cam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
si-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
Draga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
imi place mai mult genul asta de poezie, fara incarcatura de termeni, pur si simplu firesc, din suflet. Ce parere ai de alergand gol vorbind, de eliminarea acelui SI. Si mai mult de atat, ce parere ai de schimbarea gerunziilor cu verbe la imperfect? La fel ca in prima parte a poemului. Oricum un text care a rezonat mult mai bine cu sufletul meu si pe care il evidentiez.
dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
dorin, putine persoane s-au aplecat asupra textelor mele asa cum ai facut-o tu. e important sa stiu ca sistemul meu de coduri se poate asemana atat de mult cu al tau. nimic si nimeni nu este in perfecta comunicare cu lumea. fireste ca ma bucur ca intelegi atat de mult din ce multi altii nu inteleg nimic. ma bucur ca existi. sau altfel de atat.
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
alina, nu va functiona asa niciodata... sper ca ti-ai dat seama! cand va trece iuresul o sa va spun si eu ce cred... in alta ordine de idei, te rog scoate-ma de la Oscar! nu stiam de ce ma tot perpeleam eu noaptea trecuta si nu puteam sa dorm. cailean, sper ca m-am scos! :)
multumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
Am sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
Sapphire... ssst... adevarurile mari se spun la ureche, sruti cum ar zice orientalul, ori deloc... nu stiu ce iti veni sa strigi in gura mare pe aici :)
da, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
ai reuşit din versurile mai multor poezii - pe unele am satisfacţia că le-am recunoscut la prima citire (o să fac doar câteva exemplificări: "şi aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii"/ "din cartea profeţilor", "atingerile mele sînt la fel ca măceaşa de august/"din cartea eclesiastului", "... clipeala de ochi măsoară lumina ca s-o aşeze în oale"/"din cartea proerbelor") - să faci un poem care are aerul că îşi cară metaforele în spate, cu acuitate, un ansamblu cu sens din care se deznoadă sensuri, o pătură lirică cu care înveleşti cititorul, îl aduci la cald, el simte cum duhneşti a cerneală...
ne-ai introdus în natură, fie ea spânzurată ori nu, apoi, mai aproape, în natura interioară cu un aer ca o pasăre albă. pentru ingeniozitate şi lucrul bine făcut, nu pot decât să apreciez!
pentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
duminică frumoasă ție, cu drag!
Uite ca mi-ai luat vorba din gura Virgile... daca nu ai fi scris tu acest text probabil ca as fi facut eu asta. Sunt total in acord cu cele spuse de tine, "pupaturile" nu fac nimanui bine mai ales ca stim ca nici nu am fi deloc originali promovand si incurajand asa ceva... avem experienta agoniei unde se vede cu ochiul liber unde a condus o astfel de atitudine. Un autor obisnuit sa fie laudat va reactiona coleric la critica considerand un astfel de demers drept malitios si indreptat impotriva propriei persoane. Cel caruia ii pasa doar sa se stie "pe bune" cu toata lumea nu va scrie desigur decat dulcegarii. Sa incercam sa ne gandim ca cel care comenteaza are intentii bune si sa nu picam in ispita de a ne considera persecutati, sa incercam sa intelegem comentariul asa cum lectorul s-a straduit sa priceapa textul de referinta. Aici nu se pune problema afisarilor, a reciprocitatilor, a mesajelor pe ym de genul "am postat un text, spune si tu o parere acolo". Desi in mod normal activitatea intr-un astfel de site se regleaza de la sine cred ca ar fi potrivit sa statuam o serie de criterii nu in ultimul rand de natura culturala, pentru a fi siguri ca vorbim toti aceeasi limba... am sa ma gandesc si voi veni cu propuneri concrete, daca ideea nu va fi dezavuata.
Tonul confesiv mi se pare ok, dar totusi putin fals, lucrat. Dupa parerea mea, e prea mult amalgam de informatie aici si multa exagerare..
" imi creste inca un strat de unghii deasupra sprancenelor". ..etc. In ansamblu nu pot spune ca mi-a displacut, dar mi s- a parut mult prea incarcat.
Raluca, fix tu eşti în măsură să vorbeşti de maturitate... E ultima dată când te rog pe această cale să nu mai intri/să nu mai încerci să intri in dialoguri extraliterare cu userii. La următaorea abatere, vei fi suspendată.
"Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat"
D-le Dinu (şi dacă tot suntem la domnit, vă reamintesc că numele proprii se scriu cu majusculă. Altfel, la fel de bine în loc de "adriane" aţi putea să scrieţi "mocofane", sau orice altceva de prin zonă) nu înţeleg de ce trebuie să(-mi) răspundeţi ca la uşa grajdului... Şi nici măcar nu e a suta oară. Vă rog să vă recalibraţi vocabularul şi să-mi citiţi comentariile mai puţin încrâncenat... poate veţi descoperi şi nişte soare printre pete.
Ela, ai prins bine atmosfera acestui poem. o atmosferă de limită, "între două lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă". am atașat și o poză acestui poem. Route 66 începe oriunde, chiar și de la un desen pe asfalt. știu că poemul mai trebuie lucrat. te aștept, când ai timp, cu sugestiile tale. mulțumesc. Madim
observ că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
Un dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
Frumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
corectare, cu scuze partiale: dixit!
Se pare ca latina mea nu mai e chiar in regula. Din păcate, nu am la îndemană un dictionar si un manual (mai exact, nu le găsesc în bibliotecă), dar DIXIT nu e, cum am afirmat, o forma de pers. a III-a a ind. prezent, ci una (tot de pers. a III-a) a ind. perfect - cf. (sper sa nu mă mai inşel) dico, dicere, dixi, dictum; de la dixi (pers. I, ind. perf. - am zis!), formăm dixis (II), dixit (pers. a III-a).
Oricum, dixit e la pers. a III-a (dar nu prezent, cum gresit am afirmat - deşi ştiam cum se traduce! -, ci perfect).
Nu reusesc să refac intreaga paradigma a acestui verb, iar internetul (prin care am încercat să mă lămuresc) nu m-a ajutat deloc.
In orice caz, cred că trebuia spus DIXI (am zis), nu DIXIT (a zis - ex. Deus dixit!)
Dar uitaţi-vă şi voi în ce m-am băgat, la vârsta mea!
A, dar uite problema oarecum lămurită în Larousse-ul de pe biroul meu, din care traduc aici: "DIXI (am spus)- Formulă prin care cineva îşi încheie de obicei expunerea probelor, un raţionament, o pledoarie; etc."
Quod erat demonstrandum, ca s-o dau iar pe lătinie...
Zâmbind.
pentru înlocuirea miezului de rană încă nu am găsit nimic acceptabil. cât despre problemele tehnice, încă mai caut schimbarea de ritm impusă de „buna desfășurare” ori libera desfășurare a poeziei. e mai cu transpirație, dar merită:)
Tocmai asta-i, Domnule Sămărghiţan în haiku. Un haiku ori e haiku, ori nu. Nu poţi nici să-l comentezi nici să-l cizelezi. Dacă nu e haiku, poţi să-l ştergi, iar dacă e, e. Diferenţa dintre haiku-uri bune şi proaste, este măiestria prin care prinzi imaginea, la fel ca şi istantaneul unei fotografii.
Vă mulţumesc pentru vizită, Cezar
actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă desi-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
Îţi mulţumesc pentru trecere şi semn.
pentru textul : a fost odată... deDraga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
pentru textul : november time deDaniela, Paul, Silvia - se poate să aveţi dreptate vizavi de observaţii. Voi vedea ce şi cum.
Virgil, da, atmosferă. Şi reţinere.
Sixtus, eram cât pe ce să te înţeleg :).
pentru textul : Conjunctiv deimi place mai mult genul asta de poezie, fara incarcatura de termeni, pur si simplu firesc, din suflet. Ce parere ai de alergand gol vorbind, de eliminarea acelui SI. Si mai mult de atat, ce parere ai de schimbarea gerunziilor cu verbe la imperfect? La fel ca in prima parte a poemului. Oricum un text care a rezonat mult mai bine cu sufletul meu si pe care il evidentiez.
pentru textul : Ecce Homo ▒ deapreciez timpul ce l/ati sacrificat pentru citirea si intelegerea poemului meu. va reastept cu drag.
pentru textul : Poem pentru umbră dedilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
pentru textul : abac de septembrie dedorin, putine persoane s-au aplecat asupra textelor mele asa cum ai facut-o tu. e important sa stiu ca sistemul meu de coduri se poate asemana atat de mult cu al tau. nimic si nimeni nu este in perfecta comunicare cu lumea. fireste ca ma bucur ca intelegi atat de mult din ce multi altii nu inteleg nimic. ma bucur ca existi. sau altfel de atat.
pentru textul : houdini deai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile deAm greșit ceva?
pentru textul : Miel la Proțap dealina, nu va functiona asa niciodata... sper ca ti-ai dat seama! cand va trece iuresul o sa va spun si eu ce cred... in alta ordine de idei, te rog scoate-ma de la Oscar! nu stiam de ce ma tot perpeleam eu noaptea trecuta si nu puteam sa dorm. cailean, sper ca m-am scos! :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai demultumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAm sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
Sapphire... ssst... adevarurile mari se spun la ureche, sruti cum ar zice orientalul, ori deloc... nu stiu ce iti veni sa strigi in gura mare pe aici :)
pentru textul : Pământul de mijloc de... tot aşa.
pentru textul : Neprevăzutul deda, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
pentru textul : în nicio noapte nu mai sunt oameni ca noi Al deai reuşit din versurile mai multor poezii - pe unele am satisfacţia că le-am recunoscut la prima citire (o să fac doar câteva exemplificări: "şi aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii"/ "din cartea profeţilor", "atingerile mele sînt la fel ca măceaşa de august/"din cartea eclesiastului", "... clipeala de ochi măsoară lumina ca s-o aşeze în oale"/"din cartea proerbelor") - să faci un poem care are aerul că îşi cară metaforele în spate, cu acuitate, un ansamblu cu sens din care se deznoadă sensuri, o pătură lirică cu care înveleşti cititorul, îl aduci la cald, el simte cum duhneşti a cerneală...
pentru textul : pasăre albă dene-ai introdus în natură, fie ea spânzurată ori nu, apoi, mai aproape, în natura interioară cu un aer ca o pasăre albă. pentru ingeniozitate şi lucrul bine făcut, nu pot decât să apreciez!
pentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deduminică frumoasă ție, cu drag!
Uite ca mi-ai luat vorba din gura Virgile... daca nu ai fi scris tu acest text probabil ca as fi facut eu asta. Sunt total in acord cu cele spuse de tine, "pupaturile" nu fac nimanui bine mai ales ca stim ca nici nu am fi deloc originali promovand si incurajand asa ceva... avem experienta agoniei unde se vede cu ochiul liber unde a condus o astfel de atitudine. Un autor obisnuit sa fie laudat va reactiona coleric la critica considerand un astfel de demers drept malitios si indreptat impotriva propriei persoane. Cel caruia ii pasa doar sa se stie "pe bune" cu toata lumea nu va scrie desigur decat dulcegarii. Sa incercam sa ne gandim ca cel care comenteaza are intentii bune si sa nu picam in ispita de a ne considera persecutati, sa incercam sa intelegem comentariul asa cum lectorul s-a straduit sa priceapa textul de referinta. Aici nu se pune problema afisarilor, a reciprocitatilor, a mesajelor pe ym de genul "am postat un text, spune si tu o parere acolo". Desi in mod normal activitatea intr-un astfel de site se regleaza de la sine cred ca ar fi potrivit sa statuam o serie de criterii nu in ultimul rand de natura culturala, pentru a fi siguri ca vorbim toti aceeasi limba... am sa ma gandesc si voi veni cu propuneri concrete, daca ideea nu va fi dezavuata.
pentru textul : jurnal de nesomn II deTonul confesiv mi se pare ok, dar totusi putin fals, lucrat. Dupa parerea mea, e prea mult amalgam de informatie aici si multa exagerare..
pentru textul : Centrul de plasament alimentar de" imi creste inca un strat de unghii deasupra sprancenelor". ..etc. In ansamblu nu pot spune ca mi-a displacut, dar mi s- a parut mult prea incarcat.
Raluca, fix tu eşti în măsură să vorbeşti de maturitate... E ultima dată când te rog pe această cale să nu mai intri/să nu mai încerci să intri in dialoguri extraliterare cu userii. La următaorea abatere, vei fi suspendată.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce de"Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat"
D-le Dinu (şi dacă tot suntem la domnit, vă reamintesc că numele proprii se scriu cu majusculă. Altfel, la fel de bine în loc de "adriane" aţi putea să scrieţi "mocofane", sau orice altceva de prin zonă) nu înţeleg de ce trebuie să(-mi) răspundeţi ca la uşa grajdului... Şi nici măcar nu e a suta oară. Vă rog să vă recalibraţi vocabularul şi să-mi citiţi comentariile mai puţin încrâncenat... poate veţi descoperi şi nişte soare printre pete.
pentru textul : Midnight taboo deEla, ai prins bine atmosfera acestui poem. o atmosferă de limită, "între două lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă". am atașat și o poză acestui poem. Route 66 începe oriunde, chiar și de la un desen pe asfalt. știu că poemul mai trebuie lucrat. te aștept, când ai timp, cu sugestiile tale. mulțumesc. Madim
pentru textul : Route 66 deobserv că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
pentru textul : Zob deVreau eu, dar nu pot ca m-am blocat in etrava, meninge, chistoace, capace si alte asemenea.
pentru textul : etravă și meninge arzând deUn dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
pentru textul : matadorul deFrumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
pentru textul : și ochii închid și ochii deschid decorectare, cu scuze partiale: dixit!
pentru textul : domnule Labiș deSe pare ca latina mea nu mai e chiar in regula. Din păcate, nu am la îndemană un dictionar si un manual (mai exact, nu le găsesc în bibliotecă), dar DIXIT nu e, cum am afirmat, o forma de pers. a III-a a ind. prezent, ci una (tot de pers. a III-a) a ind. perfect - cf. (sper sa nu mă mai inşel) dico, dicere, dixi, dictum; de la dixi (pers. I, ind. perf. - am zis!), formăm dixis (II), dixit (pers. a III-a).
Oricum, dixit e la pers. a III-a (dar nu prezent, cum gresit am afirmat - deşi ştiam cum se traduce! -, ci perfect).
Nu reusesc să refac intreaga paradigma a acestui verb, iar internetul (prin care am încercat să mă lămuresc) nu m-a ajutat deloc.
In orice caz, cred că trebuia spus DIXI (am zis), nu DIXIT (a zis - ex. Deus dixit!)
Dar uitaţi-vă şi voi în ce m-am băgat, la vârsta mea!
A, dar uite problema oarecum lămurită în Larousse-ul de pe biroul meu, din care traduc aici: "DIXI (am spus)- Formulă prin care cineva îşi încheie de obicei expunerea probelor, un raţionament, o pledoarie; etc."
Quod erat demonstrandum, ca s-o dau iar pe lătinie...
Zâmbind.
pentru înlocuirea miezului de rană încă nu am găsit nimic acceptabil. cât despre problemele tehnice, încă mai caut schimbarea de ritm impusă de „buna desfășurare” ori libera desfășurare a poeziei. e mai cu transpirație, dar merită:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni deTocmai asta-i, Domnule Sămărghiţan în haiku. Un haiku ori e haiku, ori nu. Nu poţi nici să-l comentezi nici să-l cizelezi. Dacă nu e haiku, poţi să-l ştergi, iar dacă e, e. Diferenţa dintre haiku-uri bune şi proaste, este măiestria prin care prinzi imaginea, la fel ca şi istantaneul unei fotografii.
pentru textul : ruginiu deVă mulţumesc pentru vizită, Cezar
actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dePagini