Vă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
Și tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
Doamna Cristina, nu mi-o luați în nume de rău și nu vă supărați, dar devine clar gestul dumneavoastră revanșard de ”hăituire” a autorului și nu sunt deloc adeptul unor astfel de atitudini extraliterare, metehne împrumutate probabil de prin alte comunități care le încurajează. Dorința mea e să ne păstrăm cumpătul în fața oricărui fel de opinii și să nu transformăm ”critica” în unealtă a vendetelor personale. Mulțumesc.
poemul tau are acuratete si lirism, moliciunea rememorarii mitului, ceva imagini frumoase, dar si multe elemente de care te poti lipsi sau nu functioneaza in logica stilistica. uite, de ex, in strofa 2, "gleznele noastre/făceau dragoste cu pământul bolovănos" este o metafora care proneste de la o idee interesanta dar, daca probezi semnificatii, observi ca gleznele in pamantul bolovanos nu pot face dragoste, poate doar un viol. ...
Cred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
Ori eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
Mai rar la tine astfel de construcții literare. Habar n-ai cît mă bucur! Referire la forma clasică. Ai așternut o temă erotică (adâncă și penetrantă) ;) Sugerez două versuri suplimentare pentru respirație și relaxare. Respect, Cris
Oana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
Ialin, Într-adevăr, textul suferă în multe privințe.Am realizat asta doar după ce ți-ai aruncat ochiul critic asupra ei.Mulțumesc! A fost scrisă într-o perioadă în care sufeream de manierism, dar pentru mine are o anume muzicalitate, iar versurile greu de înțeles ascund trăiri care, pentru un străin, nu pot însemna mare lucru. Din câte țin minte, atunci nu doream să-mi închid inspirația unui drum în noapte prin ritm și depășisem perioada în care nu puteam concepe o strofă fără rimă și ritm. Se vede că tinzi spre o perfecțiune a construcției poetice , așa cum muribundul dorește coșciugul perfect. Până la noi critici, S-auzim numai de bine!
mulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
uneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
dom-le, nu stiu cum poti sa ai atata trecere cu texte atat de alambicate si tendentioase. alambicate in sensul ca faci un amalgam de idei, adica pureci cu nunta si cu dumnezei... si tendentioase, in sensul ca profiti de idei atat de mult dezbatute, tratate si aprofundate de/a lungul timpului, incat, desi sunt sau au devenit banale, tot starnesc tulburare in inima cititorilor...!?!
e bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!
Nutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
mi-a ramas in minte mai ales imaginea cu:
"oameni de toate vîrstele ușor supraponderali și nervoși
acum în ajun de sărbători
striviți în ușile magazinelor
așteptînd un fel de minune
care nu se mai întîmplă"
am impresia ca aici e forta textului, in imaginea aceasta cu oameni care asteapta ca de sarbatori sa se intample „ceva”, acel ceva care din pacate nu vine odata cu colindele, acel ceva care in ultima vreme ajunge sa semene tot mai mult a minune...
apoi am retinut finalul care intregeste un gand venit din trecut... un gand frumos care insemna mai mult o pace interioara, "zapada si soare", decat o minune... si acel "doamne" care suna ca o rugaciune.
Doru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!
da, un poem în care umorul negru e în simbioză cu ironia unui suflet mâhnit, acestea redate cu eleganța fină pe care o are Virgil. poate fi un poem de referință pentru o tristețe socială sau un psalm.
dar pentru că eu cred (chiar îmi place să cred) că e un psalm modern și îmi place să mă opresc pe fiecare vers, odihnindu-mi înțelesurile, acord semnul meu de prețuire.
Jenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
nu cred ca am ridicat piatra. si nici nu am intentionat sa lovesc pe nimeni. ti-am spus doar ce ti-a transmis textul. despre tine. personal, habar nu am ce are textul asta cu glosolalia. dar banuiesc ca fiecare are dreptul sa abereze in voie. faptul ca tu nu poti intelege cum intr-un anumit text se pot folosi doua limbi diferite (fara ca asta sa aiba absolut nici o conotatie religioasa) nu este problema mea. fiecare banuiesc ca avem limitele noastre. si nu cred ca te cunosc, nici din atlanta si nici din alta parte. asta nu inseamna ca nu e posibil sa ne fi intilnit vreodata. nu am inteles ce vrea sa insemne "titlu simandicos". si nici "text cetos". nu stii ce inseamna december? sau blues? in final vreau sa iti reamintesc ca incadrarea de novice pe hermeneia nu are de-a face cu nimic altceva decit cu nivelul de la care scrii, nivel care a fost constat de consiliul hermeneia. in privinta asta ne straduim sa nu avem nici excese si nici menajamente.
emiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deȘi tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deDoamna Cristina, nu mi-o luați în nume de rău și nu vă supărați, dar devine clar gestul dumneavoastră revanșard de ”hăituire” a autorului și nu sunt deloc adeptul unor astfel de atitudini extraliterare, metehne împrumutate probabil de prin alte comunități care le încurajează. Dorința mea e să ne păstrăm cumpătul în fața oricărui fel de opinii și să nu transformăm ”critica” în unealtă a vendetelor personale. Mulțumesc.
pentru textul : Cineva depoemul tau are acuratete si lirism, moliciunea rememorarii mitului, ceva imagini frumoase, dar si multe elemente de care te poti lipsi sau nu functioneaza in logica stilistica. uite, de ex, in strofa 2, "gleznele noastre/făceau dragoste cu pământul bolovănos" este o metafora care proneste de la o idee interesanta dar, daca probezi semnificatii, observi ca gleznele in pamantul bolovanos nu pot face dragoste, poate doar un viol. ...
pentru textul : căutarea marelui doi deîndrăzneţ
pentru textul : Dilema creştinului deam fotografii, dar, regret, nu pun. motive personale.
pentru textul : dimineață la nice dear fi meritat totusi o fotografie...macar Mediterana sau orasul vechi sau pietrele alea de pe plaja...
pentru textul : dimineață la nice demulțumesc, Lucian
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deSeamana cu Yerba mate. Ai putea sa continui seria...
pentru textul : downloadez poezii II deAm ţinut cont de sugestii. Mă bucur foarte mult să te revăd în pagina mea.
O primăvară frumoasă !
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deCred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
pentru textul : Despre pom deOri eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMai rar la tine astfel de construcții literare. Habar n-ai cît mă bucur! Referire la forma clasică. Ai așternut o temă erotică (adâncă și penetrantă) ;) Sugerez două versuri suplimentare pentru respirație și relaxare. Respect, Cris
pentru textul : Ulcior deOana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
pentru textul : Femme fatale deAAA-oleu ! Dacă se vede bine şi din perspectivă neacademică, eu mă bucur.
Mulţumesc pentru trecere şi semn.
Cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deIalin, Într-adevăr, textul suferă în multe privințe.Am realizat asta doar după ce ți-ai aruncat ochiul critic asupra ei.Mulțumesc! A fost scrisă într-o perioadă în care sufeream de manierism, dar pentru mine are o anume muzicalitate, iar versurile greu de înțeles ascund trăiri care, pentru un străin, nu pot însemna mare lucru. Din câte țin minte, atunci nu doream să-mi închid inspirația unui drum în noapte prin ritm și depășisem perioada în care nu puteam concepe o strofă fără rimă și ritm. Se vede că tinzi spre o perfecțiune a construcției poetice , așa cum muribundul dorește coșciugul perfect. Până la noi critici, S-auzim numai de bine!
pentru textul : Prag demulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
pentru textul : învăţ să mor fără tine deuneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
dom-le, nu stiu cum poti sa ai atata trecere cu texte atat de alambicate si tendentioase. alambicate in sensul ca faci un amalgam de idei, adica pureci cu nunta si cu dumnezei... si tendentioase, in sensul ca profiti de idei atat de mult dezbatute, tratate si aprofundate de/a lungul timpului, incat, desi sunt sau au devenit banale, tot starnesc tulburare in inima cititorilor...!?!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deerata noianul de clone...
pentru textul : Răsare dee bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!
pentru textul : epistolă pentru iarnă deNutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu
pentru textul : la marginea ochiului care visează demi-a ramas in minte mai ales imaginea cu:
pentru textul : zăpadă și soare de"oameni de toate vîrstele ușor supraponderali și nervoși
acum în ajun de sărbători
striviți în ușile magazinelor
așteptînd un fel de minune
care nu se mai întîmplă"
am impresia ca aici e forta textului, in imaginea aceasta cu oameni care asteapta ca de sarbatori sa se intample „ceva”, acel ceva care din pacate nu vine odata cu colindele, acel ceva care in ultima vreme ajunge sa semene tot mai mult a minune...
apoi am retinut finalul care intregeste un gand venit din trecut... un gand frumos care insemna mai mult o pace interioara, "zapada si soare", decat o minune... si acel "doamne" care suna ca o rugaciune.
Doru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!
pentru textul : Raspunde-ti! deda, un poem în care umorul negru e în simbioză cu ironia unui suflet mâhnit, acestea redate cu eleganța fină pe care o are Virgil. poate fi un poem de referință pentru o tristețe socială sau un psalm.
pentru textul : tapiserie II ▒ dedar pentru că eu cred (chiar îmi place să cred) că e un psalm modern și îmi place să mă opresc pe fiecare vers, odihnindu-mi înțelesurile, acord semnul meu de prețuire.
Jenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
pentru textul : Descoperirea depersonalizarea naturii tale în care te imaginezi a fi aici dă potențial poeziei.
pentru textul : figurine albnegre deIarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah dezile de moină -
pentru textul : Renga dedin ultimul ţurţure
picură soare
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
nu cred ca am ridicat piatra. si nici nu am intentionat sa lovesc pe nimeni. ti-am spus doar ce ti-a transmis textul. despre tine. personal, habar nu am ce are textul asta cu glosolalia. dar banuiesc ca fiecare are dreptul sa abereze in voie. faptul ca tu nu poti intelege cum intr-un anumit text se pot folosi doua limbi diferite (fara ca asta sa aiba absolut nici o conotatie religioasa) nu este problema mea. fiecare banuiesc ca avem limitele noastre. si nu cred ca te cunosc, nici din atlanta si nici din alta parte. asta nu inseamna ca nu e posibil sa ne fi intilnit vreodata. nu am inteles ce vrea sa insemne "titlu simandicos". si nici "text cetos". nu stii ce inseamna december? sau blues? in final vreau sa iti reamintesc ca incadrarea de novice pe hermeneia nu are de-a face cu nimic altceva decit cu nivelul de la care scrii, nivel care a fost constat de consiliul hermeneia. in privinta asta ne straduim sa nu avem nici excese si nici menajamente.
pentru textul : december blues deemiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
pentru textul : don petrică dePagini