Uite și poetul! Ce versuri frumoase. :) Multumesc ca le-ai postat. :) si de semn. Adevarul e ca si eu am ceva cu septembrie. Era un frig, ca daca nu era grozavia asta la picioarele cabanei mi-ar fi fost mila si de soarecii de afara. Toti zgribuleam infofoliti pe buza prapastiei cu ceaiul si viroza ce urma. Ma bucur ca ti-au placut pozele... ne-au costat ceva limfocite.:)
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Să admitem că pot să rămână cele două puncte de la titlu, dar inițiala majusculă N și semnul exclamării de la final, nu.
Domnule Virgil, întrucât nivelul de novice nu reprezintă întocmai aspirațiile mele pe Hermeneia, am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte. Așadar mi-ar fi plăcut ca să folosiți cuțit de disecție în locul sintagmei descriptive lung-ascuțit, urmată apoi de adânc. Astfel ați fi spus, ca un cuțit de disecție-până în măruntaie. Mai simplu, mai eficace, mai poetic. Continuați cu o contradicție – trecând la – fără să taie și mergeți de ideea argintului viu, metal în stare lichidă – acel argint viu în termeni populari (mercurul), fiind în totală contradicție cu cuțit lung și ascuțit. Mai aveți o stângăcie – spinii să pătrundă în pielița timpanului. A patrunde în - implică a intra în profunzime în ceva, iar pielița timpanului este extrem de subțire... nici măcar dacă o luăm ca licență poetică nu are susținere. Vă recomand să puneți PRIN. Anatomic vorbind, nu aș fi de acord nici cu labirintul sinusului, probabil că v-ați gândit la melc, dar aici puteți invoca licența poetică. Recomand folosirea conjuncței ȘI în locul construcției mai puțin poetice IAR APOI. Mai simplu, mai elegant. Și vă mai atrag atenția să urmăriți versurile. ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el De cine ne-am lipi obrazul? De fereastra fiecarui viitor. Pe cine am scrie cu degetul? Pe ferastra. Pe EA. Înlocuiți vă rog pe EL cu EA. Mai aveti doua stangacii. Repetati de doua ori in poezie termenii adanc si nerostit. Abuzul unor sintagme, fără să aibă măcar naturalețea unei figuri de stil precum repetiția - ne poate duce cu gândul la un limbaj sărăcăcios, la lipsa de inspirație a poetului. După cum vedeți, am făcut o analiză extrem de atentă a textului dumneavoastră, din dorința de a vă ajuta sa îl îmbunătățiți astfel încât să poată avea unda verde pentru hârtie. Cu prețuire, Lerman Kruger.
Preotii sunt oameni. Multi oameni isi doresc sa devina preoti. Numai pentru unii oameni preotia este o vocatie. Toate serviciile de informatii au ca principal obiect culegerea de informatii. Preotii sunt o categorie sociala care are acces la informatii. Preotii sunt potriviti ca surse. Preotii fac greseli pentru ca sunt oameni, pentru ca "nimeni nu este fara de pacat... numai Tu Doamne". Serviciile de informatii se folosesc de slabiciunile oamenilor pentru a-i racola. Exista preoti care astfel au devenit informatori. Biserica recunoaste taina spovedaniei. Preotii se spovedesc. Prin taina spovedaniei pacatele sunt iertate de Dumnezeu, singura "instanta" capabila de asa ceva la modul absolut."Cine este fara de pacat sa ia piatra si sa dea", sa fie judecator, sa fie mai presus de Dumnezeu, mai demn de Hristos ca doar nu El a fost acela care a intrat in casa vamesului. Sau sa scrie o poezie.
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
Nu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
Multumesc, sunt onorata de aprecierea ta, Costin! Ma uitam acum pe niste fragmente video cu protestele de la Chisinau, cand am scris finalul, nu stiam ce se intampla. Textul e scris in urma unei discutii cu Silvia, key words: comunisti au castigat alegerile, mi-am luat sandale, vin la Iasi sa facem literatura. Acum, ora 15.05, cred ca le-au taiat si legaturile de internet, site-urile de tv md nu se deschid. Cine nu locuieste aici aproape, cine nu a trecut vreodata granita peste Prut si nu a vazut vreodata fasia de pamant a nimanui, un peisaj trist, cu sarma ghimpata, nu poate intelege in mod profund aceste lucruri. Ma bucur ca ai rezonat cu acest text!
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
AdaBarc, chiar esti serioasa? Aripi, aripilor? Atunci de ce nu si "ziar, ziarul, ziarele" sau "foi, foile"? Tu chiar nu sesizezi diferenta intre folosirea in context si repetitie? In ce priveste "rupte" am rezerve fata de... rezerva ta. Pentru ca absenta cuvintului nu este chiar asa de justificabila. A fi rupte le defineste si eventual le sporeste un anumit gen de tragism cinic. Da, aerul e bizar dar nu as merge asa de departe sa il percep gothic.
ca exercițiu textul ăsta e interesant, un fel de aerobic.
ca poem e hilar.
e chiar mai rizibil decât însuși poetul nicodem ceea ce e greu de realizat.
adriane, și tu chiar vrei să-ți comenteze cineva așa ceva?
eu am încercat...
încearcă și tu la școala primară.
Vad aici o altfel de geneza, moderna. Cel mai mult mi-a placut versul Adam mereu e verde. Are o usoara tenta ironica. Prinde foarte bine poezia, avand versuri scurte si reusind sa suprinda aproape in fiecare moment printr-o exprimare libera. Felicitari petre
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
Ani, sufletul feminin esențializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstrații; răspunde la cuvânt prin vibrație; și asta muzică se cheamă și rezonanță și empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate. Mulțumesc, Vasile Munteanu (reține, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
Un profet filozof, cine ar fi bănuit. Dacă eu nu exist, așa cum enunți mai sus, atunci nici acest comentariu nu există. Fals implică orice, vorba logicii matematice. Fascinant. Dacă ar fi să sintetizez, textul acesta nu îmi pare nimic altceva decât o tentativă de disertație pe marginea consecințelor monoaxiomatice ce decurg din "tatum alter ego is verus". Mult succes autodescoperirii în... oglindă!
Poemul este inspirat de celebra carte a lui Huizinga, aşa cum bine ai observat. Mi-am permis să merg însă şi spre o anume latură religioasă, vizibilă mai ales în partea finală a lui.
Nu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Uite și poetul! Ce versuri frumoase. :) Multumesc ca le-ai postat. :) si de semn. Adevarul e ca si eu am ceva cu septembrie. Era un frig, ca daca nu era grozavia asta la picioarele cabanei mi-ar fi fost mila si de soarecii de afara. Toti zgribuleam infofoliti pe buza prapastiei cu ceaiul si viroza ce urma. Ma bucur ca ti-au placut pozele... ne-au costat ceva limfocite.:)
pentru textul : septembrie deErau! :).
pentru textul : cântecul lebedelor deAi nişte metafore reuşite...
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Să admitem că pot să rămână cele două puncte de la titlu, dar inițiala majusculă N și semnul exclamării de la final, nu.
pentru textul : Ştefan Dorgoşan: Nativ din spaţiul carpato-danubiano-pontic! deuneori probabil ca as putea fi acuzat ca sint junimist, adrian
pentru textul : ciocolată cu roşii deDomnule Virgil, întrucât nivelul de novice nu reprezintă întocmai aspirațiile mele pe Hermeneia, am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte. Așadar mi-ar fi plăcut ca să folosiți cuțit de disecție în locul sintagmei descriptive lung-ascuțit, urmată apoi de adânc. Astfel ați fi spus, ca un cuțit de disecție-până în măruntaie. Mai simplu, mai eficace, mai poetic. Continuați cu o contradicție – trecând la – fără să taie și mergeți de ideea argintului viu, metal în stare lichidă – acel argint viu în termeni populari (mercurul), fiind în totală contradicție cu cuțit lung și ascuțit. Mai aveți o stângăcie – spinii să pătrundă în pielița timpanului. A patrunde în - implică a intra în profunzime în ceva, iar pielița timpanului este extrem de subțire... nici măcar dacă o luăm ca licență poetică nu are susținere. Vă recomand să puneți PRIN. Anatomic vorbind, nu aș fi de acord nici cu labirintul sinusului, probabil că v-ați gândit la melc, dar aici puteți invoca licența poetică. Recomand folosirea conjuncței ȘI în locul construcției mai puțin poetice IAR APOI. Mai simplu, mai elegant. Și vă mai atrag atenția să urmăriți versurile. ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el De cine ne-am lipi obrazul? De fereastra fiecarui viitor. Pe cine am scrie cu degetul? Pe ferastra. Pe EA. Înlocuiți vă rog pe EL cu EA. Mai aveti doua stangacii. Repetati de doua ori in poezie termenii adanc si nerostit. Abuzul unor sintagme, fără să aibă măcar naturalețea unei figuri de stil precum repetiția - ne poate duce cu gândul la un limbaj sărăcăcios, la lipsa de inspirație a poetului. După cum vedeți, am făcut o analiză extrem de atentă a textului dumneavoastră, din dorința de a vă ajuta sa îl îmbunătățiți astfel încât să poată avea unda verde pentru hârtie. Cu prețuire, Lerman Kruger.
pentru textul : memento II deSper sa ai parte de atmosfera cea mai calda si aromata pe care Craciunul o poate avea!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... dePreotii sunt oameni. Multi oameni isi doresc sa devina preoti. Numai pentru unii oameni preotia este o vocatie. Toate serviciile de informatii au ca principal obiect culegerea de informatii. Preotii sunt o categorie sociala care are acces la informatii. Preotii sunt potriviti ca surse. Preotii fac greseli pentru ca sunt oameni, pentru ca "nimeni nu este fara de pacat... numai Tu Doamne". Serviciile de informatii se folosesc de slabiciunile oamenilor pentru a-i racola. Exista preoti care astfel au devenit informatori. Biserica recunoaste taina spovedaniei. Preotii se spovedesc. Prin taina spovedaniei pacatele sunt iertate de Dumnezeu, singura "instanta" capabila de asa ceva la modul absolut."Cine este fara de pacat sa ia piatra si sa dea", sa fie judecator, sa fie mai presus de Dumnezeu, mai demn de Hristos ca doar nu El a fost acela care a intrat in casa vamesului. Sau sa scrie o poezie.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dema intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
dar autorul decide, evident :)
pentru textul : Chat deNu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
pentru textul : dombi deMultumesc, sunt onorata de aprecierea ta, Costin! Ma uitam acum pe niste fragmente video cu protestele de la Chisinau, cand am scris finalul, nu stiam ce se intampla. Textul e scris in urma unei discutii cu Silvia, key words: comunisti au castigat alegerile, mi-am luat sandale, vin la Iasi sa facem literatura. Acum, ora 15.05, cred ca le-au taiat si legaturile de internet, site-urile de tv md nu se deschid. Cine nu locuieste aici aproape, cine nu a trecut vreodata granita peste Prut si nu a vazut vreodata fasia de pamant a nimanui, un peisaj trist, cu sarma ghimpata, nu poate intelege in mod profund aceste lucruri. Ma bucur ca ai rezonat cu acest text!
pentru textul : sandale pentru no woman's land deCine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
pentru textul : pat-ranger deAdriana, Andrei, eu am renuntat demult sa scriu. Acum vorbesc. Multumesc.
pentru textul : there are no new messages in your inbox demi-a placut partea asta:
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
pentru textul : punk bach deVirgil, mulţumim! Unde sunt vremurile Colajului Poetic?...
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deAdaBarc, chiar esti serioasa? Aripi, aripilor? Atunci de ce nu si "ziar, ziarul, ziarele" sau "foi, foile"? Tu chiar nu sesizezi diferenta intre folosirea in context si repetitie? In ce priveste "rupte" am rezerve fata de... rezerva ta. Pentru ca absenta cuvintului nu este chiar asa de justificabila. A fi rupte le defineste si eventual le sporeste un anumit gen de tragism cinic. Da, aerul e bizar dar nu as merge asa de departe sa il percep gothic.
pentru textul : o soluție temporară deca exercițiu textul ăsta e interesant, un fel de aerobic.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deca poem e hilar.
e chiar mai rizibil decât însuși poetul nicodem ceea ce e greu de realizat.
adriane, și tu chiar vrei să-ți comenteze cineva așa ceva?
eu am încercat...
încearcă și tu la școala primară.
Vad aici o altfel de geneza, moderna. Cel mai mult mi-a placut versul Adam mereu e verde. Are o usoara tenta ironica. Prinde foarte bine poezia, avand versuri scurte si reusind sa suprinda aproape in fiecare moment printr-o exprimare libera. Felicitari petre
pentru textul : Adam si Eva dee remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
pentru textul : trup pe ecranul de radar deAni, sufletul feminin esențializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstrații; răspunde la cuvânt prin vibrație; și asta muzică se cheamă și rezonanță și empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate. Mulțumesc, Vasile Munteanu (reține, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
pentru textul : dor de vis de mamă demi a placut ideea textului, mai ales finalul. desi nu ador unele sintagme, un text bun
pentru textul : Dezordine deo lotcă goală -
peste crucile negre
ploaie şi păsări.
ploaie pe ape -
printre crucile negre
nimeni în barcă.
apele negre -
pentru textul : Haiku-uri debarcă şi păsări albe
doar crucile gri.
Un profet filozof, cine ar fi bănuit. Dacă eu nu exist, așa cum enunți mai sus, atunci nici acest comentariu nu există. Fals implică orice, vorba logicii matematice. Fascinant. Dacă ar fi să sintetizez, textul acesta nu îmi pare nimic altceva decât o tentativă de disertație pe marginea consecințelor monoaxiomatice ce decurg din "tatum alter ego is verus". Mult succes autodescoperirii în... oglindă!
pentru textul : alter ego deEu nu stiu dacă Marius mai vrea să-mi ştie parerea ...
pentru textul : Cam aşa deCorectat.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut descuze, nu stiam, o sa ma conformez daca o sa mai pot publica la dumneavoastra
pentru textul : ultimul poem scris in omeu deVersiune noua... Cristi
pentru textul : Sonet 174 dePoemul este inspirat de celebra carte a lui Huizinga, aşa cum bine ai observat. Mi-am permis să merg însă şi spre o anume latură religioasă, vizibilă mai ales în partea finală a lui.
Mulţumesc pentru semn
Cu simpatie
pentru textul : homo ludens deNu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
pentru textul : schizoid de profesie deEr: ultima propozitie a fost evident prea emotionala din partea mea, deci e plina de greseli de scriere si exprimare :-)
pentru textul : Îngeri ® deE un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Pagini