O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Domnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
aici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
"ne este frică să trecem dincolo de carapacea cuvintelor
în ochii tăi mă scufund
ca în abisul unui lac de munte
aș vrea să mor pe pajiște
dar rîsul tău nu mă lasă" - mi se pare ratată. O percep în cheie romantică, perimată, iar contrastul din restul textului nu o salveză. Mă mai deranjează "acolo unde nimeni nu a atins universul".
În rest, poezia se derulează firesc, elegant pe alocuri, şi-o înţeleg ca pe o misivă roşiatică - confesivă şi, în acelaşi timp, reţinută.
textul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
Buna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
Pal Emilian (emiemi) ti-am spus vreodata ca esti foarte talentat? cauta o deschidere, un spatiu in care sa devii universal. esti inteligent. esti talentat. superb: "mi-ai spus că un om ca mine nu există. n-ar trebui să existe." imi voi permite sa iti transmit ceva personal. curind.
sustii foarte bine acest discurs, tii firul cu cea mai mare siguranta si e placut sa urmaresti un text care te duce si te cobora si sa observi ca nu are brese sau acele indicatii obositoare. remarc strofa " tu și chipul tău ascuns între palme sărbătoare de fluturi în piept adâncu-ți privirii are apele calme de ce nu te ating de ce mai aștept vertij de fructe moi nesaț și delir corpul tău prin care respir".
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
câți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
Maria, îmi place cum reduci, deloc minimalizând, la un nivel personal perceperea artistică a Celui ce generic Îl denumim Dumnezeu. Versurile curg firesc, la fel ca și raționamentul tău, iar finalul este superb. Despre un Dumnezeu care doare vorbește arguțios Scriptura. Însă e clar că poemul tău nu vrea să releve adevăruri teologice, cum fac altele ce se pierd în explicații dogmatice și drept pentru care cad într-o patetică desuetudine. Poemul tău spune că distanța de El doare, că El este o rană pentru păcatul din noi și o face atât de frumos încât m-a făcut să scriu de-a valma toate cuvintele astea prin care vreau să spun că îmi place mult poemul tău. Ai un fel drăguț de a evita expresiile pedestre. Uite ce mi-a plăcut mai mult: dumnezeu însă doare doare ca o măsea de minte ca o măsea de suflet cariată într-o lume absurdă cu timp și oameni care nu vor, nu vor să îmbătrânească doare ziua și mai ales noaptea atunci când ai putea începe a crede că ești stăpân peste tot ce-i al tău. și finalul cartezian excelent: dumnezeu doare diogene și e cel mai bine așa. n-aș fi avut altfel certitudinea că există La mulți ani cu drag! Las și inevitabilul îngălbenit semn.
pentru că ai reuşit încă o dată să tulburi apele, domnule înger, spre vindecarea întâiului intrat în scăldătoare, o peniţă. de aur.
pentru râsu' plânsu' marmeladei uscate pe bilele numărătorii, şi pentru farmecul marca turburea o perniţă de puf. de gâscă, de înger la alegere!
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
totul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDesi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Domnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deAi superexagerat cu punctele de suspensie. Ai un typo: "frif".
pentru textul : frigul deCe bine ca nu dai lectii. In cercul strimt exista si poezie. Aici nu.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deaici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
pentru textul : știi, doar dimineața... deVirgi, porţiunea asta:
"ne este frică să trecem dincolo de carapacea cuvintelor
în ochii tăi mă scufund
ca în abisul unui lac de munte
aș vrea să mor pe pajiște
dar rîsul tău nu mă lasă" - mi se pare ratată. O percep în cheie romantică, perimată, iar contrastul din restul textului nu o salveză. Mă mai deranjează "acolo unde nimeni nu a atins universul".
În rest, poezia se derulează firesc, elegant pe alocuri, şi-o înţeleg ca pe o misivă roşiatică - confesivă şi, în acelaşi timp, reţinută.
Aş muta "noi"-ul din final pe un singur rând.
pentru textul : nevoia de predictibil I detextul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
pentru textul : Demidulce deiar daca e deprimant este asta un defect? poate nu reuseste sa fie deprimant destul? nu?
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele deBuna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
pentru textul : Așa cum sunt de"Mintea i se învîrtea în cerc".
se poate învârti ceva în dreptunghi? sau pi ar pătrat? dar mai bine să aşteptăm continuarea.
pentru textul : cercul - episod pilot deasa e domnisoara aida, poemul e dar nu pare
pentru textul : despre furtunile cu numele tău dev-a scapat un typo in titlu.
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o dePal Emilian (emiemi) ti-am spus vreodata ca esti foarte talentat? cauta o deschidere, un spatiu in care sa devii universal. esti inteligent. esti talentat. superb: "mi-ai spus că un om ca mine nu există. n-ar trebui să existe." imi voi permite sa iti transmit ceva personal. curind.
pentru textul : scrisoare deCitit cu plăcere. Numai de bine.
pentru textul : Mă vor răni ninsorile deCorectează erorile - sunt de tot soiul. Apoi, click pe "atenţie editor".
Textul mi-a plăcut, chiar dacă e grăbit. Şi finalul e bun.
pentru textul : scleroză desustii foarte bine acest discurs, tii firul cu cea mai mare siguranta si e placut sa urmaresti un text care te duce si te cobora si sa observi ca nu are brese sau acele indicatii obositoare. remarc strofa " tu și chipul tău ascuns între palme sărbătoare de fluturi în piept adâncu-ți privirii are apele calme de ce nu te ating de ce mai aștept vertij de fructe moi nesaț și delir corpul tău prin care respir".
pentru textul : Același joc deUn text teribilist. Fara acoperire ca "sugestivitate" a subtextului. Sau, cel putin, asa mi se pare.
pentru textul : Mercenar prin timp des-o înscriu la Zmeua de aur? :)
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică demerci, Mariana.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda desalutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
pentru textul : am văzut-o decâți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
pentru textul : degetele cu tine dede acord, aștept dezbaterea
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală deMaria, îmi place cum reduci, deloc minimalizând, la un nivel personal perceperea artistică a Celui ce generic Îl denumim Dumnezeu. Versurile curg firesc, la fel ca și raționamentul tău, iar finalul este superb. Despre un Dumnezeu care doare vorbește arguțios Scriptura. Însă e clar că poemul tău nu vrea să releve adevăruri teologice, cum fac altele ce se pierd în explicații dogmatice și drept pentru care cad într-o patetică desuetudine. Poemul tău spune că distanța de El doare, că El este o rană pentru păcatul din noi și o face atât de frumos încât m-a făcut să scriu de-a valma toate cuvintele astea prin care vreau să spun că îmi place mult poemul tău. Ai un fel drăguț de a evita expresiile pedestre. Uite ce mi-a plăcut mai mult: dumnezeu însă doare doare ca o măsea de minte ca o măsea de suflet cariată într-o lume absurdă cu timp și oameni care nu vor, nu vor să îmbătrânească doare ziua și mai ales noaptea atunci când ai putea începe a crede că ești stăpân peste tot ce-i al tău. și finalul cartezian excelent: dumnezeu doare diogene și e cel mai bine așa. n-aș fi avut altfel certitudinea că există La mulți ani cu drag! Las și inevitabilul îngălbenit semn.
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) deprime observatii. "bancă, cuminte" nu pica bine prea multe cuvinte de legatura remarc insa "cinematografia" textului. o clipa m-am gindit la Dali
pentru textul : stop! cardiac dela ce îți folosesc emoticoanele? la lipsa de inspirație? sau la nevoia de distruge? cuvintele
pentru textul : ars poetica II depentru că ai reuşit încă o dată să tulburi apele, domnule înger, spre vindecarea întâiului intrat în scăldătoare, o peniţă. de aur.
pentru textul : îngeri şi marmeladă depentru râsu' plânsu' marmeladei uscate pe bilele numărătorii, şi pentru farmecul marca turburea o perniţă de puf. de gâscă, de înger la alegere!
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
pentru textul : pietrele umbrei demie, dimpotrivă, mi s-a părut demn de observat prima parte. partea a doua mi se pare prea "feminină" pentru gustul meu. sau poate prea previzibilă.
pentru textul : aritmie detotul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
pentru textul : Vânt turbat deMă bucură trecerea ta.
Cu stimă
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. dePagini