Ai un typo la "acoperșiuri". Mi-a plăcut ideea lui "veneau pictori sub umbrele". Pare prea scurt textul pentru cât ai vrut să spui, imaginile parcă sunt înghesuite.
Vă mulțumesc sincer că v-ați oprit și ați lecturat modesta mea încercare literară. Am rămas plăcut surprins să descopăr că sunteți din Găești, eu sunt de ,,pământ", dintr-un modest cătun din faimoasa comună Petrești, satul Coada Izvorului. Poate aveți timp și lecturați și din proză, în mod special m-ar interesa părerea dvs. despre eseul ,,Drumul meu unic". Vă mulțumesc și vă doresc un CRĂCIUN FERICIT !
Nicholas, te-ai lămurit cum vine treaba cu plagiatul?
Și cu insinuările făcute pentru cei cu IQ-ul mic, mic de tot, mai mic decât epsilon?
Pentru că abia după aceea pot să încep să îți vorbesc despre non-valoare... cu referire la text desigur!
P.S.
Te rog să nu îți schimbi poza din pagina de autor
da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru
avusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
a ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
dacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
contestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
Corect - "Les immigrants de la Capitale".
Profit de ocazie spre a semnala două greşeli de română în textul postat. Prima e un dezacord între subiect şi predicat (produs prin atracţie): "nu ştiu care dintre eminescu, porumbescu, grigorescu sau enescu şi-au uitat numele pe acolo". Subiectul e CARE, deci predicatul trebuie să apară la singular.
A doua, pluralul corect de la PALMĂ e PALME, nu PĂLMI.
Sper să nu vă supăraţi.
...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
... știi și tu Marina,ca să augmentez, personalizând ordinar ... perfecțiunea stă în ochii privitorului. Deci asta e și așa va fi , dragă privitoare:) după cum vorovește dl. Florin Piersic. [(eu am o chestie, citesc ce scriu cu voce tare... și sincer, nu mă deranjează aliterația aceasta, chiar și după 8 ani de muzică:) ]
"mama poetilor ratacitori",
alma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
crochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
there are some beautiful images here: the child who had never learned the race was running, the blue acrobat in equilibrium on his ball
from another paradise.
I would review though the part with:
the child felt through his nostrils
how the man’s steps slice the air - sounds slightly heavy.. try: the child felt through his nostrils the air sliced by man's steps
and this part:
with all his heart he would have liked to play
like a normal child - sounds rather blunt in fact I would have bypassed verse 2 straight onto no 3 (stanza 3).
I sense the pain, strength through the unfortunate ordeal but sometimes people have to accept and move on and I don't think the poem is far from shining its message like a beacon!
Multumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
societate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
mă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
Adrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
O idilă răcoroasă, plăcută! Discursul tău este mai sigur, mai clar, ești mai dezinvolt în expresie, fără teamă de simplitate. Secvența asta ar mai trebui lucrată să nu alunece în lbj comun: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă: Imagini inedite: " ne va tăia cărarea ca pe-o șuviță aurie de singurătate" "în ochii tăi culorile vin pe furiș" "Domnul ne leagănă pașii atât de ușor"
Andu, eu nu văd nicio dictatură din partea lui Adrian. Dimpotrivă, îl văd de multe ori că se controlează. În orice caz mai mult decît te controlezi tu. Sînt gata să pun pariu că dacă ai fi editor și cineva te-ar lua în dărbacă (așa cum o faci tu) ai face podeaua cu el (sau cu ea) pe aici. Am văzut reacții de-ale tale față de autorii tineri sau adolescenți. Nu mai vreau să menționez faptul că am primit mesaje de la unii autori care m-au avertizat că nu vor mai publica pe Hermeneia din cauza hărțuirii la care îi supui și în general din cauza atacurilor care la tine foarte ușor alunecă de la text la orice caracteristică personală a autorului. Nu tot așa pot spune despre Adrian. Și, by the way, îl poți apela cu Adrian dacă nu te pricepi să scrii Agheorghesei (ceva ce mă miră știindu-te mare patriot). Anyway, nu văd nicio urmă de dictatură. Iar textul acela nu a fost nici pus și nici propus pentru remarcate de către Adrian. Deci, mult scandal fără obiect. Iar dacă tu vezi alte texte mai bune de ce nu le acorzi măcar o peniță de aur? Nu cumva ești inconsecvent în toată gălăgia asta pe care o faci? Dacă ar exista momentan (în ultimele zile, etc) texte pe care tu le consideri mai bune și care ar merita remarcate, de ce nici măcar tu nu le remarci? Deci, eu zic, pînă îți clarifici tu toată această încrîncenare, încearcă să fii mai rezervat cu convingerile. Despre alții sau despre site în general. Știi, mie cel mai frică îmi e de oamenii care nu mai au dubii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Remediez link-ul cit mai repede posibil. Cu totul altul era, de la Centrul Pompidou.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deAi un typo la "acoperșiuri". Mi-a plăcut ideea lui "veneau pictori sub umbrele". Pare prea scurt textul pentru cât ai vrut să spui, imaginile parcă sunt înghesuite.
pentru textul : Anul trecut la Avignon deVă mulțumesc sincer că v-ați oprit și ați lecturat modesta mea încercare literară. Am rămas plăcut surprins să descopăr că sunteți din Găești, eu sunt de ,,pământ", dintr-un modest cătun din faimoasa comună Petrești, satul Coada Izvorului. Poate aveți timp și lecturați și din proză, în mod special m-ar interesa părerea dvs. despre eseul ,,Drumul meu unic". Vă mulțumesc și vă doresc un CRĂCIUN FERICIT !
pentru textul : Bibeloul de porțelan deNicholas, te-ai lămurit cum vine treaba cu plagiatul?
pentru textul : totul pare că merge pe dos deȘi cu insinuările făcute pentru cei cu IQ-ul mic, mic de tot, mai mic decât epsilon?
Pentru că abia după aceea pot să încep să îți vorbesc despre non-valoare... cu referire la text desigur!
P.S.
Te rog să nu îți schimbi poza din pagina de autor
da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru
pentru textul : gust de timp deavusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
pentru textul : Simple suspiciuni dea ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
pentru textul : vremuri deeprimată - perimată
pentru textul : Fi-va mie dedacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
pentru textul : Amintirile unui Sfinx demă amuzi Alina. am să mă gîndesc la asta
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – decontestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
pentru textul : Dumnezeu deda, asa e. ma gindeam sa il pun la experiment
pentru textul : antiplatonice III deCorect - "Les immigrants de la Capitale".
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deProfit de ocazie spre a semnala două greşeli de română în textul postat. Prima e un dezacord între subiect şi predicat (produs prin atracţie): "nu ştiu care dintre eminescu, porumbescu, grigorescu sau enescu şi-au uitat numele pe acolo". Subiectul e CARE, deci predicatul trebuie să apară la singular.
A doua, pluralul corect de la PALMĂ e PALME, nu PĂLMI.
Sper să nu vă supăraţi.
...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
pentru textul : Într-o Iarnă dePrecizari: este vorba de fotografia domnului Radu Portocala ce se poate vedea si compara pe aceste doua linkuri: http://cotidianul.ro/index.php?id=8206&art=21327&diraut=253&cHash=c041fd... din 5 decembrie 2006 si http://www.hermeneia.com/info/1709 din 5 noiembrie 2006.
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL deEste o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
pentru textul : Te țin în brațe de... știi și tu Marina,ca să augmentez, personalizând ordinar ... perfecțiunea stă în ochii privitorului. Deci asta e și așa va fi , dragă privitoare:) după cum vorovește dl. Florin Piersic. [(eu am o chestie, citesc ce scriu cu voce tare... și sincer, nu mă deranjează aliterația aceasta, chiar și după 8 ani de muzică:) ]
pentru textul : Într-o Iarnă de"mama poetilor ratacitori",
pentru textul : Viraj mult prea strâns dealma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
să știi că textul nu este prost. dar cu siguranță că ar trebui să renunți la abundența asta de „și”-uri
pentru textul : Durere decrochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
pentru textul : last man standing I deavand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSpor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
there are some beautiful images here: the child who had never learned the race was running, the blue acrobat in equilibrium on his ball
from another paradise.
I would review though the part with:
the child felt through his nostrils
how the man’s steps slice the air - sounds slightly heavy.. try: the child felt through his nostrils the air sliced by man's steps
and this part:
with all his heart he would have liked to play
like a normal child - sounds rather blunt in fact I would have bypassed verse 2 straight onto no 3 (stanza 3).
I sense the pain, strength through the unfortunate ordeal but sometimes people have to accept and move on and I don't think the poem is far from shining its message like a beacon!
Lovely to read you!:p
pentru textul : The end of the blue period deC
Multumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
pentru textul : poezia mea de azi desocietate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
pentru textul : Când greierii tac decu sinceritae, din toata inima, felicitari
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" demă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
pentru textul : anna deAdrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
O idilă răcoroasă, plăcută! Discursul tău este mai sigur, mai clar, ești mai dezinvolt în expresie, fără teamă de simplitate. Secvența asta ar mai trebui lucrată să nu alunece în lbj comun: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă: Imagini inedite: " ne va tăia cărarea ca pe-o șuviță aurie de singurătate" "în ochii tăi culorile vin pe furiș" "Domnul ne leagănă pașii atât de ușor"
pentru textul : așa de ușor deAndu, eu nu văd nicio dictatură din partea lui Adrian. Dimpotrivă, îl văd de multe ori că se controlează. În orice caz mai mult decît te controlezi tu. Sînt gata să pun pariu că dacă ai fi editor și cineva te-ar lua în dărbacă (așa cum o faci tu) ai face podeaua cu el (sau cu ea) pe aici. Am văzut reacții de-ale tale față de autorii tineri sau adolescenți. Nu mai vreau să menționez faptul că am primit mesaje de la unii autori care m-au avertizat că nu vor mai publica pe Hermeneia din cauza hărțuirii la care îi supui și în general din cauza atacurilor care la tine foarte ușor alunecă de la text la orice caracteristică personală a autorului. Nu tot așa pot spune despre Adrian. Și, by the way, îl poți apela cu Adrian dacă nu te pricepi să scrii Agheorghesei (ceva ce mă miră știindu-te mare patriot). Anyway, nu văd nicio urmă de dictatură. Iar textul acela nu a fost nici pus și nici propus pentru remarcate de către Adrian. Deci, mult scandal fără obiect. Iar dacă tu vezi alte texte mai bune de ce nu le acorzi măcar o peniță de aur? Nu cumva ești inconsecvent în toată gălăgia asta pe care o faci? Dacă ar exista momentan (în ultimele zile, etc) texte pe care tu le consideri mai bune și care ar merita remarcate, de ce nici măcar tu nu le remarci? Deci, eu zic, pînă îți clarifici tu toată această încrîncenare, încearcă să fii mai rezervat cu convingerile. Despre alții sau despre site în general. Știi, mie cel mai frică îmi e de oamenii care nu mai au dubii.
pentru textul : ... căluții în flăcări deCalin, am simtit nevoia sa-l recitesc.
si spun multumesc.
"Într-o zi va prefera
să nu mai meargă la lucru,
ori să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.
Să nu mai deschidă umbrela deloc.
Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea."
fac o reverenta domnului B. si ma duc.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deda, cam asa e tot ce am scris in ultimii 3 ani, o serie neintrerupta de clisee
pentru textul : bronzul orologiilor dePagini