este "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile" de ce ti se pare fortata? nu ai vazut niciodata ochii "neînchiși" ai căprioarei pe platou? merci Solomoane. Ai prins ideea deși dădea din coadă. Acum totul e să nu o scapi.
Mii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
aici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
dacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
am corectat, multumesc pentru atentionare si pentru parere. mesajul e unul din acelea cu filacterii. nu sunt citiori simpli pe acest site, aici sunt numai autori, scriitori de proza si poezie. nu cred ca cititorii simpli au descoperit acest taram literar, yet.
o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
Iată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
Sunt bucuros că, măcar o dată la câteva luni, mai postaţi câte ceva. Cred că am citit tot ce aţi publicat şi mărturisesc că, în materie de proză internautică, sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi.
Aveţi stil şi forţă, scrieţi într-un crescendo continuu, spectaculozitatea frazei/ propoziţiei scurte o folosiţi aproape ireproşabil. Tehnica realităţilor paralele care converg mereu în suprarealism se pare că vă intrigă spre obsesie. Aici intervine o bila gri: de multe ori, pierdeţi orice susţinere raţională. Şi, după cum ştim, orice cantitate de infinit este egală cu infinitul. Pierzând această valenţă, călătoria cititorului va fi una, cel mult, stilistică (ce frumos spune), iar "ce spune-ul" poate deveni motiv de abandon; sau ambiguitate extremă, care, pentru mine cel puţin, e tot motiv de abandon. La jumătatea acestui text, fix la jumătate, m-am oprit. Pierdusem orice fir logic. Bineînţeles, aş fi putut să-i dau eu o interpretare care să împace şi capra, şi varza, şi lupul, dar când citesc proză, îmi place s-o facă autorul; dacă trebuie s-o fac eu, citesc jumătate de text, iar din el intepretez finalul lipsă.
Ce să mai spun: îmi place modul natural de-a folosi expresii originale, care se mulează pe situaţie; imi plac obsesiile tematice (roz, de exemplu); îmi plac şi porţiunile care vor să şocheze prin ieşirea dintr-un context moral/ psihologic/ civic (cinism brusc, ironie ingenuă etc). Nu-mi plac erorile ortografice ("între-deschisă", în loc de "întredeschisă", între-văd, în loc de "întrevăd" etc), şi scăpările punctuaţiei (virgule lipsă, simboluri de genul "???!!!?", care, în treacăt fie spus, nu sunt mai puternice decât bătrâneştile "?" / "!" ?!"). Dar cel mai mult nu-mi place că nu vreţi să fiţi înţeles lăsându-i pe toţi cititorii să înţeleagă ce vor. Din aceste motive tot amân să vă remarc textele şi altfel.
În final, vă recomand un film care cred c-o să vă placă. Personal, îl includ în topul meu 10 all time (maximum 15). Se numeşte "Edmond" (2005)
Trei mici obiectii, in opinia mea: 1. de afara din frig, eu as fi optat doar pentru unul din termeni 2. ciolan as fi inlocuit pt ca, nu stiu, poate mi se pare doar mie, arunca o nota derizorie, distrage atentia intr-un plan comun 3. as fi evitat excesul de comparatii printr-o exprimare dirtecta, as fi eliminat "ca", pur si simplu as fi lasat sa vina, sa se intimple din mine. Altmiteri, imagini foarte puternice si inedite. "izgonite din creier ca o turmă de greieri vînată de mierle negre ca moartea"- excelent in opinia mea.
Un poem care m-a bucurat mult. E o imagine dragă, metafora copacului pentru sinele omului, creaţie complexă şi completă. Uşor introspectiv, indică o percepţie frumoasă asupra trecerii prin anotimpuri. Mi-a plăcut la final alternanţa aproape-departe. Acelaşi vers, aglomerat cu prepoziţii, pare să incomodeze un pic, mai mult sonor, deşi are o nuanţă conotativă inteligent gândită. O sugestie pentru ,,limba orelor" - ,,limbajul orelor" ( ,,limba" mă duce cu gândul la acele ceasornicului). O părere sinceră, cu drag.
queen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
Finalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
text bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
nu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
cum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
cel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
Doamnă, eu am intrat cu o observaţie pe text - aceea că e prea dulce. N-am dezoltat, n-am arătat ce şi cum, n-am ironziat. D-voastră m-aţi făcut acritură. Corect? Corect. V-am răspuns pe măsură. Astfel, dacă d-voastră consideraţi că aţi depăşit măsura cu primul comentariu, înseamnă că am făcut-o şi eu cu al doilea. Dacă nu, nu. Corect? Corect. Aţi continuat, şi m-aţi făcut frustrat. Eu nu am mai continuat cu "fineţurile", ci v-am făcut un rezumat cu părerea mea faţă de ce încercaţi să scrieti. Corect? Corect. Şi uite cum d-voastră, acum, 1. vorbiţi în numele altora, 2. mă faceţi, în continuare, frustrat şi 3. aţi descoperit că nu am suflet. Corect? Corect. Şi frumos.
Doar că acum nu mai sunteţi ironică, ci doar atacaţi la persoană. Aşadar, încă o data, atenţie!
Pe d-voastră nu vă deranjează polemicile, doamnă, vă deranjează când vi se spune că scrieţi prost. Consider că aveţi pretenţia că folclorul e poezie. D-voastră credeţi că a scrie cu sufletul, pentru oameni cu suflet, e de ajuns. Ei bine, dacă o faceţi pentru cercul d-voastră de lectură, e destul. Dacă vă apucaţi să publicaţi pe site-uri de specialtiate, nu mai e de ajuns, doamnă. Şi, din păcate, daţi de câte un căpos ca mine, vă vedeţi adevărata măsură şi începeţi să o faceţi pe-a persecutata. Şi e cert şi corect: toţi cei care nu gustă poezia d-voastră, nu au suflet. Dacă au tupeul să o şi spună, sunt şi frustraţi.
Nu deţin niciun adevăr. D-voastră o faceţi? Instrumentele critice şi reperele de intepretare, în lumea poeziei, fac parte din adevăr. Ar trebui să prezint scuze că mi-am permis să le folosesc pe vreun text care vă aparţine?
Dacă vreţi să continuăm polemica literară, e ok, dacă însă doriţi să-mi mai comunicaţi ceva de dulce referitor la personalitatea mea, folositi alte căi.
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
un alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile" de ce ti se pare fortata? nu ai vazut niciodata ochii "neînchiși" ai căprioarei pe platou? merci Solomoane. Ai prins ideea deși dădea din coadă. Acum totul e să nu o scapi.
pentru textul : zborul precum scoicile deMii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCa și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
pentru textul : HeartCore deaici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
pentru textul : primul monolog dedacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deam corectat, multumesc pentru atentionare si pentru parere. mesajul e unul din acelea cu filacterii. nu sunt citiori simpli pe acest site, aici sunt numai autori, scriitori de proza si poezie. nu cred ca cititorii simpli au descoperit acest taram literar, yet.
pentru textul : mic pamflet de neputință. 1. dedoamnelor, domnilor ma onorati cu prezenta.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deoricum cel mai bun catren ar fi fost imaginea cu Boc si lopata.era monumental.
o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
pentru textul : nu e o vină deEmil, cu mulțumiri pentru sugestii, voi ține cont de ele și voi reveni asupra textului. Și pentru pentru penița de aur, onorată!
pentru textul : no moon rise, no moon set dear fi quite something.... si by the way, La Multi Ani Alina!
pentru textul : bucovina perfect dePenita mi-o acord mie ca mi-a mai ramas macar dreptul asta.
pentru textul : amnistie de decembrie deIată că se poate scrie într-un fel nou şi plin de farmec despre Primăvară. Înainte de poezia dvs mă feream să scriu cu/despre anotimp pentru că nu mă simţeam în stare să nu cad în clişee. După poezia dvs, nu mai scriu despre acest anotimp, pentru că nu mai are rost :). Cel puţin, pentru mine, pentru o vreme.
Mulţumesc pentru o lectură deosebită.
pentru textul : amanuensis deEram prea diferiți,
iar lumea – aceeași:
cățea scheunând pe la colțuri de stradă.
Suntem prea diferiți, eu și lumea -
pentru textul : Fostei mele șótii detu, în schimb, draga altuia,
ai rămas aceeași… ca lumea...
Sunt bucuros că, măcar o dată la câteva luni, mai postaţi câte ceva. Cred că am citit tot ce aţi publicat şi mărturisesc că, în materie de proză internautică, sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi.
Aveţi stil şi forţă, scrieţi într-un crescendo continuu, spectaculozitatea frazei/ propoziţiei scurte o folosiţi aproape ireproşabil. Tehnica realităţilor paralele care converg mereu în suprarealism se pare că vă intrigă spre obsesie. Aici intervine o bila gri: de multe ori, pierdeţi orice susţinere raţională. Şi, după cum ştim, orice cantitate de infinit este egală cu infinitul. Pierzând această valenţă, călătoria cititorului va fi una, cel mult, stilistică (ce frumos spune), iar "ce spune-ul" poate deveni motiv de abandon; sau ambiguitate extremă, care, pentru mine cel puţin, e tot motiv de abandon. La jumătatea acestui text, fix la jumătate, m-am oprit. Pierdusem orice fir logic. Bineînţeles, aş fi putut să-i dau eu o interpretare care să împace şi capra, şi varza, şi lupul, dar când citesc proză, îmi place s-o facă autorul; dacă trebuie s-o fac eu, citesc jumătate de text, iar din el intepretez finalul lipsă.
Ce să mai spun: îmi place modul natural de-a folosi expresii originale, care se mulează pe situaţie; imi plac obsesiile tematice (roz, de exemplu); îmi plac şi porţiunile care vor să şocheze prin ieşirea dintr-un context moral/ psihologic/ civic (cinism brusc, ironie ingenuă etc). Nu-mi plac erorile ortografice ("între-deschisă", în loc de "întredeschisă", între-văd, în loc de "întrevăd" etc), şi scăpările punctuaţiei (virgule lipsă, simboluri de genul "???!!!?", care, în treacăt fie spus, nu sunt mai puternice decât bătrâneştile "?" / "!" ?!"). Dar cel mai mult nu-mi place că nu vreţi să fiţi înţeles lăsându-i pe toţi cititorii să înţeleagă ce vor. Din aceste motive tot amân să vă remarc textele şi altfel.
În final, vă recomand un film care cred c-o să vă placă. Personal, îl includ în topul meu 10 all time (maximum 15). Se numeşte "Edmond" (2005)
Uitaţi şi un link:
http://www.imdb.com/title/tt0443496/
La recitire!
pentru textul : Iulian are ochi de melc deTrei mici obiectii, in opinia mea: 1. de afara din frig, eu as fi optat doar pentru unul din termeni 2. ciolan as fi inlocuit pt ca, nu stiu, poate mi se pare doar mie, arunca o nota derizorie, distrage atentia intr-un plan comun 3. as fi evitat excesul de comparatii printr-o exprimare dirtecta, as fi eliminat "ca", pur si simplu as fi lasat sa vina, sa se intimple din mine. Altmiteri, imagini foarte puternice si inedite. "izgonite din creier ca o turmă de greieri vînată de mierle negre ca moartea"- excelent in opinia mea.
pentru textul : agnes deUn poem care m-a bucurat mult. E o imagine dragă, metafora copacului pentru sinele omului, creaţie complexă şi completă. Uşor introspectiv, indică o percepţie frumoasă asupra trecerii prin anotimpuri. Mi-a plăcut la final alternanţa aproape-departe. Acelaşi vers, aglomerat cu prepoziţii, pare să incomodeze un pic, mai mult sonor, deşi are o nuanţă conotativă inteligent gândită. O sugestie pentru ,,limba orelor" - ,,limbajul orelor" ( ,,limba" mă duce cu gândul la acele ceasornicului). O părere sinceră, cu drag.
pentru textul : copacul dinăuntru deîmi pare bine, mulțumesc.
pentru textul : mă păstrez sensibilă pentru viața de după dequeen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
pentru textul : das Marienleben de..ultimul vers îl văd: 'de săruturi mânjite'..(ca să evităm mâ-mâ}
pentru textul : Facere decheers!
Finalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece deunii scriu o viata si nu reusesc trei versuri excelente...deci e bun si asa, rau. multumesc de comentarii.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca detext bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
pentru textul : Binaritate & PoMo deImi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
pentru textul : cântecul lui Abigail denu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
pentru textul : prânz în curtea veche decum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
pentru textul : Alice recycled decel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
Doamnă, eu am intrat cu o observaţie pe text - aceea că e prea dulce. N-am dezoltat, n-am arătat ce şi cum, n-am ironziat. D-voastră m-aţi făcut acritură. Corect? Corect. V-am răspuns pe măsură. Astfel, dacă d-voastră consideraţi că aţi depăşit măsura cu primul comentariu, înseamnă că am făcut-o şi eu cu al doilea. Dacă nu, nu. Corect? Corect. Aţi continuat, şi m-aţi făcut frustrat. Eu nu am mai continuat cu "fineţurile", ci v-am făcut un rezumat cu părerea mea faţă de ce încercaţi să scrieti. Corect? Corect. Şi uite cum d-voastră, acum, 1. vorbiţi în numele altora, 2. mă faceţi, în continuare, frustrat şi 3. aţi descoperit că nu am suflet. Corect? Corect. Şi frumos.
Doar că acum nu mai sunteţi ironică, ci doar atacaţi la persoană. Aşadar, încă o data, atenţie!
Pe d-voastră nu vă deranjează polemicile, doamnă, vă deranjează când vi se spune că scrieţi prost. Consider că aveţi pretenţia că folclorul e poezie. D-voastră credeţi că a scrie cu sufletul, pentru oameni cu suflet, e de ajuns. Ei bine, dacă o faceţi pentru cercul d-voastră de lectură, e destul. Dacă vă apucaţi să publicaţi pe site-uri de specialtiate, nu mai e de ajuns, doamnă. Şi, din păcate, daţi de câte un căpos ca mine, vă vedeţi adevărata măsură şi începeţi să o faceţi pe-a persecutata. Şi e cert şi corect: toţi cei care nu gustă poezia d-voastră, nu au suflet. Dacă au tupeul să o şi spună, sunt şi frustraţi.
Nu deţin niciun adevăr. D-voastră o faceţi? Instrumentele critice şi reperele de intepretare, în lumea poeziei, fac parte din adevăr. Ar trebui să prezint scuze că mi-am permis să le folosesc pe vreun text care vă aparţine?
Dacă vreţi să continuăm polemica literară, e ok, dacă însă doriţi să-mi mai comunicaţi ceva de dulce referitor la personalitatea mea, folositi alte căi.
Corect? Corect.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deGebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal dealma, sper ca vorbesti cu domnul Andu Moldovan. ca altfel, nu stiu despre ce gunoi vb.
pentru textul : bandajul meu alb deCred că iese din tipicul obișnuit, al poeziilor clasice cu care ne-ați obișnuit.& Îmi place atmosfera din primul vers.
pentru textul : * deun alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste dePagini