domnule cfr,
eu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
Adimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
Personal, găsesc finalul acestui “fals interviu” destul de contradictoriu sau lipsit de coerenţă dacă vrei (norocul lui că este fals) şi îţi spun şi de ce.
Zici aşa:
„În dimineaţa următoare, prima lui întrebare va fi artă. Pe scurt, nu te întreba despre artă, fă artă.”
Asta înseamnă că, dacă „prima lui întrebare” naşte artă (în dimineaţa aceea, fireşte) şi prin urmare prima dată a fost cuvântul, care a fost lăsat şi creat de Dumnezeu prin viu grai, nouă, asta însemnează că orice om prin rostirea unei silabe, reuşeşte „să producă” artă? Sau să nu cercetăm şi să credem că suntem cu toţii artişti?
Şi „pe scurt”ca să te citez, de ce să mai fac eu artă dacă printr-o singură rostire a cuvântului reuşesc să fac asta?
Aşadar, să mă trezesc dis de dimineaţă, după ce am citit din Platon toată noaptea, să îmi beau cafeaua în timp ce mă uit la televizor şi la un moment dat să-mi vină în minte o întrebare genială: De ce eu?
Mie acest nr. II din downloadez poezii mi se pare inchegat. Cu exceptia expresiei "cea mai perfecta chirurgie" care e discutabila insa are mesaj poetic, restul curge prin clepsidra creata de autor ca nisipul timpului. Simbolurile sunt cele potrivite, anatomicele, stihiile si in cele din urma omul, poetul. Comentariul lui aalizei mi se pare, in acest caz, malitios. Eu astept o continuare pe aceasta idee din partea autorului. Deocamdata, penita mea de apreciere indeosebi pentru renuntarea la balast si intrarea in poezie ca intr-o femeie pe care o iubesti. Placut, Andu
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Adrian nu inteleg exact ce vrei sa spui. Eu vad ca dupa toate semnele de punctuatie din comentarii (inclusiv ale tale) exista spatii. Adica exista un spatiu. Nu imi este clar daca nu cumva tu vrei sa existe 2 sau mai multe spatii. In orice caz, un spatiu exista. In acelasi timp comentariile sint filtrate html (ceea ce credeam ca este evident) si deci spatiile extra sint elimintate iar daca cineva urmareste sa le introduca trebuie sa foloseasca entitatea html necesara. Totusi nu as recomanda abuzarea de folosirea html.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
A, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
cind sufletul ne striga si ne facem ca nu auzim scriem (in engleza, romana :p)... sau pictam...uneori doar tacem...important este sa ne ridicam de unde am cazut (beacuse it's not about the fall, it's about the recovery), sa ne luam in brate si sa iertam atit pe noi cit si pe cei ce nu o pot face...de ce? degeaba..
Rumi mi-ar zice:
'Be silent now
Say fewer and fewer praise poems
Let yourself become living poetry'
Ai dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.
O trecere imponderabilă prin aceleași toamne, aceleași gări ale memoriei noastre imediate. Text compus asimetric din registre atemporale, decupate din alte elegii ale inimii încă nedevoalate, pagini rescrise cu tremurul indescifrabil al resemnării absolute. Dureros de profund finalul, apogeu irefutabil, încât pentru mine e de ajuns: "frunzele cădeau împăcate cu cerul, da, frunzele decedau cu fața spre tine"
Las și eu un semn aici pentru motivul că poate înțeleg acest poem mai bine decât oricine. Dar ce e poezia decât un lucru de neînțeles (și, pentru unii, de neexplicat). A te învârti în cercul acelorași cuvinte. A încerca să faci pasul în afara cercului, înainte de a-l face poezia pentru tine. A lepăda umbra umbrelor.
Cred ca ideea de a valoriza estetic conceptul de crepuscul poate fundamenta un gen de exprimare poetica bogata in semnificatii... ma gandesc numai la ce zicea candva abatele Constant, alias Eliphas Levi... "Creatia este supozitia unei umbre limitand lumina a unui gol servind de spatiu plenitudinii de a fi" si la faptul ca omul clipeste doar pentru ca ochiul sau sa nu devina un sclav al luminii:) Subscriu la parerile celor care au comentat textul inaintea mea... ar trebui sa te hotarasti daca imbraci ideile exclusiv in formulari simple sau, daca vizezi ceva mai complicat, incearca sa renunti la enunturi deja banalizate... faptul ca utilizezi cele doua mijloace in acelasi context conduce inevitabil la comparatii care nu iti sunt favorabile.
uhaaa, lalin! ce faci, tot cu rimele te joci? cîntă nu prea rimeaza cu nuntă în context, dar versurile de mijloc din prima strofa sunt perfecte. în ultima pari obosit, mai bine lasai fara ea.
să ştii că şi eu m-am gîndit la asta. şi mi-am dat seama că are şanse să te indispună. probabil că e o chestie feminină. dacă spui unui bărbat că face ceva neglijent e posibil să te ignore sau să îţi arate finger-ul. dar dacă spui asta unei femei toată presiunea socio-culturală moştenită de zbîrleşte uşor. pentru că o femeie "nu are voie" să facă ceva în mod neglijent, nu e aşa?
well, dacă e musai fac un recall. dar poate că peisajul merită nu numai spleen şi triteţe. poate chiar el trădează neglijenţă. ca atîtea alte locuri....
Virgil, cred că una din primele mari încurajări în domeniul acesta al prozei de la tine am primit-o. Acest text a fost oarecum un exercițiu, încă nu știu nici eu încotro să mă îndrept cu proza. Către ce tind eu, este deseori perceput cum ai spus tu... hipnotic. Dar este ceva extrem de atent construit, și aveam poate nevoie, din nou, de un semn că se mai poate scrie/citi și așa. Am primit azi semnale mixate vis a vis de ceea ce scriu... poate că adevărul nu este niciodată de partea unuia singur, dar una știu: mă bucur întotdeauna să te regăsesc pe scrierile mele.
Cu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
parerea mea este ca textul ar fi iesit mult mai bine daca ai fi renuntat la prea multele detalii descriptive si cuvinte de legatura. asa cum e acum suna mai degraba a anecdota si mult mai putin a poezie
francisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
Virgil, Bianca, Alma, anunț retragerea mea definitivă de pe Hermeneia, azi 30 mai. Textele rămas în pagina Daniela Luca (Ela) sunt texte dedicate, de aceea nu sunt șterse. Consider contul suspendat. Dacă se va considera că e necesar să se șteargă și cele 3 texte, o voi face. Succes în continuare, Hermeneia are în esență oameni buni, va dăinui. Mulțumesc Virgil pentru cele peste 5 luni de găzduire pe acest site.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am uitat sa zic: eu am marchiza si acum :))
pentru textul : Noutăți în pagina de profil dedomnule cfr,
pentru textul : raspuns la observatiile lui Tudor Cristea deeu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deAdimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata deDesigur... a fost o neintelegere. Abia acum am vazut comentariul tau. Bine ca aici nu a fost inventat inca termenul de off topic.
pentru textul : Prunci de lumină dea se citi gâze în afirmația de mai sus ”gâze și Dumnezeu”. sensul nu suferă oricum modificări.
pentru textul : sunt liber dePersonal, găsesc finalul acestui “fals interviu” destul de contradictoriu sau lipsit de coerenţă dacă vrei (norocul lui că este fals) şi îţi spun şi de ce.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deZici aşa:
„În dimineaţa următoare, prima lui întrebare va fi artă. Pe scurt, nu te întreba despre artă, fă artă.”
Asta înseamnă că, dacă „prima lui întrebare” naşte artă (în dimineaţa aceea, fireşte) şi prin urmare prima dată a fost cuvântul, care a fost lăsat şi creat de Dumnezeu prin viu grai, nouă, asta însemnează că orice om prin rostirea unei silabe, reuşeşte „să producă” artă? Sau să nu cercetăm şi să credem că suntem cu toţii artişti?
Şi „pe scurt”ca să te citez, de ce să mai fac eu artă dacă printr-o singură rostire a cuvântului reuşesc să fac asta?
Aşadar, să mă trezesc dis de dimineaţă, după ce am citit din Platon toată noaptea, să îmi beau cafeaua în timp ce mă uit la televizor şi la un moment dat să-mi vină în minte o întrebare genială: De ce eu?
Mie acest nr. II din downloadez poezii mi se pare inchegat. Cu exceptia expresiei "cea mai perfecta chirurgie" care e discutabila insa are mesaj poetic, restul curge prin clepsidra creata de autor ca nisipul timpului. Simbolurile sunt cele potrivite, anatomicele, stihiile si in cele din urma omul, poetul. Comentariul lui aalizei mi se pare, in acest caz, malitios. Eu astept o continuare pe aceasta idee din partea autorului. Deocamdata, penita mea de apreciere indeosebi pentru renuntarea la balast si intrarea in poezie ca intr-o femeie pe care o iubesti. Placut, Andu
pentru textul : downloadez poezii II dePrea pretios, cel putin pentru mine
pentru textul : închinare de cuarț deda, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Adrian nu inteleg exact ce vrei sa spui. Eu vad ca dupa toate semnele de punctuatie din comentarii (inclusiv ale tale) exista spatii. Adica exista un spatiu. Nu imi este clar daca nu cumva tu vrei sa existe 2 sau mai multe spatii. In orice caz, un spatiu exista. In acelasi timp comentariile sint filtrate html (ceea ce credeam ca este evident) si deci spatiile extra sint elimintate iar daca cineva urmareste sa le introduca trebuie sa foloseasca entitatea html necesara. Totusi nu as recomanda abuzarea de folosirea html.
pentru textul : Străin de"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deA, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
pentru textul : Scrâșnitorul dede acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Spor!:p
pentru textul : pe tocuri prea înalte deputernică imaginea cu voi asudați și actu sexual din final
pentru textul : apriliano decind sufletul ne striga si ne facem ca nu auzim scriem (in engleza, romana :p)... sau pictam...uneori doar tacem...important este sa ne ridicam de unde am cazut (beacuse it's not about the fall, it's about the recovery), sa ne luam in brate si sa iertam atit pe noi cit si pe cei ce nu o pot face...de ce? degeaba..
Rumi mi-ar zice:
'Be silent now
Say fewer and fewer praise poems
Let yourself become living poetry'
..you got it, old friend! :p
pentru textul : Apucîndu-l de falcă deAi dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deO trecere imponderabilă prin aceleași toamne, aceleași gări ale memoriei noastre imediate. Text compus asimetric din registre atemporale, decupate din alte elegii ale inimii încă nedevoalate, pagini rescrise cu tremurul indescifrabil al resemnării absolute. Dureros de profund finalul, apogeu irefutabil, încât pentru mine e de ajuns: "frunzele cădeau împăcate cu cerul, da, frunzele decedau cu fața spre tine"
pentru textul : personificare de toamnă deLas și eu un semn aici pentru motivul că poate înțeleg acest poem mai bine decât oricine. Dar ce e poezia decât un lucru de neînțeles (și, pentru unii, de neexplicat). A te învârti în cercul acelorași cuvinte. A încerca să faci pasul în afara cercului, înainte de a-l face poezia pentru tine. A lepăda umbra umbrelor.
pentru textul : edict scris în vertical deun gest nobil. de unde se vede că barierele religioase ori de altă natură pot fi transparente.
pentru textul : a murit steve jobs deCred ca ideea de a valoriza estetic conceptul de crepuscul poate fundamenta un gen de exprimare poetica bogata in semnificatii... ma gandesc numai la ce zicea candva abatele Constant, alias Eliphas Levi... "Creatia este supozitia unei umbre limitand lumina a unui gol servind de spatiu plenitudinii de a fi" si la faptul ca omul clipeste doar pentru ca ochiul sau sa nu devina un sclav al luminii:) Subscriu la parerile celor care au comentat textul inaintea mea... ar trebui sa te hotarasti daca imbraci ideile exclusiv in formulari simple sau, daca vizezi ceva mai complicat, incearca sa renunti la enunturi deja banalizate... faptul ca utilizezi cele doua mijloace in acelasi context conduce inevitabil la comparatii care nu iti sunt favorabile.
pentru textul : Crepuscul deuhaaa, lalin! ce faci, tot cu rimele te joci? cîntă nu prea rimeaza cu nuntă în context, dar versurile de mijloc din prima strofa sunt perfecte. în ultima pari obosit, mai bine lasai fara ea.
pentru textul : Ison desă ştii că şi eu m-am gîndit la asta. şi mi-am dat seama că are şanse să te indispună. probabil că e o chestie feminină. dacă spui unui bărbat că face ceva neglijent e posibil să te ignore sau să îţi arate finger-ul. dar dacă spui asta unei femei toată presiunea socio-culturală moştenită de zbîrleşte uşor. pentru că o femeie "nu are voie" să facă ceva în mod neglijent, nu e aşa?
pentru textul : Recunoştere in Colentina dewell, dacă e musai fac un recall. dar poate că peisajul merită nu numai spleen şi triteţe. poate chiar el trădează neglijenţă. ca atîtea alte locuri....
Virgil, cred că una din primele mari încurajări în domeniul acesta al prozei de la tine am primit-o. Acest text a fost oarecum un exercițiu, încă nu știu nici eu încotro să mă îndrept cu proza. Către ce tind eu, este deseori perceput cum ai spus tu... hipnotic. Dar este ceva extrem de atent construit, și aveam poate nevoie, din nou, de un semn că se mai poate scrie/citi și așa. Am primit azi semnale mixate vis a vis de ceea ce scriu... poate că adevărul nu este niciodată de partea unuia singur, dar una știu: mă bucur întotdeauna să te regăsesc pe scrierile mele.
pentru textul : Respiro deCu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
pentru textul : profetul I deparerea mea este ca textul ar fi iesit mult mai bine daca ai fi renuntat la prea multele detalii descriptive si cuvinte de legatura. asa cum e acum suna mai degraba a anecdota si mult mai putin a poezie
pentru textul : Sarea Pământului deîți foarte mulțumesc.
pentru textul : toamnă deLa mulţi ani frumoşi, Vlad! Să ne trăieşti bucurându-te de-un rod frumos al talantului sporit!
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea defrancisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
pentru textul : oane deVirgil, Bianca, Alma, anunț retragerea mea definitivă de pe Hermeneia, azi 30 mai. Textele rămas în pagina Daniela Luca (Ela) sunt texte dedicate, de aceea nu sunt șterse. Consider contul suspendat. Dacă se va considera că e necesar să se șteargă și cele 3 texte, o voi face. Succes în continuare, Hermeneia are în esență oameni buni, va dăinui. Mulțumesc Virgil pentru cele peste 5 luni de găzduire pe acest site.
pentru textul : autoeditare profil personal dePagini