da, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
Nu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
Cum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
Cine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
imi place enorm genul asta ofrevarie ... singuratatea e temnita noastra zilnica, fantana mult prea adanca pentru a ne potoli setea de vazduh... cred ca evadarea din singuratate se face, crescand in palme cuiburi de vrabii... e o reteta proprie, dar s-ar putea sa mearga:)
nicodem, observ o anumita incrincenare a comportamentului tau spre o atitudine ostila. nu vreau sa iei aceste rinduri ca avertisment dar ma tem ca modul in care te raportezi la site si la conducerea lui nu este de bun augur. nimeni, absolut nimeni nu te-a obligat sa vii aici si nimeni nu te obliga sa ramii aici. acest "sinedriu", aceasta "elita editoriala a site-ului" cu "veleitatile ei de mare inchizitor" a avut bunavointa de a te accepta printre noi. cred ca ar fi frumos, ca sa nu spun crestineste fiindca tot vad ca faci mari valuri cu crestinismul tau pe aici (desi nimeni nu cred ca e interesat de el de vreme ce tu te comporti asa) deci cred ca ar fi frumos sa ai bunul simt si sa nu te raportezi asa la consiliul hermeneia. am observat din cuvintele tale ca ai o anumita ranchiuna care precede acest prim text. dragul meu, daca ai o problema o putem rezolva civilizat dar nu te astepta ca noi, consiliul hermeneia sa apeciem ceea ce nu consideram ca merita apreciat ca forma literara. iar asta nu are absolut nici o legatura cu crestinismul. de aceea cred ca aceasta continua incurcare a borcanelor nu face, in opinia mea, decit sa aduca un deserviciu crestinismului de orice traditie ar fi el. mai simplu spus nu cred ca daca esti crestin adevarat esti si poet adevarat. dupa cum nu cred ca daca esti ateu sau hindus sau satanist nu poti fi un poet excelent. talentul si efortul artistic (de orice natura ar fi el) nu are absolut nici o legatura cu convingerile religioase, filozofice, etc sau cu lipsa lor. de fapt cred ca asta se poate extinde la orice domeniu "de actitvitate". adica poti sa fii crestin bun si sa fii un mecanic prost, un medic incompetent sau un presedinte incapabil. dupa cum cred ca poti sa fii un ateu convins sau un satanist notoriu si sa fii medic sau mecanic sau presedinte foarte bun. competenta, inteligenta si talentul nu au nici o legatura cu convingerile tale religioase. am vrut sa scriu toate astea aici ca sa incheiem o data pentru totdeauna cu aceasta abureala pseudo-religioasa care nu aduce absolut nici un folos nici crestinismului si nici vreunui demers literar oricit de modest ar fi el. eu zic sa te indrepti catre masa de lucru, catre hirtia de scris si sa scrii. daca nu scrii bine si postezi acele texte aici asteapta-te sa fii criticat si chiar persiflat. acelasi lucru il poti face si tu cu textele pe care altii le posteaza aici si pe care nu le consideri valoroase literar atita timp cit evident ai argumente. dar iti recomand sa iti ajustezi pornirile fata de editori si avintul asta quasi-religios inainte de a deveni absolut ridicol.
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
acea repetitie a " ora" da bine da muzicalitatea dorita dar nu stiu de ce, care scop il si are, e ceva sacadat, foarte limitat, trist, un fel de sleen. starea interioara, cea prima este exprimmata prin acea muzicalitate uimitoare care domina si da nastare starii secunde. in starea secunda totul devine altfel, miscarea sunetelor, a tot este intr-o continua zbatere, cautare. " ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol"
mai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
Nu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
Vreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
Deja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
Gabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
Mulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
La bună recitire,
Margas
iertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
Marga, eu am cîteva nedumeriri. Poate mi le calrifici tu:
1. De ce îmi reproșezi mie că nu procedez în urma unei concluzii pe care o tragi tu? Adică să mă explic. Tu ai ajuns (de bună voie și nesilită de nimeni) la concluzia (proprie și personală) cum că acestea sînt niște exerciții. Și apoi mă întrebi (pe bună dreptate dacă ar fi să considerăm această concluzie o premisă) de ce nu le trimit în Șantier. Ce nu înțeleg eu este cînd le-am considerat eu exerciții? Pentru că opinia asta nu îmi aparține. Și deci, în mod implicit, nu am nici un motiv să acționez din cauza ei. Cu alte cuvinte, ex nihilo nihil. (Sper să nu fi greșit latineasca.)
2. De ce crezi că textele din Șaniter ar avea nevoie de o audiență sporită? Din cîte îmi amintesc scopul Șantierului Literar este să încurajeze repararea, corectarea textelor deosebit de proaste sau care au defecte „tehnice” care impietează asupra prezenței lor pe prima pagină. În orice caz, intenția, dorința noastră este ca ele să fie scoase de acolo. Bineînțeles cu „colaborarea binevoitoare” a autorilor lor. Tocmai de aceea am implementat butonul „Atenție editor”!
3. De unde ai obținut informația că scopul Șantierului Literar ar fi acela de a găzdui „asemenea jocuri literare”? Am senzația că faci o confuzie regretabilă cu „cutia cu nisip” din secțiunea experiment.
4. De ce îți este frică? Chestia asta chiar mă ofensează. Pentru că nu există nimeni care să poată spune că a fost ostracizat sau persecutat de mine sub vreo anumită formă chiar dacă m-a jignit pe site, cu atît mai puțin dacă îmi critică textele în mod competent sau documentat, chiar dacă aspru. Nimeni. Și nu a fost dat afară de pe Hermeneia sau sancționat de mine chiar dacă tehnic vorbind un astfel de comportamnet violent (față de mine, ca și față de oricine aici pe Hermeneia) este neregulamentar. Dar în ce mă privește pe mine am căutat în mod deliberat să nu sancționez pe nimeni din această cauză. Așa că nu știu, chiar nu înțeleg de ce te temi.
5. În al cincilea rînd nu înțeleg ce are zona în care locuiesc cu toată această discuție. Oare nu este mai degrabă „o atitudine atât de tipic românească” gestul acesta de a tot scoate ochii unui român care locuiește în California cu faptul că locuiește în California? Nu înțeleg de ce nu vii să locuiești și tu în California dacă tot te frămîntă asta încît simți nevoia să o pomenești. Oricum ești mai tînără decît mine și ți-ar fi de cîteva ori mai ușor decît mie să o iei de la zero și să îți faci viața pe care ți-o dorești fără să fii nevoită să pomenești mereu iarba verde din ograda mea (sau palmierii și nisipul de pe plaja mea de la Pacific). Sau n-ai curajul necesar să te înhami la o asemenea aventură?
6. Care este atitudinea de care nu m-am „dezbărat”?
7. Cum adică „fac orice pe tarlaua mea”? Te rog să îmi arăți ultima dată cînd am încălcat regulamentul.
8. De ce este cuvîntul „băltoacă” vulgar? Și mai ales ce înțelegi prin vulgar? Și în plus, ai auzit de estetica urîtului? Ce părere ai avea depre „bubele, mucegaiul și noroiul” lui Argezi în acest cotext? Dar despre „Florile răului” lui Baudelaire?
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
Sebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
E interesant acest Disneyland al poemului, puțin ironic, destul de realist și oarecum dificil de urmărit ca imagine de lectură. Îmi place cum sună versul "ortopedia unui trai".
mie mi se pare interesanta.
e fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
interes şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
Nu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
Avem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
Nu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
pentru textul : v-a murit pittiș deCum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deCine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
o incursiune interesanta si instructiva in lumea suprarealistilor! din cand in cand un studiu de acest gen este binevenit! felicitari!
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deimi place enorm genul asta ofrevarie ... singuratatea e temnita noastra zilnica, fantana mult prea adanca pentru a ne potoli setea de vazduh... cred ca evadarea din singuratate se face, crescand in palme cuiburi de vrabii... e o reteta proprie, dar s-ar putea sa mearga:)
pentru textul : Singur denicodem, observ o anumita incrincenare a comportamentului tau spre o atitudine ostila. nu vreau sa iei aceste rinduri ca avertisment dar ma tem ca modul in care te raportezi la site si la conducerea lui nu este de bun augur. nimeni, absolut nimeni nu te-a obligat sa vii aici si nimeni nu te obliga sa ramii aici. acest "sinedriu", aceasta "elita editoriala a site-ului" cu "veleitatile ei de mare inchizitor" a avut bunavointa de a te accepta printre noi. cred ca ar fi frumos, ca sa nu spun crestineste fiindca tot vad ca faci mari valuri cu crestinismul tau pe aici (desi nimeni nu cred ca e interesat de el de vreme ce tu te comporti asa) deci cred ca ar fi frumos sa ai bunul simt si sa nu te raportezi asa la consiliul hermeneia. am observat din cuvintele tale ca ai o anumita ranchiuna care precede acest prim text. dragul meu, daca ai o problema o putem rezolva civilizat dar nu te astepta ca noi, consiliul hermeneia sa apeciem ceea ce nu consideram ca merita apreciat ca forma literara. iar asta nu are absolut nici o legatura cu crestinismul. de aceea cred ca aceasta continua incurcare a borcanelor nu face, in opinia mea, decit sa aduca un deserviciu crestinismului de orice traditie ar fi el. mai simplu spus nu cred ca daca esti crestin adevarat esti si poet adevarat. dupa cum nu cred ca daca esti ateu sau hindus sau satanist nu poti fi un poet excelent. talentul si efortul artistic (de orice natura ar fi el) nu are absolut nici o legatura cu convingerile religioase, filozofice, etc sau cu lipsa lor. de fapt cred ca asta se poate extinde la orice domeniu "de actitvitate". adica poti sa fii crestin bun si sa fii un mecanic prost, un medic incompetent sau un presedinte incapabil. dupa cum cred ca poti sa fii un ateu convins sau un satanist notoriu si sa fii medic sau mecanic sau presedinte foarte bun. competenta, inteligenta si talentul nu au nici o legatura cu convingerile tale religioase. am vrut sa scriu toate astea aici ca sa incheiem o data pentru totdeauna cu aceasta abureala pseudo-religioasa care nu aduce absolut nici un folos nici crestinismului si nici vreunui demers literar oricit de modest ar fi el. eu zic sa te indrepti catre masa de lucru, catre hirtia de scris si sa scrii. daca nu scrii bine si postezi acele texte aici asteapta-te sa fii criticat si chiar persiflat. acelasi lucru il poti face si tu cu textele pe care altii le posteaza aici si pe care nu le consideri valoroase literar atita timp cit evident ai argumente. dar iti recomand sa iti ajustezi pornirile fata de editori si avintul asta quasi-religios inainte de a deveni absolut ridicol.
pentru textul : tăceri deEu cred că ai vrut să scrii proză şi ai dat de prea multe ori "enter".
pentru textul : de la 29 la 30 deChiar nu sesizezi lucrurile astea?
Altfel, numai de bine.
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
pentru textul : eu și cîinele alb derevenire...
În viziunea mea, textele d-voastră mi se par acceptabile. nu ştiu de ce sunt în "şantier"
pentru textul : Evadare deEu nu-l recunosc pe Rumi aici.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deacea repetitie a " ora" da bine da muzicalitatea dorita dar nu stiu de ce, care scop il si are, e ceva sacadat, foarte limitat, trist, un fel de sleen. starea interioara, cea prima este exprimmata prin acea muzicalitate uimitoare care domina si da nastare starii secunde. in starea secunda totul devine altfel, miscarea sunetelor, a tot este intr-o continua zbatere, cautare. " ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol"
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol demai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
pentru textul : Rupt de realitate de:)) tu glumești Virgil și unii zgârie cu lăbuțele:)) este acesta un text de o ludicitate construită inteligent. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : caut femeie deUn sonet realmente deosebit! Final reușit: "Ferește! Bumerangul, lovind vânat de soi, Se-ntoarce cu osânda iubirii înapoi."
pentru textul : Sonet 146 deNu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deVreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
Deja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deGabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
pentru textul : Trăieşte! de- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
Mulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
pentru textul : Sable d`Olonne deLa bună recitire,
Margas
iertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
pentru textul : Scrum XXIII deMarga, eu am cîteva nedumeriri. Poate mi le calrifici tu:
pentru textul : dade I - varianta 2 de1. De ce îmi reproșezi mie că nu procedez în urma unei concluzii pe care o tragi tu? Adică să mă explic. Tu ai ajuns (de bună voie și nesilită de nimeni) la concluzia (proprie și personală) cum că acestea sînt niște exerciții. Și apoi mă întrebi (pe bună dreptate dacă ar fi să considerăm această concluzie o premisă) de ce nu le trimit în Șantier. Ce nu înțeleg eu este cînd le-am considerat eu exerciții? Pentru că opinia asta nu îmi aparține. Și deci, în mod implicit, nu am nici un motiv să acționez din cauza ei. Cu alte cuvinte, ex nihilo nihil. (Sper să nu fi greșit latineasca.)
2. De ce crezi că textele din Șaniter ar avea nevoie de o audiență sporită? Din cîte îmi amintesc scopul Șantierului Literar este să încurajeze repararea, corectarea textelor deosebit de proaste sau care au defecte „tehnice” care impietează asupra prezenței lor pe prima pagină. În orice caz, intenția, dorința noastră este ca ele să fie scoase de acolo. Bineînțeles cu „colaborarea binevoitoare” a autorilor lor. Tocmai de aceea am implementat butonul „Atenție editor”!
3. De unde ai obținut informația că scopul Șantierului Literar ar fi acela de a găzdui „asemenea jocuri literare”? Am senzația că faci o confuzie regretabilă cu „cutia cu nisip” din secțiunea experiment.
4. De ce îți este frică? Chestia asta chiar mă ofensează. Pentru că nu există nimeni care să poată spune că a fost ostracizat sau persecutat de mine sub vreo anumită formă chiar dacă m-a jignit pe site, cu atît mai puțin dacă îmi critică textele în mod competent sau documentat, chiar dacă aspru. Nimeni. Și nu a fost dat afară de pe Hermeneia sau sancționat de mine chiar dacă tehnic vorbind un astfel de comportamnet violent (față de mine, ca și față de oricine aici pe Hermeneia) este neregulamentar. Dar în ce mă privește pe mine am căutat în mod deliberat să nu sancționez pe nimeni din această cauză. Așa că nu știu, chiar nu înțeleg de ce te temi.
5. În al cincilea rînd nu înțeleg ce are zona în care locuiesc cu toată această discuție. Oare nu este mai degrabă „o atitudine atât de tipic românească” gestul acesta de a tot scoate ochii unui român care locuiește în California cu faptul că locuiește în California? Nu înțeleg de ce nu vii să locuiești și tu în California dacă tot te frămîntă asta încît simți nevoia să o pomenești. Oricum ești mai tînără decît mine și ți-ar fi de cîteva ori mai ușor decît mie să o iei de la zero și să îți faci viața pe care ți-o dorești fără să fii nevoită să pomenești mereu iarba verde din ograda mea (sau palmierii și nisipul de pe plaja mea de la Pacific). Sau n-ai curajul necesar să te înhami la o asemenea aventură?
6. Care este atitudinea de care nu m-am „dezbărat”?
7. Cum adică „fac orice pe tarlaua mea”? Te rog să îmi arăți ultima dată cînd am încălcat regulamentul.
8. De ce este cuvîntul „băltoacă” vulgar? Și mai ales ce înțelegi prin vulgar? Și în plus, ai auzit de estetica urîtului? Ce părere ai avea depre „bubele, mucegaiul și noroiul” lui Argezi în acest cotext? Dar despre „Florile răului” lui Baudelaire?
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos deSebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deE interesant acest Disneyland al poemului, puțin ironic, destul de realist și oarecum dificil de urmărit ca imagine de lectură. Îmi place cum sună versul "ortopedia unui trai".
pentru textul : campionii unei mari izbiri demie mi se pare interesanta.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine dee fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
pentru textul : douămii(la) deaș vrea să definești "Este o coincidență " în acest context și nu ce ți s-a întâmplat în alte locuri.
pentru textul : Primul cerc deinteres şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
pentru textul : Compas polar de"își despleteau gutuile părul" "moartea-mi cocea ca un spin în călcâi" Două imagini superbe în jurul cărora gravitează poezia.
pentru textul : cenuşă, să ning... deGeorge, fain dar prea multe explicatii prin text. Pai cititorul ce sa mai faca? Imi place discursul, e natural si frust. Andu
pentru textul : Fotografii nonexplicite deNu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deAvem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
Pagini