Mi se pare incarcat poemul si pe undeva pierde din luciditate. Am remarcat: vom da la o parte grilajele unde moartea își numără fluturii, ploaia, sosirile și plecările strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agățați de propria șiră a spinării
ziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut dup-apocalipticele-nterminabilele momente-ale potopului
când simţeam-aşa-un tumult-o străfulgerare-o mustire
ce dădea pe-afar-eviscerându-mă-ntr-un fel-nedefinit
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
(fără căutări prea multe
dar cât mai departe de pădure şi de vreascurile ei) - partea asta e ridicolă!
mă ştiam pur-imens şi plin-de-seve...
(somnul raţiunii naşte vise) - și asta e mai mult decât ridicolă
(rădăcini, crengi, mâini către mâinele de azi
loc de popas pentru pribegi) - asta e de scos clar!
şi-un strop de-umbră-ideilor urgisite
cuibul cuvintelor abandonate
(şi) fără atâtea și-uri că dăm în bâlbâială
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
Data viitoare promit să scriu de rău, am impresia că sunt mai convingătoare. Serios, domnule Ionel Bostan, să știți că facilitatea asta a comentariilor pe hermeneia nu-i o joacă, unii o iau în serios și atunci când glumesc. Poate o încercați și dumneavoastră...
"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
scuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
Vladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
Maria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
Ottilia thnks a lot no more words
Mă numesc (ca autor) TUDOR CRISTEA, iar nu Teodor Cristea. E, dincolo de neatenție, și o problemă de cultură. În România există și un Teodor Hristea, profesor universitar și lingvist, autor de lucrări de specialitate. A mă confunda pe mine cu el e jignitor pentru amândoi, dar discreditant pentru cel care face confuzia. Sincer, încep să mă îndoiesc și de principiile și de instrumentele cu care lucrezi... Acum pricep de ce mă întreba cineva, care mi-a semnalat prezența pe acest site, cum mă înțeleg cu tine!
corectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
finalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
Aici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
ciorile călăresc ceața cutezătoare
ca niște războinici pe timp de pace
copacii se ascund de picurii mari
pe care nu îi vrei să-ți strivească fața
dar pe care iubești să-i auzi
cum se frâng de acoperișul casei
ca să nu mai vorbesc de sunetul finalului când e citit cu voce tare.
în timp ce
în preajmă
vezi doar
kilometri întregi de nimic
felicitări Mădă! Nici varianta lui Virgil nu e rea! Deci toată aprecierea mea!
da, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
penultima strofă, cea cu cheile, e surplus. nu ştiu ce vrea să spună.
ultima strofă, mă duce cu gândul la actualul masacru care se derulează în siria, per total, numai partea cu " lopata în dreapta şi cana în stânga" are ceva de spus. dar e doar o părere personală, nu sînt critic literar.
Strofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
nu am discutat de siteuri de referinta sau alte asemenea. imi atribui idei care nu imi apartin. cind am zis penticostal am folosit o metafora pentru modul puritanist in care sunt acceptate sau nu textele. munca unui editor trebuie delimitata foarte clar de munca unui moderator. de aia au disparut multe site-uri. dar nu ma apuc sa-ti dau tie, masha, explicatii. in cele din urma, mistocareala din ultima parte a comului tau confirma exact faptul ca trebuia sa ramin inactiv. multumesc lui dumnezeu, in viata reala am o meserie frumoasa. se cheama reporter. si am experienta de 12 ani. ca sa ma umilesti cu un asemenea comentariu confirma ce am scris mai sus. poate are dreptate bobadil sa raspunda cu ironie la ironie. este ultimul meu comentariu pe care il voi mai face pe acest site. cine este curios sa se uite la profilul meu sa vada de cind sunt membru pe acest site. as fi fost bucuros sa fiu intrebat ce mai scriu. nu ce fac in viata reala si cit e de palpitanta(care nu intereseaza pe nimeni).
comentariul nu s-a salvat integral. Aș încheia doar: Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința, un deget arătător care cu greu mai poate fi tăiat.
Dna Cristina eu salut intervenţia dumneavoastră, admir peniţa pe toate părţile (redivivus!) şi sper să mă reapuc de scris. Am avut în sfârşit un text nou, poate m-am grăbit să-l pun repede aici, iar dacă l-aţi considerat demn de atenţie o iau ca pe un imbold în plus.
Ce surpriza sa imi gasesc cartea comentata cu verva si intelegere. Pentru un diletant in scris (ca mine) atentia acordata are o inzecita valoare. Ea imbie la noi experimente si aventuri ale condeiului. Multumiri speciale Marinei pentru text si apreciere. Adrian G
amestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi se pare incarcat poemul si pe undeva pierde din luciditate. Am remarcat: vom da la o parte grilajele unde moartea își numără fluturii, ploaia, sosirile și plecările strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agățați de propria șiră a spinării
pentru textul : pianina Grinnell deziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut dup-apocalipticele-nterminabilele momente-ale potopului
când simţeam-aşa-un tumult-o străfulgerare-o mustire
ce dădea pe-afar-eviscerându-mă-ntr-un fel-nedefinit
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
(fără căutări prea multe
dar cât mai departe de pădure şi de vreascurile ei) - partea asta e ridicolă!
mă ştiam pur-imens şi plin-de-seve...
(somnul raţiunii naşte vise) - și asta e mai mult decât ridicolă
pentru textul : ciotul dintre tranşee de(rădăcini, crengi, mâini către mâinele de azi
loc de popas pentru pribegi) - asta e de scos clar!
şi-un strop de-umbră-ideilor urgisite
cuibul cuvintelor abandonate
(şi) fără atâtea și-uri că dăm în bâlbâială
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
Data viitoare promit să scriu de rău, am impresia că sunt mai convingătoare. Serios, domnule Ionel Bostan, să știți că facilitatea asta a comentariilor pe hermeneia nu-i o joacă, unii o iau în serios și atunci când glumesc. Poate o încercați și dumneavoastră...
pentru textul : Se prăpădi Viliță de"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
pentru textul : polizorul deAno, de acolo din Palatul Luminii, roaga-te pentru noi!
pentru textul : Ana Lugojana deOf, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
pentru textul : Tetley deer : sa apucam SA vorbim... scuze
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi dece ţi-e şi cu schizofrenia asta, î?
pentru textul : Martell XO descuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deŞi atunci,
sufletul meu s-a ridicat la catedră
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.
nu e un text care să mă câștige, mi se pare ceva de genul: na-vă mă, luați lecții de la mine!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate denu prea cred ca poezia mea ar suferi de previzibilitate. poate iti vei schimba parerea, citindu-ma in continuare.
pentru textul : din iubire deVladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deEcaterina, mulțumesc. Sper să fie la înălțimea așteptărilor și celelalte. Am rezolvat și cu italicele.
pentru textul : pictograme (1) dedragă Vlad,
observ că-ți șade bine la lopată.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! dece salt calitativ, ce înălțime!
dar nu mai face asta înc-o dată,
că ritmul s-a crăpat... noroc de rime!
Maria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
pentru textul : lordul banal deOttilia thnks a lot no more words
Mă numesc (ca autor) TUDOR CRISTEA, iar nu Teodor Cristea. E, dincolo de neatenție, și o problemă de cultură. În România există și un Teodor Hristea, profesor universitar și lingvist, autor de lucrări de specialitate. A mă confunda pe mine cu el e jignitor pentru amândoi, dar discreditant pentru cel care face confuzia. Sincer, încep să mă îndoiesc și de principiile și de instrumentele cu care lucrezi... Acum pricep de ce mă întreba cineva, care mi-a semnalat prezența pe acest site, cum mă înțeleg cu tine!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece decorectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
pentru textul : t. a. l. c. II definalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
Aici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
pentru textul : La blanche porte desuper faină, m-a cucerit strofa asta:
ciorile călăresc ceața cutezătoare
ca niște războinici pe timp de pace
copacii se ascund de picurii mari
pe care nu îi vrei să-ți strivească fața
dar pe care iubești să-i auzi
cum se frâng de acoperișul casei
ca să nu mai vorbesc de sunetul finalului când e citit cu voce tare.
în timp ce
în preajmă
vezi doar
kilometri întregi de nimic
felicitări Mădă! Nici varianta lui Virgil nu e rea! Deci toată aprecierea mea!
pentru textul : vals pentru masha deda, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
pentru textul : în nicio noapte nu mai sunt oameni ca noi Al deun text bun acesta, cu un discurs controlat, firesc...
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie demai trec :)
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă depenultima strofă, cea cu cheile, e surplus. nu ştiu ce vrea să spună.
pentru textul : Perpetuum robia deultima strofă, mă duce cu gândul la actualul masacru care se derulează în siria, per total, numai partea cu " lopata în dreapta şi cana în stânga" are ceva de spus. dar e doar o părere personală, nu sînt critic literar.
ai zis bine, receptiv si selectiv la sugestii ... dar mai am si toane :)
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deStrofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
pentru textul : Atunci când voi crede denu am discutat de siteuri de referinta sau alte asemenea. imi atribui idei care nu imi apartin. cind am zis penticostal am folosit o metafora pentru modul puritanist in care sunt acceptate sau nu textele. munca unui editor trebuie delimitata foarte clar de munca unui moderator. de aia au disparut multe site-uri. dar nu ma apuc sa-ti dau tie, masha, explicatii. in cele din urma, mistocareala din ultima parte a comului tau confirma exact faptul ca trebuia sa ramin inactiv. multumesc lui dumnezeu, in viata reala am o meserie frumoasa. se cheama reporter. si am experienta de 12 ani. ca sa ma umilesti cu un asemenea comentariu confirma ce am scris mai sus. poate are dreptate bobadil sa raspunda cu ironie la ironie. este ultimul meu comentariu pe care il voi mai face pe acest site. cine este curios sa se uite la profilul meu sa vada de cind sunt membru pe acest site. as fi fost bucuros sa fiu intrebat ce mai scriu. nu ce fac in viata reala si cit e de palpitanta(care nu intereseaza pe nimeni).
pentru textul : Cantata în mi minor decomentariul nu s-a salvat integral. Aș încheia doar: Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința, un deget arătător care cu greu mai poate fi tăiat.
pentru textul : dinte pentru dinte... deDna Cristina eu salut intervenţia dumneavoastră, admir peniţa pe toate părţile (redivivus!) şi sper să mă reapuc de scris. Am avut în sfârşit un text nou, poate m-am grăbit să-l pun repede aici, iar dacă l-aţi considerat demn de atenţie o iau ca pe un imbold în plus.
pentru textul : Ca nişte oameni fără deCe surpriza sa imi gasesc cartea comentata cu verva si intelegere. Pentru un diletant in scris (ca mine) atentia acordata are o inzecita valoare. Ea imbie la noi experimente si aventuri ale condeiului. Multumiri speciale Marinei pentru text si apreciere. Adrian G
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deamestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
pentru textul : Sonet 122 dePagini