au răstignit un om în toată firea
întâi l-au făcut tot mai mic
până când ochii erau gămălii
iar trupul băţ de chibrit
nu cântărea mai mult decât bobul de rouă
pe cornul melcului
apoi l-au făcut să tacă
i-au îngropat toate cuvintele
într-un şanţ tocit pe un disc de picup
în cele din urmă l-au prins cu totul
de rotiţele unui ceas de buzunar
ascuns la spate
ticăie din an în Paşte
Poezie:
Comentarii
- aş -
a.a.a. -
"nu cântărea mai mult ca bobul de rouă" - aş folosi "decât" şi aş încerca să scap de un "până când".
de data aceasta ne potrivim,
Cristina Moldoveanu -
de data aceasta ne potrivim, şi eu m-am gândit la acest lucru...repetarea lui "până când", deocamdată nu găsesc nimic, asta e forma mai naturală, dar poate voi reveni în curând.
interesant dar suna mai
Virgil -
interesant dar suna mai degraba a snoava
mulţumesc pentru semnul de
Cristina Moldoveanu -
mulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.
cristina
catmardra -
tare mult mi-a placut poezia ta. multumesc.
mulţumesc pentru apreciere
Cristina Moldoveanu -
mulţumesc pentru apreciere Marius.