Apreciez mult rezonanta. Ideea mi se pare foarte frumoasa, pe cit de simpla te atit de frumoasa.A se lua asa... Nu stiu, pentru mine doar finalul mi se pare putin ratat cu acel Jesus-daca raportezi la miza intreaga a textului. Sau poate asta e efectul dorit.
pot să spun numai că mi-a plăcut mult? nu pot, așa că trebuie să scriu despre frumusețea detaliilor, despre realismul - registrul în care este scris întregul poem. un poem ce emoționează, un poem pe care l-ai tot reciti,
"mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie"
contradicția între cele două imagini deranjează totuși puțin, îmi pare rău că nu pot lăsa trei sferturi de stea
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
Din pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
Poeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
textul se prezinta curat in fata cititorului, fara abuzuri de forme, fara emfaza insa cu o nota muzicala care, cel putin mie mi-a placut (incep sa o apreciez tot mai mult pe masura ce imbatranesc se pare :-) Remarc "își întâmpină moartea în șoșoni citesc cărți pentru că au forme de aripi" "se îmbrățișează pentru a pune între ei virgulă" - as fi spus aici "pentru a pune intre ei O virgula" dar e doar o parere, tot muzicala :-) Penultima strofa sufera de o usoara "desincronizare" ... panda apoi imediat lovitura, as schimba aici, accentuand, de fapt lasand doar panda, care e in acord cu finalul (care by the way imi place mult) As zice deci " dintre frunze ii pandeste rugina/ o piatra in prastie/ care le va lovi tamplele/ inlocuindu-le". Finalul am zis ca mi-a placut mult. Fara acel "adesea" (care mi se pare ca doar explica inutil) mi-ar fi placut foarte mult. Oricum suficient pentru a impenita aceasta lectura. Felicitari Stefane. Andu
eu o credeam ratata, dealtfel e o mirare aproape de fiecare data cand nu-i. m-am bucurat ca a ajuns la tine, iata, o fi ceva de ea. detaliile de finete tu le poti prinde cu mult mai bine decat mine, nici nu remarcasem disonantele, de obicei ma tem de erori majore. o sa ma uit, ma tem insa ca ar putea iesi mai rau.
paul
iti multumesc pentru apreciere, cum spuneam si mai devreme, e mai mult decat speram. poate si pentru ca-mi sunt inamicul cel mai mare, uite, aproape ca nu te inteleg. :o) (ma bucur insa, habar n-am de ce, e ca-n visul acela in care pare c-ai prins steaua tremuratoare din apa)
A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
Cred că la acest poem mai trebuie lucrat, de la idee până la forma sa interioară. De exemplu, ce rost au atâtea culori, galben, roșu, dușul printre imaginile strofei și chiar ideea de dublare a vârstei... nu, nu cred că am înțeles-o...
Am găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
îmi place cum descrii cercul fantomatic al iubirii prin intermediul unei camere de hotel/ sanatoriu şi sub imaculata cădere de zăpadă, de alb. apreciere pentru metafora discretă, delicat ornamentând ideea.
Te durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
Nu înțeleg ideea poemului. Cafele și tutun, răpind, răsfirate... elemente perimate, nu aduc Nimic nou. Chiar dacă titlul este "Nimic", poezia, totuși, trebuie să fie Ceva. Mai e de lucrat pe text.
Da, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
Sugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
Tocmai acest lucru am vrut să subliniez: delfinii și pescărușii vor fi elemente de siguranță. M-am gândit la bârna pentru gimnastică.
Ottilia, mai vorbim...
Călin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
cind faci o afirmatie/remarca, asa cum spui tu, "bizara", Ionut Caragea, despre versurile "aproape identice" in subsolul unei poezii sau al unui autor, rugamintea mea este sa ai in vedere doua aspecte: 1) o afirmatie de acest gen, este corecta in urma unei atente investigatii 2) metaforele sa fie identice, suprapuse. acum in dezvoltarea primei idei, iti pot spune sigur ca poezia Nutei Craciun e mult mai veche decit cealalta, asta ca fapt divers. si ea stie si cred ca acum se minuneaza mai mult decit l-ar fi vazut pe mos Craciun. la punctul doi, iarasi iti spun ca nu e acelasi lucru. sint atmosfere poetice diferite induse de noapte, ginduri si coline, daca vrei, dar care nu prea au de a face, fiecare ilustrindu-se altfel. sint ca doi cozonaci care nu au acelasi gust. de altfel, exista si o localitate, Glodenii gindului. Nu te pune pe ginduri?...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Salutare. Daca Hermeneia devine leitista, eu as avea vreun motiv sa raman?
pentru textul : hermeneia 2.0 deSunt bugetara, Dorine, de unde bani de concurs? Te cred ca vei participa cu placere, la fel cum ai participat si la cenaclurile Virtualia! Pai nu?
pentru textul : feng shui în lucernă deApreciez mult rezonanta. Ideea mi se pare foarte frumoasa, pe cit de simpla te atit de frumoasa.A se lua asa... Nu stiu, pentru mine doar finalul mi se pare putin ratat cu acel Jesus-daca raportezi la miza intreaga a textului. Sau poate asta e efectul dorit.
pentru textul : a se lua o noapte deadriana, iti raspund socratic : daca vei cauta, vei regreta, daca nu vei cauta, iarasi vei regreta...:P
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" depot să spun numai că mi-a plăcut mult? nu pot, așa că trebuie să scriu despre frumusețea detaliilor, despre realismul - registrul în care este scris întregul poem. un poem ce emoționează, un poem pe care l-ai tot reciti,
"mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie"
contradicția între cele două imagini deranjează totuși puțin, îmi pare rău că nu pot lăsa trei sferturi de stea
pentru textul : litere în cădere liberă de1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci deDin pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi de(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
Lucian, îți mulțumesc pentru apreciere, mă bucur că ai revenit pe textul acesta.
pentru textul : jasmine dePoeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV detextul se prezinta curat in fata cititorului, fara abuzuri de forme, fara emfaza insa cu o nota muzicala care, cel putin mie mi-a placut (incep sa o apreciez tot mai mult pe masura ce imbatranesc se pare :-) Remarc "își întâmpină moartea în șoșoni citesc cărți pentru că au forme de aripi" "se îmbrățișează pentru a pune între ei virgulă" - as fi spus aici "pentru a pune intre ei O virgula" dar e doar o parere, tot muzicala :-) Penultima strofa sufera de o usoara "desincronizare" ... panda apoi imediat lovitura, as schimba aici, accentuand, de fapt lasand doar panda, care e in acord cu finalul (care by the way imi place mult) As zice deci " dintre frunze ii pandeste rugina/ o piatra in prastie/ care le va lovi tamplele/ inlocuindu-le". Finalul am zis ca mi-a placut mult. Fara acel "adesea" (care mi se pare ca doar explica inutil) mi-ar fi placut foarte mult. Oricum suficient pentru a impenita aceasta lectura. Felicitari Stefane. Andu
pentru textul : omul este om și-n crucea goală deerata: capabil, nu capabili, scuze :-)
pentru textul : un fragment întreg deAdriana,
îţi doresc o lansare frumoasă pe orbita consacrării. O meriţi cu prisosinţă.
Cu preţuire
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deadrian
eu o credeam ratata, dealtfel e o mirare aproape de fiecare data cand nu-i. m-am bucurat ca a ajuns la tine, iata, o fi ceva de ea. detaliile de finete tu le poti prinde cu mult mai bine decat mine, nici nu remarcasem disonantele, de obicei ma tem de erori majore. o sa ma uit, ma tem insa ca ar putea iesi mai rau.
paul
iti multumesc pentru apreciere, cum spuneam si mai devreme, e mai mult decat speram. poate si pentru ca-mi sunt inamicul cel mai mare, uite, aproape ca nu te inteleg. :o) (ma bucur insa, habar n-am de ce, e ca-n visul acela in care pare c-ai prins steaua tremuratoare din apa)
pentru textul : zăpada din palmă deun poem candid. poate as mai lucra la sintaxa apreciez in mod deosebit imaginea mirilor din strofa a 2-a
pentru textul : Niciun semn de la tine deA.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
pentru textul : De vorbă cu tata deCred că la acest poem mai trebuie lucrat, de la idee până la forma sa interioară. De exemplu, ce rost au atâtea culori, galben, roșu, dușul printre imaginile strofei și chiar ideea de dublare a vârstei... nu, nu cred că am înțeles-o...
pentru textul : Sirop de menta deun alt poem pentru care aş fi votat alături de piruetă în umbra unui zmeu de hârtie. felicitări!
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deAm găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
pentru textul : candelabrele demie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
pentru textul : kansas in june deîmi place cum descrii cercul fantomatic al iubirii prin intermediul unei camere de hotel/ sanatoriu şi sub imaculata cădere de zăpadă, de alb. apreciere pentru metafora discretă, delicat ornamentând ideea.
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deTe durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
pentru textul : noaptea cailor de fier deNu înțeleg ideea poemului. Cafele și tutun, răpind, răsfirate... elemente perimate, nu aduc Nimic nou. Chiar dacă titlul este "Nimic", poezia, totuși, trebuie să fie Ceva. Mai e de lucrat pe text.
pentru textul : Nimic deDa, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
pentru textul : madame deTocmai acest lucru am vrut să subliniez: delfinii și pescărușii vor fi elemente de siguranță. M-am gândit la bârna pentru gimnastică.
pentru textul : Plimbare pe orizont deOttilia, mai vorbim...
Călin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
pentru textul : Orfeu denu, e iubita mea de la capatul pamantului...
pentru textul : Neclar viziune dem-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna decind faci o afirmatie/remarca, asa cum spui tu, "bizara", Ionut Caragea, despre versurile "aproape identice" in subsolul unei poezii sau al unui autor, rugamintea mea este sa ai in vedere doua aspecte: 1) o afirmatie de acest gen, este corecta in urma unei atente investigatii 2) metaforele sa fie identice, suprapuse. acum in dezvoltarea primei idei, iti pot spune sigur ca poezia Nutei Craciun e mult mai veche decit cealalta, asta ca fapt divers. si ea stie si cred ca acum se minuneaza mai mult decit l-ar fi vazut pe mos Craciun. la punctul doi, iarasi iti spun ca nu e acelasi lucru. sint atmosfere poetice diferite induse de noapte, ginduri si coline, daca vrei, dar care nu prea au de a face, fiecare ilustrindu-se altfel. sint ca doi cozonaci care nu au acelasi gust. de altfel, exista si o localitate, Glodenii gindului. Nu te pune pe ginduri?...
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină defrumos zis, te vezi în faţa singurătăţii, eşti numai tu, reflexia a ceea contempli fără a te putea destăinui.
pentru textul : ... dePagini