text abscons si slab. nu cred ca asa ceva este poezie, nici macar reprezentare artistica. cred ca trebuie sa iti definesti tie insuti ce vrei sa faci.

Na, interesant!

te rog să citeşti cu atenţie textul. nu am ce detalia, ai un cuvînt greşit. se cuvine să las şi autorului ceva de făcut.

Bună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.

rafael, bine ca ai fost pe-aproape. Hai sa privim si asa: din punct de vedere al fizicii cuantice, amfora si femeia inseamna energie.Le consideram doua focare simetrice fata de originea axelor. Acesta, la randul lui este un punct care intruchipeaza esenta universului. Locul geometric al simbolurilor si interpretarilor diverselor situatii din poezie au o anumita proprietate fata de focare si de centrul axelor.Aceste din urma, coincid in anumite conditii. Pare alambicat. mai vorbim, multumesc.

mulţumesc, o să mă mai gândesc.

acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.

sînt si eu un nesuferit. dar lupta cu gospodinele aciuate pe situri literare la menopauza e în van

P.S. 3 - O problemă care a apărut este transferarea pozelor pe care fiecare le folosește în profil. Nu se va putea face datorită complicațiilor tehnice care apar și deci am să vă rog pe fiecare să vă salvați pozele separat și să le încărcați în profilul personal după lansarea noului site.

despre tacere ca si despre uitare, reinventam mereu motive unui cant ascuns intre secunde ca intre umerii altei lumi... mi-au placut mult: "antilopele uitarii" metafora de finete si sugestiva prin care vad pasul timpului calcind apasat si sigur printre pagini din pacate nescrise, la fel "apa rece a tacerii" cum ademeneste turme de ganduri si ocoleste gheparzii care pandesc din umbra cararea ingusta dintre anotimpuri....

multumesc Adrian pentru trecere, o să țin cont de parerea ta, oricum până acum, nu a trecut niciun comentariu necitit si vă apreciez strădaniile pe care le faceți pe acest site.

Adriana, Hai să discutăm, dacă ai chef, puțin despre New Age. Am să încerc, cȃt voi putea de scurt (pentru a nu plictisi) să zic cum „văd” eu lucrurile. Plec de la un citat, pentru ca îmi e mai ușor. „… in perioada Hinayana categoriile de substanță si calitate, deși oficial nu au fost admise, întotdeauna ele au tins să reapară pe anumite uși din spate… In primul rând, o «casa de stocare a conștiinței» a fost imaginată. Toate traseele morților anterioare și toți germenii gȃndurilor viitoare au fost stocate in acest receptacol. Aici existȃnd numai instantaneitate și corelare” (traducerea aproximativă îmi aparține cu toate deficiențele ei, din Scherbatski, „Buddhist Logic”, care, deși în primă ediție a apărut prin 1934 – 35, ea a fost reeditata de nu știu cȃte ori, ediția din 2003 continuȃnd să ocupe primul loc al vȃnzarilor de cărți pe domeniu respectiv). Adică, așa cu frumos se spune în Avatamsaka Sutra, cunoscută si sub numele de "Flower Garland Sutra" care conține "The Jeweled Net of Indra". Și care este un model fascinant în care universul este reprezentat ca o rețea complexă, o plasă (infinit dimensională), ale cărei noduri sunt perle ce se reflectă nu numai pe sine sau unele în altele, dar oglindesc în ele întregul Cosmos ad infinitum. La rȃndul său Plotin, care încearcă să-l împace pe Platon cu Aristotel, postulează existența a două ipostaze ale materiei. Una care ar corespunde cu „Lumea Ideilor” platoniciană, însă în care toate acestea se află „împreună” (într-un fel de spațiu adimensional - în matematică astfel de spații sunt modelabile în Topologie și, în prelungire, în Teoria Categoriilor și a Toposurilor) și, mai ales, „simultan” (ceea ce te face să te gȃndești că aici ar cam exista un fel de rudiment de „timp”, adică „instantaneitatea”), deci existȃnd un fel de dinamică heracliteană (vezi „Logosul Divin” al acestuia); iar alta corespunzȃnd Empiricului (Sensibilului) nostru de toate zilele – spațial (euclidian) și temporal (liniar) sau, de la Einstein citire, spațio-temporal, din „Peșterea” platoniciană. Generată de „Lumea Ideilor” (la fel de „reală” ca și „Lumea Ideilor”, dar de o „realitate” secundă. Mai adaug: se pare că însuși Platon, în dialogurile sale tȃrzii, tindea spre un oarecare heraclitism în legătură cu „Lumea Ideilor”). Stop. Acum pot spune cam ce-mi trece mie (se poate spune „de-a dreptul fantezist” sau SF) prin cap. Omul ar avea acces la o astfel de „Lume a Ideilor” – Intelect Cosmic - prin așa numitul „simț intern” – discutat azi pe larg de cei care se ocupă cu filosofia „mentalului” și caută „conștiința” și, mai ales „conștiența” (awareness), a nu se confunda cu „știința cogniției” – simț intern de care vorbește Alchimia (Paracelsus chiar postulează existența unui organ intern special), dar, mai ales, Budismul. Deci, omul ar putea avea acces la acest tip de realitate și, mai mult, ar putea „acționa” pe acolo și astfel, indirect, dar mult mai eficient, în Empiric. Dacă astea sunt „fantezii” (sau nu) ar trebui mers prin Astrofizica contemporană și Fizica Subcuantică, care le susține deocamdată teoretic, dar și pe baza unor „măsurători” (deci „obiective”) indirecte în „Cuantic” (Fizica particulelor elementare). Mărturii ar fi tot soiul de manipulări microelectronice, nanotehnologice, ale ingineriei genetice etc., etc.. Ceea ce poate „mirosi” a un fel de „magie” de tip New Age transferată în tehnologie și inginerie. Cu implicații în Empiric, deocamdată, doar vag și greu de bănuit pentru viitor. Or dacă asemenea „acțiuni” se desfășoară necontrolat și necontrolabil, ele ar putea fi amendate de anumite „Legi” din „Lumea (aia a) Ideilor” (Intelect Cosmic) pe care nu le știm. Asociez toate astea cu ceea ce s-a spus, încă în urmă cu peste 2000 de ani în „Yoga Sutra” a lui Patanjali. Care atrage atenția că, într-un anumit stadiu de evoluție, un yoghin poate ajunge să posede puteri supranaturale. Ceea ce este extrem de periculos în măsura în care yoghinul se oprește la acest stadiu și nu evoluează mai departe. Mai departe, spre ce? Păi, de-a valma: spre UNU-l platonician, VIDUL budist, etc. sau cum s-o mai fi numit în diverse contexte culturale (Shamanii tolteci vorbesc, de exemplu, de ceva absolut incognoscibil care se află dincolo de VULTUR care ne oferă „conștiință” pentru ca noi s-o dezvoltăm și, în final, cȃnd murim, s-o oferim drept hrană „prelucrată” aceluiași VULTUR – ceva gen MATRIX), într-un cuvȃnt, spre SACRALITATE (zic eu). Ori New Age-ul pe care îl acuz eu, este ceva de genul unei „magii negre”, necontrolate, „implementată” azi la nivel „tehnologic”. Departe de mine, ca zis „om de știință”, de a blama tehnologia. Dar trebuie să fii „deasupra ei” ca să o poți „controla” în acord cu „legile” Sacralității. Cum sa ajungi acolo?

in nici un caz nu este o poezie. este o revolta atat.
multumesc de citire

îmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.

probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te

porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
las și semnul meu de apreciere pentru ea.

M-am întrebat și eu de ce titlul "Cai în livezi" și uite, acum că ai zis, am luat o temă pentru acasă. Așa că în "Dicționar de simboluri" de J.Chevalier și A.Gheerbrant acest simbol este tratat în 11 pagini. Nu am citit tot, dar câteva interpretări mi-au sărit în ochi, de exemplu : a. calul, divinitate a apelor – se crede că are harul de a face să țâșnească izvoare lovind pământul cu copita.(…) calul poate fi socotit și drept un avatar, sau un auxiliar, al divinității; b. bidiviul solar - în textele budiste, ca și în cele ale Indiei, ba chiar și în cele ale Greciei lui Platon, caii sunt mai ales simboluri ale simțurilor înhămate la carul spiritului; c. calul simbol al măreției - calul alb devine imaginea frumuseții desăvârșite. Bine ai revenit.