Titlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
Andreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! ) ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.
Da, Lucian, foarte pe scurt, cu parere de rau (dar poate reusesc sa revin): remarc o mai mare aplecare catre descarcarea de imagini greoaie, descriptive. Desi poemul este unul de stare, ai reusit sa nu aglomerezi foarte mult cititorul cu metafore si sa scrii una dintre cele mai frumoase poezii citite la tine pe pagina. Cu toate acestea, pe mine inca ma mai deranjeaza anumite formulari, care mi se par prea "cautate" pentru a fi adevarate ("trec somatice cuvinte", "cazand muritoarele frunze" . Dar vorba unui antecomentator, ce stiu eu cum simt oamenii, la cat am citit la tine, poate tu chiar asa simti si vorbesti in viata de zi cu zi. Hai ca glumesc, daca tot mi-ai dat voie sa te bat la cap cu aceleasi critici la nesfarsit... Mi se mai pare complet nepotrivit gramatical (iar ca mijloc artistic justificat doar de iconomia pauzelor fortate, tot nesustinut), punctul dupa "muritoarele frunze par." P.S. De ce nu postezi ambele variante sub acelasi titlu? Si cea careia Gebeleizis i-a acordat penita initial, si aceasta? Pe hermeneia au mai fost texte astfel modificate, e frumos sa se vada variantele diferite in urma feed-back-ului primit de la cititori. Sa nu-mi spui ca n-ai salvat-o nici in computer, uf.
imi place mult: "într-o cameră goală poate locui viața ta"... "lagarul de papusi" "suburbia de gheata" si "masa neintinsa" ar putea fi trecerea spre lumea aceea reala, de care fugim scriind, scrijelind pe trupul ei litere ca o manturie a neputintei, o lume in care "fericirea iti cere bani de chirie", unde "ce dai" nu e intotdeauna egal cu "ce primesti", dar fereastra exista yester, are vedere inspre visele acelea dinspre miazazi, care incep cu "buna dimineata :)
regret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
sînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
Alma,
Nu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
Sapphire, multumesc mult! Am si corectat in vers, ramasese de la prima incercare de editare. Stii ca ma gandeam chiar mai inainte sa scriu "femeia domnului Pa se intoarce", tocmai pentru ca si eu cred ca textul de mai sus s-a terminat prea devreme. "Femeia domnului Pa" este onorata sa isi ia penitele aurii si sa scrie cu ele mai departe.
ma tem ca ai devenit (prea) diplomat, Dorin...:) "candid" este un fel de..."hm..da...interesant..."? spune-mi, te rog, cum vezi imbunatatirile de sintaxa.
da, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
Fiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
tu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
Si inca ceva, Ecaterina: nu inteleg cum de acorzi penita unui text care abunda de "tampenii" si de clisee. Pe viitor, te-as ruga sa fii mai consecventa in pareri. Si sa nu mai folosesti modalitatea de evidentiere a textelor - penita - ca pe un substituient al ironiei.
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
am receptat "intregul" poeziei. Cred ca o sa revin. Sau poate nu. Ma voi multumi sa spun ca am descoperit o poeta, lucru rar printre textele care se posteaza aici si aiurea. Pe care, de acum incolo, o voi urmari plin de speranta.
Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
Alina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
eu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
Mă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Titlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deAndreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! ) ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.
pentru textul : Recapitulare demulțumesc pentru observații și comentarii, Daniela și Maria. țin să precizez că finalul s-a vrut intenționat puțin agramat
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deDa, Lucian, foarte pe scurt, cu parere de rau (dar poate reusesc sa revin): remarc o mai mare aplecare catre descarcarea de imagini greoaie, descriptive. Desi poemul este unul de stare, ai reusit sa nu aglomerezi foarte mult cititorul cu metafore si sa scrii una dintre cele mai frumoase poezii citite la tine pe pagina. Cu toate acestea, pe mine inca ma mai deranjeaza anumite formulari, care mi se par prea "cautate" pentru a fi adevarate ("trec somatice cuvinte", "cazand muritoarele frunze" . Dar vorba unui antecomentator, ce stiu eu cum simt oamenii, la cat am citit la tine, poate tu chiar asa simti si vorbesti in viata de zi cu zi. Hai ca glumesc, daca tot mi-ai dat voie sa te bat la cap cu aceleasi critici la nesfarsit... Mi se mai pare complet nepotrivit gramatical (iar ca mijloc artistic justificat doar de iconomia pauzelor fortate, tot nesustinut), punctul dupa "muritoarele frunze par." P.S. De ce nu postezi ambele variante sub acelasi titlu? Si cea careia Gebeleizis i-a acordat penita initial, si aceasta? Pe hermeneia au mai fost texte astfel modificate, e frumos sa se vada variantele diferite in urma feed-back-ului primit de la cititori. Sa nu-mi spui ca n-ai salvat-o nici in computer, uf.
pentru textul : Existând în definitiv deimi place mult: "într-o cameră goală poate locui viața ta"... "lagarul de papusi" "suburbia de gheata" si "masa neintinsa" ar putea fi trecerea spre lumea aceea reala, de care fugim scriind, scrijelind pe trupul ei litere ca o manturie a neputintei, o lume in care "fericirea iti cere bani de chirie", unde "ce dai" nu e intotdeauna egal cu "ce primesti", dar fereastra exista yester, are vedere inspre visele acelea dinspre miazazi, care incep cu "buna dimineata :)
pentru textul : lumea lui Viceversa depauza de lene a hiperactivului imobilizat
pentru textul : Săgeata 2 deimi place. pentru ce nu spune. ce spune este sofistic autopersiflant, asadar nu e sofism.
este ca si cum am crea.
pentru textul : Pași de Cuvânt deregret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
Alma,
pentru textul : Mica țigariadă deNu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
Sapphire, multumesc mult! Am si corectat in vers, ramasese de la prima incercare de editare. Stii ca ma gandeam chiar mai inainte sa scriu "femeia domnului Pa se intoarce", tocmai pentru ca si eu cred ca textul de mai sus s-a terminat prea devreme. "Femeia domnului Pa" este onorata sa isi ia penitele aurii si sa scrie cu ele mai departe.
pentru textul : femeia domnului Pa dema tem ca ai devenit (prea) diplomat, Dorin...:) "candid" este un fel de..."hm..da...interesant..."? spune-mi, te rog, cum vezi imbunatatirile de sintaxa.
pentru textul : Niciun semn de la tine deda, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
pentru textul : are voie iarna cuburi? deFiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
pentru textul : Dungi şi buline detu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deși eu m-am gîndit, Sapphire, că sună cam artificial cu variante. Așa că am scos. Merci de observații și trecere
pentru textul : exaust deSi inca ceva, Ecaterina: nu inteleg cum de acorzi penita unui text care abunda de "tampenii" si de clisee. Pe viitor, te-as ruga sa fii mai consecventa in pareri. Si sa nu mai folosesti modalitatea de evidentiere a textelor - penita - ca pe un substituient al ironiei.
pentru textul : cîntec pentru ploaie demulțumesc hopernicus. încercăm, încercăm.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
pentru textul : celui drag deexista multe greseli de tiparire, litere "mincate". asta pe linga ternul textului caruia nu ii prea vad miza. banal.
pentru textul : violul demultumesc frumos Virgil de apreciere, comentariul tău a venit cu soarele în dimineaţă. mă bucur şi eu mult, ca un copil.
pentru textul : ne trezim într-un pat decu drag
Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
pentru textul : Mai dă-mi să mușc o dată din sânul tău de viermi deAm întâlnit aici serenitate și frumusețe. Un poem ca o răsuflare de căprioară.
pentru textul : grîu și maci deam receptat "intregul" poeziei. Cred ca o sa revin. Sau poate nu. Ma voi multumi sa spun ca am descoperit o poeta, lucru rar printre textele care se posteaza aici si aiurea. Pe care, de acum incolo, o voi urmari plin de speranta.
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia dePostmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
pentru textul : Scrisoare deAlina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie deVirgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
pentru textul : oglinda lui moebius deeu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
pentru textul : starea hermeneia de- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
pentru textul : poetul III deMă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
pentru textul : picioruşe de molii dePagini