de dimineata citisem "aproape niciunde" (dar asta ar stirbi haiku-ul) si inca "plutesc" in ideea aceea. Oricum, aici chiar ca este vorba de o Idee, platonician vorbind. Mie mi-a sugerat (si nici n-ar fi putut face mai mult) un crampei din aspectele Nefiintei, atat cat pot fi ele realizate intre limitele imagisticului uman.

cred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona

apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!

am ales sa ma indop cu ultima parte. mi-a placut intotdeauna incordarea omului in lupta cu Dumnezeu. si linistea de la sfarsit a omului. si concluzia. si ce sa mai zic despre felul tau de a scrie poezie! multam si spor la viata!

Tinand cont ca scriu de pe telefon, o sa va rog sa-mi scuzati lipsa diacriticelor. Oricum...le cunosc:)

err: epatări

Ce mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.

Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.

Citit cu interes,
Eugen.

Marina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.

aleksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru

trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|

m-as astepta la un limbaj ceva mai eliptic de exemplu eu as fi scris "nu știu: prăzile ce-ncearcă sa le dibuie Spre ce ungher ascuns tot fug?" oricum, interesante crochiul acesta. autorul are o tentatie benefica spre a sugera mai mult decit a spune

Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta

legături eu la un capăt și tu la celălalt inventam telefonul pe-atunci cu o ață legată-ntre cutii de chibrit cuvintele alunecau șirag prea lung între noi ghicite podul pe care-am ajuns e înnodat strâns de celălalt mal de strada care se-nfundă-n orășelul cenușiu un pod de bârne pe care vântul îl bâțâie cu greu în aerul aglutinat mai încolo un gong de carne putrezește într-un morman de gunoaie noroiul roșcat al țărmurilor se dizolvă-ncet în albastrul verzui dedesubt apa se despică în pietre ba e un hamac în care mă urc c-o față copilăroasă străinul ce trece acum cu greu pe lângă mine-n spațiul strâmt îmi întinde o acadea și un volum de versuri no name un șir de indivizi se-ncurajează cu același gest peste tot în lume oamenii poartă după ureche un creion ai observat ca tipul de la pompe funebre care e preocupat de confort și te-mbie sa-l ajuți : e destul de comod? e destul loc pentru un mobil leptop lopată găuritor stație microfon costum de scafandru o barcă pneumatică un ac de siguranță și ață cu ac intrați puțin încercați o funtă mare roșie sau albastră? unghiera poftim am uitat după trei zile cresc unghiile ca naiba pe cerul de clisă răzbește o pasăre undeva-n oreave adânci ființe de-ntuneric îngroapă zborul printre grădele apasă chipul meu de ieri visul se zbate-ntre amonte și aval un sturion în replay continuu în dreptul soarelui apa luminată murdar amestecă albastrul-verde cu malul roșietic apoi culorile răsucite-n șoseaua de la capătul podului se prefiră în dreptunghiuri de case și arbori toate în dâre din ce în ce mai diforme umede pe apa sâmbetei arunc tot ce m-apasă și-o agrafă verde asta pe care pun un mic sclipăt de lumină acum să se ducă departe - departe să se-agațe să mă aștepte țămul acela va purta numele meu de câte ori sunt în fața oamenilor orizontala se preface pod apoi o lume și mai subțire calculez fiecare pas trebuie să văd pe chipul din fața mea îți pasă ești îngrozit înseamnă că știu unde va merge și celălalt pas dar astăzi nu ești decât un chip ascuns bine în multe ambalaje pus la păstrat dedesubt umbra mea își leagănă cadavrul din apă idei albastre ca niște viermi lucrează-n întuneric adânc trag spre mâlul malurilor chestii mărunte-nfășurate-n țiplă respirația mea amestecată cu aceea a vocilor stridente speriate de dedesubt cu mirosul fetid al al gunoaielor cu praful stelar mai târziu mult mai târziu când imaginea asta se va stinge va aluneca-ntr-un tipar sub o poartă/ sub un chepeng/ sub o cutie de chibrituri de unde pornește un fir de sare-napoi

e mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)