"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne..." - M. Eminescu
Mie mi-a placut nuanta data de tine, aici, Adrian.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână.
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
pentru asa ceva este proza/ jurnal/ note/ dar nu poezie/ si poate ar fi mai bine sa scrii impresii de pe ruta "Iasi Dorohoi via Trusesti"/ ai parea mai autentica/ numai bine!
Mă tem de canicula din oraşul în care voi merge peste o săptămână. E exact cum ai surprins-o în poem! Două câmpuri lexicale, ale caniculei şi ale morţii, fac din oraş o morgă a speranţelor. Chiar şi noaptea, în loc să aducă răcoarea, iar vântul de dimineaţă, în loc să aducă speranţa de mai bine, sunt complici la genocid. Îmi aduc aminte de versul lui Labiş ,,Seceta a ucis orice boare de vânt”. E un poem puternic, imaginile foarte sugestive. Neputinţa de a evada din cutia toracică a oraşului ucis e excelent redată de ultimele două versuri, pe care eu le-aş fi scris separat şi cu o mică schimbare de topică: ,, în depărtare trec trenuri/ fără oprire”. Asta pentru a evidenţia mai bine schimbarea planurilor (apropiat-depărtat), dar şi pentru faptul că mai bine se leagă semantic, logic, ideatic, versul ,, eviscerate de orice urmă de speranță” de cuvântul ,,depărtare” decât de ,,trec”. De asemeni, nu aş scrie primul vers, ,,draga mea”, fiindcă reduce mult cercul ,,de suspecţi” al destinatarilor :).
am senzatia ca textul asta e construit din cuvinte sau expresii luate la intimplare si lipite haotic. exemplu: "sunt bestia ce filă cu filă/ mototoleam/ și mușcam/ sunt frumoasa legată/de lacrimi de rouă".
draga Sancho, îți mulțumesc pentru atenția cu care te-ai aplecat asupra versurilor mele și îți mulțumesc în acest sens. în primul rând, observațiile tale numărul unu și doi sunt absolut corecte și le voi îndrepta negreșit. în ceea ce privește adjectivul "masiv", nici mie nu mi-a plăcut locul lui aici. mă voi mai gândi la folosirea lui în acest vers. inadvertența desptre care vorbești, pentru mine este un joc al imaginației, adică "bucăți de humă" sunt cărămizile, iar "centuri de beton" se referă la mortarul care le încorsetează spre a deveni zid. o altă ocupație a mea este și activitatea în construcții. de acolo m-am inspirat, dacă pot spune astfel. în ansamblu, întregul poem a fost pentru mine un moment greu. fiecare vers, fiecare cuvânt pus aici este forțat să intre în ideile folosite și cred că acesta este motivul pentru care poemul îți pare, să ziceml "forțat. ai dreptate! așa și este. mircea.
tocmai am descoperit ca eu citesc de jos in sus, si de la dreapta la stinga. Domnul Gorun, compasiunea este tot una cu mila? Sau chestia asta slavoneasca nu se pune?
Mulţumesc tuturor pentru popas, corecţii şi semn de lectură lăsat mie suvenir. Probabil nu-mi plac mie anumite tipare...de aceea ţin aşa mult la forma aceasta a poeziei, sincer.
Am corectat arbustul...şi-am făcut o cafea mare pentru toţi, sărbătorind astăzi 22 august 8 luni după sfârşitul lumii.
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
Felicitări și mult succes! Te așteptăm la Iași. Așteptăm să postezi anunțul pe prima pagină a site-ului. Foto alăturată nu prea mi se pare potrivită așa cum este aici. Programul complet îl găsești la mine în pagină. Vremea e destul de înaintată, așa că te rog ca să afișezi degrabă anunțul. PS. Zbor lin spre țară.
Profetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
cred că în bibliotecă e cald, cozzy, teracota duduind ca o locomotivă. totuşi mai trebuie ieşit şi pe-afară, mai trebuie postat din când în când.
poemul e bun, îmbietor. când deschid netul următoarea dată mi-ar place să citesc ceva de dorel.
Nicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
Si, Dihanie! Saratelele si sucurile au fost puse pe masa pentru tipi ca tine, care vin la cenacluri sa manance pe gratis, ca de altceva nu sunt in stare. Tu vino, ca iti pregatesc si o sacosa cu saratele si ceva sucuri, avem fonduri speciale pentru dihanii.
eroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
cu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne..." - M. Eminescu
Mie mi-a placut nuanta data de tine, aici, Adrian.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
pentru textul : p.s deşi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână.
Câteva exemple de construcţii problematice:
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
"cu picioarele depărtate bărbătește".
pentru textul : Cartier rezidential depentru asa ceva este proza/ jurnal/ note/ dar nu poezie/ si poate ar fi mai bine sa scrii impresii de pe ruta "Iasi Dorohoi via Trusesti"/ ai parea mai autentica/ numai bine!
pentru textul : Ruines de Rome deMă tem de canicula din oraşul în care voi merge peste o săptămână. E exact cum ai surprins-o în poem! Două câmpuri lexicale, ale caniculei şi ale morţii, fac din oraş o morgă a speranţelor. Chiar şi noaptea, în loc să aducă răcoarea, iar vântul de dimineaţă, în loc să aducă speranţa de mai bine, sunt complici la genocid. Îmi aduc aminte de versul lui Labiş ,,Seceta a ucis orice boare de vânt”. E un poem puternic, imaginile foarte sugestive. Neputinţa de a evada din cutia toracică a oraşului ucis e excelent redată de ultimele două versuri, pe care eu le-aş fi scris separat şi cu o mică schimbare de topică: ,, în depărtare trec trenuri/ fără oprire”. Asta pentru a evidenţia mai bine schimbarea planurilor (apropiat-depărtat), dar şi pentru faptul că mai bine se leagă semantic, logic, ideatic, versul ,, eviscerate de orice urmă de speranță” de cuvântul ,,depărtare” decât de ,,trec”. De asemeni, nu aş scrie primul vers, ,,draga mea”, fiindcă reduce mult cercul ,,de suspecţi” al destinatarilor :).
pentru textul : caniculă desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate dedar partea cu femeia comunista si cea capitalista e prea expeditiva. incearca si varianta: de ce iubesti barbatii
pentru textul : Poem decata naivitate =))
pentru textul : nonșalanța iubirii deam senzatia ca textul asta e construit din cuvinte sau expresii luate la intimplare si lipite haotic. exemplu: "sunt bestia ce filă cu filă/ mototoleam/ și mușcam/ sunt frumoasa legată/de lacrimi de rouă".
pentru textul : Cu aripi și poveri între coperți denici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima
pentru textul : Turnul dedraga Sancho, îți mulțumesc pentru atenția cu care te-ai aplecat asupra versurilor mele și îți mulțumesc în acest sens. în primul rând, observațiile tale numărul unu și doi sunt absolut corecte și le voi îndrepta negreșit. în ceea ce privește adjectivul "masiv", nici mie nu mi-a plăcut locul lui aici. mă voi mai gândi la folosirea lui în acest vers. inadvertența desptre care vorbești, pentru mine este un joc al imaginației, adică "bucăți de humă" sunt cărămizile, iar "centuri de beton" se referă la mortarul care le încorsetează spre a deveni zid. o altă ocupație a mea este și activitatea în construcții. de acolo m-am inspirat, dacă pot spune astfel. în ansamblu, întregul poem a fost pentru mine un moment greu. fiecare vers, fiecare cuvânt pus aici este forțat să intre în ideile folosite și cred că acesta este motivul pentru care poemul îți pare, să ziceml "forțat. ai dreptate! așa și este. mircea.
pentru textul : Despre mine altădată denu crezi?
pentru textul : Ziua giocondului detocmai am descoperit ca eu citesc de jos in sus, si de la dreapta la stinga. Domnul Gorun, compasiunea este tot una cu mila? Sau chestia asta slavoneasca nu se pune?
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deChiar așa, nu știți ce înseamnă Haight-Ashbury? Și da, fotografia e făcută de mine, chiar la locul respectiv. Iar pentru asta chiar mă laud.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deFelicitări Adrian.
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deMulţumesc tuturor pentru popas, corecţii şi semn de lectură lăsat mie suvenir. Probabil nu-mi plac mie anumite tipare...de aceea ţin aşa mult la forma aceasta a poeziei, sincer.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deAm corectat arbustul...şi-am făcut o cafea mare pentru toţi, sărbătorind astăzi 22 august 8 luni după sfârşitul lumii.
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
pentru textul : perdu deFelicitări și mult succes! Te așteptăm la Iași. Așteptăm să postezi anunțul pe prima pagină a site-ului. Foto alăturată nu prea mi se pare potrivită așa cum este aici. Programul complet îl găsești la mine în pagină. Vremea e destul de înaintată, așa că te rog ca să afișezi degrabă anunțul. PS. Zbor lin spre țară.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deProfetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
pentru textul : jurnal de nesomn III denu am înțeles prea bine, are ambii ochi de sticlă?
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi deasta a mai fost *(la gauguin) ..ar trebui sa o tai si pe cealalalta...asa ca mai bine ramai la varianta de acum.
pentru textul : Partaj devina ta este deopotrivă cu norocul.
Dar cel mai tare m-aş bucura să spui ceva despre poem, totuşi. Sau ai spus şi nu am fost eu atent?
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă detextul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu devin cu o varianta mai sintetica a primei strofe:
când eram tineri
vorbeam şoptit abia mişcându-ne buzele
pline de rouă
erau atât de aproape că ştiau trăi fără
vorbe
imi cer iertate versurilor pe care le-am dat deoparte.
pentru textul : agnozie dePentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
pentru textul : haiku de"noaptea auzi foşnetul
fulgilor, filelor..."
cred că în bibliotecă e cald, cozzy, teracota duduind ca o locomotivă. totuşi mai trebuie ieşit şi pe-afară, mai trebuie postat din când în când.
pentru textul : Reverie depoemul e bun, îmbietor. când deschid netul următoarea dată mi-ar place să citesc ceva de dorel.
Nicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
pentru textul : despre iubire de1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
Si, Dihanie! Saratelele si sucurile au fost puse pe masa pentru tipi ca tine, care vin la cenacluri sa manance pe gratis, ca de altceva nu sunt in stare. Tu vino, ca iti pregatesc si o sacosa cu saratele si ceva sucuri, avem fonduri speciale pentru dihanii.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a depentru valoarea "cinematografica"
pentru textul : Militianul intervine deeroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
pentru textul : nici un fel de sfinx decu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
pentru textul : delir7 dePagini