Spărgând toate tiparele, chiar și pe cele în care el însuși a scris până acum, Florin Caragiu intră pe Hermeneia "amețitor de aproape". Începe cu o definiție, care conturează orizontul unei priviri evanescente: O bucată ... este ceva... peste care ... unde ce se întâmplă... Orice torni în această formă ultra-carteziană se va supune celei mai severe rigori științifice. Se supune însă? Aceasta e întrebarea. Florin Caragiu ne "împinge" să vedem mai departe de zid, mai departe de definiție. "Umbră", "piatră neatinsă", "aripi răsfoite" (frumos!), "se pierd", "cânt înfipt" nu se mai supun însă nici unei rigori, ci deschid, cum am spus, orizontul unei priviri ce-ndeamnă spre altceva. Strofa a doua amplifică mesajul inițial. "Moartea din palme", atât de apropiată, "limpede", nu sperie, nu înfricoșează. De ce? "Amețitor de aproape / flutură un cuvânt neînceput". Nu e un cuvânt oarecare, cuvântul obișnuit odată rostit e gata sfârșit. Noi nu, noi avem un cuvânt încă neînceput, care abia urmeză să se rostească. Care este deja și nu încă. Strofa a treia cu acel răsuflet, cu suflul care "încrețește marmura", care topește piatra, e o suflare ca de foc ce acompaniază cuvântul care (câtă expresivitate!) "se ascute de răni". Acest cuvânt amețitor de aproape, acest cuvânt încă nerostit, adică mereu nou, mereu gata să înceapă și să se înceapă, "crește-n noi ca un tăiș". Neînceput - se ascute, crescând - devine aurit. Nu el se aurește pe sine, noi îl aurim. Cu genunchii ostenelilor noastre. Peniță pentru forța de sugestie, pentru expresiile rarisime și originale pe care le-am amintit.
Mulțumesc, Ioana, pentru lectură, peniță și observații. De acord cu "blând" (am și modificat). E un text mai vechi, revăzut. Cu un titlu nou. Pare scris acum, ca și alte texte ale mele din tinerețe. În 1972, când eram aproape un puști, m-am dus, într-o după-amiază, la redacția revistei "Argeș", ca să-mi iau cele 200 de exemplare din caietul de poezie "Copacul îngândurat", ciclu îngrijit de Gh. Tomozei (pe care nu l-am cunoscut). El a dat și titlul. Am găsit acolo niște doamne din redacție, care s-au mirat văzându-mă: îmi citiseră poeziile și fuseseră convinse că sunt un tip în vârstă...Asta înseamnă că abia acum am ajuns la vârsta în care mă ipostaziam atunci.
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
uite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
nu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
Jur că ăsta e primul concurs de orice fel pe care îl cunosc în care premiul întâi nu se acordă
Pentru restul e ca și cum ai alerga dar ai ieși maxim pe locul doi.
PS pentru Consiliu
Scuze dar câtă vreme se păstrează sistemul actual, eu mă voi semna în titlul comentariului, nu e contra Regulamentului
Eu as remarca ca pasarile oricum dorm in copaci. Iar in timpul unui ger cumplit... poate ca nu dorm ci doar se ascund la caldura in cuiburi. In fine, trecand peste asta, o alta posibila dezbatere este risipa de forme articulate ale substantivelor. Cand spui "Birds are sleeping in the trees" acest "THE trees" aproape ca ma face sa astept o explicatie, indicatie despre ce copaci ar fi vorba. "Birds are sleeping in the trees that..." sau ceva asemananator. Dintre primele reguli invatate la seminariile de poetica in limba engleza aici in Canada mentionez aceea a evitarii pe cat posibil a articularilor nenecesare si a gerunziului. Inteleg ca ai nevoie de silabe in plus, atat in "GerUL teribil", "Pasari dormIND" cat si in "Birds ARE sleepING in THE trees", dar e pacat sa risipesti silabe in haiku, acest spatiu liric stramt, rigid, in care fiecare silaba poate introduce un cuvant nou adaugand inedita profunzime ansamblului. Exista alternative "Birds sleep/hide in arboretum/arborary" numai sa ai rabdare sa le gasesti. Primul vers "very cold weather" este extrem de banal l-as cizela un pic spre "Terrible snowstorm/ blizzard/ icestrom/ hoarfrost/ frost snow" unde iata ca ai ocazia sa folosesti echivalentul cuvantului "teribil" din limba romana.La fel de banal este si acel "totu-n jur e alb". Poate gasesti altceva, o afirmatie cu profunzime filozofica. Remarc insa efortul tau de a veni cu traduceri in alte dialecte si limbi. Cu drag, /O\
esti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab
profetule, am sa pun pe situl tau de acum incolo numai poezie crestina. (daca nu voi fi blocat, desigur) la sfarsit se va vedea ce Dumnezeu avem fiecare dintre noi! la urma urmei mi se pare ca l-ai detestat chiar pe Wurmbrand, de Pitt Popovici stiu in mod sigur. La tine numai "tu" conteaza, ceilalti sunt pureci. scuza-ma de offtopic, poezie n-ai pus niciodata pe site ca s-o pot comenta!
Ioana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
In ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
Adrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
Imaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
m-am oprit la jocuri. stiam eu ca, da' nu stiam cum! acuma stiu:) ieri m-am ciondanit cu un oarecare pentru aseaza/asaza, eu sustinand ca asaza. azi am scris aseaza... nu stiu ce sa ma mai fac cu mine:) in ce priveste timpurile am verificat. prea mult de lucru:) multam!
ţi s-a făcut rău?!
vezi că s-ar putea ca astă lectură să te fi scăpat de conservare. sper ca pădurea de neuroni să-ţi rămână intactă.
merci pentru faptul că, totuşi, ai accesat softul care poate anima un concept artistic...
Ce este Hermeneia.com? Spațiul în care sinele meu se regăsește de cele mai multe ori, în care sufletul meu se odihnește după furia unei zile, "locul" în care reușim să recuperăm o parte din puritatea noastră originară, din lumina și blândețea cu care ne privește Dumnezeu. Îți mulțumim Virgil Titarenco pentru bunătatea și adâncimea gândului tău. La mulți ani Hermeneia. Un Crăciun fericit și un An Nou mai bun pentru toți!
Nu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
Însă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
Poezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
Da, cred ca si Alex Stefanescu are aceeasi parere, precum ca cititorul este beneficiarul criticii.
Ma intreb, criticul incearca sa manipuleze cititorii catre scriitorii lui favoriti ? Daca da, lingusirea criticilor si coruptia este inevitabila. Asta face critica ineficienta, ba chiar o sursa de erori.
Daca criticul este cinstit dar nu are fler, pentru ca nu este obligatoriu sa aiba, inseamna ca o patura intreaga de cititori sunt manati intr-o directie gresita.
Asa ajungem la teoria tiranului bine intentionat, sau luminat.
Care sunt sansele sa se nasca un astfel de tiran ? Probabilitatea se apropie de zero.
inspiratie de moment, trebuie sa recunosc sa dea dumnezeu sa mai am si pentru celelalte fiindca m-a pus napasta sa am curaj si sa marchez ca e primul dintr-o serie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Spărgând toate tiparele, chiar și pe cele în care el însuși a scris până acum, Florin Caragiu intră pe Hermeneia "amețitor de aproape". Începe cu o definiție, care conturează orizontul unei priviri evanescente: O bucată ... este ceva... peste care ... unde ce se întâmplă... Orice torni în această formă ultra-carteziană se va supune celei mai severe rigori științifice. Se supune însă? Aceasta e întrebarea. Florin Caragiu ne "împinge" să vedem mai departe de zid, mai departe de definiție. "Umbră", "piatră neatinsă", "aripi răsfoite" (frumos!), "se pierd", "cânt înfipt" nu se mai supun însă nici unei rigori, ci deschid, cum am spus, orizontul unei priviri ce-ndeamnă spre altceva. Strofa a doua amplifică mesajul inițial. "Moartea din palme", atât de apropiată, "limpede", nu sperie, nu înfricoșează. De ce? "Amețitor de aproape / flutură un cuvânt neînceput". Nu e un cuvânt oarecare, cuvântul obișnuit odată rostit e gata sfârșit. Noi nu, noi avem un cuvânt încă neînceput, care abia urmeză să se rostească. Care este deja și nu încă. Strofa a treia cu acel răsuflet, cu suflul care "încrețește marmura", care topește piatra, e o suflare ca de foc ce acompaniază cuvântul care (câtă expresivitate!) "se ascute de răni". Acest cuvânt amețitor de aproape, acest cuvânt încă nerostit, adică mereu nou, mereu gata să înceapă și să se înceapă, "crește-n noi ca un tăiș". Neînceput - se ascute, crescând - devine aurit. Nu el se aurește pe sine, noi îl aurim. Cu genunchii ostenelilor noastre. Peniță pentru forța de sugestie, pentru expresiile rarisime și originale pe care le-am amintit.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deMulțumesc, Ioana, pentru lectură, peniță și observații. De acord cu "blând" (am și modificat). E un text mai vechi, revăzut. Cu un titlu nou. Pare scris acum, ca și alte texte ale mele din tinerețe. În 1972, când eram aproape un puști, m-am dus, într-o după-amiază, la redacția revistei "Argeș", ca să-mi iau cele 200 de exemplare din caietul de poezie "Copacul îngândurat", ciclu îngrijit de Gh. Tomozei (pe care nu l-am cunoscut). El a dat și titlul. Am găsit acolo niște doamne din redacție, care s-au mirat văzându-mă: îmi citiseră poeziile și fuseseră convinse că sunt un tip în vârstă...Asta înseamnă că abia acum am ajuns la vârsta în care mă ipostaziam atunci.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deMă bucură cuvintele d-voastră încurajatoare, d-le Titarenco!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSperam ca poezia mea, "unic vers" să vă atragă atenţia...
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin deuite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
pentru textul : vizită dese fac paşi înspre Erato, Euterpe :))
unii ştiu asta!
S-auzim de bine!
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deVirgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
pentru textul : karuna depoemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea demi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
pentru textul : Pământul de mijloc denu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
pentru textul : Copilul Li - Bo deJur că ăsta e primul concurs de orice fel pe care îl cunosc în care premiul întâi nu se acordă
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 dePentru restul e ca și cum ai alerga dar ai ieși maxim pe locul doi.
PS pentru Consiliu
Scuze dar câtă vreme se păstrează sistemul actual, eu mă voi semna în titlul comentariului, nu e contra Regulamentului
Eu as remarca ca pasarile oricum dorm in copaci. Iar in timpul unui ger cumplit... poate ca nu dorm ci doar se ascund la caldura in cuiburi. In fine, trecand peste asta, o alta posibila dezbatere este risipa de forme articulate ale substantivelor. Cand spui "Birds are sleeping in the trees" acest "THE trees" aproape ca ma face sa astept o explicatie, indicatie despre ce copaci ar fi vorba. "Birds are sleeping in the trees that..." sau ceva asemananator. Dintre primele reguli invatate la seminariile de poetica in limba engleza aici in Canada mentionez aceea a evitarii pe cat posibil a articularilor nenecesare si a gerunziului. Inteleg ca ai nevoie de silabe in plus, atat in "GerUL teribil", "Pasari dormIND" cat si in "Birds ARE sleepING in THE trees", dar e pacat sa risipesti silabe in haiku, acest spatiu liric stramt, rigid, in care fiecare silaba poate introduce un cuvant nou adaugand inedita profunzime ansamblului. Exista alternative "Birds sleep/hide in arboretum/arborary" numai sa ai rabdare sa le gasesti. Primul vers "very cold weather" este extrem de banal l-as cizela un pic spre "Terrible snowstorm/ blizzard/ icestrom/ hoarfrost/ frost snow" unde iata ca ai ocazia sa folosesti echivalentul cuvantului "teribil" din limba romana.La fel de banal este si acel "totu-n jur e alb". Poate gasesti altceva, o afirmatie cu profunzime filozofica. Remarc insa efortul tau de a veni cu traduceri in alte dialecte si limbi. Cu drag, /O\
pentru textul : Moroz (Ger) deesti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deO.K. Boba. Am modificat. Sper ca orice urma de "polemica" a disparut. Cat despre "rating", chiar ca nu ma intereseaza.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deprofetule, am sa pun pe situl tau de acum incolo numai poezie crestina. (daca nu voi fi blocat, desigur) la sfarsit se va vedea ce Dumnezeu avem fiecare dintre noi! la urma urmei mi se pare ca l-ai detestat chiar pe Wurmbrand, de Pitt Popovici stiu in mod sigur. La tine numai "tu" conteaza, ceilalti sunt pureci. scuza-ma de offtopic, poezie n-ai pus niciodata pe site ca s-o pot comenta!
pentru textul : ce frumusețe rară deIoana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deIn ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
Adrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
(Adrian şi tu eşti generos).
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deeste mai rară aşa insolenţă, să las două doamne să aştepte un mulţumesc.
Angela, Ottilia, vă mulţumesc doamnelor.
pentru textul : mai rar deImaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 dem-am oprit la jocuri. stiam eu ca, da' nu stiam cum! acuma stiu:) ieri m-am ciondanit cu un oarecare pentru aseaza/asaza, eu sustinand ca asaza. azi am scris aseaza... nu stiu ce sa ma mai fac cu mine:) in ce priveste timpurile am verificat. prea mult de lucru:) multam!
pentru textul : Jocuri și jucători deţi s-a făcut rău?!
pentru textul : programarea unei eve moderne devezi că s-ar putea ca astă lectură să te fi scăpat de conservare. sper ca pădurea de neuroni să-ţi rămână intactă.
merci pentru faptul că, totuşi, ai accesat softul care poate anima un concept artistic...
...pentru dorinţă, încăpăţânare, efort şi pentru pânzele unui nou drum.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deAceste versuri mi-au dat senzația că, din când în când, suntem puși la zid, de Dumnezeu...Sau poate greșesc? tincuta
pentru textul : încă o zi deai dreptate, Nicodem, îmi asum vina și mustrarea.:)
pentru textul : ieşită din context dedoar că vreo două zile s-a lucrat pe-aici și n-am putut interveni.
Ce este Hermeneia.com? Spațiul în care sinele meu se regăsește de cele mai multe ori, în care sufletul meu se odihnește după furia unei zile, "locul" în care reușim să recuperăm o parte din puritatea noastră originară, din lumina și blândețea cu care ne privește Dumnezeu. Îți mulțumim Virgil Titarenco pentru bunătatea și adâncimea gândului tău. La mulți ani Hermeneia. Un Crăciun fericit și un An Nou mai bun pentru toți!
pentru textul : The State of Hermeneia deNu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deÎnsă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
Poezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
pentru textul : sinestezie deDa, cred ca si Alex Stefanescu are aceeasi parere, precum ca cititorul este beneficiarul criticii.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deMa intreb, criticul incearca sa manipuleze cititorii catre scriitorii lui favoriti ? Daca da, lingusirea criticilor si coruptia este inevitabila. Asta face critica ineficienta, ba chiar o sursa de erori.
Daca criticul este cinstit dar nu are fler, pentru ca nu este obligatoriu sa aiba, inseamna ca o patura intreaga de cititori sunt manati intr-o directie gresita.
Asa ajungem la teoria tiranului bine intentionat, sau luminat.
Care sunt sansele sa se nasca un astfel de tiran ? Probabilitatea se apropie de zero.
Mahmoud, te rog raspunde comentariilor din subsol, nu prietenilor imaginari.
pentru textul : Pene moarte deinspiratie de moment, trebuie sa recunosc sa dea dumnezeu sa mai am si pentru celelalte fiindca m-a pus napasta sa am curaj si sa marchez ca e primul dintr-o serie
pentru textul : românia perfect I dePagini