Adriana, sincer, sugestia ta e bună, dar aş vedea-o ceva de genul "şi atunci sufletul s-a ridicat pe labele din spate". Ce zici?
Margas, consider că toţi oamenii de bună credinţă literară sunt conştienţi de subţirimea culturii tale lirice, a gramaticii, a ignoranţei şi a răutăţii cronice. Eu, cu atât mai mult. Şi dacă nici măcar bunul simţ să citeşti înainte să comentezi nu-l mai ai, dacă nici măcar nu te mai sinchiseşti să atribui fiecărui comentator cuvitnele sale, atunci, iartă-mă, nici măcar bună de luat la mişto nu mai eşti. Punct.
Virgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
multumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
oana, mi-a plăcut acest poem, mai ales ultima strofă și ideea păsărilor necunoscute care deschid uși către hău, nemurire. un typo la împotobise. am citit cu placere, Daniela
titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
cele doua componente ale poemului sint mult prea diferite si nu le gasesc linia comuna stilistic vorbind, ci doar capacitatea ta nativa de a sari de la un palier creativ la altul. pot spune insa ca a doua parte cu "filosofia iepurelui de angóra/poveste de sofia viany" m-a impresionat pentru usurinta de a improviza povesti pentru copii si mai ales profitind de acest filon necunoscut pina acum (cel putin de mine) de a-l dezvolta, in sensul de a-ti propune si realiza proiecte in domeniu.
radu, îmi iartă întârzierea cu care îți mulțumesc pentru semn! acum l-am observat.
este o plăcere să mă știu citit de tine, Adriana, dar tu știi aceasta. semnul tău delicat te reprezintă dincolo de cuvinte... mulțumesc cu drag, de el!
Despre Adrian Păunescu se pot spune multe lucruri. Domul Tudor Cristea, fiind un maestru al vorbelor frumos aşezate în pagină şi nu numai, ne-a prezentat omul Păunescu în viaţă, în casa vieţii domniei sale - poetul.
Cum l-am văzut eu pe maestrul Adrian Păunescu. Un om care a simţit cu sufletul şi asta se vedea cu ochiul liber, doar privindu-l, doar văzând cum i se zbate vena la gât, doar privindu-i ochii...a trăit şi a murit spre nemurire într-o veşnică nemurire cu cei care au văzut în el oglindirea unui om cu minte sclipitoare, nu un geniu, cum poate mulţi îl consideră postmortem, dar poate că genial prin vivacitatea graiului său pătrunzător, până în măduva oselor când recita versul. Versul urca pe limba domniei sale mereu sprinten, chiar şi în momentele de tristeţe, îşi avea ecoul lui inconfundabil şi ne place sau nu, de l-am iubit sau nu, intra la suflet măcar momentul rostirii lui, atunci şi acolo – EXISTA. Fără metaforă, domnia sa repezintă un fapt concret, un deces, o moarte aici pe pământ. Dar mai sus decât toate legătura cu divinitatea îl va păstra etern. Cioran spunea despre moarte aşa: „Nu îmi este teamă de moarte, ci de eternitatea ei”. Oare poetului Adrian Păunescu i-o fi fost frică de moarte în sensul tragic al morţii ? Mai puţin ne interesează acest aspect acum. Ne interesează, dacă citindu-l pe omul Păunescu, plecăm cu ceva în viaţă, dacă suntem mai deştepţi cu o carte, cu un Păunescu în plus. Dacă am câştigat ceva din noi, pentru noi, dacă am învăţat ceva de la poetul Păunescu, dacă merită să-l păstrăm ca valoare în memoria noastră, în cultura noastră.
Pentru că nu vorbim de Adrian Păunescu doar ca om ci mai ales ca om de valoare (căci asta ne interesează - pentru şi în literatura noastră, trecerea sa în nefiinţă trebuie să îmbrace faptic imaginea unui popor, şi reuşeşte. Şi pentru că Adrian Păunescu a fost român din naştere şi pentru că a iubit cu patimă ţara lui, valorile ţării lui, sufletul neamului domniei sale, poeziile sale vor vorbi de la sine poporului. Poezia lui Păunescu, îi va face onoarea înscăunării vieţii sale pe firmamentul poeziei noastre de valoare aşa cum, fără îndoială, poetul a simţit-o de pe vremea când încă trăia viu...
reverii primavaratice: nostalgic, cel matur surprins de sulita timpului se trezeste iarasi in banca adolescentei, cu ea, vesnic tanara, vesnic prezenta in vreun fenomen fusiform, in vreo colegialitate pasagera. mi se pare logic sa ai pauze de meditatii, stangacii in cuvinte si fapte. desi, la formulari de tipul "E joi. Aprilie" sa eu, unu, scot la tabla si pus pe exercitii.
Bun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
I'm marking nothing and...hey, be careful what you wish for!:p
Forgot to add that this poem was inspired by an intensive reading session of Wendy Cope which I love and warmly recommend to any poetry/lover..:) Her work is exquisite!
mi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
cred ca ai dreptate. parerea mea este ca usr este o gluma. sau, ca sa fiu mai serios, un container. adica o asociatie. la fel ca asociatia geamgiilor sau a brutarilor. asta nu are nici o legatura cu calitatea sau sansele de dezvoltare personala. iar premiile sint ca si penitele pe aici. depinde cine le ofera. in orice caz, calitatea a fost intotdeauna o functie inversa cantitatii. iar constringerea, dificultatea (chiar suferinta) au fost mult mai propice talentului decit baltirea sindrofiilor si a cumetriilor.
in ce priveste prezenta si "lupta" pe internet, desi este si ea pasibila sa fie plina de manelisme si gunoaie, faptul ca te expune la o competitie acerba este foarte benefic. ai mult mai multe sanse aici sa inveti sa scrii si sa fii critic cu tine si cu altii.
ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
inchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
cred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
da, ai dreptate, este electrica, eu am gresit. multam. aflasem deja. nu, mie-mi place punctul fara continuari inutile. depeche mode e denumire de trupa. este reluat in engleza numai titlul. duty free e aprobat de nomenclatorul tip al magazinel oral tarii in care locuiesc eu. daca-i sa caut si documentul iti zic si anul exact si definitia. un fel de magazin in care nu poate intra fiecare, magazin din aeroport, se primeste valuta straina, ptr diplomati mai mult. merci.
dom'le, a scrie „totul e pustiu” de trei ori, o dată în titlu, o dată în subtitlu și încă o dată în corpul unui text de... trei rînduri este culmea redundanței. cred că ai convins pe toată lumea acum că totul e pustiu. deși expresia îmi sună cam absurd de vreme ce totul poate fi oricum numai pustiu nu poate fi pentru că pustiu înseamnă inexistența oricărui conținut. iar a spune totul presupune ideea de totalitate, de înglobare a totalității într-un cuvînt și asta a priori implică ideea de conținut. deci sper să înțelegi cum că dincolo de ridicolul repetării de trei ori mai este și nițeluș aberant ce scrii tu aici. asta pe lîngă faptul că e greu să poți numi textul acesta poezie. îl las aici însă pentru ineditul absurdității pe care o exprimă.
și apropos, ce rost are cratima aceea acolo? și de ce folosești semnele de punctuație inconsecvent. adică există punct după primul vers dar ultimul se termină așa... fără nimic.
Vă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco!
Este un poem scris cu ceva timp în urmă. Dacă gândurile mele plac, nu poate decât să mă bucure acest lucru, accept sugestii dar nu-mi permit să iau de la nimeni nimic, încerc să fiu pur şi simplu eu în tot ceea ce scriu, cu bune şi cu rele. Toate cele bune!
o reîntoarcere într-un spaţiu, într-un timp care nu pot decât decupa cu lama vocalele...
imagine sugestivă de altfel, simţi nodul din gât al autorului şi durerea cu care îşi croieşte cuvinte.
un text ca un memento crud, fără respir şi cu evitare abilă a pateticului ( rolul comparaţiei cu Venus din Millo, mi s-a părut puţin forţat), finalul bun, se întuneca...iremediabil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ovidiu, te rog sa corectezi titlul.
pentru textul : cu doina-n gând... deAdriana, sincer, sugestia ta e bună, dar aş vedea-o ceva de genul "şi atunci sufletul s-a ridicat pe labele din spate". Ce zici?
Margas, consider că toţi oamenii de bună credinţă literară sunt conştienţi de subţirimea culturii tale lirice, a gramaticii, a ignoranţei şi a răutăţii cronice. Eu, cu atât mai mult. Şi dacă nici măcar bunul simţ să citeşti înainte să comentezi nu-l mai ai, dacă nici măcar nu te mai sinchiseşti să atribui fiecărui comentator cuvitnele sale, atunci, iartă-mă, nici măcar bună de luat la mişto nu mai eşti. Punct.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deVirgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
pentru textul : Descoperirea demultumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
pentru textul : La bastide des vagues deQueen, nu știu ce să-i fac, zău. Iar dacă e poantă, măcar o fi bună? Bobadil.
pentru textul : Eminescu deoana, mi-a plăcut acest poem, mai ales ultima strofă și ideea păsărilor necunoscute care deschid uși către hău, nemurire. un typo la împotobise. am citit cu placere, Daniela
pentru textul : Epistolară de iarnă detitlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
pentru textul : linia deImi pare rau, am citit multaa poezie cu rima, asta mi se pare slaba si cliseistica.
pentru textul : Factorul înălțare decele doua componente ale poemului sint mult prea diferite si nu le gasesc linia comuna stilistic vorbind, ci doar capacitatea ta nativa de a sari de la un palier creativ la altul. pot spune insa ca a doua parte cu "filosofia iepurelui de angóra/poveste de sofia viany" m-a impresionat pentru usurinta de a improviza povesti pentru copii si mai ales profitind de acest filon necunoscut pina acum (cel putin de mine) de a-l dezvolta, in sensul de a-ti propune si realiza proiecte in domeniu.
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra dem-am pierdut prin opţiuni.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deacum că mi-ai spus am găsit.
mulţumesc.
radu, îmi iartă întârzierea cu care îți mulțumesc pentru semn! acum l-am observat.
este o plăcere să mă știu citit de tine, Adriana, dar tu știi aceasta. semnul tău delicat te reprezintă dincolo de cuvinte... mulțumesc cu drag, de el!
pentru textul : din ce în ce mai galben deDespre Adrian Păunescu se pot spune multe lucruri. Domul Tudor Cristea, fiind un maestru al vorbelor frumos aşezate în pagină şi nu numai, ne-a prezentat omul Păunescu în viaţă, în casa vieţii domniei sale - poetul.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deCum l-am văzut eu pe maestrul Adrian Păunescu. Un om care a simţit cu sufletul şi asta se vedea cu ochiul liber, doar privindu-l, doar văzând cum i se zbate vena la gât, doar privindu-i ochii...a trăit şi a murit spre nemurire într-o veşnică nemurire cu cei care au văzut în el oglindirea unui om cu minte sclipitoare, nu un geniu, cum poate mulţi îl consideră postmortem, dar poate că genial prin vivacitatea graiului său pătrunzător, până în măduva oselor când recita versul. Versul urca pe limba domniei sale mereu sprinten, chiar şi în momentele de tristeţe, îşi avea ecoul lui inconfundabil şi ne place sau nu, de l-am iubit sau nu, intra la suflet măcar momentul rostirii lui, atunci şi acolo – EXISTA. Fără metaforă, domnia sa repezintă un fapt concret, un deces, o moarte aici pe pământ. Dar mai sus decât toate legătura cu divinitatea îl va păstra etern. Cioran spunea despre moarte aşa: „Nu îmi este teamă de moarte, ci de eternitatea ei”. Oare poetului Adrian Păunescu i-o fi fost frică de moarte în sensul tragic al morţii ? Mai puţin ne interesează acest aspect acum. Ne interesează, dacă citindu-l pe omul Păunescu, plecăm cu ceva în viaţă, dacă suntem mai deştepţi cu o carte, cu un Păunescu în plus. Dacă am câştigat ceva din noi, pentru noi, dacă am învăţat ceva de la poetul Păunescu, dacă merită să-l păstrăm ca valoare în memoria noastră, în cultura noastră.
Pentru că nu vorbim de Adrian Păunescu doar ca om ci mai ales ca om de valoare (căci asta ne interesează - pentru şi în literatura noastră, trecerea sa în nefiinţă trebuie să îmbrace faptic imaginea unui popor, şi reuşeşte. Şi pentru că Adrian Păunescu a fost român din naştere şi pentru că a iubit cu patimă ţara lui, valorile ţării lui, sufletul neamului domniei sale, poeziile sale vor vorbi de la sine poporului. Poezia lui Păunescu, îi va face onoarea înscăunării vieţii sale pe firmamentul poeziei noastre de valoare aşa cum, fără îndoială, poetul a simţit-o de pe vremea când încă trăia viu...
reverii primavaratice: nostalgic, cel matur surprins de sulita timpului se trezeste iarasi in banca adolescentei, cu ea, vesnic tanara, vesnic prezenta in vreun fenomen fusiform, in vreo colegialitate pasagera. mi se pare logic sa ai pauze de meditatii, stangacii in cuvinte si fapte. desi, la formulari de tipul "E joi. Aprilie" sa eu, unu, scot la tabla si pus pe exercitii.
pentru textul : Elegie ermetică V dealma, ionut, lucian, va multumesc pentru citire.
pentru textul : the final countdown deFelicitări pentru recenzie şi autoarei pentru carte. Şi din partea mea se aprinde un semn.
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet deBun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
pentru textul : delirice VI deAndu, textul de mai sus este unul slab în raport cu ce? Cu ceea ce scrii tu (de obicei) ori cu ceea ce se află afișat (acum) pe prima pagină?
Eugen
pentru textul : Poemul-blestem deHai sa-ti spun ceva amuzant: dupa primele doua fraze, am citit cu gura cascata textul. Multumesc pentru o lectura placuta! Cam atat vroiam sa-ti spun.
pentru textul : there are no new messages in your inbox deRoxana, eu nici macar nu vroiam sa fiu ironic...dar, ma rog...
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. demai bine o colinda ca pe la noi, pe Murăş.craciun fericit!
I'm marking nothing and...hey, be careful what you wish for!:p
Forgot to add that this poem was inspired by an intensive reading session of Wendy Cope which I love and warmly recommend to any poetry/lover..:) Her work is exquisite!
http://www.poetryarchive.org/poetryarchive/singlePoem.do?poemId=5681
pentru textul : Oster-Monath demi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni de"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
cred ca ai dreptate. parerea mea este ca usr este o gluma. sau, ca sa fiu mai serios, un container. adica o asociatie. la fel ca asociatia geamgiilor sau a brutarilor. asta nu are nici o legatura cu calitatea sau sansele de dezvoltare personala. iar premiile sint ca si penitele pe aici. depinde cine le ofera. in orice caz, calitatea a fost intotdeauna o functie inversa cantitatii. iar constringerea, dificultatea (chiar suferinta) au fost mult mai propice talentului decit baltirea sindrofiilor si a cumetriilor.
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală dein ce priveste prezenta si "lupta" pe internet, desi este si ea pasibila sa fie plina de manelisme si gunoaie, faptul ca te expune la o competitie acerba este foarte benefic. ai mult mai multe sanse aici sa inveti sa scrii si sa fii critic cu tine si cu altii.
ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
pentru textul : o să îmi iau umbrela deinchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I decred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
pentru textul : poem naiv de blog deda, ai dreptate, este electrica, eu am gresit. multam. aflasem deja. nu, mie-mi place punctul fara continuari inutile. depeche mode e denumire de trupa. este reluat in engleza numai titlul. duty free e aprobat de nomenclatorul tip al magazinel oral tarii in care locuiesc eu. daca-i sa caut si documentul iti zic si anul exact si definitia. un fel de magazin in care nu poate intra fiecare, magazin din aeroport, se primeste valuta straina, ptr diplomati mai mult. merci.
pentru textul : "try walking in my shoes" dedom'le, a scrie „totul e pustiu” de trei ori, o dată în titlu, o dată în subtitlu și încă o dată în corpul unui text de... trei rînduri este culmea redundanței. cred că ai convins pe toată lumea acum că totul e pustiu. deși expresia îmi sună cam absurd de vreme ce totul poate fi oricum numai pustiu nu poate fi pentru că pustiu înseamnă inexistența oricărui conținut. iar a spune totul presupune ideea de totalitate, de înglobare a totalității într-un cuvînt și asta a priori implică ideea de conținut. deci sper să înțelegi cum că dincolo de ridicolul repetării de trei ori mai este și nițeluș aberant ce scrii tu aici. asta pe lîngă faptul că e greu să poți numi textul acesta poezie. îl las aici însă pentru ineditul absurdității pe care o exprimă.
și apropos, ce rost are cratima aceea acolo? și de ce folosești semnele de punctuație inconsecvent. adică există punct după primul vers dar ultimul se termină așa... fără nimic.
pentru textul : toamnă 3 dePutina atentie va rog "disec" in log de "disc". Da, mi se pare ca suna mai bine acum si finalul. Cu stima, Ialin
pentru textul : Gargara deVă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco!
pentru textul : Karenină în piele de cameleon deEste un poem scris cu ceva timp în urmă. Dacă gândurile mele plac, nu poate decât să mă bucure acest lucru, accept sugestii dar nu-mi permit să iau de la nimeni nimic, încerc să fiu pur şi simplu eu în tot ceea ce scriu, cu bune şi cu rele. Toate cele bune!
o reîntoarcere într-un spaţiu, într-un timp care nu pot decât decupa cu lama vocalele...
pentru textul : amăgiri deimagine sugestivă de altfel, simţi nodul din gât al autorului şi durerea cu care îşi croieşte cuvinte.
un text ca un memento crud, fără respir şi cu evitare abilă a pateticului ( rolul comparaţiei cu Venus din Millo, mi s-a părut puţin forţat), finalul bun, se întuneca...iremediabil.
Pagini