atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Ela, am încercat să elimin și s-a dus tot ce era de dus. Tu știi cred că eu tai în general în carne vie, dacă aici nimic nu mai merge, în egală măsură nimic nu mai pleacă. e o lume închisă, așa cum bine ai sesizat. Poate șocant va fi să îți spun că a fost scris într-o tăcere deplină, fără nici un fond muzical. Și poate așa vei găsi și justificarea țipătului aceluia. Dacă nu mă înșel, cred că este prima - și cred că și ultima - dată când folosesc majuscule într-o poezie. Once in a life time, cred că se justifică :-). Păstrează-l, Ela, dar dă sonorul mai încet când ajungi la versul cu pricina... Mulțumesc de semne.
Nu cunosc scrierea acestui poet Aldea dar din ce am citit aici mi s-a părut că bravează. Neo-bacovian o fi, dar eu nu m-am prins.
Autorul articolului merită însă felicitat pentru selecția de citate și pentru scriitură. La urmă nu? timpul va decide cine scrie măscări, noi care comentăm aceste genii sau majestățile lor geniile însele.
Adriana Lisandru, te-as ruga sa te abtii in a comenta comentariile altor autori. Daca ai ceva de spus cu privire la fotografie, iti recomand experimentele lui Virgil pentru a intelege macar despre ce e vorba.
am configurat tablelul care se gaseste in pagina concursului si acum puteti identifica textele si numele inclusiv in acest tabel: http://www.hermeneia.com/tracker_cpa
Virgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
Comentariul Alinei este legat de anunțul făcut în text:"că site-ul Hermeneia.com este deschis pentru cooptarea de noi editori și moderatori". Mai departe: no comment.
... mone, admir oamenii pentru care marea este o sărbătoare, pentru care înălțarea propriilor succesiuni de speranțe și jocuri în același timp, celebreaza întinderea înspumată și verde. îmi pare mai apropiată mie ultima strofă, iar de aici sintagma "sunt tatuată cu pești". dar poate sunt eu melancolic, ca o sărbătoare fără sărbătorit, [ ascult Garbage cu piesa Milk, sunt aproape scuzabil:)]. ... poate vei schimba construcția genitivală de la sfârșitul poemului și poate altele, ai tot timpul, iar eu nu sunt în măsură să cred că ai nevoie de sfaturile mele... ... bucuros că ești pe aici...
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
Dacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Sebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
In fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
Poezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
in mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
îți răspunde Constantin Abăluță, Matei, în Ziarul de Duminică, 31 aug. 2007: (...)Și el poet metonimic, după catalogarea lui Eugen Negrici, poet al golului și al urmei amintitoare, al cotidianului citit ca o runa straveche, Paul Blaj are șansa(s. m.) să fie aproape de filonul neglijat deocamdată al literaturii române, cel al nezgomotoșilor, cei ce scriu cu lucrurile, cu ecourile și cu distanțele sufletești. El e alături de Vasile Petre Fati și de Almosnino, de Grigurcu și de Constanța Buzea.(...), & btw, Matei, îmi place stilul tău, din ultima vreme, țapăn, cu vână, când arăți că ești sigur pe tine și ceea ce afirmi. mersi!
Sărut mâinile, mă bucur că vă place și mă bucură prezența dumneavoastră pe câmpurile hermeneii. Îmi cer scuze pt greșelile de editare, n-am fost destul de atent probabil. Cu drag Djamal
Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
Tema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
bobadil exista pe lista autorilor hermeneia. am lucrat putin la site si au existat unele discrepante. deci, bobadil exista dar are temporar contul suspendat
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nimeni nu propune nimic aici. iar daca tu crezi ca exista obiectivitate in poezie... probabil ca inca nu ti-au crescut degete.
pentru textul : REM deatunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
pentru textul : Jaded deai ceva aparte. al tau. cred ca se numeste stil :))
trebuie sa recunosc ca imi place, la modul obiectiv, imi pare ca rupi ceva din tine cu fiecare poezie.
singura parte care nu mi-a placut aici a fost: "ciugulita fiind de valuri"
in rest, eu te urmaresc cu interes.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deva continua?
pentru textul : Titlu pentru o seară de mai depentru tot!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deRaluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
inițial am vrut să intitulez seria: f..k you poems:) dar mi-am adus aminte că mi-s bine crescut:)
pentru textul : oamenii îl strigau azur deEla, am încercat să elimin și s-a dus tot ce era de dus. Tu știi cred că eu tai în general în carne vie, dacă aici nimic nu mai merge, în egală măsură nimic nu mai pleacă. e o lume închisă, așa cum bine ai sesizat. Poate șocant va fi să îți spun că a fost scris într-o tăcere deplină, fără nici un fond muzical. Și poate așa vei găsi și justificarea țipătului aceluia. Dacă nu mă înșel, cred că este prima - și cred că și ultima - dată când folosesc majuscule într-o poezie. Once in a life time, cred că se justifică :-). Păstrează-l, Ela, dar dă sonorul mai încet când ajungi la versul cu pricina... Mulțumesc de semne.
pentru textul : Fără întoarcere deaveţi o problemă a raportării la texte de acest gen. un poem ca acesta eu îl gândesc nu cu ţigara în mână.
mai vreau, mai aştept comentarii subiective, poate chiar death threats :))
pentru textul : răscruce deDa, a fost interesant. Mulțumim!
pentru textul : Virtualia 7 deNu cunosc scrierea acestui poet Aldea dar din ce am citit aici mi s-a părut că bravează. Neo-bacovian o fi, dar eu nu m-am prins.
pentru textul : Aldea aşteptând poezia deAutorul articolului merită însă felicitat pentru selecția de citate și pentru scriitură. La urmă nu? timpul va decide cine scrie măscări, noi care comentăm aceste genii sau majestățile lor geniile însele.
Adriana Lisandru, te-as ruga sa te abtii in a comenta comentariile altor autori. Daca ai ceva de spus cu privire la fotografie, iti recomand experimentele lui Virgil pentru a intelege macar despre ce e vorba.
pentru textul : if you go away deam configurat tablelul care se gaseste in pagina concursului si acum puteti identifica textele si numele inclusiv in acest tabel: http://www.hermeneia.com/tracker_cpa
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deVirgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
pentru textul : patru puncte de vedere deComentariul Alinei este legat de anunțul făcut în text:"că site-ul Hermeneia.com este deschis pentru cooptarea de noi editori și moderatori". Mai departe: no comment.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deincearca sa editezi inca o data fotografia. multumesc.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? de... mone, admir oamenii pentru care marea este o sărbătoare, pentru care înălțarea propriilor succesiuni de speranțe și jocuri în același timp, celebreaza întinderea înspumată și verde. îmi pare mai apropiată mie ultima strofă, iar de aici sintagma "sunt tatuată cu pești". dar poate sunt eu melancolic, ca o sărbătoare fără sărbătorit, [ ascult Garbage cu piesa Milk, sunt aproape scuzabil:)]. ... poate vei schimba construcția genitivală de la sfârșitul poemului și poate altele, ai tot timpul, iar eu nu sunt în măsură să cred că ai nevoie de sfaturile mele... ... bucuros că ești pe aici...
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu deBună seara!
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deDacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Sebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
pentru textul : p.s devine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
In fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
pentru textul : uneori inima mea ia forme ciudate dePoezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
pentru textul : sinestezie dein mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
pentru textul : Pohem deîți răspunde Constantin Abăluță, Matei, în Ziarul de Duminică, 31 aug. 2007:
pentru textul : springfield & treehouses de(...)Și el poet metonimic, după catalogarea lui Eugen Negrici, poet al golului și al urmei amintitoare, al cotidianului citit ca o runa straveche, Paul Blaj are șansa(s. m.) să fie aproape de filonul neglijat deocamdată al literaturii române, cel al nezgomotoșilor, cei ce scriu cu lucrurile, cu ecourile și cu distanțele sufletești. El e alături de Vasile Petre Fati și de Almosnino, de Grigurcu și de Constanța Buzea.(...), & btw, Matei, îmi place stilul tău, din ultima vreme, țapăn, cu vână, când arăți că ești sigur pe tine și ceea ce afirmi. mersi!
Sărut mâinile, mă bucur că vă place și mă bucură prezența dumneavoastră pe câmpurile hermeneii. Îmi cer scuze pt greșelile de editare, n-am fost destul de atent probabil. Cu drag Djamal
pentru textul : Gleznele tale deUn poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale depe cat de simplu, pe atat de frumos, trist, expresiv si adevarat.ceară curată de poezie
pentru textul : în vama de la oancea dezâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deTema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
pentru textul : Oglinda deam uitat. mi se pare ca ei comunica in imaginea asta. cred ca e ceea ce-i tine (ne tine) in viata. asta e parerea mea!
pentru textul : escape debobadil exista pe lista autorilor hermeneia. am lucrat putin la site si au existat unele discrepante. deci, bobadil exista dar are temporar contul suspendat
pentru textul : Biruința Învierii ▒ dePagini