Draga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
Cei mai buni compozitori si maestrii in muzica sunt... barbati. :) Nici aici nu te pot acuza, Virgil. :) Nu eu. Nu situ cine si daca va putea. Si nu asta e esential. Sa scriem cu adevarat, bine. Sara buna, acum imi ofer un respiro, un intermezzo. :)
text realmente slăbuț. dar nu îmi fac iluzii că autorul lui va înțelege sau accepta asta. orgoliul este o carapace rezistentă.
iar dacă cineva va crede că versuri precum „scriu poemul fără de sfârşit” sau „poemul beznelor intrate în rutină”, sau „cât de greu este să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi”, sau „poemul la care numai moartea are drepturi de autor” se ridică dincolo de farmecul unui șlagăr obosit atunci cu siguranță acest text este de o valoare inestimabilă.
singura chestie care trece dincolo de o scriitură de novice sînt versurile „moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.
stiu ca tb sa fii suparat pe mine (sper ca da). intotdeauna m-am intrebat daca iubirea e o bunavestire si, mai ales, cat importa, aici, demersul coercitiv. si teleologia implicata.... al dvs, francisc
un text plăcut. aproape duios. singurul lucru care mă încurcă este lipsa punctuaţiei în prima parte şi apariţia acesteia în penultima strofă.regula spune că ori peste tot, ori deloc.
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
Adriana, un parfum - ușor stănescian(de, izvoare comune) ce stă bine doinei tale și nu-i strică curgerea. Nu e de ici, de colo, să scrii un poem atât de limpede, care mai e și interesant, fără fără artificiul ambiguității - ce sufocă, pare-se, textele multora, lipsindu-le de profunzime. Pentru prozodie, fără cusur - zicem noi, și pentru următoarele patru versuri: mai adastă ceas de-o ploaie să-mi torc liniștea-n odaie mai rămâi preț de-un avânt să-ți țes haină din cuvânt "Doină brumărie" merită, pe deplin, aprecierea noastră. Cu amiciție,
Călin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
Așa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
S-ar putea ca uneori să exagerez, să nu privim la fel lucrurile. Dar mă gândesc uneori că poate te vei întreba data viitoare când vei vrea să scrii un comentariu "Dar dacă Bianca iar va exagera și va considera că am sărit calul?", și poate vei încerca să privești cu alți ochi ce ai scris. Și poate astfel făcând, intervențiile mele nu-și vor mai avea sensul, și nu vei mai avea ocazia să-mi spui că am exagerat. Ceea ce îmi doresc cel mai mult. Eu încerc de fiecare dată să privesc și din perspectiva celui care a scris, mi-aș dori ca și noi, care scriem comentarii, să ne gândim și la cei care ne citesc. PS Am citit articolul lui Bogdan cu interes și plăcere, e bine scris și cu tonul care ne lipsește în general în media, unde dacă se aruncă eventual cu pietre se aruncă numai în alții, pe când, așa cum a remarcat și Andu, aici textul ne pune pe toți în aceeași oală și ne spune cât de jalnici suntem cu toții (pe principiul, care mie îmi place, că la război nu există victime nevinovate). Iar comentariul lui Andu, că tot mă întreba, m-a făcut să zâmbesc, până la faza cu pricina. Ceea ce înseamnă că nu o analiză literară scorțoasă îmi doream, ci exact ce a ieșit, fără vulgarismul cu pricina doar. Asta așa, ca să nu te întreb și eu acum cine are ochelari de cal acum, dacă ai considerat că ți-am desființat întreg comentariul și n-ai observat că m-am referit doar la un amărât de cuvânt, bată-l vina, că e în dicționar, cred.
Întrebarea mea a fost cu privire la măsura în care autorul a ales cu atenţie încadrarea (mai ales că acum fiecare poate să îşi administreze acest lucru fără probleme).
Dar ca poezie eu o consider reusită. Tocmai stridenţa acelui sunet răpăitor pe acoperiş în "dialog" de atmosferă cu "umbrele plumburii" fac farmecul acestul text.
Virgil, felicitări din suflet. Din nefericire mi-e imposibil să ajung în Iași în acea perioadă, dar voi fi cu gandul la voi. Încă o dată, respectul meu pentru evitarea compromisurilor culturale. Cu respect, Bogdan
o poezie foarte frumoasa. mi-a placut.timpul nu-mi permite sa ma opresc mai mult asupra ei. mi-a placut ca vei zidi intr-un bob de piper partea umbrita din tine. de asemenea versurile:"pînă cînd pe nume mă vei striga/doar să mă întorc o clipă femeie/din naufragiul literelor/grea de polen". nu pot sa nu le mentionez si pe urmatoarele:"un arbore pîlpîie noaptea/prin cămările sufletului golindu-mă/" si daca stau si ma gandesc aproape ca ti-am citat toata poezia, doar ca in ceea ce am reprodus aici e o incarcatura poetica mai mare. o poezie placuta de la inceput pana la capat, fara nimic care sa deranjeze, simbolurile se leaga intre ele, formand un intreg.am sa revin.
Daniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
Ai avea dreptate daca varianta propusa de tine ar reflecta ceea ce voiam sa spun. Dar nu e asa...E gandit ,,sablonul" acela. Ca si aliteratiile de la sfarsit. Daca nu sunt perfecte, asta e - nepriceperea mea e de vina. Dar sunetele repetate si/sau alaturate au un sens: imi transmit emotia . Multumesc pentru atentie!
e o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Draga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deCei mai buni compozitori si maestrii in muzica sunt... barbati. :) Nici aici nu te pot acuza, Virgil. :) Nu eu. Nu situ cine si daca va putea. Si nu asta e esential. Sa scriem cu adevarat, bine. Sara buna, acum imi ofer un respiro, un intermezzo. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai detext realmente slăbuț. dar nu îmi fac iluzii că autorul lui va înțelege sau accepta asta. orgoliul este o carapace rezistentă.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deiar dacă cineva va crede că versuri precum „scriu poemul fără de sfârşit” sau „poemul beznelor intrate în rutină”, sau „cât de greu este să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi”, sau „poemul la care numai moartea are drepturi de autor” se ridică dincolo de farmecul unui șlagăr obosit atunci cu siguranță acest text este de o valoare inestimabilă.
singura chestie care trece dincolo de o scriitură de novice sînt versurile „moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.
stiu ca tb sa fii suparat pe mine (sper ca da). intotdeauna m-am intrebat daca iubirea e o bunavestire si, mai ales, cat importa, aici, demersul coercitiv. si teleologia implicata.... al dvs, francisc
pentru textul : Bunavestire deun text plăcut. aproape duios. singurul lucru care mă încurcă este lipsa punctuaţiei în prima parte şi apariţia acesteia în penultima strofă.regula spune că ori peste tot, ori deloc.
"poate de la o eclipsă". final tuşant.
pentru textul : Moonlight redemption deFelicitări, mă bucur pentru cartea ta, este minunată! O așteptam de mult... Îți doresc un an bun, cu drag! La mulți ani tuturor!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deNu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
pentru textul : centrul lumei dechiar dacă am citit în grabă acest text trebuie să îl remarc.
pentru textul : O. M. deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic deîntre mișcare și mișcare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deochii inrositi de lumina
parul impletit cocon
metamorfoza mai indelungata
decat libertatea fluturelui
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
pentru textul : Crepuscul de...may that grass stay always raw between circles and beyond...it's all that matters:)
pentru textul : Time decheers!
:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
pentru textul : arie de acoperire deAbuzez iar.
pentru textul : Stai deO pot face, întrucât ÎMI AUTOSUSPEND CONTUL.
Cu nimic nu mă ajutați. Pierdere de vreme.
Toată poezia e un joc de cuvinte. E pentru cei care au probleme cu dicția?
pentru textul : Vasari deAdriana, un parfum - ușor stănescian(de, izvoare comune) ce stă bine doinei tale și nu-i strică curgerea. Nu e de ici, de colo, să scrii un poem atât de limpede, care mai e și interesant, fără fără artificiul ambiguității - ce sufocă, pare-se, textele multora, lipsindu-le de profunzime. Pentru prozodie, fără cusur - zicem noi, și pentru următoarele patru versuri: mai adastă ceas de-o ploaie să-mi torc liniștea-n odaie mai rămâi preț de-un avânt să-ți țes haină din cuvânt "Doină brumărie" merită, pe deplin, aprecierea noastră. Cu amiciție,
pentru textul : Doină brumărie deerata: "nu stiam ca exista hermeneia". Asta e. Nu-s perfecta. Nici nu as vrea sa fiu! tot Violeta
pentru textul : Șoapte deCălin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
pentru textul : Tango deAșa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
pentru textul : candelabrele deS-ar putea ca uneori să exagerez, să nu privim la fel lucrurile. Dar mă gândesc uneori că poate te vei întreba data viitoare când vei vrea să scrii un comentariu "Dar dacă Bianca iar va exagera și va considera că am sărit calul?", și poate vei încerca să privești cu alți ochi ce ai scris. Și poate astfel făcând, intervențiile mele nu-și vor mai avea sensul, și nu vei mai avea ocazia să-mi spui că am exagerat. Ceea ce îmi doresc cel mai mult. Eu încerc de fiecare dată să privesc și din perspectiva celui care a scris, mi-aș dori ca și noi, care scriem comentarii, să ne gândim și la cei care ne citesc. PS Am citit articolul lui Bogdan cu interes și plăcere, e bine scris și cu tonul care ne lipsește în general în media, unde dacă se aruncă eventual cu pietre se aruncă numai în alții, pe când, așa cum a remarcat și Andu, aici textul ne pune pe toți în aceeași oală și ne spune cât de jalnici suntem cu toții (pe principiul, care mie îmi place, că la război nu există victime nevinovate). Iar comentariul lui Andu, că tot mă întreba, m-a făcut să zâmbesc, până la faza cu pricina. Ceea ce înseamnă că nu o analiză literară scorțoasă îmi doream, ci exact ce a ieșit, fără vulgarismul cu pricina doar. Asta așa, ca să nu te întreb și eu acum cine are ochelari de cal acum, dacă ai considerat că ți-am desființat întreg comentariul și n-ai observat că m-am referit doar la un amărât de cuvânt, bată-l vina, că e în dicționar, cred.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deÎntrebarea mea a fost cu privire la măsura în care autorul a ales cu atenţie încadrarea (mai ales că acum fiecare poate să îşi administreze acest lucru fără probleme).
pentru textul : ascultând ploaia deDar ca poezie eu o consider reusită. Tocmai stridenţa acelui sunet răpăitor pe acoperiş în "dialog" de atmosferă cu "umbrele plumburii" fac farmecul acestul text.
știi la ce aș renunța? Uite la versurile 2, 3. Și la ultima parte. Aș lăsa-o în coada peștelui. și nu aveai dreptate, chiar este o scriere super ok.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath deVirgil, felicitări din suflet. Din nefericire mi-e imposibil să ajung în Iași în acea perioadă, dar voi fi cu gandul la voi. Încă o dată, respectul meu pentru evitarea compromisurilor culturale. Cu respect, Bogdan
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deEcaterina, multumesc pentru salut. Si eu sper acelasi lucru.
pentru textul : hermeneia 2.0 dee un text, frumos, liniștit. aceeași voce plăcută care te îndeamnă la meditație. mi-a plăcut mult prima strofă.
pentru textul : puzzle deo poezie foarte frumoasa. mi-a placut.timpul nu-mi permite sa ma opresc mai mult asupra ei. mi-a placut ca vei zidi intr-un bob de piper partea umbrita din tine. de asemenea versurile:"pînă cînd pe nume mă vei striga/doar să mă întorc o clipă femeie/din naufragiul literelor/grea de polen". nu pot sa nu le mentionez si pe urmatoarele:"un arbore pîlpîie noaptea/prin cămările sufletului golindu-mă/" si daca stau si ma gandesc aproape ca ti-am citat toata poezia, doar ca in ceea ce am reprodus aici e o incarcatura poetica mai mare. o poezie placuta de la inceput pana la capat, fara nimic care sa deranjeze, simbolurile se leaga intre ele, formand un intreg.am sa revin.
pentru textul : arborele de piper deDaniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
pentru textul : Atletism şi alte mâzgălituri deAi avea dreptate daca varianta propusa de tine ar reflecta ceea ce voiam sa spun. Dar nu e asa...E gandit ,,sablonul" acela. Ca si aliteratiile de la sfarsit. Daca nu sunt perfecte, asta e - nepriceperea mea e de vina. Dar sunetele repetate si/sau alaturate au un sens: imi transmit emotia . Multumesc pentru atentie!
pentru textul : Ecolocație deAdriana, sper ca intr-un alt poem ne vei spune si CUM sa ne ferim de acest cumplit blestem. Deocamdata, am citit si am scuipat in san :-) Bobadil.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului dee o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor... desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit... finalul are ceva apoteotic: "atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată ridicându-se ca un dirijabil luminiscent cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă era înspăimântător de frumoasă și ne privea mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge." poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu... cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale". tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
pentru textul : moartea înmiresmată dePagini