cam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
evident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
noi suntem la poluri opuse în ce priveşte abordarea poeziei şi a literaturii, în general. pe tine te excită textele tari, a la petre fluieraşu, dăncuş etc. ceva din zona murdară a existenţei umane, urină, viol, extrem sex, poezie scrisă sub influenţa
spirturilor. eu sunt frate cu victimele, leule, scriu şi eu, dacă pot, ceva pozitiv, de care să nu-mi fie ruşine în ziua judecăţii. poezia de mai sus n-am vrut-o buimacă, aşa cum sunt mai toate scrierile tale, ci măcar cu o silabă de sanitate pe frunte. oricum, dacă nu-ţi place ea va rămâne aşa cum e, şi nici n-o voi şterge şi nici nu-mi voi schimba stilul, nici mesajul.
totuşi, mulţumesc de trecere.
Ela, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
Virgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
Remarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
adriana, mi-a plăcut și mie fiecare vers din poemul acesta. are un ritm al lui, și atinge.. cam tot. foarte frumos, "despre iubire, scriem iubind". cu felicitări, Daniela
Ioana e o diplomata mereu, si sunt de aceeasi parere cu ea, ca acest mic semn de apreciere al ei sa te incurajeze. idei ai, dar exprimarea lasa uneori de dorit. insa vezi si tu ca asa este mai bine. eu nu las penita, eu astept ceva si mai si, sa cad pe spate! queen
Sis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
Care comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
ai dreptate bobadil, am schimbat acolo. explicatia este ca textul a fost mai altfel si mai incarcat si am tot modificat in el si am uitat un surub aiurea. ce sint aia cocalari?
trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
Mi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
Pe scriitoarea Stela Iorga o cunosc bine. Ne intalnim aproape in fiecare zi de vineri la cenaclul "Noduri si Semne" din Galati. Esti o fire sincera, patimasa; imbina delicatetea cu o anumita duritate, data de experientele ei personale de viata. Felicitari, Paul, pentru aceasta incursiune in volumul "A doua intoarcere din Nam"! Stela Iorga scrie surprinzator pentru varsta ei. Intr-adevar, zici ca ar avea 19 ani! E o poeta de valoare a Galatiului, pe care o recomand cu drag si eu. Eu am scris o cronica la cel de-al doilea volum al ei, "Ziaristica la domiciliu". Am s-o postez aici. Dupa o tacere de zece/cincisprezece ani, Stela Iorga a scos anul trecut doua carti, cea despre care vorbesti tu aici, precum si cea amintita de mine mai sus. Este proaspat membru al Uniunii Scriitorilor filiala Galati-Braila.
Poemul este unul ce merită lucrat. Premiza ta Daniel, în această furtună dintr-un pahar de apă, este "cioc cioc e cineva pe șantier", cu alte cuvinte o nemulțumire la adresa site-ului, care te găzduiește. Ceea ce cred eu că nu este frumos, după cum nici verbul "a lătra" nedemn de un om sensibil ca tine. Nu poza în victimă doar pentru că ți s-au dat sfaturi care te deranjează. Sper să mai trec pe aici. Dacă nu, strugurii sunt acri! Hermeneia nu e o pajiște de miei, ci un site unde se primesc observații literare.
Nu comentez! Am, totuşi, o observaţie: dupa ce enumerăm persoane, nu punem etc.! Etc., adica "et caetera", înseamnă exact ceea ce înseamnă: "şi celelalte". După ce enumeram nume de persoane trebuie sa spunem "şi alţii". Mi se pare că Stefan Zweig a scris o carte intitulată "Şi alţii". Nu ETC! Am citit-o pe când eram elev de liceu...
Remarc "să-mi lenevească ziua asta verde/intr-o matriță/de turnat culoare." si "am zile numai șapte,/numărătoarea-i frântă". In rest... numeroase clisee, versuri de umplutura si pe alocuri rima, care intr-un astfel de text chiar nu isi are locul. Parerea mea... Ialin
cam prea multa proza de tip banc pe aici. probabil ca daca se vroia si se incerca se putea obtine un fel de text poetic, dar asa, e doar o povestire, pe ici pe colo putin lirica dar nu altceva. in orice caz, nici prea logica nu prea poate sa fie de vreme ce si fumatul cit si macul probabil ca ar fi indus la somn. dar despre asta probabil un medic s-ar putea exprima mai competent. finalul e cam aiurea si cam fortat. te lasa cam cu ramii cu capul plin de sampon si se se opreste apa.
Suedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, poate si eu stiu, desi in ultima vreme ma cam indoiesc.. multumesc pentru trecere, paul.
pentru textul : unintended deSilviu, mulţam de părere, am schimbat ceea ce zici că aducea a nefericire;
Adrian, mulţam de părere dar acolo va rămâne fîşîiala cu toată neplăcerea care o poartă.
pentru textul : jurnal de aprilie deTe rog zi-mi si ce e bun in "Jocul Nostru"
pentru textul : abur decam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
pentru textul : Intro deevident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
pentru textul : some rule rules some rules desi eu ma bucur, silviule, ca esti aici. am facut aici ce spunea cineva - " o critica constructiva". deocamdata, e bine. play!
pentru textul : Răsare denoi suntem la poluri opuse în ce priveşte abordarea poeziei şi a literaturii, în general. pe tine te excită textele tari, a la petre fluieraşu, dăncuş etc. ceva din zona murdară a existenţei umane, urină, viol, extrem sex, poezie scrisă sub influenţa
pentru textul : obsesii despirturilor. eu sunt frate cu victimele, leule, scriu şi eu, dacă pot, ceva pozitiv, de care să nu-mi fie ruşine în ziua judecăţii. poezia de mai sus n-am vrut-o buimacă, aşa cum sunt mai toate scrierile tale, ci măcar cu o silabă de sanitate pe frunte. oricum, dacă nu-ţi place ea va rămâne aşa cum e, şi nici n-o voi şterge şi nici nu-mi voi schimba stilul, nici mesajul.
totuşi, mulţumesc de trecere.
nici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima
pentru textul : Turnul deEla, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
pentru textul : lumen slide 1 deVirgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deRemarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
pentru textul : promit de mâine nu mai plâng de(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
adriana, mi-a plăcut și mie fiecare vers din poemul acesta. are un ritm al lui, și atinge.. cam tot. foarte frumos, "despre iubire, scriem iubind". cu felicitări, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată deIoana e o diplomata mereu, si sunt de aceeasi parere cu ea, ca acest mic semn de apreciere al ei sa te incurajeze. idei ai, dar exprimarea lasa uneori de dorit. insa vezi si tu ca asa este mai bine. eu nu las penita, eu astept ceva si mai si, sa cad pe spate! queen
pentru textul : dincolo deSis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
pentru textul : e-REM detext bun dar exista totusi citeva greseli de gramatica. asta la prima citire
pentru textul : Nul Tangent deCare comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
pentru textul : la o cafea deşti sau ştii? just askin'
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deinteresantă abundenţa asta de nervi aici.
prefer strofa I. restul se cam mărunţeşte
ai dreptate bobadil, am schimbat acolo. explicatia este ca textul a fost mai altfel si mai incarcat si am tot modificat in el si am uitat un surub aiurea. ce sint aia cocalari?
pentru textul : tăcerea hienei detrebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) de..fac si eu ce pot...:p
pentru textul : Poem cu capul în nori deMi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
pentru textul : Barajul dePe scriitoarea Stela Iorga o cunosc bine. Ne intalnim aproape in fiecare zi de vineri la cenaclul "Noduri si Semne" din Galati. Esti o fire sincera, patimasa; imbina delicatetea cu o anumita duritate, data de experientele ei personale de viata. Felicitari, Paul, pentru aceasta incursiune in volumul "A doua intoarcere din Nam"! Stela Iorga scrie surprinzator pentru varsta ei. Intr-adevar, zici ca ar avea 19 ani! E o poeta de valoare a Galatiului, pe care o recomand cu drag si eu. Eu am scris o cronica la cel de-al doilea volum al ei, "Ziaristica la domiciliu". Am s-o postez aici. Dupa o tacere de zece/cincisprezece ani, Stela Iorga a scos anul trecut doua carti, cea despre care vorbesti tu aici, precum si cea amintita de mine mai sus. Este proaspat membru al Uniunii Scriitorilor filiala Galati-Braila.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" dedar cred că vinovată pentru nedumeririle mele e faptul că am citit asta azi, marți 13.
scuzați offtopic-ul, dar am rămas într-un hal de contemplație, de nerostit...
pentru textul : Cub rubick dePoemul este unul ce merită lucrat. Premiza ta Daniel, în această furtună dintr-un pahar de apă, este "cioc cioc e cineva pe șantier", cu alte cuvinte o nemulțumire la adresa site-ului, care te găzduiește. Ceea ce cred eu că nu este frumos, după cum nici verbul "a lătra" nedemn de un om sensibil ca tine. Nu poza în victimă doar pentru că ți s-au dat sfaturi care te deranjează. Sper să mai trec pe aici. Dacă nu, strugurii sunt acri! Hermeneia nu e o pajiște de miei, ci un site unde se primesc observații literare.
pentru textul : prăbuşire deNu comentez! Am, totuşi, o observaţie: dupa ce enumerăm persoane, nu punem etc.! Etc., adica "et caetera", înseamnă exact ceea ce înseamnă: "şi celelalte". După ce enumeram nume de persoane trebuie sa spunem "şi alţii". Mi se pare că Stefan Zweig a scris o carte intitulată "Şi alţii". Nu ETC! Am citit-o pe când eram elev de liceu...
pentru textul : Hermeneia obituary demi-au placut mult contrastele puternice redate cu atat de putine cuvinte. imaginea din incipit, mai ales, ramane reverberand. frumos. felicitari.
pentru textul : Dureri de ceară deRemarc "să-mi lenevească ziua asta verde/intr-o matriță/de turnat culoare." si "am zile numai șapte,/numărătoarea-i frântă". In rest... numeroase clisee, versuri de umplutura si pe alocuri rima, care intr-un astfel de text chiar nu isi are locul. Parerea mea... Ialin
pentru textul : Green Day decam prea multa proza de tip banc pe aici. probabil ca daca se vroia si se incerca se putea obtine un fel de text poetic, dar asa, e doar o povestire, pe ici pe colo putin lirica dar nu altceva. in orice caz, nici prea logica nu prea poate sa fie de vreme ce si fumatul cit si macul probabil ca ar fi indus la somn. dar despre asta probabil un medic s-ar putea exprima mai competent. finalul e cam aiurea si cam fortat. te lasa cam cu ramii cu capul plin de sampon si se se opreste apa.
pentru textul : jester deSuedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deNu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
pentru textul : călcîiul lui hermes deDar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Pagini