Excelent text, savuros, plin de o ironie amară foarte bine dozată. Îl gust, cu atât mai mult cu cât şi pe mine "zeloţii" lui Iliescu, pe vremea când conducea el "destinele tineretului român", m-au determinat să-mi tund admirabila chică de poet. Rememorez, legat de aceasta, două episoade, precizând că faptele se petreceau în 1969, scopul fiind acela de a înăbuşi în faşă influenţa evenimentelor din 68, din Franţa. Pe străzi umblau comandouri alcătuite, chipurile, din muncitori, care acostau tinerii cu plete şi-i duceau în frizerii, unde erau tunşi extrem de sever. Tot aşa, tipii cu barbă erau raşi. Un asemenea grup a intrat în holul Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi, la un moment dat, cum pe scări cobora profesorul de lingvistică Emanuel Vasiliu, pe care nu l-am văzut niciodată altfel decât cu o simpatică bărbuţă, cerberii l-au apucat, ca odinioară oamenii lui Brâncoveanu pe cuviosul (dar oarecum culpabilul) Antim, cu scopul de a-l duce să-i taie barba. În zadar protesta omul că are poza în buletin cu barbă. Au sărit câţiva studenţi şi l-au salvat.
Al doile episod e legat de tânărul, pe atunci, poet Adrian Păunescu. La Facultatea de Română funcţiona cenaclul Junimea (condus de George Ivaşcu), în care Păunescu era lider de opinie. Se impunea nu doar prin fermitatea intervenţiilor, dar şi prin vocea tunătoare (utilizată, mai apoi, la Cenaclul Flacăra), ca şi prin chica enormă. Deodată, la şedinţa desfăşurată în luna dedicată de Partid (re)educării tinerilor cu tendinţe suspecte, Păunescu a apărut tuns frumos, stârnind, la intrarea în amfiteatrul Odobescu (şedinţa începuse), râsete semnificative. "Trebuie să ne conformăm...", a zâmbit confuz şi cu jenă autorul "Mieilor primi". Adevărul era că mai bine te duceai singur la frizerie, ca să te tunzi acceptabil (ceea ce am făcut, cu durere, şi eu). Dacă te prindeau ăia, erai tuns aproape zero. Acţiunea punitivă a durat cam vreo lună, apoi s-a renunţat.
Am şi alte amintiri, mai dureroase. Inclusiv trecerea tatălui meu pe la Canal. Dar eu am rămas aici, în România. Fiul meu, însă, nu. Se află în Quebec, unde scoate un mensual pentru imigranţi: "Les imigrants de la Capitale".
Sapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
da și nu; faptul că repeți „mîna mea” în versurile 3 și 4 din strofa a doua este o redundanță neavenită. cam tot la fel se percepe și folosirea repetată a pronumelor „meu”, „mea”, „mine”, „îmi” ăn aceeași strofă. încearcă să o citești cu voce tare și cu atenție și procedează în consecință.
Superb! mie nu mi se pare „psedo-psalm”, ci psalm curat, având din belșug tot ce-i trebuie. Și încărcătură simbolică, și tensiune, și sfințenie. singura chestie care mă calcă pe nervi este titlul. titlul acesta s-a tolănit peste frumusețea asta de poezie și zice „lasă, vezi-ți de drum că n-ai ce găsi aici.”.
mi-a plăcut și felul în care ai gândit acest crescendo al vremurilor – de la somn la trâmbiță. (trompetă? nu trâmbiță era?!)
pun aici imaginile care mi se par cele mai reușite… ba nu, nu le pun. e un poem în întregime bun. Chapeau!
nu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
multam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
Reprosul tau imi face bine , la fel si umorul, iti multumesc frumos. Promit sa te sun, stiam ca esti ocupat cu masteratul,bref dorinta ta e porunca pentru mine:)
Cât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de altfel din tiparele autorului) pică fatal în câteva tipare blagiene 'cu câinele și cu săgețile ce mi-au rămas/ la rădăcinile tale mă-ngrop/ Dumnezeule, pom blestemat' desigur aceste versuri pe care le-am citat din memorie scuze de eventualele inexactități sunt esențialmente psalmodice, la fel ca și încercările acestui autor din păcate nereușind să-și găsească încă un 'caracater' liric (vorba unui antecomentator) suficient de puternic pentru a da 'bună-ziua' hârtiei poetice, fie ea și virtuală.
Vă recomand mai multă detașare domnule Eugen.
Margas
Fermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
Aş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
o imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
Splendid poem. Foarte bine construit. dozat, exprimat. Remarc versurile: "a luat un braț de orhidee albe și a plecat/ să hrănească marea" Am fost inițial nedumerită de prezența orhideelor, nu se potriveau contextului geografic. Apoi mi-am zis că ai avut nevoie de flori din "altă lume" ca să exprimi moartea. Și finalul este super. Așa m-ai deposedat de încă o peniță. /O\
da, textul nu e nou dar ca si atunci cind l-am citit prima data si acum zimbesc. uite ca imi place acest fel mucalit al tau de a scrie ca si cum ai privi cu coada ochiului peste umar. o lipsa sanatoasa de patima. o poezie
Marina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
asta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
O observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vai, marga, cum ai putut tu cu sufletul tău pur, sensibil și imaculat să mă jignești în așa hal?:)
pentru textul : Paul, te iubesc canonic dee perfectiune. poezia asta poate ca nu o atinge, dar dupa parerea mea este foarte buna.
pentru textul : cerc deExcelent text, savuros, plin de o ironie amară foarte bine dozată. Îl gust, cu atât mai mult cu cât şi pe mine "zeloţii" lui Iliescu, pe vremea când conducea el "destinele tineretului român", m-au determinat să-mi tund admirabila chică de poet. Rememorez, legat de aceasta, două episoade, precizând că faptele se petreceau în 1969, scopul fiind acela de a înăbuşi în faşă influenţa evenimentelor din 68, din Franţa. Pe străzi umblau comandouri alcătuite, chipurile, din muncitori, care acostau tinerii cu plete şi-i duceau în frizerii, unde erau tunşi extrem de sever. Tot aşa, tipii cu barbă erau raşi. Un asemenea grup a intrat în holul Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi, la un moment dat, cum pe scări cobora profesorul de lingvistică Emanuel Vasiliu, pe care nu l-am văzut niciodată altfel decât cu o simpatică bărbuţă, cerberii l-au apucat, ca odinioară oamenii lui Brâncoveanu pe cuviosul (dar oarecum culpabilul) Antim, cu scopul de a-l duce să-i taie barba. În zadar protesta omul că are poza în buletin cu barbă. Au sărit câţiva studenţi şi l-au salvat.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deAl doile episod e legat de tânărul, pe atunci, poet Adrian Păunescu. La Facultatea de Română funcţiona cenaclul Junimea (condus de George Ivaşcu), în care Păunescu era lider de opinie. Se impunea nu doar prin fermitatea intervenţiilor, dar şi prin vocea tunătoare (utilizată, mai apoi, la Cenaclul Flacăra), ca şi prin chica enormă. Deodată, la şedinţa desfăşurată în luna dedicată de Partid (re)educării tinerilor cu tendinţe suspecte, Păunescu a apărut tuns frumos, stârnind, la intrarea în amfiteatrul Odobescu (şedinţa începuse), râsete semnificative. "Trebuie să ne conformăm...", a zâmbit confuz şi cu jenă autorul "Mieilor primi". Adevărul era că mai bine te duceai singur la frizerie, ca să te tunzi acceptabil (ceea ce am făcut, cu durere, şi eu). Dacă te prindeau ăia, erai tuns aproape zero. Acţiunea punitivă a durat cam vreo lună, apoi s-a renunţat.
Am şi alte amintiri, mai dureroase. Inclusiv trecerea tatălui meu pe la Canal. Dar eu am rămas aici, în România. Fiul meu, însă, nu. Se află în Quebec, unde scoate un mensual pentru imigranţi: "Les imigrants de la Capitale".
Sapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
pentru textul : Oglinda deAtrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
pentru textul : Fantomele din Balcani dePling poetele de soc estetic mai Gorune" de la Volga pin' la Tisa tot poetul plinsu... ( habar n-am cum se scrie treaba asta)
pentru textul : Plansu-mi-s-a deSti ca esti isteata, Doamna? Am modificat dupa inima (si mintea) dumitale.
pentru textul : Rugina cuielor deSi eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deda și nu; faptul că repeți „mîna mea” în versurile 3 și 4 din strofa a doua este o redundanță neavenită. cam tot la fel se percepe și folosirea repetată a pronumelor „meu”, „mea”, „mine”, „îmi” ăn aceeași strofă. încearcă să o citești cu voce tare și cu atenție și procedează în consecință.
pentru textul : Umbra. deSuperb! mie nu mi se pare „psedo-psalm”, ci psalm curat, având din belșug tot ce-i trebuie. Și încărcătură simbolică, și tensiune, și sfințenie. singura chestie care mă calcă pe nervi este titlul. titlul acesta s-a tolănit peste frumusețea asta de poezie și zice „lasă, vezi-ți de drum că n-ai ce găsi aici.”.
mi-a plăcut și felul în care ai gândit acest crescendo al vremurilor – de la somn la trâmbiță. (trompetă? nu trâmbiță era?!)
pun aici imaginile care mi se par cele mai reușite… ba nu, nu le pun. e un poem în întregime bun. Chapeau!
pentru textul : fapt divers denu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deuite si penita. :)
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei demultam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
pentru textul : iubire în stil modern deReprosul tau imi face bine , la fel si umorul, iti multumesc frumos. Promit sa te sun, stiam ca esti ocupat cu masteratul,bref dorinta ta e porunca pentru mine:)
Raluca, multumesc frumos.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” defrumos, pentru mine starea descrisa, gesturile...sunt perfecte. iti multumesc ca ai scris aceasta poveste chiar daca nu este pentru mine.
pentru textul : Hoții raiului deCât se poate de sincer, acest poem (care nu iese de altfel din tiparele autorului) pică fatal în câteva tipare blagiene 'cu câinele și cu săgețile ce mi-au rămas/ la rădăcinile tale mă-ngrop/ Dumnezeule, pom blestemat' desigur aceste versuri pe care le-am citat din memorie scuze de eventualele inexactități sunt esențialmente psalmodice, la fel ca și încercările acestui autor din păcate nereușind să-și găsească încă un 'caracater' liric (vorba unui antecomentator) suficient de puternic pentru a da 'bună-ziua' hârtiei poetice, fie ea și virtuală.
pentru textul : Simbioză deVă recomand mai multă detașare domnule Eugen.
Margas
gelos pe cine? si nu uita care este rostul comentariilor ovyus. nu de alta dar esti deja peste bordura.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deFermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
pentru textul : Când începe o dimineață deMoto: Dimov sau Brumaru? Inclin sa cred, Brumaru. Pe langa el, textul e palid
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deAş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deo imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
pentru textul : everglades de"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă deSplendid poem. Foarte bine construit. dozat, exprimat. Remarc versurile: "a luat un braț de orhidee albe și a plecat/ să hrănească marea" Am fost inițial nedumerită de prezența orhideelor, nu se potriveau contextului geografic. Apoi mi-am zis că ai avut nevoie de flori din "altă lume" ca să exprimi moartea. Și finalul este super. Așa m-ai deposedat de încă o peniță. /O\
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deda, textul nu e nou dar ca si atunci cind l-am citit prima data si acum zimbesc. uite ca imi place acest fel mucalit al tau de a scrie ca si cum ai privi cu coada ochiului peste umar. o lipsa sanatoasa de patima. o poezie
pentru textul : de dragoste deMarina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
pentru textul : Canibal deasta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
pentru textul : Pour Homme deO observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
pentru textul : incomod deAzi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
pentru textul : gust de timp deDa Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
pentru textul : Scrie în locul meu deIți multumesc pentru grija. o sa fiu atenta si voi incerca sa nu dezamagesc pe nimeni si sa ma ridic la inaltimea asteptarilor. o sa arat ceea ce pot!
pentru textul : Să ridicăm cortina! dePagini