NOTA: Nu stiu ce incurcatura a iesit. Comentariul care urmeaza a fost primul si nu apare. La cel de al doilea am acordat o penita. Si ea nu apare la textul Adrianei. Poate ma ajuta cineva din Consiliu.
Iata acest prim comentariu.
Cuprins de acest farmec al textului, simt:
O Rugă
de a ieşi din a doua cădere, negând-o:
a exteriorului interior
a auzului negat
a gândului, negându-l
a văzului ne-văzului
a rătăcirii ne-rătăcitoare
aroma de mir al arderii care umple ecoul
„bătăilor inimii mele - clopote
într-un templu de ceară”
da, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
Mâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
Am impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
paul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
alma, eu cred ca tu incepi sa ai o problema. care nu are nici o legatura cu tot ce se petrece aici. tu insa simti nevoia sa iti rezolvi aici problema. si, cum spun medicii, folosesti un tratament nepotrivit pentru problema pe care o ai. si e pacat pentru ca nici problema nu se rezolva si te agiti degeaba. ce am scris eu mai inainte este o zicala romaneasca si ideea nu este in a jigni pe cineva ci a caracteriza o apucatura, o situatie. sper sa inteleaga paul asta. si oricine cade in hermeneutica lui de aici. in ce priveste tu, alina, ce are capra cu iapa? tu chiar nu pricepi ca aluneca spre penibil toata smiorcaiala asta? te-am obligat eu vreodata sa faci ceva? ba mai mult, te-am rugat eu sa o faci? pina si orice urma de recunostinta isi pierde orice haz cind cel ce o merita se coboara la ce te cobori tu. enigma mea este cum de tu nu pricepi asta. sau poate o fi asa de aiurea in romania zilele astea ca nu se mai vede binele de rau si normalul de anormalitate. ciudat...
Iulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
De bine!
secolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
hei! bine ai revenit să fie într-un ceas bun
m-ai pus la grea încercare cu
sunt la câţiva metri de gheaţă sau de vagin
nu înțeleg versul ăsta
poate voiai să zici că ești la câțiva metri de un vagin de gheață, lucru pe care nu l-aș dori nimănui
dar ce mai contează?
o lectură faină
care, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
poate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
eu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
Pai în primul rând haikurile nu sunt creații lirice în sensul poeziei moderne. Descriu imagini, idei filosofice, concepte, toate incluzând un element sezonal explicit sau implicit și două elemente diferite conectate între ele și evitând metaforele. Recomand Matsuo Basho, ca etalon al perfecțiunii în poezia haiku. Fiind foarte diferit de poezia lirică modernă, poezia haiku, evident, nu are cum să apese pedala de accelerație ale acelorași sentimente ca și poezia lirică. Un haiku caută să concentreze cât mai multă imagine în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Haikul și poezia lirică sunt genuri diferite, cu scopuri diferite. Nu știu cât de multă poezie haiku ai citit tu, dar aș fi curios să îmi dai niște exemple de haiku reușite, expresive, în concepția ta (de autori consacrați). Asta m-ar ajuta să înțeleg mai bine care îmi sunt lipsurile și cum le pot remedia. Pentru mine e o provocare personală să scriu în dialectul huțul sau în japoneză, în primul caz datorită apartenenței mele la populația respectivă iar în al doilea caz datorită superiorității limbii japoneze la compunerea acestui gen de poezie (e normal să fie așa, deoarece haikul a fost construit pentru a exploata la maxim valențele limbii japoneze). Fiind, personal, un luptător împotriva monoculturilor și a globalizării, prefer ca versurile scrise de mine să fie, în măsura posibilităților, în mai mult de o limbă. Dacă aș avea timp și energie, mi-aș transpune toate poemele în zeci de limbi. La haiku e în general mai ușor să transpui cele trei versuri în mai multe limbi. Cei care scriu poezie haiku în general mi-au apreciat pozitiv versurile și m-au încurajat să continui seriile mele multilingvistice. Legat de dorința ta de a vedea și alte poezii, voi adăuga pe pagină și din poeziile mele lirice pe viitor.
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
cel care nu a înțeles că nu am nimic cu nimeni și a început să mă jignească fără vreun motiv special!dacă textul pe care l-am postat e slab sau foarte slab, acest lucru nu înseamnă ca domnia sa să mă jignească!da,eu l-am jignit,adevărat, dar după ce el m-a făcut să mă întrebt dacă acest site are membrii cu adevărat de marcă!poate nu sunt eu omul potrivit pentru a scrie,dar nu permit cuiva să vină și să mă facă în fel și chip,fără motiv! mulțumesc!
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
deci, mulțumiri, mulțumiri, pupături... deci, Ottilia deocamdată poezie. Să vedem cît de aprigă va fi participarea aici și ne vom gîndi dacă se poate și mai multe după aceea.
cami, cred ca purtam pe dinauntru sentimente lasate in noi de la nastere, asa-mi explic eu unele lucruri pe care le simt ca facand parte din mine, constienta fiind ca nu eu le-am zidit inauntru. multumesc de interpretarea asta luminoasa si de gestul tau cu penita:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
NOTA: Nu stiu ce incurcatura a iesit. Comentariul care urmeaza a fost primul si nu apare. La cel de al doilea am acordat o penita. Si ea nu apare la textul Adrianei. Poate ma ajuta cineva din Consiliu.
Iata acest prim comentariu.
Cuprins de acest farmec al textului, simt:
O Rugă
de a ieşi din a doua cădere, negând-o:
a exteriorului interior
a auzului negat
a gândului, negându-l
a văzului ne-văzului
a rătăcirii ne-rătăcitoare
aroma de mir al arderii care umple ecoul
pentru textul : de-a-ndăratelea de„bătăilor inimii mele - clopote
într-un templu de ceară”
P.S. Aș putea să scriu ”scrisoare de adio” către mârlanul cu bordmașină”, dar dacă totuși mă grăbesc?
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină deda, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
pentru textul : silences deMâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
pentru textul : Mâțâli deSarbatori fericite tuturor "hermeneilor"! Multam Hermeneia ca existi! Sa ne citim cu bine!
pentru textul : Sărbători fericite! depărpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deAm impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
pentru textul : Absenții dezumzetul electronilor şi întreaga tehnologie, camerele de luat vederi...
se aude, se vede, se simte ceva din ceea ce se poate întâmpla?!
"nicio mişcare"...
cred că este un scenariu suficient de reuşit încât transmită.
pentru textul : apăsat debingo. bingo!uite asa imi place mult mult. am cazut in capcana iluziei. am vazut o camera care nu era, si chiar multe altele. super.
pentru textul : crochiu I depaul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
pentru textul : seară rotundă dealma, eu cred ca tu incepi sa ai o problema. care nu are nici o legatura cu tot ce se petrece aici. tu insa simti nevoia sa iti rezolvi aici problema. si, cum spun medicii, folosesti un tratament nepotrivit pentru problema pe care o ai. si e pacat pentru ca nici problema nu se rezolva si te agiti degeaba. ce am scris eu mai inainte este o zicala romaneasca si ideea nu este in a jigni pe cineva ci a caracteriza o apucatura, o situatie. sper sa inteleaga paul asta. si oricine cade in hermeneutica lui de aici. in ce priveste tu, alina, ce are capra cu iapa? tu chiar nu pricepi ca aluneca spre penibil toata smiorcaiala asta? te-am obligat eu vreodata sa faci ceva? ba mai mult, te-am rugat eu sa o faci? pina si orice urma de recunostinta isi pierde orice haz cind cel ce o merita se coboara la ce te cobori tu. enigma mea este cum de tu nu pricepi asta. sau poate o fi asa de aiurea in romania zilele astea ca nu se mai vede binele de rau si normalul de anormalitate. ciudat...
pentru textul : îngeri sub cărămizi deIulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deDe bine!
"vreme / vene", "eterni / viermi" cam schiopateaza rimele :) "veninoase vene" - interesant te salut cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Mai dă-mi să mușc o dată din sânul tău de viermi desecolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
pentru textul : La mulți ani! dehei! bine ai revenit să fie într-un ceas bun
pentru textul : focuri dem-ai pus la grea încercare cu
sunt la câţiva metri de gheaţă sau de vagin
nu înțeleg versul ăsta
poate voiai să zici că ești la câțiva metri de un vagin de gheață, lucru pe care nu l-aș dori nimănui
dar ce mai contează?
o lectură faină
care, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă depoate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru textul : Haiku deîmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deuite si penita. :)
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deeu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
mulţumesc, Mariana, pentru implicare.
O t t i l i a
pentru textul : şi s-au ales cu mine dePai în primul rând haikurile nu sunt creații lirice în sensul poeziei moderne. Descriu imagini, idei filosofice, concepte, toate incluzând un element sezonal explicit sau implicit și două elemente diferite conectate între ele și evitând metaforele. Recomand Matsuo Basho, ca etalon al perfecțiunii în poezia haiku. Fiind foarte diferit de poezia lirică modernă, poezia haiku, evident, nu are cum să apese pedala de accelerație ale acelorași sentimente ca și poezia lirică. Un haiku caută să concentreze cât mai multă imagine în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Haikul și poezia lirică sunt genuri diferite, cu scopuri diferite. Nu știu cât de multă poezie haiku ai citit tu, dar aș fi curios să îmi dai niște exemple de haiku reușite, expresive, în concepția ta (de autori consacrați). Asta m-ar ajuta să înțeleg mai bine care îmi sunt lipsurile și cum le pot remedia. Pentru mine e o provocare personală să scriu în dialectul huțul sau în japoneză, în primul caz datorită apartenenței mele la populația respectivă iar în al doilea caz datorită superiorității limbii japoneze la compunerea acestui gen de poezie (e normal să fie așa, deoarece haikul a fost construit pentru a exploata la maxim valențele limbii japoneze). Fiind, personal, un luptător împotriva monoculturilor și a globalizării, prefer ca versurile scrise de mine să fie, în măsura posibilităților, în mai mult de o limbă. Dacă aș avea timp și energie, mi-aș transpune toate poemele în zeci de limbi. La haiku e în general mai ușor să transpui cele trei versuri în mai multe limbi. Cei care scriu poezie haiku în general mi-au apreciat pozitiv versurile și m-au încurajat să continui seriile mele multilingvistice. Legat de dorința ta de a vedea și alte poezii, voi adăuga pe pagină și din poeziile mele lirice pe viitor.
pentru textul : Ĥ mare (Nori – Nuboj – Clouds - Nuages) deMie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
pentru textul : futility I deÎmi place finalul - e simplu, firesc şi liric în acelaşi timp. Totuşi, aş tăia "de sus".
Nu-mi place aici: "Astăzi
pentru textul : Bunicul decu o lumânare în mână
stau în biserică" - puţintel patetic.
cel care nu a înțeles că nu am nimic cu nimeni și a început să mă jignească fără vreun motiv special!dacă textul pe care l-am postat e slab sau foarte slab, acest lucru nu înseamnă ca domnia sa să mă jignească!da,eu l-am jignit,adevărat, dar după ce el m-a făcut să mă întrebt dacă acest site are membrii cu adevărat de marcă!poate nu sunt eu omul potrivit pentru a scrie,dar nu permit cuiva să vină și să mă facă în fel și chip,fără motiv! mulțumesc!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
pentru textul : suflet de mama dedeci, mulțumiri, mulțumiri, pupături... deci, Ottilia deocamdată poezie. Să vedem cît de aprigă va fi participarea aici și ne vom gîndi dacă se poate și mai multe după aceea.
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 decuvinte scrise împreunat? frizeaza gramatica, nimic mai mult.
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun dedap. multam de atentionare. e proaspat scrisa... so... nu ma pot abtine sa nu le postez imediat.
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deMulţumesc pentru vizită Mariana. Ai surprins perfect simbolismul culorilor în poezia mea. Mă bucur că ţi se pare o poezie sugestivă.
pentru textul : piatră de var decami, cred ca purtam pe dinauntru sentimente lasate in noi de la nastere, asa-mi explic eu unele lucruri pe care le simt ca facand parte din mine, constienta fiind ca nu eu le-am zidit inauntru. multumesc de interpretarea asta luminoasa si de gestul tau cu penita:)
pentru textul : cuvinte de leac dePagini