... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.

Această tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!

Francisc, da, poate. Eu le consider perisabile și contextuale. Nu aduc nimic nou. Sper să nu mi se întâmple prea des. Nici mie nu îmi place.

Departe de mine ideea de a te discredita, Ionuț! Îți uram bine ai revenit pe site! În schimb ce e în presă e treaba tuturor:)! Nu am vrut să subliniez decât că îți apreciez determinarea. Și N. Manolescu l-a criticat negativ pe N. Stănescu la început. Deci be cool! Știi doar că poți fi desființat de critică dar cu priză la cititori. Și concluziv, o rugăminte: dacă ai vreun articol vexativ la adresa criticului Alex Ștefănescu, mi-ar plăcea să îl citesc. Adresa mea de mail este pe net. Ne cunoaștem de prea multă vreme pentru a ne bănui de intenții malițioase. Ești în generația mea, iar undeva într-un interviu am declarat că eu cred în scrisul tău.
gând bun! om bun! și peniță ascuțită!

chiar dacă merge pe căi bătătorite, textul tău, Virgil, are calitatea că punctează un mare adevăr: lipsa elitelor. ( poate n-ar fi fost rău de menţionat elitele, tot ce s-a putut forma în 20 de ani iterbelici, decimate în puşcăriile comuniste).

trist pt. mine e faptul că generaâţia care în dec. 1989 avea 3-4-5 ani, calcă în politică, vertiginos, pe urmele "seniorilor".
Soluţia ?

Ioana îţi mulţumesc. ştii, m-am trezit cu o bucătărie plină de saci cu făină şi m-am gîndit să mai risipesc un pic.

Virgil,
îţi mulţumesc şi ţie pentru aprecieri şi mai ales pentru observaţii.

să lămurim, DA? eu am organizat, am jurizat, ba am și plătit concursuri de poezie! Nu am fost solicitat deloc să fac vreuna dintre aceste activități... oare ce vă așteptați dragii mei, să postez vreun text?
Eu când m-am oferit m-am oferit să fiu co-optat la organizarea concursurilor, și vreau să fie foarte clar acest aspect!
Mie îmi este cât se poate de clar că acest lucru nu se dorește... atunci nu înțeleg ce mi se reproșează?
Come on Virgil!

Buna idee, sa taci decat sa scrii prost. :)) Cred ca de asta tac eu de ceva vreme. Da' si altii :)).

Poetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.

Daniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.

Draga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.

nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.

Găsesc vă s- a schimbat ceva și în felul tău de a scrie, aș spune că e spre mai bine, dar e doar părerea unei novice... Oricum, mi-a plăcut. Cred că ar mai fi de lucru pe la strofa a doua, despre motivul lumii ca teatru s- a mai scris. Sper că ceea ce spun acum va fi luat în sens constructiv, nu ca o critică în sens negativ. Cami.

Încep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA