pai tocmai asta era ideea primelor versuri: imposibilitatea. (intervin fiindca la scrierea lor, in forma aceasta, am contribuit si eu.) da, initial era un text luuuung. Ideile sunt ale Ecaterinei, eu am ajutat-o sa le lege cumva si sa dea balastul deoparte, cat s-a putut.

super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.

Costel, multumesc pentru girul de incredere acordat si pentru participare. Ai spart gheata si nu pot decat sa ma bucur. Va astept cu drag sa scrieti un poem de sanziene...

nici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.

Sky, e frumos să spui că poezia va salva lumea.

Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:

Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?

Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.

Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.

Dar cu pași mici, numai cu pași mici.

erata: ai ochiul preabinevazator. scuze, incepusem ideea si am singularizat apoi. am uitat sa sterg.

te rog să introduci textele fără spații enorme înainte de text
totodată te rog să nu mai folosești editoare de text care introduc eventual astfel de spații. dacă nu vei prefera să procedezi așa mă voi vedea nevoit să îți filtrez modul de intrare a textelor

Ela, eu las asa. deocamdata. El stie de ce.

Are rimă, deci e poezie. Are zvânc, deci e modern. Finalu-i tare, e de groază. Care va să zică, duios șurub, piulița trecea. Cam așa.

Uite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin

geneză-geniu. această legătură specială mi-o transmite mie textul tău. foarte reuşit!

nu supără dar nici nu am înțeles mai nimic din ce spui. asta pe lîngă faptul că textul tău face unele afirmații fără suport istoric ci doar speculativ, sau confundă interpretarea istorică cu metafora teologică. după părerea mea însă probabil că nu este atît de important cînd s-a născut Isus (în una din cele 365 de zile ale anului) cît este important faptul că s-a născut. dar, evident, fiecare cu prioritățile lui. unii își irosesc viața scotocind prin „vremuri și soroace”.

Foarte frumos acest text despre ars poetica. Un singur vers ma deranjeaza. Acel rastignit in tarile calde. Mi-ar fi placut un exilat sau altceva, care sa arate exact indurarea. Rastignirea este ceva mult mai dureros, sfasietor, apropiat si asociat mortii.

O imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...