Ioana, cami, ati acordat cite o penita pentru un text extrem de slab. In plus Lucian face greseli de tiparire: "Mitopolie" si "Carrera". In plus, textul nu spune absolut nimic. E o nulitate. Si prin faptul ca mai si pomeneste elemente crestine si religioase in el face un desrviciu si mai mare. Lucian, eu iti recomand sa inveti sa scrii corect si sa scrii poezie. Daca vrei. Pina una alta voi recomanda consiliului Hermeneia retrogradarea ta la novice. Sper sa nu te superi. E spre binele tau si al Hermeneia.
solomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
Virgil as atrage atentia asupra dinamicii. Hermeneia are mai putin de 90 de membrii activi. O antrepriza de calitate ar fi trebuit sa atraga mult mai multi participanti. Cantitatea nu confera calitate , stiim asta, dar e nevoie de o masa critica pt a pune lucrurile sa functioneze. Exista modele si studii care demonstreaza ca vitalitatea unei grupe e bazata pe patratul numarului de membrii. Sugerez deschiderea portilor, liberalism in primirea autorilor, etc. Vocea multimii va da si calitate nu numai " noise " de care ne temem.
Dacă mă cheamă Ioana, sigur că nu pot lipsi. Și mă vor ierta ceilalți dacă îi voi răspunde ei prima, pentru că m-a solicitat cu atâta încredere. Ioana, ai dreptate, nu este chiar o poezie. Chinuită nu-mi aduc aminte să fi fost, oricum. Despre restul, n-am ce spune, dacă așa ți-a părut ție, e dreptul tău (nu spun constituțional că nu mai e mare lucru constituția în ziua de azi). Nu te rog să explici, dacă e atât de grav cum spui, nici nu ai avea ce mare exegeză să faci pe un astfel de text. Nu-mi doresc însă să fii complet dezamagită: mai caută în alte părți ceea ce te nemulțumește la mine. 1) eu nu sunt prozatoare; 2) poezia aceasta e scrisă prin 2005, când nu scriam poezie. S-ar putea să fi dat un pic planurile peste cap acum, îmi pare rău. Și referitor la ironia ta destul de drăguț deghizată în tot comentariul, dar fățișă pe final. Știi bine că îmi poți aduce orice critică, atâta vreme cât este civilizată. Rafael, ai dreptate, sunt multe locuri comune și am de gând să reiau poezia aceasta; nu sunt de părere că viața mi-ar găsi vreo scuză. Cât despre versurile date de tine exemplu... de ce oare or fi crezând oamenii că dacă sunt ironici nu știu decât ei? Smile. Nu degeaba nu se mai folosesc semnele de punctuație. Cititorul este uneori derutat. Prea derutat, aș zice. Mea culpa, dar nu promit să nu mai fac. Younger Sister, poate că tu ai văzut chiar mai mult decât am pus eu acolo. Și atunci nu este meritul meu... Nu știu ce altceva să spun, ai atins niște esențe la care mă întreb și eu cum ai ajuns... poate până la urmă ceva-ceva tot am reușit să transmit. Mulțumesc de sensibilitate. Aranca... și tu și Andu meritați câte o peniță. Titlul chiar se referă la acea Piață a Norilor, și prin urmare are o semnificație mai largă, și.... mda. Mai ironică. Cine s-ar fi gândit (în afară de autor, desigur). Carul - insecta, zgomotul făcut (închipuit) - sunetul de toacă și același timp măcinatul timpului atemporal. Nu știu dacă nu cumva te-am încurcat mai mult. cealaltă chestie ar fi mult prea mult de explicat... dar te aștept cu sincopele, știu și eu că are, sunt curioasă pe care le-ai sesizat tu. Andu. Cu alte cuvinte am scris o poezie de blondă. Okey. Mi s-a părut mie că e ceva în neregulă cu ea, acum știu precis ce anume. O corectură îmi permit: experiența nu este experimentală. N-am spus-o eu, a spus-o camus. Eh, da, ai ghicit tu ceva, dar nu era exupery (cu care ai supărat pe cineva dintre cititori, și pe mine de altfel, cum ai putut să îi confunzi? iar sincer... exupery este unul dintre scriitorii mei de suflet, dacă mai spui ceva de genul ăsta mă las de scris. Sau poate tocmai asta urmăreai? ). Mulțam, dar să nu mai faci. Și la urma urmelor, cred că Ioana tot are dreptate cu ceva: too much ado...
Beh, lasa ca mai scrie Asztalos si cate unul din asta, da' dup-aia scrie si unul din celalalt, cam asta am invatat eu din ceva viata virtuala si literara pe deasupra pe care am impartit-o cu acest co-iepure chinezesc de-al meu. Eu ti-as da si penita pentru poemul asta si stii de ce? Pentru ca melodia mea preferata e din bucata mea de paine a Romicai Puceanu si sa-mi spui tu mie care-i om si care-i caine? Dar nu dau, ca vreau sa revin la o intrebare mai veche, mai stii cum iti zicem eu de nu intelegea nimeni ce am cu tine? ca daca iti amintesti, si imi ingadui si mie sa-ti ofer o explicatie, ai o penita intelectuala de apreciere de la mine.. Cu plecaciune, Andu
si inca ceva. te avertizez ca acest text incalca punctele 14.5 si 14.6 din Regulament. Te-am rugat in mesajul de acceptare pe Hermeneia sa le citesti. Vad ca nu ai facut-o. Te rog sa iei masurile de rigoare in urmatoarele 24 de ore
Unul dintre textele bune pe care le-am citit lately pe Hermeneia...
Lectură pluridimensională, libertate totală cititorului și alte elemente ale poeziei moderne pe care le regăsesc în acest poem, metafora sublimată, aici ușor s.f. dar îmi place deși nu e cea mai accesibilă oricui, exprimarea directă prin versul care taie exprimarea în două și apoi o pune laolaltă mai departe... și altele.
Un poem reușit, un poem modern, nu ezita să-l promovezi oriunde domnule poet,
felicitări,
Andu
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
Sapphire, îți mulțumesc pentru aprecieri și sugestii. Ai dreptate, ceva parcă nu e "natural" în început, poate așa sunt începuturile, până se decantează lucrurile. Cât despre experiment, cineva mi-a trimis, întâmplător, fotografia aceea, care a venit pe o anume stare a mea. Era 2 noaptea... am scris...
Profetule, parerile mele nu sunt despre tine. te respect pentru ceea ce faci si pentru cate induri daruindu-ne posibilitatea sa scriem asa cum o facem. te rog sa intelegi ca interventiile mele se vor constructive si nicicum rautacioase. daca tonul scrierilor mele pare a fi, uneori, ranchiunos, crede-ma pe cuvant, nu are nimic personal. sunt o fire ingaduitoare si impaciuitoare, dar nu sunt perfect. in ceea ce priveste "cele mai cite texte" raman la parerea mea si tu stii ca nu iti pot oferi ceea ce imi ceri, adica exemple concrete, deoarece constructia site-ului nu o permite. iti ofer, insa, insistenta mea dorinta de iertare fata de ceea ce ti-am gresit, justificat sau nejustificat, de comentariile tale sau ale altora. cu pretuire pentru ceea ce faci, mircea nincu.
stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
Va multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
@Andu - yep, I'm rusty dar cu ceva joc de glezna (a miinii) I shall shine again like a new penny. Promise! Cross my heart and hope to write.
@Virgil - ah, atitea remarci personale, retorice puncte puncte puncte si semne de intrebare (la care nu vreau sa-ti raspund)...intrebarea mea e:
Daca voi continua sa scriu cu capul in jos pe Hermeneia whatcha gonna do, spank me? (si acesta poate fi titlul unui nou poem :p).
nu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
alma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
cel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
dar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
eu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
Cite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
Cred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
Textul tău m-a dus cu gândul la "Cronicile din Narnia". (Sper că am scris corect). Are ceva magic, o căldură pe care o transmite gradual și în care ai vrea să rămâi cât mai mult. tincuta
paul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, cami, ati acordat cite o penita pentru un text extrem de slab. In plus Lucian face greseli de tiparire: "Mitopolie" si "Carrera". In plus, textul nu spune absolut nimic. E o nulitate. Si prin faptul ca mai si pomeneste elemente crestine si religioase in el face un desrviciu si mai mare. Lucian, eu iti recomand sa inveti sa scrii corect si sa scrii poezie. Daca vrei. Pina una alta voi recomanda consiliului Hermeneia retrogradarea ta la novice. Sper sa nu te superi. E spre binele tau si al Hermeneia.
pentru textul : Gând de vecernie desolomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deVirgil as atrage atentia asupra dinamicii. Hermeneia are mai putin de 90 de membrii activi. O antrepriza de calitate ar fi trebuit sa atraga mult mai multi participanti. Cantitatea nu confera calitate , stiim asta, dar e nevoie de o masa critica pt a pune lucrurile sa functioneze. Exista modele si studii care demonstreaza ca vitalitatea unei grupe e bazata pe patratul numarului de membrii. Sugerez deschiderea portilor, liberalism in primirea autorilor, etc. Vocea multimii va da si calitate nu numai " noise " de care ne temem.
pentru textul : trei observații deDacă mă cheamă Ioana, sigur că nu pot lipsi. Și mă vor ierta ceilalți dacă îi voi răspunde ei prima, pentru că m-a solicitat cu atâta încredere. Ioana, ai dreptate, nu este chiar o poezie. Chinuită nu-mi aduc aminte să fi fost, oricum. Despre restul, n-am ce spune, dacă așa ți-a părut ție, e dreptul tău (nu spun constituțional că nu mai e mare lucru constituția în ziua de azi). Nu te rog să explici, dacă e atât de grav cum spui, nici nu ai avea ce mare exegeză să faci pe un astfel de text. Nu-mi doresc însă să fii complet dezamagită: mai caută în alte părți ceea ce te nemulțumește la mine. 1) eu nu sunt prozatoare; 2) poezia aceasta e scrisă prin 2005, când nu scriam poezie. S-ar putea să fi dat un pic planurile peste cap acum, îmi pare rău. Și referitor la ironia ta destul de drăguț deghizată în tot comentariul, dar fățișă pe final. Știi bine că îmi poți aduce orice critică, atâta vreme cât este civilizată. Rafael, ai dreptate, sunt multe locuri comune și am de gând să reiau poezia aceasta; nu sunt de părere că viața mi-ar găsi vreo scuză. Cât despre versurile date de tine exemplu... de ce oare or fi crezând oamenii că dacă sunt ironici nu știu decât ei? Smile. Nu degeaba nu se mai folosesc semnele de punctuație. Cititorul este uneori derutat. Prea derutat, aș zice. Mea culpa, dar nu promit să nu mai fac. Younger Sister, poate că tu ai văzut chiar mai mult decât am pus eu acolo. Și atunci nu este meritul meu... Nu știu ce altceva să spun, ai atins niște esențe la care mă întreb și eu cum ai ajuns... poate până la urmă ceva-ceva tot am reușit să transmit. Mulțumesc de sensibilitate. Aranca... și tu și Andu meritați câte o peniță. Titlul chiar se referă la acea Piață a Norilor, și prin urmare are o semnificație mai largă, și.... mda. Mai ironică. Cine s-ar fi gândit (în afară de autor, desigur). Carul - insecta, zgomotul făcut (închipuit) - sunetul de toacă și același timp măcinatul timpului atemporal. Nu știu dacă nu cumva te-am încurcat mai mult. cealaltă chestie ar fi mult prea mult de explicat... dar te aștept cu sincopele, știu și eu că are, sunt curioasă pe care le-ai sesizat tu. Andu. Cu alte cuvinte am scris o poezie de blondă. Okey. Mi s-a părut mie că e ceva în neregulă cu ea, acum știu precis ce anume. O corectură îmi permit: experiența nu este experimentală. N-am spus-o eu, a spus-o camus. Eh, da, ai ghicit tu ceva, dar nu era exupery (cu care ai supărat pe cineva dintre cititori, și pe mine de altfel, cum ai putut să îi confunzi? iar sincer... exupery este unul dintre scriitorii mei de suflet, dacă mai spui ceva de genul ăsta mă las de scris. Sau poate tocmai asta urmăreai? ). Mulțam, dar să nu mai faci. Și la urma urmelor, cred că Ioana tot are dreptate cu ceva: too much ado...
pentru textul : Piața norilor deBeh, lasa ca mai scrie Asztalos si cate unul din asta, da' dup-aia scrie si unul din celalalt, cam asta am invatat eu din ceva viata virtuala si literara pe deasupra pe care am impartit-o cu acest co-iepure chinezesc de-al meu. Eu ti-as da si penita pentru poemul asta si stii de ce? Pentru ca melodia mea preferata e din bucata mea de paine a Romicai Puceanu si sa-mi spui tu mie care-i om si care-i caine? Dar nu dau, ca vreau sa revin la o intrebare mai veche, mai stii cum iti zicem eu de nu intelegea nimeni ce am cu tine? ca daca iti amintesti, si imi ingadui si mie sa-ti ofer o explicatie, ai o penita intelectuala de apreciere de la mine.. Cu plecaciune, Andu
pentru textul : Bestial Planet dePăi, dacă am promis că mă cumințesc... am promis! Scuze, Sapphire. I.B. Giurgeșteanu
pentru textul : Paneraș cu ouă desi inca ceva. te avertizez ca acest text incalca punctele 14.5 si 14.6 din Regulament. Te-am rugat in mesajul de acceptare pe Hermeneia sa le citesti. Vad ca nu ai facut-o. Te rog sa iei masurile de rigoare in urmatoarele 24 de ore
pentru textul : Să ridicăm cortina! deUnul dintre textele bune pe care le-am citit lately pe Hermeneia...
pentru textul : făptura trotuarului galactic deLectură pluridimensională, libertate totală cititorului și alte elemente ale poeziei moderne pe care le regăsesc în acest poem, metafora sublimată, aici ușor s.f. dar îmi place deși nu e cea mai accesibilă oricui, exprimarea directă prin versul care taie exprimarea în două și apoi o pune laolaltă mai departe... și altele.
Un poem reușit, un poem modern, nu ezita să-l promovezi oriunde domnule poet,
felicitări,
Andu
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur de... în cazul acesta, vă felicit.
pentru textul : icoană hoinară deNașpa. O să mă mai gândesc și mâine la asta. Fiindcă: "Ceasul meu doarme" acum.
pentru textul : Ceasul meu deSapphire, îți mulțumesc pentru aprecieri și sugestii. Ai dreptate, ceva parcă nu e "natural" în început, poate așa sunt începuturile, până se decantează lucrurile. Cât despre experiment, cineva mi-a trimis, întâmplător, fotografia aceea, care a venit pe o anume stare a mea. Era 2 noaptea... am scris...
pentru textul : jasmine deProfetule, parerile mele nu sunt despre tine. te respect pentru ceea ce faci si pentru cate induri daruindu-ne posibilitatea sa scriem asa cum o facem. te rog sa intelegi ca interventiile mele se vor constructive si nicicum rautacioase. daca tonul scrierilor mele pare a fi, uneori, ranchiunos, crede-ma pe cuvant, nu are nimic personal. sunt o fire ingaduitoare si impaciuitoare, dar nu sunt perfect. in ceea ce priveste "cele mai cite texte" raman la parerea mea si tu stii ca nu iti pot oferi ceea ce imi ceri, adica exemple concrete, deoarece constructia site-ului nu o permite. iti ofer, insa, insistenta mea dorinta de iertare fata de ceea ce ti-am gresit, justificat sau nejustificat, de comentariile tale sau ale altora. cu pretuire pentru ceea ce faci, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II destau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
pentru textul : Recunosc & deVa multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
pentru textul : Insula unui dor semantic depoate ne spui și de ce, alma. altfel comentariul tău nu rămîne decît o ofensă gratuită. și evident, nefondată.
pentru textul : rețeaua de inutil deCiteşte regulamentul. Corelează-l cu m.i.l.f. E ultima dată când îti răspund la un lucru evident.
pentru textul : aparent era noapte de@Andu - yep, I'm rusty dar cu ceva joc de glezna (a miinii) I shall shine again like a new penny. Promise! Cross my heart and hope to write.
@Virgil - ah, atitea remarci personale, retorice puncte puncte puncte si semne de intrebare (la care nu vreau sa-ti raspund)...intrebarea mea e:
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată deDaca voi continua sa scriu cu capul in jos pe Hermeneia whatcha gonna do, spank me? (si acesta poate fi titlul unui nou poem :p).
nu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
pentru textul : psalm dealma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
pentru textul : deja vu ecliptic deMă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
pentru textul : centrul lumei deLailin ? Na ca m-ati si botezat... Ialin
pentru textul : port curajul decel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
pentru textul : n'oubliez jamais dedar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
eu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
pentru textul : Cerneluri deacest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
pentru textul : crucile deCite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
pentru textul : ... căluții în flăcări deCred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deTextul tău m-a dus cu gândul la "Cronicile din Narnia". (Sper că am scris corect). Are ceva magic, o căldură pe care o transmite gradual și în care ai vrea să rămâi cât mai mult. tincuta
pentru textul : Sania deva multumesc frumos, orice opinie pertinenta e binevenitam, numai as pot sa progresez! multumesc frumos cu respect,adelina
pentru textul : kore3 depaul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
pentru textul : recreația mare dePagini