Bobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
cred ca de acum ma repet dar nu prea vad cum as putea sa o spun altfel: continui sa ma amuzi cu aceasta autobagare in seama si cu convingerea asta aproape sacrosanta cum ca ai fi un fel de mag calator care ne studiezi ca pe niste insecte. ma amuzi si cu aceasta impresie (care la tine e siguranta) cum ca le-ai sti pe toate, si ne-ai intelege mediocra umanitate si iti faci o pomana de bine sa ne mai dai din cind in cind sfaturi. evident, iti place sa te auzi vorbind si crezi ca esti destept. nu am sa te împiedic dragul meu sa ai aceste convingeri mistice (apropo de secte) atita timp cit nu incalci regula locului. in rest, esti liber sa iti zburlesti penele si sa faci valuri in voie. e tara libera. in acelasi timp am sa te rog sa ma scuzi daca am sa te ignor cind identific ca nu spui nimic. pentru ca daca te bag in seama din politete sint nevoit sa te ignor din lipsa de timp. cind vei spune lucruri semnificative si realmente utile am sa fiu amabil si am sa plec urechea, chiar daca te-ai purtat de multe ori grobian si intr-un univers al talionului nu ai merita asta. dar nu ma afecteaza magariile care nu contin adevar si nici nu le confer iluzia de adevar prin a ma lasa afectat de ele. deci in contextul regulilor si in masura in care vei spune ceva esti binevenit pe hermeneia. cind bati cimpii am sa te rog sa ma scuzi.
Si inca o precizare - sa nu uitam editura Tracus Arte, care are o colectie f buna de poezie, sa nu uitam marii poeti din ultimii 30 de ani - Ion Muresan, Alexandru Musina, Ion Stratan, Traian T. Cosovei - omit cu buna stiinta multe nume, dar cel putin exista un inceput. cum spunea noica, nu trebuie sa incepi filosofia de la inceput, nu conteaza cu ce filosof incepi, conteaza sa incepi.
Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
Dragă Marga Stoicovici, mulţumesc pentru popas, citire şi semn. Mă întreb dacă acest comentariu este despre poemul "gheara" sau despre altceva. Pot fi acuzat de "acrit" de "ton sfătos fără pretenţii filozofice însă plin de cujetare...de interesant deşi plicticos...de bine construit deşi înţepenit... de promite dar nu livrează...de tâmpeniile reclamelor la telefoanele mobile", de toate astea pot fi acuzat şi nu mă deranjează, dar de lipsa sincerităţii, cel puţin în acest poem, nu cred că pot fi acuzat. Cum, Doamne iartă-mă, poate fi cineva (sau ceva) ineresant şi plicticos în acelasi timp, să construieşti ceva bine, deşi e înţepenit?! Ai putea să-mi dai o sugestie pentru final, dacă tot suntem pe un site interactiv? Ţi-aş fi recunoscător.
cele bune fie cu tine, z
Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
De data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
Vasile Munteanu, Comentariul dumneavoastră, foarte doct, merge direct la esențe. Aproape că nu mai am nimic de adăugat. Îmi place totuși să cred că aceste poem nu filozofează excesiv și că, prin urmare, păstrează un anume fior liric. Crăciun fericit și mulțumiri pentru "vizită".
Am să pun lupa pentru diacritice.As zice, pe de o parte, că matricea de intâmplări se miscă pe sase directii, care pe parcurs isi schimba semnificatiile.Oglinda reflectă numai chipul lui Dumnezeu. Aranca, rămâne să mă mai gândesc, poemul este in lucru. Multumesc pentru ajutor.
textul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
In care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
Probabil că mă așteptam la o altă "mișcare" decât cea a fierăstrăului tăind Roma, din final, după lectura celorlalte (reușite) dinainte. "Clipe rubinii" NU (prea) "degete de lut" NU (pentru că s-a tot zis).
Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
Ceea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Felicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
Recunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
Cu sinceritate, zapata
un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
nu stiu, nu sint convins. România este o realitate mult prea heterogena, mult prea incarcate. Cel putin pentru mintea mea. Aici este vorba despre Bucovina, care pentru mine e mult mai specific definită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a derespectul e reciproc, știi asta.
pentru textul : în ultima cameră, el decred ca de acum ma repet dar nu prea vad cum as putea sa o spun altfel: continui sa ma amuzi cu aceasta autobagare in seama si cu convingerea asta aproape sacrosanta cum ca ai fi un fel de mag calator care ne studiezi ca pe niste insecte. ma amuzi si cu aceasta impresie (care la tine e siguranta) cum ca le-ai sti pe toate, si ne-ai intelege mediocra umanitate si iti faci o pomana de bine sa ne mai dai din cind in cind sfaturi. evident, iti place sa te auzi vorbind si crezi ca esti destept. nu am sa te împiedic dragul meu sa ai aceste convingeri mistice (apropo de secte) atita timp cit nu incalci regula locului. in rest, esti liber sa iti zburlesti penele si sa faci valuri in voie. e tara libera. in acelasi timp am sa te rog sa ma scuzi daca am sa te ignor cind identific ca nu spui nimic. pentru ca daca te bag in seama din politete sint nevoit sa te ignor din lipsa de timp. cind vei spune lucruri semnificative si realmente utile am sa fiu amabil si am sa plec urechea, chiar daca te-ai purtat de multe ori grobian si intr-un univers al talionului nu ai merita asta. dar nu ma afecteaza magariile care nu contin adevar si nici nu le confer iluzia de adevar prin a ma lasa afectat de ele. deci in contextul regulilor si in masura in care vei spune ceva esti binevenit pe hermeneia. cind bati cimpii am sa te rog sa ma scuzi.
pentru textul : hermeneia 2.0 deSi inca o precizare - sa nu uitam editura Tracus Arte, care are o colectie f buna de poezie, sa nu uitam marii poeti din ultimii 30 de ani - Ion Muresan, Alexandru Musina, Ion Stratan, Traian T. Cosovei - omit cu buna stiinta multe nume, dar cel putin exista un inceput. cum spunea noica, nu trebuie sa incepi filosofia de la inceput, nu conteaza cu ce filosof incepi, conteaza sa incepi.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci deVă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
pentru textul : Gânduri deElla, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
pentru textul : dincolo debobadil, între noi fie vorba, te-ai spălat azi pe dinți?
pentru textul : parfumul Hermeneiei deMulțumesc pentru peniță! Și pentru avalanșa de lumină pe care ai remarcat-o!
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deprobabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul dedomnule Manolescu, o nimerii de data asta, asa-i ;). multumesc pentru semn.
pentru textul : întrepătrunderi demi-a mai rămas doar să mă duc laTecuci după număr, că papucii... nu te confund, dar m-am edificat.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deDragă Marga Stoicovici, mulţumesc pentru popas, citire şi semn. Mă întreb dacă acest comentariu este despre poemul "gheara" sau despre altceva. Pot fi acuzat de "acrit" de "ton sfătos fără pretenţii filozofice însă plin de cujetare...de interesant deşi plicticos...de bine construit deşi înţepenit... de promite dar nu livrează...de tâmpeniile reclamelor la telefoanele mobile", de toate astea pot fi acuzat şi nu mă deranjează, dar de lipsa sincerităţii, cel puţin în acest poem, nu cred că pot fi acuzat. Cum, Doamne iartă-mă, poate fi cineva (sau ceva) ineresant şi plicticos în acelasi timp, să construieşti ceva bine, deşi e înţepenit?! Ai putea să-mi dai o sugestie pentru final, dacă tot suntem pe un site interactiv? Ţi-aş fi recunoscător.
pentru textul : Gheara decele bune fie cu tine, z
Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
pentru textul : Shhhh... deDe data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
Bine, nu voi mai spune nimic şi voi muri, am implorat destul 30 de ani din 1984, nu era aceasta o discuţie.
pentru textul : Rămas bun deVasile Munteanu, Comentariul dumneavoastră, foarte doct, merge direct la esențe. Aproape că nu mai am nimic de adăugat. Îmi place totuși să cred că aceste poem nu filozofează excesiv și că, prin urmare, păstrează un anume fior liric. Crăciun fericit și mulțumiri pentru "vizită".
pentru textul : mă dor tâmplele deAm să pun lupa pentru diacritice.As zice, pe de o parte, că matricea de intâmplări se miscă pe sase directii, care pe parcurs isi schimba semnificatiile.Oglinda reflectă numai chipul lui Dumnezeu. Aranca, rămâne să mă mai gândesc, poemul este in lucru. Multumesc pentru ajutor.
pentru textul : cubul detextul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
pentru textul : de dragoste deIn care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
pentru textul : ceasornice dePacat ca nu ai coerenta(punctul meu de vedere)
pentru textul : pântecele absidei deProbabil că mă așteptam la o altă "mișcare" decât cea a fierăstrăului tăind Roma, din final, după lectura celorlalte (reușite) dinainte. "Clipe rubinii" NU (prea) "degete de lut" NU (pentru că s-a tot zis).
pentru textul : Patru Mișcări NU NU deAre imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
pentru textul : plumb și lumină deCeea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Felicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deRecunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical dePrivirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDupă umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
pentru textul : Poem fără picioare deCu sinceritate, zapata
un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
pentru textul : pârâul lui iov de...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
pentru textul : radiografie cu monştri deuf, nu știu prea bine cum să o spun. nu e puțin clișeistic "călătoream prin zile"?
pentru textul : nevoia de predictibil II denu stiu, nu sint convins. România este o realitate mult prea heterogena, mult prea incarcate. Cel putin pentru mintea mea. Aici este vorba despre Bucovina, care pentru mine e mult mai specific definită.
pentru textul : bucovina perfect deeu sînt tentat să cred că "acestei" contextualizează prea mult
varianta mea ar fi:
lună de iarnă -
pentru textul : Criza dese caută ieşirea
din lunga criză
Pagini