Într-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
Este o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
titarencule, asaltul tău de spahiu merită o peniță! eu am căutat să bat șaua să priceapă iapa, dar se vede că iapa este de-a binelea un catâr. în fine, tătarul tot tătar rămâne! mi-ai amintit de ăla din Gadara care făcea spume la gură. și de ăia despre care se striga dupa ei: pui de năpârci... războaiele religioase despre care vorbești au fost duse în numele religiei de către iezuiți ca și tine, nu de ucenicii Domnului. și blândul Fiu al lui Dumnezeu a fost condamnat la moarte din pricina Luminii care era și din cauza condamnarii fariseismului fariseic, de care paharul tău e plin de dă peste el. caută și dă și tu un pic de lumină.
interesanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
multe locuri pot fi comune. bine zici nu conteaza caile sau orice altceva. conteaza ca vedem aceleasi locuri. despre salturi ai dreptate. imi place sa cred ca este o semnatura propie, un mod propriu de a scrie. desigur ca mai tb slefuit stilul . multumesc pentru atentionare si pt popas. daca te-a ajutat poezia ma bucura mult, daca ti-au placut cateva imagini ma bucur si mai mult.
Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
Frumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
nu inteleg. exista umbrata? cu ce se bea? mi se pare un poem destul de banal pentru o explozie de citiri. 220 de citiri la ora cand scriu acest com, 75 la putin timp dupa publicare. mi se pare ca cineva se joaca la butoane.
viorel bucur, ai dreptate partial, adica numele conteaza atunci cand ai un poem nici bun nici prost, il face sa 'treaca', dar cred ca poemul lui leo butnaru este bun si cred ca problema a fost la cenzorii hermeneei, adica si daca am inteles bine. am patit si eu cu un text, cred, bun
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
Scrisoare Dragul meu Gorun, Mie mi-a placut textul acesta de la inceput si pana la sfarsit. La inceput n-am fost eu prezent din motive independente de vointa mea, iar la sfarsit ai lipsit tu cu gratie ca deobicei. Insa cu aceasta ocazie vreau sa-ti spun ca eu sunt bine si te citesc, insa acum cu niste ochelari de vedere. Concluzia citirii mele este ca obiectul comunicarii a fost atins dar timbrul nu a fost platit din motive care imi scapa. Mai apoi alte probleme au aparut pe drum cand Ideea (ti-o amintesti ca doar am facut dragoste cu ea pe vremea holerei) ne-a parasit pe amandoi si ne-am trezit in dimineata aia cetoasa ca suntem ingrozitor de destepti si de singuri. Altfel vreau sa-ti spun ca mama e bine si imi spune bancuri si in ziua de azi. Din pacate toate au un umor teribil de negru. Andu
Nu am ascultat/vizionat/etc intervenția domnului Cristian Tudor Popescu. Dacă însa aceasta a fost concluzia domniei sale sînt surprins. Pentru că, deși înțeleg că este atras uneori de exprimări oarecum populiste, concluzia aceasta mi se pare destul de superficială chiar și cu o astfel de justificare. Pentru că (și asta este părerea mea) chiar și un licean ar fi putut ușor ajunge cel puțin la concluzia că formula lui Eminescu este probabil o șarjă la adresa religiei instituționalizate și nu împotriva credinței sau spiritualității per se. Și chiar dacă să presupunem Eminescu ar ataca acolo însăși credința, este de-a dreptul naiv să tragi o asemenea concluzie definitorie (ateismul) pe baza unui singur vers. La urma urmei avem de-a face cu un romantic care oricît de inteligent ar fi este foarte vulnerabil la emoții care mai de care mai puternice. Și pentru că am menționat de romantism, cred că o minimă idee despre acesta te poate convinge că este foarte greu să crezi că un romantic poate fi ateu. Eminescu poate nu a fost creștin, poate nu a fost creștin ortodox, poate a fost deist, sau spiritualist, sau Dumnezeu mai știe ce-o fi fost, dar este foarte, foarte greu să îi citești textele și să ajungi la concluzia ca ar fi fost ateu. Dacă numai și pentru simplul fapt că un ateu în principiu este mult mai rațional și mai cinic decît a fost Eminescu. Dar aici mă lansez în considerațiuni foarte subiective (vor spune unii). Dar o simplă privire calmă, de la distanță și fără prejudecăți sau îngustimi te va face să zîmbești cînd cineva bazat pe acest vers îl califică pe Eminescu drept ateu.
Dar lucrurile merg și mai departe. Toată chestia asta cred că își are originea într-o superficială înțelegere a marxismului. Nu că Eminescu ar fi fost marxist sau pre-marxist. Dar sînt convins că (datorită sudo-exegezei proletcultiste menționată mai sus), și datorită faptului că Eminescu pomenește proletarii aici, unii au ajuns iute la concluzia că Eminescu poate a îmbrățișat convingeri socialiste sau marxiste. Trec peste faptul că este cam amatoristic să tragi o asemenea concluzie „istoriografică”, dar chiar dacă Eminescu ar fi fost să zicem marxist, mi se pare simplist să concluzionezi că marxiștii au fost atei. Evident. știu ce spune Capitalul și alte declarații de-ale lor. Dar în esența lui marxismul este foarte idealist, soteriologic și escatologic aproape ca o religie veritabilă. Iar în anii aceia era probabil mai degrabă „romantic” și „filosofic” decît „științific”.
În orice caz toată bruhahaua asta cu Eminescu și ateismul mi se pare mai degrabă o cascadorie amuzantă și ieftină menită, așa cum spunea Tudor, să sporească ratingul și vizibilitatea (mai ales atunci cînd te temi că le pierzi). Nu știu dacă asta este problema domului Cristian Tudor Popescu.
Dar problema asta mai ridică încă una: Și ce dacă Eminescu ar fi fost ateu?! Cu ce ne afectează asta? Devine mai puțin poet? Sau mai puțin național? Se schimbă ceva? La urma urmei de cînd e Eminescu călăuzitor sau far spiritual-religios pentru națiune? De cînd are vreun efect sau vreo importanță pentru poziția lui ca poet național faptul că a fost sau nu ateu? Am senzația că toată obsesia asta cu religia și ateismul vis a vis de o personalitate a devenit la fel de telenovelistică și senzaționalistică precum preferințele sexuale sau operațiile estetice. Hai să fim serioși și să lăsăm străbunii în colbul textelor lor și eventual să le citim cu calm și bun simț. Atît. Și mai ales să nu îi transformăm în vaci sfinte.
colțuri ale cercului tăiate de umbră prin inima nopții fereastră lupoaica albă dansează printre fulgi de zăpadă mieii unui paradis nenumit cînd am ajuns umbrele reci ale pădurii mă cutremurară stele sticlind implacabile reci mă ghemuii în adîncuri precum întunericul în trup de vioară cînd arcușu-i pierdut cînd pierdută-i în vară amintirea maestrului său n-aveam cum să strig n-aveam cum să plîng se răzvrătise tare și mă rănea pădurea cu pași de pîslă pe zăpadă însingurarea coboară și n-am ce face cu ea
absolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
Am dat intamplator peste articol si m-am bucurat mult sa gasesc si online, nu numai pe usa salii de recital. Adica am fost acolo, invitata de Katya, desi credeam ca nu mai ajung, am si intarziat si am deschis usa ca o nesimtita in timpul recitalului, dar pur si simplu nu am putut astepta pauza, asa de frumos se auzea. Si pot sa va mai spun sincer ca eu nu ma omor dupa opera, desi fac muzica de la 6 ani, dar acolo in sala mi-au dat lacrimile la cat de impresionant a putut sa interpreteze Katya. Acum vad ca la pian a fost un prof. univ. si va zic, a cantat minunat si e un om modest, daca o intalneam pe strada nu as fi zic ca este profesor si universitar. Ca mai sunt unii cu fumuri, daca nu cei mai multi. Despre afis, habar n-aveam de cine e facut, dar de cand l-am vazut pe holurile Academiei, mi-am zis: clar, e afis facut de Altaiyr, iar acum aflu ca asa a si fost. Ceea ce ma bucura. Si un afis poate fi o opera de arta. Arata superb pe hartie. Iata motivele pentru care consider ca acest text isi are locul intre celelalte din Societatea de Literatura si Arte "Hermeneia". De ce nu am considera, aici pe Hermeneia si Muzica, facand parte din cele Arte incluse in Societate? Iar muzica facuta de Katya Kelaro este intr-adevar arta. O felicit cu tot sufletul! Stiu ca s-a inregistrat la recital. O rog pe Katya sa urce undeva pe net un fragment din recitalul sau si sa lase link aici.
ritmicitatea textului e aparte: "Te-ntuneci, gâdilat de gâde La ceasuri veștede de seară Când chiar și moartea hâdă râde Cu coasa pusă subțioară." dar câți își citesc poemele cu voce tare? un exercițiu plăcut de dicție și nu numai atât. "luna străucind" sau "luna strălucind" ?
Daca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
ok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
precizare: imaginea utilizata aici reprezinta unul din simbolurile fundamentale ale crestinismului si anume crucea. am ales aici crucea hughenota.
pentru textul : rosario deÎntr-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
pentru textul : Le Singe Bleu deda, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
pentru textul : Poem cu buzunare deEste o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
pentru textul : să-rut în-ger deși e chiar simplu: trebuie să existe pe lume și unii ca tine care să se întrebe. mult și fără sens.
pentru textul : strig către silabe deultimele doua strofe sunt ceea ce face poezia. la primele trei mai trebuie lucrat.
pentru textul : azi imi iau liber... decelebrul film, voiam sa spun :)
pentru textul : un tramvai detitarencule, asaltul tău de spahiu merită o peniță! eu am căutat să bat șaua să priceapă iapa, dar se vede că iapa este de-a binelea un catâr. în fine, tătarul tot tătar rămâne! mi-ai amintit de ăla din Gadara care făcea spume la gură. și de ăia despre care se striga dupa ei: pui de năpârci... războaiele religioase despre care vorbești au fost duse în numele religiei de către iezuiți ca și tine, nu de ucenicii Domnului. și blândul Fiu al lui Dumnezeu a fost condamnat la moarte din pricina Luminii care era și din cauza condamnarii fariseismului fariseic, de care paharul tău e plin de dă peste el. caută și dă și tu un pic de lumină.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deinteresanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
pentru textul : poemul-pirat deSufletul meu va fi printre voi, îmi place cum arată coperta volumului. Va urez succes și toate cele bune Aprecierile mele
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a demulte locuri pot fi comune. bine zici nu conteaza caile sau orice altceva. conteaza ca vedem aceleasi locuri. despre salturi ai dreptate. imi place sa cred ca este o semnatura propie, un mod propriu de a scrie. desigur ca mai tb slefuit stilul . multumesc pentru atentionare si pt popas. daca te-a ajutat poezia ma bucura mult, daca ti-au placut cateva imagini ma bucur si mai mult.
pentru textul : se poate cânta și sub apă deText slăbuţ, fără valenţe artistice, fără personalitate, fără nimic.
pentru textul : Linia de plutire deDe data aceasta, nu ţi-a ieşit deloc.
Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deincerc sa echilibrez situatia, de-acolo umorul. sau pentru asta?:) multam de comentariu, zile bune!
pentru textul : scenă cu rictus și gloanțe oarbe deFrumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
pentru textul : Piața norilor demultumesc de critica! binevenita!!
pentru textul : de la o ploaie la alta denu inteleg. exista umbrata? cu ce se bea? mi se pare un poem destul de banal pentru o explozie de citiri. 220 de citiri la ora cand scriu acest com, 75 la putin timp dupa publicare. mi se pare ca cineva se joaca la butoane.
pentru textul : sfârcurile întăresc ziua deviorel bucur, ai dreptate partial, adica numele conteaza atunci cand ai un poem nici bun nici prost, il face sa 'treaca', dar cred ca poemul lui leo butnaru este bun si cred ca problema a fost la cenzorii hermeneei, adica si daca am inteles bine. am patit si eu cu un text, cred, bun
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deștii, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel denu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
Scrisoare Dragul meu Gorun, Mie mi-a placut textul acesta de la inceput si pana la sfarsit. La inceput n-am fost eu prezent din motive independente de vointa mea, iar la sfarsit ai lipsit tu cu gratie ca deobicei. Insa cu aceasta ocazie vreau sa-ti spun ca eu sunt bine si te citesc, insa acum cu niste ochelari de vedere. Concluzia citirii mele este ca obiectul comunicarii a fost atins dar timbrul nu a fost platit din motive care imi scapa. Mai apoi alte probleme au aparut pe drum cand Ideea (ti-o amintesti ca doar am facut dragoste cu ea pe vremea holerei) ne-a parasit pe amandoi si ne-am trezit in dimineata aia cetoasa ca suntem ingrozitor de destepti si de singuri. Altfel vreau sa-ti spun ca mama e bine si imi spune bancuri si in ziua de azi. Din pacate toate au un umor teribil de negru. Andu
pentru textul : Bufonul deNu am ascultat/vizionat/etc intervenția domnului Cristian Tudor Popescu. Dacă însa aceasta a fost concluzia domniei sale sînt surprins. Pentru că, deși înțeleg că este atras uneori de exprimări oarecum populiste, concluzia aceasta mi se pare destul de superficială chiar și cu o astfel de justificare. Pentru că (și asta este părerea mea) chiar și un licean ar fi putut ușor ajunge cel puțin la concluzia că formula lui Eminescu este probabil o șarjă la adresa religiei instituționalizate și nu împotriva credinței sau spiritualității per se. Și chiar dacă să presupunem Eminescu ar ataca acolo însăși credința, este de-a dreptul naiv să tragi o asemenea concluzie definitorie (ateismul) pe baza unui singur vers. La urma urmei avem de-a face cu un romantic care oricît de inteligent ar fi este foarte vulnerabil la emoții care mai de care mai puternice. Și pentru că am menționat de romantism, cred că o minimă idee despre acesta te poate convinge că este foarte greu să crezi că un romantic poate fi ateu. Eminescu poate nu a fost creștin, poate nu a fost creștin ortodox, poate a fost deist, sau spiritualist, sau Dumnezeu mai știe ce-o fi fost, dar este foarte, foarte greu să îi citești textele și să ajungi la concluzia ca ar fi fost ateu. Dacă numai și pentru simplul fapt că un ateu în principiu este mult mai rațional și mai cinic decît a fost Eminescu. Dar aici mă lansez în considerațiuni foarte subiective (vor spune unii). Dar o simplă privire calmă, de la distanță și fără prejudecăți sau îngustimi te va face să zîmbești cînd cineva bazat pe acest vers îl califică pe Eminescu drept ateu.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDar lucrurile merg și mai departe. Toată chestia asta cred că își are originea într-o superficială înțelegere a marxismului. Nu că Eminescu ar fi fost marxist sau pre-marxist. Dar sînt convins că (datorită sudo-exegezei proletcultiste menționată mai sus), și datorită faptului că Eminescu pomenește proletarii aici, unii au ajuns iute la concluzia că Eminescu poate a îmbrățișat convingeri socialiste sau marxiste. Trec peste faptul că este cam amatoristic să tragi o asemenea concluzie „istoriografică”, dar chiar dacă Eminescu ar fi fost să zicem marxist, mi se pare simplist să concluzionezi că marxiștii au fost atei. Evident. știu ce spune Capitalul și alte declarații de-ale lor. Dar în esența lui marxismul este foarte idealist, soteriologic și escatologic aproape ca o religie veritabilă. Iar în anii aceia era probabil mai degrabă „romantic” și „filosofic” decît „științific”.
În orice caz toată bruhahaua asta cu Eminescu și ateismul mi se pare mai degrabă o cascadorie amuzantă și ieftină menită, așa cum spunea Tudor, să sporească ratingul și vizibilitatea (mai ales atunci cînd te temi că le pierzi). Nu știu dacă asta este problema domului Cristian Tudor Popescu.
Dar problema asta mai ridică încă una: Și ce dacă Eminescu ar fi fost ateu?! Cu ce ne afectează asta? Devine mai puțin poet? Sau mai puțin național? Se schimbă ceva? La urma urmei de cînd e Eminescu călăuzitor sau far spiritual-religios pentru națiune? De cînd are vreun efect sau vreo importanță pentru poziția lui ca poet național faptul că a fost sau nu ateu? Am senzația că toată obsesia asta cu religia și ateismul vis a vis de o personalitate a devenit la fel de telenovelistică și senzaționalistică precum preferințele sexuale sau operațiile estetice. Hai să fim serioși și să lăsăm străbunii în colbul textelor lor și eventual să le citim cu calm și bun simț. Atît. Și mai ales să nu îi transformăm în vaci sfinte.
colțuri ale cercului tăiate de umbră prin inima nopții fereastră lupoaica albă dansează printre fulgi de zăpadă mieii unui paradis nenumit cînd am ajuns umbrele reci ale pădurii mă cutremurară stele sticlind implacabile reci mă ghemuii în adîncuri precum întunericul în trup de vioară cînd arcușu-i pierdut cînd pierdută-i în vară amintirea maestrului său n-aveam cum să strig n-aveam cum să plîng se răzvrătise tare și mă rănea pădurea cu pași de pîslă pe zăpadă însingurarea coboară și n-am ce face cu ea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 16 deatat de greu se citeste poemul!... nu duce lipsa de inspiratie, ci de "priza la public", daca pot spune astfel.
pentru textul : pièce touchée deabsolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
pentru textul : go fishing deI want the Ashton. the rest I leave it in your lap.
pentru textul : Lullaby devăd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior deAm dat intamplator peste articol si m-am bucurat mult sa gasesc si online, nu numai pe usa salii de recital. Adica am fost acolo, invitata de Katya, desi credeam ca nu mai ajung, am si intarziat si am deschis usa ca o nesimtita in timpul recitalului, dar pur si simplu nu am putut astepta pauza, asa de frumos se auzea. Si pot sa va mai spun sincer ca eu nu ma omor dupa opera, desi fac muzica de la 6 ani, dar acolo in sala mi-au dat lacrimile la cat de impresionant a putut sa interpreteze Katya. Acum vad ca la pian a fost un prof. univ. si va zic, a cantat minunat si e un om modest, daca o intalneam pe strada nu as fi zic ca este profesor si universitar. Ca mai sunt unii cu fumuri, daca nu cei mai multi. Despre afis, habar n-aveam de cine e facut, dar de cand l-am vazut pe holurile Academiei, mi-am zis: clar, e afis facut de Altaiyr, iar acum aflu ca asa a si fost. Ceea ce ma bucura. Si un afis poate fi o opera de arta. Arata superb pe hartie. Iata motivele pentru care consider ca acest text isi are locul intre celelalte din Societatea de Literatura si Arte "Hermeneia". De ce nu am considera, aici pe Hermeneia si Muzica, facand parte din cele Arte incluse in Societate? Iar muzica facuta de Katya Kelaro este intr-adevar arta. O felicit cu tot sufletul! Stiu ca s-a inregistrat la recital. O rog pe Katya sa urce undeva pe net un fragment din recitalul sau si sa lase link aici.
pentru textul : das Marienleben deritmicitatea textului e aparte: "Te-ntuneci, gâdilat de gâde La ceasuri veștede de seară Când chiar și moartea hâdă râde Cu coasa pusă subțioară." dar câți își citesc poemele cu voce tare? un exercițiu plăcut de dicție și nu numai atât. "luna străucind" sau "luna strălucind" ?
pentru textul : Gâdilat de gâde deDaca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
pentru textul : Scrum XXIV deok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
pentru textul : winter love I dePagini