Textul are textura unui crochiu interior al Nostalgiei...oare merită devoalată acea parte din noi sensibilizată la maximul existențelor noastre? Deosebit finalul: "a lua, așa, câțiva oameni, vii sau transparenți, a-i așeza lângă tine fiecare în parte, fiecare cu ale lui, în parte, lângă tine, apoi a simți lângă care din ei poți trece, așa, o viață, două tu însuți precum lângă El, Jesus, tu însuți" Acest fragment-final de altfel, nu știu de ce, mi-a amintit de poeta mea preferată, Ileana Mălăncioiu, cu poemul: "Le dernier souvenir l’espace dévorait en soi toutes les choses silencieusement je les suivais encore du regard jusqu’à l’endroit où l’on ne voit plus rien comme dans les flancs d’un animal incolore qui épuise le monde et demeure affamé au moment même où il avale tout, jusqu’au dernier être vivant jusqu’à la roche finale ayant servi de tombeau à un homme et jusqu’à la croix posée sur ses épaules une dernière fois épouvantés nous attendions notre tour l’heure approchait fantastique et sévère l’espace dévorait en soi toutes les choses et impuissants nous le regardions faire." și nu știu de ce (sau poate știu deja), în limba franceză... Peniță pentru feed-back.
ideea este frumoasa, viata (sau destinul), ca un snur tras printr-un nasture. uitarea de la sfarsit, daca ai uita, ai mai scrie acest poem? raspunsul este evident, imi amintesc, sunt un nasture ciclicitatea, chiar si ca forma unui nasture, e interesanta, un nasture prin care dzeu ne coase si descoase, ne coase si descoase, ne coase si descoase...
Fabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
m-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
Cred ca poemul contine un echivoc prea frust exprimat, copilareste. In rest e ecologic, curat, insa cum spunea cineva "mai e mult pana departe"... si asta e de bine. Aceasta stangacie mi-a placut, Andu
Daniel, eu îți sugerez să te calmezi și să nu invoci 'mișto-ul' la adresa poeților de pe acest site, deoarece tu ai fost tratat cu maximă politețe. Recunosc, eu sunt mult mai rea uneori decât Adrian și, atunci când am crezut eu că poezia e luată 'la mișto' am făcut și eu 'mișto' de autorul/autoarea care a încercat așa ceva.
Deci nu considera că ai fost luat 'la mișto' pentru că nu știi ce-i aia, Adrian ți-a scris foarte frumos (nu cum îmi scrie mie când mai îmi permit să-l mai iau în bețe, că 'la mișto' la adresa lui am renunțat de la ultima suspendare). Mai bine gândește-te la ce ți-a fost spus în mod constructiv. Poemul tău este foarte slab și nu voi argumenta din simplul motiv că am încredere în tine, după toate astea, că îți vei da singur seama.
Margas
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
masha, e f frumos sa te gandesti la o plimbare prin Bucuresti, de la gara de nord la romexpo, in trasura, cu vestimentatia si manierele de altadata...
PR nu sunt, dar daca stii pe cineva care vrea un PR tanar si nelinistit...
daca ajunge cartea la cluj...cred ca da. acum nu stiu exact dar tirajul este 1000-1500 exemplare, din cate am inteles. ma voi interesa. desi am vazut ca se poate cumpara si online
Raluca, sper ca nu te gandesti la prostii. Parol! Stii cum se spune: o carte noua, e un nou-nascut. In sensul asta, da, apreciez gestul tau f delicat
Dle Gorun, recunosc, de ce sa nu recunosc?:P si daca mi ziceati sa nu recunosc, tot asa faceam. dar mi-a placut dialogul, care e o arta, evident. Filosofii stiu de ce
Multumesc si pentru penita. Credeam ca nu primesc niciuna si, vai, n-am dormit bine o noapte intreaga, Noroc ca nu sunt urs polar!
Sebi, iti vine sa crezi ca m-am uitat pe net sa vad ce inseamna Gambrinus? Halal educatiune, traiasca vinul in care m-am nascut! Pt Sinaia n-am mai cautat, am o strafulgerare ca-i sora mai mica a muntelui Sinai. Ca sa vezi ce inseamna a gandi in zilele noastre...
Maria(na) da, eu zic ca va fi o lansare si la Iasi, posibil prin decembrie...Apocalipsa nu vine, asa ca stau linistit. Si daca vine, am sa fiu ocupat.
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
în primul rînd Apocalipsa nu este „după Ioan”. nu are cum să fie. am mai explicat prin alte părți rațiunea după care se spune „evanghelia după...” și „apocalipsa lui...”. de aceea nu am să o mai fac aici. dar eroarea rămîne. și trădează superficialitate.
din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă. în ce privește conținutul nu mă pronunț. dar m-aș aștepta la mai multă subtilitate și modestie. evident, sînt doar așteptările mele. nimeni nu e obligat să procedeze așa.
poemul tau are sensibilitate si greutate. imi place mult postura de Micul Print a baiatului care contempla luna, dialogul imaginar (sper) cu mama. ce mi se pare putin sarit din logica poetica este "respirația de pe geamuri" care nu este acelasi lucru cu geamul aburit in urma expiratiei. acolo m-am poticnit, de aceea iti specific asta.
Aici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
well, if you say so, who am I to disagree with you? feel free to say something, anything if you so desperately need to have the last word. it's ok with me. as about my comment, I didn't try to have (the last word); I was just giving you an explanation.
Buna seara ! O prima strofa amuzanta intr-un mod pragmatic cu doua versuri construite bizar. As spune ca primul dintre ele "Plantele au in loc de clorofilă simțul riscului," are o idee buna, creaza o altfel de imagine. Magnifica/magnefica ? Eroare sau licenta ? Strofa a doua este slaba in comparatie cu prima. Ii lipseste o idee adevarata. Aceea e un fel de observatie cauzala. Atentie la cacofonie "privirile liviude". Nu e musai sa le evitati, dar este recomandat din ratiuni evidente. Ialin
Textul nu-i rau... poate ai fi putut conduce semnificatia strict medicala spre o parte oculta, sa migrezi fontul spre galben, trecand prin manipura, rostind mantra sacra a focului intr-un altar de sunete centrat pe mi... Nu-mi place " de descoperiri", "c-o"... mai bine "cu o". E o senzatie de joc neterminat in acest text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul are textura unui crochiu interior al Nostalgiei...oare merită devoalată acea parte din noi sensibilizată la maximul existențelor noastre? Deosebit finalul: "a lua, așa, câțiva oameni, vii sau transparenți, a-i așeza lângă tine fiecare în parte, fiecare cu ale lui, în parte, lângă tine, apoi a simți lângă care din ei poți trece, așa, o viață, două tu însuți precum lângă El, Jesus, tu însuți" Acest fragment-final de altfel, nu știu de ce, mi-a amintit de poeta mea preferată, Ileana Mălăncioiu, cu poemul: "Le dernier souvenir l’espace dévorait en soi toutes les choses silencieusement je les suivais encore du regard jusqu’à l’endroit où l’on ne voit plus rien comme dans les flancs d’un animal incolore qui épuise le monde et demeure affamé au moment même où il avale tout, jusqu’au dernier être vivant jusqu’à la roche finale ayant servi de tombeau à un homme et jusqu’à la croix posée sur ses épaules une dernière fois épouvantés nous attendions notre tour l’heure approchait fantastique et sévère l’espace dévorait en soi toutes les choses et impuissants nous le regardions faire." și nu știu de ce (sau poate știu deja), în limba franceză... Peniță pentru feed-back.
pentru textul : a se lua o noapte deideea este frumoasa, viata (sau destinul), ca un snur tras printr-un nasture. uitarea de la sfarsit, daca ai uita, ai mai scrie acest poem? raspunsul este evident, imi amintesc, sunt un nasture ciclicitatea, chiar si ca forma unui nasture, e interesanta, un nasture prin care dzeu ne coase si descoase, ne coase si descoase, ne coase si descoase...
pentru textul : sînt un nasture deFabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
pentru textul : [ praf de nimfă ] dem-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deCred ca poemul contine un echivoc prea frust exprimat, copilareste. In rest e ecologic, curat, insa cum spunea cineva "mai e mult pana departe"... si asta e de bine. Aceasta stangacie mi-a placut, Andu
pentru textul : și nici nu vei ști ba vei ști decred ca ar fi de preferat sa micsorezi imaginea
pentru textul : lansare oficială deDaniel, eu îți sugerez să te calmezi și să nu invoci 'mișto-ul' la adresa poeților de pe acest site, deoarece tu ai fost tratat cu maximă politețe. Recunosc, eu sunt mult mai rea uneori decât Adrian și, atunci când am crezut eu că poezia e luată 'la mișto' am făcut și eu 'mișto' de autorul/autoarea care a încercat așa ceva.
pentru textul : prăbuşire deDeci nu considera că ai fost luat 'la mișto' pentru că nu știi ce-i aia, Adrian ți-a scris foarte frumos (nu cum îmi scrie mie când mai îmi permit să-l mai iau în bețe, că 'la mișto' la adresa lui am renunțat de la ultima suspendare). Mai bine gândește-te la ce ți-a fost spus în mod constructiv. Poemul tău este foarte slab și nu voi argumenta din simplul motiv că am încredere în tine, după toate astea, că îți vei da singur seama.
Margas
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul dedar de aceea este o alta varianta
pentru textul : dade I - varianta 2 desper ca acum ti s-au limpezit nelamuririle, nicodem
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 depardon, scuzati, din motive de justificat entuziasm, am comis o greseala, deci urmeza erata: in fata noastra*.
pentru textul : illusio deUn poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
pentru textul : întoarcerea la praga deDupă întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
multumesc, navigare,
pentru textul : adolescentină dese pare ca ne-am pierdut prin hatisul Hermeneii cu melancolii clasice... deh...
masha, e f frumos sa te gandesti la o plimbare prin Bucuresti, de la gara de nord la romexpo, in trasura, cu vestimentatia si manierele de altadata...
PR nu sunt, dar daca stii pe cineva care vrea un PR tanar si nelinistit...
daca ajunge cartea la cluj...cred ca da. acum nu stiu exact dar tirajul este 1000-1500 exemplare, din cate am inteles. ma voi interesa. desi am vazut ca se poate cumpara si online
Raluca, sper ca nu te gandesti la prostii. Parol! Stii cum se spune: o carte noua, e un nou-nascut. In sensul asta, da, apreciez gestul tau f delicat
Dle Gorun, recunosc, de ce sa nu recunosc?:P si daca mi ziceati sa nu recunosc, tot asa faceam. dar mi-a placut dialogul, care e o arta, evident. Filosofii stiu de ce
Multumesc si pentru penita. Credeam ca nu primesc niciuna si, vai, n-am dormit bine o noapte intreaga, Noroc ca nu sunt urs polar!
Sebi, iti vine sa crezi ca m-am uitat pe net sa vad ce inseamna Gambrinus? Halal educatiune, traiasca vinul in care m-am nascut! Pt Sinaia n-am mai cautat, am o strafulgerare ca-i sora mai mica a muntelui Sinai. Ca sa vezi ce inseamna a gandi in zilele noastre...
Maria(na) da, eu zic ca va fi o lansare si la Iasi, posibil prin decembrie...Apocalipsa nu vine, asa ca stau linistit. Si daca vine, am sa fiu ocupat.
Multumesc
pentru textul : Urâții - lansare de carte deoh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
am tinut cont de sfaturile voastre Adrian Otilia si Sebi va multumesc pentru citire
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deAm schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
pentru textul : Atâta abis deîn primul rînd Apocalipsa nu este „după Ioan”. nu are cum să fie. am mai explicat prin alte părți rațiunea după care se spune „evanghelia după...” și „apocalipsa lui...”. de aceea nu am să o mai fac aici. dar eroarea rămîne. și trădează superficialitate.
pentru textul : doomsday poem dedin păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă. în ce privește conținutul nu mă pronunț. dar m-aș aștepta la mai multă subtilitate și modestie. evident, sînt doar așteptările mele. nimeni nu e obligat să procedeze așa.
poemul tau are sensibilitate si greutate. imi place mult postura de Micul Print a baiatului care contempla luna, dialogul imaginar (sper) cu mama. ce mi se pare putin sarit din logica poetica este "respirația de pe geamuri" care nu este acelasi lucru cu geamul aburit in urma expiratiei. acolo m-am poticnit, de aceea iti specific asta.
pentru textul : respirația de pe geamuri deAici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
pentru textul : Zugzwang declipa si momentul se confunda intrinsec.
pentru textul : Aurore de jour dewell, if you say so, who am I to disagree with you? feel free to say something, anything if you so desperately need to have the last word. it's ok with me. as about my comment, I didn't try to have (the last word); I was just giving you an explanation.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deAdriana, nu confunda totuși un loc virtual de relaxare (ce poate purta diverse nume...) cu un ezine de literatură și arte.
pentru textul : Autodafé derecitesc finalul:
"şi cineva-i spune nedesluşit
nu mai credeam c-o să vii.
Comentarii "
daca ne spui si ce fel de comentarii astepti, e absolut perfect :))
pentru textul : La un ocol arinii deeste vorba despre cuvîntul „om”
pentru textul : picătură deBuna seara ! O prima strofa amuzanta intr-un mod pragmatic cu doua versuri construite bizar. As spune ca primul dintre ele "Plantele au in loc de clorofilă simțul riscului," are o idee buna, creaza o altfel de imagine. Magnifica/magnefica ? Eroare sau licenta ? Strofa a doua este slaba in comparatie cu prima. Ii lipseste o idee adevarata. Aceea e un fel de observatie cauzala. Atentie la cacofonie "privirile liviude". Nu e musai sa le evitati, dar este recomandat din ratiuni evidente. Ialin
pentru textul : Bila deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie deTextul nu-i rau... poate ai fi putut conduce semnificatia strict medicala spre o parte oculta, sa migrezi fontul spre galben, trecand prin manipura, rostind mantra sacra a focului intr-un altar de sunete centrat pe mi... Nu-mi place " de descoperiri", "c-o"... mai bine "cu o". E o senzatie de joc neterminat in acest text.
pentru textul : insulele lui langerhans deam eu senzatia sau fotografia era in alta tonalitate. daca e asa, cred ca atunci imi placea mai mult. dar poate nu era. cine stie..
pentru textul : Te iubesc dus-întors depoate ne spui și de ce, alma. altfel comentariul tău nu rămîne decît o ofensă gratuită. și evident, nefondată.
pentru textul : rețeaua de inutil dePagini