Adriana,
e bine așa ca să nu îl supărăm pe Dogaru.
Alina,
realitate? oarecum. altfel imaginația febrilă a autorului. încă nu l-am văzut pe dogaru de iarnă. îl aștept să apară la primăvară, nu vreau sa mă simt vinovat pentru înscenarea din final.
și de ce să ies din casă cînd abia am intrat, vrei să zică lumea că umblă și Popescu de la patru noaptea pe scări ca zăbăucul?
Silvia,
dacă mie îmi lipsește o doagă tu duci lipsă de două. adică îți pui tu mintea cu Dogaru ăsta și îl întorci pe toate fețele? te va saluta fără pic de recunoștință –salut bă! autorul însă apreciază demersul tău.
Un poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
Şi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
se simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
Vina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.
Le monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
Ioana, sa-ti multumesc pentru gestul tau ar fi (si iata este :-) un fapt futil. Insa modul atat de personal in care tu ai comentat aici ma "obliga". Titlul intr-adevar, are menirea de a trimite in comercial, pentruca iata, singura recunosti, voi frumoaselor noastre stiti ce e aceea avon cosmetics! :-) Insa avon, acest nume pe mine m-a fascinat de prima oara de cand l-am auzit, pentru ca este reversul lui "nova". Acum ce este o "nova" pentru unul cu astronomia in gat ca mine e usor de zis, dar poate ca si altii stiu ca o nova este o stea care devine foarte stralucitoare pentru a muri "curand".. in termeni de timp astronomic, desigur... Impartirea la patru este exact ce ai spus tu, simbolistica replicarii desavarsite, nu la doi, ci la doi la puterea a doua... aici ai participat la al meu "big-bang"! Sarutmana, Andu
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
e simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
Emil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
Domnule Mircea Nincu, aprecierile dumneavoastra par flatante, daca nu ar contine subliminal o doza de ironie. imi reproșati în subtext, dacă îmi dau bine seama, ca as fi putin terre a terre și că nu plonjez mereu în transcendent. nu riscați să mă eveluați pe baza unui singur poem. la mulți ani!
Vladimir, din punctul meu de vedere, acesta este poemul cel mai reușit din cele scrise de tine pe Hermeneia. Condensezi și articulezi milimetric, ca un ceasornicar, realități multiple, interioare, imaginare sau nu. În plus, se simt stările, se simte vibrație sufletească, ceea ce în alte poeme rămânea ascuns, aici se dezvăluie. Nu mai simt acea breșă între psyche - instinct - spirit. Aici reușești o îmbinare armonioasă. Nu am nimic de schimbat. Fiecare cuvânt își are locul bine ales. Nimic nu "scapă", nimic nu e disonant. E un poem de "primă pagină" sau de deschidere a unui volum. Remarc: "atunci când diminețile se târăsc pudice pe faleză golite de suflet alerg pe un pod ce desparte pământul urmelor tale de cerul crăpat al Iudeii" Frumos. Așteptam de o vreme să spun limpede asta despre poezia ta.
Cum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
Sunt câteva versuri și imagini cu adevărat memorabile, ca acestea: "trecerea ta mi se lipește de pași ca o apăsare și ca o noapte." Mi-a plăcut poemul și îl apreciez ca pe cel mai bun text al tău citit aici.
Dialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana,
e bine așa ca să nu îl supărăm pe Dogaru.
Alina,
realitate? oarecum. altfel imaginația febrilă a autorului. încă nu l-am văzut pe dogaru de iarnă. îl aștept să apară la primăvară, nu vreau sa mă simt vinovat pentru înscenarea din final.
și de ce să ies din casă cînd abia am intrat, vrei să zică lumea că umblă și Popescu de la patru noaptea pe scări ca zăbăucul?
Silvia,
pentru textul : Dogaru de la cinci dedacă mie îmi lipsește o doagă tu duci lipsă de două. adică îți pui tu mintea cu Dogaru ăsta și îl întorci pe toate fețele? te va saluta fără pic de recunoștință –salut bă! autorul însă apreciază demersul tău.
de neiertat "navalirea" mea cu doi de i, multumesc ochiului tau vigilent ... si incurajarilor tale! :)
pentru textul : reverie fără lăutar deUn poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deŞi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
bucură comentariile de sus, au căzut unde e nevoie, merci pentru apreciere paul, Laurenţiu, Adrian.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare de(am corectat)
se simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
pentru textul : me, myself & shadow deMagna cum laude!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Enjoy the glory of this moment for it is yours!
Felicitari!
x
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deŞi la mulţi ani, Maria!
pentru textul : Mai singură... deŞtiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
pentru textul : Har şi talent deMarina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deVina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 de"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.
Le monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
pentru textul : Aproape de lume/Le monde est proche de"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
pentru textul : fiecare cuvânt este un triumf asupra neantului dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deAm decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture deM-a impresionat asocierea "masinilor prabusite" cu suavul "tremolo de forme".
pentru textul : defectul simplu V demirat și singur, aceasta este viața scribului, un biet ocnaș care își vinde sufletul pentru o peniță de aur... pe hîrtie
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deIoana, sa-ti multumesc pentru gestul tau ar fi (si iata este :-) un fapt futil. Insa modul atat de personal in care tu ai comentat aici ma "obliga". Titlul intr-adevar, are menirea de a trimite in comercial, pentruca iata, singura recunosti, voi frumoaselor noastre stiti ce e aceea avon cosmetics! :-) Insa avon, acest nume pe mine m-a fascinat de prima oara de cand l-am auzit, pentru ca este reversul lui "nova". Acum ce este o "nova" pentru unul cu astronomia in gat ca mine e usor de zis, dar poate ca si altii stiu ca o nova este o stea care devine foarte stralucitoare pentru a muri "curand".. in termeni de timp astronomic, desigur... Impartirea la patru este exact ce ai spus tu, simbolistica replicarii desavarsite, nu la doi, ci la doi la puterea a doua... aici ai participat la al meu "big-bang"! Sarutmana, Andu
pentru textul : avon cosmetics deSe pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
e simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
pentru textul : iertarea după Simion dede fapt, lumea stampelor nu e pindita de imperfectiune, dimpotriva...ai intrat pe teritoriul meu;)
pentru textul : Într-o Iarnă deEmil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
pentru textul : prospecții seismice decred ca omul s-a referit la "."-ul ala nelalocul lui. in rest, optzecismul e ok:) ar fi pacat sa nu mai postezi. viata faina!
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deDomnule Mircea Nincu, aprecierile dumneavoastra par flatante, daca nu ar contine subliminal o doza de ironie. imi reproșati în subtext, dacă îmi dau bine seama, ca as fi putin terre a terre și că nu plonjez mereu în transcendent. nu riscați să mă eveluați pe baza unui singur poem. la mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină deAdrian, rugămintea nu ți-a fost uitată... doar că Iașul nu are nici un răspuns... Apreciez coperta și o felicit pe Dana pentru realizare!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deVladimir, din punctul meu de vedere, acesta este poemul cel mai reușit din cele scrise de tine pe Hermeneia. Condensezi și articulezi milimetric, ca un ceasornicar, realități multiple, interioare, imaginare sau nu. În plus, se simt stările, se simte vibrație sufletească, ceea ce în alte poeme rămânea ascuns, aici se dezvăluie. Nu mai simt acea breșă între psyche - instinct - spirit. Aici reușești o îmbinare armonioasă. Nu am nimic de schimbat. Fiecare cuvânt își are locul bine ales. Nimic nu "scapă", nimic nu e disonant. E un poem de "primă pagină" sau de deschidere a unui volum. Remarc: "atunci când diminețile se târăsc pudice pe faleză golite de suflet alerg pe un pod ce desparte pământul urmelor tale de cerul crăpat al Iudeii" Frumos. Așteptam de o vreme să spun limpede asta despre poezia ta.
pentru textul : Reverie deCum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deSunt câteva versuri și imagini cu adevărat memorabile, ca acestea: "trecerea ta mi se lipește de pași ca o apăsare și ca o noapte." Mi-a plăcut poemul și îl apreciez ca pe cel mai bun text al tău citit aici.
pentru textul : Prea aproape deDialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
pentru textul : Scrisoare dezile de moină –
pentru textul : Renga dedin ultimul țurțure
picură soare
-pământ atârnat-umbră
întoarsă de sub mormânt
A fii cu adevarat simplu e o sarcina insurmontabila. Nu te lasa sistemul. Si modestia e o alta virtute imposibila.
pentru textul : crabii dePagini