Frumos, atât cât înțeleg din spaniolă, mi-a plăcut ideea din final: "...escribo la última palabra del poema para volver a encontrar el principio de la luz que él había metido en la voz" Poate ar fi interesant să adaugi lângă fiecare poem și varianta în limba în care ai scris inițial textul.
Andu, Andu. Greu sa aiba omul incredere in tine. Azi il lauzi, maine il faci cu ou si cu otet. Bine ca nu te-ai facut critic literar, ca ajungeam de rasul lumii. Vezi tu, domnii aceia critici literari sunt niste oameni care nu se uita la cantitate ci la calitate. Sunt oameni care nu isi risca imaginea comentand favorabil "prostioare". Asta conteaza enorm pentru mine... Si mai conteaza si faptul ca am plecat de la o editura practic necunoscuta, fara sa ma folosesc de nu stiu ce nume. Si mai conteaza si faptul ca unora le place ceea ce scriu, vei constata pe Google. Astea sunt realizarile mele personale, nu am dat in cap la nimeni pentru ele, nu am fortat mana nimanui si nici a mea, nu m-am milogit, nu am umblat cu pupincurisme. Punct. Apropo de semidoct, cred ca te apropii de un citat din cartea mea de aforisme: Semidoctii sunt dusmanii cei mai de temut ai poeziei. As putea spune, la modul amuzant: ma plagiezi. Deocamdata lucrurile stau in felul urmator. Habar nu ai cat anume am citit, ce gen si ce preferinte am. Nu o sa-ti demonstrez niciodata cum nu o sa demonstrez nimanui. Poate ca am facut-o de cateva ori, subtil, la volumele pe care le-am ingrijit-prefatat si la colaborarile cu unele edituri. Dar lucrurile astea se intampla intr-un alt cerc. Asta una la mana. A doua la mana, parerea ta despre mine ca poet e parerea ta, trebuie sa existe si pareri contradictorii. Stai linistit, nu o sa incerc sa te corup, sa devii un adept al poeziei mele. Poti sa arunci cu pietre, poti sa jignesti, esti un om liber. Cat despre varsta... te rog, nu incerca sa vii cu astfel de argumente, cred totusi ca esti un om serios si respectabil. Te las sa reflectezi.
OK Bianca, nici eu nu doresc asta, dar nu crezi ca in cazul asta chiar exgerezi? Articolul este unul de atitudine, ce vrei sa scrii la el, sa faci vreo analiza literara? Come on! Te rog sa nu te transformi intr-un politai cu ochelari de cal, in primul rand pentru ca tu nu cred ca esti politai (ma insel oare? :-), in al doilea rand nici eu nu sunt cal iar in al treilea, ultimul dar nu cel din urma, nu ne sta bine deloc cu ochelari de niciun fel. Andu
Poemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
Rara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
n-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
domnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
...pe coperta anexată notelor mele fugare este "un ceva" scris pe verticală...ufff, chiar nu-mi place ce fac acum, tre' să explic evidențele...știu că îmi vrei binele Marina...
textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
dar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
Da, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
Un poem care emotioneaza.
De la primele versuri. Pune-l totusi pe Labis cu litera mare, iar titlul: domnule Labis. Scoate versul: "trăgeam la sorț" sau urmatorul, ca repeti trageam / tragaci.
Un poem care ar trebui adaugat in manualul de romana langa poezia lui Labis.
citeva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
Formidable cet alphabet poétique, qui met à l'honneur le mot, décliné de vingt six manières dans l'espace et le temps, tout en finesse, en délicatesse, à travers un jeu de miroirs, où la mise en perspective est un jeu d'ombres et de lumière qui se cachent et se découvrent tour à tour. Profondeur, contours, couleurs, contrastes, tous nos sens sont en éveil ... Tu as réussi là une véritable oeuvre d' "art poétique".
Situarea dincolo de moarte este un act riscant şi deconspiră textul încă de la primul vers. Mi-ar fi plăcut un pic de mister: înainte să ştiu cine sunt. Aş prefera la ultimul vers al primei strofe schimbarea timpului acţiunii: se aşezaseră. În rest, numai de bine, la fel cum cerul curge prin mine...
Adela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
cu siguranta nu aveam nevoie de aceste explicatii, domnule Adrian.
eu credeam ca imi studiati textul, nu comentariul scris in fuga.
va asigur macar de faptul ca stiu sa separ un vocativ, doar ca netul ne grabeste si noi il grabim pe el.
v-as mai ruga respectuos sa nu asociati numele meu umil cu Societatea Junimea. sunt o simpla membra a societatii in cauza, asa cum sunt si membra a site-ului dumneavoastra, bineinteles prin bunavointa administratiei.
Ionuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi vine si sa rid. mai bine ii spuneai "bobadilismul"
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deFrumos, atât cât înțeleg din spaniolă, mi-a plăcut ideea din final: "...escribo la última palabra del poema para volver a encontrar el principio de la luz que él había metido en la voz" Poate ar fi interesant să adaugi lângă fiecare poem și varianta în limba în care ai scris inițial textul.
pentru textul : Primero escribo la última palabra del poema deAndu, Andu. Greu sa aiba omul incredere in tine. Azi il lauzi, maine il faci cu ou si cu otet. Bine ca nu te-ai facut critic literar, ca ajungeam de rasul lumii. Vezi tu, domnii aceia critici literari sunt niste oameni care nu se uita la cantitate ci la calitate. Sunt oameni care nu isi risca imaginea comentand favorabil "prostioare". Asta conteaza enorm pentru mine... Si mai conteaza si faptul ca am plecat de la o editura practic necunoscuta, fara sa ma folosesc de nu stiu ce nume. Si mai conteaza si faptul ca unora le place ceea ce scriu, vei constata pe Google. Astea sunt realizarile mele personale, nu am dat in cap la nimeni pentru ele, nu am fortat mana nimanui si nici a mea, nu m-am milogit, nu am umblat cu pupincurisme. Punct. Apropo de semidoct, cred ca te apropii de un citat din cartea mea de aforisme: Semidoctii sunt dusmanii cei mai de temut ai poeziei. As putea spune, la modul amuzant: ma plagiezi. Deocamdata lucrurile stau in felul urmator. Habar nu ai cat anume am citit, ce gen si ce preferinte am. Nu o sa-ti demonstrez niciodata cum nu o sa demonstrez nimanui. Poate ca am facut-o de cateva ori, subtil, la volumele pe care le-am ingrijit-prefatat si la colaborarile cu unele edituri. Dar lucrurile astea se intampla intr-un alt cerc. Asta una la mana. A doua la mana, parerea ta despre mine ca poet e parerea ta, trebuie sa existe si pareri contradictorii. Stai linistit, nu o sa incerc sa te corup, sa devii un adept al poeziei mele. Poti sa arunci cu pietre, poti sa jignesti, esti un om liber. Cat despre varsta... te rog, nu incerca sa vii cu astfel de argumente, cred totusi ca esti un om serios si respectabil. Te las sa reflectezi.
pentru textul : unele lucruri deOK Bianca, nici eu nu doresc asta, dar nu crezi ca in cazul asta chiar exgerezi? Articolul este unul de atitudine, ce vrei sa scrii la el, sa faci vreo analiza literara? Come on! Te rog sa nu te transformi intr-un politai cu ochelari de cal, in primul rand pentru ca tu nu cred ca esti politai (ma insel oare? :-), in al doilea rand nici eu nu sunt cal iar in al treilea, ultimul dar nu cel din urma, nu ne sta bine deloc cu ochelari de niciun fel. Andu
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” dePoemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
pentru textul : Cuvinte în repetiție dela naiba. cred ca vorbim alta limba in seara asta. o sa scriu o poezie deci. si poate o sa-mi treaca.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deRara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
pentru textul : Lemuria deScrijelea ceva mai adânc decât o boare în mine. Dacă doar atât am reușit să redau... e bine și așa. Sper să te fi îmbogățit nimicul ăsta sub soare :)
pentru textul : zmee și cretă den-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
pentru textul : high rojo dedomnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded depe cuvânt că știam și eu care-i spectrul solar, Nicodem! crede-mă! :)
tu elimină ce vrei... eu vreau toate „culorile” acasă. mulțumesc.
pentru textul : rogvaiv dePersonal, am rezonat cu poemul asta. Curge firesc, resemnat. Un poem linistit, fara impotmoliri, fara lucruri in plus.
pentru textul : țara lui nu-știu-unde de...pe coperta anexată notelor mele fugare este "un ceva" scris pe verticală...ufff, chiar nu-mi place ce fac acum, tre' să explic evidențele...știu că îmi vrei binele Marina...
pentru textul : "motorul oprit într-un fluture" - Florentina Florin deFelicitări şi succesuri!
pentru textul : Baletistul 2.0 deTe-aştept cu şantajul.
atunci e bine asa cum am scris:) omul care poate canta un tablou, care poate picta un cantec, etc. multam!
pentru textul : știu că se poate deda, din pacate.dar in chestia asta esentiala e perseverenta, nu? uneori ma intreb, poate fi acuzat doinas ca ar fi fost influentat de Melville?
pentru textul : rechinul cu colți de argint detextul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
pentru textul : Scrinul negru dedar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
nu mi-aș permite să fac observații, a fost doar un semn că am trecut pe aici, că mă interesează și îmi place ceea ce ai avut de spus
pentru textul : femeia-cameleon deDa, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
pentru textul : Pilda omului care a tăcut de,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
Un poem care emotioneaza.
De la primele versuri. Pune-l totusi pe Labis cu litera mare, iar titlul: domnule Labis. Scoate versul: "trăgeam la sorț" sau urmatorul, ca repeti trageam / tragaci.
Un poem care ar trebui adaugat in manualul de romana langa poezia lui Labis.
pentru textul : domnule Labiș demi a placut finalul indeosebi, insa cel putin aici era bine daca scapai de tentatia de a explicita ideile, adica de ce nu si cu voalul la gura?
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deciteva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : 江戸 (Edo) deFormidable cet alphabet poétique, qui met à l'honneur le mot, décliné de vingt six manières dans l'espace et le temps, tout en finesse, en délicatesse, à travers un jeu de miroirs, où la mise en perspective est un jeu d'ombres et de lumière qui se cachent et se découvrent tour à tour. Profondeur, contours, couleurs, contrastes, tous nos sens sont en éveil ... Tu as réussi là une véritable oeuvre d' "art poétique".
pentru textul : Absens -alfabet poetic (1) debună sugestie, am pus un link.
pentru textul : din poezie scapă cine poate deSituarea dincolo de moarte este un act riscant şi deconspiră textul încă de la primul vers. Mi-ar fi plăcut un pic de mister: înainte să ştiu cine sunt. Aş prefera la ultimul vers al primei strofe schimbarea timpului acţiunii: se aşezaseră. În rest, numai de bine, la fel cum cerul curge prin mine...
pentru textul : vremea când locuiam în trupul meu dePentru mine, o poezie sub a cărei suprafață textuală bine strunită palpită frumos o lume de emoții, percepții autentice.
pentru textul : mutilare deAdela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
pentru textul : Mă doare, mitocane, în cot decu siguranta nu aveam nevoie de aceste explicatii, domnule Adrian.
eu credeam ca imi studiati textul, nu comentariul scris in fuga.
va asigur macar de faptul ca stiu sa separ un vocativ, doar ca netul ne grabeste si noi il grabim pe el.
v-as mai ruga respectuos sa nu asociati numele meu umil cu Societatea Junimea. sunt o simpla membra a societatii in cauza, asa cum sunt si membra a site-ului dumneavoastra, bineinteles prin bunavointa administratiei.
pentru textul : mistică deIonuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
pentru textul : delirum hristum deaaa...Virgil? ce-i asta? :)
pentru textul : în celălalt vis dePagini