iote că am aflat și eu ceva nou!
Virgil, că bine zici în tot ce zici... doar că recently nu mă mai mișcă povești și doine, dulci eresuri, cum spunea Poetul... dezbateri și păreri despre Hristos, creștinism and such tocmai de Paștele catolic pe un site făcute tocmai de owner-ul site-ului... nu mă mișcă!
Mai mult, după câtă literatură există pe această temă o inițiativa mi se pare rizibilă.
De ce oare nu ne concentrăm noi aici pe site asupra POEZIEI? Sau asupra PROZEI? De ce simți tocmai TU nevoia să bagi un asemenea text aproape politizat în loc să facem ceea ce ar trebui să încercăm să facem... literatură!
Categoria cogito nu o văd pentru asemenea texte.. dubioase!
Mă dezamăgești, asta e ideea și poți să faci oricât de multe bule creștino-filozofico-logice pe milimetrul pătrat, văd că te pricepi la asta, pentru mine nu fac două parale pe lângă două cuvinte inspirate scrise din inimă la care, din păcate sau nu, te pricepi în egală măsură.
Treaba ta.
Pentru mine acest text rămâne slab și cu tendință.
intervin din nou, deși sunt într-o criză de timp teribilă.
1. Nu te-a acuzat nimeni că ai șters textul.
2. Cât despre verbul „a modifica” se referea la înlocuirea acelui cuvânt. Era o precizare pe care am făcut-o în urma comentariului Alinei în care spunea că un editor ar fi schimbat cuvântul cu pricina, iar eu am specificat: „Modificarea a fost efectuată de către autor”. Editorii nu șterg texte și nici nu le editează modificând cuvinte.
Nici pe departe vreo intenție de manipulare din partea mea. Poate trebuia să fiu mai explicită.
Gând bun!
Ideea nu era să îți ceri scuze sau să regreți, ci să te gândești de ce. E un text care poate mai mult, dar doar dacă e regândit ca structură și mijloace de expresie. De aceea nici nu pot spune exact ce anume nu mi se pare ok, sau să sugerez ceva, pentru că ar însemna să ajungă la tine ceva străin, nu poezia ta. Sigur, aceasta este impresia mea, tu îl poți găsi perfect, dar... qui prodest?
Cailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
e noapte oamenii au adormit învelită în întuneric hipnotizați parcă de plasele nemișcării soarele s-a rostogolit după orizont învăluit de întuneric a și uitat roșeața apusului care îi cobora lumina în partea cealaltă de lume lumina s-a oprit pe o siluetă firavă a unei femei care medita își dezbrăca mantia aurie așa cum toamna nucul își lasă frunza veștedă pe pămînt încearca sa scrii simplu. simplitatea e aproape de intelepciune.
loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
ei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
Mulțumesc.
personal, doar partea aceea am găsit-o stângace sau mai bine spus, lipsa de poetic, poate, m-a făcut să văd aşa lucrurile. Oricum, s-ar preta mai mult în proză, ce am subliniat eu, dar, chiar şi aşa să fie, tot îmi sună a compunere. Oricum, ai poeme "spre foarte bune" după părerea mea şi te citesc cu plăcere.
ddm, îți mulțumim pentru amabilitate, însă, din păcate, programul cenaclului este închis, nu se mai pot face modificări (în plus). Cât despre celelalte probleme, sunt doar ale tale, îți dorim succes în rezolvarea lor.
Mulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
Aş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
foșnet de baladă prin încăperile sufletului tău simt în textele tale o reversiune spre tradiții, spații stilizate, matrici amniotice, căderi în mit, regresiuni anamnetice, întoarceri spre grădini introiectate, ordinări de haos, ecleraje de mister și reiterări de legendă ți-ar fi plăcut cumva să locuiești la țară, într-o casă cu ștergare, să pui pe masă copiilor o pâine aburindă coaptă în vatră, pe care capul familiei să o frângă cu gesturi așezate? liniștea pe care o dă ritualul, tradiția, integrarea în mitic, apartenența la straturi de emoții sedimentate de veacuri cam așa ceva percep eu româncă verde :) i like it
Pare că există un fel de numitor comun în ceea ce privește românii de la Dunăre, ceva în credința lor, în felul lor de a fi, acel ceva menit a depăși granițe impuse, este un dar de bine, un har izvorât din valori spirituale străvechi, profunde, de necontestat. Felicitări pentru acest volum, dar și pentru seriozitatea de a primi harul și a-l transmite mai departe!
(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
Fac parte dintre cei care nu se tem de așa-zisele clișee. Cred că ele pot fi revalorizate - doar nimeni nu aruncă argintăria atunci când căpăta patină! Însă textul de față m-a făcut să mă clatin, așa cum mă clatin într-un autobuz unde am nenorocul să nimeresc lângă o domnișoară puternic parfumată în esențe dulci. Am trecut de prima strofă, cu a sa “genune de umbră” și "clepsidră albastră a nopții", spunându-mi că nu trebuie să mă las copleșită și că, la urma urmei, orice text merită șansa unei interpretări holistice. Însă n-a fost chip să mă mișc degajat prin încrengătura de adjective (și asta o spune cineva căruia i se reproșează, uneori, folosirea lor excesivă). Recunosc că am ieșit destul de amețită și fără să reușesc ce mi-am propus - luând, totuși, un fragment care merita, cred, un destin mai bun: "Aud de departe rădăcini de baobab Crescând până-mi străpung bătăile inimii" Să nu te superi - apreciez unele din textele tale (nici acum n-am uitat proza aceea despre încălzirea globală) dar pe acesta prefer să îl uit; deși bănuiesc că ai pus mult suflet în el, sau poate tocmai din cauza balanței care înclină excesiv către o emoție îndelung glazurată, eu n-am reușit să mi-l apropii.
Draga Ela, "stanca noptii / are urmele mele in ea" - pana aici e bioglifa. Dar daca urmele sunt "daltuite de un pietrar" atunci stanca ta devine petroglifa. In fine, daca are norocul singular de a fi cizelata de un artist, atunci define anaglifa. Pe unde te afli in aceasta clasificare? PS Sper ca nu sunt cristale de piatra vanata ce vad pe stanca din imagine.
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
merci ana, si ma bucur ca ai observat exact ce trebuia... de fapt, intre timp am pus pe site si crezul meu literar, care de altfel a fost si publicat, prin septembrie, intr-un supliment de cultură pitestean. despre suprarealism si nu numai vorbesc si acolo. a... si... nu ca ar avea vreo legătură directa cu literatura, dar indirect are, "suprarealismul, intre pictura si literatura" a fost titlul eseului meu de admitere la UNA-ITA :) merci, te mai astept :)
îmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
Acu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dubla eroare de calcul, dragul meu virgil: 1. in Romania e pranz acuma 2. textul tau provoaca regrete post-lectura, nicidecum ofuscaieli.
pentru textul : caut femeie deiote că am aflat și eu ceva nou!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deVirgil, că bine zici în tot ce zici... doar că recently nu mă mai mișcă povești și doine, dulci eresuri, cum spunea Poetul... dezbateri și păreri despre Hristos, creștinism and such tocmai de Paștele catolic pe un site făcute tocmai de owner-ul site-ului... nu mă mișcă!
Mai mult, după câtă literatură există pe această temă o inițiativa mi se pare rizibilă.
De ce oare nu ne concentrăm noi aici pe site asupra POEZIEI? Sau asupra PROZEI? De ce simți tocmai TU nevoia să bagi un asemenea text aproape politizat în loc să facem ceea ce ar trebui să încercăm să facem... literatură!
Categoria cogito nu o văd pentru asemenea texte.. dubioase!
Mă dezamăgești, asta e ideea și poți să faci oricât de multe bule creștino-filozofico-logice pe milimetrul pătrat, văd că te pricepi la asta, pentru mine nu fac două parale pe lângă două cuvinte inspirate scrise din inimă la care, din păcate sau nu, te pricepi în egală măsură.
Treaba ta.
Pentru mine acest text rămâne slab și cu tendință.
intervin din nou, deși sunt într-o criză de timp teribilă.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. de1. Nu te-a acuzat nimeni că ai șters textul.
2. Cât despre verbul „a modifica” se referea la înlocuirea acelui cuvânt. Era o precizare pe care am făcut-o în urma comentariului Alinei în care spunea că un editor ar fi schimbat cuvântul cu pricina, iar eu am specificat: „Modificarea a fost efectuată de către autor”. Editorii nu șterg texte și nici nu le editează modificând cuvinte.
Nici pe departe vreo intenție de manipulare din partea mea. Poate trebuia să fiu mai explicită.
Gând bun!
Era să ratez un text bun din cauza titlului. Cred că știi și tu că "băutură obscenă" și "buze senzuale" scad din valoarea finalului.
pentru textul : Cuvinte fară stăpîn: cușmă, furcă, drob deIdeea nu era să îți ceri scuze sau să regreți, ci să te gândești de ce. E un text care poate mai mult, dar doar dacă e regândit ca structură și mijloace de expresie. De aceea nici nu pot spune exact ce anume nu mi se pare ok, sau să sugerez ceva, pentru că ar însemna să ajungă la tine ceva străin, nu poezia ta. Sigur, aceasta este impresia mea, tu îl poți găsi perfect, dar... qui prodest?
pentru textul : recreația mare deCailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Contuzii deeste un poem si despre lipsa. imi lipsesc sau sunt prea mult eu in mine. ai vorbit bine acum. te iert.
pentru textul : crucile deimi cer scuze daca am postat de 2 ori si va rog cu scuzele de rigoare sa ramana doar o postare. nu stiu ce s-a intamplat!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși de*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
pentru textul : repetentă deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown dee noapte oamenii au adormit învelită în întuneric hipnotizați parcă de plasele nemișcării soarele s-a rostogolit după orizont învăluit de întuneric a și uitat roșeața apusului care îi cobora lumina în partea cealaltă de lume lumina s-a oprit pe o siluetă firavă a unei femei care medita își dezbrăca mantia aurie așa cum toamna nucul își lasă frunza veștedă pe pămînt încearca sa scrii simplu. simplitatea e aproape de intelepciune.
pentru textul : Noaptea însorită deloool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
pentru textul : autumn sîc deei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deMulțumesc.
personal, doar partea aceea am găsit-o stângace sau mai bine spus, lipsa de poetic, poate, m-a făcut să văd aşa lucrurile. Oricum, s-ar preta mai mult în proză, ce am subliniat eu, dar, chiar şi aşa să fie, tot îmi sună a compunere. Oricum, ai poeme "spre foarte bune" după părerea mea şi te citesc cu plăcere.
pentru textul : în visul meu erai bărbatul care purta carouri deddm, îți mulțumim pentru amabilitate, însă, din păcate, programul cenaclului este închis, nu se mai pot face modificări (în plus). Cât despre celelalte probleme, sunt doar ale tale, îți dorim succes în rezolvarea lor.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deMulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
pentru textul : mistral de novembre deAş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
PS. Dacă se poate, rugăm o fotografie la profil.
pentru textul : E timpul să trag de fiare defoșnet de baladă prin încăperile sufletului tău simt în textele tale o reversiune spre tradiții, spații stilizate, matrici amniotice, căderi în mit, regresiuni anamnetice, întoarceri spre grădini introiectate, ordinări de haos, ecleraje de mister și reiterări de legendă ți-ar fi plăcut cumva să locuiești la țară, într-o casă cu ștergare, să pui pe masă copiilor o pâine aburindă coaptă în vatră, pe care capul familiei să o frângă cu gesturi așezate? liniștea pe care o dă ritualul, tradiția, integrarea în mitic, apartenența la straturi de emoții sedimentate de veacuri cam așa ceva percep eu româncă verde :) i like it
pentru textul : lin deMargas,
Eşti mare Dom’le. Pe bune. Vitgil e dublu ironic. E ironic fără să vrea.
Adriana,
Aştept să te întorci, împreună (sau nu) cu Cavalerul Tristei Figuri
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! dePare că există un fel de numitor comun în ceea ce privește românii de la Dunăre, ceva în credința lor, în felul lor de a fi, acel ceva menit a depăși granițe impuse, este un dar de bine, un har izvorât din valori spirituale străvechi, profunde, de necontestat. Felicitări pentru acest volum, dar și pentru seriozitatea de a primi harul și a-l transmite mai departe!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” de(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
pentru textul : Cântecul ei trist de...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
pentru textul : jester deFac parte dintre cei care nu se tem de așa-zisele clișee. Cred că ele pot fi revalorizate - doar nimeni nu aruncă argintăria atunci când căpăta patină! Însă textul de față m-a făcut să mă clatin, așa cum mă clatin într-un autobuz unde am nenorocul să nimeresc lângă o domnișoară puternic parfumată în esențe dulci. Am trecut de prima strofă, cu a sa “genune de umbră” și "clepsidră albastră a nopții", spunându-mi că nu trebuie să mă las copleșită și că, la urma urmei, orice text merită șansa unei interpretări holistice. Însă n-a fost chip să mă mișc degajat prin încrengătura de adjective (și asta o spune cineva căruia i se reproșează, uneori, folosirea lor excesivă). Recunosc că am ieșit destul de amețită și fără să reușesc ce mi-am propus - luând, totuși, un fragment care merita, cred, un destin mai bun: "Aud de departe rădăcini de baobab Crescând până-mi străpung bătăile inimii" Să nu te superi - apreciez unele din textele tale (nici acum n-am uitat proza aceea despre încălzirea globală) dar pe acesta prefer să îl uit; deși bănuiesc că ai pus mult suflet în el, sau poate tocmai din cauza balanței care înclină excesiv către o emoție îndelung glazurată, eu n-am reușit să mi-l apropii.
pentru textul : Prin colțul tocit al ferestrei deremarc:
"ochi care mă scormonesc
haine soioase ascunzând trupuri bolnave
carapacea unei inocenţe pe care-o ghicesc încă
la semafor
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deinhalez aceleaşi versuri"
Draga Ela, "stanca noptii / are urmele mele in ea" - pana aici e bioglifa. Dar daca urmele sunt "daltuite de un pietrar" atunci stanca ta devine petroglifa. In fine, daca are norocul singular de a fi cizelata de un artist, atunci define anaglifa. Pe unde te afli in aceasta clasificare? PS Sper ca nu sunt cristale de piatra vanata ce vad pe stanca din imagine.
pentru textul : roca din care mă nasc desi eu sunt batrana...
pentru textul : A minți este o adevărată virtute deMulțumesc de trecere. Am revenit asupra textului.
pentru textul : Te caut pe google mai des deVirgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se demerci ana, si ma bucur ca ai observat exact ce trebuia... de fapt, intre timp am pus pe site si crezul meu literar, care de altfel a fost si publicat, prin septembrie, intr-un supliment de cultură pitestean. despre suprarealism si nu numai vorbesc si acolo. a... si... nu ca ar avea vreo legătură directa cu literatura, dar indirect are, "suprarealismul, intre pictura si literatura" a fost titlul eseului meu de admitere la UNA-ITA :) merci, te mai astept :)
pentru textul : Casă printre copaci deîmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
pentru textul : dream maker deAcu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
Pagini