nu se înțelege prea bine: --- să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale).--- ce înseamnă asta de fapt? eu din e-mail am înțeles să nu public decît texte inedite în primele 2 luni ale "existenței" mele pe site. da! vrei să îl scot, virgil? mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva". am nevoie de "altceva la acest text".
Știința umană a pus acolo un scaun, ”o măsură elementară de siguranță”. Poezia mini-busolei (așa ceva plutește acolo în aer; 1:13) arată ”adevărul” și ”realitatea”.
2:41 - 3:30 ”Some celestial event. No, no words to describe it. Poetry! They should have sent a poet. So beautiful! So Beautiful! So beautiful!... I have no idea.
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
Incearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
după ce te obișnuiești cu tehnica și uneltele de lucru ar trebui să fie ușor. dar vine partea grea, și cunoști și tu starea - căutarea mesajului artistic. mulțumesc.
Problema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
ea fuma lung trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului așteaptă șinele ploaia de fier aceste versuri imi par suficiente pentru a exprima starea autorului, mai ales ca se folosesc de aceasi idee si insista pe tema "nimanui nu ii pasa". poate acesta ar trebui sa fie titlul. restul imi pare balast.
d-le Dinu, întâmplător sau nu, suntem născuți în aceeași zi,chiar dacă la câțiva ani distanță, mă cheamă și Nicolata, așa că acel cerc îl simt și eu în fiecare an...poemul mi s-a potrivit ca o hăinuță pe care o îmbrac așteptând sărbătoarea...
„în ziua de şase încremenesc ca o pasăre
strig ca o piatră pictez luptele”..
mulțumesc.
Multumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
mulțumesc pentru observații. ernst wolfinger, nu am înțeles ce vrei să spui. nu are sens. încep să cred că ai o inabilitate pentru percepția metaforelor.
Titlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
Ioana, eu nu intru/nu am intrat pe clubliterar. si sincera sa fiu, textul indicat de tine nu l-am citit pe poezie.ro in 2003 (nu stiu cit eram sau nu, pe acasa, in tara, pe atunci), avind in vedere cite texte sint pe acolo... mi s-a parut ca exista insa o nuanta de repros. in fine, daca doresti comentarii la textele tale, lasa-ma pe mine sa decid, insa nu la aceasta maniera.
cel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
Multumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
probabil ca ar fi util daca s-ar mentiona si datele (macar aroximative) cind au fost facute aceste fotografii sau ce epoci reprezinta, si eventual localitatile. altfel se risca un text relativ incert si neprofesionist.
și mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu se înțelege prea bine: --- să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale).--- ce înseamnă asta de fapt? eu din e-mail am înțeles să nu public decît texte inedite în primele 2 luni ale "existenței" mele pe site. da! vrei să îl scot, virgil? mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva". am nevoie de "altceva la acest text".
pentru textul : poemul cornet de semințe deȘtiința umană a pus acolo un scaun, ”o măsură elementară de siguranță”. Poezia mini-busolei (așa ceva plutește acolo în aer; 1:13) arată ”adevărul” și ”realitatea”.
2:41 - 3:30 ”Some celestial event. No, no words to describe it. Poetry! They should have sent a poet. So beautiful! So Beautiful! So beautiful!... I have no idea.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deeu am gasit asemanarea interesanta, la ce ma gandesc eu si la ce te gandesti tu? Ambele tablouri sunt reusite.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deo poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
pentru textul : avalanșa deam incorporat majoritatea acestor întrebări și răspunsuri în pagina RIF a site-lui http://hermeneia.com/faq
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deiata o idee de la care se mai poate lucra

pentru textul : my Mary deIncearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
pentru textul : zilnică deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
după ce te obișnuiești cu tehnica și uneltele de lucru ar trebui să fie ușor. dar vine partea grea, și cunoști și tu starea - căutarea mesajului artistic. mulțumesc.
pentru textul : okinawa dragostea mea deProblema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deea fuma lung trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului așteaptă șinele ploaia de fier aceste versuri imi par suficiente pentru a exprima starea autorului, mai ales ca se folosesc de aceasi idee si insista pe tema "nimanui nu ii pasa". poate acesta ar trebui sa fie titlul. restul imi pare balast.
pentru textul : ...istoria scrumului devreau sa fiu in toata eu , dar se vede ca inca e o iluzie . multumesc de comentare
pentru textul : Iluzie ded-le Dinu, întâmplător sau nu, suntem născuți în aceeași zi,chiar dacă la câțiva ani distanță, mă cheamă și Nicolata, așa că acel cerc îl simt și eu în fiecare an...poemul mi s-a potrivit ca o hăinuță pe care o îmbrac așteptând sărbătoarea...
pentru textul : doomsday poem de„în ziua de şase încremenesc ca o pasăre
strig ca o piatră pictez luptele”..
mulțumesc.
Multumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deNicodem, nu făceam referire dpdv gramatical la "gura bortei năpârcii", ci la felul cum este construită - într-un genitiv dublu, foarte supărător.
pentru textul : noapte cu plată demulțumesc pentru observații. ernst wolfinger, nu am înțeles ce vrei să spui. nu are sens. încep să cred că ai o inabilitate pentru percepția metaforelor.
pentru textul : fără cuvinte deTitlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
pentru textul : Rădăcinile visului deIoana, eu nu intru/nu am intrat pe clubliterar. si sincera sa fiu, textul indicat de tine nu l-am citit pe poezie.ro in 2003 (nu stiu cit eram sau nu, pe acasa, in tara, pe atunci), avind in vedere cite texte sint pe acolo... mi s-a parut ca exista insa o nuanta de repros. in fine, daca doresti comentarii la textele tale, lasa-ma pe mine sa decid, insa nu la aceasta maniera.
pentru textul : știi, doar dimineața... decel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
pentru textul : cel ce scrie poeme deMultumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
pentru textul : Spune-mi, Copilărie ded-le Teodoriu
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deDjamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
pentru textul : memoria imediatã deNu pot gasi cuvinte pentru a descrie sentimentul trezit de cuvintele tale... mă regasesc...
pentru textul : breathing again deunde pot fi citite textele care intra in concurs?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deTu ai mereu tendinta de a scrie poezie manifest. :) Iti reuseste stilul acesta. Si cel yerba mate. :)
pentru textul : de ce ar trebui deprobabil ca ar fi util daca s-ar mentiona si datele (macar aroximative) cind au fost facute aceste fotografii sau ce epoci reprezinta, si eventual localitatile. altfel se risca un text relativ incert si neprofesionist.
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru decontributia...
pentru textul : ne-rugăciune depersonal cred ca un astfel de text este mai degraba creator de respingere intre crestini decit de apropiere. dar probabil asta s-a si urmarit.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deși mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată decu siguranţă yester, este un text pus în grabă. îl voi modifica. mulţumesc pentru interes.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc III dePagini