Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
Nu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
titlul original a suferit o înfrângere. la celelalte sugestii încă dau târcoale, cu bonfaierul și pila în mână. margas, cum ți se pare titlul văzut din centrul orașului? mulțumesc pentru link.
ghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.
mai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
Emil, poemul este foarte încărcat, dar o să simți și tu asta într-o zi, inegal ca valoare, diluat ca expresivitate, tocmai pentru că ai pus totul pe hârtie, fără măsură. Remarc vocea și credibilitatea ei, finalul e romanțios, naiv.
Îmi pare rău, dar eu sînt mai egoistă, scriu pentru mine. Scriu pentru considerentul că fie veselă sau tristă viața este frumoasă și sînt recunoscătoare pentru ea. Poezia este o formă de exprimare și a acestor valori, motiv pentru care evadez în clipele de răgaz în lumea ei. Cu alte cuvinte așa cum unii colecționari își admiră bijuteriile, sau tablourile, eu admir versurile și mă bucur să regăsesc pe acest site unele dintre cele mai bune, printre care și ale tale.
"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
Again, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
e o interpretare filosofica a vidului; nu m-am gindit la perceptia asta intre + si - infinit...la o astfel de reactie la NIMIC...si un matematician ar fi poate interesat de incarcatura asta emotionala. oricit ai spune, nu cred, sincer nu cred ca "un 0 la întretăierea a două axe acolo e locul meu", este insa adevarat ca zgomotul nimicului poate deveni insuportabil de multe ori. in fine, departe de tine acest loc algebric intre + si - infinit...coordonatele tale existentiale sunt altele:le vei descoperi intr-o zi cu uimire. sint citeva mici scapari typos "sta cucat pe pământ" "încă o data" si poate italicul de la sfirsit, revizuit.
îmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
ceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
Nu știu dacă fac parte din categoria amintită. Eu scriu cu sufletul. E treaba fiecăruia ce crede despre un text sau altul. Emoțiile le percepi dacă ești pe aceiași lungime de undă cu cel care scrie, dacă nu, nu.Cât despre poeții de lux, te las să deduci.
începînd chiar cu titlul văd poema asta deja obositoare. gerunziu în titlu este atîta de greu că nici nu-ți mai ajunge forță să citești rîndurelele ce urmează după. uha, și încă titlul se reia în poezie. asta-i culmea: "mustrări în inimă trezesc/ dulăii stânii.". exprimă-te măcar coerent: "mustrările din inimă..." nu pot spune nimic mai mult si mai departe de: "nimic nou, numai/ tăcerea bate toaca-/ chemări de departe."
yester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!
Cred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile: Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras: 18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
margas, m-ai făcut să zîmbesc. și chiar mi-a prins bine la sfîrșitul acesta de săptămînă. pe bune. și mă bucur că știi ce îți place și ce nu îți place. asta face mult la sănătatea și echilibrul interior. chestia este că și eu știu. și deși nu consider textul acesta unul foarte reușit sau semnificativ totuși îmi place. poate am o înclinație mai conservatoare în ultima vreme. sau poate mai leneșă. dar îmi place să nu fiu nevoit să mă tot scarpin în cap pînă la jumătatea unui text ca să pricep care e „premisa” (dacă e.., că și asta la unele texte e o problemă). deci mie îmi place să îmi spui unde sîntem și cu ce ne ocupăm și dacă e posibil și ce oră e, și cam unde vrei să ajungem. apoi putem să umblăm la nuanțe și la mistere. dar, ca în vorba aia a lui caragiale „trădare, trădare da' să știm și noi”. deci de aceea pe mine nu mă deranjează „premisele” (cum le zici tu). ba chiar îmi plac și le vei vedea în multe din textele mele. și da, cred că textul poate fi perceput ca puțin jenant. tocmai pentru că mulți se uită la el și au senzația stranie că se uită într-o oglindă. dar iată că am început să dau pe dinafară de orgoliu și au să sară paznicii etichetei artistice să mă amendeze. cam asta e. și lasa nodul în papură cu mulțimea și multitudinea că e caraghios.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu l-am cunoscut, nici nu l-am citit pe Virgil Diaconu dar mi se pare că dânsului i s-au deschis cumva ochii, cum şi mie de altfel.
pentru textul : Partidul florii de cireş deai observat bine, Lucian...
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deRaluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
pentru textul : Feminitate sine qua non deNu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
titlul original a suferit o înfrângere. la celelalte sugestii încă dau târcoale, cu bonfaierul și pila în mână. margas, cum ți se pare titlul văzut din centrul orașului? mulțumesc pentru link.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deAm citit... Multumesc pentru sugestie...
Cristi
pentru textul : ridică-te... deAm corectat textul după sfaturile tale,e mult mai bine asa multumesc pentru sprijin.
pentru textul : Te iubesc deghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.
pentru textul : ghemuire II demai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
pentru textul : Rupt de realitate deEmil, poemul este foarte încărcat, dar o să simți și tu asta într-o zi, inegal ca valoare, diluat ca expresivitate, tocmai pentru că ai pus totul pe hârtie, fără măsură. Remarc vocea și credibilitatea ei, finalul e romanțios, naiv.
pentru textul : schizoid de profesie deÎmi pare rău, dar eu sînt mai egoistă, scriu pentru mine. Scriu pentru considerentul că fie veselă sau tristă viața este frumoasă și sînt recunoscătoare pentru ea. Poezia este o formă de exprimare și a acestor valori, motiv pentru care evadez în clipele de răgaz în lumea ei. Cu alte cuvinte așa cum unii colecționari își admiră bijuteriile, sau tablourile, eu admir versurile și mă bucur să regăsesc pe acest site unele dintre cele mai bune, printre care și ale tale.
pentru textul : Opalescențe deCeva nu se leaga in aceasta poezie. Primele versuri n-au nicio tangenta cu finalul.....parerea mea. In plus consider ca semnul ? nu isi are rostul.
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? de"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
pentru textul : Gărzile negre deAgain, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
e o interpretare filosofica a vidului; nu m-am gindit la perceptia asta intre + si - infinit...la o astfel de reactie la NIMIC...si un matematician ar fi poate interesat de incarcatura asta emotionala. oricit ai spune, nu cred, sincer nu cred ca "un 0 la întretăierea a două axe acolo e locul meu", este insa adevarat ca zgomotul nimicului poate deveni insuportabil de multe ori. in fine, departe de tine acest loc algebric intre + si - infinit...coordonatele tale existentiale sunt altele:le vei descoperi intr-o zi cu uimire. sint citeva mici scapari typos "sta cucat pe pământ" "încă o data" si poate italicul de la sfirsit, revizuit.
pentru textul : mulțimea vidă de"ruga îmi zboară circular
prin etaje de foc" -
Un poem deosebit cu o linie clară. Foarte reuşit. Ioan.
pentru textul : Fructul de sare demojna ștu anii bili ocin crasivii devoșchii privet gasbadin bobadil slava boga
pentru textul : liubliu ia vas deîmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
pentru textul : scrisori imaginare III deceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
pentru textul : candelabrele dedefinitiile astea poetizate nu ne mai spun nimic, incearca un discurs simplu despre lucrurile simple ...care fac viata atat de complicata :d
pentru textul : points faibles dem-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie deNu știu dacă fac parte din categoria amintită. Eu scriu cu sufletul. E treaba fiecăruia ce crede despre un text sau altul. Emoțiile le percepi dacă ești pe aceiași lungime de undă cu cel care scrie, dacă nu, nu.Cât despre poeții de lux, te las să deduci.
pentru textul : Eu și îngerul meu deîncepînd chiar cu titlul văd poema asta deja obositoare. gerunziu în titlu este atîta de greu că nici nu-ți mai ajunge forță să citești rîndurelele ce urmează după. uha, și încă titlul se reia în poezie. asta-i culmea: "mustrări în inimă trezesc/ dulăii stânii.". exprimă-te măcar coerent: "mustrările din inimă..." nu pot spune nimic mai mult si mai departe de: "nimic nou, numai/ tăcerea bate toaca-/ chemări de departe."
pentru textul : traversând toamne deyester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deCe părere aveţi, dacă aş spune aşa: ca toţi ceilalţi să nu poată vedea...
pentru textul : le pouvoir des mots deMulţumesc.
Cred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile:
Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras:
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
pentru textul : Petru pământesc.. deImi place. ai un stil reconfortant si natural, care m-a destins inca de la prima lectura...te citesc cu interes!
pentru textul : cartierul de nord dePen' că e ziua ta, sper să mi se ierte acest off topic: la mulţi ani sănătoşi!
pentru textul : sprijinit în baston deEmil, mulțumesc de comentariu. Te mai aștept, tincuța
pentru textul : Vânzătorul de mere deSă nu uit Andu.NU pot să-ți dau comision decît zece la sută.Alți poeți spun că și așa îți dau prea mult...
pentru textul : arabescurile dorului demargas, m-ai făcut să zîmbesc. și chiar mi-a prins bine la sfîrșitul acesta de săptămînă. pe bune. și mă bucur că știi ce îți place și ce nu îți place. asta face mult la sănătatea și echilibrul interior. chestia este că și eu știu. și deși nu consider textul acesta unul foarte reușit sau semnificativ totuși îmi place. poate am o înclinație mai conservatoare în ultima vreme. sau poate mai leneșă. dar îmi place să nu fiu nevoit să mă tot scarpin în cap pînă la jumătatea unui text ca să pricep care e „premisa” (dacă e.., că și asta la unele texte e o problemă). deci mie îmi place să îmi spui unde sîntem și cu ce ne ocupăm și dacă e posibil și ce oră e, și cam unde vrei să ajungem. apoi putem să umblăm la nuanțe și la mistere. dar, ca în vorba aia a lui caragiale „trădare, trădare da' să știm și noi”. deci de aceea pe mine nu mă deranjează „premisele” (cum le zici tu). ba chiar îmi plac și le vei vedea în multe din textele mele. și da, cred că textul poate fi perceput ca puțin jenant. tocmai pentru că mulți se uită la el și au senzația stranie că se uită într-o oglindă. dar iată că am început să dau pe dinafară de orgoliu și au să sară paznicii etichetei artistice să mă amendeze. cam asta e. și lasa nodul în papură cu mulțimea și multitudinea că e caraghios.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dePagini