... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
„cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu.”
... :)))ooof! m-ai dezarmat! am vrut să-ți răspund, Paul, dar mi-am amintit de-o vorbă, anume: „pentru ca ironia să aibă farmec, e nevoie de (cel puțin) doi oameni. :)
"realitatea îmbolnăvită de echilibru
în buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
Djamal, îți admir stilul dens, clar, reținut în metafore, imagini sugestive, bucolicul transparent, expresia frustă. Cred că am spus destul despre poezia ta.
Se pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
nu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
te astept cu drag
Frumos poem, plin de sensuri. Mă întreb cum ar suna poemul după o uniformizare a timpului verbelor şi câteva cuvinte şterse, inclusiv grupul şa+şi. Parcă mai definitiv, irevocabil, nu crezi? Iată: tata mi-a cumpărat
o bicicletă tohan
roşie, mare
vârfurile picioarelor mele
abia atingeau pedalele
am descoperit
atunci
o altfel de lume
o lume trăită pe două roţi
i-am simţit mâna dreaptă încleştată pe şa
respiraţia în ceafă
până mi-am găsit echilibrul
pedalam
pedalam
pedalam
după umerii mei
paşii lui tăcuţi coagulau
în vântul de la miază-noapte
Offtopic: mie tata mi-a cumpărat un Pegas verde. Asemeni ţie am pedalat, pedalat, pedalat până ce nu i-am mai simţit răsuflarea în ceafă. O rană în pămînt s-a închis în spatele meu şi l-a cuprins pe tata.
Da Vlad, mulţumesc pentru ideea cu salvare fără publicare. Nu m-am gândit. Oricum, văd că nici ţie nu îţi place. Nici nu mă aşteptam, dar nici tu, nici Virgil nu aveţi dreptate legat de "ideea" sau "miza" textului. Nu cred că are rost să dau exemple din literatură. Pe acest site, ce e drept rar, unele poezii ale mele au fost apreciate, iar proza numai mult mai demult. Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare, nici nu aveam nevoie atenţionări. Dar simt nevoia uneori să sriu în proză pentru relaxare şi pregătirea unor texte lirice ulterioare. Oricum nu îmi retrag textul, dacă acest lucru îl consideri necesar.
Si barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
Senzația pe care o încerc după lectură e fină ca " voalul rătăcit..." și totuși, abundă cuvintele..prea multe cuvinte pentru a descrie ceva" ca acum când trupurile ni se preling peste pânze fără catarg.."
nici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
Textul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
Ar merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
Multumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
mulțumesc pentru urările de mai bine.
eu zic să nu mă feliciți dacă nu ai de ce.
prezența mai numeroasă a nou veniților se explică prin faptul că în ultimele două luni ale anului trecut am înghețat practic procesul de înscriere
Am citit titlul și mi-am spus că nu, nu poate să fie Alina în titlul acesta. Pentru că îmi părea un titlu forțat, unul... "comercial". Dar este stilul ei să spună lucrurile cu naturalețe, cu prospețime și cumva... cu capul plecat. Este atâta tristețe aici, din cadența cuvintelor care cad asemenea unei picături într-o peșteră. Foarte bine conduce Alina cititorul în adâncul nebănuit al inimii fiecăruia. Pentru că, mi se va fi părând mie, dar uneori ea scrie despre cititor. Sau știe să ne facă de voie de nevoie părtași lumii poeziei ei. Ar fi un singur pasaj care, cred eu, iese din stilul liber, necăutat: "mama a plecat și ea de mult, nu mai sunt povești, cărțile stau închise pe raft, cineva le-a învelit în hârtie albastră, toate cărțile sunt albastre, poți alege orice carte, poți alege orice viață, e la discreție". Aici am senzația că ai marșat prea mult pe idee. Nu mai spun nimic despre faptul că tot mai rar se scrie poezie care să ne facă mai conștienți că lumea nu se termină la vârful degetelor noastre. Poate va fi părând desuet... dar te face să îți aduci aminte că vom da seamă de fiecare cuvânt spus, iar poezia aceasta construiește într-o lume de ruine...
Un poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
eu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
Domnule Gorun, corectați, vă rog, în pargraful 2, "Eecranul computerului" și "Se clarică" . iar în al treilea dinspre sfârșit, aici: "l-a îtâlnit, m-a întâlnit așteptându-ne. Și s-a repezit din leagăn să ne întâmpine…" îl simt puternic pe Carlos Castaneda în proza dvs... trebuie recitită. în liniște.
andreea, ai putea sa eviti in poezie cuvinte precum "sange, vid, seci, avid etc". eu de aici am inteles ca esti in desert, te ai intepat, apoi ai ajuns in balon de unde strigi, pt ca e frig si te indrepti spre un castel, spre varful lui. daca nu i asa, spune mi tu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
pentru textul : fericire off-topic depoezie? vers. și slab.
pentru textul : Umbra deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
poemul este o amintire a felului în care se scria poezie înainte de 1989.
pentru textul : Spartan despre patria mea de„cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu.”
... :)))ooof! m-ai dezarmat! am vrut să-ți răspund, Paul, dar mi-am amintit de-o vorbă, anume: „pentru ca ironia să aibă farmec, e nevoie de (cel puțin) doi oameni. :)
iar tu îmi ești drag, știi asta.
pentru textul : nu mai deosebesc vocile depînă ne mai gîndim ce facem cu textul ăsta un scurt com
să faci rahatul praf nu-i greu
pentru textul : Unui mare poetastru dedar dacă ești cam constipat
ce rețetar e bun maestre
din praf să-nalți un munte de rahat?
am șters textul din greșeală, offf, îți dau de lucru. scuze!
pentru textul : ...I'm growing like spells... de"realitatea îmbolnăvită de echilibru
pentru textul : posesorul de realitate deîn buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
Djamal, îți admir stilul dens, clar, reținut în metafore, imagini sugestive, bucolicul transparent, expresia frustă. Cred că am spus destul despre poezia ta.
pentru textul : Frenezie deSe pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deAm fost influiențata un pic de scrierile parintelui Nicolae Steinhardt http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/29/parintele-nicolae-steinhardt-d... mai vorbim
pentru textul : priviri de« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
pentru textul : Primadonna denu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
pentru textul : rânduri fără poezie dete astept cu drag
erata: "texte remarcate"... ma rog, ways of speach, working around :-))
pentru textul : puterea mea e în tine deFrumos poem, plin de sensuri. Mă întreb cum ar suna poemul după o uniformizare a timpului verbelor şi câteva cuvinte şterse, inclusiv grupul şa+şi. Parcă mai definitiv, irevocabil, nu crezi? Iată:
tata mi-a cumpărat
o bicicletă tohan
roşie, mare
vârfurile picioarelor mele
abia atingeau pedalele
am descoperit
atunci
o altfel de lume
o lume trăită pe două roţi
i-am simţit mâna dreaptă încleştată pe şa
respiraţia în ceafă
până mi-am găsit echilibrul
pedalam
pedalam
pedalam
după umerii mei
paşii lui tăcuţi coagulau
în vântul de la miază-noapte
Offtopic: mie tata mi-a cumpărat un Pegas verde. Asemeni ţie am pedalat, pedalat, pedalat până ce nu i-am mai simţit răsuflarea în ceafă. O rană în pămînt s-a închis în spatele meu şi l-a cuprins pe tata.
pentru textul : Bicicleta deDa Vlad, mulţumesc pentru ideea cu salvare fără publicare. Nu m-am gândit. Oricum, văd că nici ţie nu îţi place. Nici nu mă aşteptam, dar nici tu, nici Virgil nu aveţi dreptate legat de "ideea" sau "miza" textului. Nu cred că are rost să dau exemple din literatură. Pe acest site, ce e drept rar, unele poezii ale mele au fost apreciate, iar proza numai mult mai demult. Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare, nici nu aveam nevoie atenţionări. Dar simt nevoia uneori să sriu în proză pentru relaxare şi pregătirea unor texte lirice ulterioare. Oricum nu îmi retrag textul, dacă acest lucru îl consideri necesar.
pentru textul : Portretul unei călătoare de"sequaoia" - cuvintul nu exista in limba romana si nici in engleza. este inventat? daca e gresit insa, te rog corecteaza
pentru textul : sequoia deSi barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deSenzația pe care o încerc după lectură e fină ca " voalul rătăcit..." și totuși, abundă cuvintele..prea multe cuvinte pentru a descrie ceva" ca acum când trupurile ni se preling peste pânze fără catarg.."
pentru textul : scaranoastradebloc denici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deTextul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deAr merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
Multumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
pentru textul : Șoapte demulțumesc pentru urările de mai bine.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deeu zic să nu mă feliciți dacă nu ai de ce.
prezența mai numeroasă a nou veniților se explică prin faptul că în ultimele două luni ale anului trecut am înghețat practic procesul de înscriere
acum recunosc, e slabuta poema, adica e nemeritoasa, si promit ca nu mai fac prostii asa de mari:) o sa scriu frumos de aici inainte. parol
pentru textul : invazia deAm citit titlul și mi-am spus că nu, nu poate să fie Alina în titlul acesta. Pentru că îmi părea un titlu forțat, unul... "comercial". Dar este stilul ei să spună lucrurile cu naturalețe, cu prospețime și cumva... cu capul plecat. Este atâta tristețe aici, din cadența cuvintelor care cad asemenea unei picături într-o peșteră. Foarte bine conduce Alina cititorul în adâncul nebănuit al inimii fiecăruia. Pentru că, mi se va fi părând mie, dar uneori ea scrie despre cititor. Sau știe să ne facă de voie de nevoie părtași lumii poeziei ei. Ar fi un singur pasaj care, cred eu, iese din stilul liber, necăutat: "mama a plecat și ea de mult, nu mai sunt povești, cărțile stau închise pe raft, cineva le-a învelit în hârtie albastră, toate cărțile sunt albastre, poți alege orice carte, poți alege orice viață, e la discreție". Aici am senzația că ai marșat prea mult pe idee. Nu mai spun nimic despre faptul că tot mai rar se scrie poezie care să ne facă mai conștienți că lumea nu se termină la vârful degetelor noastre. Poate va fi părând desuet... dar te face să îți aduci aminte că vom da seamă de fiecare cuvânt spus, iar poezia aceasta construiește într-o lume de ruine...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deUn poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
pentru textul : abac de septembrie deeu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
pentru textul : Mă încânt și mă bucur deerata: asa de previzibila, nu-mi bate bine "s"-ul se pare :-)
pentru textul : المرأه في الحب deDomnule Gorun, corectați, vă rog, în pargraful 2, "Eecranul computerului" și "Se clarică" . iar în al treilea dinspre sfârșit, aici: "l-a îtâlnit, m-a întâlnit așteptându-ne. Și s-a repezit din leagăn să ne întâmpine…" îl simt puternic pe Carlos Castaneda în proza dvs... trebuie recitită. în liniște.
pentru textul : Coșmar deandreea, ai putea sa eviti in poezie cuvinte precum "sange, vid, seci, avid etc". eu de aici am inteles ca esti in desert, te ai intepat, apoi ai ajuns in balon de unde strigi, pt ca e frig si te indrepti spre un castel, spre varful lui. daca nu i asa, spune mi tu
pentru textul : Teenage angst dePagini