Paul, inpofida zicerii: "Best friends listen to what you don't say" ai scris un text in frumos (este un dialect mai rar in ziua de azi!), apreciez contopirea intre admiratia pentru poezie si cea pentru omul din spatele ei. Ai punctat foarte bine acel tempo al poeziei cozaniene, fidelitatea pentru elementele biblice/ ludice/ filosofice precum si 'the mile stones of friendship'.
Despre Dorin se va mai scrie asa, pentru ca Baletsitul este doar actul de deschidere, the Cozanian poetry show has just begun si totusi..
Este o placere sa citesti sinceritatea si admiratia exprimate cu atita candoare si onestitate intr-o lume unde 'rasismul' poetic escaleaza.
Se mai spune ca "Friends are the siblings God forgot to give us".
MDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
Profetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
Mici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
Da, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
Nu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
Virgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
Important e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
Poezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
Cantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
paul cam multe clișee:
„stins în societate”, „casă smulsă de taifun”, „furnică zdrobită sub pantof”, „tu duioșia mea”, „și se deschide odată cu tainele geneticii”, „echilibru între depărtare și apropiere”, „pune tu spațiu între faptele mele”. sorry...
va doresc "Sarbatori fericite" si un calduros "La multi ani"! poemul trebuie ca-i lipseste o vocala, are parca un fel de picior mai scurt la inceputul fiecarei strofe.
este stilul care te merită, te îmbracă în cămașa lui de țipăt. un poem deosebit prin mesaj și compoziție. aș putea spune că este elegia disco dincolo de credința ce nu pare decât refugiul igrasios al conștiinței. "nu este adevărat că ceea ce nu știi nu te poate răni tăcerea se plătește cu supoziții acerbe incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici mai tulburi decât elucubrațiile din biblie asimilate ad litteram" are ceva dintr-un plânset pe care nu îl scrii decât pe ruinele din tine sfâșiate piatră cu piatră până la disperare. și pentru că "îți rămâne doar muzica refugiu" Tomorrow's Just Another Day, chiar dacă...
Ok margas, poemul e un fel de pseudo-psalm, așa cum l-ai perceput. Presupunând că ai înțeles bine prima parte, să trecem la ceea ce e confuz, la final. Potrivit cu viziunea mea escatologică, eu cred că ne găsim nu departe de ceea ce Biblia numește vremea sfârșitului. porumbeii (din inima mea) este ceva, o virtute, o calitate, dragostea eventual, cu care Dumnezeu aruncă dupa noaptea (spirituală) care stă la pândă ca o pisică. "Cel rău răcnește ca un leu și nu știe pe cine să înghită", se spune într-o epistolă. Nu pisica aruncă cu porumbei, ci catapulta aruncă după noapte cu porumbeii din inimă. E puțin complicat, dar și sfârșitul veacului e complicat și majoritatea nu-l înțelege. Pipăirea omoplaților și aripile e un fact finding process, pentru a se determina dacă sânt gata să zbor sau nu. Citit mai atent, de la ochiul de apă din ocnă, apusul privind insistent răsăritul din partea cealaltă, zdrențele zilei, trompeta sau trambița care își aerisește plămânii, mirosul de zambile (este arbitrar luat aici, poate fi un miros de tămâie sau de mir de nard curat), aripile (metaforice) care te duc în cealaltă parte, dimensiune, lume, împărăție etc., ei, așa am gândit eu poemul. Mulțumesc de citire, ești o comentatoare formidabilă.
zîmbesc. totusi colocvialismele „de doamne ferește” și „nu-i așa ca ai plâns?” care nu știu de ce îmi aduc aminte de stilul lui eminescu, poate sînt în plus, sau „îndulcesc” prea mult textul
eu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
până la final îmi place cum curge totul, dar acel "aer metalic" mi se pare că strică puţin din construcţia de până acolo, îmi pare foarte "la prima mână". În rest, un text bun, care porneşte de la o idee foarte bună.
textul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
întârzii iarna dinadins, ca să fie şi mai frumoasă când o veni. la un moment dat chiar faci cititorul să se oprească şi să ciulească urechile: parcă se aude iarna! goana ta printre trecători, şi acel "câinii diii" - căci de unde reni, ei vin pe iarnă, nu?! - fac în aşa fel ca dorinţa de iarnă să fie precipitată. în fine, mai este şi sentimentul pe care îl laşi acelora cu care te intersectezi...
remarc.
" indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. " - Virgil.
Vezi Virgil, asta este problema ta si nu o sa intelegi niciodata. Intocmai ca ar trebui sa fim toti egali si numai regulamentul sa faca diferenta, iar tu si editorii sa-l aplicati. Dar si tu si editorii sunteti partinitori, treceti cu vederea cand unii sunt injurati in fata voastra (cum a fost atunci cand m-a injurat yester), iar voi, mai ales tu, va permiteti sa aruncati cu gratuitati pline de infatuare (asa cum bine a dat exemplu Sebi), sau faceti referiri la credibilitate (mai ales atunci cand comentariul meu era perfect justificat conform regulamentului).
Ca ai prostul obicei sa faci afirmatii gratuite, asta se vede si cand spui ca nu ma intereseaza deloc de Hermeneia. Din contra, prin faptul ca respect un regulament, ca imi consum timpul citind creatiile autorilor, comentand si intervenind pe masura priceperii mele, arata ca imi pasa totusi de Hermeneia. Chiar si pe textele tale am intervenit, constructiv, sau pe textele altor autori cu care, personal, nu sunt in cele mai bune relatii, asta demonstrand ca interesul pt literatura, faptul ca imi pasa de creatiile celorlali si de Hermeneia, este mai presus de alte animozitati. Chiar si pe textele tale am intervenit, tratandu-te ca pe toti ceialti si nu ca pe unul care nu este egal cu ceilalti. De fapt si de drept, ar trebui sa multumesti tututor care sunt activi pe sit, tuturor care au scos acest sit din letargie, nu de alta dar au fost zile la rand cand toata activitatea pe sit se rezuma la unul sau doua comentarii.
Nu inteleg la ce vulnerabilitate va referiti, dar nu sunt surprinsa deoarece multe nu inteleg eu. Nici de ce mi-se pare un text mai profund cu " puritate" in loc de " incultura". Ar fi un pocal de idei cu un spectru mai larg pentru energia ironizarii. Oricum penitele sunt dovada ca e o reusita poetica. Felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, inpofida zicerii: "Best friends listen to what you don't say" ai scris un text in frumos (este un dialect mai rar in ziua de azi!), apreciez contopirea intre admiratia pentru poezie si cea pentru omul din spatele ei. Ai punctat foarte bine acel tempo al poeziei cozaniene, fidelitatea pentru elementele biblice/ ludice/ filosofice precum si 'the mile stones of friendship'.
Despre Dorin se va mai scrie asa, pentru ca Baletsitul este doar actul de deschidere, the Cozanian poetry show has just begun si totusi..
Este o placere sa citesti sinceritatea si admiratia exprimate cu atita candoare si onestitate intr-o lume unde 'rasismul' poetic escaleaza.
Se mai spune ca "Friends are the siblings God forgot to give us".
Blessed be!
pentru textul : Dorin Cozan - "Baletistul" deMDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deProfetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
Mulțumesc Oriana, sunt măgulit.Mă bucură mai ales ce spui despre "lumea din spatele lucurilor". Poezia mea e aproape exclusiv despre ea.
pentru textul : Zidul fostei grădini deMici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
pentru textul : askalon deDa, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
pentru textul : limbo deNu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
pentru textul : kodak film deVirgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deImportant e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
Poezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
pentru textul : 生きろ - (Ikiro! - Trăiește!) deCantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
pentru textul : Bal mascat depaul cam multe clișee:
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave de„stins în societate”, „casă smulsă de taifun”, „furnică zdrobită sub pantof”, „tu duioșia mea”, „și se deschide odată cu tainele geneticii”, „echilibru între depărtare și apropiere”, „pune tu spațiu între faptele mele”. sorry...
va doresc "Sarbatori fericite" si un calduros "La multi ani"! poemul trebuie ca-i lipseste o vocala, are parca un fel de picior mai scurt la inceputul fiecarei strofe.
pentru textul : Din nou Crăciun deeste stilul care te merită, te îmbracă în cămașa lui de țipăt. un poem deosebit prin mesaj și compoziție. aș putea spune că este elegia disco dincolo de credința ce nu pare decât refugiul igrasios al conștiinței. "nu este adevărat că ceea ce nu știi nu te poate răni tăcerea se plătește cu supoziții acerbe incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici mai tulburi decât elucubrațiile din biblie asimilate ad litteram" are ceva dintr-un plânset pe care nu îl scrii decât pe ruinele din tine sfâșiate piatră cu piatră până la disperare. și pentru că "îți rămâne doar muzica refugiu" Tomorrow's Just Another Day, chiar dacă...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum dea fost un fel de „blocaj”... am citit textul de câteva ori, da' nimic! și iar mulțam, pentru răbdare!
pentru textul : astăzi nu deOk margas, poemul e un fel de pseudo-psalm, așa cum l-ai perceput. Presupunând că ai înțeles bine prima parte, să trecem la ceea ce e confuz, la final. Potrivit cu viziunea mea escatologică, eu cred că ne găsim nu departe de ceea ce Biblia numește vremea sfârșitului. porumbeii (din inima mea) este ceva, o virtute, o calitate, dragostea eventual, cu care Dumnezeu aruncă dupa noaptea (spirituală) care stă la pândă ca o pisică. "Cel rău răcnește ca un leu și nu știe pe cine să înghită", se spune într-o epistolă. Nu pisica aruncă cu porumbei, ci catapulta aruncă după noapte cu porumbeii din inimă. E puțin complicat, dar și sfârșitul veacului e complicat și majoritatea nu-l înțelege. Pipăirea omoplaților și aripile e un fact finding process, pentru a se determina dacă sânt gata să zbor sau nu. Citit mai atent, de la ochiul de apă din ocnă, apusul privind insistent răsăritul din partea cealaltă, zdrențele zilei, trompeta sau trambița care își aerisește plămânii, mirosul de zambile (este arbitrar luat aici, poate fi un miros de tămâie sau de mir de nard curat), aripile (metaforice) care te duc în cealaltă parte, dimensiune, lume, împărăție etc., ei, așa am gândit eu poemul. Mulțumesc de citire, ești o comentatoare formidabilă.
pentru textul : fapt divers dezîmbesc. totusi colocvialismele „de doamne ferește” și „nu-i așa ca ai plâns?” care nu știu de ce îmi aduc aminte de stilul lui eminescu, poate sînt în plus, sau „îndulcesc” prea mult textul
pentru textul : primăvară de ghips deeu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
pentru textul : *** de« Moi, c'est moralement que j'ai mes élégances » (Cyrano) Merçi, chère Nicole!
pentru textul : ainsi soit-il deapreciez timpul ce l/ati sacrificat pentru citirea si intelegerea poemului meu. va reastept cu drag.
pentru textul : Poem pentru umbră depână la final îmi place cum curge totul, dar acel "aer metalic" mi se pare că strică puţin din construcţia de până acolo, îmi pare foarte "la prima mână". În rest, un text bun, care porneşte de la o idee foarte bună.
pentru textul : suflet fără trup detextul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deîntârzii iarna dinadins, ca să fie şi mai frumoasă când o veni. la un moment dat chiar faci cititorul să se oprească şi să ciulească urechile: parcă se aude iarna! goana ta printre trecători, şi acel "câinii diii" - căci de unde reni, ei vin pe iarnă, nu?! - fac în aşa fel ca dorinţa de iarnă să fie precipitată. în fine, mai este şi sentimentul pe care îl laşi acelora cu care te intersectezi...
pentru textul : iarna întârzie la un film deremarc.
" indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. " - Virgil.
Vezi Virgil, asta este problema ta si nu o sa intelegi niciodata. Intocmai ca ar trebui sa fim toti egali si numai regulamentul sa faca diferenta, iar tu si editorii sa-l aplicati. Dar si tu si editorii sunteti partinitori, treceti cu vederea cand unii sunt injurati in fata voastra (cum a fost atunci cand m-a injurat yester), iar voi, mai ales tu, va permiteti sa aruncati cu gratuitati pline de infatuare (asa cum bine a dat exemplu Sebi), sau faceti referiri la credibilitate (mai ales atunci cand comentariul meu era perfect justificat conform regulamentului).
Ca ai prostul obicei sa faci afirmatii gratuite, asta se vede si cand spui ca nu ma intereseaza deloc de Hermeneia. Din contra, prin faptul ca respect un regulament, ca imi consum timpul citind creatiile autorilor, comentand si intervenind pe masura priceperii mele, arata ca imi pasa totusi de Hermeneia. Chiar si pe textele tale am intervenit, constructiv, sau pe textele altor autori cu care, personal, nu sunt in cele mai bune relatii, asta demonstrand ca interesul pt literatura, faptul ca imi pasa de creatiile celorlali si de Hermeneia, este mai presus de alte animozitati. Chiar si pe textele tale am intervenit, tratandu-te ca pe toti ceialti si nu ca pe unul care nu este egal cu ceilalti. De fapt si de drept, ar trebui sa multumesti tututor care sunt activi pe sit, tuturor care au scos acest sit din letargie, nu de alta dar au fost zile la rand cand toata activitatea pe sit se rezuma la unul sau doua comentarii.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deMultumesc, Mariana, uneori e nevoie de energie intensa pentru a trece prin sinus de inimă. :)
pentru textul : sinus de inimă deaș vrea să definești "Este o coincidență " în acest context și nu ce ți s-a întâmplat în alte locuri.
pentru textul : Primul cerc deCare este problema, Daniel? Ce este cu astfel de comentarii? Confunzi facilitatea comentariului cu chat-ul?
pentru textul : prăbuşire demultam domnule mannolescu. ce sa zic, textul de fata e scris in joaca. e reconfortant sa stiu ca a iesit cat de cat bine. :)
pentru textul : epitaful unei zile deAcest text încalcă regulamentul site-ului, punctul 14.5. Te rog să remediezi așa cum consideri, în cel mult 24 de ore. Mulțumesc.
pentru textul : art nouveau deÎmi spun mulţi că titlul e puţin nepotrivit. Mă gândesc tot mai mult să revin la forma iniţială. Mulţam fain de trecere.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deNu inteleg la ce vulnerabilitate va referiti, dar nu sunt surprinsa deoarece multe nu inteleg eu. Nici de ce mi-se pare un text mai profund cu " puritate" in loc de " incultura". Ar fi un pocal de idei cu un spectru mai larg pentru energia ironizarii. Oricum penitele sunt dovada ca e o reusita poetica. Felicitari!
pentru textul : indie deNu se poate micșora imaginea?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dePagini