Tincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
Cu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
Trebuie sa fi lucrat mult la acest poem. Imi aminteste de vremurile cand poezia se lucra o noapte intreaga, poate mai multe nopti la rand. Mai ai cateva poeme asa.
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
Ok. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
Impresionant poem! Abia m-am intors din olanda - e un moment in care ma bucur ca sunt viu, citind asa ceva. Fara false laude. Nu mai dau penite. Considerati ca le aveti, pentru aceste versuri, pe toate. Dancus
Virgil, referitor la finalul atit de "litigios"...de altfel, spune-mi, ce este gelozia, decit o asoreala, indesoare, insolatie, o expunere indelungata si tulburatoare la dragoste cu efecte nocive de cele mai multe ori?
un text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
Dorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
P.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
Le propun editorilor să scoată „De inimă albastră” de la ”Cele mai citite texte” pentru că, observ, nu se face analiză pe text. El este citit pentru circoteca ce-l însoțește, provocată de K. Dacă membrii Hermeneiei preferă o astfel de pamfletăreală sun gata să le ofer una, sub forma unui „dialog virtual” cu personaje imaginare. Menționȃnd că „ele au o puternică asemănare cu unele reale”. Și, promit ferm, că el va fi mult, mult, mai savuros și mai deochiat decȃt cel care a apărut, pȃnă acum, la „com-uri”. Dar înainte ca textul să fie scos, dacă editorii vor binevoi să o facă, le sugerez celor ce-l vor mai parcurge să-și manifeste interesul pentru o asemenea plamfetăreală; mă voi executa prompt. Ȋn ceea ce privește textul subsemnatului, el – prost, bun – va rămȃne postat. Pentru că e al meu și nu-l repudiez.
pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
"Nu putem vorbi de o „interpretare” a actorului principal, Pyotr Mamonov, ci mai degrabă de trăirea lui într-un spaţiu unde camera de filmat este doar un martor ce înregistrează tăcut evenimentele."
Citind aceasta fraza, mi-am amintit ca de cate ori am vazut un film rusesc bun, am observat actorii rupti, parca, din viata adevarata. Multi regizori rusi au folosit persoane nealterate de scolile de actorie. Astfel viata autentica a navalit pe ecran.
chill out, Corina! uite cu citatele acestea: caut bărbat cu intenții serioase de a schimba lumea(Blind date) femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' eu ca bărbat cu intenții serioase, mă declar onorat să schimb lumea într-o noapte:) bună definiția asta a ta sui generis a bărbatului...:) again, chill out!:)
un poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deCu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
pentru textul : Podul Grant decinstit, eu din prima m-am gandit la buda si cred ca ies vreo 10 texte publicabile, ies si mai multe la o adica
pentru textul : Sergent K, raportez! deTrebuie sa fi lucrat mult la acest poem. Imi aminteste de vremurile cand poezia se lucra o noapte intreaga, poate mai multe nopti la rand. Mai ai cateva poeme asa.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deE ceva vreme de când nu am mai citit un text așa de tâmpit.
pentru textul : Q Fever deMulțumesc, felicitări.
Sau la plug.
pentru textul : pastel de iarnă de:)) e bine că a avut totuși sens. :)) Nu cred ca vor mai fi continuări. Dar cine știe.
pentru textul : am evadat un timp (3) deDeoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul dealma, sper ca vorbesti cu domnul Andu Moldovan. ca altfel, nu stiu despre ce gunoi vb.
pentru textul : bandajul meu alb deOk. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
pentru textul : Ferestre de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deeu nu am aceeași părere, îmi mențin observațiile și rămân cu respect, la opinia mea.
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă deImpresionant poem! Abia m-am intors din olanda - e un moment in care ma bucur ca sunt viu, citind asa ceva. Fara false laude. Nu mai dau penite. Considerati ca le aveti, pentru aceste versuri, pe toate. Dancus
pentru textul : colivia de oțel deun poem frumos care iti da de gandit. mai putin a patra strofa.
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deVirgil, referitor la finalul atit de "litigios"...de altfel, spune-mi, ce este gelozia, decit o asoreala, indesoare, insolatie, o expunere indelungata si tulburatoare la dragoste cu efecte nocive de cele mai multe ori?
pentru textul : helioză deun text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
cheers!
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deDorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deP.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
Acest text a mai fost introdus o data. Exista vreun motiv ptr care apare de doua ori?
pentru textul : Săgeata deLe propun editorilor să scoată „De inimă albastră” de la ”Cele mai citite texte” pentru că, observ, nu se face analiză pe text. El este citit pentru circoteca ce-l însoțește, provocată de K. Dacă membrii Hermeneiei preferă o astfel de pamfletăreală sun gata să le ofer una, sub forma unui „dialog virtual” cu personaje imaginare. Menționȃnd că „ele au o puternică asemănare cu unele reale”. Și, promit ferm, că el va fi mult, mult, mai savuros și mai deochiat decȃt cel care a apărut, pȃnă acum, la „com-uri”. Dar înainte ca textul să fie scos, dacă editorii vor binevoi să o facă, le sugerez celor ce-l vor mai parcurge să-și manifeste interesul pentru o asemenea plamfetăreală; mă voi executa prompt. Ȋn ceea ce privește textul subsemnatului, el – prost, bun – va rămȃne postat. Pentru că e al meu și nu-l repudiez.
pentru textul : De inima albastră deVirgle, unde e textul meu "teoria ejacularii generalizate"? A disparut ca magarul in ceata, asa, fara nicio explicatie??
pentru textul : carinthia deFrancisc, Cate o data ai niste sensibilitati pe care nu le pricep. Un gand bun, Gorun
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deîmi place doar sintagma: serenadă aurie. probabil sunt mai meloman la ora asta matinală:)
pentru textul : sura1 depe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
pentru textul : Box(II) deUn sonet realmente deosebit! Final reușit: "Ferește! Bumerangul, lovind vânat de soi, Se-ntoarce cu osânda iubirii înapoi."
pentru textul : Sonet 146 deplăcerea este de partea mea.sper să mă acomodez uşor.mulţumesc pentru urări.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău de"Nu putem vorbi de o „interpretare” a actorului principal, Pyotr Mamonov, ci mai degrabă de trăirea lui într-un spaţiu unde camera de filmat este doar un martor ce înregistrează tăcut evenimentele."
Citind aceasta fraza, mi-am amintit ca de cate ori am vazut un film rusesc bun, am observat actorii rupti, parca, din viata adevarata. Multi regizori rusi au folosit persoane nealterate de scolile de actorie. Astfel viata autentica a navalit pe ecran.
pentru textul : ”Ostrov” (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El dechill out, Corina! uite cu citatele acestea: caut bărbat cu intenții serioase de a schimba lumea(Blind date) femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' eu ca bărbat cu intenții serioase, mă declar onorat să schimb lumea într-o noapte:) bună definiția asta a ta sui generis a bărbatului...:) again, chill out!:)
pentru textul : caut femeie deun poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
pentru textul : și eu te iubesc deMă bucur că ți-a plăcut. Te mai aștept. tincuța
pentru textul : Viață de-a bușilea deda, multumesc pentru trecere si cuvinte. uneori ma gindeam sa il traduc. dar ma tem. acesta ar fi un test crunt al valorii sau lipsei lui de valoare
pentru textul : generația experimentală ▒ dePagini