Ela, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.

Raluca, la mine chiar nu-i modestie si-n plus momentul meu de glorie inca nu a venit. Asta e doar o etapa pe care orice scriitor trebuie sa o atinga. La mine exigenta mereu a fost un motor bun, in momentul de fata sunt prea putine poeme scrise de mine care sa-mi placa cu adevarat, si nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca peste o perioada, nu foarte lunga de timp, n-o sa-mi mai placa nici alea. Iar tu stii deja ca o colerico-melancolica ca mine e greu de multumit.:))

R de la reloaded? =))

Ce părere ai de varianta: "mă ascund în nașteri obscure"? pentru a nu repeta articolele nehotărâte.

Poezie! E fain să găsești la capătul zilei un text precum respirația gravă pe două octave a unui lirism de calitate. Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc. Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcției "iubire"? Un pasaj cu o rezonanță specială: "nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții... am început să-mi spun, vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul, cred că moștenesc asta de la bunicul(...)" Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...

cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.

Sorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)

Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)

De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.

Like! Reuşită imaginea stilizată despre " aura" sfinţilor.

Matei draga, eu ti-as propune sa lasi gospodinele sa se pupe in fund si tu sa mergi la un psihiatru. Frustrarile tale nu incalca numai regulamentul ci si bunul simt.

Andu și Virgil...mi se pare mie sau vă contraziceți? Ba că e bun ba că e mediocru. Ba că e creștin ba că e ateist. În fine nu mai lipsea mult și vă certați din cauza mea...:) Textul e cuminte chiar riscă prin asta da' mesajul e altul, se sugerează chiar din titlu, ceea ce nu s-a observat din cauză de bonomie respectiv orgoliu. În rest no comment, aveți și voi dreptățile voastre. A : și eu pe a mea. Mai ales. Că doar așa e jocul nu? Amical și cu mulțimiri pentru opinii, Geoege cel Asztalos

Anul acesta a fost ploios, lumea arată de parcă apele nici nu s-ar fi retras de pe fața pămîntului, după potop. A început deja să scadă ziua și aproape uitasem gustul cireșelor coapte. Oare se poate folosi terminologia blue poem? Dacă da, acesta este cel mai frumos blue poem pe care l-am citit de mult timp încoace.

am precizat repetiția aripilor pentru că aripi e un cuvânt extrem de uzitat. Eu una mă feresc în a-l folosi. Desigur nu era vorba de o repetiție în sensul ei obișnuit. Spuneam doar că în momentul lecturii mi-a atras atenția prea mult. Poate și datorită îngerului care crează instant ideea de aripi. E numai o părere. Și se prea poate să exagerez, însă versul „si îmi spune...” aduce ideea de prezent. Mai ales alternând cu „erau” care te trimite spre trecut. De aici contrastul. O seară bună Adriana

Ești un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .

Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.