"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
Fără supărare.
Este un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
Acelaşi sentiment ca şi Dorin, de cunoscut. E plăcut în general, dar nu aduce noul, proaspătul. Spun asta fără a leza, sper, sentimentele autoarei, pe care le văd de mare profunzime şi fineţe. Poemul are strălucire într-un singur loc, ca la un inel cu diamant. Iertare că am repetat cam aceleaşi observaţii.
Ar ma fi ceva: aş mai scoate nişte linii. Uneori repetiţiile fără miză artistică sau ideatică pot deranja.
Şi apropo de titlu: mă întreb, şi întreb, dacă expresia ,,căuşul palmei" este clişeu sau expresie populară consacrată pentru unele părţi anatomice, precum,, coşul pieptului", ,,cutia craniană", ,,fluierul piciorului"?
Cu sinceritate şi gând bun, Mariana.
PS. Mă duc să citesc şi alte texte. E ceva ce îmi place aici. Ceva ce văd printre rânduri.
in ciuda ultimului vers care prinde o idee insa nu originala din pacate, poezia e slab compusa, fara suflu poetic. despre viziunea Tincutei asupra poetilor: nu este vorba nici de poeti de lux, nici poeti de alt tip (...), si nici de a scrie cu sufletul sau cu altceva. este vorba pur si simplu de ignorarea compozitiei ca atare. e ca si cum ai prepara o prajitura si ai pune triplul cantitatii de zahar...
Madim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
v-ati incalzit greu, pe la mijloc este ok, dar nu prea ati stiut cum sa incheiati, chiar daca ultimile versuri sunt bine intoarse din condei. prea multe relationari intimiste, personale, de privit prin gaura cheii. dar mie, oricum, imi plac tare poemele scrise la 4 maini. imi plac artistii generosi care scriu impreuna. la mai multe!
Mi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei (Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal (Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte (Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist (Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit (Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii (Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor (Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
Ma deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
alma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
textul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
Te recitesc cu bucurie, Ioan!
Simt poemul cum se strecoară în sufletul în care ascund un ultim suspin...Cât de frumos descrii această stare ultimă!
Îmi îngădui nişte sugestii :).
Aş elimina: ,,dar", ,,care" ( din ,,care mă atrage" ), ,,ca pe o"...şi alţi de ,,ca" ( predomină comparaţiile...le poţi transforma uşor în metafore )
Finalul are irizări teologice, existenţiale. Mi-a plăcut mult. Felicitări!
Cu prietenie întru Cuvânt, Maria(na)
Daniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
am trecut pe alt calculator aici am. știu ce vorbesc despre diacritice și despre laptopul meu și despre Windows. știu ce nu are... fotografia nu e color. așa că rochia eu mi-am imaginat-o albastră, decolorată, Alina. mă așteptam să colaborezi și tu la acest text, ca "un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă."
asta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
Exista, in opinia mea mea, citeva lucruri, care mi se pare ca frineaza textul cum ar fi verificarea karmei din ora in ora, privirea prezentului cu incredere si alte citeva lucruri marunte care mi se par putin inutile in economia textului, pentru ca il vad ca pe un text scris cu economie de stari, ca si cum s-ar fi ajuns la fundul sufletului. Pe de alta parte, am gasit si citeva imagini grele, cum e batrina care atirna in spate ca tot pamintul, atacurile de panica si in special prima parte a poemului. Dupa cum am mai spus, cred ca e un poem scris cu minima implicare, nu in sensul negativ, dar cred ca asa i-ar sta bine acestui poem fara patetism excesiv, doar rece, ca un fel de proces verbal pe care vinovatul scrie la dictarea autoritatii superioare, un fel de autopedepsire. Cel putin asa vad eu, o implicare afectiva mai puternica din partea autorului cred ca ar fi imprimat un tragism greu de suportat atit pentru el cit si pentru cititor. Oricum ritmul sacadat, mitraliat, nu-mi lasa timp de compasiune, probabil nici autorul nu vrea compasiune, nu acesta e scopul textului. Finalul mi se pare putin in suspensie, cred ca ar fi meritat mai mult, insa aici cred ca suspensia e intentionata. Textul se termina brusc exact cind cititorul ramine fara aer si fara posibilitatea de anticipare. Per ansamblu un text reusit, in opinia mea. Si tot in opinia mea, cred ca ar fi sunat mai bine "sa vomit".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
pentru textul : La cățeaua leșinată deFără supărare.
Este un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
pentru textul : Primul infern deAcelaşi sentiment ca şi Dorin, de cunoscut. E plăcut în general, dar nu aduce noul, proaspătul. Spun asta fără a leza, sper, sentimentele autoarei, pe care le văd de mare profunzime şi fineţe. Poemul are strălucire într-un singur loc, ca la un inel cu diamant. Iertare că am repetat cam aceleaşi observaţii.
Ar ma fi ceva: aş mai scoate nişte linii. Uneori repetiţiile fără miză artistică sau ideatică pot deranja.
Şi apropo de titlu: mă întreb, şi întreb, dacă expresia ,,căuşul palmei" este clişeu sau expresie populară consacrată pentru unele părţi anatomice, precum,, coşul pieptului", ,,cutia craniană", ,,fluierul piciorului"?
Cu sinceritate şi gând bun, Mariana.
PS. Mă duc să citesc şi alte texte. E ceva ce îmi place aici. Ceva ce văd printre rânduri.
pentru textul : În căuşul palmei denu stiu de ce, as scoate strofa a doua. imi place mai mult poemul fara. s-ar putea sa ma contrazici, e o simpla parere, nu o pune la suflet.
pentru textul : Tot Ce Am Adus deMultumesc pentru lectura, apreciere si penita. ma bucur de fiecare data cand reusesc sa starnesc emotii estetice unor cititori.
pentru textul : Dureri de ceară deUps! Mulțumesc, fluturi și lumină de miere să fie. Iar dacă "trece în cititor", cu atât mai bine. E rostul poeziei, nu?
pentru textul : Reîntoarcere degreșeli de tipărire. Șantier
pentru textul : Transplant desalut schimbarile propuse si sper sa nu vina in detrimentul scrisului. o sa incerc sa fiu membru mai activ in noul an.
pentru textul : hermeneia 2.0 defrumoase ganduri, dar si frumoase realizari! un An Nou buinecuvantat plin de impliniri!
pentru textul : The State of Hermeneia descurt lung și reușit. era fain dacă puneai și poza. atît
pentru textul : atât dein ciuda ultimului vers care prinde o idee insa nu originala din pacate, poezia e slab compusa, fara suflu poetic. despre viziunea Tincutei asupra poetilor: nu este vorba nici de poeti de lux, nici poeti de alt tip (...), si nici de a scrie cu sufletul sau cu altceva. este vorba pur si simplu de ignorarea compozitiei ca atare. e ca si cum ai prepara o prajitura si ai pune triplul cantitatii de zahar...
pentru textul : Eu și îngerul meu deun typo intenționat.
pentru textul : salvarea demultumesc frumos doamna Ioana Geacar
pentru textul : experiment deMadim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
pentru textul : Femeia fără țipăt deslabut textul si cam diluat spre sfirsit
pentru textul : la o cafea dev-ati incalzit greu, pe la mijloc este ok, dar nu prea ati stiut cum sa incheiati, chiar daca ultimile versuri sunt bine intoarse din condei. prea multe relationari intimiste, personale, de privit prin gaura cheii. dar mie, oricum, imi plac tare poemele scrise la 4 maini. imi plac artistii generosi care scriu impreuna. la mai multe!
pentru textul : Ramona & Rameau deNu găsesc peniţele... Ştie cineva unde e lada?
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deMi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
(Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
(Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
(Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist
(Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
(Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii
(Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor
(Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : Renga - picuri de soare de(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
Ma deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I detextul a mai fost publicat din cite mai stiu eu si prin alte parti intre timp. dar e ok, fiecare il percepe cum vrea. asta e avantajul de a fi cititor
pentru textul : Ecce Homo ▒ dealma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
pentru textul : analiza manifestului boierismului detextul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte deun fel de a spune 'e un fel de frig'
pentru textul : dragoste origami deimi place finalul
'ucigator de singure' mi se pare ucigator de uzat:)
Te recitesc cu bucurie, Ioan!
pentru textul : amintirea deSimt poemul cum se strecoară în sufletul în care ascund un ultim suspin...Cât de frumos descrii această stare ultimă!
Îmi îngădui nişte sugestii :).
Aş elimina: ,,dar", ,,care" ( din ,,care mă atrage" ), ,,ca pe o"...şi alţi de ,,ca" ( predomină comparaţiile...le poţi transforma uşor în metafore )
Finalul are irizări teologice, existenţiale. Mi-a plăcut mult. Felicitări!
Cu prietenie întru Cuvânt, Maria(na)
am mărit fontul în pagină. cînd mai aveți probleme tehnice aș prefera să folosiți adresa de webmaster
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deDaniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
pentru textul : Atletism şi alte mâzgălituri deam trecut pe alt calculator aici am. știu ce vorbesc despre diacritice și despre laptopul meu și despre Windows. știu ce nu are... fotografia nu e color. așa că rochia eu mi-am imaginat-o albastră, decolorată, Alina. mă așteptam să colaborezi și tu la acest text, ca "un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă."
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deasta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
pentru textul : Pour Homme deExista, in opinia mea mea, citeva lucruri, care mi se pare ca frineaza textul cum ar fi verificarea karmei din ora in ora, privirea prezentului cu incredere si alte citeva lucruri marunte care mi se par putin inutile in economia textului, pentru ca il vad ca pe un text scris cu economie de stari, ca si cum s-ar fi ajuns la fundul sufletului. Pe de alta parte, am gasit si citeva imagini grele, cum e batrina care atirna in spate ca tot pamintul, atacurile de panica si in special prima parte a poemului. Dupa cum am mai spus, cred ca e un poem scris cu minima implicare, nu in sensul negativ, dar cred ca asa i-ar sta bine acestui poem fara patetism excesiv, doar rece, ca un fel de proces verbal pe care vinovatul scrie la dictarea autoritatii superioare, un fel de autopedepsire. Cel putin asa vad eu, o implicare afectiva mai puternica din partea autorului cred ca ar fi imprimat un tragism greu de suportat atit pentru el cit si pentru cititor. Oricum ritmul sacadat, mitraliat, nu-mi lasa timp de compasiune, probabil nici autorul nu vrea compasiune, nu acesta e scopul textului. Finalul mi se pare putin in suspensie, cred ca ar fi meritat mai mult, insa aici cred ca suspensia e intentionata. Textul se termina brusc exact cind cititorul ramine fara aer si fara posibilitatea de anticipare. Per ansamblu un text reusit, in opinia mea. Si tot in opinia mea, cred ca ar fi sunat mai bine "sa vomit".
pentru textul : repetentă deVirgil, mi-ar fi plăcut mai mult să scrii despre saptamâna ta anostă, la pers I,sg, ai fi fost credibil, mai...și poezia ar fi fost mai...
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I dePagini