O forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
de obicei, jucam rolul altcuiva si mai putin propriile noastre roluri. din mai multe motive, dar cel mai deosebit motiv conturat in acest poem este: "cînd mi s-ar putea captura sufletul mă tem că cineva m-ar putea învăța pe de rost apoi m-ar reduce la un rol subjugat unei regii mereu nemulțumite" dar oare o regie care satisface imediat interlocutorul si/sau interpretul nu ar duce la plafonare?
dragii mei, se pare că cititorii acestor texte merită un autor adevărat.
să înțeleg, cristina, că a fi, sau a fi fost, membru pcr era o prostie sau o nemernicie ceva mai mică decît aceea de a fi securist sau kgb-ist?
sixtus, cu siguranță viața nu poate avea întotdeauna trepidații hollywood-iene.
De Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
In primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
adica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Domnule "de Nobilis" desi apreciez gestul, va spun ca ati cam gresit prin atitudine, interpretare si actiune. Textul nu este unul de penita. Legat de ultima strofa, spre surprinderea dumneavoastra, nu are nici cea mai mica tenta sexuala... Seismic ne izbim, înfiorat (nu luati izbirea la modul sexual ci ganditi-va la existenta in sine, fiecare gest, fiecare pas, existenta in sine reprezinta un soi de seism) Iar între noi se nasc atâtea falii (falie = Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale... , deci mai multe falii, mai multe seisme, mai multa izbire, mai multa infiorare) Dar cresc portocalii "flori de natalii" (vers introdus prin conjuctie adversativa, schimba tenta de pana acum cu elementul sa-i zic... "tamaduitor") În seara asta ne-am resuscitat. (Am reinviat, ne-am reinnoit, noi suntem "dedoianii", incepe un nou ciclu, un alt inceput, un alt an, poate un "detreianii" :) ). Ceea ce incerc sa va spun este ca nu sunt toate lucrurile ce par si poate ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a actiona... Ialin
primele doua strofe imi plac foarte mult... de fapt intreaga poezie! exista naturaletea ce ma atrage , dar si continutul. felicitari Silviu, si Sarbatori fericite! Las semnul meu de apreciere si prietenie... cu drag.
Și experimentul vizual aka visual poetry unde e? Visual poetry înseamnă mult mai mult decât a atașa câteva imagini la un text. În Regulament se specifică faptul că: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia ." Te rog să iei măsurile corespunzătoare. Mulțumesc pentru înțelegere. Textul e reușit.
În jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
Lăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
Varianta mea... îți scriu cu privirile pe cer plânsul mi se face seară umbre de păsări cad peste lucruri trupul lor apasă greu clipa ne-a împietrit plăcerea pe buze ca o lamă de cuțit tinerețea se împarte săracilor mei in aripi de verde uscat Subscriu la ce zice Sapphire... "când mă iubeai" suna al naibii de patetic etc
Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
ce e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
"pe cheiurile portului ceața mirosea a gutuie
ne plimbam doar ne plimbam ecouri de sticle sparte
tu pierdeai trenuri lungi și roșii
eu mă gândeam la scriitorii care mor tineri
cineva pescuia sau era o iluzie
din norii uscați supura lumina" - f reuşită şi bine construită partea aceasta. Primul vers e foarte viu, încă-l simt pe retină şi în nări. Aş vrea şi eu să mai fiu vizitat de o aşa inspriaţie.
da, am cittit textul. pentru prima dată. ca pe un măr crud pe stomacul gol. și l-am invidiat pentru că poate să fie așa puțin teologic fără să agreseze. să fie personal fără să deranjeze. singurul lucru care m-a deranjat este superfluul din versul „arme cu care să ne apărăm”
Sintagma nu-i apartine lui Stefan Ciobanu. Comentariul sau aproape exact era in felul urmator: "Da ce, sunteti ceata lui Pitigoi? Dai intr-unu striga doi? ....Asa se intimpla cind ajungi intr-un spatiu mic si dai peste bisericute bine cladite". Deci nu are de-a face cu expresia folosita de Katya aici.
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
pentru textul : cum am ucis iubescul dede obicei, jucam rolul altcuiva si mai putin propriile noastre roluri. din mai multe motive, dar cel mai deosebit motiv conturat in acest poem este: "cînd mi s-ar putea captura sufletul mă tem că cineva m-ar putea învăța pe de rost apoi m-ar reduce la un rol subjugat unei regii mereu nemulțumite" dar oare o regie care satisface imediat interlocutorul si/sau interpretul nu ar duce la plafonare?
pentru textul : obsesia unui rol dedragii mei, se pare că cititorii acestor texte merită un autor adevărat.
pentru textul : Spoiler 2 desă înțeleg, cristina, că a fi, sau a fi fost, membru pcr era o prostie sau o nemernicie ceva mai mică decît aceea de a fi securist sau kgb-ist?
sixtus, cu siguranță viața nu poate avea întotdeauna trepidații hollywood-iene.
nu cred că e în șantier pt. că nu e modernă ci pt. restul motivelor expuse.
pentru textul : suflet felii deDe Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
pentru textul : Unde? deo sete de a fi piatra cu totul aparte, o incizie rafinata in forma malformata a spatiului - timpul. .ma bucur mult sa te citesc.
pentru textul : Setea de a fi piatră deIn primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
pentru textul : Poem pentru umbră deadica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
pentru textul : despre inima mea de(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
cam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac deam lasat asa tocmai pentru acea ambiguitate, sa citeasca fiecare cum ii dicteaza subconstientul. multumesc de trecere Bianca, e o bucurie, sa stii.
pentru textul : respira depoemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea demi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Domnule "de Nobilis" desi apreciez gestul, va spun ca ati cam gresit prin atitudine, interpretare si actiune. Textul nu este unul de penita. Legat de ultima strofa, spre surprinderea dumneavoastra, nu are nici cea mai mica tenta sexuala... Seismic ne izbim, înfiorat (nu luati izbirea la modul sexual ci ganditi-va la existenta in sine, fiecare gest, fiecare pas, existenta in sine reprezinta un soi de seism) Iar între noi se nasc atâtea falii (falie = Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale... , deci mai multe falii, mai multe seisme, mai multa izbire, mai multa infiorare) Dar cresc portocalii "flori de natalii" (vers introdus prin conjuctie adversativa, schimba tenta de pana acum cu elementul sa-i zic... "tamaduitor") În seara asta ne-am resuscitat. (Am reinviat, ne-am reinnoit, noi suntem "dedoianii", incepe un nou ciclu, un alt inceput, un alt an, poate un "detreianii" :) ). Ceea ce incerc sa va spun este ca nu sunt toate lucrurile ce par si poate ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a actiona... Ialin
pentru textul : Dedoianii denimeni nu propune nimic aici. iar daca tu crezi ca exista obiectivitate in poezie... probabil ca inca nu ti-au crescut degete.
pentru textul : REM deasta nu e bine!
dar e bine că ai sesizat. nimicul din suflet!
pentru textul : Dezambiguizare deprimele doua strofe imi plac foarte mult... de fapt intreaga poezie! exista naturaletea ce ma atrage , dar si continutul. felicitari Silviu, si Sarbatori fericite! Las semnul meu de apreciere si prietenie... cu drag.
pentru textul : vremuri deȘi experimentul vizual aka visual poetry unde e? Visual poetry înseamnă mult mai mult decât a atașa câteva imagini la un text. În Regulament se specifică faptul că: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia ." Te rog să iei măsurile corespunzătoare. Mulțumesc pentru înțelegere. Textul e reușit.
pentru textul : După Pompei deÎn jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deLăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
Varianta mea... îți scriu cu privirile pe cer plânsul mi se face seară umbre de păsări cad peste lucruri trupul lor apasă greu clipa ne-a împietrit plăcerea pe buze ca o lamă de cuțit tinerețea se împarte săracilor mei in aripi de verde uscat Subscriu la ce zice Sapphire... "când mă iubeai" suna al naibii de patetic etc
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! deP.S. linga acest canal, pe dreaota, am locuit o vreme: Hotel Mesner....
pentru textul : pietrele umbrei deImi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
pentru textul : Mirabile Dictu dece e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deCe titlu nepotrivit, abia ma abtin sa nu rad. Am citit prima jumatate din primul vers. Si gata!
pentru textul : Camilafca iubirii dese vede că mi-e somn: m-aș poema -> poema-m-aș
pentru textul : mi-e frică să dorm dee un text nereusit. multumesc pentru rabdare!
pentru textul : Comoara bunicului de"pe cheiurile portului ceața mirosea a gutuie
pentru textul : schit dene plimbam doar ne plimbam ecouri de sticle sparte
tu pierdeai trenuri lungi și roșii
eu mă gândeam la scriitorii care mor tineri
cineva pescuia sau era o iluzie
din norii uscați supura lumina" - f reuşită şi bine construită partea aceasta. Primul vers e foarte viu, încă-l simt pe retină şi în nări. Aş vrea şi eu să mai fiu vizitat de o aşa inspriaţie.
mi-a placut imaginea bobului in care incap drafturi peste drafturi.
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez deda, am cittit textul. pentru prima dată. ca pe un măr crud pe stomacul gol. și l-am invidiat pentru că poate să fie așa puțin teologic fără să agreseze. să fie personal fără să deranjeze. singurul lucru care m-a deranjat este superfluul din versul „arme cu care să ne apărăm”
pentru textul : Cantata în mi minor decred ca omul s-a referit la "."-ul ala nelalocul lui. in rest, optzecismul e ok:) ar fi pacat sa nu mai postezi. viata faina!
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deSintagma nu-i apartine lui Stefan Ciobanu. Comentariul sau aproape exact era in felul urmator: "Da ce, sunteti ceata lui Pitigoi? Dai intr-unu striga doi? ....Asa se intimpla cind ajungi intr-un spatiu mic si dai peste bisericute bine cladite". Deci nu are de-a face cu expresia folosita de Katya aici.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deimi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
pentru textul : corespondență de septembrie dePagini