Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
...intuiesc ceva zarif sau, mă rog, radaș aici. adicătelea e ceva ce mă atrage dar mă și depășește. poate e vreo minte mai luminată pe site și mă lămurește și pe mine. în caz contrar te rog, fabius, comentează tu aceste stăviliri pentru mine. nu că ar fi obligatoriu, ia-o ca pe o plăcere:)! atent, paul
Cosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
Din prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
adrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
Margas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
Mignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
indicibil, aș zice, dar care ajunge la cititor. domoale aceste versuri, ca o așteptare, un tricou ud care se usucă încet, și toate acele lucruri, stări, ființe pe care le uităm în fiecare zi...
pentru mesaj, pentru ton neforțat, expresii, evitare elegantă de patetism inutil,Radu, congrt!
da, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
Dreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
Fraudă fraudă, dar să o știm și noi :-) Consecventă principiului meu că un text rar stârnește în doi cititori aceleași imagini, eu spun că mie mi-a plăcut de turistul acela, e autentic :) Azi nu e vineri, încă.
Ca niște pietre răsărindu-și capul deasupra apei... acest vers mă face să inchid ochii și să ascult susurul apei cum trece peste fiecare piatră și înțeleg că ziua aceasta n-a trecut degeaba.
ingeri-graffiti pe zidurile dintre doi...epigrafia cerului, Corpus Inscriptionum Latinarum si frumusețea inițiativei absente...profan, nu? "iar îngerii semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi" interesant.
Buna ziua ! Un text foarte bun, o alternanta de ritmuri (versuri cu italics si fara) si cu procedee tehnice bune. Un pic dificil de citit in constructii ca in versul trei strofa trei... Cel mai mult imi place strofa patru . Ialin
Marina, apreciez rabdarea cu care te apleci asupra textelor mele. Multumesc. Da, asta era ideea finalului...timpul constrictor intr-un univers ce ne inchide.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
pentru textul : Concerto for flute, harp & orchestra dezâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deesti valoare. fara ultimele cinci versuri dadeam penita. dar poate tre sa recitesc, poate nu m-am prins eu de susta
pentru textul : octopus de...intuiesc ceva zarif sau, mă rog, radaș aici. adicătelea e ceva ce mă atrage dar mă și depășește. poate e vreo minte mai luminată pe site și mă lămurește și pe mine. în caz contrar te rog, fabius, comentează tu aceste stăviliri pentru mine. nu că ar fi obligatoriu, ia-o ca pe o plăcere:)! atent, paul
pentru textul : Stăviliri deCosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
pentru textul : Baladă pentru … desingura certitudine"clipa lucind ca un brici".
pentru textul : tăiș deaceastă imagine lasă un sentiment copleşitor cititorului.
semn de apreciere.
Din prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
pentru textul : șase creioane depauza de lene a hiperactivului imobilizat
pentru textul : Săgeata 2 deimi place. pentru ce nu spune. ce spune este sofistic autopersiflant, asadar nu e sofism.
adrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
pentru textul : O zi fără poezie deca se-ncurca; ca d-aia au pretenia domiistii ca "recupereaza realul"
pentru textul : Recuperarea Realului deMargas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
pentru textul : laparovision deMignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
indicibil, aș zice, dar care ajunge la cititor. domoale aceste versuri, ca o așteptare, un tricou ud care se usucă încet, și toate acele lucruri, stări, ființe pe care le uităm în fiecare zi...
pentru textul : de el depentru mesaj, pentru ton neforțat, expresii, evitare elegantă de patetism inutil,Radu, congrt!
da, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deDreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
pentru textul : dreptul la frunză demulțumesc de trecere și pentru semn.
pentru textul : Haiku deatentie la "privesc trupul acesta"...
pentru textul : melancolie 2.0 deFraudă fraudă, dar să o știm și noi :-) Consecventă principiului meu că un text rar stârnește în doi cititori aceleași imagini, eu spun că mie mi-a plăcut de turistul acela, e autentic :) Azi nu e vineri, încă.
pentru textul : &%^$&$! dese pare ca a fost o neintelegere, asadar sa trecem peste ea. :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine dedraga Bobadil, nu stiu cum sa iti spun dar acum chiar ca nu imi vine sa scriu cu ritm si rima
pentru textul : mate blues II deCălin, titlul tău merită o poezie pe măsură! Ce mai stai?:) cu sympatheia, yester
pentru textul : Colecționarul de ape deFelicitări Virtualiei!
pentru textul : Virtualia Nouă deCa niște pietre răsărindu-și capul deasupra apei... acest vers mă face să inchid ochii și să ascult susurul apei cum trece peste fiecare piatră și înțeleg că ziua aceasta n-a trecut degeaba.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deremarc:
pentru textul : in extremis de„haina e o fereastră între aer şi nud
din inimă bătăile privesc în afară
mirate de ce atâta distanţă e necesară vieţii”
"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
ingeri-graffiti pe zidurile dintre doi...epigrafia cerului, Corpus Inscriptionum Latinarum si frumusețea inițiativei absente...profan, nu? "iar îngerii semne mari cu creta pe zidul gros dintre noi" interesant.
pentru textul : antiplatonice VIII deBuna ziua ! Un text foarte bun, o alternanta de ritmuri (versuri cu italics si fara) si cu procedee tehnice bune. Un pic dificil de citit in constructii ca in versul trei strofa trei... Cel mai mult imi place strofa patru . Ialin
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor deMarina, apreciez rabdarea cu care te apleci asupra textelor mele. Multumesc. Da, asta era ideea finalului...timpul constrictor intr-un univers ce ne inchide.
pentru textul : Spasm nocturn deUn text care-și merită distincțiile și locul. Aș spune mai multe despre el, dar nu-mi permit. Un text excelent.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deSe prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată deincerc sa echilibrez situatia, de-acolo umorul. sau pentru asta?:) multam de comentariu, zile bune!
pentru textul : scenă cu rictus și gloanțe oarbe dePagini