A fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
am citit. Știi Cristian, trist este nu să nu poți scrie poezie. Trist este să nu îți dai seama. Ce e textul ăsta ce vrei cu el? Ar fi trebuit să ajungă în Șantier și cu și fără iutub. E poezie la fel de mult cît un ponei e El Zorab. Ce e cu lacrimile de lotus acolo? Pe cine vrei să aburești?
Singura expresie care te face să te oprești puțin este „miros de struguri chinuiţi în teasc”.
Și ce e cu închisul contului? Crezi că mă impresionezi cu histrionisme din astea? Mai bine pune mîna și scrie, dacă poți.
Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
textul mi se pare slab. sau un fel de text despre care trebuie sa spun asa nu se face poezie. cred ca exista o parere gresita de partea autorului cum ca putem arunca niste cuvinte oricum "ne vine" (cam ca pe zaruri) si ce iese este poezie. cam ca in povestea cu taieturile din ziar. dar nu. nu este asa. am citit prima strofa si nici n-am inteles si nici nu am simtit nimic. pentru ca am fost deschis la ambele optiuni. senzatia este de brambureala a vocabularului. dar nu te face sa percepi ceva. chiar ci "paradoxurile" de genul "zornaie tacerile" sau "amintirile in mars fortat" par fie supra-uzate sau quasi-ridicole. ce cauta canibalii acolo? ce sint cartile de... piatra? ce rost au crematoriile... sub poduri? pura brambureala. si o spun cu toata convingerea. asta nu e nici text postmodernist (asa cum gresit ar fi tentati unii sa gindeasca) si nici suprarealist sau simbolist. este o zdranganeala. strofa a doua incepe ceva mai bine. remarc ceva ce mi-a placut in mod deosebit: "monezile vechi ale cuvintelor simple". asta e o metafora care merita un text muuult mai bun. pacat de ea ca se iroseste aici. pentru ca mai apoi apar banalitati cu "poeme incrustate" si cu explicativul "din care să-ți alegi pandantive cercei brățări și inele" strofa a treia devine o smotoceala amoroasa la care aproape am ajuns sa fac alergie (cu "iubite") si pe care am intilnit-o mai mult pe la damele "poetese" de pe siteurile literare. chestii siropoase. si apoi explicativul "ce a devenit o piatră albă și spongioasă" parca venit de la o catedra de biologie marina. slab.
Am revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
Un poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
Ioana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
E un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
am introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
queen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
ma gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
cezar există o diferență între a nu avea talent și a nu avea inspirație. un om care scrie poezie poate cu siguranță sa aibă zile proaste. și texte proaste. un om care nu știe sau nu poate să scrie poezie nu are nici măcar un text bun. sau chiar dacă îl are este o excepție. pentru primul excepția este textul prost. pentru al doilea excepția este textul bun. întrebarea care ar trebui să ți-o pui nu este de ce unii își versifică legitimațiile ci dacă tu poți scrie poezie. fiindcă dacă tu nu poți atunci este absolut irelevant ce fac alții.
Şi se transformă-n vorbe-ngăimate
În acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă: Şi se transformă-n vorbe îngăimate
Iulia, nu prea fac eu caz de cacofonii dar " în noaptea adâncă ca şi cum ai" chiar suna cam aiurea.
iar expresia "scriu cu pieptul" suna... tot aiurea. adica am incercat sa imi imaginez. apoi am incercat sa nu imi imaginez. si tot prost a iesit. mi se pare un text scris cam asa la repezeala.
Adrian, aș fi curios cum l-ai lămuri pe Nichita să-și rescrie versurile:
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora
poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști...
în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând...
știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută.
sper că nu sunt înțeles greșit. apreciez efortul tău depus aici!
măi sanda panda, de ce nu-ți dai ție un avertisment pentru superficialitate? ai venit și te-ai hlizit la fel ca yester pe sub textul meu, fără argumente poetice fără idei fără viziuni... acum apari sobră și legiuitoare. bla bla. am impresia că am ales greșit să vin pe acest site după o oarecare pauză de virtual. mi-am tot făcut speranțe că dacă este condus de virgil am niște "garanții"... eu mi-am văzut de oile mele, nu am deranjat pe nimeni, însă cine mă cunoaște bine știe că nu o să permit nimănui să vină sub textele mele să facă chat, flirturi, sau să dea verdicte fără o bază solidă și alte chestii care nu au legătură cu literatura... am fost provocat. comm-urile de mai sus sunt o dovadă elocventă. dacă voi credeți că e drept să aruncați cu avertismente așa ca la zaruri mi-e teamă că așa cum am venit o să și plec.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o poezie în stilul tău sensibil... o rugăciune pentru cel strivit între "roțile timpului", fiecare din noi ne putem regăsi aici...
pentru textul : rugă devoi astepta pozele.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu devoi risca generozitatea mainii cu degete rasfirate. oricum va ramane singura penita. ce poet crezi tu ca mai apreciaza viata boema de baraca?:)
pentru textul : la baraca deRegret excluderea lui Boba. Pacat ca nu s-a limitat (doar) la postarea de poezii.
pentru textul : poem single deA fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
pentru textul : nălucile deCezar, tu scrii textele direct pe site? Sau: tu îţi citeşti "poeziile" după ce le postezi?
pentru textul : Tărâmul nimănui debv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
pentru textul : strada cu nume de bere deam citit. Știi Cristian, trist este nu să nu poți scrie poezie. Trist este să nu îți dai seama. Ce e textul ăsta ce vrei cu el? Ar fi trebuit să ajungă în Șantier și cu și fără iutub. E poezie la fel de mult cît un ponei e El Zorab. Ce e cu lacrimile de lotus acolo? Pe cine vrei să aburești?
pentru textul : Întoarcerea toamnei deSingura expresie care te face să te oprești puțin este „miros de struguri chinuiţi în teasc”.
Și ce e cu închisul contului? Crezi că mă impresionezi cu histrionisme din astea? Mai bine pune mîna și scrie, dacă poți.
Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deTe-am rugat să fii rațională și să-ți ceri scuze, nu-mi mai răstălmăci cuvintele. Dacă nu-ți ceri scuze, părăsesc Hermeneia. Definitiv.
pentru textul : e bună tipa detextul mi se pare slab. sau un fel de text despre care trebuie sa spun asa nu se face poezie. cred ca exista o parere gresita de partea autorului cum ca putem arunca niste cuvinte oricum "ne vine" (cam ca pe zaruri) si ce iese este poezie. cam ca in povestea cu taieturile din ziar. dar nu. nu este asa. am citit prima strofa si nici n-am inteles si nici nu am simtit nimic. pentru ca am fost deschis la ambele optiuni. senzatia este de brambureala a vocabularului. dar nu te face sa percepi ceva. chiar ci "paradoxurile" de genul "zornaie tacerile" sau "amintirile in mars fortat" par fie supra-uzate sau quasi-ridicole. ce cauta canibalii acolo? ce sint cartile de... piatra? ce rost au crematoriile... sub poduri? pura brambureala. si o spun cu toata convingerea. asta nu e nici text postmodernist (asa cum gresit ar fi tentati unii sa gindeasca) si nici suprarealist sau simbolist. este o zdranganeala. strofa a doua incepe ceva mai bine. remarc ceva ce mi-a placut in mod deosebit: "monezile vechi ale cuvintelor simple". asta e o metafora care merita un text muuult mai bun. pacat de ea ca se iroseste aici. pentru ca mai apoi apar banalitati cu "poeme incrustate" si cu explicativul "din care să-ți alegi pandantive cercei brățări și inele" strofa a treia devine o smotoceala amoroasa la care aproape am ajuns sa fac alergie (cu "iubite") si pe care am intilnit-o mai mult pe la damele "poetese" de pe siteurile literare. chestii siropoase. si apoi explicativul "ce a devenit o piatră albă și spongioasă" parca venit de la o catedra de biologie marina. slab.
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii defelicitari, sebi :)
pentru textul : viaţa a învins depentru mine prind bine descinderile tale.am modificat și finalul. te deranja acel "ează", cred.
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine deAm revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
pentru textul : La Méditerranée deUn poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
pentru textul : dar totul se termină deo initiativa laudabila, felicitari!
pentru textul : Romul Munteanu comemorat la Călan deIoana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deÎmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
pentru textul : Teenage angst depe care (din nefericire) îl înțeleg...
mai bine zis, înțeleg sentimentul din care s-a născut.
(Virgil, cred ca e un tipo în strofa a șasea. și... parcă aș renunța la unul din seria de „de-uri” din ultima strofă... dacă mi-e îngăduită sugestia)
pentru textul : antirevelație deSi eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deE un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei deam introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
pentru textul : pesimiste I dequeen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
pentru textul : das Marienleben dema gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
pentru textul : Trenul de noapte deputem fi reciclați. sau nu
pentru textul : rece liniște decezar există o diferență între a nu avea talent și a nu avea inspirație. un om care scrie poezie poate cu siguranță sa aibă zile proaste. și texte proaste. un om care nu știe sau nu poate să scrie poezie nu are nici măcar un text bun. sau chiar dacă îl are este o excepție. pentru primul excepția este textul prost. pentru al doilea excepția este textul bun. întrebarea care ar trebui să ți-o pui nu este de ce unii își versifică legitimațiile ci dacă tu poți scrie poezie. fiindcă dacă tu nu poți atunci este absolut irelevant ce fac alții.
pentru textul : iarna deŞi se transformă-n vorbe-ngăimate
pentru textul : vorbe deÎn acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă:
Şi se transformă-n vorbe îngăimate
Iulia, nu prea fac eu caz de cacofonii dar " în noaptea adâncă ca şi cum ai" chiar suna cam aiurea.
pentru textul : poetul deiar expresia "scriu cu pieptul" suna... tot aiurea. adica am incercat sa imi imaginez. apoi am incercat sa nu imi imaginez. si tot prost a iesit. mi se pare un text scris cam asa la repezeala.
Adrian, aș fi curios cum l-ai lămuri pe Nichita să-și rescrie versurile:
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora
poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști...
pentru textul : Mai singură... deîn fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând...
știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută.
sper că nu sunt înțeles greșit. apreciez efortul tău depus aici!
măi sanda panda, de ce nu-ți dai ție un avertisment pentru superficialitate? ai venit și te-ai hlizit la fel ca yester pe sub textul meu, fără argumente poetice fără idei fără viziuni... acum apari sobră și legiuitoare. bla bla. am impresia că am ales greșit să vin pe acest site după o oarecare pauză de virtual. mi-am tot făcut speranțe că dacă este condus de virgil am niște "garanții"... eu mi-am văzut de oile mele, nu am deranjat pe nimeni, însă cine mă cunoaște bine știe că nu o să permit nimănui să vină sub textele mele să facă chat, flirturi, sau să dea verdicte fără o bază solidă și alte chestii care nu au legătură cu literatura... am fost provocat. comm-urile de mai sus sunt o dovadă elocventă. dacă voi credeți că e drept să aruncați cu avertismente așa ca la zaruri mi-e teamă că așa cum am venit o să și plec.
pentru textul : apa trece, pietrele trec dePagini