Ah, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
Cred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
Anyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
Domnule Barb,ai perfecta dreptate atunci când pretinzi sa poti "privi în ochi" un interlocutor.As proceda la fel.Faptul ca am fost întegistrat doar prin niste "semne",cum plastic spui,era cauzat doar de o neglijenta în crearea contului.Pe care ma grabesc sa o repar,cu scuzele de rigoare.N-am intentionat sa ma ascund sau sa jignesc pe cineva.Cu respect si toate cele bune.Viorel Bucur,Karlsruhe,Germania.
e un fel de stare nostalgică ce rămâne în urma lecturii, o duioşie nedisimulată, care, în picături, alunecă din versuri, se pot intui cuminţenia şi liniştea, pe care, fără, cred, intenţia poetului de a le revela, cititorul le simte.
un text frumos, remarc şi finalul, care rupe frumos "celelalte cuvinte", felicitări pentru acest poem liniştit!
desi ideea e simpla, as zice clasica (ma refer la ideaa artistica), textul te lasa cu un profund semn de intrebare, de ce sintem si nu putem fi prieteni cu copii nostri
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
Un poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
nu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
da, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
mulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
Mersi și ție, ca și tuturor celorlalți :) De fapt, pură coincidență, chiar am vrut să trec prin pagina ta, când am văzut că ai postat "Azilul" 1, dar din lipsă de timp, n-am apucat. O să îmi onorez promisiunea deoarece-cred că ți-am mai spus asta-îmi place cum scrii. Mă bucur că ți-a plăcut ce ai citit aici.
Sper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
E simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
Cred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
Bine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
Marina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
Ce mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
nu dom'le, textul asta este serios, este graaaaaaavvvv, ca o femeie graaaaaaavvvida, este serios ca un abore scoooooorbuuurossss. este textul cel mai prooooooofuuuuund de nu ii mai dai de fuuuuuunddd, si apoi daca te apleci sa i vezi fundu' profundu' cazi cu capu' in jos ca ultima data cind s-a cazut in suuuss si s-a ajuuuuns pe luna si dusul a fost dus iar ajunsul ajuns. deci e text cu cadere si cu aplecare si cu niscaiva musai inclinare. de unde si noi ne inclinam si rostim hopa-mitica si la mai mare.....
E drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
până și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ah, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deCred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
pentru textul : văd cireși de smoală deAnyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
Domnule Barb,ai perfecta dreptate atunci când pretinzi sa poti "privi în ochi" un interlocutor.As proceda la fel.Faptul ca am fost întegistrat doar prin niste "semne",cum plastic spui,era cauzat doar de o neglijenta în crearea contului.Pe care ma grabesc sa o repar,cu scuzele de rigoare.N-am intentionat sa ma ascund sau sa jignesc pe cineva.Cu respect si toate cele bune.Viorel Bucur,Karlsruhe,Germania.
pentru textul : stingerea demultumesc, Gebeleizis.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deamărăciunea inimii/mărţişoarele moi ale toamnei/petala ritmurilor de jazz/ a nopţii culoare/visătoarele mele tristeţi/ ecoul unei mici dimineţi.
am încheiat citatele
...
pentru textul : când tu apari defemeia!
pentru textul : tânăr deconcentrat primăvăratic fără prescripţie medicală.
inima, inima, cu ce e bine să o tratezi?! iată.
e un fel de stare nostalgică ce rămâne în urma lecturii, o duioşie nedisimulată, care, în picături, alunecă din versuri, se pot intui cuminţenia şi liniştea, pe care, fără, cred, intenţia poetului de a le revela, cititorul le simte.
un text frumos, remarc şi finalul, care rupe frumos "celelalte cuvinte", felicitări pentru acest poem liniştit!
pentru textul : altfel dedesi ideea e simpla, as zice clasica (ma refer la ideaa artistica), textul te lasa cu un profund semn de intrebare, de ce sintem si nu putem fi prieteni cu copii nostri
pentru textul : Blue Iulia deCa un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II deUn poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : pseudo/credo desi totusi, trebuie
pentru textul : Livada ușilor deschise denu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
pentru textul : Ecce Homo ▒ deInteresant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
pentru textul : insemnare deda, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
pentru textul : de inima ta m-am desprins demulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
momeala adevarata si vie - e mult spus. momeala vie ar fi suficient
pentru textul : go fishing demotan castrat inutile? asta e din bancul cu baba si pestisorul de aur? hmmm!
Mersi și ție, ca și tuturor celorlalți :) De fapt, pură coincidență, chiar am vrut să trec prin pagina ta, când am văzut că ai postat "Azilul" 1, dar din lipsă de timp, n-am apucat. O să îmi onorez promisiunea deoarece-cred că ți-am mai spus asta-îmi place cum scrii. Mă bucur că ți-a plăcut ce ai citit aici.
pentru textul : Paharul cu apă deSper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
pentru textul : În sepia deE simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
pentru textul : Setea deCred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : după ploaie detest
pentru textul : Flash deCare este problema, Daniel? Ce este cu astfel de comentarii? Confunzi facilitatea comentariului cu chat-ul?
pentru textul : prăbuşire deBine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
pentru textul : Salonul de dans deMarina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
pentru textul : ...romantic, dom'le! deCe mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
pentru textul : domnul Pa și visul denu dom'le, textul asta este serios, este graaaaaaavvvv, ca o femeie graaaaaaavvvida, este serios ca un abore scoooooorbuuurossss. este textul cel mai prooooooofuuuuund de nu ii mai dai de fuuuuuunddd, si apoi daca te apleci sa i vezi fundu' profundu' cazi cu capu' in jos ca ultima data cind s-a cazut in suuuss si s-a ajuuuuns pe luna si dusul a fost dus iar ajunsul ajuns. deci e text cu cadere si cu aplecare si cu niscaiva musai inclinare. de unde si noi ne inclinam si rostim hopa-mitica si la mai mare.....
pentru textul : să ne rugăm deE drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deBa cum nu, dar are atatea intelesuri...
pentru textul : studiu în alb și negru deMultumesc Bobadil...intr-un mod asa... imberb. Cu infinita stima... stimabile
pentru textul : primăvară sub clopot deN-ai de ce sa iti ceri scuze. Suna oricum mai bine asa, cum ai corectat.
pentru textul : foarfecele iubirii depână și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
pentru textul : a căzut o stea dePagini