Anularea contului? Adica ceea ce ar fi trebuit sa faci conform regulamentului in situatia despre care tot discutam? Pe ce considerente? Pentru ca tu esti seful? Ma tem ca asta iti sta in putere dar nu ai argumente. Lipsa controlului? :) Nu iti este de ajuns ca fiecare persoana de pe acest site care a avut ceva negativ de spus despre Aranca a fost amenintata? Nu toti suntem atat de intimidabili. Oamenii civilizati de pe hermeneia vad ceea ce este de vazut si sunt dezgustati, dar nu de ceea ce scriu ci de maniera ta de a pune problema. Unii vad ca si-au sters deja textele si au plecat. Avertizarea... astept argumentele tale si exemplificarea acestora. Si acestea sa nu fie motive pentru a avertiza si alte persoane prinse in discutie, inclusiv a ta.
1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
Textul are, cert, valenţe axiologice. Poate prea personal sensul general, poate prea ridicat gradul de ambiguitate, însă, cu oareşce efort, cititorul poate lua, din text, ceva caractersitic lui, dar şi autorului. În caz contrat, din scriere rămâne o juxtapunere de enunturi descriptive. În cazul meu, nu s-a ajuns înca acolo.
Aş reformula aici "cum soldatului îi ţine cald puşca precum pulpa iubitei", având în vedere dubla comparaţie.
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Imi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
contextul in care eu m-am edificat la timpul respectiv domnule Blaj, era unul de ordine interna si Virgil stie perfect despre ce vorbeam. sugestiile le puteti pastra pentru redactia dumneavoastra.
Pe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
Stimate domnule Dorel,
Cu toată stima ce vi-o port (ne-am întâlnit în două rânduri, sper că vă mai amintiți, cu toate că realizez, aveți un program destul de încărcat) nu-mi place modul cum încercați să 'degajați' pe final discuția cu un bocanc de fundaș. Însă cu mine cel puțin nu vă merge (filozofic vorbind, desigur) pentru că încă nu mi-am pierdut de la atâtea cenacluri și întâlniri literare pline de fum, hai să-l numesc așa 'nasul curat al lui Karl Popper'.
Așa că vă invit, dacă Hermeneia ne va găzdui ok, dacă nu, nu, la o discuție mai serioasă pe această temă, lăsând, ca să zic așa, interviurile la o parte, deoarece toate acestea (interviurile, interpelările, luările de atitudine etc) cel puțin pentru mine și cât se poate de sincer vă rog să mă credeți, au căpătat mai nou o cu totul altă conotație, contrară celei pe care mă găndesc că doreați să o implicați aici.
Cu aceeași stimă
Margas
Un text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
Felicitări pentru un asemenea text!
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
Salutare! Accept remarca ta. Sunt de acord cu ea in principiu. Ceea ce incerc sa fac intr-un nou ciclu de poeme e sa surprind o realitate mai dura, mai bruta, mai putin "poetizata", fardata. Poemul asta e despre un caz absolut real. Poemul "Diogene Cinicul", trimis in santier, era si el despre un caz real. Ma exersez putin si in acest registru. Nu inseamna o capitulare sau o schimbare definitiva de atitudine.
Poemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
OK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
vezi, nici tu, Profetul, n-ai citit ce am scris, in comentariu de data asta, e adevarat ("eu de asa ceva am nevoie acum". as sublinia ACUM, pentru ca nici poveste de asta pana de curant, dintotdeauna pe net doar comentarii faceam). pica naspa momentul, indeed, pt ca nu e pe nicaieri un atelier literar, si nici cenaclu live. ei, sa nu se inteleaga ca ma plang :P
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
e ok ce se intampla aici, crede-ma, adica e atmosfera normala de pe hermeneia. in ce sens: nimeni nu are nimic personal cu tine, cu autorul, dar nici nu-i lung drumul pana la un bolovan care sa depaseasca textul si sa-ti traga una:) incearca sa iei ce e bun din comentarii, oamenii sunt sinceri in ce spun. ce ai de facut? scrie mai departe! poti altfel?:) cu prietenie!
şi poezia la care te pricepi. îmi pare că aici locuiesc, totuşi, cuvintele. cuvintele tale venite aşa, ca un fel de bineţe pentru cei care le intră în casă. liric, proaspăt, fără prea multă filozofie, atât de natural cât îi stă bine cuvântului gospodar.
mie mi-a plăcut şi vreau să remarc această naturaleţe.
Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
Iuri, ești mucalit. o transfigurare alergică de(la) sentimente m-a înseninat. dar am mers dincolo de cuvintele tale și îți mulțumesc, om bun!
gânduri bune!
Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
Thanks Trinity pentru lectură și com.
Nenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
Salutare Adela! Nu-mi place imaginea "zilelelor trase la xerox" sau a ingerilor ce se joaca "de-a v-ați ascunselea". Cred c-ar trebui sa faci ceva, macar cu primul vers. Si da, aici sentimentele au corp material, modificandu-si de la o clipa la alta alcatuirea. "te iubesc, mai mult pentru doomuri..." - super fain finalul.
în primul rând, mulţumesc pentru faptul că te afli aici. observaţiile tale sunt binevenite. am ţinut cont de ele şi iată modificările. sper să fie o concordanţă, acum. mulţumesc şi pentru aprecierile exprimate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Anularea contului? Adica ceea ce ar fi trebuit sa faci conform regulamentului in situatia despre care tot discutam? Pe ce considerente? Pentru ca tu esti seful? Ma tem ca asta iti sta in putere dar nu ai argumente. Lipsa controlului? :) Nu iti este de ajuns ca fiecare persoana de pe acest site care a avut ceva negativ de spus despre Aranca a fost amenintata? Nu toti suntem atat de intimidabili. Oamenii civilizati de pe hermeneia vad ceea ce este de vazut si sunt dezgustati, dar nu de ceea ce scriu ci de maniera ta de a pune problema. Unii vad ca si-au sters deja textele si au plecat. Avertizarea... astept argumentele tale si exemplificarea acestora. Si acestea sa nu fie motive pentru a avertiza si alte persoane prinse in discutie, inclusiv a ta.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian de1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
pentru textul : Concert pentru vioară nr.K219 de Mozart de2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
Textul are, cert, valenţe axiologice. Poate prea personal sensul general, poate prea ridicat gradul de ambiguitate, însă, cu oareşce efort, cititorul poate lua, din text, ceva caractersitic lui, dar şi autorului. În caz contrat, din scriere rămâne o juxtapunere de enunturi descriptive. În cazul meu, nu s-a ajuns înca acolo.
Aş reformula aici "cum soldatului îi ţine cald puşca precum pulpa iubitei", având în vedere dubla comparaţie.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine dee tot ce îmi doresc... să transmit. mulțumesc frumos pentru semn, Nuța!
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave depoemul poarta un ritm pedagogic. cititorul trebuie sa invete parca ceva dupa ce l-a citit. sau nu?
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Imi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum decontextul in care eu m-am edificat la timpul respectiv domnule Blaj, era unul de ordine interna si Virgil stie perfect despre ce vorbeam. sugestiile le puteti pastra pentru redactia dumneavoastra.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic dePe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
pentru textul : Cu Maestrul la Borta Rece deStimate domnule Dorel,
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCu toată stima ce vi-o port (ne-am întâlnit în două rânduri, sper că vă mai amintiți, cu toate că realizez, aveți un program destul de încărcat) nu-mi place modul cum încercați să 'degajați' pe final discuția cu un bocanc de fundaș. Însă cu mine cel puțin nu vă merge (filozofic vorbind, desigur) pentru că încă nu mi-am pierdut de la atâtea cenacluri și întâlniri literare pline de fum, hai să-l numesc așa 'nasul curat al lui Karl Popper'.
Așa că vă invit, dacă Hermeneia ne va găzdui ok, dacă nu, nu, la o discuție mai serioasă pe această temă, lăsând, ca să zic așa, interviurile la o parte, deoarece toate acestea (interviurile, interpelările, luările de atitudine etc) cel puțin pentru mine și cât se poate de sincer vă rog să mă credeți, au căpătat mai nou o cu totul altă conotație, contrară celei pe care mă găndesc că doreați să o implicați aici.
Cu aceeași stimă
Margas
Un text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
pentru textul : Cretacic târziu deFelicitări pentru un asemenea text!
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
pentru textul : Ucenic din Țigănie denormal ca albastri:) multam!
pentru textul : de nicăieri teama deSalutare! Accept remarca ta. Sunt de acord cu ea in principiu. Ceea ce incerc sa fac intr-un nou ciclu de poeme e sa surprind o realitate mai dura, mai bruta, mai putin "poetizata", fardata. Poemul asta e despre un caz absolut real. Poemul "Diogene Cinicul", trimis in santier, era si el despre un caz real. Ma exersez putin si in acest registru. Nu inseamna o capitulare sau o schimbare definitiva de atitudine.
pentru textul : înnoirea mesei demulțam! confuzia ta, Ioana, chiar mă onorează...
pentru textul : al doilea psalm mondial deam să iau în considerare observațiile tale.
Poemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
pentru textul : concert fără orchestră și pian deOK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
pentru textul : re-Facerea de"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
pentru textul : pe sub note albe... devezi, nici tu, Profetul, n-ai citit ce am scris, in comentariu de data asta, e adevarat ("eu de asa ceva am nevoie acum". as sublinia ACUM, pentru ca nici poveste de asta pana de curant, dintotdeauna pe net doar comentarii faceam). pica naspa momentul, indeed, pt ca nu e pe nicaieri un atelier literar, si nici cenaclu live. ei, sa nu se inteleaga ca ma plang :P
pentru textul : pe străzi pe ziduri deevident, fiecare cu "imaginea" lui (sau ei) despre "războinicia iubirii", nu? eu prefer spahiii...
pentru textul : cambodian oud demulţumesc pentru observaţii
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento dee ok ce se intampla aici, crede-ma, adica e atmosfera normala de pe hermeneia. in ce sens: nimeni nu are nimic personal cu tine, cu autorul, dar nici nu-i lung drumul pana la un bolovan care sa depaseasca textul si sa-ti traga una:) incearca sa iei ce e bun din comentarii, oamenii sunt sinceri in ce spun. ce ai de facut? scrie mai departe! poti altfel?:) cu prietenie!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură dece inseamna "f a"?
pentru textul : opi deşi poezia la care te pricepi. îmi pare că aici locuiesc, totuşi, cuvintele. cuvintele tale venite aşa, ca un fel de bineţe pentru cei care le intră în casă. liric, proaspăt, fără prea multă filozofie, atât de natural cât îi stă bine cuvântului gospodar.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni demie mi-a plăcut şi vreau să remarc această naturaleţe.
Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
pentru textul : Joc deIuri, ești mucalit. o transfigurare alergică de(la) sentimente m-a înseninat. dar am mers dincolo de cuvintele tale și îți mulțumesc, om bun!
pentru textul : wild west story degânduri bune!
Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
pentru textul : După Pompei deThanks Trinity pentru lectură și com.
pentru textul : octopus deNenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
Salutare Adela! Nu-mi place imaginea "zilelelor trase la xerox" sau a ingerilor ce se joaca "de-a v-ați ascunselea". Cred c-ar trebui sa faci ceva, macar cu primul vers. Si da, aici sentimentele au corp material, modificandu-si de la o clipa la alta alcatuirea. "te iubesc, mai mult pentru doomuri..." - super fain finalul.
pentru textul : habituel deîn primul rând, mulţumesc pentru faptul că te afli aici. observaţiile tale sunt binevenite. am ţinut cont de ele şi iată modificările. sper să fie o concordanţă, acum. mulţumesc şi pentru aprecierile exprimate.
pentru textul : Vremuieşte dePagini