"moartea se trezea
măcina cafeaua şi timpul".
Da, un poem reuşit, chiar de bună citire şi recitire. Poate acel "superioară" nu e strict necesar acolo. Metafore bine alese şi proporţionale poemului.
LIM.
Unu: re comentariile anterioare poate ar fi mai bine ca fiecare sa spuna in comentarii ceea ce are de spus mai pe sleau (nu ca intr-un text poetic) astfel incat sa inteleaga toata lumea din prima lectura, sa nu ajungem la faze de tipul "eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu nu stii"... Doi: Nu este contrar Regulamentului sa comentezi un comentariu care se refera la text, pentru ca astfel (logic vorbind) te referi tot la text iar Virgil a sesizat asta nu doar acum. De descurajat insa ar fi, da, comentariile de tipul celor de aici ale d-nei (d-soarei) autoare care nu spun chiar nimic. Trei: Textul nu e rau, are nerv si o imagistica mizand pe intuitivitatea unui cititor depresiv... ok. Finalul insa mi se pare ratat, cade in explicit acel "stefane" suna a trezire dis-de-dimineata cu instalatorul (poate fi inlocuit cu celebrul "fane"? sau cu "stefane cel mare?") iar declararea frusta a debutului unei dependente este... nu stiu cum sa-i zic, banala? In rest, placut si la buna recitire mmc-o. Andu
Revin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
dragii mei, se pare că cititorii acestor texte merită un autor adevărat.
să înțeleg, cristina, că a fi, sau a fi fost, membru pcr era o prostie sau o nemernicie ceva mai mică decît aceea de a fi securist sau kgb-ist?
sixtus, cu siguranță viața nu poate avea întotdeauna trepidații hollywood-iene.
oarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
aranca, nu te mai repezi la mine. nu vreau raul nimanui. fireste ca te las pe tine sa decizi. daca te acuzam de ceva o faceam pe fata. nu am prea mari scrupule cand mi se pare ca timpul de dilata si ar trebui sa ramana contractat. am spus ca mi-a placut poemul tau (cred ca asta trebuia sa intelegi, nu?!). orice, mai putin ipocrita sa nu-ti imaginezi ca sunt. sunt extrem de directa. sper sa te convingi in timp, daca nu ai apucat inca. a fost o coincidenta, dar cu semnificatii total diferite. ma interesa parerea ta de specialist. asa cel putin am inteles... a bientot (cu circumflex si zambet lipsit de complezenta...
verifica putin proza, ai cateva greseli de tipar: in paragraful 2:A început să-npingă, păntec in 3:cu chiar atât de diferit si am mai zarit cateva...dar sper ca le gasesti si singura. deocamdata atat, o sa ma intorc si cu un comentariu despre ce ai scris, nu despre cum. dar asta, dupa ce reusesc sa mi-l scot pe Deleuze din minte :)
mi-a creat asa o stare de disconfort (putin spus). sunt imagini dure inlantuite, totusi, de o bruma de speranta. asa vad eu aici. o incercare de a mai... compromite cu intelepciune ramasitele de luciditate pe care ar trebui sa le avem cu totii in vederea salvarii. un altfel de manifest pentru continuitatea existentei. a doua si a treia unitate cred ca sunt demne de a fi remarcate suplimentar.
pai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
dupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
Marchizo, wow! ce placere sa te recitesc! De ce insa aceste frantuzisme, tu nu vazusi ca hollande are amanta ilegala?
Vorba lui gyuri pascu, hai mai termina mai ramiro cu al pacino si de niro tu nu vezi ca pooolitica e-n tromba... si dragostele se sucomba? (veche)
Mi-ar fi placut sa citesc textul asta scris de claudia cea nesfarsită si nu de clodia de lecol de cluun, dar merge si asa, eu sunt fericit.
Multzam si la multi ani cu drag!
într-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
mesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
În poarta dinspre miază noapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit rază întinsă, Toamnă, pană, nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul zmeu. Cu el înălțam visul meu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Ridica turlă de piatră peste umerii prăfuiți. Astfel albastru de munți și roșu de fier Ai acceptat să porți. iată ce a ieșit după ce am ascultat, pe cât posibil, sfaturile tale, Oriana.
un text impresionant, minus "memoria nesfârșitelor mele plecări" care sună cam patetic e un poem de melancodragoste pe care orice bărbat sensibil și puternic ar fi onorat să-l primească
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
probabil nu ar fi rău să editezi textul înaite de a-l posta
pentru textul : Desprinsă din lacrimă deei, iată ce numesc eu un text sexy...
pentru textul : despre cum am murit astă noapte de"moartea se trezea
pentru textul : cafeaua şi timpul demăcina cafeaua şi timpul".
Da, un poem reuşit, chiar de bună citire şi recitire. Poate acel "superioară" nu e strict necesar acolo. Metafore bine alese şi proporţionale poemului.
LIM.
Unu: re comentariile anterioare poate ar fi mai bine ca fiecare sa spuna in comentarii ceea ce are de spus mai pe sleau (nu ca intr-un text poetic) astfel incat sa inteleaga toata lumea din prima lectura, sa nu ajungem la faze de tipul "eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu nu stii"... Doi: Nu este contrar Regulamentului sa comentezi un comentariu care se refera la text, pentru ca astfel (logic vorbind) te referi tot la text iar Virgil a sesizat asta nu doar acum. De descurajat insa ar fi, da, comentariile de tipul celor de aici ale d-nei (d-soarei) autoare care nu spun chiar nimic. Trei: Textul nu e rau, are nerv si o imagistica mizand pe intuitivitatea unui cititor depresiv... ok. Finalul insa mi se pare ratat, cade in explicit acel "stefane" suna a trezire dis-de-dimineata cu instalatorul (poate fi inlocuit cu celebrul "fane"? sau cu "stefane cel mare?") iar declararea frusta a debutului unei dependente este... nu stiu cum sa-i zic, banala? In rest, placut si la buna recitire mmc-o. Andu
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deAdriene, mulțam pentru semn și sensul regăsit în lotcă. Mă bucură că se rețes amintiri, reprezentări ale cuvintelor, afecte.
pentru textul : a șaptea întâmplare deeste cu totul altceva, acum. o retragere-raspuns care valorizeaza si primul vers, a carui conotatie se pierdea, in textul initial.
pentru textul : scrisori imaginare III deRevin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
pentru textul : downtown dedragii mei, se pare că cititorii acestor texte merită un autor adevărat.
pentru textul : Spoiler 2 desă înțeleg, cristina, că a fi, sau a fi fost, membru pcr era o prostie sau o nemernicie ceva mai mică decît aceea de a fi securist sau kgb-ist?
sixtus, cu siguranță viața nu poate avea întotdeauna trepidații hollywood-iene.
oarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
pentru textul : Ospitalitate dearanca, nu te mai repezi la mine. nu vreau raul nimanui. fireste ca te las pe tine sa decizi. daca te acuzam de ceva o faceam pe fata. nu am prea mari scrupule cand mi se pare ca timpul de dilata si ar trebui sa ramana contractat. am spus ca mi-a placut poemul tau (cred ca asta trebuia sa intelegi, nu?!). orice, mai putin ipocrita sa nu-ti imaginezi ca sunt. sunt extrem de directa. sper sa te convingi in timp, daca nu ai apucat inca. a fost o coincidenta, dar cu semnificatii total diferite. ma interesa parerea ta de specialist. asa cel putin am inteles... a bientot (cu circumflex si zambet lipsit de complezenta...
pentru textul : știi, doar dimineața... deverifica putin proza, ai cateva greseli de tipar: in paragraful 2:A început să-npingă, păntec in 3:cu chiar atât de diferit si am mai zarit cateva...dar sper ca le gasesti si singura. deocamdata atat, o sa ma intorc si cu un comentariu despre ce ai scris, nu despre cum. dar asta, dupa ce reusesc sa mi-l scot pe Deleuze din minte :)
pentru textul : Ziua în care totul s-a sfârșit demi-a creat asa o stare de disconfort (putin spus). sunt imagini dure inlantuite, totusi, de o bruma de speranta. asa vad eu aici. o incercare de a mai... compromite cu intelepciune ramasitele de luciditate pe care ar trebui sa le avem cu totii in vederea salvarii. un altfel de manifest pentru continuitatea existentei. a doua si a treia unitate cred ca sunt demne de a fi remarcate suplimentar.
pentru textul : Compas polar deam corectat, Aranca. multumesc!
pentru textul : Dans de fier legănat deMatei, iti multumesc de trecere si pentru apreciere, te mai astept. Cu respect
pentru textul : Decojirea depai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
pentru textul : primul monolog deaceasta e noemi si este o persoana ce uneste continentele. se vede?
pentru textul : Un lup tăiat în jumate defoarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
pentru textul : portret cu duminică dedupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
pentru textul : Inima dintotdeauna. Melopeea dorului deMarchizo, wow! ce placere sa te recitesc! De ce insa aceste frantuzisme, tu nu vazusi ca hollande are amanta ilegala?
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deVorba lui gyuri pascu, hai mai termina mai ramiro cu al pacino si de niro tu nu vezi ca pooolitica e-n tromba... si dragostele se sucomba? (veche)
Mi-ar fi placut sa citesc textul asta scris de claudia cea nesfarsită si nu de clodia de lecol de cluun, dar merge si asa, eu sunt fericit.
Multzam si la multi ani cu drag!
într-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
pentru textul : grădini lângă atlantic demi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
pentru textul : Sfârșit de toamnă deMirajul florii de cactus
o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
pentru textul : pogonici love story demesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
În poarta dinspre miază noapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit rază întinsă, Toamnă, pană, nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul zmeu. Cu el înălțam visul meu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Ridica turlă de piatră peste umerii prăfuiți. Astfel albastru de munți și roșu de fier Ai acceptat să porți. iată ce a ieșit după ce am ascultat, pe cât posibil, sfaturile tale, Oriana.
pentru textul : Madlenă 1 demulțumesc pentru perseverența citirii, Cristina. am trecut prin text și am modificat destul de mult după prima ta intervenție. mulțumesc, din nou
pentru textul : dopamine I detot "filmul" e deosebit, dar ce incheiere, domnule, ce incheiere...! as fluiera admirativ, dar nu mi-a reusit niciodata.( fluieratul.)
pentru textul : film grain deda , ai dreptate nu place e un canal indisponibil.
pentru textul : canal indisponibil deEugen, sorry, dar textul nu are nicio valoare artistică.
pentru textul : Antipodul deun text impresionant, minus "memoria nesfârșitelor mele plecări" care sună cam patetic e un poem de melancodragoste pe care orice bărbat sensibil și puternic ar fi onorat să-l primească
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie dear fi mai bune, am corectat, scuze si multumiri
pentru textul : Înger netrebnic dePromisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
pentru textul : Route 66 dePagini