Sapphire, mulțumesc de urare! Am modificat câte ceva și parcă sună mai bine!

Când vei renunța la prețiozități vei scrie mult mai bine, părerea mea.
Poemul are o idee foarte bună, însă ar trebui rescris... punctuație excesivă, versuri prea scurte care mimează încărcătura emoțională sau semantică, 'încă' 'ca niște' dar mă rog, cam asta ești tu la ora actuală.
Față de alte elucubrații citite lately poemul ăsta nu e chiar rău.
Andu
P.S.
Titlul e de fițe de intelectual ratat.

Nu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))

intotdeauna un panaceu*

Ehe, daca e sa-l compar cu chestiile tale brand este un pic. Asa, in valoare absoluta, nu-i. Dar totul pe lume e relativ, right? Andu

Raspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
Am aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!

Virgile, Hai s-o lăsăm baltă. Mottoul tău cu "poezia nu este viața și viața nu este poezie", nu-și are efect asupra mea. Știi bine că, din cuvintele tale vei fi judecat. Ce, numai bolboroseala fanteziei voastre face poezie? Cred că ceea ce numești tu poezie și ceea ce numesc eu poezie, sunt două mere diferite. Hermeneia e un termen furat de tine din teologie! De ce Cristos n-ar avea loc aici? Poezia postată mai sus e întru amintirea nașterii Lui. E timpul sărbătoririi nașterii Sale, nu? Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta! Mă calci pe un buton când încerci să mă iei de sus. Văd că dai pupicuri pe la poezii blasfemietoare și la cea despre El, îi dai ghionturile astea! Știu cât ești de argumentativ, dar dreptatea nu e întotdeauna de partea ta, cât ai da tu din buze și din coate. Virgile, nici poeziile tale n-au gust. Sînt uscate ca oasele de crocodil. Ți-o spun eu, nicodem. Pune-o la creier și nu te da filosof. Comul tău e plin otravă. Să închidem nasturele aici. De jigniri și de răni e plină lumea...

cred ca am visat ca revenisem, asa cum visez uneori inorogi, in jurul maicii tereza. textul mi a dat intr adevar senzatia de blues, asa cum, daca ar fi fost jazz, sa zicem, mi ar fi dat cam aceeasi senzatie. dar vorba cuiva, nu suntem toti din saint louis in strofa I mi a placut cum ai folosit ideea expusa in versul 4, strofa a II a se incheie stralucit, la fel, buna ideea din strofa III. de asemenea, in strofa I injectia, morfina, m au suparat putin. insa pruncii m au facut sa zambesc. si eu zambesc... in strofa a II la fel m au suparat 2 expresii "acum cand" si "ca inca", poate si unele verbe. as fi cautat niste sinonime in ultima strofa, iar "doar" a vrut sa ma supere. da nu m am lasat. inteleg ca ai mizat pe asta, no?

Vă mulțumesc mult de vizită, am modificat si este un poem mai melodios :) Am umblat puțin si la sfârsitul poeziei. Cum vi se pare? cu drag, erika

...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).

...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.

Bun!

Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!

...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:

1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."

Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...

2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"

Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.

3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."

De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.

4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."

Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.

...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.

Să ai o zi frumoasă!

deocamdataa din motive tehnice convertirea unui text intr-o alta sectiune o poate face numai un editor. de aceea te rog sa precizezi aici link-ul textului si sectiunea + subsectiunea la care doresti sa fie incadrat si un editor o va face pentru tine.
voi scrie si un anunt cu privire la aceasta pentru ca vad ca a devenit o problema

Andrei, textul e mai degrabă o proză fragmentată decât poezie. E drept, una bună... dar proză.

Virgil,
Eu nu te întreb dacă în SUA fiecare scrie cum vrea, pentru că ştiu că şi acolo, ca în orice ţară civilizată (şi, mai ales, ca în ţările europene, care au o civilizaţie mult mai veche - căci ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul"? Existau ei? Iaca, nu!) există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia. Iar aceste instituţii sunt Academiile, ale căror decizii trebuie să aibă putere de lege. Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei. La noi, în 1860, s-a trecut, prin lege, la scrierea cu caractere latine. Legea a fost semnată de primul-ministru, pe numele lui Ion Ghica! Asta, ca să răspund insinuării tale privind datoria guvernelor de a se implica în problemele de limbă.
Dar să lăsăm asta! Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"? Păi dacă ar face aşa, ar fi depunctaţi la examene, poate chiar le-ar pierde! Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei? Dincolo de faptul că ar lua note mici, nu te-ai teme că unii l-ar eticheta drept agramat? Ca pe Elena Băsescu, care a devenit proverbială prin pluralul "succesuri"? (Legat de asta - un detaliu amuzant! Când fata Preşedintelui a dat pe gură acest plural, s-a găsit un individ care s-o apere, spunând că, de fapt, ea a folosit o formă care, pe vremea lui Alecsandri, era corectă! Poftim mistificaţie linguşitoare, mai ceva decât orice mistificaţie de pe vremea Cârmaciului! Păi biata fată nici nu ştie bine cine a fost Alecsandri şi cam prin ce cluburi de fiţe umbla!!!).
Să-ţi povestesc o întâmplare. Eram student în anul al doilea la Filologie şi am avut un examen scris cu celebrul profesor Dimitrie Macrea, autor al unui la fel de celebru "Dicţionar al limbii române moderne". Cine lua minimum 8 la scris, putea să nu se mai prezinte la oral. M-am pomenit cu 8. Dar, fiind eu cel mai bun student din grupă la gramatica istorică şi ştiind ce ştiu, am protestat (susţinut şi de asistentă) şi am intrat la oral, ca să-mi măresc nota. Profesorul m-a ascultat, a ascultat şi ce zice asistenta despre mine, dar nu mi-a dat decât 9, atrăgându-mi atenţia că fac greşeli de ortografie. Am încercat să-i demonstrez că nu e adevărat, susţinând că e mai corect cum am scris eu sintagmele cu pricina (care, după un timp, s-au şi scris cum susţineam eu). Profesorul (care în anul următor mi-a dat zece, amintindu-şi, cu un zâmbet, de incidentul anterior) mi-a dat un sfat pe care nu l-am uitat nici azi: "Niciodată să nu ai idei personale în domeniul ortografiei, pentru că poţi fi luat de incult; chiar dacă publici un studiu în care susţii o anume idee, n-ai voie s-o pui în practică decât atunci când ea a fost validată de Academie, printr-un nou îndrumar ortografic). Eu am înţeles, astfel că şi atunci când nu sunt de acord cu anumite norme (cum ar fi, de pildă, variantele libre "cireşe"-"cireşi", de care râde până şi nea Gică, un ţăran care are grijă de casa mea de la ţară atunci când eu sunt la oraş), le respect. Cum aş putea să depunctez un elev care scrie "Am cumpărat un kg de cireşi"? M-ar reclama şi ar câştiga, ba chiar ar putea să reiasă că eu n-am habar care e forma corectă (sau care sunt formele corecte).
Prin urmare, vorba maghiarului francofil: "A bon entendeur salut!" (cu un accent grav pe A!).

nu mai promit. încerc doar să mă țin de cuvînt. :)