Poemul este inspirat de celebra carte a lui Huizinga, aşa cum bine ai observat. Mi-am permis să merg însă şi spre o anume latură religioasă, vizibilă mai ales în partea finală a lui.
Nu știu de ce singurătatea este văzută atât de gri (poate culoarea șobolanilor acelora?). Spuneți-i "solitudine" și poate veți vedea atunci și partea fermecătoare a ei. Ooo, m-am uitat apoi la biografie și am văzut că aveți 19 ani. Nu disperați, la vârsta aceasta singurătatea durează două, trei zile, cel mult până în următorul week-end. Poate o schimbare a temei va prinde mult mai bine.
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
emilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre
A, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
Prozodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
Draga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
pe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
Citez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
Uite genul de text care poate provoca dezbateri pe mai multe paliere. De exemplu: " excelența, valoarea, sublimul nu sînt rezultatul dorinței omenești de a fi corect sau a face dreptate" m-ar putea ţine câteva ore în jurul unei sticle de vin roşu demisesc. Sau două sticle.
Cred că, în afara autorului, asta e miza acestui text - intriga.
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
Trezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
mulţumesc pentru citire/com./obs.
referitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
Daca Michael ar fi auzit ce pictezi tu pentru oameni ar fi putut el ,oare sa scrie poeme despre pasarile lui rosii? pe lume exista o justa impartire a suferintei Ela. Cine e tatal colorilor nu poate sa fie orga la notre-dame, dar e bine cind se completeaza .si ce poate de fapt sa fie mai frumos decit un cap de copil? fie si de alabastru?
Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
daca aceste este un site literar, si daca asa comentarii se fac in subsolul textelor recomandate, si inca la textul directorului de site, apoi nu stiu, cred ca m-a deceptionat spatiul asta. daca domnul virgil titarenco nu are de gind sa intreprinda nicio actiune de pedeapsa, vis a vis de comentariul precedent lasat de domnul andu moldovan, asa cum promite in regulamentul hermeniei, apai eu pe-aici nu mai calc. impuscati-ma dar nu mai calc in veci. o zi buna in continuare si vacanta placuta tuturor.
reusita nu mi se pare decit prima strofa. care ar fi meritat dezvoltata ca idee. si poate cite ceva din ultima strofa. in orice caz, nu orice bombasticism este poezie.
Era de asteptat ca lirica ta sa devieze inspre suavitatea destainuirilor. Iata un nou curs al poemelor acestei autoare! ar putea exclama sclavii demonstratiilor imediate. S-ar putea sa fie asa, s-ar putea sa nu fie. Numai tu poti raspunde la opinia de fata. Sa ai pace, Dancus
stimata mea domană, primul vers nu îmi cere și nu mă obligă să îl completez. așa l-am simțit și cred că așa trebuie să rămână. spune sau nu spune ceva, așa cum este, îl consider creație proprie. aș modifica, în restul poemului, ceea ce mi-ați sugerat, însă nu știu cum. sunt convins că punctul d-voastră de vedere este obiectiv și corect și, sincer, doresc să intervin în poem acolo unde mi-ați spus. vă rog, dacă se poate, ajutați-mă! a! vis-a-vis de cel care scrie în numele d-voastră, considerați-l un laș. cei care au ceva de spus și știu că au dreptate în ceea ce fac, își susțin punctul de vedere curat și direct și nu din ascuns. "lumina este pentru a lumina și nu pentru a fi ținută sub obroc".
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
Interesanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
multumesc de semn ecaterina si de sinceritate! de schimbat nu schimb nimic, de fapt nu e chiar un text de luat la rost, sunt doar niste ganduri... dar sunt ale mele iar daca as schimba ceva mi-ar suna strain tu stii, exista intotdeauna un destinatar caruia i se adreseaza cuvintele noastre... eu nu o sa pretind ca sunt vreun geniu, uneori cuvintele se scriu mai bine alteori mai greu asa cum sesizai si tu, dar sunt ale mele si nu ma pot dezice de ele... in schimb eu iti recunosc si-ti admir nonsalanta si talentul cu care faci cuvintele sa traiasca, am spicuit cate ceva din pagina ta, felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul este inspirat de celebra carte a lui Huizinga, aşa cum bine ai observat. Mi-am permis să merg însă şi spre o anume latură religioasă, vizibilă mai ales în partea finală a lui.
Mulţumesc pentru semn
Cu simpatie
pentru textul : homo ludens deNu știu de ce singurătatea este văzută atât de gri (poate culoarea șobolanilor acelora?). Spuneți-i "solitudine" și poate veți vedea atunci și partea fermecătoare a ei. Ooo, m-am uitat apoi la biografie și am văzut că aveți 19 ani. Nu disperați, la vârsta aceasta singurătatea durează două, trei zile, cel mult până în următorul week-end. Poate o schimbare a temei va prinde mult mai bine.
pentru textul : quand les paroles sont inutiles de"iar eu nu pot învia nici mere nici
pentru textul : autumn music 2 detrotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
scuzele de rigoare. hai dom'le că nu-i bine să se bată creştin cu creştin, ce, am ajuns mai rău ca ăia din multistan? lupta poetică nu merită jertfe!
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deproblema era ca nu puteam sa ma apropii de monitor. pt ca vroia sa ma muste. tii, da ce l am pacalit! cu biberonu cu nessquick
pentru textul : lucia deemilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre
pentru textul : caramel deA, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
pentru textul : Despre pom deProzodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
pentru textul : reader deDraga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
pentru textul : apocalypto in vitro depe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
Părere de cititor,
pentru textul : Duhul de naftalină deBot Eugen
Citez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
pentru textul : jurnal de nesomn III deUite genul de text care poate provoca dezbateri pe mai multe paliere. De exemplu: " excelența, valoarea, sublimul nu sînt rezultatul dorinței omenești de a fi corect sau a face dreptate" m-ar putea ţine câteva ore în jurul unei sticle de vin roşu demisesc. Sau două sticle.
Cred că, în afara autorului, asta e miza acestui text - intriga.
pentru textul : haos și ordine detest de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
pentru textul : Necunoscutele umbre deSi da se screi cu doi de "p" dar evident nu din motivele pe care le-ai invocat tu... Ialin
pentru textul : A cappella deDomnule Titerenco, doamna Ioana Geacar va multumesc frumos sa aveti srabatori luminate cu respect , adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles dedar cred ca exagerezi: e doar o mica incercare, mai degraba nereusita.
pentru textul : altfel deTrezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
pentru textul : Axis Mundi demulţumesc pentru citire/com./obs.
pentru textul : tablou domestic cu înger dereferitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.
Erika, adresa de contact este [email protected].
pentru textul : candelabrele deSe pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
Daca Michael ar fi auzit ce pictezi tu pentru oameni ar fi putut el ,oare sa scrie poeme despre pasarile lui rosii? pe lume exista o justa impartire a suferintei Ela. Cine e tatal colorilor nu poate sa fie orga la notre-dame, dar e bine cind se completeaza .si ce poate de fapt sa fie mai frumos decit un cap de copil? fie si de alabastru?
pentru textul : Michel deMarius, si penita e o emanatie a bucuriei sau pentru ca textul in sine o merita?
pentru textul : Cântec deesti bun sa lasi un comentariu justificativ, te rog?
Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape dedaca aceste este un site literar, si daca asa comentarii se fac in subsolul textelor recomandate, si inca la textul directorului de site, apoi nu stiu, cred ca m-a deceptionat spatiul asta. daca domnul virgil titarenco nu are de gind sa intreprinda nicio actiune de pedeapsa, vis a vis de comentariul precedent lasat de domnul andu moldovan, asa cum promite in regulamentul hermeniei, apai eu pe-aici nu mai calc. impuscati-ma dar nu mai calc in veci. o zi buna in continuare si vacanta placuta tuturor.
pentru textul : poetul I dereusita nu mi se pare decit prima strofa. care ar fi meritat dezvoltata ca idee. si poate cite ceva din ultima strofa. in orice caz, nu orice bombasticism este poezie.
pentru textul : păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ deEra de asteptat ca lirica ta sa devieze inspre suavitatea destainuirilor. Iata un nou curs al poemelor acestei autoare! ar putea exclama sclavii demonstratiilor imediate. S-ar putea sa fie asa, s-ar putea sa nu fie. Numai tu poti raspunde la opinia de fata. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Îngerii există destimata mea domană, primul vers nu îmi cere și nu mă obligă să îl completez. așa l-am simțit și cred că așa trebuie să rămână. spune sau nu spune ceva, așa cum este, îl consider creație proprie. aș modifica, în restul poemului, ceea ce mi-ați sugerat, însă nu știu cum. sunt convins că punctul d-voastră de vedere este obiectiv și corect și, sincer, doresc să intervin în poem acolo unde mi-ați spus. vă rog, dacă se poate, ajutați-mă! a! vis-a-vis de cel care scrie în numele d-voastră, considerați-l un laș. cei care au ceva de spus și știu că au dreptate în ceea ce fac, își susțin punctul de vedere curat și direct și nu din ascuns. "lumina este pentru a lumina și nu pentru a fi ținută sub obroc".
pentru textul : Stare existențială deAranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deInteresanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
pentru textul : astral abuse demultumesc de semn ecaterina si de sinceritate! de schimbat nu schimb nimic, de fapt nu e chiar un text de luat la rost, sunt doar niste ganduri... dar sunt ale mele iar daca as schimba ceva mi-ar suna strain tu stii, exista intotdeauna un destinatar caruia i se adreseaza cuvintele noastre... eu nu o sa pretind ca sunt vreun geniu, uneori cuvintele se scriu mai bine alteori mai greu asa cum sesizai si tu, dar sunt ale mele si nu ma pot dezice de ele... in schimb eu iti recunosc si-ti admir nonsalanta si talentul cu care faci cuvintele sa traiasca, am spicuit cate ceva din pagina ta, felicitari!
pentru textul : Odată I dePagini