Inca ceva marca Cozan. Dar tare mi-e teama ca umbli prea mult la jocuri de cuvinte si nu de limbaj. Si conotativitatea se cam oculteaza. Ghinion! Un cititor fidel (pana una alta), G.M.
un poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
Textul pare scris dintr-o suflare si poate de aici senzatia de monolit, greutatea de a izola sensuri, basca nevoia de a contextua corect. Mie mi-au placut unele formulari ... "plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată" "ne desfacem din așternuturile carnivore"... aici zambesc:) "înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste" Finalul ar putea fi mai puternic... eu zic sa te mai joci cu textul pentru ca are destul material in plus. Stiu insa cat de greu ii este poetului sa renunte la propriile cuvinte.
Cred că sună mai puțin poetic "ajunge prima din coadă"... În rest, sunt convinsă că are "fiecare, bine ascuns în sufletul lui, un copil frumos, deștept și cuminte"
cu toată onestitatea de care sunt capabil, Virgil, observ câteva substantive care sunt sub semnul comunului: umbre, liniștea, valuri, vis.eu, și poate sunt singurul care cred că ar merita puse în contexte care să le valorifice și să le scoată dintr-o clișeistică involuntară. "în nopțile calde golite de lună" și "cotropind sânii albi ai acestui orizont" sunt versuri care îmi plac pentru că sunt deosebite. nu știu când a fost scris poemul, dar știu că dacă nu ai revenit asupra lui ți-l asumi (ca de altfel pe toate pe care le postezi) și fără nici o bănuială depreciativă pentru onestitatea comentariului, vei primi aceste cuvinte cum vei crede de cuviință. atmosfera poemului îmi place, iar ideea este una frumoasă prin meditația de tip matur elegiac asupra lumii. mă număr printre cei care au nevoie de opiniile tale, când ai timp îți aștept cu plăcere sfaturile, opiniile, părerile deși promit să fiu și încăpățânat.
Jocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
Virgil, te rog frumos să mă ierți pentru comentariul meu anterior... nu am vrut să îmi atragă acest avertisment din partea ta, mi se pare că trăiesc un coșmar, mereu sunt avertizat și în pericol să fiu exclus de pe H, nu mai înțeleg ce fac rău!
Eu sunt un membru vechi pe H iar exprimarea liberă, metaforică, ironică, pe aici au fost mereu apreciate! Acum tu ce vrei? Să ne băgăm toți un băț în cur și să vorbim printre dinți în timp ce ne dăm cu Sensodyne?
Nu te înțeleg, și te rog să reflectezi asupra faptului că aici suntem o comunitate de oameni inteligenți, care dorim să ne exprimăm liber, nu cu un bâț în cur și cu un căluș pe gură.
Niciodată literatura nu a fost campioana regulilor, tu trebuie că știi asta, iar poliția asta devine exagerată.
Apelez la bunul tău simț pe care știu că nu ți l-a amanetat nimeni.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
Se mai gaseste cate un limbut persiflant a carui ascaridioza a migrat spre partea superioara a craniului incercand sa-si impuna egocentrismul. Cand te-ai inscris pe Hermeneia stiai ca aici exista un set de reguli ce trebuie respectat.Nu cred ca ai fost oblligat sa-ti faci cont aici. Nu te mai victimiza si nu mai posta in "bigfoot-ul literaturii" ca sa citez alt "nene intelept". Pana in momnetul asta nu ai demonstrat mai nimic.
Asa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
un poem ca un tablou. ma fascineaza faptul ca dupa ce l-am citit il pot privi, desi nu e un pastel, un peisaj, o vedere. cuvintele aici devin imagini. pe de alta parte, as putea spune ca, folsoindu-se de cuvinte si amintiri comune, autorul scrie banal, dar totusi frumos.
labirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
Nu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
eu vad aici inovatoare puntea creata intre arta, sensibilitatea cu care manevrezi ustensilele si stiinta, constructia ustensilelor. cred ca e ceva deosebit care mai trebuie lucrat, cumva, deoarece trebuie sa imite ceva. trebuie sa mai citesc. oricum efectul prim a avut loc intr-o miscare subconstienta. aici se naste magicianul. simt asta. aici e originea alchimistului.
mircea, ma bucur din tot sufletul ca ai adus "orasul" pe hermeneia, si pe tine in el. sper ca aici vei fi primit si apreciat asa cum trebuie sa fie primit un poet, iar experienta si stiinta ta sa foloseasca tuturor. inca este o societate curata si sper sa ramana asa. oricum, ai avut dreptate. voi face intocmai. bine ai venit!
mmmm, este posibil să cadă greu, nu prea reușesc să-mi dau seama. totuși, varianta ta mi se pare o construcție mult prea complicată pentru cât de simplu este textul în rest
cel mai viu si firesc poem care l-am citit in ultima vreme.. felicitari, spui ca e si sincer in comentariu lasat almei. In cazul asta-mi pare rau ca e sincer.. oricum, felicitari pentru un text foarte bun, si uite, prima penita care o las pe hermeneia.
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
șchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
e un omagiu frumos, Virgil. sunt foarte frumoase versurile tale. aș pune totuși aici: "îl aștepta pe el pe eminescu" doar îl aștepta pe eminescu pentru a nu fi patetic tonul. deci după cum spuneam, un poem frumos, sensibil, empatic, care nu are nevoie de argumentele mele pentru apreciere. se vede clar că merită remarcat.
primul lucru la care m-a dus gandul e ca nici macar n-ai nevoie de creioane. ceva nu-i in regula cu comparatia asta, dar prefer sa dau vina pe mine. :o)
dar are o nota sarmanta, dincolo de.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Inca ceva marca Cozan. Dar tare mi-e teama ca umbli prea mult la jocuri de cuvinte si nu de limbaj. Si conotativitatea se cam oculteaza. Ghinion! Un cititor fidel (pana una alta), G.M.
pentru textul : în căutarea acului pierdut deun poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
pentru textul : grafia cuvântului capăt de/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
Mulțumesc mult pentru înțelegere,Virgil Cu stimă, george ioniță
pentru textul : învață-mă iar să iubesc deTextul pare scris dintr-o suflare si poate de aici senzatia de monolit, greutatea de a izola sensuri, basca nevoia de a contextua corect. Mie mi-au placut unele formulari ... "plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată" "ne desfacem din așternuturile carnivore"... aici zambesc:) "înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste" Finalul ar putea fi mai puternic... eu zic sa te mai joci cu textul pentru ca are destul material in plus. Stiu insa cat de greu ii este poetului sa renunte la propriile cuvinte.
pentru textul : simptomul cuvintelor deit's a bit confusing. which are "these two". I thought you were talking about the "sound of fury" that "is [...] a glass"
pentru textul : Through a glass darkly dePetre, ma bucur ca ai perceput corect poemul. Nu am vrut nimic complicat, doar o degajare. Multumesc
pentru textul : caramel deCred că sună mai puțin poetic "ajunge prima din coadă"... În rest, sunt convinsă că are "fiecare, bine ascuns în sufletul lui, un copil frumos, deștept și cuminte"
pentru textul : Copii cuminți decă se alege praful de noi
dar
prin iubire
s-au scuturat trei prafuri
din mine
ştergătoarele nu pot să facă faţă. voi nu aveţi spălătorii mecaniate la benzinărie?
fain.
pentru textul : odios plouă decu toată onestitatea de care sunt capabil, Virgil, observ câteva substantive care sunt sub semnul comunului: umbre, liniștea, valuri, vis.eu, și poate sunt singurul care cred că ar merita puse în contexte care să le valorifice și să le scoată dintr-o clișeistică involuntară. "în nopțile calde golite de lună" și "cotropind sânii albi ai acestui orizont" sunt versuri care îmi plac pentru că sunt deosebite. nu știu când a fost scris poemul, dar știu că dacă nu ai revenit asupra lui ți-l asumi (ca de altfel pe toate pe care le postezi) și fără nici o bănuială depreciativă pentru onestitatea comentariului, vei primi aceste cuvinte cum vei crede de cuviință. atmosfera poemului îmi place, iar ideea este una frumoasă prin meditația de tip matur elegiac asupra lumii. mă număr printre cei care au nevoie de opiniile tale, când ai timp îți aștept cu plăcere sfaturile, opiniile, părerile deși promit să fiu și încăpățânat.
pentru textul : visul soldaților de plumb desungura chestie care imi place e "Dansul păsării curcubeu și moartea din ea." Daca te gindesti intens la asta ai sa ajungi sa scrii ceva
pentru textul : Arșița verii noastre deJocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deVirgil, te rog frumos să mă ierți pentru comentariul meu anterior... nu am vrut să îmi atragă acest avertisment din partea ta, mi se pare că trăiesc un coșmar, mereu sunt avertizat și în pericol să fiu exclus de pe H, nu mai înțeleg ce fac rău!
pentru textul : patul în formă de gondolă deEu sunt un membru vechi pe H iar exprimarea liberă, metaforică, ironică, pe aici au fost mereu apreciate! Acum tu ce vrei? Să ne băgăm toți un băț în cur și să vorbim printre dinți în timp ce ne dăm cu Sensodyne?
Nu te înțeleg, și te rog să reflectezi asupra faptului că aici suntem o comunitate de oameni inteligenți, care dorim să ne exprimăm liber, nu cu un bâț în cur și cu un căluș pe gură.
Niciodată literatura nu a fost campioana regulilor, tu trebuie că știi asta, iar poliția asta devine exagerată.
Apelez la bunul tău simț pe care știu că nu ți l-a amanetat nimeni.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
pentru textul : Poem deSe mai gaseste cate un limbut persiflant a carui ascaridioza a migrat spre partea superioara a craniului incercand sa-si impuna egocentrismul. Cand te-ai inscris pe Hermeneia stiai ca aici exista un set de reguli ce trebuie respectat.Nu cred ca ai fost oblligat sa-ti faci cont aici. Nu te mai victimiza si nu mai posta in "bigfoot-ul literaturii" ca sa citez alt "nene intelept". Pana in momnetul asta nu ai demonstrat mai nimic.
pentru textul : Doină deMultumesc Paul! Poti sa ma plictisesti cat vrei de mult cu comentariile tale, eu nu ma supar:).
pentru textul : Between the bars deAsa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
pentru textul : în ziua cînd a trecut deun poem ca un tablou. ma fascineaza faptul ca dupa ce l-am citit il pot privi, desi nu e un pastel, un peisaj, o vedere. cuvintele aici devin imagini. pe de alta parte, as putea spune ca, folsoindu-se de cuvinte si amintiri comune, autorul scrie banal, dar totusi frumos.
pentru textul : nu mai există poezie I delabirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
pentru textul : fluturele metalic dealegerea este contibutia mea. :) multumesc!
pentru textul : ne-rugăciune deVa multumesc mult si va astept la cenaclu!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deNu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
pentru textul : Doar un nebun frumos deeu vad aici inovatoare puntea creata intre arta, sensibilitatea cu care manevrezi ustensilele si stiinta, constructia ustensilelor. cred ca e ceva deosebit care mai trebuie lucrat, cumva, deoarece trebuie sa imite ceva. trebuie sa mai citesc. oricum efectul prim a avut loc intr-o miscare subconstienta. aici se naste magicianul. simt asta. aici e originea alchimistului.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare demircea, ma bucur din tot sufletul ca ai adus "orasul" pe hermeneia, si pe tine in el. sper ca aici vei fi primit si apreciat asa cum trebuie sa fie primit un poet, iar experienta si stiinta ta sa foloseasca tuturor. inca este o societate curata si sper sa ramana asa. oricum, ai avut dreptate. voi face intocmai. bine ai venit!
pentru textul : Să punem dinamită deNu se poate micșora imaginea?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem demmmm, este posibil să cadă greu, nu prea reușesc să-mi dau seama. totuși, varianta ta mi se pare o construcție mult prea complicată pentru cât de simplu este textul în rest
pentru textul : cu ochii mă strângeai decel mai viu si firesc poem care l-am citit in ultima vreme.. felicitari, spui ca e si sincer in comentariu lasat almei. In cazul asta-mi pare rau ca e sincer.. oricum, felicitari pentru un text foarte bun, si uite, prima penita care o las pe hermeneia.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deUn poem declaratie care surprinde esenta iubirii, in cuvinte putine. La multi ani si la nesfarsita iubire!!
pentru textul : aniversarea evei deun poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
pentru textul : întrebare atât de aproape deșchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
e un omagiu frumos, Virgil. sunt foarte frumoase versurile tale. aș pune totuși aici: "îl aștepta pe el pe eminescu" doar îl aștepta pe eminescu pentru a nu fi patetic tonul. deci după cum spuneam, un poem frumos, sensibil, empatic, care nu are nevoie de argumentele mele pentru apreciere. se vede clar că merită remarcat.
pentru textul : iarnă și eminescu deprimul lucru la care m-a dus gandul e ca nici macar n-ai nevoie de creioane. ceva nu-i in regula cu comparatia asta, dar prefer sa dau vina pe mine. :o)
dar are o nota sarmanta, dincolo de.
abia acum am citit si primul comentariu, iata.
pentru textul : să nu îți faci prieteni dePagini