este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
cred că citesc un text foarte concis care păstrează acea „privire obiectivă din exterior” din textele Orianei. nu știu dacă îmi place neaparat cuvîntul parastas dar admir frumusețea tragică a imaginii. filozofic vorbind totuși identific o curiozitate. se zice că pe lanțul evoluției omul este superior și ulterior păsării. în textul acesta al Orianei ni se sugerează parcă opusul.
"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
Cami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
Adriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
gând bun!
dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă
sunt beat de nori e tot o mediere
a unui fulger din retina sură
când merg pe flori de om prin mănăstire
îți sunt și zeu, palton ori vreme slabă
într-o realitate sedentară
mă uit la zile pure-n blasfemie
păcatele izbesc în înflorire
prin vene seara vine cenușie
în parcul vieții noastre nucleară
imi placea inceputul ...
"dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă"
apoi se schimba centrul de atentie pe un el hiperbolizat cu berea-n mana. eu credeam ca of si asa despre sarmana ea.
...Doamnă Ştefan, sincer, mi-aţi provocat o criză de zâmbit. :). Ar fi atât de uşor să vă dau jos şi ultima brumă de verticalitate şi pricepere literară, postând aici un comentariu pe care mi l-aţi făcut cu puţin timp în urmă, prin care spuneaţi că "sunt o voce puternică şi actuală în lirica românească", dar mă abţin. Este clar că, în urma comentariului meu la textul pe care l-aţi şters, aţi venit cu gura (era să scriu botul - botul literar, fireşte), cu gura plină de sânge, în căutare de răzbunare... Dar chiar n-aţi putut aştepta până să postez un alt text, să aveţi, barem, o minimă cortină după care să vă ascundeţi? Sunteţi o fire nerăbdătoare şi degrabă aruncătoare de venin, doamnă. :) Venin cu care o să-mi fac, dacă-mi permiteţi, bocancii, că tot vine iarna. În rest, n-o să-mi răcesc vocalele cu apărarea textului, el se apără singur, şi, de ce nu, îl apără şi cele 4 intervenţii ale colegilor. Vă urez sănătate, ceai de tei, lecturi multe şi un hint: gustul amar vine, mai mereu, de la ficat.
poezia e deosebita. intensitatea metaforei existente in titlu si care promitea mai mult, scade la un moment dat, poate cu acel voit si fortat, zic eu "ma pun la cos" care disloca imaginea, ca o articulatie gresit adaugata...
(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
adriana, cred că am scris poemul într-o cheie prea personală. am să-l refac. acum îmi dau seama că
e posibil să se înțeleagă că făceam comert cu paturi si blugi turcesti :)multumesc pentru semn.
@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
DOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
Domnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
am notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
Virgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
sa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
comentariul lui adrian mi se pare doar un pic exagerat in exprimare nicholas, insa, ca idei, nu pot sa nu fiu de acord cu ceea ce spune el acolo.
in plus ai scris cam neingrijit, desii cu doi de i genoflexiuni despartirea fortata a lui ioan pauza de rand botezatorul chestie invechita ca impact
finalmente o poezie pe care cred ca ai dorit-o militanta intru ale scrisului-cititului, ceva gen campania din zilele astea de la rock-fm, cum ca lectura este o forma a fericirii... dar nu ti-a iesit nici tie cam la fel cum nici lor nu le iese
parerea mea
Raluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era: mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
răspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
yak! nu merită comentarii.
pentru textul : Isus vs. Radet detitlul este fortat din multe puncte de vedere. in rest, prea multe simboluri contrastante ce anuleaza starea lirica.
pentru textul : aspirând dragostea curcubeică deeste de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
pentru textul : cu Nimănui decred că citesc un text foarte concis care păstrează acea „privire obiectivă din exterior” din textele Orianei. nu știu dacă îmi place neaparat cuvîntul parastas dar admir frumusețea tragică a imaginii. filozofic vorbind totuși identific o curiozitate. se zice că pe lanțul evoluției omul este superior și ulterior păsării. în textul acesta al Orianei ni se sugerează parcă opusul.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie de"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
pentru textul : răscruce deCami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
pentru textul : Gând de vecernie deAdriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile degând bun!
dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă
sunt beat de nori e tot o mediere
a unui fulger din retina sură
când merg pe flori de om prin mănăstire
îți sunt și zeu, palton ori vreme slabă
într-o realitate sedentară
mă uit la zile pure-n blasfemie
păcatele izbesc în înflorire
prin vene seara vine cenușie
în parcul vieții noastre nucleară
imi placea inceputul ...
"dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă"
apoi se schimba centrul de atentie pe un el hiperbolizat cu berea-n mana. eu credeam ca of si asa despre sarmana ea.
pentru textul : pseudopatriarhale II de...Doamnă Ştefan, sincer, mi-aţi provocat o criză de zâmbit. :). Ar fi atât de uşor să vă dau jos şi ultima brumă de verticalitate şi pricepere literară, postând aici un comentariu pe care mi l-aţi făcut cu puţin timp în urmă, prin care spuneaţi că "sunt o voce puternică şi actuală în lirica românească", dar mă abţin. Este clar că, în urma comentariului meu la textul pe care l-aţi şters, aţi venit cu gura (era să scriu botul - botul literar, fireşte), cu gura plină de sânge, în căutare de răzbunare... Dar chiar n-aţi putut aştepta până să postez un alt text, să aveţi, barem, o minimă cortină după care să vă ascundeţi? Sunteţi o fire nerăbdătoare şi degrabă aruncătoare de venin, doamnă. :) Venin cu care o să-mi fac, dacă-mi permiteţi, bocancii, că tot vine iarna. În rest, n-o să-mi răcesc vocalele cu apărarea textului, el se apără singur, şi, de ce nu, îl apără şi cele 4 intervenţii ale colegilor. Vă urez sănătate, ceai de tei, lecturi multe şi un hint: gustul amar vine, mai mereu, de la ficat.
pentru textul : De vorbă cu tata deluna sta agatata pe cer. ne da lumina ca sa fim fericiti............poezie generala.
domnule Cezar, eu cred ca glumiti.
pentru textul : Luna deMa adaug si eu, la o suta de ani dupa ce l-am citit cu incantare, cititorilor multumiti de acest poem.:)
pentru textul : tablou din cartierul de nord depoezia e deosebita. intensitatea metaforei existente in titlu si care promitea mai mult, scade la un moment dat, poate cu acel voit si fortat, zic eu "ma pun la cos" care disloca imaginea, ca o articulatie gresit adaugata...
pentru textul : Masca mea e Chipul tău de(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deeu vorbeam despre "a sta singur", "a fi singur...cu tine". nu "a trai singur". :)
pentru textul : Doar un fel de a spune deadriana, cred că am scris poemul într-o cheie prea personală. am să-l refac. acum îmi dau seama că
pentru textul : despre inima mea dee posibil să se înțeleagă că făceam comert cu paturi si blugi turcesti :)multumesc pentru semn.
Multam pentru cuvintele de apreciere, ma bucur ca te-am reintalnit si aici.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu simpatie,
Iuri.
@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
pentru textul : no new messages in your inbox deDOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deDomnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
pentru textul : Poem fără picioare deda, ai dreptate Lucian, este un epitaf.
pentru textul : Umbra Îngerului deam notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
pentru textul : Paneraș cu ouă deVirgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian desa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că detot copiii ştiu să împartă mai bine, încă dinainte de a învăţa tabla...
pentru textul : împărțeala depărinţii ştiu doar a divide...
comentariul lui adrian mi se pare doar un pic exagerat in exprimare nicholas, insa, ca idei, nu pot sa nu fiu de acord cu ceea ce spune el acolo.
pentru textul : din analele scrisului dein plus ai scris cam neingrijit, desii cu doi de i genoflexiuni despartirea fortata a lui ioan pauza de rand botezatorul chestie invechita ca impact
finalmente o poezie pe care cred ca ai dorit-o militanta intru ale scrisului-cititului, ceva gen campania din zilele astea de la rock-fm, cum ca lectura este o forma a fericirii... dar nu ti-a iesit nici tie cam la fel cum nici lor nu le iese
parerea mea
Multumesc, Paul
pentru textul : despre ea, niciodată deinteleg ce vrei sa spui cu oprirea
dar deocamdata am nevoie de respiratia aceea.
mai tarziu, vom mai vedea...:)
Draga Marina, multumesc de trecere. Si pentru sinceritate. Violeta
pentru textul : Șoapte deRaluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era:
mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată detejnică - tehnică
pentru textul : Sergent K, raportez! derăspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară dePagini