Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
Îmi pare rău să nu fiu de acord cu stimații mei colegi de site dar poemul acesta mi se pare împănat cu clișee mai ceva ca un curcan de thanksgiving... și mai ales pe Dvs. stimate autor respectabil, unul dintre cei mai buni de pe aici vă rog să mă scuzați că aleg calea de a nu oferi multe citate... ci mai degrabă senzații de lectură. 'Poate poate' de doua ori în incipitul poemului... o stângăcie mai ales dacă vorbim de 'tinerețea o toamnă timpurie' și 'am mers prea repede fără să privesc îndărăt'... Poate ar fi trebuit să vă gândiți să nu așterneți aceste versuri șchioape pe hărtia virtuală a Hermeneiei aș zice eu în continuare. Multe stângăcii prepoziționale și conjuncturale în debutul aproape a fiecărui vers, stângăcii care împiedică acea tensiune necesară sentimentului poetic menit să țină cititorul captiv și fascinat în text. Revelația (pentru că textul se vrea și unul cu conotații religioase) lipsește aproape cu desăvârșire, mai mult, pe alocuri textul poate fi interpretat chiar și ca blasfemie, autorul probabil într-un fel doar al său de exces de zel se crede îndreptățit în această impersonare lipsită, după cum spuneam de fiorul revelației.
În concluzie, pe de o parte acest poem abuzează de clișeul poetic iar pe de alta bagatelizează ideile prezentate prin nenumăratele lui stângăcii. Un poem care are un aer prăfuit.
Margas
Nu-ți fie teamă, vei observa că: - terminalele te vor duce fără să simți aproape către destinație - ești mult mai bine îmbrăcat decât ceilalți nu numai pentru că evenimentul e mult mai important pentru tine decât pentru ceilalți, aici e vorba de latura complexelor din est - gândurile se vor deschide altfel acolo sus deasupra norilor - Londra este unul din lucrurile care au contat/contează - oamenii zâmbesc pe stradă doar pentru că exiști, chiar și pictorii francezi - există o stare fascinantă a necunoscutului etc. Îmi place: "fiecare bărbat are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare femeie are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau un bărbat cu o londră un amsterdam" dar sunt tentată să inversez: "fiecare femeie are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare bărbat are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau o femeie cu o londră un amsterdam" Ar trebui să corectezi: "london here i come" cu "london here I come". Thank you!
"Pașii împleticiți nu simt cum golul din urmă se umple de la sine odată cu lumina" două versuri care mi-au plăcut, având în ele esența întregii poezii. Tristețe începând chiar de la titlu: "aici se zbate așteptarea oarbă", reușit după părerea mea! tincuta
Practic, nu se leagă nimic între ideile poetice, nici un discurs, doar niște fâșii de imagini, unele inedite, cu tentă suprarealistă "ne vom cutremura cât să ne pice din trupuri cărămizi în flăcări", altele naive, din imagistica practicată de copii:" sau degete ieșite din pământ", "o să fie în schimb un vânt ca o herghelie", "umbra cu nasturi din foișor", dar și clișee: "o să deschid toate icoanele sufletului meu", "ușile de sare", "iarbă roșie".
Sancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
Cred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
excesul unui absurd de factură existențialistă textul fragmentează (nu știu dacă voit...) ideea unei "medianități" etice; răzbate tensiunea căutării cuvântului care să exprime, dar, deși este întrezărit alocuri, pe final, eșuează într-un misticism ad-hoc; e un text "prea didactic", oscilând între clasificări de tipul "colonia penitenciară" a lui Kafka și "bolovanul" camusian. în s1v3 cred că trebuie revăzută topica. cu respect, Vasile Munteanu
Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
dragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
Cel mai remarcabil vers la prima lectură
'și hop!-'
dar nici continuarea nu e mai prejos
'puloverul te îmbracă până la ochi...
uneori, peste ochi.'
Versurile astea m-au pus pe gânduri...
Poate voi reveni cu o peniță după o recitire mai atentă a întregii construcții poetice.
Margas
Adrian,
regret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.
ioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
Când spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
De ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
mulțumesc. :)
Să trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
Ecaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
Parcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq deÎmi pare rău să nu fiu de acord cu stimații mei colegi de site dar poemul acesta mi se pare împănat cu clișee mai ceva ca un curcan de thanksgiving... și mai ales pe Dvs. stimate autor respectabil, unul dintre cei mai buni de pe aici vă rog să mă scuzați că aleg calea de a nu oferi multe citate... ci mai degrabă senzații de lectură. 'Poate poate' de doua ori în incipitul poemului... o stângăcie mai ales dacă vorbim de 'tinerețea o toamnă timpurie' și 'am mers prea repede fără să privesc îndărăt'... Poate ar fi trebuit să vă gândiți să nu așterneți aceste versuri șchioape pe hărtia virtuală a Hermeneiei aș zice eu în continuare. Multe stângăcii prepoziționale și conjuncturale în debutul aproape a fiecărui vers, stângăcii care împiedică acea tensiune necesară sentimentului poetic menit să țină cititorul captiv și fascinat în text. Revelația (pentru că textul se vrea și unul cu conotații religioase) lipsește aproape cu desăvârșire, mai mult, pe alocuri textul poate fi interpretat chiar și ca blasfemie, autorul probabil într-un fel doar al său de exces de zel se crede îndreptățit în această impersonare lipsită, după cum spuneam de fiorul revelației.
pentru textul : aşteptarea după Simion deÎn concluzie, pe de o parte acest poem abuzează de clișeul poetic iar pe de alta bagatelizează ideile prezentate prin nenumăratele lui stângăcii. Un poem care are un aer prăfuit.
Margas
Nu-ți fie teamă, vei observa că: - terminalele te vor duce fără să simți aproape către destinație - ești mult mai bine îmbrăcat decât ceilalți nu numai pentru că evenimentul e mult mai important pentru tine decât pentru ceilalți, aici e vorba de latura complexelor din est - gândurile se vor deschide altfel acolo sus deasupra norilor - Londra este unul din lucrurile care au contat/contează - oamenii zâmbesc pe stradă doar pentru că exiști, chiar și pictorii francezi - există o stare fascinantă a necunoscutului etc. Îmi place: "fiecare bărbat are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare femeie are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau un bărbat cu o londră un amsterdam" dar sunt tentată să inversez: "fiecare femeie are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare bărbat are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau o femeie cu o londră un amsterdam" Ar trebui să corectezi: "london here i come" cu "london here I come". Thank you!
pentru textul : london here i come de"Pașii împleticiți nu simt cum golul din urmă se umple de la sine odată cu lumina" două versuri care mi-au plăcut, având în ele esența întregii poezii. Tristețe începând chiar de la titlu: "aici se zbate așteptarea oarbă", reușit după părerea mea! tincuta
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă dePractic, nu se leagă nimic între ideile poetice, nici un discurs, doar niște fâșii de imagini, unele inedite, cu tentă suprarealistă "ne vom cutremura cât să ne pice din trupuri cărămizi în flăcări", altele naive, din imagistica practicată de copii:" sau degete ieșite din pământ", "o să fie în schimb un vânt ca o herghelie", "umbra cu nasturi din foișor", dar și clișee: "o să deschid toate icoanele sufletului meu", "ușile de sare", "iarbă roșie".
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun deAm încercat o parabola despre drumul intre copilarie si moarte.
pentru textul : Podul Grant deSancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
pentru textul : Lângă fereastra veche deCred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
pentru textul : Sinonimul pozitivului deexcesul unui absurd de factură existențialistă textul fragmentează (nu știu dacă voit...) ideea unei "medianități" etice; răzbate tensiunea căutării cuvântului care să exprime, dar, deși este întrezărit alocuri, pe final, eșuează într-un misticism ad-hoc; e un text "prea didactic", oscilând între clasificări de tipul "colonia penitenciară" a lui Kafka și "bolovanul" camusian. în s1v3 cred că trebuie revăzută topica. cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : lumea lui Viceversa deSeară liniștită, cu miros de pâine caldă.
pentru textul : apus deSilviu, multumesc pentru semn.
Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deaș fi interesat de frazarea ta, Raluca. dacă ai timp... anyway mulțam frumos de aprecieri!
pentru textul : întoarcerea la praga dedragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
pentru textul : laborator dedin pacate are forma unei poezii, dar nu e poezie. ca proza insa ar merge,desi ar mai trebui lungit nitel.
pentru textul : homo ludens deCel mai remarcabil vers la prima lectură
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi de'și hop!-'
dar nici continuarea nu e mai prejos
'puloverul te îmbracă până la ochi...
uneori, peste ochi.'
Versurile astea m-au pus pe gânduri...
Poate voi reveni cu o peniță după o recitire mai atentă a întregii construcții poetice.
Margas
Adrian,
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deregret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.
ioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
pentru textul : punga de plastic deuitasem si-am revenit cu modificarea
pentru textul : Traseu deaş reciti-o
pentru textul : Scrisoare deIti multumesc, apreciez ca nu ma ocolesti, in felul asta poezia si-a atins scopul caci iata, a fost auzita. :o)
pentru textul : Verde albastru verde albastru deAtenție la diacritice!
pentru textul : Marturisiri deCând spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
pentru textul : verificări deDe ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor demulțumesc. :)
pentru textul : am evadat un timp (3) deSă trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
pentru textul : Dincolo de horele, orele... deEcaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
pentru textul : bandajul meu alb dePentru mai multa veridicitate, pentru cei interesați, atasez link-ul catre unul din seria de texte publicate la vremea respectiva. http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/ultimul_drum_109693.html
pentru textul : despre moarte și alte fleacuri III deParcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
pentru textul : ăsta nu e un poem deexperiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deAi asociat liceul cu umbra și cuibul. Interesant. Se repetă inutilul. Nu contează, însă.
pentru textul : ascult jazzul singur și plouă dePagini