Când tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.
Un citat drag, apropo de tăcere: ... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."
( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")
O poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
Marina, Nu am cum sa vorbesc despre textul tau deoarece nu ii inteleg limbajul. Insa nu cred ca este contrar politicii de functionare a site-ului Hermeneia (a regulamentului) sa iti spui deschis parerea intr-un comentariu fara atac la persoana. Poate un moderator isi va spune parerea referitor la aceasta disputa care pe mine cel putin, incepe sa ma usor dezguste. Andu
Leapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
nu m-am indoit de autenticitatea poemului si nici de proiectia lui in existenta ta. daca doresti sa vorbim despre poezie mai mult in contextul unui posibil volum, poti cere ym-ul meu lui Virgil.
Ela, na ca m-ai provocat... cred că e un fel de magnolie, m-am uitat în alte poze luate din alte poziții, și cred că asta este :-) Dacă ai ținut morțiș să știi!
mie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
incredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
Dar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
în principiu eu nu sînt împotriva rimei dar textul tău este un exemplu clasic despre cum căutarea rimei cu tot dinadinsul ucide calitatea estetică a unui text și obligă autorul la tot felul de tumbe nefirești
Raul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
dragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
Marinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Când tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.
Un citat drag, apropo de tăcere:
... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."
( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")
pentru textul : astenii infantile deeh. în săbii să ne tăiem sau în buzdugane să ne luptăm?:)) oricum rock rules...
pentru textul : just scream peace delibertatea si pierderea ei, posibile prin sintaxa poetica, imi ridica totusi o intrebare: aceasta curgere, de ce este, aici, o prabusire?
pentru textul : Păianjenul sintaxei devina ta este deopotrivă cu norocul.
Dar cel mai tare m-aş bucura să spui ceva despre poem, totuşi. Sau ai spus şi nu am fost eu atent?
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deO poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
pentru textul : lin deati auzit de catalin popescu? sa l cititi, daca nu.
pentru textul : This ain't a love song demi-e drag poemul tău... dar știu că poți mai mult...
pentru textul : unintended demi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
pentru textul : nu scriu poezie demultumesc Erika, multumesc.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deFoarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
pentru textul : chipul demultului deMarina, Nu am cum sa vorbesc despre textul tau deoarece nu ii inteleg limbajul. Insa nu cred ca este contrar politicii de functionare a site-ului Hermeneia (a regulamentului) sa iti spui deschis parerea intr-un comentariu fara atac la persoana. Poate un moderator isi va spune parerea referitor la aceasta disputa care pe mine cel putin, incepe sa ma usor dezguste. Andu
pentru textul : adieu deSapphire, mulțumesc, e într-adevăr simplu, pentru că fotografia aceasta cere simplitate. Voi revedea varianta în română.
pentru textul : texture demultumesc. o cheama maria-smarandita, are 9 ani pe 7 august ... si e fetita mea.
pentru textul : my Mary deLeapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deRaluca,
pentru textul : epigrama bat-o vina denu înţeleg intervenţia ta. credeam ca ai învăţat ceva şi chiar aveam încredere în tine. serios, parcă avem cinci ani. primeşti un avertisment.
nu m-am indoit de autenticitatea poemului si nici de proiectia lui in existenta ta. daca doresti sa vorbim despre poezie mai mult in contextul unui posibil volum, poti cere ym-ul meu lui Virgil.
pentru textul : clown deEla, na ca m-ai provocat... cred că e un fel de magnolie, m-am uitat în alte poze luate din alte poziții, și cred că asta este :-) Dacă ai ținut morțiș să știi!
pentru textul : no memory demie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
pentru textul : un cartuș și o nebună deincredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină deDar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
Dacă tot nu l-am citit pe Octavian Soviany până acum, sigur după acest articol am s-o fac. Prezentarea ta mă obligă! tincuța
pentru textul : Erosul Dilectei de"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
pentru textul : via sepia deEmilian, mulțumim frumos și te așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Nouă deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie depoemul peron. uite ca la asta nu m-am gindit.
pentru textul : cuvinte în tempera deîn principiu eu nu sînt împotriva rimei dar textul tău este un exemplu clasic despre cum căutarea rimei cu tot dinadinsul ucide calitatea estetică a unui text și obligă autorul la tot felul de tumbe nefirești
pentru textul : Noapte de toamnă decorect, a cazut o litera din blana animalului. Cat despre rest.. nu ma opun la sentimente.
pentru textul : Paturi Suprapuse deRaul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
pentru textul : Cretacic târziu dedragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
pentru textul : Umbra. denu stiu de ce dar eu as fi inlocuit:
"Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape"
cu:
"Vom crede ce e mai albastru
vom şti ce e mai aproape"
si fara "care" in "care să ne aducă aminte"
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deMarinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
pentru textul : Plagiate de sirenele mării dePagini