mai Vacarasule, iti marturisesc ca depun eforturi sa nu incalc (prea mult) regulamentul si sa nu ma lansez intr-o polemica aberanta cu tine. ceva ce nu ar interesa pe nimeni aici. chestia cu comunismul si cu batrinetea ma amuza teribil. ce imi place la tine este ca mai picuri pe ici pe colo cite o glumita din asta si nu ma plictisesc cind citesc ce scrii. tu chiar nu te-ai prins ca absolut nimeni aici nu da doi bani pe faptul ca tu te retragi "in glorie"? te-am rugat sa iei o gura de aer curat si sa te relaxezi. incearca sa nu mai raspunzi la intrebari pe care nu ti le-a pus nimeni sau sa dai informatii care nu intereseaza pe nimeni. de exemplu mie ( si cred ca si altora) ne este indiferent faptul ca tu ai fi sau nu filolog, sau faptul ca nu esti de acord cu regulamentul hermeneia, sau faptul ca ai avea nu stiu ce cotidian sau site-uri, etc. crede-ma devine ridicola toata ridicarea asta de fuste. din partea mea poti sa fii presedintele academiei romane. eu, "parasitorul de tara", "americanul", gindesc altfel. adica gindesc "democratic" (daca ar fi sa raspund la intrebarea ta). adica pentru mine toti sint membri hermeneia si atit. nu fac cazierul sau dosarul nimanui. nu ma intereseaza. pur si simplu. dar se pare ca tu nu ai priceput asta. deci ti-o mai repet. nu ma intereseaza si nici nu dau doi bani. din motive care ar necesita o explicatie laborioasa si pe care nu ti-o ofer pentru ca nu ai stiut cum sa te porti. daca ai fi intrebat civilizat ti-as fi raspuns asa cum am facut cu altii. tu ai pierdut acest privilegiu acum citeva comentarii. sper ca acum sa fie clar. poti sa numesti asta egocentrism sau aroganta sau cum vrei tu. dar asa functioneaza hermeneia. si asa va functiona. si eu cred ca e bine asa. faptul ca tu (sau altcineva) nu esti de acord cu asta este probabil regretabil dar that's life. in democratia (in care traiesc eu) oamenii invata sa traiasca si fara sa fie de acord unii cu altii. si fara sa isi impuna punctul de vedere cu forta. eu nu te-am obligat la nimic. nu te-am adus cu forta aici. ce nu inteleg eu este de ce a trebuit sa fii grobian cu mine si sa folosesti spatiul acesta intr-un mod despre care eu pot sa spun acum ca aduce mai mult cu comunismul de tip balcanic pe care aparent vrei sa ne spui ca il condamni. atita tot.
citesc și nu prea știu ce să spun. detest să spun „text slab”. indiferent sub ce text sînt nevoit să o scriu. dar nu înțeleg ce vrea acest text care mi se pare ușor inestetic. poate pentru că eu încerc să vizualizez prea mult.
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
Cristina, nu a fost o greșeală sau o scăpare. A fost intenționat așa. Și mai sînt texte unde am „practicat” asta. Și nu știu de ce dar mie nu îmi displace.
mulțumesc pentru citire și observații
(Daca zici "din intamplre") atunci "a iesit" asa. Ca atunci cand ai (intr-adevar) umor fara sa vrei. Voi urmari si alte texte ale tale sa vad daca "intamplarea" se repeta (si constient).
Daca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
Revin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
tu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
De data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
regret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
da, ai dreptate, de fapt voiam sa scriu doua entitati:f si b-femeie si barbat. am corect mersi. cineva imi atragea atentie ca: ce-au împărțit același somn aceeași respirație... ar fi cliseu... nu stiu eu n-am mai inalnit stuctura in acest fel.. multumesc frumos!
Atunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
Dragă caminante,
Parțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
Da. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
tocmai pentru ca e frumos, am lasat ac randuri aici. cred insa ca cine judeca un text o face cu osebire la nivel estetic. etajul religios nu are pentru toti scară. cred ca nici nu are de fapt. de aceea, presupune un salt. aici, poezia poate fi cel mult un intermediar. arata-ne saltul, deci.
textul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
fiecare pastram jumatate dintr-o alta dimineata printre asternuturi si amintiri imagini deosebite "ce religie amestecată ești tu copac fulgerat căutându-și mereu rădăcinile uitate în oasele mele" cred ca acest vers ar trebui putin reluat "mâinile tale-mi dăruiesc cadouri de întâlnire"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mai Vacarasule, iti marturisesc ca depun eforturi sa nu incalc (prea mult) regulamentul si sa nu ma lansez intr-o polemica aberanta cu tine. ceva ce nu ar interesa pe nimeni aici. chestia cu comunismul si cu batrinetea ma amuza teribil. ce imi place la tine este ca mai picuri pe ici pe colo cite o glumita din asta si nu ma plictisesc cind citesc ce scrii. tu chiar nu te-ai prins ca absolut nimeni aici nu da doi bani pe faptul ca tu te retragi "in glorie"? te-am rugat sa iei o gura de aer curat si sa te relaxezi. incearca sa nu mai raspunzi la intrebari pe care nu ti le-a pus nimeni sau sa dai informatii care nu intereseaza pe nimeni. de exemplu mie ( si cred ca si altora) ne este indiferent faptul ca tu ai fi sau nu filolog, sau faptul ca nu esti de acord cu regulamentul hermeneia, sau faptul ca ai avea nu stiu ce cotidian sau site-uri, etc. crede-ma devine ridicola toata ridicarea asta de fuste. din partea mea poti sa fii presedintele academiei romane. eu, "parasitorul de tara", "americanul", gindesc altfel. adica gindesc "democratic" (daca ar fi sa raspund la intrebarea ta). adica pentru mine toti sint membri hermeneia si atit. nu fac cazierul sau dosarul nimanui. nu ma intereseaza. pur si simplu. dar se pare ca tu nu ai priceput asta. deci ti-o mai repet. nu ma intereseaza si nici nu dau doi bani. din motive care ar necesita o explicatie laborioasa si pe care nu ti-o ofer pentru ca nu ai stiut cum sa te porti. daca ai fi intrebat civilizat ti-as fi raspuns asa cum am facut cu altii. tu ai pierdut acest privilegiu acum citeva comentarii. sper ca acum sa fie clar. poti sa numesti asta egocentrism sau aroganta sau cum vrei tu. dar asa functioneaza hermeneia. si asa va functiona. si eu cred ca e bine asa. faptul ca tu (sau altcineva) nu esti de acord cu asta este probabil regretabil dar that's life. in democratia (in care traiesc eu) oamenii invata sa traiasca si fara sa fie de acord unii cu altii. si fara sa isi impuna punctul de vedere cu forta. eu nu te-am obligat la nimic. nu te-am adus cu forta aici. ce nu inteleg eu este de ce a trebuit sa fii grobian cu mine si sa folosesti spatiul acesta intr-un mod despre care eu pot sa spun acum ca aduce mai mult cu comunismul de tip balcanic pe care aparent vrei sa ne spui ca il condamni. atita tot.
pentru textul : Rupt de realitate defrumoase, Celestin. păsări de jale. textul ăsta respiră. cred că ți-ai găsit, în sfârșit, ritmul, stilul. e mulllt mai bine. felicitări.
pentru textul : Introspecție decitesc și nu prea știu ce să spun. detest să spun „text slab”. indiferent sub ce text sînt nevoit să o scriu. dar nu înțeleg ce vrea acest text care mi se pare ușor inestetic. poate pentru că eu încerc să vizualizez prea mult.
pentru textul : doi ochi deimi cer iertare pentru offtopic. ma simteam liber fiindca eram in El Paso, Texas cind iti scriam si chiar ma simteam liber. si mi-a placut textul tau
pentru textul : perdera deSă știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
pentru textul : Șoapte lângă o rază deCristina, nu a fost o greșeală sau o scăpare. A fost intenționat așa. Și mai sînt texte unde am „practicat” asta. Și nu știu de ce dar mie nu îmi displace.
pentru textul : revelație II demulțumesc pentru citire și observații
cred ca este un typo in penultimul vers.
pentru textul : salvarea deceva de genul dar...e doar un alt mod de a vedea:)
pentru textul : întoarcerea la praga de(Daca zici "din intamplre") atunci "a iesit" asa. Ca atunci cand ai (intr-adevar) umor fara sa vrei. Voi urmari si alte texte ale tale sa vad daca "intamplarea" se repeta (si constient).
pentru textul : epitaful unei zile deDaca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
pentru textul : Eu și îngerul meu deRevin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului detu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
pentru textul : ascensiune depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane deun text plin de banalitati, "ochiul lunii", "urmele pasilor mei grabiti", "greutatea lumii" hai sa fim seriosi
pentru textul : Restul, reformulez deAlina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
pentru textul : Foc pribeag demultumesc Marina, ca intotdeauna ..esti pe faza...am scris poemul pentru nufarul galben...
pentru textul : fish canvas deDe data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
pentru textul : mate blues de"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
pentru textul : Euridice deregret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deda, ai dreptate, de fapt voiam sa scriu doua entitati:f si b-femeie si barbat. am corect mersi. cineva imi atragea atentie ca: ce-au împărțit același somn aceeași respirație... ar fi cliseu... nu stiu eu n-am mai inalnit stuctura in acest fel.. multumesc frumos!
pentru textul : Kore merge mai departe deAtunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
pentru textul : cântec candriu deDragă caminante,
pentru textul : Poezie pentru orbi deParțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
Da. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
pentru textul : karuna detocmai pentru ca e frumos, am lasat ac randuri aici. cred insa ca cine judeca un text o face cu osebire la nivel estetic. etajul religios nu are pentru toti scară. cred ca nici nu are de fapt. de aceea, presupune un salt. aici, poezia poate fi cel mult un intermediar. arata-ne saltul, deci.
pentru textul : de aducere aminte de„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
nu „la un somn...”?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deFelicitari Virgil Titarenco! Pentru perseverenta talent si daruire! Pentru site! Pentru ce va fi! Sarbatori fericite tuturor!
pentru textul : The State of Hermeneia deDeosebit acest descîntec viu în rădăcina atător stele. Îmi pare rău că nu am reușit să-l ascult la RdioLynx, dar cum ai putea face zoom pe timp?
pentru textul : H * detextul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
pentru textul : pe tocuri prea înalte de„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
pentru textul : al șaptelea simț defiecare pastram jumatate dintr-o alta dimineata printre asternuturi si amintiri imagini deosebite "ce religie amestecată ești tu copac fulgerat căutându-și mereu rădăcinile uitate în oasele mele" cred ca acest vers ar trebui putin reluat "mâinile tale-mi dăruiesc cadouri de întâlnire"
pentru textul : jumătatea unei dimineți dePagini