"şi spaime de ce scap printre degete"
"respirăm cu toţii porii clipele uitării"
"ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
ca o noapte pe ferestrele blocurilor"
niste formulari asupra carora ar fi bine sa reveniti.
Un poem sensibil, definit prin naturalețe. Un abur de femeie, un poet surprins în ipostaze deosebite "nesfîrșită această zi pentru atît de puține daruri prea scurtă respirația tăiată felii și uscată pe masă pentru o călătorie atît de lungă în jurul odăii" O plăsmuire a unui bărbat pentru femeia lui nedefinită însăși prin nedefinirea ei. Un poem în care o regăsim pe o ksatriya ideală. Cred că Vlad Turburea își va întregi ciclul de poeme dedicate Ksatriyei. Suntem pe urmele lui. Silvia
dimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
Deși am pecizat condițiile în care voi reveni cu un comentariu, retractez, subliniind câte ceva. Mai întâi, sunt încântat că citiți (deși aș fi vrut să remarc în listă mai mulți poeți de luat în seamă sau care sunt incontestabile repere lirice; v-aș recomanda măcar "Panorama poeziei universale" a lui A. E. Bakonski). Apoi, aș observa că lectura nu face (totuși!) scriitori. Ea e o condiție necesară, dar nu și suficientă. Mai trebuie (horribile dictu!) și talentul. Și mai trebuie ca autorul să aibă cu adevărat ceva de spus. M-am făcut că nu observ, totuși, o interogație insidioasă: "și din faptul ca tinerii scriu, ce vă deranjează mai tare? că sunt tineri? sau că scriu?". Am precizat că, dimpotrivă, mă bucur că tinerii scriu. Și că, înainte de a scrie, citesc. M-aș opri, acum, asupra părții mai grave a interogației: dacă mă deranjează că tinerii sunt tineri. Adică, ei sunt tineri, în vreme ce eu nu mai sunt. Ei bine, (trecând peste ineleganța întrebării), e o problemă...faustiană. Dar pe care o înțelegeți greșit. O să fiu tranșant, pentru că, de multe ori, excesul de precizări creează ambiguități. Sigur că mă tulbură faptul că nu mai sunt tânăr. Dar nu mă raportez la tinerețea dvs., la tinerețea copiilor mei, la tinerețea elevilor mei (și, mai ales, a elevelor, care n-ar pune niciodată întrebarea insidioasă pe care ați pus-o), ci la propria mea tinerețe. Mai simplu și mai clar: n-aș schimba niciodată bătrânețea mea pe tinerețea dumneavoastră. Aș putea să citez niște celebrități în favoarea acestei precizări. Prefer să n-o fac. Posed și niște panseuri (tot celebre!) deloc încurajatoare pentru bătrânețe. Nu le transcriu nici pe acestea. Vă asigur, însă, că ați greșit ținta. Singurul lucru care ar putea să dea, totuși, sens discuției noastre ar fi un progres al dvs. în poezie.
Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.
E firesc sa imi placa stilul tau jucaus. Uite, o sa-ti dau si eu un premiu pentru imaginatie si pentru acest cadru naiv pe care ai mizat si care ti-a iesit de minune. :)
1. La utilizatori prezenti, am dat click pe "sofia sinca ", (specific numele pt ca de exemplu la cailean nu se reproduce bug-ul), -> "Urmareste vizite pagini"... apare un link de "resetare parola" sau ceva de genul asta, click si un mesaj de eroare pus sus sub meniu "Ați utilizat deja linkul pentru autentificare one-time. Nu mai este necesară utilizarea acestui link pentru autentificare. Sunteți autentificat deja."
2. la "masa de lucru" pe pagina personala, click pe link-ul de ordonare cred cu Intordus / Editat are efecte foarte ciudate, la fel ca utilizarea paginarii (click pe ultima pagina, i.e. linkul : "ultima>"), de fapt si click pe a doua pagina e deja aiurea pentru ca nu sunt listate comentariile
3. la "Urmareste vizite pagini" timestampul este gresit, cel putin pt Romania, si daca dau refresh adaug inregistrari intr-o veselie... nu stiu exact care este intentia aici, presupun ca e doar o sesiune ceva
vladimir, constiinta hermafrodita works for me, arta pentru joc, mai putin. detaliile fac intregul. instrainarea de sine? nu. ever. doar ca ma prefac destul de bine. multumesc, te mai astept.
Dacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
Oi fi răspuns bine la cimilitura asta?
Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
Indiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
aveam intenția de a nu lasa comentariu, pentru a nu crea disconfort, dar dacă tot am citit, pe bune, mă întreb cum se poate scrie în felul acesta...(să nu folosesc alte exprimări)
”romeo și julieta” s-ar întoarce în mormînt!
bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
peniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
Prea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
despre text: 1) nu ar trebui sa o iei ofensator, dar, in primul rand, este necesar sa iti spun ca pluralul de la elice este elice conform "elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elícele" sursa dictionarul ortografic. 2) textul are suplete pastreaza o idee generoasa ce dezvolta planuri suprapuse aparent intersectate. Exista tuse frumoase, delicate si daca tind sa vorbesc despre poem ca despre un triptic profan de data aceasta este tocmai aceasta dinamica a ta creata cu dezinvoltura. am subliniat versurile urmatoare pentru calitatea metaforelor, imaginilor: "Stați în mine câteva minute vorbiți despre imaginea veche pusă în ramă nouă Vorbiți despre mere nu le mai faceți compot Despre avioanele care trec cirezi prin frunze de livadă Despre piloții care își caută iesle nouă O lumânare mă aprinde verde se vede că sunt fruct proaspăt" ma tot gandesc la: "Sunt scaun de masă cu două picioare" :) si incerc sa nu o iau mot-à-mot... P.S. La vita è bella...
Că e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
Cristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
Însă e doar părerea mea.
Margas
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ti s-a dezlegat limba, domnule E Manantu. nu a fost greu ma gandeam: uite cineva a mai scris un text numit nerusinare. nice. c u
pentru textul : nerușinare de"şi spaime de ce scap printre degete"
"respirăm cu toţii porii clipele uitării"
"ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
ca o noapte pe ferestrele blocurilor"
niste formulari asupra carora ar fi bine sa reveniti.
pentru textul : Cu o durere de moarte deo plecare, o urcare, un semn lasat si o rememorare : marele frig inconjoara orice pantec fara dragoste. nu exista moarte fara dragoste.
pentru textul : edict scris în vertical deatăt de multă tristeţe reţinută în aşa puţine cuvinte. bine te am găsit!
pentru textul : capcana deUn poem sensibil, definit prin naturalețe. Un abur de femeie, un poet surprins în ipostaze deosebite "nesfîrșită această zi pentru atît de puține daruri prea scurtă respirația tăiată felii și uscată pe masă pentru o călătorie atît de lungă în jurul odăii" O plăsmuire a unui bărbat pentru femeia lui nedefinită însăși prin nedefinirea ei. Un poem în care o regăsim pe o ksatriya ideală. Cred că Vlad Turburea își va întregi ciclul de poeme dedicate Ksatriyei. Suntem pe urmele lui. Silvia
pentru textul : tăcerea după Simion dedimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică de...să te ferească d-zeu de lacrima femeii!
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deMarina, iti multumesc pentru apreciere . Cu respect
pentru textul : Decojirea deDeși am pecizat condițiile în care voi reveni cu un comentariu, retractez, subliniind câte ceva. Mai întâi, sunt încântat că citiți (deși aș fi vrut să remarc în listă mai mulți poeți de luat în seamă sau care sunt incontestabile repere lirice; v-aș recomanda măcar "Panorama poeziei universale" a lui A. E. Bakonski). Apoi, aș observa că lectura nu face (totuși!) scriitori. Ea e o condiție necesară, dar nu și suficientă. Mai trebuie (horribile dictu!) și talentul. Și mai trebuie ca autorul să aibă cu adevărat ceva de spus. M-am făcut că nu observ, totuși, o interogație insidioasă: "și din faptul ca tinerii scriu, ce vă deranjează mai tare? că sunt tineri? sau că scriu?". Am precizat că, dimpotrivă, mă bucur că tinerii scriu. Și că, înainte de a scrie, citesc. M-aș opri, acum, asupra părții mai grave a interogației: dacă mă deranjează că tinerii sunt tineri. Adică, ei sunt tineri, în vreme ce eu nu mai sunt. Ei bine, (trecând peste ineleganța întrebării), e o problemă...faustiană. Dar pe care o înțelegeți greșit. O să fiu tranșant, pentru că, de multe ori, excesul de precizări creează ambiguități. Sigur că mă tulbură faptul că nu mai sunt tânăr. Dar nu mă raportez la tinerețea dvs., la tinerețea copiilor mei, la tinerețea elevilor mei (și, mai ales, a elevelor, care n-ar pune niciodată întrebarea insidioasă pe care ați pus-o), ci la propria mea tinerețe. Mai simplu și mai clar: n-aș schimba niciodată bătrânețea mea pe tinerețea dumneavoastră. Aș putea să citez niște celebrități în favoarea acestei precizări. Prefer să n-o fac. Posed și niște panseuri (tot celebre!) deloc încurajatoare pentru bătrânețe. Nu le transcriu nici pe acestea. Vă asigur, însă, că ați greșit ținta. Singurul lucru care ar putea să dea, totuși, sens discuției noastre ar fi un progres al dvs. în poezie.
pentru textul : Dureri de ceară deMarga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
pentru textul : in the sunshine of your love depropun să ne oprim aici.
E firesc sa imi placa stilul tau jucaus. Uite, o sa-ti dau si eu un premiu pentru imaginatie si pentru acest cadru naiv pe care ai mizat si care ti-a iesit de minune. :)
pentru textul : feng shui în lucernă de1. La utilizatori prezenti, am dat click pe "sofia sinca ", (specific numele pt ca de exemplu la cailean nu se reproduce bug-ul), -> "Urmareste vizite pagini"... apare un link de "resetare parola" sau ceva de genul asta, click si un mesaj de eroare pus sus sub meniu "Ați utilizat deja linkul pentru autentificare one-time. Nu mai este necesară utilizarea acestui link pentru autentificare. Sunteți autentificat deja."
2. la "masa de lucru" pe pagina personala, click pe link-ul de ordonare cred cu Intordus / Editat are efecte foarte ciudate, la fel ca utilizarea paginarii (click pe ultima pagina, i.e. linkul : "ultima>"), de fapt si click pe a doua pagina e deja aiurea pentru ca nu sunt listate comentariile
3. la "Urmareste vizite pagini" timestampul este gresit, cel putin pt Romania, si daca dau refresh adaug inregistrari intr-o veselie... nu stiu exact care este intentia aici, presupun ca e doar o sesiune ceva
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 devladimir, constiinta hermafrodita works for me, arta pentru joc, mai putin. detaliile fac intregul. instrainarea de sine? nu. ever. doar ca ma prefac destul de bine. multumesc, te mai astept.
pentru textul : ferpar debineinteles Ela, niciodata vineri...ai inteles.
pentru textul : niciodată vineri deDacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
pentru textul : risipă de nori deOi fi răspuns bine la cimilitura asta?
Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
pentru textul : Supraportret deIndiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
aveam intenția de a nu lasa comentariu, pentru a nu crea disconfort, dar dacă tot am citit, pe bune, mă întreb cum se poate scrie în felul acesta...(să nu folosesc alte exprimări)
pentru textul : R&J de”romeo și julieta” s-ar întoarce în mormînt!
bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
pentru textul : mama deMulțumesc, Silvia! Dacă mă gândesc bine, se mai pot scrie două variante :)
pentru textul : Haiku-uri omofone depeniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
pentru textul : avort dePrea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
pentru textul : E timpul să trag de fiare dedespre text: 1) nu ar trebui sa o iei ofensator, dar, in primul rand, este necesar sa iti spun ca pluralul de la elice este elice conform "elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elícele" sursa dictionarul ortografic. 2) textul are suplete pastreaza o idee generoasa ce dezvolta planuri suprapuse aparent intersectate. Exista tuse frumoase, delicate si daca tind sa vorbesc despre poem ca despre un triptic profan de data aceasta este tocmai aceasta dinamica a ta creata cu dezinvoltura. am subliniat versurile urmatoare pentru calitatea metaforelor, imaginilor: "Stați în mine câteva minute vorbiți despre imaginea veche pusă în ramă nouă Vorbiți despre mere nu le mai faceți compot Despre avioanele care trec cirezi prin frunze de livadă Despre piloții care își caută iesle nouă O lumânare mă aprinde verde se vede că sunt fruct proaspăt" ma tot gandesc la: "Sunt scaun de masă cu două picioare" :) si incerc sa nu o iau mot-à-mot... P.S. La vita è bella...
pentru textul : Măr cu elice deCă e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
pentru textul : Între cer şi Vale deCristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
pentru textul : Fotografiind umbre deRegulament citit, maximum un text pe zi.
pentru textul : Sânge pulsând-destrupare deiar pentru următoarele versuri ai aprecierea mea:
zăpezile s-au retras
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deîntr-un tîrziu în ceruri
Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
pentru textul : no new messages in your inbox deÎnsă e doar părerea mea.
Margas
comentariul tău este foarte frumos. mulţumesc mult pentru o astfel de viziune.
pentru textul : tur de orizont demulţumesc pentru ((re)re) citire. o cale trebuie să existe!
pentru textul : cale de ieşire deLinea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
pentru textul : Temporare dePagini