Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
Cândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
Poate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
katya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
nu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
I like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
primul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
in sprijinul poeziei nu poti veni cu argumente, asta e clar... dar eu nu conving pe nimeni ca scriu poezie, eu doar scriu... si nu ma deranjeaza o parere ci tonul categoric, absolut ... faptul ca cineva se crede indreptatit sa dea, nu sfaturi, ci sa impuna reguli, asta mi se pare o greseala, in poezie nu exista reguli scrise, poate doar un simt, sau poate har ... a lua la disecat un vers sau o poezie, nu tine decat de dispozitia cuiva de a ridica sau de a desfinta un text, mai ales cand detii cunostintele necesare ... eu lucrez cu metafora, e stilul meu, nu stiu daca e bine sau rau, o sa ma edific si in functie de parerile pe care le primesc, dar deocamdata am doua pareri contradictorii pe acest text... de fapt, ce e poezia? poate sa-mi spuna cineva?
cailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.
felicitari organizatorilor, castigatorilor si tuturor participantilor. „vintage collection” si „jazz ambiental” au fost printre preferatele mele, sincer m-as fi asteptat sa castige una dintre ele. dar, gusturile nu se discuta! :) literatura este fara doar si poate unul dintre domeniile cele mai supuse subiectivitatii:)
draga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
scriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
eu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
cred ca am putea duce o polemica fructuoasa, fie si in sensul unei clarificari personale, daca putem reface drumul acestei relatii (filosofie-poezie) care incepe in antichitate si se termina in PoMo. apoi, ar fi ok daca am pune, deocamdata, intre paranteze atitudinea pozitivista si cea privind analitica limbajului, in sensul discutarii problemei si nu atat a limbajului si a termenilor care exprima problema. s-o facem adica fenomenologica si daca se va obiecta ab initio ca nu poti ataca problema fara definitii exacte mai ales ca problema pare a fi una de limbaj, adaug ca nu pot acorda credit maniei definitiilor si a reductionismului filosofiei analitice cat timp definitia definitiilor implica un regressum ad infinitum iar filosofia analitica isi are hibele si aporiile sale. in plus, sa nu uitam importanta argumentarii si a retoricii in argumentare, cat timp vorbim despre grade de adevar si conjecturi. asa ca departe de a fi superfluu, discursul retoric traduce nu atat convingeri cat mai degraba pre-judecati care fundamenteaza in fapt tipul de discurs caruia ii acordam increderea noastra; adica pre-judecatile noastre nu sunt altceva decat radacinile solului in care crestem
dragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
Eu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
pentru textul : It is possible to die deCândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor dePoate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
pentru textul : defectul simplu VII dejohn barry, Cristina. mersi!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deprintre atâtea și atâtea exerciții am mai făcut aici împreună încă unul
pentru textul : admirația ca senzație fizică dechiar dacă tastatura îmi mai joacă feste
mulțumesc
Mie în mare parte mi-a plăcut. Am remarcat chiar versuri frumoase. E un început. Succes, Cezar
pentru textul : Alean alb dedaca schimbi primele doua versuri intre ele ce-ti da? un fel de ars poetica.
pentru textul : ars poetica II dekatya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
pentru textul : Mama denu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
pentru textul : Răsare deI like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
pentru textul : baobabul deprimul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
pentru textul : Gura murmură tăcere deprin ce e placut, Adriana?
pentru textul : canal indisponibil dee temporară
pentru textul : turtle blues deChestii:
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Salutări din Iaşi!
pentru textul : oceans house mirror dein sprijinul poeziei nu poti veni cu argumente, asta e clar... dar eu nu conving pe nimeni ca scriu poezie, eu doar scriu... si nu ma deranjeaza o parere ci tonul categoric, absolut ... faptul ca cineva se crede indreptatit sa dea, nu sfaturi, ci sa impuna reguli, asta mi se pare o greseala, in poezie nu exista reguli scrise, poate doar un simt, sau poate har ... a lua la disecat un vers sau o poezie, nu tine decat de dispozitia cuiva de a ridica sau de a desfinta un text, mai ales cand detii cunostintele necesare ... eu lucrez cu metafora, e stilul meu, nu stiu daca e bine sau rau, o sa ma edific si in functie de parerile pe care le primesc, dar deocamdata am doua pareri contradictorii pe acest text... de fapt, ce e poezia? poate sa-mi spuna cineva?
pentru textul : la marginea ochiului care visează decailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine defelicitari organizatorilor, castigatorilor si tuturor participantilor. „vintage collection” si „jazz ambiental” au fost printre preferatele mele, sincer m-as fi asteptat sa castige una dintre ele. dar, gusturile nu se discuta! :) literatura este fara doar si poate unul dintre domeniile cele mai supuse subiectivitatii:)
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 dedraga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
pentru textul : dimineți violet descriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deeu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
Si-au zburat caii de fier spre lunile de fiere .
pentru textul : noaptea cailor de fier dezumzetul e baza:). un poem fain!
în urmă speranţe disperări nu
dinaintea viespilor în roi
ceva nu-i bine
privită pieziş
încremenirea aceasta la mijloc de drum
are ceva din siguranţa dansatorului
pe sârmă
totul devine firesc
înveţi să pătrunzi
în cele mai strâmte poveşti
adormi
cu zumzetul
lipit de diafragmă
sunt lucruri despre care se tace
aşa cum respiri
umerii tăi
pot face unghi drept
cu firul de plumb
doar în trecere... titlul îmi place ff mult si poemul îl văd mai scuturat de idei care se repetă... asta am încercat...
pentru textul : uitarea, constanta balansului deMulţumesc frumos!
pentru textul : Epitaf deNu ma simt deloc în pericol...
bobadil, poate ai „organizat, jurizat și plătit”. dar nu aici. așa că nu are niciun rost toată abureala asta.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deProbabil asupra ta.Nu am nimic împotriva ei. Mă lasă rece!
pentru textul : Vrăjitorie decred ca am putea duce o polemica fructuoasa, fie si in sensul unei clarificari personale, daca putem reface drumul acestei relatii (filosofie-poezie) care incepe in antichitate si se termina in PoMo. apoi, ar fi ok daca am pune, deocamdata, intre paranteze atitudinea pozitivista si cea privind analitica limbajului, in sensul discutarii problemei si nu atat a limbajului si a termenilor care exprima problema. s-o facem adica fenomenologica si daca se va obiecta ab initio ca nu poti ataca problema fara definitii exacte mai ales ca problema pare a fi una de limbaj, adaug ca nu pot acorda credit maniei definitiilor si a reductionismului filosofiei analitice cat timp definitia definitiilor implica un regressum ad infinitum iar filosofia analitica isi are hibele si aporiile sale. in plus, sa nu uitam importanta argumentarii si a retoricii in argumentare, cat timp vorbim despre grade de adevar si conjecturi. asa ca departe de a fi superfluu, discursul retoric traduce nu atat convingeri cat mai degraba pre-judecati care fundamenteaza in fapt tipul de discurs caruia ii acordam increderea noastra; adica pre-judecatile noastre nu sunt altceva decat radacinile solului in care crestem
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deca să evit titlul: Bravo, Raluca și mulțumesc! Adrian, Vlad... asemenea!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! dedragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dea se citi gâze în afirmația de mai sus ”gâze și Dumnezeu”. sensul nu suferă oricum modificări.
pentru textul : sunt liber dear fi interesant sa participi la "Concurs de texte dramatice, în cadrul Intîlnirilor Teatrale Berlineze 2007"; ai avea sanse.
pentru textul : Teatru Scurt deEu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
pentru textul : înmugureşti deAndu
Pagini