esentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
din nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
Citisem pe internet mai demult, pe http://www.bopsecrets.org/gateway/passages/basho-frog.htm un text: Matsuo Bashô: Frog Haiku (Thirty Translations and One Commentary). Limerickul de la sfârșit m-a făcut să râd bine. Astfel mi-a venit ideea ca, după textul original (la care i-am adăugat și versiunea în "kanji") și traducerea fideșă în limba română să stârnesc și altora un zâmbet adăugând versiuni umoristice ale tristihului.
Mai rar la tine astfel de construcții literare. Habar n-ai cît mă bucur! Referire la forma clasică. Ai așternut o temă erotică (adâncă și penetrantă) ;) Sugerez două versuri suplimentare pentru respirație și relaxare. Respect, Cris
"poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
o zdreanţă pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
începutul e frumos,desi putin straniu,chiar ca e greu sa spui,uneori,la revedere asa cum vrei.Din strofa a doua cred ca primele doua versuri stau bine în picioare,apoi ce urmeaza ,mi se pare, o explicatie prea lunga.Iar "copii supraviețuitori ai hoardelor barbare" este de-a dreptul comun.Cred ca s-ar putea lega usor cele doua versuri de strofa a treia.Pentru ca încheierea este o adevarata "finis coronat opus".Cu cele bune.
ok, go ahead. dar as vrea sa renunti pe viitor la incalcari de regulament precum cea de ieri. daca ai probleme cu cineva, polite de platit sau nevoia de a scrie obscenitati te invit sa te desfasori in alta parte.
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
cristina, daca raman coloanele fara articol, precum spui, va trebui sa scot respiratia sprijinita de ele. daca scot respiratia, coloanele vor pluti in nerost:) daca schimb cu „sprijinind respirația”, sprijinind se va lua in coarne cu lovind. sau nu?
..mi-a placut. este scris cu singe nu inca rece dar care se raceste. ~ am de circotit insa. mi-ar fi placut putin mai dramatic. si am senzatia ca atunci cind descriem asa ceva furia ne taie din cuvinte si ne schimba ritmul, de ex:
Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.
Decolorate la margini, păreau
lipite cu scoci în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de perete.
să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu
Încercam
cu rănile rupte spre lună -
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.
si as sugera si poate un alt titlu deoarece simbioza este o relatie care functioneaza (cum are fi cea dintre clown fish si anemone). nu vreau sa dau sugestii (sau vreau?) m-am gindit la ceva ce are continuare cu textul, cu primul vers: nu demult, mai stii, Noi, se spune ca, cica..etc
Virgile vreau sa te felicit pentru noua versiune de site desi nu as avea dupa mine suficiente motive sa o fac. Dar un efort ca acesta ramane un efort care trebuie salutat. Ce nu inteleg eu este puzderia asta de nou-veniti pe Hermeneia direct de la gradinita. Am o banuiala, dar nu ma impacientez, nici vorba de asa ceva. Succes in continuare iti doresc, eu o sa sterg multe texte sper sa nu te superi din aceasta cauza (oricum o sa si las destule) si te asigur de toata simpatia mea in continuare, citita atat pe romaneste cat si pe englezeste.
La multi ani!
Andu
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
Acest poem prin expresia "duhneste a... tamaie" jigneste comunitatea ortodoxa si incalca Regulamentul Hermeneia. Propun modificarea acestui vers sau stergerea textului (cu preaviz de 24 de ore). In caz contrar ar trebui sa se procedeze la suspendarea temporara (pe termen nedefinit, asa cum se practica pe Hermeneia) a contului domnului Virgil Titarenco, director Hermeneia. Bobadil
ţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
descopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
Daniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
Pai si eu as renunta, dar cum altfel sa spun ? Motul e "ieri-ul" de care atarnam cu totii. Cordonul ombilical, dar eu am o problema cu imaginea aia :). Ma bucur daca ti-a placut. Daca e doar "reusit", ma bucur mai putin.
Vladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
mi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
în acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
ca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
of ,paul, mi-era teama ca tu vei fi primul care va sari, eram aproape sigur si n-as fi vrut... îmi pare rau ca te dezamagesc...desigur ca vor urma si altii care ma vor înfiera proletar..."artileria grea", nu visatori ca tine. pacat ca nu vezi si provocarea.asta e... tu poti deveni un mare poet, dar crezi ca ajunge?
nicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
Ultimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am mai încercat cîte ceva. dar valsul e de vina.
pentru textul : ball masque deesentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
pentru textul : poem despre femeie dedin nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
pentru textul : poveste simplă deeu, mic ucenic, umil, aici, pe site văd doar imagini, însă pe norica nicolai(cum se aruncă ea, pe spate) nu o pot vizualiza :)
pentru textul : lordul banal deCitisem pe internet mai demult, pe http://www.bopsecrets.org/gateway/passages/basho-frog.htm un text: Matsuo Bashô: Frog Haiku (Thirty Translations and One Commentary). Limerickul de la sfârșit m-a făcut să râd bine. Astfel mi-a venit ideea ca, după textul original (la care i-am adăugat și versiunea în "kanji") și traducerea fideșă în limba română să stârnesc și altora un zâmbet adăugând versiuni umoristice ale tristihului.
pentru textul : Haikul “Broasca” al lui Matsuo Basho, în diferite traduceri (una fidelă și 20 umoristice) deMai rar la tine astfel de construcții literare. Habar n-ai cît mă bucur! Referire la forma clasică. Ai așternut o temă erotică (adâncă și penetrantă) ;) Sugerez două versuri suplimentare pentru respirație și relaxare. Respect, Cris
pentru textul : Ulcior de"poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
pentru textul : în care discul se zgârie deo zdreanţă
pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
asta am inteles, dar de ce neaparat podul Grant? și apoi „Iubito, Iubito” și „Ca niște, Ca niște” nu cred că fac neaparat bine textului. părerea mea
pentru textul : Podul Grant deînceputul e frumos,desi putin straniu,chiar ca e greu sa spui,uneori,la revedere asa cum vrei.Din strofa a doua cred ca primele doua versuri stau bine în picioare,apoi ce urmeaza ,mi se pare, o explicatie prea lunga.Iar "copii supraviețuitori ai hoardelor barbare" este de-a dreptul comun.Cred ca s-ar putea lega usor cele doua versuri de strofa a treia.Pentru ca încheierea este o adevarata "finis coronat opus".Cu cele bune.
pentru textul : semnul de plecare deMa refeream strict la strofa cu catelul :). Hai ca de 2 daca nu cumva 3 ani incoace zici ca vii si ti-e frica sa vii. Stiu eu :).
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool deok, go ahead. dar as vrea sa renunti pe viitor la incalcari de regulament precum cea de ieri. daca ai probleme cu cineva, polite de platit sau nevoia de a scrie obscenitati te invit sa te desfasori in alta parte.
pentru textul : poezia mea de azi deAm apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer decristina, daca raman coloanele fara articol, precum spui, va trebui sa scot respiratia sprijinita de ele. daca scot respiratia, coloanele vor pluti in nerost:) daca schimb cu „sprijinind respirația”, sprijinind se va lua in coarne cu lovind. sau nu?
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul de..mi-a placut. este scris cu singe nu inca rece dar care se raceste. ~ am de circotit insa. mi-ar fi placut putin mai dramatic. si am senzatia ca atunci cind descriem asa ceva furia ne taie din cuvinte si ne schimba ritmul, de ex:
Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.
Decolorate la margini, păreau
lipite cu scoci în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de perete.
să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu
Încercam
cu rănile rupte spre lună -
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.
si as sugera si poate un alt titlu deoarece simbioza este o relatie care functioneaza (cum are fi cea dintre clown fish si anemone). nu vreau sa dau sugestii (sau vreau?) m-am gindit la ceva ce are continuare cu textul, cu primul vers: nu demult, mai stii, Noi, se spune ca, cica..etc
sper ca interventia mea nu deranjeaza..:)
cheers,
Corina
pentru textul : Simbioză deVirgile vreau sa te felicit pentru noua versiune de site desi nu as avea dupa mine suficiente motive sa o fac. Dar un efort ca acesta ramane un efort care trebuie salutat. Ce nu inteleg eu este puzderia asta de nou-veniti pe Hermeneia direct de la gradinita. Am o banuiala, dar nu ma impacientez, nici vorba de asa ceva. Succes in continuare iti doresc, eu o sa sterg multe texte sper sa nu te superi din aceasta cauza (oricum o sa si las destule) si te asigur de toata simpatia mea in continuare, citita atat pe romaneste cat si pe englezeste.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deLa multi ani!
Andu
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa depana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
Acest poem prin expresia "duhneste a... tamaie" jigneste comunitatea ortodoxa si incalca Regulamentul Hermeneia. Propun modificarea acestui vers sau stergerea textului (cu preaviz de 24 de ore). In caz contrar ar trebui sa se procedeze la suspendarea temporara (pe termen nedefinit, asa cum se practica pe Hermeneia) a contului domnului Virgil Titarenco, director Hermeneia. Bobadil
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală dedescopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
Daniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) dePai si eu as renunta, dar cum altfel sa spun ? Motul e "ieri-ul" de care atarnam cu totii. Cordonul ombilical, dar eu am o problema cu imaginea aia :). Ma bucur daca ti-a placut. Daca e doar "reusit", ma bucur mai putin.
pentru textul : coadă văzută la relanti deVladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Eterna reîntoarcere demi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
pentru textul : reverie fără lăutar deîn acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : futility I deÎntristătoriu, stăpâne Virtual, și degrab vărsătoriu de vin, miluitoriu și plin de depresant este acest uret!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
pentru textul : în căutarea acului pierdut deof ,paul, mi-era teama ca tu vei fi primul care va sari, eram aproape sigur si n-as fi vrut... îmi pare rau ca te dezamagesc...desigur ca vor urma si altii care ma vor înfiera proletar..."artileria grea", nu visatori ca tine. pacat ca nu vezi si provocarea.asta e... tu poti deveni un mare poet, dar crezi ca ajunge?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
pentru textul : ce frumusețe rară depoate fi catalogat și ca un "Text înecacios", în sensul că te lasă fără aer, în sensul bun... :)
pentru textul : interludiu|mîinile deUltimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă dePagini