Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
offtopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
pai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
Chiar daca aici Paul exploreaza un teren mai nebatatorit mie poemul mi-a placut. Cred ca ar trebui scuturat de lungimile inutile (de ex. repetitiile constructiilor cu "intotdeauna") si facut mai "sec"... asa ca un martini extra dry cu maslina verde inainte de culcare. Finalul are farmec, nu zic nu, dar e la limita rizibilului, care e altceva decat umorul, nu? Apreciez acest text. Andu
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
tabloul de grup
pe refugiul îngust
ziua încă tânără
pornim
străzile abia trezite
misiuni importante
locuri de parcare
stop
cineva înjură
un taximetrist
o blondă se împiedică
polițistul
eterna lui simfonie
claxoanele și cerșetorii
dialecte exotice
„Bună dimineața”
măștile noastre
norii și soarele
se duc și se întorc cocorii
trec anii
...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
Iar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
În versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
Sper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
Ai câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
mulţumesc Mariana! Urări de la mulţi ani, dar cât mai fericiţi din partea mea!
Nu, nu rezultă din ceea ce am scris că femeia era acră, dacă facem o analogie puţin forţată între cele două elemente am putea crede că suferă (se acreşte, se usucă, e rasă de coajă...). Uneori oamenii mai singuri se înăcresc o leacă.
Însă acest text este cum bine ai remarcat o ţesătură obiectivă care intenţionează să creeze un mediu, o stare, un tablou semnificativ. Personajul e portretizat prin umbra sa asupra lucrurilor înconjurătoare, care devin main importante decât viaţa femeii. Am mai avut două texte de acest gen, unul e precis pe acest site, respectiv "Dungi şi buline". Acest gen de poezii acumulând imagini reflectate mai obiectiv mi-a fost insiprat de o poezie a lui Jeffrey Harrison, un poet american contemporan (ca stil), dar nu e o pastişă sau o parodie. În realitate nu ştiu care este originea reală a acestei forme de exprimare, adoptată de mai mulţi poeţi. Ştiu că pe Hermeneia nu sunt binevenite poeziile care se aseamănă cu creaţiile altor poeţi, dar dacă veţi citi din Harrison veţi vedea că diferenţa între noi e mare, iar eu am adoptat doar schiţa tabloului, nu tehnica pictorului în întregime. Aşa cum multe creaţii literare la un moment dat se înscriu în acelaşi curent estetico-filozofic.
În ce priveşte cântecul, sunt de acord cu tine Mariana. Eu am postat foarte rar videoclipuri aici. Mi-am permis doar acum de Anul Nou să postez unul din puţinele cântece care m-au emoţionat de la prima audiţie nu demult, în ciuda faptului că anii au trecut şi nu mai sunt tânără. Consider că mesajul şi melodia se potrivesc poeziei mele şi rog să mi se ierte de data aceasta :)
...am bănuit că Beni nu a existat (sau poate există, dar nu-l ştim noi!), dar tot îmi pare rău de el. Nu ştiam de acea deosebire între "uvular" şi "velar". Dacă ea există, cei doi termeni pot rămâne. Referitor la virgulogie, mai există un artificiu pentru cazul în care avem de-a face cu un enunţ mai lung (şi nu numai): după ce conţinutul dintre virgule este eliminat, propoziţia/ fraza care rămâne trebuie să aibă sens.
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
mi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
discutia infiripata aici, cred ca ar merita un spatiu special, la "polemica".
pentru Calin: din cate stiu, grecii numeau "tiranie" conducerea de catre popor, adica de catre cei care nu avea calificarea necesara unei asemenea functii. :)
noi am intors pe dos intelesul acestui concept, cum intorci un buzunar gol... dar nu-i singurul, nici primul, probabil ca nici ultimul.
Singurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
mie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
...:) scuză-mi graba, (acum am văzut comentariul tău), deci pot să spun, cu mâna pe inimă și imnul european pe buze, că eu sunt patronul birjarului, nu vezi ce moacă năcăjită am?:))
de identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
reperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
o clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deofftopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
pentru textul : liftul.cazi.inexistent dehttp://srv.diacritice.com/
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
pentru textul : exil depai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
pentru textul : naufragiul deEu sunt cam inculta, ce inseamna FEAL?
pentru textul : Feel in the blanks deEvident! Pai se putea - la mine - fara asa ceva? Doamne fereste! Multam.
pentru textul : Poesie deChiar daca aici Paul exploreaza un teren mai nebatatorit mie poemul mi-a placut. Cred ca ar trebui scuturat de lungimile inutile (de ex. repetitiile constructiilor cu "intotdeauna") si facut mai "sec"... asa ca un martini extra dry cu maslina verde inainte de culcare. Finalul are farmec, nu zic nu, dar e la limita rizibilului, care e altceva decat umorul, nu? Apreciez acest text. Andu
pentru textul : poem cu babe deDimineața
pentru textul : O dimineață pe fugă deoameni în stație
un scenograf neinspirat
tabloul de grup
pe refugiul îngust
ziua încă tânără
pornim
străzile abia trezite
misiuni importante
locuri de parcare
stop
cineva înjură
un taximetrist
o blondă se împiedică
polițistul
eterna lui simfonie
claxoanele și cerșetorii
dialecte exotice
„Bună dimineața”
măștile noastre
norii și soarele
se duc și se întorc cocorii
trec anii
...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
pentru textul : despre o femeie goală deIar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
În versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
pentru textul : evanghelia smochinelor deeu, m-aș fi oprit la Miroase-a zbor de hulubi,
pentru textul : Ochiuri sau omletă depână acolo textul e ff fain.
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : Recunosc & deRaluca - stay cool:D
pentru textul : 322 deMarga - stay cool, too :p
Cristina - cum spunea Mos Craciun intr-un email recent: 'Be careful what you wish for'.
Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
pentru textul : Universul meu deSper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
Ai câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
pentru textul : Salonul de dans demulţumesc Mariana! Urări de la mulţi ani, dar cât mai fericiţi din partea mea!
pentru textul : lămâia din paharul de ou deNu, nu rezultă din ceea ce am scris că femeia era acră, dacă facem o analogie puţin forţată între cele două elemente am putea crede că suferă (se acreşte, se usucă, e rasă de coajă...). Uneori oamenii mai singuri se înăcresc o leacă.
Însă acest text este cum bine ai remarcat o ţesătură obiectivă care intenţionează să creeze un mediu, o stare, un tablou semnificativ. Personajul e portretizat prin umbra sa asupra lucrurilor înconjurătoare, care devin main importante decât viaţa femeii. Am mai avut două texte de acest gen, unul e precis pe acest site, respectiv "Dungi şi buline". Acest gen de poezii acumulând imagini reflectate mai obiectiv mi-a fost insiprat de o poezie a lui Jeffrey Harrison, un poet american contemporan (ca stil), dar nu e o pastişă sau o parodie. În realitate nu ştiu care este originea reală a acestei forme de exprimare, adoptată de mai mulţi poeţi. Ştiu că pe Hermeneia nu sunt binevenite poeziile care se aseamănă cu creaţiile altor poeţi, dar dacă veţi citi din Harrison veţi vedea că diferenţa între noi e mare, iar eu am adoptat doar schiţa tabloului, nu tehnica pictorului în întregime. Aşa cum multe creaţii literare la un moment dat se înscriu în acelaşi curent estetico-filozofic.
În ce priveşte cântecul, sunt de acord cu tine Mariana. Eu am postat foarte rar videoclipuri aici. Mi-am permis doar acum de Anul Nou să postez unul din puţinele cântece care m-au emoţionat de la prima audiţie nu demult, în ciuda faptului că anii au trecut şi nu mai sunt tânără. Consider că mesajul şi melodia se potrivesc poeziei mele şi rog să mi se ierte de data aceasta :)
...am bănuit că Beni nu a existat (sau poate există, dar nu-l ştim noi!), dar tot îmi pare rău de el. Nu ştiam de acea deosebire între "uvular" şi "velar". Dacă ea există, cei doi termeni pot rămâne. Referitor la virgulogie, mai există un artificiu pentru cazul în care avem de-a face cu un enunţ mai lung (şi nu numai): după ce conţinutul dintre virgule este eliminat, propoziţia/ fraza care rămâne trebuie să aibă sens.
pentru textul : hamalul deSalut, Paul!
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
...Mi-a plăcut, în mod special, primul vers.
Salutări din Iaşi! :)
pentru textul : l'approche du nuage demi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
pentru textul : va fi fost să pleci deai un typo: "învinovății"
pentru textul : am evadat un timp dediscutia infiripata aici, cred ca ar merita un spatiu special, la "polemica".
pentru Calin: din cate stiu, grecii numeau "tiranie" conducerea de catre popor, adica de catre cei care nu avea calificarea necesara unei asemenea functii. :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu denoi am intors pe dos intelesul acestui concept, cum intorci un buzunar gol... dar nu-i singurul, nici primul, probabil ca nici ultimul.
Singurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
La mulți ani, Cristina!
pentru textul : lămâia din paharul de ou demie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
pentru textul : Suntem primul născut de...:) scuză-mi graba, (acum am văzut comentariul tău), deci pot să spun, cu mâna pe inimă și imnul european pe buze, că eu sunt patronul birjarului, nu vezi ce moacă năcăjită am?:))
pentru textul : Totul despre Mine deFoarte buna ultima strofa. Mai ales acel razboi.
pentru textul : în atelierul pictorului orb II dede identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume de(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
Virgil.
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
Cu stimă
pentru textul : abso(lut) deEste într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
pentru textul : excalibur deVirgil iti multumesc de trecere si de sugestie. Te mai astept Djamal
pentru textul : Pe muchiile cercului dereperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
pentru textul : aşteptarea după Simion deo clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
Pagini