ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
În general, e un text bine scris, care respiră sensibilitate între cuvinte, nu în cuvânt. Se vede aici o mână măcar talentată, dacă nu exersată. Poate că atunci când cele două caractersitici se vor îmbina, nu vor mai apărea scăpări de genul:
" Vântul, după ea, obedient..." - disonanţă la nivel lexical.
"A parfum de femeie" - ...
"Un domn cu părul cărunt, ce mai contează cât de lung" - atunci de ce mai contează că e cărunt, se putea ca domnul să fie în vârstă şi atăt.
"Oare, am sosit prea... din timp?!" - punctuaţia nu încarcă cu sens.
În unele locuri, ar fi mai nimerit să foloseşti virgulă, nu punct.
Virgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
Margas
draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
Virgil, îndrăznesc să semnalez: pe prima pagină postarea vizualei "exaust" de două ori încarcă mult. Poate a doua versiune e îndeajuns, iar prima să lase locul unor texte, precum: "reverie" - Negru Vladimir, "Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata" - Adrian Munteanu, "Caietele lui Filip" - Călin S. Sau dacă dorești să alegi doar vizuale, poți alege încă una, care consideri tu că este foarte reușită pt. prima pagină. Etc. Să nu fie cu bănat. Mulțam.
așa că uite ne putem trezi contemporani
cu Lermontov Omar Khayyam
"cu Rilke
Eminescu sau Nichita
iar lista poate continua
pentru că ei toți
poeții
nu vor să moară"
Fiecare poet în parte a învăţat unul de la celălalt câte ceva. Nimic, nici lor, nici valului actual de poeţi, nu li se poate impune vreun stil anume. Dacă stăm să scormonim prin poezie, dar cu sârg, vom rămâne, probabil uşor dezamăgiţi să constatăm că unele versuri spuse altfel dar cam la fel (că doar îl iubim şi pe Caragiale) ar trebui să ne ducă spre plagiatură, ori, ce ar însemna să plagiem cuvântul? Putem plagia cuvântul când spunem "cer", de exemplu?
Toţii poeţii, toţii scriitorii au citit din toţi, e normal, la un moment dat, să fie simţită o influenţă în opera lor de la un "vecin poet". N. Stănescu a fost, este el până la capăt, dar l-a iubit foarte mult pe Eminescu iar Eminescu i-a cumpărat pe Heine şi Goethe în loc să-şi cumpere haine şi ghete.
Poate că nu este un comentariu pe text ,dar e bine, Andu, că ai scris ce ai scris, aici.
Nu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
Bineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
Mă rog, zic și eu acuma. :)
în ce îmi spui, Virgil. am modificat locul în care se brutaliza fluența. mulțumesc. în privința finalului: e frumoasă varianta propusă de tine, însă prefer să nu fie un final direct descriptiv. așa cred eu, cel puțin deocamdată.
kent lung
ness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
nici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
"Vei pătrunde în încăperea aceea cu pereţii în calcio-vecchio cu firicele de praf irizate când bate soarele bolnav în după-amiezile grele călduroase când lumina vibrează densă şi senzuală simţurile se ascut la maximum te cuprinde o ameţeală poate plăcută dacă n-ai avea senzaţia acestei ameţeli dacă n-ai realiza această ameţeală ca pe un fapt ca pe o realitate în interiorul altei realităţi de obicei banală şi inconsistentă atât de banală şi inconsistentă uneori…"
aici sint doua "cand"-uri, s-ar putea elimina unul prin, spre exemplu, in timp ce soarele bolnav..., sau, timp in care lumina bate...
"marginile fotoliilor blanzi"? nu suna bine! poate marginile sau fotoliile blande...
in rest, o incursiune sau o imersiune intr-un miniaturist "avatar", cu imagini spontane, pline de suspans si modicum.
Mulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
ani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
Salut Sebi,
Felicitări pentru poem. Mi-a plăcut. Dacă l-aș fi scris eu aș fi renunțat la varianta cu Eli, Eli, din prima strofă. Mi se pare ușor forțat pus acolo.
Doar o sugestie.
ma mir ca un text ca Epitaf a primit si o nota de 3 (4) . Sunt convins ca aceasta discordanta fata de notele celorlalti era data de transpunerea poemului in forma fixa. Ma intreb cum ar fi primit adim o astfel de nota... mie imi vine sa injur...
Ram, mulțumesc, întâmplarea este și în interior, nu doar în exterior. De aceea "mor în mine". Părtașă, nu știu; împărtășind aceeași viață-moarte, da. Și în poezie, și dincolo de ea.
m/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
...hai să ne jucăm un pic, Bianca. Probabil că tu ai dreptate în propunerile tale doar dacă îmi spui care e legătura între titlu și ce e sub el:)! Accepți provocarea? 84 pe Terra are un om drag mie. Uite un indiciu:)!
am înţeles foarte bine comentariul tău. Şi era la fel de OK şi dacă spuneai că nu îţi place. Eu aştept orice fel de comentarii sub textele pe care le postez aici (deşi evident că mă bucur cînd reuşesc să scriu ceva peste mediocru) mai ales cînd conţin cel puţin o brumă de explicaţii. Ca întotdeauna, încurajez comentariile şi dialogul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
pentru textul : Albe&reci deFoarte bine spus. Sunt şi adevăruri care dor în acest text.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deÎn general, e un text bine scris, care respiră sensibilitate între cuvinte, nu în cuvânt. Se vede aici o mână măcar talentată, dacă nu exersată. Poate că atunci când cele două caractersitici se vor îmbina, nu vor mai apărea scăpări de genul:
" Vântul, după ea, obedient..." - disonanţă la nivel lexical.
"A parfum de femeie" - ...
"Un domn cu părul cărunt, ce mai contează cât de lung" - atunci de ce mai contează că e cărunt, se putea ca domnul să fie în vârstă şi atăt.
"Oare, am sosit prea... din timp?!" - punctuaţia nu încarcă cu sens.
În unele locuri, ar fi mai nimerit să foloseşti virgulă, nu punct.
Dar, da, un text bun.
pentru textul : Vremuieşte deVirgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMargas
draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
pentru textul : Euridice deVirgil, îndrăznesc să semnalez: pe prima pagină postarea vizualei "exaust" de două ori încarcă mult. Poate a doua versiune e îndeajuns, iar prima să lase locul unor texte, precum: "reverie" - Negru Vladimir, "Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata" - Adrian Munteanu, "Caietele lui Filip" - Călin S. Sau dacă dorești să alegi doar vizuale, poți alege încă una, care consideri tu că este foarte reușită pt. prima pagină. Etc. Să nu fie cu bănat. Mulțam.
pentru textul : prima pagină deașa că uite ne putem trezi contemporani
cu Lermontov Omar Khayyam
"cu Rilke
Eminescu sau Nichita
iar lista poate continua
pentru că ei toți
poeții
nu vor să moară"
Fiecare poet în parte a învăţat unul de la celălalt câte ceva. Nimic, nici lor, nici valului actual de poeţi, nu li se poate impune vreun stil anume. Dacă stăm să scormonim prin poezie, dar cu sârg, vom rămâne, probabil uşor dezamăgiţi să constatăm că unele versuri spuse altfel dar cam la fel (că doar îl iubim şi pe Caragiale) ar trebui să ne ducă spre plagiatură, ori, ce ar însemna să plagiem cuvântul? Putem plagia cuvântul când spunem "cer", de exemplu?
Toţii poeţii, toţii scriitorii au citit din toţi, e normal, la un moment dat, să fie simţită o influenţă în opera lor de la un "vecin poet". N. Stănescu a fost, este el până la capăt, dar l-a iubit foarte mult pe Eminescu iar Eminescu i-a cumpărat pe Heine şi Goethe în loc să-şi cumpere haine şi ghete.
Poate că nu este un comentariu pe text ,dar e bine, Andu, că ai scris ce ai scris, aici.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deAranca - am observat ca in dialogul improvizat on-line se nasc lucruri bune . Ramona e un suflet special. Multumiri de trecere, de la amandoi.
pentru textul : A doua mea copilărie deDe acord cu doamna Papouis. Fara Amalia. Cine e Amalia anyway?
pentru textul : fără amalia deNu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
pentru textul : the terminal deBineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
pentru textul : întotdeauna a fost deMă rog, zic și eu acuma. :)
Luminita, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. onorat de vizita si de faptul ca esti un cititor constant al poeziile mele cu respect
pentru textul : Hibernare deîn ce îmi spui, Virgil. am modificat locul în care se brutaliza fluența. mulțumesc. în privința finalului: e frumoasă varianta propusă de tine, însă prefer să nu fie un final direct descriptiv. așa cred eu, cel puțin deocamdată.
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine dekent lung
pentru textul : ultima soluție deness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
sper sa fi inteles cum trebuie interventia mea
pentru textul : Jocul unui capriciu deasteptam sa fiu corectat. aici e vorba de oximoron si repetitie... dar asta e:)
pentru textul : dialog cu mirabeau deDoresc o explicație. De ce textul a fost trimis în șantier?
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. denici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
pentru textul : dumbrava minunată de"Vei pătrunde în încăperea aceea cu pereţii în calcio-vecchio cu firicele de praf irizate când bate soarele bolnav în după-amiezile grele călduroase când lumina vibrează densă şi senzuală simţurile se ascut la maximum te cuprinde o ameţeală poate plăcută dacă n-ai avea senzaţia acestei ameţeli dacă n-ai realiza această ameţeală ca pe un fapt ca pe o realitate în interiorul altei realităţi de obicei banală şi inconsistentă atât de banală şi inconsistentă uneori…"
aici sint doua "cand"-uri, s-ar putea elimina unul prin, spre exemplu, in timp ce soarele bolnav..., sau, timp in care lumina bate...
"marginile fotoliilor blanzi"? nu suna bine! poate marginile sau fotoliile blande...
in rest, o incursiune sau o imersiune intr-un miniaturist "avatar", cu imagini spontane, pline de suspans si modicum.
pentru textul : Vei pătrunde deMulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
pentru textul : caligrafii deSalut Sebi,
Felicitări pentru poem. Mi-a plăcut. Dacă l-aș fi scris eu aș fi renunțat la varianta cu Eli, Eli, din prima strofă. Mi se pare ușor forțat pus acolo.
Doar o sugestie.
Numai bine,
pentru textul : aici, în depărtare deȘtefan
ma mir ca un text ca Epitaf a primit si o nota de 3 (4) . Sunt convins ca aceasta discordanta fata de notele celorlalti era data de transpunerea poemului in forma fixa. Ma intreb cum ar fi primit adim o astfel de nota... mie imi vine sa injur...
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deIoana, important este ca ai si tu un crochiu la aceasta constringere din aprilie. nu ne-am pierdut...inotam pe unde putem:) a+
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deRam, mulțumesc, întâmplarea este și în interior, nu doar în exterior. De aceea "mor în mine". Părtașă, nu știu; împărtășind aceeași viață-moarte, da. Și în poezie, și dincolo de ea.
pentru textul : poduri suspendate dem/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
pentru textul : mater misericordiae de...hai să ne jucăm un pic, Bianca. Probabil că tu ai dreptate în propunerile tale doar dacă îmi spui care e legătura între titlu și ce e sub el:)! Accepți provocarea? 84 pe Terra are un om drag mie. Uite un indiciu:)!
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deam înţeles foarte bine comentariul tău. Şi era la fel de OK şi dacă spuneai că nu îţi place. Eu aştept orice fel de comentarii sub textele pe care le postez aici (deşi evident că mă bucur cînd reuşesc să scriu ceva peste mediocru) mai ales cînd conţin cel puţin o brumă de explicaţii. Ca întotdeauna, încurajez comentariile şi dialogul.
pentru textul : interludiu|mîinile deam găsit poezia, citind acest text. mi-au plăcut, mai ales,
"scârţâie altfel acest alb care se lasă călcat în picioare
mergem aşa ca dintr-o necesitate gerul consimte
împrejur nimeni şi pâclele de veghe"
"ajungem la destin(aţie) nişte oameni în alb
interior găsim un grad
hai să-l împărţim la doi"
însă aici, la final, "se şoptesc buzele", eu una, fără să dau sfaturi, poate aş fi ales altceva...
un poem frumos, Ottilia, mi-a plăcut!
pentru textul : în fulare de fum oraşul deSe pare că este un club privind păpușile cărora unii "Le scot ochii cu o șurubelniță de jucărie" ...
pentru textul : Păpușile plâng dePagini