Asta e o poezie nouă? mi-au plăcut "palma mea" și coborârea ochilor.... mai trec, poate am norocul și citesc ceva și "despre poimâine"... am lăsat acest comentariu în semn de bun-venit și ca să vezi și tu cine te citește și cine a văzut "muguri de rouă." cred că am o problemă... "visez la o seară... " f. frumos, "muguri de rouă", ar putea fi un titlu mai bun decât cel ales de tine. e doar o părere. Madim
Marinela, iată că stilul tău se limpezește, ai imagini deosebite în fața cărora micile defecte dispar: "până când talpa soldatului se murdărește cu făină de piatră" sau "până când cățelul pământului uită labele în casa clopotarului". În timp vei înlătura și acele mici imperfecțiuni!
Mulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
Nu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
"Cea spus la început [...]"!!!
Mai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
Felicitări pentru Alina Manole, pentru realizarea an de an a conceptului virtualia - "curentul literar virtualia", copertă şi afiş, numărul unu în "Grafica de Virtulia", maestrul Vlad Turburea la Iaşi!:)
Peniţa se împarte la doi.
Andreea, bine ai venit! Poezia asta e realizată dintr-o economie de mijloace expresive, cu un mesaj clar, dar cu mare putere de sugestie, îmi amintește de forța puținelor cuvinte ale haikuului. Te mai aștept, să înflorești iar frumos!
Cred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
prima strofă face un exercițiu de logică abstractă în care se împlântă perfect întrebările celei de-a doua strofe. ultimile trei strofe însă, poartă o altă consonață. se rup de ideea primelor două strofe spre a se dărui, spre a justifica titlul. o părere.
Probabil sinceritatea si, in ultima instanta, lirismul acesta curat de care vorbesti, m-au facut sa cred ca am descoperit o reteta de a scrie exonerat de alte idei, cum ar fi poezia in sine. Ma stradui sa iau in serios ceea ce scriu, pentru ca da, scrisul chiar ocupa un loc important in economia existentei mele.
A.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
Mulţumesc frumos, Dorin. E o poză de familie, un instantaneu de la o nuntă simplă, dar foarte frumoasă: mireasa, domnişoara de onoare şi naşa. Prinvind-o într-un moment de linişte şi de numărare a anilor, mi-am pus întrebările de mai sus.
Poemul ăsta îmi amintește de 'căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă'.. și mai mult de faptul că acest talentat autor are probleme serioase atunci când vrea să scoată ceva din tolba cu săgeți... ceva cu otravă făcută acasă nu pe net.
Deși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
Andu
Cred că, pentru mine, există mereu acel moment sau e necesar să existe, pentru că nu scriu decât când simt că trebuie să scriu. Scriu destul de rar. Am venit aici să onorez invitația Ioanei. Voi publica un fragment dintr-un fel de jurnal scris pe hârtie, între anii 2000-2002. "22 ianuarie 2002, ora 23 Sunt așa cum sunt și mă gândeam că scriu aici pentru că poate uneva în subconștientul meu știu că nu va mai rămâne altceva după mine: nici râsul, nici mișcarea mea dintr-un loc în altul, nici iubirile, nici copilul meu nenăscut, nici privirea sau zâmbetul și nici vreo vorbă bună. N-am știut cum să las nimic din toate acestea - câte se lasă aici. N-am știut să risc. Poate n-am știut decât să aștept, să treacă o zi, apoi altă zi. De fiecare dată îmi spun, clipa contează. Eu, cumva, sunt în afara clipei. V-am privit pe toți cum vă mișcați, încoace și-ncolo. Nu vreau să mor pentru că sunt prea curioasă de ce se va petrece. O curiozitate din afara lumii. Eu sunt naratorul, povestitorul. Trăiesc în sensul propriu al verbului numai la extreme: ori static, ori în alertă maximă. Tot ce este în acest interval este atât de monoton încât mă plictisește, nu pot simți clipa. Și-atunci aleg să am lumea mea, în care nu este nimeni, în care uneori nici eu nu sunt și unde nimeni nu bate la ușă." Vă mulțumesc pentru lectură.
Poemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
frumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
Initila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
buna hialin,
nu prea cred. dimpotriva, continui sa cred ca e posibil sa fie legat de OS. stiu ca la servici am un fel de Windows oarecum custom-izat de IBM si diacriticele romanesti merg relativ naspa pe XP. cred ca voi recomanda oricui fie sa isi instaleze win7, fie sa incerce sa isi incarce un set de fonturi de sistem mai nou. cred ca, cu cit este mai vechi sistemul are mai multe probleme cu diferitele tipuri de fonturi cane sint diferite de standardul initial western. uite, de exemplu l-am testat acum pe Safari pe IPhone-ul meu (desi nu am nrmarit deocamdata o solutie mob) si se vad perfect diacriticele romanesti. dar am sa mai testez. asa cum probabil stii, compatibilizarea unui site pe diferitele browsere si versiuni de browsere(atit de neglijent scrise dpvd al standardelor) este una dintre cele mai spinoase probleme. si intotdeauna este nevoie de un fel de trade in pina la urma
În primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
În al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
să o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
felicitari organizatorilor, castigatorilor si tuturor participantilor. „vintage collection” si „jazz ambiental” au fost printre preferatele mele, sincer m-as fi asteptat sa castige una dintre ele. dar, gusturile nu se discuta! :) literatura este fara doar si poate unul dintre domeniile cele mai supuse subiectivitatii:)
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
Gorune sper să-ți fiu măcar unul dintre butucii pe care te-a pus vremea... pentru că eu cel puțin o să-mi fac treaba mea de butuc și nu o să crap. Și voi aștepta cu răbdare să scrii, oricum sunt câteva chestii la care mă consider privilegiat, una ar fi că te-am citit.
Andu
P.S. Mersi sărumâna de la Alexandra
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Viorel, s-a strecurat o cacofonie ...magnifica, in versul 2. :) si nu cred ca este intentionata.
pentru textul : mărturisesc deAsta e o poezie nouă? mi-au plăcut "palma mea" și coborârea ochilor.... mai trec, poate am norocul și citesc ceva și "despre poimâine"... am lăsat acest comentariu în semn de bun-venit și ca să vezi și tu cine te citește și cine a văzut "muguri de rouă." cred că am o problemă... "visez la o seară... " f. frumos, "muguri de rouă", ar putea fi un titlu mai bun decât cel ales de tine. e doar o părere. Madim
pentru textul : Poem într-o palmă deMarinela, iată că stilul tău se limpezește, ai imagini deosebite în fața cărora micile defecte dispar: "până când talpa soldatului se murdărește cu făină de piatră" sau "până când cățelul pământului uită labele în casa clopotarului". În timp vei înlătura și acele mici imperfecțiuni!
pentru textul : Redundanță deMulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
pentru textul : Adio deNu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
"Cea spus la început [...]"!!!
pentru textul : Ganduri deMai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
Felicitări pentru Alina Manole, pentru realizarea an de an a conceptului virtualia - "curentul literar virtualia", copertă şi afiş, numărul unu în "Grafica de Virtulia", maestrul Vlad Turburea la Iaşi!:)
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a dePeniţa se împarte la doi.
Andreea, bine ai venit! Poezia asta e realizată dintr-o economie de mijloace expresive, cu un mesaj clar, dar cu mare putere de sugestie, îmi amintește de forța puținelor cuvinte ale haikuului. Te mai aștept, să înflorești iar frumos!
pentru textul : flowers deCred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
pentru textul : Mâțâli defrumoase versuri, bacoviana stare. salutari de aproape toamna!
pentru textul : valeriană de toamnă deprima strofă face un exercițiu de logică abstractă în care se împlântă perfect întrebările celei de-a doua strofe. ultimile trei strofe însă, poartă o altă consonață. se rup de ideea primelor două strofe spre a se dărui, spre a justifica titlul. o părere.
pentru textul : jazz deProbabil sinceritatea si, in ultima instanta, lirismul acesta curat de care vorbesti, m-au facut sa cred ca am descoperit o reteta de a scrie exonerat de alte idei, cum ar fi poezia in sine. Ma stradui sa iau in serios ceea ce scriu, pentru ca da, scrisul chiar ocupa un loc important in economia existentei mele.
pentru textul : Joc deA.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
pentru textul : Biletul de doi lei deMulţumesc frumos, Dorin. E o poză de familie, un instantaneu de la o nuntă simplă, dar foarte frumoasă: mireasa, domnişoara de onoare şi naşa. Prinvind-o într-un moment de linişte şi de numărare a anilor, mi-am pus întrebările de mai sus.
pentru textul : Feminitate sine qua non desau "Epopeea lui Ionică, mâncătorul de ouă". textul e scuzabil: e vină tovarășei învățătoare, care nu i-a pus să învețe pe de rost "Zdreanță".
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator dePoemul ăsta îmi amintește de 'căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă'.. și mai mult de faptul că acest talentat autor are probleme serioase atunci când vrea să scoată ceva din tolba cu săgeți... ceva cu otravă făcută acasă nu pe net.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă deDeși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deAndu
Cred că, pentru mine, există mereu acel moment sau e necesar să existe, pentru că nu scriu decât când simt că trebuie să scriu. Scriu destul de rar. Am venit aici să onorez invitația Ioanei. Voi publica un fragment dintr-un fel de jurnal scris pe hârtie, între anii 2000-2002. "22 ianuarie 2002, ora 23 Sunt așa cum sunt și mă gândeam că scriu aici pentru că poate uneva în subconștientul meu știu că nu va mai rămâne altceva după mine: nici râsul, nici mișcarea mea dintr-un loc în altul, nici iubirile, nici copilul meu nenăscut, nici privirea sau zâmbetul și nici vreo vorbă bună. N-am știut cum să las nimic din toate acestea - câte se lasă aici. N-am știut să risc. Poate n-am știut decât să aștept, să treacă o zi, apoi altă zi. De fiecare dată îmi spun, clipa contează. Eu, cumva, sunt în afara clipei. V-am privit pe toți cum vă mișcați, încoace și-ncolo. Nu vreau să mor pentru că sunt prea curioasă de ce se va petrece. O curiozitate din afara lumii. Eu sunt naratorul, povestitorul. Trăiesc în sensul propriu al verbului numai la extreme: ori static, ori în alertă maximă. Tot ce este în acest interval este atât de monoton încât mă plictisește, nu pot simți clipa. Și-atunci aleg să am lumea mea, în care nu este nimeni, în care uneori nici eu nu sunt și unde nimeni nu bate la ușă." Vă mulțumesc pentru lectură.
pentru textul : ce am scris "atunci" dePoemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
pentru textul : concert fără orchestră și pian dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
frumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
pentru textul : reclamă pentru viață deInitila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
pentru textul : sarut de siguranta deRevin cu încă o variantă:
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
pentru textul : Haiku - (M) debuna hialin,
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 denu prea cred. dimpotriva, continui sa cred ca e posibil sa fie legat de OS. stiu ca la servici am un fel de Windows oarecum custom-izat de IBM si diacriticele romanesti merg relativ naspa pe XP. cred ca voi recomanda oricui fie sa isi instaleze win7, fie sa incerce sa isi incarce un set de fonturi de sistem mai nou. cred ca, cu cit este mai vechi sistemul are mai multe probleme cu diferitele tipuri de fonturi cane sint diferite de standardul initial western. uite, de exemplu l-am testat acum pe Safari pe IPhone-ul meu (desi nu am nrmarit deocamdata o solutie mob) si se vad perfect diacriticele romanesti. dar am sa mai testez. asa cum probabil stii, compatibilizarea unui site pe diferitele browsere si versiuni de browsere(atit de neglijent scrise dpvd al standardelor) este una dintre cele mai spinoase probleme. si intotdeauna este nevoie de un fel de trade in pina la urma
În primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deÎn al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
să o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? defelicitari organizatorilor, castigatorilor si tuturor participantilor. „vintage collection” si „jazz ambiental” au fost printre preferatele mele, sincer m-as fi asteptat sa castige una dintre ele. dar, gusturile nu se discuta! :) literatura este fara doar si poate unul dintre domeniile cele mai supuse subiectivitatii:)
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deEu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik deGorune sper să-ți fiu măcar unul dintre butucii pe care te-a pus vremea... pentru că eu cel puțin o să-mi fac treaba mea de butuc și nu o să crap. Și voi aștepta cu răbdare să scrii, oricum sunt câteva chestii la care mă consider privilegiat, una ar fi că te-am citit.
pentru textul : Descântec deAndu
P.S. Mersi sărumâna de la Alexandra
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deeste un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
pentru textul : Decembrie dePagini