Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
e frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
Mi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
tocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
Dorel, te asigur ca toate aceste lucruri sint deja pregatite si la vremea potrivita veti fi (cei din juriu) atit anuntati cit si dotati si instruiti cu tot ce este necesar. In principiu vorbind, notarea se va face online (cred ca este o premiera - nu am mai vazut un alt site care sa o faca pina acum -) si va fi accesibila numai juriului pina la data anuntarii, data la care toata lumea va putea sa vada cit se poate de transparent rezultatele procesului. Votarea online va face în acelaşi timp ca munca celor din juriu sa fie mai usoara si sa piardă un timp minim cu munca "de secretariat".
Bobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
V-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
Iubitorule de harță și bârfă Matei, să îl rugăm pe Virgil să intervină? Big grin. Regulamentul nu-i deloc insipid, tot citesc comentariul tău și serios dacă îmi dau seama de ce ai simți nevoia să te exprimi. Poate te abții next time, dacă nu ai ceva interesant de spus despre text. Sau poate nu, desigur, e dreptul tău. Și al nostru de a aplica regulamentul. Fair enough, cred.
Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
multumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
a, nu, de data asta nu era un reproș; voiam doar să spun că mi se pare un text bun și nu văd de ce l-ai îngropa "în nisip". "scurt-metraj" e doar o catalogare funcție de efectul vizual-curgător ...eu l-aș lăsa la poezie. dar tu decizi.
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
am citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
aveţi perfectă drepte.
cred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
Încep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
Nuta, poemul tau are pasaje emotionante care fara doar si poate arata un potential liric pe care il ai ascuns pe undeva, printr-un sertar. Eu insa ti-as recomanda sa incerci sa scrii mai degajat, mai aerisit, sa eviti o anumita imbacseala de metafore si simboluri care fac lectura in aceasta epoca moderna extrem de greoaie. Nu vreau sa intelegi ca eu as fi adeptul scrierilor fracturiste and such, dar nici asa "prea devreme tarziul acesta"... inca din titlu strecori un patetism care, te rog sa ma crezi ca-ti spun din suflet, nu mai spune nimic unui cititor de azi. In rest, un poem bun, am retinut de aici cateva constructii pline de seva si de miez cum ar fi "pantec de odaie ramas nepangarit" dar sunt mai multe. Iarasi ti-as recomanda sa eviti inversiunea epitet-substantiv pe care a distrus-o limba de lemn comunista "catifelata incheietura" sau "nemiscata lumina". Crede-ma, poemul suna mai bine si daca pui substantivul la locul sau. Poti eventual sa legi apoi altfel versurile. Te mai citesc, Andu
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
Nu voiam să spun că o să schimb; ca să mă convingă, franciscului îi va trebui o bâtă mai lungă. Și mai noduroasă. Rămân planetele alea, că așa au venit.
mulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
Si mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca, ce înseamnă "schevofilachia"? Dăncuș
pentru textul : Poem cu umbre decă ai umor e bine, Silviu. cu toții trebuie să avem ceva. însă cred că ai greșit momentul!
pentru textul : april soundtrack denumai bine!
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii dezâmbiţi, aşadar! Nu se impozitează. Încă.
pentru textul : scrisoare către români dePaul, mulțumesc pentru osîrdie, da, știu ce nu mere, adică acum chiar m-am convins. Textele mele sunt imperfecte, dar promit că
pentru textul : stai puțin! deIn opinia mea, un poem mult prea tehnic si prea suprarealist. O ecuatie care constata dar care nu-mi transmite nimic.
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie dee frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
pentru textul : nevroză de... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
pentru textul : euforie de mai deMi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
pentru textul : Swedish blue detocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
pentru textul : nihil sine deo deDorel, te asigur ca toate aceste lucruri sint deja pregatite si la vremea potrivita veti fi (cei din juriu) atit anuntati cit si dotati si instruiti cu tot ce este necesar. In principiu vorbind, notarea se va face online (cred ca este o premiera - nu am mai vazut un alt site care sa o faca pina acum -) si va fi accesibila numai juriului pina la data anuntarii, data la care toata lumea va putea sa vada cit se poate de transparent rezultatele procesului. Votarea online va face în acelaşi timp ca munca celor din juriu sa fie mai usoara si sa piardă un timp minim cu munca "de secretariat".
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deBobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
pentru textul : Terra Nostra deV-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
pentru textul : hermeneia 2.0 deIubitorule de harță și bârfă Matei, să îl rugăm pe Virgil să intervină? Big grin. Regulamentul nu-i deloc insipid, tot citesc comentariul tău și serios dacă îmi dau seama de ce ai simți nevoia să te exprimi. Poate te abții next time, dacă nu ai ceva interesant de spus despre text. Sau poate nu, desigur, e dreptul tău. Și al nostru de a aplica regulamentul. Fair enough, cred.
pentru textul : 111 deva multumesc!
pentru textul : flash deSesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
pentru textul : uneori fac pe prostul desunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demultumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
Fii fericit, copilule, acolo unde esti. Si acolo unde sunt eu e bine si fericire. "Scrum"-urile se vor termina curand. Dancus
pentru textul : Scrum XXII dea, nu, de data asta nu era un reproș; voiam doar să spun că mi se pare un text bun și nu văd de ce l-ai îngropa "în nisip". "scurt-metraj" e doar o catalogare funcție de efectul vizual-curgător ...eu l-aș lăsa la poezie. dar tu decizi.
pentru textul : unghiuri deEmilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
pentru textul : și eu te iubesc deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). deam citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
pentru textul : Poetul deaveţi perfectă drepte.
pentru textul : sunt doar o atârnare decred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
Încep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
Sarut mâinile.
pentru textul : E. R. deNuta, poemul tau are pasaje emotionante care fara doar si poate arata un potential liric pe care il ai ascuns pe undeva, printr-un sertar. Eu insa ti-as recomanda sa incerci sa scrii mai degajat, mai aerisit, sa eviti o anumita imbacseala de metafore si simboluri care fac lectura in aceasta epoca moderna extrem de greoaie. Nu vreau sa intelegi ca eu as fi adeptul scrierilor fracturiste and such, dar nici asa "prea devreme tarziul acesta"... inca din titlu strecori un patetism care, te rog sa ma crezi ca-ti spun din suflet, nu mai spune nimic unui cititor de azi. In rest, un poem bun, am retinut de aici cateva constructii pline de seva si de miez cum ar fi "pantec de odaie ramas nepangarit" dar sunt mai multe. Iarasi ti-as recomanda sa eviti inversiunea epitet-substantiv pe care a distrus-o limba de lemn comunista "catifelata incheietura" sau "nemiscata lumina". Crede-ma, poemul suna mai bine si daca pui substantivul la locul sau. Poti eventual sa legi apoi altfel versurile. Te mai citesc, Andu
pentru textul : în umbra părului tău deEste un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
pentru textul : povară deNu voiam să spun că o să schimb; ca să mă convingă, franciscului îi va trebui o bâtă mai lungă. Și mai noduroasă. Rămân planetele alea, că așa au venit.
pentru textul : Cunoaștere dePrafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi
pentru textul : Primăvara demulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
pentru textul : angajator deSi mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu dePagini