea Nicu devenise maturator... si? intreaba cineva. Si nimic. Formidabil! E buna!. Adica cum e buna daca nu mai urmeaz nimic. E buna, dom'le. Ca-mi place cum incepe). Lasand gluma la o parte: pacat ca textul n-are urmare. Sau are si nu stiu eu?
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deDomnule AAA,
pentru textul : Dor virtual denu înţeleg ce doriţi de la mine?!
Nu am venit aici în căutare de fani...
care literatura? am schimbat oarecum
pentru textul : via sepia dea doua corectura: in loc de "Multmbilara-ți voșcă " se va citi "Multembilara-ți voșcă" scuze pt. atatea corecturi G.M.
pentru textul : shi bin a plec denu stiu ce eroare iti dadea. ti l-am reincadrat eu. dar o puteai face si tu. orice autor isi poate reincadra textele cum vrea pe hermeneia
pentru textul : night & street &... lyrics deThorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
pentru textul : Depresivă deP.S. Nu ma refeream la mine. Dar, daca o sa o tugam cat putem de frumos, poate...cine stie?
pentru textul : nevermind dedaaaaaaaaaa, am inteles. nu mai nu ma mai amendati va rog, ca nu mai revin pe ici, dupa cum promisesesi odata. iti dai seama, stiindu ma ca comentarii in fustita si camasuta alba cu spatele drept si doua degetele n o sa las, ca eu is rebela de felul meu. asadar o sa ma abtin cu mici exceptii, cit sa nu va enervez tare rau. acum m am sculat, sa mi fie iertate greselile de tastare. acum ai fost dura rau.
pentru textul : ora cocoşului deReferitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
pentru textul : De inima albastră dePagini