"să relatez faptele ca şi cum nu le aş înţelege în întregime", era una din "trucurile" scriiturii lui borges.
m-a fascinat "modesta şi misterioasa complexitate" ca descriere a actului artistic autentic de aceea postez fragmentul mai jos:
„Timpul m-a învăţat unele şiretlicuri: să evit sinonimele, care prezintă dezavantajul de a sugera diferenţe imaginare; să eludez hispanismele, argentinismele, arhaismele şi neologismele; să prefer cuvintele obişnuite celor neobişnuite; să intercalez într-o povestire trăsături circumstanţiale, cerute astăzi de cititori; să simulez mici incertitudini, dat fiind că realitatea este precisă; memoria, însă, nu este; să relatez faptele (acest lucru l-am învăţat de la Kipling şi vechile saga ale Islandei) ca şi cum nu le-aş înţelege în întregime. Ce ciudată e soarta scriitorului! La început este baroc, baroc din vanitate, iar cu trecerea anilor, dacă astrele îi stat prielnice, poate dobîndi, nu doar simplitatea, care nu înseamnă nimic, ci şi modesta şi misterioasa complexitate."
sufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
este o poezie aparte, iesita din "tiparele" obisnuite ale poetului, calitativ superioara, din punctul meu de vedere profan. o trecere gradata intr-un alt registru al contemplatiei, al iubirii, deosebit prin imaginile create "și privesc spulberatele guri neiubitele de zidul cel viu al celui ce umblă cu lumina sub tălpile mele cocoșat și apus pe ruginiul și reavănul piept al iepurelui călare pe jumătate de cer" si sint doar gleznele, ferice Esme.
Daca ati urmarit si prozodia in vreun fel... ati esuat. Ritmic vorbind e un text slab. Strofa intai de cinci ori "de" (de trei ori numai in ultimul vers) daca iau in calcul si DElimiteaza ... suna foarte slab. Amestec de termeni ai poeticului clasic(chiar romantic) cu termeni exacti... "perdeaua delimiteza "(?). In ultima strofa cacofonia "sabiile legate" comparatia "ca niste carnati" pe care nici la estetica uratului n-o pot incadra. Parerea mea este ca textul e slab. Ialin
și cum spuneam gândului meu, rareori mă înșel în ceea ce privește respirațiaunuipoetadevărat. atâta prospețime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi. "dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos și limpede... și iar acest veșmânt primenit să-ți lumineze anii ce vin: "când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi albastre_albe_verzi și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud" am atâtea cărți fără dedicații...poate într-o zi voi primi între pagini și eu, ca și alții, un semn. cât o lacrimă de înger.
Un titlu reluat in text cu o imagina interesanta, usor amuzanta. Imi place ideea pomului decupat din fereastra. Cred ca trecerea spre lupul flamand nu este benefica textului. Personal, vad textul fara "din camera copilului" sau "sunt un lup flamand". Finalul creste intensitatea si imi pare bine construit. Daca mi se permite o formulare... eu l-as vedea astfel: " liniștea e o inimă lipită pe ușă uneori treci prin ea spre pomul decupat din fereastră strigătul meu se oprește pe un perete apoi traversează strada pe la colț când Dumnezeu e pe partea cealaltă înghit întunericul ca pe-o rană inima mea se face confeti îți îmbracă trupul înainte să-l pietrifice " Ialin
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Un poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
Emil, acum, recitind, tin sa-ti dau dreptate in privinta abundentei de epitete. O sa revin asupra textului...dupa ce voi gasi un final mai bun. Ultima strofa se voia un...hatis antitetic, dar cred ca voi schimba. Sa vedem... Multumesc pentru lectura si apreciere.
...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
Je voudrais remarquer les verses par lesquels le poème commence: אנו, עולי הרגל של המדבר, בצלליות שלנו רועד גוף, לפנינו הולך צל A la fin du texte, les échos se répètent pour la voix, la lumière et même pour le chaos. Felicitări pentru imagini vizuale și auditive cât se poate de reușite din acest poem.
Domnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
corectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
recunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
Cu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
foarte frumoasă! plină de afect și simplitate jucată perfect. revin pe pagină cu drag, fii mai prolifică:) p.s. știi ce-i lipsește totuși? diacriticele:)! cu sympatheia, yester
Uite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Nu prea inteleg poelmica din subsolul acestui text dar, cata vreme acesta apare in pagina, as vrea sa spun ca mie mi-a placut si cred ca Ovidiu nu scrie rau. E adevarat, pe alocuri sunt pasaje care "ma pierd" de exemplu "hora satelor" sau "musteste osul" dar constructia in sine e interesanta, se vede ca autorul incearca, experimenteaza si asta cred ca ar trebui sustinut, incurajat. Insa in ceea ce te priveste ca membru Hermeneia as vrea sa-ti spun (din proprie experienta) ca nici macar nu ar trebui sa incerci sa te lupti cu Regulamentul. Pe Hermeneia Regulamentul e un fel de Dumnezeu in caz ca nu ti-ai dat seama. Este adevarat, Regulamentul este foarte probabil copilul intelectual al lui Virgil Titarenco, insa de atatia ani de cand el (Regulamentul) exista si este adus in discutie de nenumarate ori, de oameni care nu mai sunt demult pe site, ca de exemplu Bianca, acest Regulament dupa cum spuneam a ajuns sa aibe puterea sa proprie care o depaseste pe cea a celui care l-a creat. Regulamentul pe Hermeneia este ca un fel de cele zece porunci (care de fapt au fost cinsprezece, impartite in trei table de cate cinci dar Moise, coborand de pe Munte, distrat, a scapat una pe jos si s-a spart, nimeni nu stie ce i-a dictat Dumnezeu acolo). Hermeneia este un site literar guvernat de un Regulament pe care insusi autorului sau i se pare mai usor sa il respecte decat sa il schimbe. Asa ca stay cool man and write well, Andu
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
interesant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"să relatez faptele ca şi cum nu le aş înţelege în întregime", era una din "trucurile" scriiturii lui borges.
m-a fascinat "modesta şi misterioasa complexitate" ca descriere a actului artistic autentic de aceea postez fragmentul mai jos:
„Timpul m-a învăţat unele şiretlicuri: să evit sinonimele, care prezintă dezavantajul de a sugera diferenţe imaginare; să eludez hispanismele, argentinismele, arhaismele şi neologismele; să prefer cuvintele obişnuite celor neobişnuite; să intercalez într-o povestire trăsături circumstanţiale, cerute astăzi de cititori; să simulez mici incertitudini, dat fiind că realitatea este precisă; memoria, însă, nu este; să relatez faptele (acest lucru l-am învăţat de la Kipling şi vechile saga ale Islandei) ca şi cum nu le-aş înţelege în întregime. Ce ciudată e soarta scriitorului! La început este baroc, baroc din vanitate, iar cu trecerea anilor, dacă astrele îi stat prielnice, poate dobîndi, nu doar simplitatea, care nu înseamnă nimic, ci şi modesta şi misterioasa complexitate."
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deprobabil ca s-ar fi potrivit mai bine ca titlul sa fie "lullaby". parerea mea
pentru textul : lifting deda, o idee foarte faina
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 desufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".
suprb, Dorin!
pentru textul : Ah de,,Și atât."
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deeste o poezie aparte, iesita din "tiparele" obisnuite ale poetului, calitativ superioara, din punctul meu de vedere profan. o trecere gradata intr-un alt registru al contemplatiei, al iubirii, deosebit prin imaginile create "și privesc spulberatele guri neiubitele de zidul cel viu al celui ce umblă cu lumina sub tălpile mele cocoșat și apus pe ruginiul și reavănul piept al iepurelui călare pe jumătate de cer" si sint doar gleznele, ferice Esme.
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deDaca ati urmarit si prozodia in vreun fel... ati esuat. Ritmic vorbind e un text slab. Strofa intai de cinci ori "de" (de trei ori numai in ultimul vers) daca iau in calcul si DElimiteaza ... suna foarte slab. Amestec de termeni ai poeticului clasic(chiar romantic) cu termeni exacti... "perdeaua delimiteza "(?). In ultima strofa cacofonia "sabiile legate" comparatia "ca niste carnati" pe care nici la estetica uratului n-o pot incadra. Parerea mea este ca textul e slab. Ialin
pentru textul : Tot pieptul cerului dema intreb, daca ar trebui sa comentezi tu un text ca asta, ce ai scrie...
pentru textul : Trăiește capra vecinului deși cum spuneam gândului meu, rareori mă înșel în ceea ce privește respirațiaunuipoetadevărat. atâta prospețime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi. "dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos și limpede... și iar acest veșmânt primenit să-ți lumineze anii ce vin: "când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi albastre_albe_verzi și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud" am atâtea cărți fără dedicații...poate într-o zi voi primi între pagini și eu, ca și alții, un semn. cât o lacrimă de înger.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deeu abia aștept să se termine sărbătorile... :)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deprobabil că mult am greșit în 2011, multe oi fi avut de plătit...
Un titlu reluat in text cu o imagina interesanta, usor amuzanta. Imi place ideea pomului decupat din fereastra. Cred ca trecerea spre lupul flamand nu este benefica textului. Personal, vad textul fara "din camera copilului" sau "sunt un lup flamand". Finalul creste intensitatea si imi pare bine construit. Daca mi se permite o formulare... eu l-as vedea astfel: " liniștea e o inimă lipită pe ușă uneori treci prin ea spre pomul decupat din fereastră strigătul meu se oprește pe un perete apoi traversează strada pe la colț când Dumnezeu e pe partea cealaltă înghit întunericul ca pe-o rană inima mea se face confeti îți îmbracă trupul înainte să-l pietrifice " Ialin
pentru textul : Inima mea se face confeti demerci mult pentru analiză, mă bucur că ți-a plăcut :)
pentru textul : retro .01 desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Un poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
pentru textul : dar totul se termină deEmil, acum, recitind, tin sa-ti dau dreptate in privinta abundentei de epitete. O sa revin asupra textului...dupa ce voi gasi un final mai bun. Ultima strofa se voia un...hatis antitetic, dar cred ca voi schimba. Sa vedem... Multumesc pentru lectura si apreciere.
pentru textul : Și ceva mai mult de atât… de...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deJe voudrais remarquer les verses par lesquels le poème commence: אנו, עולי הרגל של המדבר, בצלליות שלנו רועד גוף, לפנינו הולך צל A la fin du texte, les échos se répètent pour la voix, la lumière et même pour le chaos. Felicitări pentru imagini vizuale și auditive cât se poate de reușite din acest poem.
pentru textul : אנו, עולי הרגל של המדבר deDomnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor decorectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai derecunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious de„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
gata s-a făcut, am bătut oul. de picat n-a picat niciun galben, important e să încerci, zice înţeleptul.
pentru textul : ad interim deCu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
pentru textul : Hristos a înviat! defoarte frumoasă! plină de afect și simplitate jucată perfect. revin pe pagină cu drag, fii mai prolifică:) p.s. știi ce-i lipsește totuși? diacriticele:)! cu sympatheia, yester
pentru textul : insemnare deUite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
pentru textul : insomnie deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deNu prea inteleg poelmica din subsolul acestui text dar, cata vreme acesta apare in pagina, as vrea sa spun ca mie mi-a placut si cred ca Ovidiu nu scrie rau. E adevarat, pe alocuri sunt pasaje care "ma pierd" de exemplu "hora satelor" sau "musteste osul" dar constructia in sine e interesanta, se vede ca autorul incearca, experimenteaza si asta cred ca ar trebui sustinut, incurajat. Insa in ceea ce te priveste ca membru Hermeneia as vrea sa-ti spun (din proprie experienta) ca nici macar nu ar trebui sa incerci sa te lupti cu Regulamentul. Pe Hermeneia Regulamentul e un fel de Dumnezeu in caz ca nu ti-ai dat seama. Este adevarat, Regulamentul este foarte probabil copilul intelectual al lui Virgil Titarenco, insa de atatia ani de cand el (Regulamentul) exista si este adus in discutie de nenumarate ori, de oameni care nu mai sunt demult pe site, ca de exemplu Bianca, acest Regulament dupa cum spuneam a ajuns sa aibe puterea sa proprie care o depaseste pe cea a celui care l-a creat. Regulamentul pe Hermeneia este ca un fel de cele zece porunci (care de fapt au fost cinsprezece, impartite in trei table de cate cinci dar Moise, coborand de pe Munte, distrat, a scapat una pe jos si s-a spart, nimeni nu stie ce i-a dictat Dumnezeu acolo). Hermeneia este un site literar guvernat de un Regulament pe care insusi autorului sau i se pare mai usor sa il respecte decat sa il schimbe. Asa ca stay cool man and write well, Andu
pentru textul : Doină deAndrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur decami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : figurine albnegre de: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
pentru textul : zdrențuim deinteresant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
pentru textul : O umbră în plus dePagini