"dormitor astral"... memoria aceasta a pragurilor e in sine o chestiune foarte serioasa, un soi de schematizare a perceptiei intr-un univers bidimensional, un fel de turtire a pasiunii... dar "astral" e total nepotrivit. As mai lucra strofele 2 si 3.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
Uff! Lumea care mă cunoaște spune așa: pe ăsta îl scoți greu din casă, s-a lepădat chiar și de umbra lui! Vine însă viața și te ia de ceafă – precum mîța pe puii ei abia născuți – și te duce prin grădina lumii! Hai aalizeei, fă față, ai o nuntă, un botez, o stingere de viață, ia haina de duminică și ieși! Uneori trebuie să și vorbești, o ce murire! Și ca murirea sa nu fie de tot, încerc sa fiu scurt (pe trei): 1.Nu comentez clasamentul – este “părerea personală și subiectivă” a Alinei Manole; 2. Nu mai avem dreptul la exprimarea opiniei?; 3. Nu pot să întorc spatele unei femei care a avut curajul să ne spună bună ziua, bună ziua Alina Manole! Iertare pentru vorbirea mea prostească!
Raluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
"ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta." ridici o spranceana de mirare si autoexaltare, ca vezi Doamne, noi nu stim ce e aia California. subsemnatul a locuit in California din 1980 pana in 1988, tot la malul oceanului si inconjurat de tot felul de parfumerii. textul tau n-are nimic unicitar, enigmatic si seductiv. si tot subsemnatul nu e impresionat de flacoanele alea de murmurous interruptus. un text, as zice, rasturnat de cutremur.
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
Textul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
trec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
Aranca, mă bucură ce spui aici, chiar dacă eu nu m-am gândit la "religios până la sacrificiu". Sintagma e frumoasă și mi-o asum. Ce spui cu manifestul, iară îmi place deși știu că nu e adevărat. Altcineva, după ce a citit-o, mi-a sugerat să văd "Springtime, summer, fall, winter... and springtime", un film coreean. În vreo două zile am reușit să-l și văd. Cert, e un film care trebuie văzut cel puțin o dată în viață. Dacă reușiți și voi, mai citiți-o apoi, încă o dată; deși bănuiesc că o să vi se pară cam mult. Sau nu.
Bianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
inedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
Oricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
in fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
Multumesc pentru lectura si comentarii. Intr-adevar, este un text pentru un public restrans: cunoscatorii culturii japoneze. Pentru restul, este acceptabil si atat.
Virgil, sper că acum să fie mai bine vizibil, nu doresc să accentuez mai mult, pentru a păstra și jocul apelor de pe stâncă, este esențial. Mulțam. Călin, tu ai întrezărit și liantul dintre cuvânt-imagine-sens-ape-nuanțe, dar mai ales ai văzut că albastrul de stâncă din care mă nasc este posibil numai sub tăișul unui pietrar, cel care dă formă informului, cel care face să izvorască apă de viață, chiar și într-o lume pierdută. Mulțumesc fiindcă ai văzut, și al propriu, și la figurat. Bianca, sper ca acum ceea ce era greu vizibil să îți fie mai aproape de vedere, iar ceea ce ai întrevăzut să îți paotă fi plăcut. Mulțumesc.
textul este foarte frumos, poate puțin prea „feminin” pe alocuri, dar fără îndoială frumos. redarea audio, cu acel tip de reverberație, mă tem că nu face neaparat bine textului. mă întreb oare unde se află textul sub formă scrisă pentru că nu l-am găsit.
Am citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
Frumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
nu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
cred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
Penitele oferite de mine nu au fost/nu sint aleatorii. Multe din textele lui Emilian Pal meritau astfel de mentiuni dar am asteptat o evolutie a lor, un progres real ceea ce s-a si intimplat. Penitele acestea sint de altfel, o formalitate, o propunere a site-ului de a diferentia calitativ creatiile autorilor. In realitate, nu avem nevoie in viata de toate zilele de ele, sint chiar inofensive. Un simplu instrument de evidentiere a unui text. In general sint adepta unei critici dure, directe, asemanatoare unor operatii inevitabile pentru salvarea vietii (literar-artistice), bineinteles cu conditia expresa ca autorul sa nu fie inecat deja in propriul sau orgoliu. Nu ofer nici tratamente postoperatorii si nici solutii preventive. Nu am pretentia de a fi un supervizor literar. Literatura ma preocupa tangential. In fine, revenind la textele literare si autorii lor pot afirma ca Totul tine de talent. Talentul insa se educa. Asa cum este o vorba romaneasca : «Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista.» Textul lui Emilian Pal nu este nici jurnal, nici scrisoare. Este un mod de a trai in afara conventiilor prestabilite prin proiectarea emotiilor, sentimentelor intr-un Imaginariu propriu ca alternativa la realitatea rigida, lipsita de multe ori de repere estetice si morale. A reusi acest lucru cu un instrumentar simplificat, este o calitate literara evidenta a autorului. Deosebite mi se par rindurile : mi-ai spus că un om ca mine n-ar trebui să existe. imaginează-ți atunci că joci într-un film cu inadaptați iar eu sunt prietenul tău imaginar care face de toate. în filme cînd vine vremea să te desparți prietenul imaginar dispare după ce te îmbrățișează cu dragoste desăvîrșită. In fapt, asa cum ar spune un avocat al apararii (talentului autorului si il rog pe Emilian Pal sa isi reaminteasca aceasta afirmatie intr-o zi din viitorul apropiat) textul nu este un simplu poem in proza ci haina de toate zilele a lui Emilian Pal. P.S. Aceasta completare (insuficienta, partiala) a fost realizata la solicitarea expresa a celorlalti din staff.
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
Am vrut ca bătaia să cadă pe categoriile extetice :Yugen si Sabi.Clipa prezentă vazută din mersul trenului, intr-o continua transformare este pusă in antiteză cu eternitatea. Aranca, am corectat pe ici pe colo, părerea ta este binevenită, multumesc. numai bine.
un poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"dormitor astral"... memoria aceasta a pragurilor e in sine o chestiune foarte serioasa, un soi de schematizare a perceptiei intr-un univers bidimensional, un fel de turtire a pasiunii... dar "astral" e total nepotrivit. As mai lucra strofele 2 si 3.
pentru textul : în umbra părului tău de"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
pentru textul : hiatus deMasha, noi sa fim sanatosi, dezlegarea la peste e personala:)
Raluca, e intoarcerea din pauza, incalzirea, etc.
Sincere multumiri tuturor comentatorilor! Sper sa nu fii omis pe careva:) Zile bune!
pentru textul : mie să îmi deAş spune că "de sub castan vor reînvia melodii ucise de o vrabie a tinereții" trebuie neapărat modificat/ tăiat/, pentru că prea sună afectat/ căutat.
Textul, în cele din urmă, şi datorită finalului, emană ce şi-a propus - nostalgie.
pentru textul : despre noi deUff! Lumea care mă cunoaște spune așa: pe ăsta îl scoți greu din casă, s-a lepădat chiar și de umbra lui! Vine însă viața și te ia de ceafă – precum mîța pe puii ei abia născuți – și te duce prin grădina lumii! Hai aalizeei, fă față, ai o nuntă, un botez, o stingere de viață, ia haina de duminică și ieși! Uneori trebuie să și vorbești, o ce murire! Și ca murirea sa nu fie de tot, încerc sa fiu scurt (pe trei): 1.Nu comentez clasamentul – este “părerea personală și subiectivă” a Alinei Manole; 2. Nu mai avem dreptul la exprimarea opiniei?; 3. Nu pot să întorc spatele unei femei care a avut curajul să ne spună bună ziua, bună ziua Alina Manole! Iertare pentru vorbirea mea prostească!
pentru textul : Cel mai, Cea mai deRaluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
pentru textul : haiku de"ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta." ridici o spranceana de mirare si autoexaltare, ca vezi Doamne, noi nu stim ce e aia California. subsemnatul a locuit in California din 1980 pana in 1988, tot la malul oceanului si inconjurat de tot felul de parfumerii. textul tau n-are nimic unicitar, enigmatic si seductiv. si tot subsemnatul nu e impresionat de flacoanele alea de murmurous interruptus. un text, as zice, rasturnat de cutremur.
pentru textul : california I demi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deTextul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
pentru textul : Meditație detrec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Teenage angst deAranca, mă bucură ce spui aici, chiar dacă eu nu m-am gândit la "religios până la sacrificiu". Sintagma e frumoasă și mi-o asum. Ce spui cu manifestul, iară îmi place deși știu că nu e adevărat. Altcineva, după ce a citit-o, mi-a sugerat să văd "Springtime, summer, fall, winter... and springtime", un film coreean. În vreo două zile am reușit să-l și văd. Cert, e un film care trebuie văzut cel puțin o dată în viață. Dacă reușiți și voi, mai citiți-o apoi, încă o dată; deși bănuiesc că o să vi se pară cam mult. Sau nu.
pentru textul : Atunci când voi crede deBianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deinedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
pentru textul : .. deSubscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deOricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Igor, bine-ai venit pe Hermeneia.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
pentru textul : Blueprint: natură statică dein fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
Multumesc pentru lectura si comentarii. Intr-adevar, este un text pentru un public restrans: cunoscatorii culturii japoneze. Pentru restul, este acceptabil si atat.
pentru textul : Grădina japoneză deVirgil, sper că acum să fie mai bine vizibil, nu doresc să accentuez mai mult, pentru a păstra și jocul apelor de pe stâncă, este esențial. Mulțam. Călin, tu ai întrezărit și liantul dintre cuvânt-imagine-sens-ape-nuanțe, dar mai ales ai văzut că albastrul de stâncă din care mă nasc este posibil numai sub tăișul unui pietrar, cel care dă formă informului, cel care face să izvorască apă de viață, chiar și într-o lume pierdută. Mulțumesc fiindcă ai văzut, și al propriu, și la figurat. Bianca, sper ca acum ceea ce era greu vizibil să îți fie mai aproape de vedere, iar ceea ce ai întrevăzut să îți paotă fi plăcut. Mulțumesc.
pentru textul : roca din care mă nasc detextul este foarte frumos, poate puțin prea „feminin” pe alocuri, dar fără îndoială frumos. redarea audio, cu acel tip de reverberație, mă tem că nu face neaparat bine textului. mă întreb oare unde se află textul sub formă scrisă pentru că nu l-am găsit.
pentru textul : Caut un loc... deAm citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deam modificat putin
pentru textul : firidele noastre de aer deFrumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deCred că "Americancă" şi "Româncă" pot fi scrise cu literă mică; de scos, musai, virgula de după "lup".
Ok, ideea textului îmi sună inedit, destul de ok, însă modul în care este dezvoltată e destul de prozaic.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate denu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt decred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
Un text care evocă inocenţa de pe poziţie subiectivă. Atmosferă, sensibilitate, tact, talent - aşa cum ne-ai obişnuit.
pentru textul : Oblică dePenitele oferite de mine nu au fost/nu sint aleatorii. Multe din textele lui Emilian Pal meritau astfel de mentiuni dar am asteptat o evolutie a lor, un progres real ceea ce s-a si intimplat. Penitele acestea sint de altfel, o formalitate, o propunere a site-ului de a diferentia calitativ creatiile autorilor. In realitate, nu avem nevoie in viata de toate zilele de ele, sint chiar inofensive. Un simplu instrument de evidentiere a unui text. In general sint adepta unei critici dure, directe, asemanatoare unor operatii inevitabile pentru salvarea vietii (literar-artistice), bineinteles cu conditia expresa ca autorul sa nu fie inecat deja in propriul sau orgoliu. Nu ofer nici tratamente postoperatorii si nici solutii preventive. Nu am pretentia de a fi un supervizor literar. Literatura ma preocupa tangential. In fine, revenind la textele literare si autorii lor pot afirma ca Totul tine de talent. Talentul insa se educa. Asa cum este o vorba romaneasca : «Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista.» Textul lui Emilian Pal nu este nici jurnal, nici scrisoare. Este un mod de a trai in afara conventiilor prestabilite prin proiectarea emotiilor, sentimentelor intr-un Imaginariu propriu ca alternativa la realitatea rigida, lipsita de multe ori de repere estetice si morale. A reusi acest lucru cu un instrumentar simplificat, este o calitate literara evidenta a autorului. Deosebite mi se par rindurile : mi-ai spus că un om ca mine n-ar trebui să existe. imaginează-ți atunci că joci într-un film cu inadaptați iar eu sunt prietenul tău imaginar care face de toate. în filme cînd vine vremea să te desparți prietenul imaginar dispare după ce te îmbrățișează cu dragoste desăvîrșită. In fapt, asa cum ar spune un avocat al apararii (talentului autorului si il rog pe Emilian Pal sa isi reaminteasca aceasta afirmatie intr-o zi din viitorul apropiat) textul nu este un simplu poem in proza ci haina de toate zilele a lui Emilian Pal. P.S. Aceasta completare (insuficienta, partiala) a fost realizata la solicitarea expresa a celorlalti din staff.
pentru textul : scrisoare deMie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
pentru textul : futility I de... haiku-urile nu merg pentru limba română. Acestea de aici nu sunt decât nişte cuvinte fără miez.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deAm vrut ca bătaia să cadă pe categoriile extetice :Yugen si Sabi.Clipa prezentă vazută din mersul trenului, intr-o continua transformare este pusă in antiteză cu eternitatea. Aranca, am corectat pe ici pe colo, părerea ta este binevenită, multumesc. numai bine.
pentru textul : în goana trenului deun poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
pentru textul : Sable d`Olonne dePerfect finalul cu "secolul..." "Necuvinte-cuvinte" e uzat. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Tora dePagini