Am să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
am incercat sa identific Frica - dar pesemne ca sunt intr-una din zilele mele de relaxare;n-am reusit, insa mi-a atras atentia finalul: "urcă mai departe acolo unde ai găurile gata șlefuite pentru moarte și trece prin ele ca o frînghie prin scobitura tendonului legîndu-te de tine însuți tot mai strîns" as inlocui formularea "va trece cu calul peste mormîntul tău" cu "isi va trece calul peste mormantul tau"...din motive evidente (zic eu).
Virgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
Însă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
e mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
Am citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
aceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
Fac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
Există chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
Multumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
ma tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
Dorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
Felicit iniţiativa şi mulţumesc pentru acceptare. Privesc lista şi constat că mă aflu printre persoane foarte dragi. ( Îmi amintesc, cu ani în urmă, prima mea încercare de a publica într-un volum, a fost Virtualia, însă depăşisem cu mult termenul...şi poemele erau cam depăşite :) ) Iată că acum visul de atunci se împlineşte. Mulţumesc pentru încurajările primite pentru a trimite poemele :)
las inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
Mi-ai amintit de Radu Gheorghe: "Am ani o mie asta-i tot Si vin asupra-mi altii Sub Theo-balt regele got Crescui in rezervatii Atate-au fost in acesti ani De care nu stiu boaba Acum expusa-s pentru bani La mosi intr-o taraba. Stafia mortii nu-mi da ghes Nu stiu temuta-ï coasa Sunt broasca test, Sunt broasca test Sunt broasca testoasa" Totusi mai simplu si mai eficient pe muzica, desigur :-) Poemul e de citit. Cioara ramane pe data viitoare. Andu
am remarcat versurile cu totul speciale: "Numele ei nu mi-l mai amintesc, dar știu că are o soră geamănă care trăiește la mine în piept." echivalează cu o declarație. dintr-atât eu aș face un poem.
mi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
Chris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
Un text care are tot ce-i trebuie pentru a fi remarcat. Cei care au comentat până acum au spus suficient, iar eu nu aş putea decât să repet. O analiză în detaliu – care s-ar dori o „interpretare” – nu ar face nimic altceva decât să-i strice farmecul. Peniţă
un interviu care aduce o doza de obiectivitate în ceea ce priveşte ,,viaţa literară,, care pulsează ,,dincoace şi dincolo,, de ecrane.
sigur, virtualul face mai mult decât ar fi dispus un Institut Cultural să facă pentru iubitorii scrisului, sau mai bine zis ai cuvântului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erata: poduri
pentru textul : stâlpnica deAm să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte de... încremenit într-un volum vechi de poeme, Beni... acolo este...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deam incercat sa identific Frica - dar pesemne ca sunt intr-una din zilele mele de relaxare;n-am reusit, insa mi-a atras atentia finalul: "urcă mai departe acolo unde ai găurile gata șlefuite pentru moarte și trece prin ele ca o frînghie prin scobitura tendonului legîndu-te de tine însuți tot mai strîns" as inlocui formularea "va trece cu calul peste mormîntul tău" cu "isi va trece calul peste mormantul tau"...din motive evidente (zic eu).
pentru textul : grey surprise deVirgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
pentru textul : dade I - varianta 2 deÎnsă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
pentru textul : îți descopăr privirea dee mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas deTe rog să:
- citeşti regulamentul!
- apelezi urgent la o carte de gramatică elementară!
pentru textul : Ruga deAm citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
pentru textul : Furt calificat deaceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
pentru textul : vis a vis deFac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
Există chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii denu m-am gindit la formule cind m-am referit la matematicieni. la altceva. ok.
pentru textul : mulțimea vidă deOtilia, uneori e mult mai util să ne autoevaluăm, să identificăm cauzele care au dus la încadrarea (nu „aruncarea”) unui text în șantier. Desigur, uneori se oferă explicații, alteori nu. Editorii nu au această obligație.
http://hermeneia.com/faq-page - o pagină cu întrebări și răspunsuri utile.
În cazul de față, sunt explicațiile necesare pe paginile următoare:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
pentru textul : şi s-au ales cu mine deMultumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
pentru textul : Poemul... dema tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
pentru textul : ...I'm growing like spells... deLuminița, cicoare n-am, dar pot da un cico. în schimbul unui autograf pe Bioglife...ce zici? mulțumesc
pentru textul : simetrii deDacă lucraţi puţin pe text, pe aici:
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
pentru textul : a hundred schools of thought deIau in considerare si ultima sugestie! Multumesc frumos pentru interes!
pentru textul : în vama de la oancea deDorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
pentru textul : la nave del olvido deFelicit iniţiativa şi mulţumesc pentru acceptare. Privesc lista şi constat că mă aflu printre persoane foarte dragi. ( Îmi amintesc, cu ani în urmă, prima mea încercare de a publica într-un volum, a fost Virtualia, însă depăşisem cu mult termenul...şi poemele erau cam depăşite :) ) Iată că acum visul de atunci se împlineşte. Mulţumesc pentru încurajările primite pentru a trimite poemele :)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă delas inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.
pentru textul : Ușile dedom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deMi-ai amintit de Radu Gheorghe: "Am ani o mie asta-i tot Si vin asupra-mi altii Sub Theo-balt regele got Crescui in rezervatii Atate-au fost in acesti ani De care nu stiu boaba Acum expusa-s pentru bani La mosi intr-o taraba. Stafia mortii nu-mi da ghes Nu stiu temuta-ï coasa Sunt broasca test, Sunt broasca test Sunt broasca testoasa" Totusi mai simplu si mai eficient pe muzica, desigur :-) Poemul e de citit. Cioara ramane pe data viitoare. Andu
pentru textul : Cioara și broasca țestoasă deam remarcat versurile cu totul speciale: "Numele ei nu mi-l mai amintesc, dar știu că are o soră geamănă care trăiește la mine în piept." echivalează cu o declarație. dintr-atât eu aș face un poem.
pentru textul : Gemene-asemene demi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
pentru textul : memento I deChris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
pentru textul : Muzeul particular decum sarutul ce nu incapea intre doua statii de tramvai....si sa nu mai spun de cimitir ...coapse...
pentru textul : dumnezeu și cutia lui de lego deUn text care are tot ce-i trebuie pentru a fi remarcat. Cei care au comentat până acum au spus suficient, iar eu nu aş putea decât să repet. O analiză în detaliu – care s-ar dori o „interpretare” – nu ar face nimic altceva decât să-i strice farmecul. Peniţă
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deDa. Un cocoloş destul de reuşit. (Fără sugestii, cel care pictează eşti tu.)
pentru textul : poem din titluri de petruț camui deun interviu care aduce o doza de obiectivitate în ceea ce priveşte ,,viaţa literară,, care pulsează ,,dincoace şi dincolo,, de ecrane.
pentru textul : interviu desigur, virtualul face mai mult decât ar fi dispus un Institut Cultural să facă pentru iubitorii scrisului, sau mai bine zis ai cuvântului.
Pagini