dacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
Stimate Domn,
Din câte am citit în pagina Dvs. (zece texte) sunt de acord cu spusele Dvs. de mai sus dar fără acel 're' din 'reapuc'.
Textul de față e foarte slab și plin de clișee, cu îngeri în cazul acesta... 'înger, sânger, aripă, cruce, rană, milă'...părerea mea, desigur!
Dvs. chiar vă place textul sau vreți doar să ne puneți la încercare, ca în bancul acela cu gemul de macaroane?
finalul ma duce putin spre alte versuri, din alta poveste, imi aminteste putin un cintec al lui Seicaru, ma refer la: "apoi mână în mână tragem după noi țărmul"... asta nu o spun cu repros sa nu intelegi gresit, dar e un loc comun caruia tu ar trebui sa ii dai mai multa substanta metaforica. ...si in acelasi timp, nu o sa crezi, m-am gindit la Escher la litografiile sau xilogravurile lui ("Day and Night"de ex.). despre titlu, ma mai gindesc... ca orice copil, Poemul ar trebui sa fie primenit in fiecare zi in alte haine...
wow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
poate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Eu folosesc rezoluția 1024 X 768 și pagina se vede deplasată spre dreapta, fără cursor orizontal, evident. Înainte se vedea ok. Să cumpăr monitor de 19'' sau de 24'' pentru a putea viziona în mod plăcut Hermeneia?
Multumesc si eu ... cine spune ca autorul nu trebuie sa explice? Eu zic (iar aici avem chiar un exemplu) ca dialogul direct pe un site de literatura cum este Hermeneia ne poate oferi prilejul unor discutii pline de miez... cu insusi (insasi) autorul (autoarea). Priceput punctul de vedere Virgile (de fapt punctul de scriere, necuneiforma :-) Andu
Sunt puţin descumpănită citind acest haiku, vreau să spun că are forţa să mă surprindă, ceea ce consider că este o calitate a haikuului. Gâza urcă pe un fir care altfel ar fi capcană, dar aici pare a fi inversul, are rol de sprijin în ascensiune. Spaţiul ce rămâne în sens pozitiv gol în acest haiku, ceea ce lasă loc interpretării, sugestiei, meditaţiei cititorului, este nu doar faptul că firul de paing este ca o scară (o inversare a ordinii normale a firii), ci şi faptul că porumbul e înclinat iar firul e drept, ambele urmând legea gravitaţiei în sens propriu, personalizat. Porumbul înclinat mai poate sugera şi capcanele nedrepte uneori ale sorţii, fiindcă micuţa gâză, deşi urmează un drum drept, poate ajunge victima proprei sale "corectitudini". Cum s-ar spune drumul spre iad e uneori pavat cu bune intenţii.
În ansamblu acest haiku este frumos, înţelept, comprehensiv, conţine valori estetice tradiţionale, o deschidere spre anotimpul cu roade, pradă şi prădători în care încă ne aflăm.
3 ani mai târziu :)
Interesantă construcția, ideea de hexagonal. Ușoare scăpări stereotipice. De exemplu:
„eu semăn cu valurile. Câteodată aud înăuntrul meu marea.
Cum valurile se sparg şi nu mai sunt, tot aşa de îndoielnică
e şi existenţa mea ca un ecou surd şi ca o oarbă iluzie
dar neasemuit de frumoasă”
Te durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
Marian, ai avut dreptate. recitind poemul l-am schimbat între prima si ultima strofă. si... te iau in serios, deoarece pentru mine fiecare parere este binevenita si contează. iti multumesc si te mai astept la fel de obiectiv. mircea.
Slab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
wow. gosh! am ris cu atita pofta cum nu am mai ris de multa vreme. bine ca il ascult pe g harrison cu ceva krishna de-a lui. anyway, bucatica aia de remarca, asa cum bine spunea bobalilu' rămîne o enigmă și așa îi șade și bine. repet ce am spus. pentru ca cei care au urechi de auzit sa auda: queen margot nu scrie prost, are un talent înnascut incontestabil. dar asta i-am spus-o și altă dată. problema este că are un ego la fel de mare (sau poate mai mare decît talentul) iar chestia asta o împieidcă să primească sfaturi sau critici, deci o împiedică să învețe, deci o împiedică să crească. iar cînd un artist nu crește se zice că se plafonează. dar sînt convins că ea care e profesoară de artiști știe chestia asta. dar, așa cum zice vechea zicală: învățătorule învață-te pe tine însuți și doctore vindecă-te pe tine însuți. cu privire la bobadilu nu pot spune decît că penița lui a fost o scăpare pentru că de obicei are ștacheta mai sus. și sînt convins că nu are alte motive iar queen margot nu are nevoie de încurajări ci de chestii din astea dure de la mine. evident nu mă aștept ca vreunul din ei să fie de acord cu mine. so, we agree to disagree...
deloc surprinzatoare reactie, colega. doar ca ea nu are legatura cu textul, ci mai degraba cu reactiile mele de sub textele domniei tale.
daca ai fi citit textul nu ai mai fi pus intrebarea. deci ce spui in continuare e nul si neavenit.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
Am găsit în acest text o metaforă deosebită: "nici nu se gândesc că bruma îmi va acoperi tâmplele ; că voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă." din nefericire, repetiția conjuncției taie din valoare și nu o susține. Există și câteva clișee... Și nu în ultimul rând, atenție mare la diacritice!
da, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
Scuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
De acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
ideea textului imi aminteste de testamentul arghezian. asta imi confirma o fixatie de a mea, cum ca n a murit, ci haladuieste pre plaja bulgareasca. cine sa i mai inteleaga pe poeti cand mor atat de putin?
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
apoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
Multumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
pentru textul : Despărţire deApropos, dragi... consilieri :)). Acest text are greseli de ortografie inca de la primul rand.
pentru textul : Chasing pavements deStimate Domn,
pentru textul : Lângă deDin câte am citit în pagina Dvs. (zece texte) sunt de acord cu spusele Dvs. de mai sus dar fără acel 're' din 'reapuc'.
Textul de față e foarte slab și plin de clișee, cu îngeri în cazul acesta... 'înger, sânger, aripă, cruce, rană, milă'...părerea mea, desigur!
Dvs. chiar vă place textul sau vreți doar să ne puneți la încercare, ca în bancul acela cu gemul de macaroane?
finalul ma duce putin spre alte versuri, din alta poveste, imi aminteste putin un cintec al lui Seicaru, ma refer la: "apoi mână în mână tragem după noi țărmul"... asta nu o spun cu repros sa nu intelegi gresit, dar e un loc comun caruia tu ar trebui sa ii dai mai multa substanta metaforica. ...si in acelasi timp, nu o sa crezi, m-am gindit la Escher la litografiile sau xilogravurile lui ("Day and Night"de ex.). despre titlu, ma mai gindesc... ca orice copil, Poemul ar trebui sa fie primenit in fiecare zi in alte haine...
pentru textul : sărutul de sare dewow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Eu folosesc rezoluția 1024 X 768 și pagina se vede deplasată spre dreapta, fără cursor orizontal, evident. Înainte se vedea ok. Să cumpăr monitor de 19'' sau de 24'' pentru a putea viziona în mod plăcut Hermeneia?
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deMultumesc si eu ... cine spune ca autorul nu trebuie sa explice? Eu zic (iar aici avem chiar un exemplu) ca dialogul direct pe un site de literatura cum este Hermeneia ne poate oferi prilejul unor discutii pline de miez... cu insusi (insasi) autorul (autoarea). Priceput punctul de vedere Virgile (de fapt punctul de scriere, necuneiforma :-) Andu
pentru textul : incomod de"dragul meu" Aalizeei... poemul tau "toamna la tg. jiu" este unul dintre poemele mele preferate, din toate timpurile. multumesc.
pentru textul : poveste simplă deSunt puţin descumpănită citind acest haiku, vreau să spun că are forţa să mă surprindă, ceea ce consider că este o calitate a haikuului. Gâza urcă pe un fir care altfel ar fi capcană, dar aici pare a fi inversul, are rol de sprijin în ascensiune. Spaţiul ce rămâne în sens pozitiv gol în acest haiku, ceea ce lasă loc interpretării, sugestiei, meditaţiei cititorului, este nu doar faptul că firul de paing este ca o scară (o inversare a ordinii normale a firii), ci şi faptul că porumbul e înclinat iar firul e drept, ambele urmând legea gravitaţiei în sens propriu, personalizat. Porumbul înclinat mai poate sugera şi capcanele nedrepte uneori ale sorţii, fiindcă micuţa gâză, deşi urmează un drum drept, poate ajunge victima proprei sale "corectitudini". Cum s-ar spune drumul spre iad e uneori pavat cu bune intenţii.
pentru textul : Haiku deÎn ansamblu acest haiku este frumos, înţelept, comprehensiv, conţine valori estetice tradiţionale, o deschidere spre anotimpul cu roade, pradă şi prădători în care încă ne aflăm.
3 ani mai târziu :)
Interesantă construcția, ideea de hexagonal. Ușoare scăpări stereotipice. De exemplu:
„eu semăn cu valurile. Câteodată aud înăuntrul meu marea.
Cum valurile se sparg şi nu mai sunt, tot aşa de îndoielnică
e şi existenţa mea ca un ecou surd şi ca o oarbă iluzie
dar neasemuit de frumoasă”
Per total un text complex, dar plăcut.
pentru textul : Sorbul mut deTe durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
pentru textul : noaptea cailor de fier deAsta nu e chiar o apă adâncă, dar am prins ideea şi nu e rea deloc. O apă până la glezne poate fi, astfel, o apă adâncă.
pentru textul : Impreuna prin ape adanci deMarian, ai avut dreptate. recitind poemul l-am schimbat între prima si ultima strofă. si... te iau in serios, deoarece pentru mine fiecare parere este binevenita si contează. iti multumesc si te mai astept la fel de obiectiv. mircea.
pentru textul : Existând în definitiv deSlab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
pentru textul : scrisori imaginare III dewow. gosh! am ris cu atita pofta cum nu am mai ris de multa vreme. bine ca il ascult pe g harrison cu ceva krishna de-a lui. anyway, bucatica aia de remarca, asa cum bine spunea bobalilu' rămîne o enigmă și așa îi șade și bine. repet ce am spus. pentru ca cei care au urechi de auzit sa auda: queen margot nu scrie prost, are un talent înnascut incontestabil. dar asta i-am spus-o și altă dată. problema este că are un ego la fel de mare (sau poate mai mare decît talentul) iar chestia asta o împieidcă să primească sfaturi sau critici, deci o împiedică să învețe, deci o împiedică să crească. iar cînd un artist nu crește se zice că se plafonează. dar sînt convins că ea care e profesoară de artiști știe chestia asta. dar, așa cum zice vechea zicală: învățătorule învață-te pe tine însuți și doctore vindecă-te pe tine însuți. cu privire la bobadilu nu pot spune decît că penița lui a fost o scăpare pentru că de obicei are ștacheta mai sus. și sînt convins că nu are alte motive iar queen margot nu are nevoie de încurajări ci de chestii din astea dure de la mine. evident nu mă aștept ca vreunul din ei să fie de acord cu mine. so, we agree to disagree...
pentru textul : Lauryannus's Land dedeloc surprinzatoare reactie, colega. doar ca ea nu are legatura cu textul, ci mai degraba cu reactiile mele de sub textele domniei tale.
pentru textul : cinsprezece dedaca ai fi citit textul nu ai mai fi pus intrebarea. deci ce spui in continuare e nul si neavenit.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” de" Perfect imbraca" se va citi " Perfect imbracat"
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deAm găsit în acest text o metaforă deosebită: "nici nu se gândesc că bruma îmi va acoperi tâmplele ; că voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă." din nefericire, repetiția conjuncției taie din valoare și nu o susține. Există și câteva clișee... Și nu în ultimul rând, atenție mare la diacritice!
pentru textul : Nu le pasă… denici eu nu prea stiu cum sa primesc... sper ca tot ce e vrednic de spus sa fie rostit... multumesc mult, Maria!
pentru textul : petele de pe lună deda, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
pentru textul : alergie la îngeri desă mă bucure. Cred că undeva lipsește o verigă care să dea înțeles întregului.
pentru textul : ranfluare deScuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
pentru textul : Oameni moderni deDe acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
pentru textul : Crepuscul deVirgil, Ottilia, va multumesc. Scriu mai rar. Nu mîna e de vină, ci computerul. Mi-a murit. E si asta o ironie ...a soartei.
pentru textul : toamnă deah, nu mai știu sigur cine a inspirat Biblia!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deideea textului imi aminteste de testamentul arghezian. asta imi confirma o fixatie de a mea, cum ca n a murit, ci haladuieste pre plaja bulgareasca. cine sa i mai inteleaga pe poeti cand mor atat de putin?
pentru textul : ... și au numit-o carte derectific fara ganduri obscene: de azi!
pentru textul : eufemisme si clișee deBine ai venit!
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
pentru textul : o cruce, roşu sec, luna si Dumnezeu deapoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
Multumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
pentru textul : Căsuțe umblătoare dePagini