sigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.

daca cuvantul e "logos" si nu vorbe

după cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare

...perfect corect, Ștefan. mulțumesc pentru empatie corectă:)!

propun [in] in loc de [pentru]

Mie nu mi se pare deloc mediocru, ci doar ca isi scrie textele intre limite pe care nu vrea [desi le cunoaste - sau poate nu?] sa le depaseasca. Nici nu e necesar. Andu, cate texte geniale crezi ca ai? 2 de la mine si cu 2 de la tine, dar daca or fi aceleasi, tot vreo 2 raman. Virgil, cate texte geniale crezi ca ai? Am o idee: sa facem topul textelor pe H. Am mai facut eu candva si s-au suparat fratii si surorile :)). Candva, scriam tare prost, de rasu' lumii. Am avut norocul sa primesc niste comentarii negative, de atunci si pana acum am ajuns, cred eu, sa scriu mediocru. Acum nu mai scriu deloc. N-am avut norocul sa imi spuna nimeni ca sunt cea mai superba mediocra, ca i-as fi multumit.

da, si mie mi-a placut desi l-am recitit pt a-l pricepe.
nu stiu insa ce sa zic de titlu...parca mergea altceva
dar textul e fain.

dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)

aprecierea exprimată de dvs. are ea însăși o frumoasă culoare aurie... mă bucur că textul nu v-a displăcut, cu atât mai mult cu cât acest stil, al poeziei lejere, colocviale, nu prea îmi este caracteristic. însă uneori am chef să mă plimb îmbrăcată "altfel". :) P.S.:dar nu trebuie să "vă abțineți de la penițe", (nu contează vechimea dvs. aici), tot ce vă rugăm este să le oferiți însoțite de un comentariu justicator. ceea ce, cu siguranță, nici măcar nu trebuia să vă mai spun, dar... datoria 'nainte de toate.

mersi, bătrânetrăgător. are el ceva textul ăsta, probabil. o amintire profundă însă nu. o senzație se pare că da. ne mai citim.

Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.

cezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))

Multumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)

suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...