Compari aceiași termeni, compară cu un cabinet de la oraș. După ce am depus jurământul, cineva dintre profesori așa ne-a sfătuit. Asta se întâmpla cândva, în mileniul trecut :). În timp, am ajuns la aceeași concluzie. Pentru că am ales să fiu "impecabilă cu mine însămi" și să "nu privesc la capra vecinului", vorba ceea. Îți doresc mult succes și, oricât de pompoase au fost frazele de la Etică, citește printre rânduri. Iresponsabili sunt în toate profesiile și în toate mediile. Precizările mele sunt amănunte. Pe scurt, ca medic, nu m-ai convins, ca scriitor, da :).
am citit poemul cu voce tare sa aud dansul nejudecatii...nimeni nu va îndrăzni "să pună semnul egal între mine și umbră" pentru că am să îmbrac altă rochie și am să plec prin anotimpuri cu sentimentele la plic. cu drag, erika
Andu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
snowdon king, de acord! cam lipsea un partener inteligent de discuție! unul care să facă deosebirea între un verb la timpul trecut, modul imperfect părea cu timpul prezent al aceluiași verb ce nu a fost folosit.
dar nu am preteții de la oricine.
noroc bun!
mie îmi place ca și realizare grafică, inclusiv caligrafică. este elegantă chiar mulțimea fonturilor. singura problemă pentru mine (și încerc să nu fiu sarcastic) este că nu văd poezia. mi se pare un mesaj al imaginii dar nu mai mult. de asemeni îmi este puțin dificil să văd acolo cuvîntul "swallow". este vorba despre a înghiți sau despre rîndunică?
faptul ca alma a devenit dintr-odata asa de activa cu comentatul si criticatul ma bucura. pentru ca asta e semn ca va incepe sa scrie. si atunci sa te tii. sa vezi atunci dueluri de comentarii. totul e spre bine
Oana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
Da, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
Îţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
eu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
Al doilea autor asupa căruia îmi îndrept atenția, la această o lună de hermenie, este Daniela Luca. Un stil închegat, solid și consecvent în ceea ce ne-a împărtășit până acum. Poeziile ei sunt de atmosferă. Sunt mici camere intime în care respiră o anume trăire interioară, iar senzația mea este că această trăire interioară e împărtășită cititorului cu o oarecare timiditate. Dar nu o timiditate datorată nesiguranței textului, ci datorată grijii de a spune lucruri fragile cu o atentă delicatețe. Multe din poeziile ei au doi poli: eu - tu. Acești poli graviteză unul în jurul altuia, ori se contopesc într-un suav dans al unor atingeri complementare ("Five seconds", "Piano e fragile", "Michel", "Magnolii în iarnă", "Ocean soul"). Elementele care însoțesc acest dans sunt întotdeauna ochii, apare un pian, un șarpe încolăcit pe gleznă, elemente vizuale care pun în mișcarea de dans cei doi poli. Alte poezii sunt statice. Acestea sunt monopolare, autoarea e singură cu gândul. În aceste poezii apare o culoare feminină, ce exprimă stări sufletești (roșu cadmiu - "Domino", umeri în roșu - "Ochi de leu"), apare ochiul sau orbul din "Declivis", sau apar "direcții": "mă fac oblică. alunec / tangențial" ("Adormire"), "în centru. o singură siluetă" ("Piramida"). În același centru static, dar gata să vină înspre afară stau și acele figurine - totem despre care spuneam la "Pre-simțire". Există și o mișcare centrală în aceste poezii monopolare, dar această mișcare este una aplecată înspre sine, nu lasă impresia de dinamicitate, chiar dacă poezia este despre un dans ("Tango"), această mișcare încremenită revelând atât forța de reflecție a autoarei, cât și încărcătura de sens a acestui dans. Prin sobrietatea lui, tangoul este o mișcare reținută, o reținere a încărcăturii interioare (contraexemplu fiind valsul plutitor, amplu, degajat - o degajare a sensului conținut). "Tango" mi se pare și poezia forte de până acum a autoarei. Ajungem și la experimentele vizual poetice ale Danielei, care, toate trei mi se par reușite ("Renaștere", "Cerc închis" și "Alb de femeie"). În aceste cazuri, se pare că imaginea picturală vorbind de la sine, autoarei nu-i rămâne de făcut decât să lucreze asupra sensului. Astfel apare o poezie concentrată, mult mai puternică în exprimarea înțelesului decât atunci când autoarea se ocupa și de forma vizuală a poeziei.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
Ramona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
Probabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
OK Virgil, la schimb ca nu m-am ales cu un avertisment :-) zic si unde e balastul pai e aici "să trec peste ani lungi să încalec armăsari sălbateci, situații complexe cînd plouă mult și vîltoarea îmi trece de umeri îmi suflec poalele din obișnuință" Balastul este "lungi" cum ar fi simplu "sa trec peste ani" "cand ploua mult" cand ploua putin? asa se atributeaza ploaia mai nou? apoi "salbateci" cum ar fi armasarii domestici? Ar fi cai ok apoi "situatii complexe" - antipoezie, ca sa nu mai vorbesc despre "sa incalec situatii complexe" hilar pana la Dumnezeu si inapoi. Te rog sa fii si tu sincer macar o data (ceea ce stiu ca nu iti sta in fire) si sa spui aici cu mana pe taste (nu pe inima) daca asta nu e un poem de bucatareasa in calduri. Sau poti, simplu, sa ma suspenzi iar (pentru a saptea oara cred) pentru nu stiu cate zile saptamani sau luni. dar asta e parerea mea la aceasta lectura pe hermeneia. Andu
n-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
se pare că vrei să cuprinzi o arie cât mai largă de discursuri. e drept, intențiile îți sunt uneori încriptate de fiecare persona în care te ''refugiezi''. în candelabrul acesta parcă-mi aduci aminte... de perechea luceafărului, cătălin-cătălina, nesalvată de un final ''uman'' al paradisiacului ci condamnată la un întuneric dantesc (?!). fie el și neo. eu am încredere în scriitura ta. spor!
un membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
foarte reuşită imaginea cu fumul şi caisul. aici, cu atât mai mult, se face şi despărţirea în silabe a subst. parfum; dar şi "se duc" cu "seduc" au nobleţea lor...
mi-a plăcut!
Poem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
da, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
"Ca de obicei"? asta-i grav...:) Domnule Manolescu, și eu l-aș fi scris "altfel"...în alt context. Da, a crede este a iubi...și invers, funcția verbelor este comutativă. O vreme (?). Mulțumesc de vizită . P.S. Aș avea câte ceva de spus despre "morală", dar timpul mă strânge rău. Poate după sărbători, când își va lua gheara de pe mine.
Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Compari aceiași termeni, compară cu un cabinet de la oraș. După ce am depus jurământul, cineva dintre profesori așa ne-a sfătuit. Asta se întâmpla cândva, în mileniul trecut :). În timp, am ajuns la aceeași concluzie. Pentru că am ales să fiu "impecabilă cu mine însămi" și să "nu privesc la capra vecinului", vorba ceea. Îți doresc mult succes și, oricât de pompoase au fost frazele de la Etică, citește printre rânduri. Iresponsabili sunt în toate profesiile și în toate mediile. Precizările mele sunt amănunte. Pe scurt, ca medic, nu m-ai convins, ca scriitor, da :).
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deam citit poemul cu voce tare sa aud dansul nejudecatii...nimeni nu va îndrăzni "să pună semnul egal între mine și umbră" pentru că am să îmbrac altă rochie și am să plec prin anotimpuri cu sentimentele la plic. cu drag, erika
pentru textul : Despre suflet deîn ce sens întrebi Alma? E un fel de parodie. Sau poate nu am văzut eu bine.
pentru textul : ilegalități fără bluetooth deAndu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
pentru textul : blue american desnowdon king, de acord! cam lipsea un partener inteligent de discuție! unul care să facă deosebirea între un verb la timpul trecut, modul imperfect părea cu timpul prezent al aceluiași verb ce nu a fost folosit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedar nu am preteții de la oricine.
noroc bun!
mie îmi place ca și realizare grafică, inclusiv caligrafică. este elegantă chiar mulțimea fonturilor. singura problemă pentru mine (și încerc să nu fiu sarcastic) este că nu văd poezia. mi se pare un mesaj al imaginii dar nu mai mult. de asemeni îmi este puțin dificil să văd acolo cuvîntul "swallow". este vorba despre a înghiți sau despre rîndunică?
pentru textul : soliloquy dece pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!
"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"
Mulţumesc.
pentru textul : priveşte-ne defaptul ca alma a devenit dintr-odata asa de activa cu comentatul si criticatul ma bucura. pentru ca asta e semn ca va incepe sa scrie. si atunci sa te tii. sa vezi atunci dueluri de comentarii. totul e spre bine
pentru textul : năvod deOana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
pentru textul : Femme fatale deDa, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
pentru textul : Haiku deÎţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
Da, e grozav amestecul: discurs esențializat și imagine artistică inedită, "îndoită" de o coloană infinită. Merită prima pagină, (părerea mea)!
pentru textul : Sinonimul pozitivului deeu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deAl doilea autor asupa căruia îmi îndrept atenția, la această o lună de hermenie, este Daniela Luca. Un stil închegat, solid și consecvent în ceea ce ne-a împărtășit până acum. Poeziile ei sunt de atmosferă. Sunt mici camere intime în care respiră o anume trăire interioară, iar senzația mea este că această trăire interioară e împărtășită cititorului cu o oarecare timiditate. Dar nu o timiditate datorată nesiguranței textului, ci datorată grijii de a spune lucruri fragile cu o atentă delicatețe. Multe din poeziile ei au doi poli: eu - tu. Acești poli graviteză unul în jurul altuia, ori se contopesc într-un suav dans al unor atingeri complementare ("Five seconds", "Piano e fragile", "Michel", "Magnolii în iarnă", "Ocean soul"). Elementele care însoțesc acest dans sunt întotdeauna ochii, apare un pian, un șarpe încolăcit pe gleznă, elemente vizuale care pun în mișcarea de dans cei doi poli. Alte poezii sunt statice. Acestea sunt monopolare, autoarea e singură cu gândul. În aceste poezii apare o culoare feminină, ce exprimă stări sufletești (roșu cadmiu - "Domino", umeri în roșu - "Ochi de leu"), apare ochiul sau orbul din "Declivis", sau apar "direcții": "mă fac oblică. alunec / tangențial" ("Adormire"), "în centru. o singură siluetă" ("Piramida"). În același centru static, dar gata să vină înspre afară stau și acele figurine - totem despre care spuneam la "Pre-simțire". Există și o mișcare centrală în aceste poezii monopolare, dar această mișcare este una aplecată înspre sine, nu lasă impresia de dinamicitate, chiar dacă poezia este despre un dans ("Tango"), această mișcare încremenită revelând atât forța de reflecție a autoarei, cât și încărcătura de sens a acestui dans. Prin sobrietatea lui, tangoul este o mișcare reținută, o reținere a încărcăturii interioare (contraexemplu fiind valsul plutitor, amplu, degajat - o degajare a sensului conținut). "Tango" mi se pare și poezia forte de până acum a autoarei. Ajungem și la experimentele vizual poetice ale Danielei, care, toate trei mi se par reușite ("Renaștere", "Cerc închis" și "Alb de femeie"). În aceste cazuri, se pare că imaginea picturală vorbind de la sine, autoarei nu-i rămâne de făcut decât să lucreze asupra sensului. Astfel apare o poezie concentrată, mult mai puternică în exprimarea înțelesului decât atunci când autoarea se ocupa și de forma vizuală a poeziei.
pentru textul : alb de femeie deLucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz deEste un eveniment frumos. Felicitari ! Sa aveti o primavara plina de bucuria la Iasi .
pentru textul : Dubla lansare de carte deRamona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
pentru textul : Ochiu-mi mândru că te poate privi deProbabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deOK Virgil, la schimb ca nu m-am ales cu un avertisment :-) zic si unde e balastul pai e aici "să trec peste ani lungi să încalec armăsari sălbateci, situații complexe cînd plouă mult și vîltoarea îmi trece de umeri îmi suflec poalele din obișnuință" Balastul este "lungi" cum ar fi simplu "sa trec peste ani" "cand ploua mult" cand ploua putin? asa se atributeaza ploaia mai nou? apoi "salbateci" cum ar fi armasarii domestici? Ar fi cai ok apoi "situatii complexe" - antipoezie, ca sa nu mai vorbesc despre "sa incalec situatii complexe" hilar pana la Dumnezeu si inapoi. Te rog sa fii si tu sincer macar o data (ceea ce stiu ca nu iti sta in fire) si sa spui aici cu mana pe taste (nu pe inima) daca asta nu e un poem de bucatareasa in calduri. Sau poti, simplu, sa ma suspenzi iar (pentru a saptea oara cred) pentru nu stiu cate zile saptamani sau luni. dar asta e parerea mea la aceasta lectura pe hermeneia. Andu
pentru textul : Doar femeie den-ar fi rău sa „pui” accentul pe parcele(le) cu pricina:) în rest, multă degeaba omenească și toată agățată de firul ăla de păianjen... fain scris, mulțam!
pentru textul : Memento dese pare că vrei să cuprinzi o arie cât mai largă de discursuri. e drept, intențiile îți sunt uneori încriptate de fiecare persona în care te ''refugiezi''. în candelabrul acesta parcă-mi aduci aminte... de perechea luceafărului, cătălin-cătălina, nesalvată de un final ''uman'' al paradisiacului ci condamnată la un întuneric dantesc (?!). fie el și neo. eu am încredere în scriitura ta. spor!
pentru textul : candelabrele deun membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deStrofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 defoarte reuşită imaginea cu fumul şi caisul. aici, cu atât mai mult, se face şi despărţirea în silabe a subst. parfum; dar şi "se duc" cu "seduc" au nobleţea lor...
pentru textul : Haiku-uri omofone demi-a plăcut!
A propos... ce părere ai dacă aș scrie la persoana a treia?
pentru textul : re-Facerea dePoem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
pentru textul : dj remember II deda, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
pentru textul : îmi este teamă de femeie depentru un eseu care s-ar fi meritat sa fie mult mai lung de la cineva care a fost acolo.
pentru textul : Piața Universității. Remember de"Ca de obicei"? asta-i grav...:) Domnule Manolescu, și eu l-aș fi scris "altfel"...în alt context. Da, a crede este a iubi...și invers, funcția verbelor este comutativă. O vreme (?). Mulțumesc de vizită . P.S. Aș avea câte ceva de spus despre "morală", dar timpul mă strânge rău. Poate după sărbători, când își va lua gheara de pe mine.
pentru textul : Decembrie fără de înger deHai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
pentru textul : frumoasa veneţiană dePagini