eu am oferit cred foarte rar o penita pentru un text al adrianei lisandru. sint anumite motive dar probabil unul dintre ele a fost convingerea mea ca pune un fel de plafon de sticla deasupra a ceea ce scrie. de data asta este altfel si desi are elemente "tehnice" fata de care am rezerve, textul are acel lucru pe care eu il numesc poezie veritabila. e poate mai greu de explicat da e ca un fel de atingere electrica nu neaparat menita sa te faca sa te simti bine ci poate sa te faca doar sa simti.
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
Profetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
mi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
lumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
în peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
Cine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
Adrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
o suferință străbate poemul, însă nu cu aceeași intensitate pretutindeni. spre exemplu, îmi place concluzia, care nu este pusă potrivit la începutul poemului "poezia nu e pentru cei slabi". remarc comparația dintre perfuzie și împușcare. îndrăzneață! nu înțeleg, însă, ce rost au crocodilii, chiar dacă pielea lor este de valoare. mi se pare în plus "crusta galbenă infectă". explică fără rost și nu potențează poemul. "nu știm să intrăm în galerie fără să spargem cristale/râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri". aceste versuri îmi par a fi dedicate felului nostru brutal, mineresc, de a cuceri ceea ce este valoros. inspirat, dar fără conectare la strofa anterioară. .... apoi arizona... america... cu ce rost aici, în ideea poemului? șerpi, apus, caprioare, firide... totul îmi pare excentric și forțat. ce caută aici amerindienii, în concepția mea?, deși remarc inspiratul vers "scalpul limbii a sângerat smuls", deși nu îi înțeleg rostul și sensul în contextul poemului. apoi se sfârșește poemul în idila, utopia lirica a unei lumi bolnave printr-un joc plurilingvistic. aș voi să cred că poemul este un joc, însă amalgamul de idei și dualitatea lingvistică nu îmi îngăduie. cu aleasă stimă.
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
Monica nu este scris ""arunca resturile gambelor mele" pentru ca atunci ar fi fost lesne de inteles... textul subliniaza existenta a trei entitati conturate atat cat am crezut ca e nevoie pentru niste personaje aflate la intersectia dintre lumi... n-am vrut sa le ofer mai mult unei lumi in detrimentul celeilalte.El nu este decat un nod al intamplarilor si atat. Te asigur ca exista logica in acest text insa este una pulsatorie :)
Cred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
drăguț poem, așa ceva mai rar. hieratic și la a doua lectură chiar demotic.
și mai văd cum ne străduim să punem subtitluri obligatorii în această versiune de site scrisă parcă de un ageamiu supraviețuitor al crizei.
Elle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
Virgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
exista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
Unul din acele poeme în prezența căruia îți stă respirația pe loc. Apnee recesivă, trece încet dar plăcut. Nu mă deranja prezența țigării, aprinsesem deja bricheta. S-a văzut sper peste mări și țări licuriciul roșu oscilând între buze și inimă... Nici păsări-scrum și fluturi-scrum nu mi-au sunat rău, de unele clișee nu ne săturăm ușor. Let them be. Construcția, stilul și imaginile poemului circumscrise simplității, conciziunii, ineditului, reprezintă formula de succes a unui poem bun. Simt nevoia să mulțumesc, sper să nu se zaharisească ecranul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu am oferit cred foarte rar o penita pentru un text al adrianei lisandru. sint anumite motive dar probabil unul dintre ele a fost convingerea mea ca pune un fel de plafon de sticla deasupra a ceea ce scrie. de data asta este altfel si desi are elemente "tehnice" fata de care am rezerve, textul are acel lucru pe care eu il numesc poezie veritabila. e poate mai greu de explicat da e ca un fel de atingere electrica nu neaparat menita sa te faca sa te simti bine ci poate sa te faca doar sa simti.
pentru textul : simetrii decînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
pentru textul : anna deProfetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
pentru textul : noaptea cailor de fier demi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
pentru textul : Septembrie cu noduri deMie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
pentru textul : ... denu pretinde că pricepi cînd nu poți, nicodeme. că dacă taci mai există o șansă ca lumea să nu vadă chiar cine ești. dar așa...
pentru textul : sequoia I deCine mai știe câte legături vizibile sau invizibile există între universurile care încercăm să fim. Nu trântesc decât poemele mele și nu aici :).
pentru textul : azi sar schije delumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol deRamona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
pentru textul : Cireșe cu viermi deîn peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deCine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
pentru textul : crucile deGrozav titlu ai ales! Dar poezia e prea încărcată, s-ar putea termina la "uscat"; prea multe conjuncții în prima strofă!
pentru textul : Sign-out deAdrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
pentru textul : Gustul Lemnului deo suferință străbate poemul, însă nu cu aceeași intensitate pretutindeni. spre exemplu, îmi place concluzia, care nu este pusă potrivit la începutul poemului "poezia nu e pentru cei slabi". remarc comparația dintre perfuzie și împușcare. îndrăzneață! nu înțeleg, însă, ce rost au crocodilii, chiar dacă pielea lor este de valoare. mi se pare în plus "crusta galbenă infectă". explică fără rost și nu potențează poemul. "nu știm să intrăm în galerie fără să spargem cristale/râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri". aceste versuri îmi par a fi dedicate felului nostru brutal, mineresc, de a cuceri ceea ce este valoros. inspirat, dar fără conectare la strofa anterioară. .... apoi arizona... america... cu ce rost aici, în ideea poemului? șerpi, apus, caprioare, firide... totul îmi pare excentric și forțat. ce caută aici amerindienii, în concepția mea?, deși remarc inspiratul vers "scalpul limbii a sângerat smuls", deși nu îi înțeleg rostul și sensul în contextul poemului. apoi se sfârșește poemul în idila, utopia lirica a unei lumi bolnave printr-un joc plurilingvistic. aș voi să cred că poemul este un joc, însă amalgamul de idei și dualitatea lingvistică nu îmi îngăduie. cu aleasă stimă.
pentru textul : să iau iubirea drept morfină? deMulţumesc ai cernut fin.
pentru textul : Un copac singur în noapte deVreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deyester, precum spui, comicul e un ambalaj bun pentru adevăr. multam pentru apreciere!
pentru textul : prea scurt jurnal deMonica nu este scris ""arunca resturile gambelor mele" pentru ca atunci ar fi fost lesne de inteles... textul subliniaza existenta a trei entitati conturate atat cat am crezut ca e nevoie pentru niste personaje aflate la intersectia dintre lumi... n-am vrut sa le ofer mai mult unei lumi in detrimentul celeilalte.El nu este decat un nod al intamplarilor si atat. Te asigur ca exista logica in acest text insa este una pulsatorie :)
pentru textul : invocatio deEu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire deCred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea dedrăguț poem, așa ceva mai rar. hieratic și la a doua lectură chiar demotic.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deși mai văd cum ne străduim să punem subtitluri obligatorii în această versiune de site scrisă parcă de un ageamiu supraviețuitor al crizei.
Elle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
pentru textul : Frenezie Statică dedestul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
pentru textul : douămii(la) deVirgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
pentru textul : apus deexista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
pentru textul : despre o femeie goală defelicitări pentru tot efortul depus. și pentru frumusețea tradiției. chiar dacă „istoria literaturii” este o vorbă puțin cam prea mare. :)
p.s. ți-am modificat eu încadrarea textului
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia decand am vazut titlul, chiar la marele slagar m-am gandit...
ce ti-e si cu butoanele memoriei.
dar ar fi interesant de stiut cum il recepteaza cineva de vreo 20 de ani, de ex.
pentru textul : un tramvai demultumesc de trecere si obiectivitate, emiemi! te mai astept.
pentru textul : Descântec de leagăn deCred că da, ar fi o idee. Dar aş vrea să fie împreună cu traducerea în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deUnul din acele poeme în prezența căruia îți stă respirația pe loc. Apnee recesivă, trece încet dar plăcut. Nu mă deranja prezența țigării, aprinsesem deja bricheta. S-a văzut sper peste mări și țări licuriciul roșu oscilând între buze și inimă... Nici păsări-scrum și fluturi-scrum nu mi-au sunat rău, de unele clișee nu ne săturăm ușor. Let them be. Construcția, stilul și imaginile poemului circumscrise simplității, conciziunii, ineditului, reprezintă formula de succes a unui poem bun. Simt nevoia să mulțumesc, sper să nu se zaharisească ecranul.
pentru textul : dispersie dePagini