Pe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
Chiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
Alma, ai dreptate cu acel " perpetuele" Nu stiu daca e in romaneste ,am auzit la TV cineva articuland acest cuvant, cica era filolog, si am incercat si eu acest procedeu, sa sugerez ceva dar cred ca am cam fortat imaginea. Asa ca am corectat. La fel si fisiuni. Multumesc si apreciez grija cu care te apleci asupra textelor mele. Ela, am lasat perpetue, asa cum mi s-a sugerat, si asa cum mi-ai spus si tu. Da, ai sesizat bine ceea ce am vrut sa spun in poem. cat despre semiboltire, prefer s-o las asa. Chiar daca e usor fortat. Mutumesc pentru cum interpretezi dincolo de aparentele versuri, esenta poemelor cu iz esoteric :)
Laurentiu, observ ca in ultima vreme ai probleme cu respectarea regulamentului in ce priveste frecventa postarilor. Nu inteleg ce este neclar cu ce spune acolo. Rog pe moderator si pe editori sa fie mai atenti in aceasta privinta.
l-ai mai citit. face parte din seria nestufoaselor din perioada de gratie postoperatorie. mi se parea normal sa fie si aici. noroc ca nu sunt pe podium. am rau de inaltime...
Adrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
domnule profesor, permite-ți-mi un moment cu boba, mi-e dor de figura lui tâmpă dar înțeleaptă, cam ca aici: Paule,
Tu chiar te-ai blocat într-un pattern de com în ceea ce mă privește? Nu te duce mintea la mai mult? Ce răspunsuri sunt astea pe care mi le oferi? Poate vrei să insinuezi că nu aș fi la înălțimea scrierilor tale cu comentariile și mă iei la mișto? Făcând asta te iei la mișto pe tine poete din Tecuci pentru că eu sunt cine sunt tu ești cine ești iar eu... pentru că eu sunt cine sunt și tu ești cine ești(Gandhi) superb.:))
"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
Un poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Foarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
vad ca iei penita dupa penita, nu scri rau, mai trebuie putin la tais, oricum am mai citit si alte poezii, chiar astazi, una cu penita, cxare nu este nici pe departe de calitatea poeziei tale. iti doresc succes, mergi pe drumul cel bun.
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
Emil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
eu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
De acord cu logica din comm-ul lui Virgil. M-a pus si pe mine pe ganduri, cum ca uneori ca sa te faci inteles trebuie sa folosesti mai multe din cuvintele astea, bata-le vina! Ca a adus el vorba, intr-adevar si Allah apare acolo cam brusc... chiar nu vrei sa rescrii finalul asta buclucas asa ca sa impaci si pe logici si pe gnostici si pe religiosi si pe... de fapt pe nimeni doar pe cei carora le place poezia ta? Indraznesc "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi nominalizata la premiul nobel pentru dumnezeu dar nu-s, slavă domnului, nu-s" Asta doar pentru ca imi place poemul, desigur... Andu
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
Mi-a plăcut poemul, un fel de pseudo-psalm l-aș numi, mai puțin finalul, motiv pentru care nu pot nici să dau peniță. Cum adică
'cu porumbeii din inimă arunci după noaptea
încremenită ca o pisică la pândă (pisica aruncă cu porumbei?? formularea e împleticită), apoi
mă-nfășori în miros de zambile. (de ce zambile??)
din locașul tău vine un deget (?? capela sixtină?? sinistru te duce cu gândul la semnul indecent) care
mă pipăie să vadă dacă
din omoplați mi-au ieșit
sau nu
aripile.' (mi-au ieșit aripile?? încotro se îndreaptă?)
Dacă îmi explicați ce ați vrut să spuneți aici domnule Nicodem folosind sintagme credibile ale limbii române, penița mea vă aparține... pentru prima parte a poemului.
A doua parte vă privește doar pe Dvs. din punctul meu de vedere
Margas
uite unde cred eu că plusezi:
“apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică”
“Dar cinstiţi de-am fi ca gerul între pietre,
am râde îngropându-ne copilul de pe alţi părinţi,
ne-am rechema chimicalele ca pe câini”
“prin râma din peştele stins ar zbura,
cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,
din palma ta împăturită la margini,
cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,
mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine,”
se vede – şi nu numai aici - cum cauţi să fugi de imagini uzate, să pari original şi în loc de rezultatul scontat ajungi la expresii artificiale.
primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.
apoi vin acele expresii artificiale(reiau doar cîteva) – cinstiţi ca gerul între pietre/ ne-am rechema chimicalele ca pe câini/ cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii
apoi - mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine-
îmi aminteşte (de fapt tot ce am citat) de o maşină de tocat nuci. totul merge uns pînă cînd o coajă se prinde în grătar şi atunci auzi-cranţ cranţ!
Probabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deChiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
Vrei să fii mai explicită ?
pentru textul : etravă și meninge arzând deAlma, ai dreptate cu acel " perpetuele" Nu stiu daca e in romaneste ,am auzit la TV cineva articuland acest cuvant, cica era filolog, si am incercat si eu acest procedeu, sa sugerez ceva dar cred ca am cam fortat imaginea. Asa ca am corectat. La fel si fisiuni. Multumesc si apreciez grija cu care te apleci asupra textelor mele. Ela, am lasat perpetue, asa cum mi s-a sugerat, si asa cum mi-ai spus si tu. Da, ai sesizat bine ceea ce am vrut sa spun in poem. cat despre semiboltire, prefer s-o las asa. Chiar daca e usor fortat. Mutumesc pentru cum interpretezi dincolo de aparentele versuri, esenta poemelor cu iz esoteric :)
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine deLaurentiu, observ ca in ultima vreme ai probleme cu respectarea regulamentului in ce priveste frecventa postarilor. Nu inteleg ce este neclar cu ce spune acolo. Rog pe moderator si pe editori sa fie mai atenti in aceasta privinta.
pentru textul : Descoperirea del-ai mai citit. face parte din seria nestufoaselor din perioada de gratie postoperatorie. mi se parea normal sa fie si aici. noroc ca nu sunt pe podium. am rau de inaltime...
pentru textul : V deAdrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Vă mulţumesc pentru feed back.
pentru textul : decor deCe păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
pentru textul : copacul deTrinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece dedomnule profesor, permite-ți-mi un moment cu boba, mi-e dor de figura lui tâmpă dar înțeleaptă, cam ca aici:
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară dePaule,
Tu chiar te-ai blocat într-un pattern de com în ceea ce mă privește? Nu te duce mintea la mai mult? Ce răspunsuri sunt astea pe care mi le oferi? Poate vrei să insinuezi că nu aș fi la înălțimea scrierilor tale cu comentariile și mă iei la mișto? Făcând asta te iei la mișto pe tine poete din Tecuci pentru că eu sunt cine sunt tu ești cine ești iar eu...
pentru că eu sunt cine sunt și tu ești cine ești(Gandhi) superb.:))
"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
pentru textul : Burden deCa un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II deUn poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
... o scriere goală.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deFoarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
pentru textul : dispersie deOrice graniță dintre două țări care au filosofii politice diferite e nasoală. Crezi că granița dintre US și Mexic e mai frumoasă?
pentru textul : sandale pentru no woman's land devad ca iei penita dupa penita, nu scri rau, mai trebuie putin la tais, oricum am mai citit si alte poezii, chiar astazi, una cu penita, cxare nu este nici pe departe de calitatea poeziei tale. iti doresc succes, mergi pe drumul cel bun.
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii desensibilă și radiind blândețe în poemul tău. bine ai revenit pe H, Daniela!
pentru textul : first mile deIdeea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
pentru textul : pe când umbra secera.. deevident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deEmil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
pentru textul : Poem intravilan dedouă margele mici din ...nas. text slab.
pentru textul : memento deMulțumesc, Francisc!
pentru textul : Arșiță deeu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
pentru textul : karuna deDe acord cu logica din comm-ul lui Virgil. M-a pus si pe mine pe ganduri, cum ca uneori ca sa te faci inteles trebuie sa folosesti mai multe din cuvintele astea, bata-le vina! Ca a adus el vorba, intr-adevar si Allah apare acolo cam brusc... chiar nu vrei sa rescrii finalul asta buclucas asa ca sa impaci si pe logici si pe gnostici si pe religiosi si pe... de fapt pe nimeni doar pe cei carora le place poezia ta? Indraznesc "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi nominalizata la premiul nobel pentru dumnezeu dar nu-s, slavă domnului, nu-s" Asta doar pentru ca imi place poemul, desigur... Andu
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deVorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : suntem trei deMi-a plăcut poemul, un fel de pseudo-psalm l-aș numi, mai puțin finalul, motiv pentru care nu pot nici să dau peniță. Cum adică
'cu porumbeii din inimă arunci după noaptea
pentru textul : fapt divers deîncremenită ca o pisică la pândă (pisica aruncă cu porumbei?? formularea e împleticită), apoi
mă-nfășori în miros de zambile. (de ce zambile??)
din locașul tău vine un deget (?? capela sixtină?? sinistru te duce cu gândul la semnul indecent) care
mă pipăie să vadă dacă
din omoplați mi-au ieșit
sau nu
aripile.' (mi-au ieșit aripile?? încotro se îndreaptă?)
Dacă îmi explicați ce ați vrut să spuneți aici domnule Nicodem folosind sintagme credibile ale limbii române, penița mea vă aparține... pentru prima parte a poemului.
A doua parte vă privește doar pe Dvs. din punctul meu de vedere
Margas
uite unde cred eu că plusezi:
“apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică”
“Dar cinstiţi de-am fi ca gerul între pietre,
am râde îngropându-ne copilul de pe alţi părinţi,
ne-am rechema chimicalele ca pe câini”
“prin râma din peştele stins ar zbura,
cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,
din palma ta împăturită la margini,
cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,
mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine,”
se vede – şi nu numai aici - cum cauţi să fugi de imagini uzate, să pari original şi în loc de rezultatul scontat ajungi la expresii artificiale.
primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.
apoi vin acele expresii artificiale(reiau doar cîteva) – cinstiţi ca gerul între pietre/ ne-am rechema chimicalele ca pe câini/ cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii
apoi - mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deîn pieptul altui mine-
îmi aminteşte (de fapt tot ce am citat) de o maşină de tocat nuci. totul merge uns pînă cînd o coajă se prinde în grătar şi atunci auzi-cranţ cranţ!
Probabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
pentru textul : crucile detext amoral. este utilizată o rimă facilă cu iz de manea. "întrun act" se scrie altfel. Recomand "Puțină gramatică" de Al. Graur.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deunivers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
pentru textul : lucia detotul!
jos e rece, sus e cald. se datorează acelei dărnicii?!
ai câteva repetări, probabil că insistenţa asta vrea să accentueze ceea ce înseamnă a fi situat pe un plan ori pe celălalt.
pentru textul : deasupra lumea deam înţeles: lumea e sus!
Pagini