Nu-mi pot da seama care e relația ta cu Orson Scott Card, dar în ultima strofă (plus două versuri dinainte) reușești să prinzi ceva din stilul lui, din atmosfera, din orizontul de receptare. Probabil acesta este și motivul pentru care ai fost acuzat de antevorbitori că aici e mai degrabă o proză. Mai ales acel "foarte mult" e departe de tărâmul poetic, zi și tu, nu-i așa? Dar Card are totuși multă poezie în proza lui, deci confuzia mea continuă. Oona e un nume foarte reușit, poate ne dezvălui și cum ai ajuns la el. Pe mine unul m-ar interesa și asta. "Scrâșnitorul", expresia ca atare, sună a Scott Card, iar conturarea personajului, mai ales din ultimele trei versuri, are o forță de sugestie fantastică și nu dovedește decât că ciclul Ender ți-e foarte drag, mai mult, se pare că trăiește în tine la nivel creativ, de compoziție. Asta e un mare merit totuși. Reușești în astea trei ultime versuri să pui în Săvârșitor ceea ce Card pune în Sfârșitorul lui de-a lungul romanelor, și te asigur de toată admirația mea pentru asta. E incredibil cum faci asta în numai trei versuri. Pe de altă parte te situezi mereu în "umbra" acestei capodopere în serie, iar aici există și mari riscuri. Riscul de a fi, deci, mereu în umbră, chiar dacă îți reușesc multe imagini, chiar dacă redai atmosfera. Și mai există și riscul de a te autoplafona. Sfatul meu ar fi să încerci să te desprinzi de model. Nu garantez că e un sfat bun. Alt sfat: ce-ar fi să încerci să schițezi puțină proză? S-ar putea să fii surprins de ceea ce iese.
Poezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
sofism? un adevarat reflex conditionat! Ceea ce in logica noastra standard (aristotelica) - dar nu si in alea mai recente de le zice "paraconsistente" (in unele dintre ele necontradictia fiind inlocuita, de exemplu, cu "complementaritatea" dar si cu altele mai fistichii) este "sofism", in logica budista - care, fie vorba intre noi, e la fel de "logica" ca si alea ale noastre (nu ma apuc acum sa-ti citez tot soiul de surse ca sa fac pe nebunu - si totusi iti voi spune numai de una, a lui Stcherbatsky "Logica budista"), nu mai este sofism deoarece are alte tipuri de silogisme. Mai bine - si daca chiar te intereseaza subiectul - mi-ai face o vizita. Am o parte din biblioteca plina de carti pe tema asta (unele trase la xerox de pe vremea impuscatului primite de la Sergiu AlGeorge; altele procurate recent de la sursa, din Biblioteka Buddhica din India, prin internet). Sorry! Uite ca m-am infierbantat. Al tau, Gorun
textul nu este neaparat prost dar ai probleme cu „înlănțuirea determinărilor” iar asta face ca „senzația de poezie” să sufere. Apoi, ar trebui să renunți la expresii bombastice de genul „nu mai inhalez promisiunile atemporale”. Sună chiar aiurea. Cred că ți-ar prinde bine să îți citești textele cu voce tare și să încerci să le asculți cum sună. Și să o faci cu un spirit critic.
Aștept cu interes continuarea acestei serii. Pentru că mi se pare? că Virgil a început să-și pună unele întrebări. Textul nu e valoros în sine, ci prin ecourile pe care, la o adică, le poate trezi în cititorii site-ului. Mie îmi place să văd poeții din diasporă cum scriu despre pământul din care s-au născut și asta mai ales nowadays, în contextul globalizării :-) Bobadil.
da, este un film cu acest tiltu. inițial am intitulat textul ”secvențe după dealuri”, sau cam pe aici. apoi mi-am amintit de acest film și am modificat.
Poemul acesta este pentru mine încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că acest autor se joacă pur și simplu cu talentul său uneori. Rezultatul sunt poeme ca acesta în care poți găsi destule elemente interesante (așa cum bine spun ante-comentatorii mei) mai puțin pe poetul Virgil Titarenco.
Cred că ar trebui să vă luați întâi Dvs. însuși puțin mai în serios Domnule Titarenco... cel puțin în linia acestui gen de poesis pe care ni-l prezentați. Dacă însă e joacă, din punctul meu de vedere, joaca artistului ar arăta altfel.
Marga
P.S. Una peste alta (special pentru un antecomentator cu probleme de persistență a memoriei) poemul are vibrație, deci oferă răsplata lecturii. Restul sunt desigur, exigențe la care nu aș renunța.
Senzația pe care o încerc după lectură e fină ca " voalul rătăcit..." și totuși, abundă cuvintele..prea multe cuvinte pentru a descrie ceva" ca acum când trupurile ni se preling peste pânze fără catarg.."
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
toti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
Alina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
deocamdataa din motive tehnice convertirea unui text intr-o alta sectiune o poate face numai un editor. de aceea te rog sa precizezi aici link-ul textului si sectiunea + subsectiunea la care doresti sa fie incadrat si un editor o va face pentru tine.
voi scrie si un anunt cu privire la aceasta pentru ca vad ca a devenit o problema
poemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
Cu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
Emil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
Un poem-idee-imagine... insa scris la repezeala. Ceva in genul "nu te iei in serios", chestie pe care si eu am incasat-o pe merit. Poemul l-as "scutura" de mecanicisme si as reformula asa: la marginea drumurilor orașul nu se mai vede nici oamenii nici casele lor doar niște mușuroaie uriașe la marginea privirii acolo copacii sunt oameni ramurile brațe cuiburile palme albastrul fad al ochilor pierduți în cer o pereche de hulubi izgonită de ploaie apleacata peste tine aducînd o teamă fericită în mirosul verde al sufletului lor despuiat în tăcere ... ma rog, parerea mea. Andu
Frumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
de la 28 la 29... Am apreciat fotomontajul... * Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile. Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu-mi pot da seama care e relația ta cu Orson Scott Card, dar în ultima strofă (plus două versuri dinainte) reușești să prinzi ceva din stilul lui, din atmosfera, din orizontul de receptare. Probabil acesta este și motivul pentru care ai fost acuzat de antevorbitori că aici e mai degrabă o proză. Mai ales acel "foarte mult" e departe de tărâmul poetic, zi și tu, nu-i așa? Dar Card are totuși multă poezie în proza lui, deci confuzia mea continuă. Oona e un nume foarte reușit, poate ne dezvălui și cum ai ajuns la el. Pe mine unul m-ar interesa și asta. "Scrâșnitorul", expresia ca atare, sună a Scott Card, iar conturarea personajului, mai ales din ultimele trei versuri, are o forță de sugestie fantastică și nu dovedește decât că ciclul Ender ți-e foarte drag, mai mult, se pare că trăiește în tine la nivel creativ, de compoziție. Asta e un mare merit totuși. Reușești în astea trei ultime versuri să pui în Săvârșitor ceea ce Card pune în Sfârșitorul lui de-a lungul romanelor, și te asigur de toată admirația mea pentru asta. E incredibil cum faci asta în numai trei versuri. Pe de altă parte te situezi mereu în "umbra" acestei capodopere în serie, iar aici există și mari riscuri. Riscul de a fi, deci, mereu în umbră, chiar dacă îți reușesc multe imagini, chiar dacă redai atmosfera. Și mai există și riscul de a te autoplafona. Sfatul meu ar fi să încerci să te desprinzi de model. Nu garantez că e un sfat bun. Alt sfat: ce-ar fi să încerci să schițezi puțină proză? S-ar putea să fii surprins de ceea ce iese.
pentru textul : Scrâșnitorul dePoezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
pentru textul : obsesia definițiilor II desofism? un adevarat reflex conditionat! Ceea ce in logica noastra standard (aristotelica) - dar nu si in alea mai recente de le zice "paraconsistente" (in unele dintre ele necontradictia fiind inlocuita, de exemplu, cu "complementaritatea" dar si cu altele mai fistichii) este "sofism", in logica budista - care, fie vorba intre noi, e la fel de "logica" ca si alea ale noastre (nu ma apuc acum sa-ti citez tot soiul de surse ca sa fac pe nebunu - si totusi iti voi spune numai de una, a lui Stcherbatsky "Logica budista"), nu mai este sofism deoarece are alte tipuri de silogisme. Mai bine - si daca chiar te intereseaza subiectul - mi-ai face o vizita. Am o parte din biblioteca plina de carti pe tema asta (unele trase la xerox de pe vremea impuscatului primite de la Sergiu AlGeorge; altele procurate recent de la sursa, din Biblioteka Buddhica din India, prin internet). Sorry! Uite ca m-am infierbantat. Al tau, Gorun
pentru textul : Axis Mundi detextul nu este neaparat prost dar ai probleme cu „înlănțuirea determinărilor” iar asta face ca „senzația de poezie” să sufere. Apoi, ar trebui să renunți la expresii bombastice de genul „nu mai inhalez promisiunile atemporale”. Sună chiar aiurea. Cred că ți-ar prinde bine să îți citești textele cu voce tare și să încerci să le asculți cum sună. Și să o faci cu un spirit critic.
pentru textul : Nu am nevoie de libertate dehai să fim serioși, are și smiorcăieli, destule.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deI chose a colloquial style in order to emphasize the ideea: casual almost blog like.
pentru textul : I wonder how deThank you very much for taking your time. I liked your story too.
Aștept cu interes continuarea acestei serii. Pentru că mi se pare? că Virgil a început să-și pună unele întrebări. Textul nu e valoros în sine, ci prin ecourile pe care, la o adică, le poate trezi în cititorii site-ului. Mie îmi place să văd poeții din diasporă cum scriu despre pământul din care s-au născut și asta mai ales nowadays, în contextul globalizării :-) Bobadil.
pentru textul : românia perfect I dede ce februarie si nu martie?
pentru textul : februarie deda, este un film cu acest tiltu. inițial am intitulat textul ”secvențe după dealuri”, sau cam pe aici. apoi mi-am amintit de acest film și am modificat.
da, evocarea. și noi...
pentru textul : după deal dePoemul acesta este pentru mine încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că acest autor se joacă pur și simplu cu talentul său uneori. Rezultatul sunt poeme ca acesta în care poți găsi destule elemente interesante (așa cum bine spun ante-comentatorii mei) mai puțin pe poetul Virgil Titarenco.
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză deCred că ar trebui să vă luați întâi Dvs. însuși puțin mai în serios Domnule Titarenco... cel puțin în linia acestui gen de poesis pe care ni-l prezentați. Dacă însă e joacă, din punctul meu de vedere, joaca artistului ar arăta altfel.
Marga
P.S. Una peste alta (special pentru un antecomentator cu probleme de persistență a memoriei) poemul are vibrație, deci oferă răsplata lecturii. Restul sunt desigur, exigențe la care nu aș renunța.
Senzația pe care o încerc după lectură e fină ca " voalul rătăcit..." și totuși, abundă cuvintele..prea multe cuvinte pentru a descrie ceva" ca acum când trupurile ni se preling peste pânze fără catarg.."
pentru textul : scaranoastradebloc deIoan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
pentru textul : amărui detoti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
mai batran si mai intelept: fara poezie, lumea e pustiu.
pentru textul : toamnă 3 deAlina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
pentru textul : if you go away deFoarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
pentru textul : chipul demultului denu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
pentru textul : fahrenheit game deasa cum il citesc eu acum imi place, in mod special finalul, ultimele trei versuri stau in picioare chiar despartite de intreg.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului detrebuie ca se intampla ceva cu „copilul” zilele astea... La multi ani, omule! De fapt, ce multi ani: vesnic sa traiesti!
pentru textul : pentru că zilele nu se cunosc între ele dedeocamdataa din motive tehnice convertirea unui text intr-o alta sectiune o poate face numai un editor. de aceea te rog sa precizezi aici link-ul textului si sectiunea + subsectiunea la care doresti sa fie incadrat si un editor o va face pentru tine.
pentru textul : Poem fără picioare devoi scrie si un anunt cu privire la aceasta pentru ca vad ca a devenit o problema
poemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
pentru textul : scrisoare neterminată deCu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
pentru textul : lucia deMarga, e corect "una DIN nopţile" şi e corect "una DINTRE doamne". Ai prins diferenţa?
pentru textul : Mica țigariadă deEmil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deUn poem-idee-imagine... insa scris la repezeala. Ceva in genul "nu te iei in serios", chestie pe care si eu am incasat-o pe merit. Poemul l-as "scutura" de mecanicisme si as reformula asa: la marginea drumurilor orașul nu se mai vede nici oamenii nici casele lor doar niște mușuroaie uriașe la marginea privirii acolo copacii sunt oameni ramurile brațe cuiburile palme albastrul fad al ochilor pierduți în cer o pereche de hulubi izgonită de ploaie apleacata peste tine aducînd o teamă fericită în mirosul verde al sufletului lor despuiat în tăcere ... ma rog, parerea mea. Andu
pentru textul : la marginea drumurilor deFrumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
pentru textul : gheara de leu alb dede la 28 la 29... Am apreciat fotomontajul... * Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile. Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 deSă știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
pentru textul : Șoapte lângă o rază deideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
pentru textul : suflet de mama deimi plac ultimele doua versuri. la strofa a doua mi ar fi placut sa dezvolti versul 2 de asemenea, mi a placut primul vers in mod deosebit
pentru textul : aproape departe del-ai incadrat, domnule, la polemica?
pentru textul : mama la toate țările dedoar nu crezi cineva ar avea curajul sa te contrazica...:)
Pagini