Mi se întâmplă foarte rar spre deloc să citesc un vers, două... pe care să-mi doresc să le fi scris eu. Acesta "ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine" este unul dintre ele. Mă-ncearcă o invidie frumoasă.
francisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
Aparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
1) Despre text: Paradoxal, am avut sentimentul ca uite, doar s-a publicat acest "manifest" pe Hermeneia, cu sau fara voia editorilor (in contextul a ceea ce remarca si Ioana). Despre boierism: un material slab croit la o bere de trei amici. Insa textul in sine poate fi acceptat sau nu de ceilalti si asta functie de un anumit nivel...in acest context, ma astept sa apara si un teoretician al manelelor, sau o noua institutie. Acolo pe acel site si cu acel "manifest" s-a creat o confuzie de apartenenta, prin faptul ca unul dintre amici e chiar proprietarul site-ului in care s-a promovat textul. In acest caz, automat cine nu sustine sau nu inghite textul, i se afecteaza inscrierea pe acel site? Am constatat (rizind) ca si-au dat cu parerea si am nivelul -20 acolo. Ii asigur ca imi voi sterge toate textele sa nu se mai oboseasca sa ma decoreze cu nivelul lor. 2) Acel material NU il sustin pentru ca NU ma reprezinta. 3) Nu am inteles de ce esti reprezentantul institutiei din care faci parte pe acest site si de ce te simti obligat sa spui asta. Sa inteleg ca esti purtatorul de cuvint al USR aici? Nu am contestat ca esti membru USR, si eu sint pe unde vreau, dar nu defilez cu asta ostentativ.
aveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
Da, Lucian. Uite, pentru că a sesizat și Aranca acest aspect, detaliez puțin, mai ales că sunt în cunoștință de cauză. Mie îmi sunt aproape clare trimiterile de care amintește ea acolo. Tu te apropiai de poezie venind dinspre teolog. Nimeni nu a reușit să facă bine acest lucru, și cei care o fac azi o fac prost. În ultimele poezii ai început să încerci drumul invers, și ai făcut-o bine. Ceea ce am remarcat și Aranca și eu. Vino dinspre poezie înspre teolog, îmbrățișează poezia, sălășluiește în ea, ia-o în brațe, și adu-o acolo unde vrei tu. Așa au reușit și Voiculescu, și Crainic, și Gyr.
am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
textul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
La început a fost cuvîntul... Deci logosul poate fi atribuit absolutului,ca proveniență divină Despre limbajul poetic și cel filosofic,personal pot afirma doar atît: limbajul poetic poate îmbrăca o formă de absolut în măsura în care el devine un limbaj al inimii,al contopirii cu iubirea,în sens mai larg ,cu simțirea,interferînd astfel cu divinitatea limbajul filosofic deasemenea poate fi absolut în măsura în care, ca limbaj al minții,avem cunoștință de existența divinității În ambele situații absolutul se confundă cu divinitatea.
un zâmbet amar, desigur, Adriana.
sau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.
Simt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
O mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Erată, uf: "Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el"... mă gândeam că am scris "text" în loc de poezie. Așa, în context, logic, se va citi "ea" (poezia), în loc de "el". Ei, lasă că înțelegi tu.
pentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsaţi peste tine, alergi
şi iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă
aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu' sub bluză
şi aş mai cita, frumos. tocmai pentru asta, te rog să vezi textul, ai greşeli de redactare şi e păcat.
citeva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
Îmi plac primele două versuri din primele două strofe. Tema soresciană cu urcatul scării este folosită inspirat prin tehnica repetiţiei. Nu-mi place daimonul acela, tot mai multă lume scrie despre daimoni, parcă a devenit o obsesie generală. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Continuă, este bine.
A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
La comentariul almei, as avea de adaugat: un ras grotesc, o critica fara fundamente, o strivire a puritatii care, de fapt, ar trebui sa irumpa din poezii...pacat. Nu cred ca as vrea sa te cunosc vreodata. Pentru ca tu nu simti Copul, si ar trebui, daca zici ca esti din Iasi.
As fi spus in loc de "de la chei trag linii până la mine" de la chei pana la mine linii... astfel as fi lasat o pauza de respiratie dar in acelasi timp as fi facut legatura cu urmatoarea strofa... acuma depinde pe ce anume ai vrut sa pui accentul. Ultimul vers devine concluziv si nu cred ca asta ai vrut... poate ca poezia se termina "în picioare" :) Un text bun.
maia, te rog frumos sa-mi trimiti prin mail codul. incercasem cu codurile pe care mi le-ai dat mai inainte si nu merge. flabra, crede-ma, as fi citit răspunsul tău la acel text și la tine în pagină dacă rsp. nu e nevoie să vii aici ca să clarifici ceva. îmi cer scuze ptr ultima frază de acolo, uneori nu știu cînd și cum trebuie să mă opresc ca să fie pace. nu încerc să impun nimănui niciun fel de stil, doane ferește. din contra, vreau ca fiecare să-și valorizeze felul lui de a scrie, să iasă în cea mai bună lumină. te mai citesc și, dacă zici că te ajută cu ceva commurile mele, te voi mai comenta, fără de aberații. scuze încă o dată. da, imi imaginez și eu rostogolirea gingașă a merelor către iaz, ca într-un dans. formzulează cumva altfel, că fără indicii nu m-aș fi gîndit. multă inspirație! francisc, am consultat meniul HCODE dar nu prea l-am înțeles. mai încerc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am făcut din nou niște modificări. mulțumesc pentru observații
pentru textul : oameni și pietre deMi se întâmplă foarte rar spre deloc să citesc un vers, două... pe care să-mi doresc să le fi scris eu. Acesta "ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine" este unul dintre ele. Mă-ncearcă o invidie frumoasă.
pentru textul : flowers for yulia defrumoasă melodie, Silviu.
pentru textul : one way ticket demă bucur că ai ales acea expresie. are încărcătură. mulţumesc. asemenea!
francisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
pentru textul : crucile deAparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
pentru textul : destiny de1) Despre text: Paradoxal, am avut sentimentul ca uite, doar s-a publicat acest "manifest" pe Hermeneia, cu sau fara voia editorilor (in contextul a ceea ce remarca si Ioana). Despre boierism: un material slab croit la o bere de trei amici. Insa textul in sine poate fi acceptat sau nu de ceilalti si asta functie de un anumit nivel...in acest context, ma astept sa apara si un teoretician al manelelor, sau o noua institutie. Acolo pe acel site si cu acel "manifest" s-a creat o confuzie de apartenenta, prin faptul ca unul dintre amici e chiar proprietarul site-ului in care s-a promovat textul. In acest caz, automat cine nu sustine sau nu inghite textul, i se afecteaza inscrierea pe acel site? Am constatat (rizind) ca si-au dat cu parerea si am nivelul -20 acolo. Ii asigur ca imi voi sterge toate textele sa nu se mai oboseasca sa ma decoreze cu nivelul lor. 2) Acel material NU il sustin pentru ca NU ma reprezinta. 3) Nu am inteles de ce esti reprezentantul institutiei din care faci parte pe acest site si de ce te simti obligat sa spui asta. Sa inteleg ca esti purtatorul de cuvint al USR aici? Nu am contestat ca esti membru USR, si eu sint pe unde vreau, dar nu defilez cu asta ostentativ.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deaveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
pentru textul : high rojo deMulţumesc pentru sfat, am să ţin cont de el, cu respect M. T.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deDa, Lucian. Uite, pentru că a sesizat și Aranca acest aspect, detaliez puțin, mai ales că sunt în cunoștință de cauză. Mie îmi sunt aproape clare trimiterile de care amintește ea acolo. Tu te apropiai de poezie venind dinspre teolog. Nimeni nu a reușit să facă bine acest lucru, și cei care o fac azi o fac prost. În ultimele poezii ai început să încerci drumul invers, și ai făcut-o bine. Ceea ce am remarcat și Aranca și eu. Vino dinspre poezie înspre teolog, îmbrățișează poezia, sălășluiește în ea, ia-o în brațe, și adu-o acolo unde vrei tu. Așa au reușit și Voiculescu, și Crainic, și Gyr.
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor deam cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
pentru textul : Scrisoare detextul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
Mădălina, mulţumesc de trecere! Nu prea mi-a plăcut "Moromeţii"... Cel puţin, volumul doi l-am detestat.
pentru textul : Noapte bună, copii deMulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
pentru textul : Umbra dedaca l-ai citit intr-adevar, at. e o alta mancare de peste. accept criticile si sugestiile.
pentru textul : La coada televizorului deLa început a fost cuvîntul... Deci logosul poate fi atribuit absolutului,ca proveniență divină Despre limbajul poetic și cel filosofic,personal pot afirma doar atît: limbajul poetic poate îmbrăca o formă de absolut în măsura în care el devine un limbaj al inimii,al contopirii cu iubirea,în sens mai larg ,cu simțirea,interferînd astfel cu divinitatea limbajul filosofic deasemenea poate fi absolut în măsura în care, ca limbaj al minții,avem cunoștință de existența divinității În ambele situații absolutul se confundă cu divinitatea.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deMulțumesc! Și aștept cât mai multe critici și sfaturi, așa ma pot perfecționa.
pentru textul : Teenage angst deAm parcurs cu plăcere, pentru ca în cele din urmă să fiu de-a dreptul plăcut ”șocat” de un final foarte izbutit.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deun zâmbet amar, desigur, Adriana.
pentru textul : amărui desau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.
Simt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
pentru textul : Fragmentar deO mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Erată, uf: "Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el"... mă gândeam că am scris "text" în loc de poezie. Așa, în context, logic, se va citi "ea" (poezia), în loc de "el". Ei, lasă că înțelegi tu.
pentru textul : epifania de primăvară detot cu respect:
pentru textul : aşteptându-l pe fram denu ti se pare ca repeti niste clisee de doi lei, si poezia, astfel, dispare in ... cu liftul?
pentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsaţi peste tine, alergi
şi iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă
aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu' sub bluză
şi aş mai cita, frumos. tocmai pentru asta, te rog să vezi textul, ai greşeli de redactare şi e păcat.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deciteva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
pentru textul : nostalgia unei eventuale pierderi deÎmi plac primele două versuri din primele două strofe. Tema soresciană cu urcatul scării este folosită inspirat prin tehnica repetiţiei. Nu-mi place daimonul acela, tot mai multă lume scrie despre daimoni, parcă a devenit o obsesie generală. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Continuă, este bine.
pentru textul : stare de fapt deA.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
pentru textul : De vorbă cu tata deLa comentariul almei, as avea de adaugat: un ras grotesc, o critica fara fundamente, o strivire a puritatii care, de fapt, ar trebui sa irumpa din poezii...pacat. Nu cred ca as vrea sa te cunosc vreodata. Pentru ca tu nu simti Copul, si ar trebui, daca zici ca esti din Iasi.
pentru textul : Ceva nou deAs fi spus in loc de "de la chei trag linii până la mine" de la chei pana la mine linii... astfel as fi lasat o pauza de respiratie dar in acelasi timp as fi facut legatura cu urmatoarea strofa... acuma depinde pe ce anume ai vrut sa pui accentul. Ultimul vers devine concluziv si nu cred ca asta ai vrut... poate ca poezia se termina "în picioare" :) Un text bun.
pentru textul : fixație deal cui e poemul rococo?
pentru textul : Timp şi nisip demaia, te rog frumos sa-mi trimiti prin mail codul. incercasem cu codurile pe care mi le-ai dat mai inainte si nu merge. flabra, crede-ma, as fi citit răspunsul tău la acel text și la tine în pagină dacă rsp. nu e nevoie să vii aici ca să clarifici ceva. îmi cer scuze ptr ultima frază de acolo, uneori nu știu cînd și cum trebuie să mă opresc ca să fie pace. nu încerc să impun nimănui niciun fel de stil, doane ferește. din contra, vreau ca fiecare să-și valorizeze felul lui de a scrie, să iasă în cea mai bună lumină. te mai citesc și, dacă zici că te ajută cu ceva commurile mele, te voi mai comenta, fără de aberații. scuze încă o dată. da, imi imaginez și eu rostogolirea gingașă a merelor către iaz, ca într-un dans. formzulează cumva altfel, că fără indicii nu m-aș fi gîndit. multă inspirație! francisc, am consultat meniul HCODE dar nu prea l-am înțeles. mai încerc.
pentru textul : seară de iulie în sat deVirgil, Mariana. .. am băgat la cap
pentru textul : last supper deNicholas tu încearcă Prostamol
Se simte această solitudine, mai mult ca oricând.
pentru textul : ... deMulţumesc de trecere şi semn L.I.M.
Pagini