Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
Mie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
Textul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
Labiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
multumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
Cristina, în primul rând mulțumesc de citire și de părere. Apoi..cuvintele complicate folosite ca într-un eseu din copilăria ta...în eseurile mele din 'copilărie' mă foloseam de imaginație, nu de cuvinte care să 'dea bine'. Dar..ai dreptate...mulți elev fac asta. Totuși...ei pun acele cuvinte care 'dau bine', fără să le cunoască și sensul. Eu, în schimb, închipuie-ți că știu ce înseamnă. Dacă sunt novice asta nu înseamnă că nu știu să folosesc neologisme. Apoi...'amorul exacerbat de inextricabil'..ce înseamnă asta? Amorul exagerat de complicat, iar cuvintele susțin ideea. Sunt puse intenționat acolo, în forma lor neologică și complexă. Nu înțeleg ce înseamnă 'poezie contrafăcută' și te-aș ruga să revii, explicând. Finalul este unul care accentuează. O să râzi, dar inițial avea doar versul 'nu exista decât numai și numai trecut'. Am modificat-o și criticul meu preferat..Alina Spînu, redactor al revistei Tomis, mi-a spus că sună mult mai bine așa. Cred că depinde de fiecare cum percepe textul. Mulțam și aștept explicația. Te rog să mai treci cu păreri.
Pentru iubitorii de arta, un alt Salon international se deschide la Paris: "La M.A.C. - Manifestation d'Art Contemporain" ce se va tine in acest an intre 22 - 26 noiembrie 2006, in spatiul Champerret, 75017 Paris. site informativ: http://www.manifestationartcontemporain.com/index_flash.htm.
o poezie ce ar mai putea fi usor prelucrata, eliberata de unele rinduri balast, poate chiar omisa rima din strofa a treia. am cautat mesajul... si totusi e o dedicatie. prietenii stiu de ce.
acum ce să mai zic Dorina, îți mulțumesc pentru apreciere și dacă iată, bunul meu prieten chiar a scris aici, sub această fabulă, poate chiar fără să știe că lui i-a fost dedicat acest text, vin și precizez că exemplul dat este real, cine nu crede poate să se informeze pentru că așa a făcut personajul citat ca să nu sfârșească tragic într-o gura de canal deschisă pe timp de iarnă.
În rest, o fabulă e o fabulă, adică un text care ne invită să tragem ceva învățăminte iar fabula mea spune simplu aveți grijă pe unde călcați!
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
durerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
pentru profetul: "pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau". se pare ca iar imprumuti arsenalul de razboi al acestuia. vrei sa te trimit la psalmii lui David si la alungarea duhului rau din Saul? eu ma mir de temperamentul tau profan, judecati voi oameni BUNI !
Probabil te referi la Omar Khayyam. Nu as spune ca autorul se apropie epigonic, nu din intentia de a copia stilul, tehnica barbiliana. Mare atentie la afirmatii de genul epigon. Din contra, prin stil originar si viziune proprie, prin meseria care o exercita si studiile sale, Luminita scrie o poezie pe care o putem defini neobarbiliana doar ca element de referinta. Nici nu mai zic ca difera enorm registrul tehnic, Dan Barbilian fiind un virtuos al cuvintelor rimate, Serban Foarta, de asemenea. Idem si Khayyam, daca tot ti-ai permis sa faci o asemenare.Insa Khayyam nu face exces din simboluri matematice sau figuri geometrice, cum face Sfoarta in Cliquet. rectific la primul comentariu - Serban Foarta, mi-a scapat un S.
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
Virgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
din convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
Textul este unul foarte interesant si mi se pare astfel nu datorita unor imagini deosebite ci mai degraba prin modul cum autoarea reuseste sa exprime cateva idei filosofice fundamentale. Un poem centrat pe ideea drumului si al dualitatii intelese intr-una dintre formele sale particulare, recte cuplul, in care "schimbul de piei" este perceput de o maniera metaforica ca insertie in universul intim al celuilalt. Pe alocuri cam aglomerat, insa privit in ansamblul sau un text bun.
mai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
imaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
Virgil, multumesc. Luminita, alegerea e intentionata, am incercat sa impun o oarecare stridenta prin cei doi termeni inruditi imagistic(ma refer la culoare): muscate si hematii. Adica rosu intens.
Imi amintesc cand eram copil si tatal meu inca traia cat ma suparam pe el cand se bucura ca pierdea vreo echipa a Romaniei, incepea sa topaie prin casa si sa zica "asa le trebuie prostii dracului". Acum trebuie sa mentionez ca tatal meu, desi a fost cel mai tanar profesor universitar la 44 de ani din Romania, ramanese acelasi baiat dintr-o familie cu 11 copii din Ardeal si se exprima liber in orice ocazie. Dar eu tot nu il intelegeam... cum se putea bucura ca pierduse Romania? Uite insa cum trece timpul, tatal meu e mort de 21 de ani am ajuns la varsta cand el era profesor universitar (eu neobisnuind acest lucru :-) si am ajuns sa-l inteleg si sa-l aprob pe cineva, un anume Bogdan Geana (pe care se intampla sa-l cunosc, dar nu asta conteaza) ca se bucura in acest material nu oricum, ci anume intens de aceast Euro-bluf ! De acord cu fiecare rand al acestui articol (care ar merita publicat, oare o fi si fost?) dar eu as fi adaugat si cateva injuraturi babane la adresa acestor incredibil de incompententi sons and daughters of bitches care isi permit sa-si bata joc de imaginea Romaniei. Si daca pe ei doare (evident) in cur, atunci ar trebui o teapa din aia model rotunjit sa li se bage acolo ca sa vada cum ar fi sa-i doara cu adevarat. Andu P.S. Salutari Bogdane, m-am vazut cu Mat si cu Nanu sambata asta la un shpritz si am vorbit si de tine... n-ai sughitat? :-)
"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Comiţi constant erori ortografice şi nu numai. De ce nu-ţi reciteşti textele după ce le postezi?
pentru textul : ascult marea deAranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deMie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
pentru textul : stropi de iubire deTextul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
pentru textul : domnule Labiș deLabiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Felicitări omule și ai mea culpa
pentru textul : erotușe deAndu
sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demultumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
Cristina, în primul rând mulțumesc de citire și de părere. Apoi..cuvintele complicate folosite ca într-un eseu din copilăria ta...în eseurile mele din 'copilărie' mă foloseam de imaginație, nu de cuvinte care să 'dea bine'. Dar..ai dreptate...mulți elev fac asta. Totuși...ei pun acele cuvinte care 'dau bine', fără să le cunoască și sensul. Eu, în schimb, închipuie-ți că știu ce înseamnă. Dacă sunt novice asta nu înseamnă că nu știu să folosesc neologisme. Apoi...'amorul exacerbat de inextricabil'..ce înseamnă asta? Amorul exagerat de complicat, iar cuvintele susțin ideea. Sunt puse intenționat acolo, în forma lor neologică și complexă. Nu înțeleg ce înseamnă 'poezie contrafăcută' și te-aș ruga să revii, explicând. Finalul este unul care accentuează. O să râzi, dar inițial avea doar versul 'nu exista decât numai și numai trecut'. Am modificat-o și criticul meu preferat..Alina Spînu, redactor al revistei Tomis, mi-a spus că sună mult mai bine așa. Cred că depinde de fiecare cum percepe textul. Mulțam și aștept explicația. Te rog să mai treci cu păreri.
pentru textul : Crepuscul denu am apucat anul acesta să-i scriu si eu Moșului! dar mă regăsesc în scrisoarea ta. La muţi ani tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit desi asta se cheama dat arama pe fata. o zi buna.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deam vorbit serios.
pentru textul : Obsesia lui Sebastian dePentru iubitorii de arta, un alt Salon international se deschide la Paris: "La M.A.C. - Manifestation d'Art Contemporain" ce se va tine in acest an intre 22 - 26 noiembrie 2006, in spatiul Champerret, 75017 Paris. site informativ: http://www.manifestationartcontemporain.com/index_flash.htm.
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain deCostele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept. Andu
pentru textul : Piedestal pentru vise deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia deo poezie ce ar mai putea fi usor prelucrata, eliberata de unele rinduri balast, poate chiar omisa rima din strofa a treia. am cautat mesajul... si totusi e o dedicatie. prietenii stiu de ce.
pentru textul : Neclar viziune deerata: variatiune. Être, ou ne pas être, c’est là ou c'est ici la question.
pentru textul : A fi sau a nu fi… deacum ce să mai zic Dorina, îți mulțumesc pentru apreciere și dacă iată, bunul meu prieten chiar a scris aici, sub această fabulă, poate chiar fără să știe că lui i-a fost dedicat acest text, vin și precizez că exemplul dat este real, cine nu crede poate să se informeze pentru că așa a făcut personajul citat ca să nu sfârșească tragic într-o gura de canal deschisă pe timp de iarnă.
pentru textul : lordul banal deÎn rest, o fabulă e o fabulă, adică un text care ne invită să tragem ceva învățăminte iar fabula mea spune simplu aveți grijă pe unde călcați!
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
pentru textul : Stare dedurerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ decorecta perceptia amortirii! cat despre GO, cam multe piese si toate la fel:)
pentru textul : de-a omul depentru profetul: "pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau". se pare ca iar imprumuti arsenalul de razboi al acestuia. vrei sa te trimit la psalmii lui David si la alungarea duhului rau din Saul? eu ma mir de temperamentul tau profan, judecati voi oameni BUNI !
pentru textul : psalm deProbabil te referi la Omar Khayyam. Nu as spune ca autorul se apropie epigonic, nu din intentia de a copia stilul, tehnica barbiliana. Mare atentie la afirmatii de genul epigon. Din contra, prin stil originar si viziune proprie, prin meseria care o exercita si studiile sale, Luminita scrie o poezie pe care o putem defini neobarbiliana doar ca element de referinta. Nici nu mai zic ca difera enorm registrul tehnic, Dan Barbilian fiind un virtuos al cuvintelor rimate, Serban Foarta, de asemenea. Idem si Khayyam, daca tot ti-ai permis sa faci o asemenare.Insa Khayyam nu face exces din simboluri matematice sau figuri geometrice, cum face Sfoarta in Cliquet. rectific la primul comentariu - Serban Foarta, mi-a scapat un S.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deda, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
pentru textul : de la dreapta la stânga deVirgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
pentru textul : Monologul lui tata pe skype dedin convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
Textul este unul foarte interesant si mi se pare astfel nu datorita unor imagini deosebite ci mai degraba prin modul cum autoarea reuseste sa exprime cateva idei filosofice fundamentale. Un poem centrat pe ideea drumului si al dualitatii intelese intr-una dintre formele sale particulare, recte cuplul, in care "schimbul de piei" este perceput de o maniera metaforica ca insertie in universul intim al celuilalt. Pe alocuri cam aglomerat, insa privit in ansamblul sau un text bun.
pentru textul : sub acoperire demai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
pentru textul : crucile deimaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
pentru textul : impersonala deMi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate deVirgil, multumesc. Luminita, alegerea e intentionata, am incercat sa impun o oarecare stridenta prin cei doi termeni inruditi imagistic(ma refer la culoare): muscate si hematii. Adica rosu intens.
pentru textul : opt deImi amintesc cand eram copil si tatal meu inca traia cat ma suparam pe el cand se bucura ca pierdea vreo echipa a Romaniei, incepea sa topaie prin casa si sa zica "asa le trebuie prostii dracului". Acum trebuie sa mentionez ca tatal meu, desi a fost cel mai tanar profesor universitar la 44 de ani din Romania, ramanese acelasi baiat dintr-o familie cu 11 copii din Ardeal si se exprima liber in orice ocazie. Dar eu tot nu il intelegeam... cum se putea bucura ca pierduse Romania? Uite insa cum trece timpul, tatal meu e mort de 21 de ani am ajuns la varsta cand el era profesor universitar (eu neobisnuind acest lucru :-) si am ajuns sa-l inteleg si sa-l aprob pe cineva, un anume Bogdan Geana (pe care se intampla sa-l cunosc, dar nu asta conteaza) ca se bucura in acest material nu oricum, ci anume intens de aceast Euro-bluf ! De acord cu fiecare rand al acestui articol (care ar merita publicat, oare o fi si fost?) dar eu as fi adaugat si cateva injuraturi babane la adresa acestor incredibil de incompententi sons and daughters of bitches care isi permit sa-si bata joc de imaginea Romaniei. Si daca pe ei doare (evident) in cur, atunci ar trebui o teapa din aia model rotunjit sa li se bage acolo ca sa vada cum ar fi sa-i doara cu adevarat. Andu P.S. Salutari Bogdane, m-am vazut cu Mat si cu Nanu sambata asta la un shpritz si am vorbit si de tine... n-ai sughitat? :-)
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” dePusă la verticală, avem:
"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin dePagini