îmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
trebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
Costel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
da, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
ce urât arată penițele astea noi! alea vechi erau suple, astea sunt grase și turtite seamană cu americanul mediu
un simbol care mai degrabă face mișto de un text un fel de zmeură de aur, părerea mea
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
imi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
Mie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
Suedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
Vlad, dacă ai deţine unele elemente personale, probabil alta ar fi părerea ta. Dar probabil că e vina mea, că nu le-am făcut mai evidente. Nu mai intru în amănunte. Oricum, dacă textul ăsta te-a scos la comentat, chiar şi numai negativ, tot e ceva.
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
Crisitina, m-ai susprins foarte plăcut! Dacă ar fi să îi pun un titlu acestui haiku, i-aş pune ,,descumpănire". Mi-a plăcut mult cum ai interpretat. Eu nu am făcut decât să decupez un cadru din natură :) Mulţumesc pentru citire atentă, profundă, pentru reflecţii, pentru un coment generos şi pentru semnul aurit.
cred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
am citit cu atenție și mi-au plăcut următoarele: sângele tău se ridică și coboară încet, osul frunții te doare sub lună...strângi la piept ca pe-o haină pământul... există la dvs. o structură modernă prin aducerea unui vocabular oarecum contemporan, însă eu cred că tropii următori sunt de facutură ușor desuetă: aparatul de râșnit sentimente Iată împăcarea ca o pisică leneșă cuibărindu-se în sufletul tău, făcând pui;inima lui răcoroasă ca o cochilie plus verbul "a picura" ce nu mai spune nimic în poezia actuală pe scurt, un poem inegal, dar nu de lepădat.
Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
Revin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
de concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
asta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
In inceput o suita de replici de aceeasi structura, relativ uzitate si care devin bonome. Urmeaza o suita de intrebari cu tenta retorica si un final cu oarece ecouri litanice. Desi sunt cateva sintagme destul de bune, in ansmblu textul este unul care nu impresioneaza, e un text destul de slab. Stereotipii, numeroase pronume si adejective pronominale posesive(ati fi putut renunta la o parte din ele, se pot subintelege, nu trebuie sa fie totul explicit). Incercati sa utilizati si niste diacritice... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" detrebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
pentru textul : domnul Pa și visul deCostel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
pentru textul : Exponat deda, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
pentru textul : revelation denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium dece urât arată penițele astea noi! alea vechi erau suple, astea sunt grase și turtite seamană cu americanul mediu
pentru textul : ŞapteMbrie deun simbol care mai degrabă face mișto de un text un fel de zmeură de aur, părerea mea
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
pentru textul : Mitul lui Sisif demai, omule, inca nu esti destul de bun ptr a avea parte de parerile mele asupra textelor tale. ca om, nu ma interesezi, stai linistit
pentru textul : Tânărul din Nain deimi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
pentru textul : La rădăcina Gorunului deMie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
pentru textul : stropi de iubire deTe rog zi-mi si ce e bun in "Jocul Nostru"
pentru textul : abur de...Paris n'est Parios qu'arrachant ses pavees...
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase depe cîmp o sfîrșești întotdeauna la lopată
pentru textul : pastel de iarnă deSuedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deVlad, dacă ai deţine unele elemente personale, probabil alta ar fi părerea ta. Dar probabil că e vina mea, că nu le-am făcut mai evidente. Nu mai intru în amănunte. Oricum, dacă textul ăsta te-a scos la comentat, chiar şi numai negativ, tot e ceva.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deAduc mulțumiri tuturor pentru lăsare de semn.
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
Cu prietenie,
pentru textul : Abecedar al melancoliei, deEugen
Alina, mă repet: regret că a trebuit s-o spun.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deCrisitina, m-ai susprins foarte plăcut! Dacă ar fi să îi pun un titlu acestui haiku, i-aş pune ,,descumpănire". Mi-a plăcut mult cum ai interpretat. Eu nu am făcut decât să decupez un cadru din natură :) Mulţumesc pentru citire atentă, profundă, pentru reflecţii, pentru un coment generos şi pentru semnul aurit.
pentru textul : Haiku decred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
pentru textul : La blanche porte deam citit cu atenție și mi-au plăcut următoarele: sângele tău se ridică și coboară încet, osul frunții te doare sub lună... strângi la piept ca pe-o haină pământul... există la dvs. o structură modernă prin aducerea unui vocabular oarecum contemporan, însă eu cred că tropii următori sunt de facutură ușor desuetă: aparatul de râșnit sentimente Iată împăcarea ca o pisică leneșă cuibărindu-se în sufletul tău, făcând pui; inima lui răcoroasă ca o cochilie plus verbul "a picura" ce nu mai spune nimic în poezia actuală pe scurt, un poem inegal, dar nu de lepădat.
pentru textul : Potpuriu del-am trecut si eu la profilul subsemnatului
pentru textul : Contemplând de pe cruce deChiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
pentru textul : jurnal deNu stiu ce sa inteleg. Banuiesc ca intelegi ca expresia aceea a fost un colocvialism. Nu e nevoie sa ma intrebi pe mine cind sa postezi o poezie.
pentru textul : Inima mea decupată deRevin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
doar o părere
pentru textul : în vama de la oancea deEugen
Fie sa avem un an darnic in bucurii! sa ne reintalnim cu bine in 2009!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 de"Nicaieri nu gaseşti"
cred ca voi incepe sa facturez corecturile. :)
pentru textul : Iarna va mai dura dede concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
pentru textul : urâții deasta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deIn inceput o suita de replici de aceeasi structura, relativ uzitate si care devin bonome. Urmeaza o suita de intrebari cu tenta retorica si un final cu oarece ecouri litanice. Desi sunt cateva sintagme destul de bune, in ansmblu textul este unul care nu impresioneaza, e un text destul de slab. Stereotipii, numeroase pronume si adejective pronominale posesive(ati fi putut renunta la o parte din ele, se pot subintelege, nu trebuie sa fie totul explicit). Incercati sa utilizati si niste diacritice... Ialin
pentru textul : Jack & Julie dePagini