cred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
e ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
Din pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
cred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
:)) e chiar reușită parodia asta, Margas.
pot să-ți recomand o excursie la Brașov - pă la noi nu-s băltoace (nu acum) iar maneliștii îngheață în perioada iernii.
Multe scuze pentru revenirea cu încă un comentariu, sper că administratorii îmi vor ierta de data aceasta.
Sunt pur şi simplu încântată Adrian (serios) că ai observat slăbiciunea acestei prime strofe, pe care şi eu o observasem.
De data aceasta voi îndoi extremitatea cefalică în faţa tăişului criticii tale...nu înseamnă că va ieşi un poem mai bun, dar la spuză nu renunţ, voi face o comparaţie implicită, aproape metaforă.
Renunţ şi la strofa cu patetismul retoric, fac şi eu o concesie de data aceasta. În realitate ea se subînţelege, eu preferasem să scriu în prima etapă un poem mai explicit. O păstrez în sertar :) Mulţumiri înc-o dată pentru critica "constructivă" :)
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Emile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
Mai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
chiar dacă merge pe căi bătătorite, textul tău, Virgil, are calitatea că punctează un mare adevăr: lipsa elitelor. ( poate n-ar fi fost rău de menţionat elitele, tot ce s-a putut forma în 20 de ani iterbelici, decimate în puşcăriile comuniste).
trist pt. mine e faptul că generaâţia care în dec. 1989 avea 3-4-5 ani, calcă în politică, vertiginos, pe urmele "seniorilor".
Soluţia ?
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
"desi s-ar parea ca sunt (..), desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd,"... nu stiu tu cum ai sa mai faci. insa eu spun sa nu te nelinistesti, dorin. nu e deloc periculos, indiferent cum ai face. la buna recitire.
În prima parte ai scris din perspectiva inocenței, un copil vede "arborii îngeri plătiți" și "iar îngerii erau semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi"; în a doua din perspectivă matură, dar ai ratat finalul, e prea chinuit: "descopeream încet frumusețea inițiativei absente" Dau peniță pentru tehnică, faină lucrătură, și pentru imaginile amintite.
Eu cred ca Virgil nu are, cel putin acum, destula rabdare sa scrie proza... spilul probabil e miza pe ironic prin lansarea unui subiect profund in spatiul lui "doxa" ocultand pe "episteme"... se vede incercarea de maieutica dar neconvingator.
Profetule, ai si tu dreptate cu ratiunea asta... Doar ca Lucia e lucioasa, deja, de la atata frecare cu - dupa cum ziceai - diletantismul si, mai ales, de la atatia ani de critica din scoala si de la altii de maniere si de la atatia altii de. De aceea, nu facea decat sa dea niste chei de lectura, ca sa nu o/se mai frece si altii. De are dreptate, fireste. De-asta imi place mie de americani, cand iti trimt scrisorica acasa, de-aia cu fereastra la nume si numele batut la imprimanta electronica, cum ca sa te prezinti sa iti dai cu opinia de ce s-a aruncat batranelul ala in fata cadillacului si si-a fracturat aratatorul, pe care altfel, il tinea la tampa, gandind. Stii ca ei sunt obsedatii de gandirea in juriu: mai multe minti dau un verdict mai... aproape de adevar, nu? Ce ti-e si cu adevarul, conceptele si judecatorii astia... nu-si asuma neam sa ii dea batranelului aluia o disciplinara de o luna cu stransul frunzelor din orange, cu restul de degete, fara ca juriul ala chibzuitor de care vorbeam sa-si dea cu parerea. Nu-si asuma si pace! Astfel, batranelul ramane fara cei 10 mii de dolari pe care ii ceruse cadillacului, ca sa nu depuna plangere. Si asta pentru ca masina e masina, geamurile fumurii, iar la volan era soferul negru al bogatanului, care sofer tocmai isi luase lumea in cap in caruta stapanului, ca sa scape de sclavie. Cam atat despre sentinte. Chei de lectura, dupa cum ziceam. Ca sa nu repetam experientele diletantismului, dupa cum ziceai si tu... Nu?
Sorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișuluirăscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
singura parte care m-a "afectat" e asta: "viața îmi curge în frunzele cu miros amar de crizanteme mușețel margarete și troscot" restul mi se pare ori scris in graba ori umplutura
nu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
Multumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
pentru textul : umbrelele trecătoare ale ploilor albastre debine, Marina - imi cer scuze si eu pentru izbucnirea de dimineata. cred ca am nevoie de o vacanta - atata tot.
pentru textul : poveste cu nuferi dee ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
mulțumesc!
pentru textul : once upon a time in springland deDin pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deultima varianta nu e reusita cel punit pentru asta: "privirea care urzică" - disonant și fără coerență. prima e admisibilă, deși n-o înțeleg.
pentru textul : Priviri deCuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
pentru textul : pășim zdravăn nu se alunecă decred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
pentru textul : cu inima cât un purice de diamant deerate astept si interes
pentru textul : Haiku deAdriana, ai observat ca n-ai mai postat de 10 ZILE o poazie? parca-ti statea mai bine în postura aceasta:)))
pentru textul : s-a rătăcit tristețea descrii bine, domnule agheorghesei, cel puțin ultimele două chestii de-ale matale pe care le-am citit m-au impresionat plăcut
pentru textul : Cerneluri de:)) e chiar reușită parodia asta, Margas.
pentru textul : cel mai nașpa cântec de dragoste depot să-ți recomand o excursie la Brașov - pă la noi nu-s băltoace (nu acum) iar maneliștii îngheață în perioada iernii.
mi-a plăcut, e un text mai feminin decât m-aş fi aşteptat să citesc pe la tine. Aşadar, un condei surprinzător. Mai citim. :)
pentru textul : happy end deMulte scuze pentru revenirea cu încă un comentariu, sper că administratorii îmi vor ierta de data aceasta.
pentru textul : cântec candriu deSunt pur şi simplu încântată Adrian (serios) că ai observat slăbiciunea acestei prime strofe, pe care şi eu o observasem.
De data aceasta voi îndoi extremitatea cefalică în faţa tăişului criticii tale...nu înseamnă că va ieşi un poem mai bun, dar la spuză nu renunţ, voi face o comparaţie implicită, aproape metaforă.
Renunţ şi la strofa cu patetismul retoric, fac şi eu o concesie de data aceasta. În realitate ea se subînţelege, eu preferasem să scriu în prima etapă un poem mai explicit. O păstrez în sertar :) Mulţumiri înc-o dată pentru critica "constructivă" :)
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deGeorge, Francisc si Alma multumesc pentru trecere si pareri! Va mai astept cu drag, Siana
pentru textul : femei deEmile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta deMai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Felicitări omule și ai mea culpa
pentru textul : erotușe deAndu
O scriere matură prin amănunte, cu porţi de intrare pentru un subiect insuficient exploatat.
pentru textul : Fragment fără consecinţe dechiar dacă merge pe căi bătătorite, textul tău, Virgil, are calitatea că punctează un mare adevăr: lipsa elitelor. ( poate n-ar fi fost rău de menţionat elitele, tot ce s-a putut forma în 20 de ani iterbelici, decimate în puşcăriile comuniste).
trist pt. mine e faptul că generaâţia care în dec. 1989 avea 3-4-5 ani, calcă în politică, vertiginos, pe urmele "seniorilor".
pentru textul : problema românilor deSoluţia ?
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
pentru textul : oz de"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
pentru textul : a.m. de"desi s-ar parea ca sunt (..), desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd,"... nu stiu tu cum ai sa mai faci. insa eu spun sa nu te nelinistesti, dorin. nu e deloc periculos, indiferent cum ai face. la buna recitire.
pentru textul : cheile deÎn prima parte ai scris din perspectiva inocenței, un copil vede "arborii îngeri plătiți" și "iar îngerii erau semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi"; în a doua din perspectivă matură, dar ai ratat finalul, e prea chinuit: "descopeream încet frumusețea inițiativei absente" Dau peniță pentru tehnică, faină lucrătură, și pentru imaginile amintite.
pentru textul : antiplatonice VIII deEu cred ca Virgil nu are, cel putin acum, destula rabdare sa scrie proza... spilul probabil e miza pe ironic prin lansarea unui subiect profund in spatiul lui "doxa" ocultand pe "episteme"... se vede incercarea de maieutica dar neconvingator.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deProfetule, ai si tu dreptate cu ratiunea asta... Doar ca Lucia e lucioasa, deja, de la atata frecare cu - dupa cum ziceai - diletantismul si, mai ales, de la atatia ani de critica din scoala si de la altii de maniere si de la atatia altii de. De aceea, nu facea decat sa dea niste chei de lectura, ca sa nu o/se mai frece si altii. De are dreptate, fireste. De-asta imi place mie de americani, cand iti trimt scrisorica acasa, de-aia cu fereastra la nume si numele batut la imprimanta electronica, cum ca sa te prezinti sa iti dai cu opinia de ce s-a aruncat batranelul ala in fata cadillacului si si-a fracturat aratatorul, pe care altfel, il tinea la tampa, gandind. Stii ca ei sunt obsedatii de gandirea in juriu: mai multe minti dau un verdict mai... aproape de adevar, nu? Ce ti-e si cu adevarul, conceptele si judecatorii astia... nu-si asuma neam sa ii dea batranelului aluia o disciplinara de o luna cu stransul frunzelor din orange, cu restul de degete, fara ca juriul ala chibzuitor de care vorbeam sa-si dea cu parerea. Nu-si asuma si pace! Astfel, batranelul ramane fara cei 10 mii de dolari pe care ii ceruse cadillacului, ca sa nu depuna plangere. Si asta pentru ca masina e masina, geamurile fumurii, iar la volan era soferul negru al bogatanului, care sofer tocmai isi luase lumea in cap in caruta stapanului, ca sa scape de sclavie. Cam atat despre sentinte. Chei de lectura, dupa cum ziceam. Ca sa nu repetam experientele diletantismului, dupa cum ziceai si tu... Nu?
pentru textul : Miel la Proțap deSorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișului răscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
pentru textul : Crisalida desingura parte care m-a "afectat" e asta: "viața îmi curge în frunzele cu miros amar de crizanteme mușețel margarete și troscot" restul mi se pare ori scris in graba ori umplutura
pentru textul : Val de timp /Vague de temps denu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
pentru textul : Impresii deşi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deMultumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
pentru textul : poezia mea de azi dePagini