Si mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
trăiesc cu speranţa că în viitor voi reuşi să capăt acel "rafinament lingvistic".
mă bazez pe observaţiile d-voastră pertinente în primul rând, mulţumesc.
Bună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
Doresc să fac o precizare: aşa cum spuneţi, domnule Adrian, cacofonia e un fenomen lingvistic nerecomandabil, nu o greşeală. E o greşeală, şi încă una intolerabilă, evitarea ei prin folosirea cuvântului ,,virgulă'' sau a acelui atât de supărător ,,şi'', atunci când nu-şi are locul. În cazul de faţă, cacofonia era supărătoare (cel puţin pentru persoane mai sensibile) şi e bine că aţi corectat-o.
Linea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
Pentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
In general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
Multumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
PS un mic tune cu lupoaica, for you! :
Paul, mă bucur că te simți măgulit, nici nu-mi doream să te jignesc, deci e ok. Ti-am spus că nu-mi place faptul că ai citat prea mult, neîngăduit de mult pentru un articol. Aș fi preferat să predomine textul tău. E clar, da? Te voi citi în continuare, cu plăcere. Seară bună!
O stare de albastru marin, închis, cu urme de gri-argintiu pe aripile strânse. De la atriul stâNg la pântec și întors, poate fi drum de o viață. Reușite imagini în ultimele două versuri. Mă întreb, ca de fiecare dată când citesc un text, de unde starea, ce e dincolo de cuvinte. Dar tu știi lucrurile acestea.
si totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
În ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
Domnule Titarenco, va redau mai jos, copiat, comentariu dvs. la poezia mea. /nu mi se pare un text care sa merite o penita. e subtirel rau dar, asta e. un fel de zicere adolescentina fara prea mare greutate specifica/ Daca numai pentru atatea vorbe credeti ca trebuie sa va dau dreptate doar pentru ca sunteti director pe hermeneia, va inselati. Dar eu imi calc pe suflet si in seara asta va dau dreptate. Si imi cer scuze. Nu de alta, dar urasc certurile care aduc doar jigniri gratuite unilateral, pentru ca eu nu stiu sa va fi jignit. Folosesc chiar formulele de politete din respect, ceea ce la dvs. lipseste cu desavarsire. Doresc pe aceasta cale tuturor hermeneutilor, sa nu imi dea penite. Sapphire, stiu ce inseamna penitele, si mai rau, stiu cum se dau ele. Hermeneia, si oricare alt site literar nu ma poate ghida dupa vantul care il are in panze. In rest stau sa ma gandesc daca ati urmarit totul de la inceput, pentru ca afirmatia dvs. /Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești/ nu isi are rostul. Cum anume ma manifest? Ce am facut? Am jignit, am injurat? Pur si simplu imi apar niste puncte de vedere. In rest nu am venit la nimeni pe poezii si sa vorbesc urat. Si la comentariu dl. Titarenco, ne sustinut, nu am avut cum sa ii raspund decat asa. Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. Cum bine spuneati este directorul siteului, deci are voie. Cum am spus, consider comentariile inchise, cel putin in ceea ce ma priveste, nu o sa mai raspund la astfel de randuri pentru ca este pierdere de timp.
Multumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Si mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu detrăiesc cu speranţa că în viitor voi reuşi să capăt acel "rafinament lingvistic".
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile demă bazez pe observaţiile d-voastră pertinente în primul rând, mulţumesc.
Bună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
pentru textul : A second life deFie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deDoresc să fac o precizare: aşa cum spuneţi, domnule Adrian, cacofonia e un fenomen lingvistic nerecomandabil, nu o greşeală. E o greşeală, şi încă una intolerabilă, evitarea ei prin folosirea cuvântului ,,virgulă'' sau a acelui atât de supărător ,,şi'', atunci când nu-şi are locul. În cazul de faţă, cacofonia era supărătoare (cel puţin pentru persoane mai sensibile) şi e bine că aţi corectat-o.
pentru textul : Suspiciune deLinea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
pentru textul : Pierrot dePentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
pentru textul : Asta este... demerci de idee, ai dreptate.
pentru textul : pierdut deam mai tăiat din observații, așa că te rog să citești: "și nu aduce în ipostaze hilare tangoul și haosul." mulțumesc.
pentru textul : candoare transcendenta deIn general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
pentru textul : coloanele lui noe deMultumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
pentru textul : Pseudo dePS un mic tune cu lupoaica, for you! :
Paul, mă bucur că te simți măgulit, nici nu-mi doream să te jignesc, deci e ok. Ti-am spus că nu-mi place faptul că ai citat prea mult, neîngăduit de mult pentru un articol. Aș fi preferat să predomine textul tău. E clar, da? Te voi citi în continuare, cu plăcere. Seară bună!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deBut Mr ND you got me curious now..:p (does the film have a name?)
I shall consider the change as I do believe that 'only' is required there. Thank you, I appreciate the intervention!
PS ..a wall? perhaps? since w is a consonant? [sorry Nicholas, couldn't help myself :p]
pentru textul : Costa's deO stare de albastru marin, închis, cu urme de gri-argintiu pe aripile strânse. De la atriul stâNg la pântec și întors, poate fi drum de o viață. Reușite imagini în ultimele două versuri. Mă întreb, ca de fiecare dată când citesc un text, de unde starea, ce e dincolo de cuvinte. Dar tu știi lucrurile acestea.
pentru textul : perdera decred ca o sa dau cioara de pe gard pentru corbul de pe glob. felicitari, Dorin, pune-mi si mie o carte deoparte, te rog!
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui defrumos text, Adriana. chiar aveam nevoie să citesc un poem bun.
pentru textul : strigoii demulţumesc!
da, paul, poemul e ok, pe alocuri chiar bun, dar tipa care citeste strica tot
pentru textul : vintage collection -audio de"există o moară numită suflet care transformă visele în făină" cinic textul dar reusit ca imperechere intre jurnal si interviu
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră de"zimturilor"?
pentru textul : Zimţii desa fie el, cuvanul acesta, vreun puiut de licenta poetica, stimate autore? :)
Am uitat: să-ţi pregăteşti un fragmenţel să citeşti.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 desi totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deîncă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deÎn ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deRemarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
pentru textul : crucile deprin ce e placut, Adriana?
pentru textul : canal indisponibil dedomnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
pentru textul : Mitul lui Sisif deDomnule Titarenco, va redau mai jos, copiat, comentariu dvs. la poezia mea. /nu mi se pare un text care sa merite o penita. e subtirel rau dar, asta e. un fel de zicere adolescentina fara prea mare greutate specifica/ Daca numai pentru atatea vorbe credeti ca trebuie sa va dau dreptate doar pentru ca sunteti director pe hermeneia, va inselati. Dar eu imi calc pe suflet si in seara asta va dau dreptate. Si imi cer scuze. Nu de alta, dar urasc certurile care aduc doar jigniri gratuite unilateral, pentru ca eu nu stiu sa va fi jignit. Folosesc chiar formulele de politete din respect, ceea ce la dvs. lipseste cu desavarsire. Doresc pe aceasta cale tuturor hermeneutilor, sa nu imi dea penite. Sapphire, stiu ce inseamna penitele, si mai rau, stiu cum se dau ele. Hermeneia, si oricare alt site literar nu ma poate ghida dupa vantul care il are in panze. In rest stau sa ma gandesc daca ati urmarit totul de la inceput, pentru ca afirmatia dvs. /Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești/ nu isi are rostul. Cum anume ma manifest? Ce am facut? Am jignit, am injurat? Pur si simplu imi apar niste puncte de vedere. In rest nu am venit la nimeni pe poezii si sa vorbesc urat. Si la comentariu dl. Titarenco, ne sustinut, nu am avut cum sa ii raspund decat asa. Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. Cum bine spuneati este directorul siteului, deci are voie. Cum am spus, consider comentariile inchise, cel putin in ceea ce ma priveste, nu o sa mai raspund la astfel de randuri pentru ca este pierdere de timp.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deCami, iar te-ai grăbit, e o poezie prea încărcată, mai umblă la cuvinte, strici un conținut așa sensibil. O să mă-ntorc peste o zi, două.
pentru textul : unei gardenii decami are doi ani... profunzimea voastră!:)
pentru textul : poeții dorm în vaze deMultumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 dePagini