poezia e reusita. o mare cu zmeu, cu reintoarceri la copilarie, la zona ludica a sentimentelor. un loc in care ne aruncam in propriile nostalgii ca intr-o alta intregire, o lume din care curcubeele isi aleg eroii din vise. mici observatii: "intro" e "intr-o" si cred ca e o mica eroare. in alte poezii ai diacriticele, aici nu. e o inconsecventa? e intentionat?
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
Rãspuns pentru Ela (eratã) 1. In strofa I-a: greșit, într-adevãr, "negrii" sori de la starsit. Trebuia "negri" . De ce când "negri" când "negrii" ? - Aici e mai mult de discutat; sper sã reiasã din context. 2. A doua observație e absolut corecta. G.M.
mi-ar fi placut sa citesc legenda aceasta. e scrisa probabil si pentru copii, este insa vorba despre un om mare ce ma trimite si la miraculoasa poveste despre Micul Print, e si nedrept ca unui copil sa i se interzica joaca in preajma altor copii ca el, nu inteleg apoi de ce Sfantul Petru, tocmai el, a trebuit sa uite, si-atunci ma leg de atingera aceea de Rosu care confera adevarata substanta povestii, pentru ca mie inca si acum imi place si sa ascult povesti si sa ma joc, si sa ma mocicolesc cu culoare.. numai asa vom fi in stare, cred eu, sa fim noi predestinati straiului, iar, pentru un barbat, Rosul ramane asadar, unica varianta de supravietuire...
Un text criptic, cu ascunzișuri molcome, aproape înțelepte ("așa amortizăm cu toții conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "și-apoi îi face", "și acesta înduioșat"), dar cu oarece inedit și într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
Dorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
M-am obisnuit deja ca Aida sa scrie cat se poate de natural, de dezinvolt, reusind sa identifice spatii comune in care sa plaseze elemente ale unui univers interior extrem de consistent. In acelasi context este de bun augur faptul ca nu te lasi atrasa de teribilismele care insotesc de obicei autorii care trateaza astfel de teme iar acest fapt se constituie intr-o masura a maturitatii poetice. Preferatele mele... fragmentele 3 si 4.
bobadil,
pe site nu am nici o familie. si ar fi bine sa abandonezi aceasta marota. iar nepotismele sint un ceva ce dezavuez.
in ce priveste avertismentele te asigur ca nu avem probleme sa le dam curs. iar daca ti se va suspenda contul pentru nerespectarea regulamentului asta nu inseamna ca sintem obligati sa iti stergem si textele. stergerea textelor se poate face la cerere numai atunci cind un membru alege sa isi inchida contul de buna voie si nu in cazul unei abateri.
prefer sa intreb despre baba Bobadilia. si asta nu are nici o legatura cu Virgil asa cum eu nu am facut nici o legatura cu Baba Anda sau Baba Andeia.
asa ca las-o moarta...
Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
am aceeasi obiectie, si eu as fi "taiat" altfel poezia (poate asa cum a facut-o raluca). in fine, sunt detalii tehnice, as fi schimbat mici chestii ici-colo, astea le poti face si tu intr-un moment in care vei simti, poate, diferit.
imi place modul in care te folosesti de metafore, aproape fara sa dai impresia ca ar fi acolo. e o subtirime greu de atins si e remarcabila. pe mine ma face sa ma opresc la fiecare poezie de-a ta, fie ca las semn sau nu.
corectează te rog "horoscopuL". din ultima strofă ar putea ieși ceva interesant: dar nu numi teoria, ci sugereaz-o, scrie în text ce îți inspiră, ce îți dă de gândit, cum relaționezi cu ea etc. (sau mă rog, personajul tău :) )
ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna ca o mamă bună fugărită de lupi albi ar trebui să devenim copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor deși ne este jenă să recunoaștem undeva departe hermina perfectă albă suflare de sugar trece o clipă de înger vînt apoi mistrețul grohăind duhnind enorm aburind o țintă atît de clară atît de simplă de ce să îți irosești viața întreagă pentru o imaculată aproape iluzorie hermină cînd îți poți îngropa mîinile în slănină în ceafa onctuoasă a mistrețului poți răsufla ușurat nimic alb eliberînd. lupi albi, albă suflare, nimic alb... obsesiv alb... în această formă, în felul meu de a-l citi, poemul devine indescifrabil. o părere. atenție la â din a, cf. noii regului a limbii române! cu respectul cuvenit, mircea nincu.
vă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
Adriana, eu nu m-am adresat nimănui la modul personal. Am solicitat o opinie în contextul amintit și atît. Nu la anumite expresii m-am referit și de aceea am insistat să fie citit textul pentru edificare. Acele expresii la care presupun că te referi, cele citate de Emil poate, nu sînt altceva decît un fel de carie mică ce știrbesc integritatea aparent perfectă a unui măr, o carie ce străbate însă pînă la miez și miezul este găunos. Fondul lexical din care fac parte cuvintele, alăturarea unor cămpuri semantice care sub nici o formă nu pot sta alături, impresia optică pe care o produc asupra întregului, aceasta este caria. Mesajul textului este draga mea putred, găunos. Un ambalaj acceptat în general ca valabil și un conținut cu atît mai mult dăunător. Și repet, am solicitat o opinie și atît. Dacă voi îi spuneți circ, perfect. O fi circul din poezie: "..la circ un accident banal, un acrobat, un salt mortal..."Observ însă că ori de cîte ori cineva emite o opinie contrară celei a editorilor este de îndată sancționat și pus la punct . Ce mă intrigă este însă cazul tău. Nu prea obișnuiai :). Toate cele bune, Naan Lea
Fără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
Wu - thering heights. Atmosferă fractală într-o doză mai puțin periculoasă pentru sănătatea umană. Altfel o temă clasică de o modernitate acută, stringentă am putea afirma. Prin atacarea subiectului din mai multe unghiuri, un fel de matrioșcă, autorul atinge un punct nevralgic al misoginismului contemporan. Cred că s-ar fi înțeles de ce este pseudo și fără exclamația din final. Deși destul de bine construit, ca și atmosferă, gradație, modernitate aproape vizionară, punctul de vedere păcătuiește prin aceea că eul narativ se confundă la un moment dat cu cel biologic!
Vladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
redarea unei stari, intr-un mod cursiv, chiar daca poate nu atat de original, cu unele imagini putin cautate (vezi forta de a te misca). oricum, raman cu un plus citind aceste versuri.
frumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
Cristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
Imi pare bine ca ai sesizat ironia subtextului. Pentru ca, dupa umila mea parere, de simplu consumator, mult din ceea ce se publica, mai ales pe internet, sub pretentia de poezie, indiferent de forma, pune intre paranteze, scuzati - intre ghilimele ceea ce simt eu ca este poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poezia e reusita. o mare cu zmeu, cu reintoarceri la copilarie, la zona ludica a sentimentelor. un loc in care ne aruncam in propriile nostalgii ca intr-o alta intregire, o lume din care curcubeele isi aleg eroii din vise. mici observatii: "intro" e "intr-o" si cred ca e o mica eroare. in alte poezii ai diacriticele, aici nu. e o inconsecventa? e intentionat?
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast de”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
mai trec,
alex
hristos a înviat!
pentru textul : la destinație plătește uneori ea deRãspuns pentru Ela (eratã) 1. In strofa I-a: greșit, într-adevãr, "negrii" sori de la starsit. Trebuia "negri" . De ce când "negri" când "negrii" ? - Aici e mai mult de discutat; sper sã reiasã din context. 2. A doua observație e absolut corecta. G.M.
pentru textul : Plansu-mi-s-a demi-ar fi placut sa citesc legenda aceasta. e scrisa probabil si pentru copii, este insa vorba despre un om mare ce ma trimite si la miraculoasa poveste despre Micul Print, e si nedrept ca unui copil sa i se interzica joaca in preajma altor copii ca el, nu inteleg apoi de ce Sfantul Petru, tocmai el, a trebuit sa uite, si-atunci ma leg de atingera aceea de Rosu care confera adevarata substanta povestii, pentru ca mie inca si acum imi place si sa ascult povesti si sa ma joc, si sa ma mocicolesc cu culoare.. numai asa vom fi in stare, cred eu, sa fim noi predestinati straiului, iar, pentru un barbat, Rosul ramane asadar, unica varianta de supravietuire...
pentru textul : Pierrot deUn text criptic, cu ascunzișuri molcome, aproape înțelepte ("așa amortizăm cu toții conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "și-apoi îi face", "și acesta înduioșat"), dar cu oarece inedit și într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
pentru textul : doamna de la nouă deDorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
pentru textul : Eu, când nu visez. Deirdre. deM-am obisnuit deja ca Aida sa scrie cat se poate de natural, de dezinvolt, reusind sa identifice spatii comune in care sa plaseze elemente ale unui univers interior extrem de consistent. In acelasi context este de bun augur faptul ca nu te lasi atrasa de teribilismele care insotesc de obicei autorii care trateaza astfel de teme iar acest fapt se constituie intr-o masura a maturitatii poetice. Preferatele mele... fragmentele 3 si 4.
pentru textul : celor cîțiva debobadil,
pentru textul : despre o femeie goală depe site nu am nici o familie. si ar fi bine sa abandonezi aceasta marota. iar nepotismele sint un ceva ce dezavuez.
in ce priveste avertismentele te asigur ca nu avem probleme sa le dam curs. iar daca ti se va suspenda contul pentru nerespectarea regulamentului asta nu inseamna ca sintem obligati sa iti stergem si textele. stergerea textelor se poate face la cerere numai atunci cind un membru alege sa isi inchida contul de buna voie si nu in cazul unei abateri.
prefer sa intreb despre baba Bobadilia. si asta nu are nici o legatura cu Virgil asa cum eu nu am facut nici o legatura cu Baba Anda sau Baba Andeia.
asa ca las-o moarta...
Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
pentru textul : urme de cerb dePropun ca poza Bubbles sa apara pe prima pagina a H.
pentru textul : login deam aceeasi obiectie, si eu as fi "taiat" altfel poezia (poate asa cum a facut-o raluca). in fine, sunt detalii tehnice, as fi schimbat mici chestii ici-colo, astea le poti face si tu intr-un moment in care vei simti, poate, diferit.
pentru textul : întoarcerea la praga deimi place modul in care te folosesti de metafore, aproape fara sa dai impresia ca ar fi acolo. e o subtirime greu de atins si e remarcabila. pe mine ma face sa ma opresc la fiecare poezie de-a ta, fie ca las semn sau nu.
corectează te rog "horoscopuL". din ultima strofă ar putea ieși ceva interesant: dar nu numi teoria, ci sugereaz-o, scrie în text ce îți inspiră, ce îți dă de gândit, cum relaționezi cu ea etc. (sau mă rog, personajul tău :) )
pentru textul : kore3 demulţumesc pentru comentariul sensibil şi empatic. Cu prietenie, Cristina
pentru textul : X pe geamul aburit deploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna ca o mamă bună fugărită de lupi albi ar trebui să devenim copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor deși ne este jenă să recunoaștem undeva departe hermina perfectă albă suflare de sugar trece o clipă de înger vînt apoi mistrețul grohăind duhnind enorm aburind o țintă atît de clară atît de simplă de ce să îți irosești viața întreagă pentru o imaculată aproape iluzorie hermină cînd îți poți îngropa mîinile în slănină în ceafa onctuoasă a mistrețului poți răsufla ușurat nimic alb eliberînd. lupi albi, albă suflare, nimic alb... obsesiv alb... în această formă, în felul meu de a-l citi, poemul devine indescifrabil. o părere. atenție la â din a, cf. noii regului a limbii române! cu respectul cuvenit, mircea nincu.
pentru textul : ploua în eden III devă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
pentru textul : Pui cu patru picioare de- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
pentru textul : Devorah depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina deda, e mai limpede.dar nu stiu daca mai bine asa. oricum, faza cu plastilina cernuta o pastram pt un poem erotic:D
pentru textul : pontificală deAdriana, eu nu m-am adresat nimănui la modul personal. Am solicitat o opinie în contextul amintit și atît. Nu la anumite expresii m-am referit și de aceea am insistat să fie citit textul pentru edificare. Acele expresii la care presupun că te referi, cele citate de Emil poate, nu sînt altceva decît un fel de carie mică ce știrbesc integritatea aparent perfectă a unui măr, o carie ce străbate însă pînă la miez și miezul este găunos. Fondul lexical din care fac parte cuvintele, alăturarea unor cămpuri semantice care sub nici o formă nu pot sta alături, impresia optică pe care o produc asupra întregului, aceasta este caria. Mesajul textului este draga mea putred, găunos. Un ambalaj acceptat în general ca valabil și un conținut cu atît mai mult dăunător. Și repet, am solicitat o opinie și atît. Dacă voi îi spuneți circ, perfect. O fi circul din poezie: "..la circ un accident banal, un acrobat, un salt mortal..."Observ însă că ori de cîte ori cineva emite o opinie contrară celei a editorilor este de îndată sancționat și pus la punct . Ce mă intrigă este însă cazul tău. Nu prea obișnuiai :). Toate cele bune, Naan Lea
pentru textul : keep my secret well deFără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ decam asta sint eu, pe dedesubtul asteptarilor, batatorind idei cu poeme cuminti pina le ies ochii
pentru textul : eventual poetul deWu - thering heights. Atmosferă fractală într-o doză mai puțin periculoasă pentru sănătatea umană. Altfel o temă clasică de o modernitate acută, stringentă am putea afirma. Prin atacarea subiectului din mai multe unghiuri, un fel de matrioșcă, autorul atinge un punct nevralgic al misoginismului contemporan. Cred că s-ar fi înțeles de ce este pseudo și fără exclamația din final. Deși destul de bine construit, ca și atmosferă, gradație, modernitate aproape vizionară, punctul de vedere păcătuiește prin aceea că eul narativ se confundă la un moment dat cu cel biologic!
pentru textul : Inelul (5) deVladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale depornind de la titlu, care transmite, puteai să conduci un discurs poetic, pe vers, foarte bun.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. deE doar o părere. Sper să nu deranjeze.
Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
m-a-nvelit înserarea cu o scoarță
de cânepă.
hei, dulci șovăieli, așteptări coralii…"
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deredarea unei stari, intr-un mod cursiv, chiar daca poate nu atat de original, cu unele imagini putin cautate (vezi forta de a te misca). oricum, raman cu un plus citind aceste versuri.
pentru textul : ..que la vie est belle? defrumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
pentru textul : illusio deCristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
pentru textul : Dedat mi-e leșul, nemuririi deImi pare bine ca ai sesizat ironia subtextului. Pentru ca, dupa umila mea parere, de simplu consumator, mult din ceea ce se publica, mai ales pe internet, sub pretentia de poezie, indiferent de forma, pune intre paranteze, scuzati - intre ghilimele ceea ce simt eu ca este poezie.
pentru textul : elegie pe linia de centură dePagini