Danutza, ma bucur de intilnire si multumesc pentru sugestii. Eu de curente ma folosesc doar atit cit cred ca am nevoie, desi de multe ori prefer sa le ocolesc. De hatirul eului liric, mai las sa-mi scape si cite-o virgula. Enunturile prefer sa le incep cu majuscula si sa le inchei cu punct. In rest inot de voie. Cit despre instantanee, le-am cules totusi din alta parte.
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
de ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
Melancolie şi rutină, Virgil (dacă-mi permiţi renunţarea la pronumele de reverenţă), trasate pe axa unui microoraş/microunivers. Merci de trecere!
Oana, cu riscul de-a părea mai incult decât sunt, nu am citit nimic din Sorin Stoica, deşi notorietatea sa o impune. Mulţumesc pentru lectură şi rezonanţă!
domule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
permite-mi să-ţi spun pe nume. aici nu este mână de începător şi sper să nu te superi că spun şi lucrul acesta. ştiu să apreciez un text, poate să zică lumea ce-o zice! (nu m-oi pricepe eu să scriu ca alţii, dar scriu ca mine şi asta înseamnă mult.)
aici avem de-a face cu un text bun, chiar dacă mai sunt şi stângăcii (o expresie de-a lui Leo)! dar nimeni nu e perfect. iar dacă un poet bun mai greşeşte, este foarte normal. ar fi culmea să fie cineva Dumnezeu!
sper să citesc într-o bună zi o carte de a ta.
Consider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
Despre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
OK Mircea dar organele-s sfarmate si-n strigari iregulare vechiul cantec mai strabate cum prin nopti izvorul sare altfel suiera si striga scapara si rupt rasuna se imping tumultuoase si salbatice pe struna si prin gandu-mi trece vantul capul arde pustiit aspru, rece suna cantul cel etern neispravit unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun? ah... organele-s sfarmate si maestrul e nebun! (scuze, am scris din memorie nu de pe google sau din alta parte) Bobadil.
secolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
Multumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
Este o sintaxa voit arhaica, nu vad ce anume gasesti tu obscur aici, abundenta imaginilor nu face decat sa explice , fara a lasa nici un amanunt la voia intamplarii, neelucidat. Sunt texte de inceput, daca vrei sa stii neaparat ( au patina) haha, vreti totul pe tava, chiar si aici, cand tocmai asta am expus; puterea ta de intelegere e cam limitata, atunci. De ritm vad ca nu te-ai prins absolut deloc. ( el dicta constructiile)
noaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
daca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
folosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
Doru, ai regizat bine monologul ăsta, iar discursul simplu, fără patetism(...mult, e bun dozajul, e o artă să păstrezi măsura) îl pune în valoare. Și autoironia e fină: "mă întind noaptea târziu lângă soție mă pliez precum coada sirenei numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva." Felicitări și pentru carte! Anunță-ne dacă faci lansare...
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
Din punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
a doua strofă mi-a plăcut. are forță și tragism. însă ultimul vers, cu al său „al treilea Război Mondial”, m-a dus cu gândul, prin reducție, la mult prea desele prevestiri ale sfârșitului lumii.
Dorine, iti spun cinstit, "vizualele tale" cum le numesti mie mi se par o catastrofa absoluta, niste glaciatiuni ale mintii, iar ceeace ti-a facut aici aalizei nu este un cadou, ci mai degraba o mana intinsa care ar dori sa te scoata cu bunatate din aceasta euforie complet aiurea in care te afli(pentruca tie se pare ca iti plac aceste chestii pe care le produci, nu le faci dadaist :-), dar pe care tu probabil nu vei dori sa o apuci barbateste, asa-i? Andu
Sorin hmm, daca te aude Robert :)) eu cred ca in momentul in care ai nevoie sa respiri, rareori te mai gandesti la tehnici, la curente si stiluri. Am scris ca Adina ;) Iti multumesc enorm pentru comentariu, vad ca dezlegi cu usurinta halul meu poetic.
Acuma nimeni nu asteapta de la mine critica strict poetica. Ci doar sensoriala si poezia-n sine ori fiecare strofa luata separat care-i de sine statoare in fond mi-a placut. Si m-a dus cu gindul, intr-un alt fel la rabayate. Mereu fac comparatii ca am un defect de-a pune ce-mi place pe loc linga ce mi-a placut o data-altadata.Da, dusmanii mei sint nervozele mele. Dar si prietenii mei. ai nostrii.In final nimic nu-i mai sanatos in viata decit sa-ti cunosti si apropii...nevrozele.( cred ca pun prea multi de ii) ma iarta ,Hanny:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Danutza, ma bucur de intilnire si multumesc pentru sugestii. Eu de curente ma folosesc doar atit cit cred ca am nevoie, desi de multe ori prefer sa le ocolesc. De hatirul eului liric, mai las sa-mi scape si cite-o virgula. Enunturile prefer sa le incep cu majuscula si sa le inchei cu punct. In rest inot de voie. Cit despre instantanee, le-am cules totusi din alta parte.
pentru textul : Mirajul deCred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos dela ce îți folosesc emoticoanele? la lipsa de inspirație? sau la nevoia de distruge? cuvintele
pentru textul : ars poetica II dede ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
pentru textul : nu știu dacă deMelancolie şi rutină, Virgil (dacă-mi permiţi renunţarea la pronumele de reverenţă), trasate pe axa unui microoraş/microunivers. Merci de trecere!
Oana, cu riscul de-a părea mai incult decât sunt, nu am citit nimic din Sorin Stoica, deşi notorietatea sa o impune. Mulţumesc pentru lectură şi rezonanţă!
pentru textul : Lunea se moare uniform dedomule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
pentru textul : kore2 depermite-mi să-ţi spun pe nume. aici nu este mână de începător şi sper să nu te superi că spun şi lucrul acesta. ştiu să apreciez un text, poate să zică lumea ce-o zice! (nu m-oi pricepe eu să scriu ca alţii, dar scriu ca mine şi asta înseamnă mult.)
pentru textul : REM deaici avem de-a face cu un text bun, chiar dacă mai sunt şi stângăcii (o expresie de-a lui Leo)! dar nimeni nu e perfect. iar dacă un poet bun mai greşeşte, este foarte normal. ar fi culmea să fie cineva Dumnezeu!
sper să citesc într-o bună zi o carte de a ta.
da, a fost un fel dragoste umbland pe doua picioare, daca de Pesamosca vorbesti. zile faine!
pentru textul : fără de arginţi denu stiu ce sa zic. credibil inceputul, faina imaginea finala, dar parca-parca m-am simtit ca o barca
pentru textul : fără cuvinte deConsider cuvântul cu pricina nonliric, din exprimarea civilă, fără pic de poezie, ca şi ultimele trei versuri ale acelei strofe pentru care am făcut sugestia în comentariul anterior a fi eliminate/modificate. Modificarea de acum, da, a eliminat cuvântul inacceptabil pe Hermeneia (total de acord cu decizia lui Adrian), dar înlocuirea făcută nu a adus un plus de lirism. Oricum, e bine că aţi scăpat de frig :)
pentru textul : liquido deDespre vulgarităţi în literatura de calitate, a trecut "moda".
Apreciez tonul comentariului, mănuşile puse peste pumnal :), dar mărturisesc că se simte înţepătura. Mea culpa!
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deFoarte tare, tu l-ai facut? Cred ca ar fi mers si ceva explicatii, eventual o mica polemica sub aceasta vizuala, parerea mea. Remarcabil, Andu
pentru textul : preemptive love deOK Mircea dar organele-s sfarmate si-n strigari iregulare vechiul cantec mai strabate cum prin nopti izvorul sare altfel suiera si striga scapara si rupt rasuna se imping tumultuoase si salbatice pe struna si prin gandu-mi trece vantul capul arde pustiit aspru, rece suna cantul cel etern neispravit unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun? ah... organele-s sfarmate si maestrul e nebun! (scuze, am scris din memorie nu de pe google sau din alta parte) Bobadil.
pentru textul : this is a film desecolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
pentru textul : La mulți ani! deMultumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
pentru textul : Gânduri deam uitat. as prefera sa fie un titlu aici. la fel de simplu si elegant
pentru textul : .. deEste o sintaxa voit arhaica, nu vad ce anume gasesti tu obscur aici, abundenta imaginilor nu face decat sa explice , fara a lasa nici un amanunt la voia intamplarii, neelucidat. Sunt texte de inceput, daca vrei sa stii neaparat ( au patina) haha, vreti totul pe tava, chiar si aici, cand tocmai asta am expus; puterea ta de intelegere e cam limitata, atunci. De ritm vad ca nu te-ai prins absolut deloc. ( el dicta constructiile)
pentru textul : Pierdute umbre denoaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dedaca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
folosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
pentru textul : Ulcior deDoru, ai regizat bine monologul ăsta, iar discursul simplu, fără patetism(...mult, e bun dozajul, e o artă să păstrezi măsura) îl pune în valoare. Și autoironia e fină: "mă întind noaptea târziu lângă soție mă pliez precum coada sirenei numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger îmi dau de știre că sunt om – nimic altceva." Felicitări și pentru carte! Anunță-ne dacă faci lansare...
pentru textul : Scrum VI dede ce în cutia cu nisip?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist demersi, Virgil, am modificat ca să se deschidă din titlu.
pentru textul : din poezie scapă cine poate deSunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deIoana Cătălina, bine ai venit pe Hermeneia. Am reţinut sugestia ta care şlefuieşte şi nuanţează.
Toate cele bune
pentru textul : ieşirea din cerc deDin punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
pentru textul : faute de mieux dea doua strofă mi-a plăcut. are forță și tragism. însă ultimul vers, cu al său „al treilea Război Mondial”, m-a dus cu gândul, prin reducție, la mult prea desele prevestiri ale sfârșitului lumii.
„curând // în al treilea Război Mondial”…
eu aș renunța la el.
pentru textul : Origini abandonate de”Zeii e printre noi”. Drăguță ironie și text zglobiduș. Zeus are ”tobercoloză”, asta da știre de ora 5.
pentru textul : Poveste cu zei deDorine, iti spun cinstit, "vizualele tale" cum le numesti mie mi se par o catastrofa absoluta, niste glaciatiuni ale mintii, iar ceeace ti-a facut aici aalizei nu este un cadou, ci mai degraba o mana intinsa care ar dori sa te scoata cu bunatate din aceasta euforie complet aiurea in care te afli(pentruca tie se pare ca iti plac aceste chestii pe care le produci, nu le faci dadaist :-), dar pe care tu probabil nu vei dori sa o apuci barbateste, asa-i? Andu
pentru textul : linia deSorin hmm, daca te aude Robert :)) eu cred ca in momentul in care ai nevoie sa respiri, rareori te mai gandesti la tehnici, la curente si stiluri. Am scris ca Adina ;) Iti multumesc enorm pentru comentariu, vad ca dezlegi cu usurinta halul meu poetic.
pentru textul : pustiul-memorie deAcuma nimeni nu asteapta de la mine critica strict poetica. Ci doar sensoriala si poezia-n sine ori fiecare strofa luata separat care-i de sine statoare in fond mi-a placut. Si m-a dus cu gindul, intr-un alt fel la rabayate. Mereu fac comparatii ca am un defect de-a pune ce-mi place pe loc linga ce mi-a placut o data-altadata.Da, dusmanii mei sint nervozele mele. Dar si prietenii mei. ai nostrii.In final nimic nu-i mai sanatos in viata decit sa-ti cunosti si apropii...nevrozele.( cred ca pun prea multi de ii) ma iarta ,Hanny:)
pentru textul : engrame dePagini