cami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
Bun poem, are atmosfera si chiar o componenta vizuala destul de accentuata. N-am inteles prea bine exprimarea din "si de la o vreme fireasca", sa fie vremea asta fireasca adica nu e nefireasca... sau fuga sa fie "fireasca"... oricum, ceva e in neregula cu sintagma aia din final. Cred ca mai simplu si mai clar ar fi "nu mai zic de fuga după primul vagon și fireasca la o vreme după ultimul " Placut, Andu
Alina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
tare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
mulţumesc pentru comentarii.
Nicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
... e de la sine înțeles că acest comentariu mă onorează... dar mă și obligă:)! mulțumesc Virgil! ești un fin observator. nu credeam să remarce dintr-o privire cineva data. și fiindcă e prima oară când am o asemenea onoare de a avea un text remarcat de tine (și cu finuță ironie în entuziasm), pot să spun că de mult și la multe texte îți vroiam părerea. am de învățat. însă am ales, nevoit, să o fac prin lectură și observație.thks again! cu gânduri bune, paul
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
citesc şi recitesc ajung la concluzia că-ţi dau dreptate. dacă intru şi apoi mă răzgândesc, legea gravitaţiei n-are ce căuta acolo. nu ar fi vorba de epatare, era o încercare de poetizare, dar mă mulţumesc fără ea. thanks, man!
eroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
Cristina, mulțumesc pentru citire și semn. Așa cum am mai zis, acel cuvânt figurează într-un context care exprimă o bună doză de autoirunie(gură-cască, cur, holbat etc etc), sau cel asta și-a propus autorul. Și e vorba un cuvânt și un context asumat. Tot așa cum îmi asum și texte mai slabe și mai puțin reușite. Nu șterg nimic. Deocmdată. Oricum, nu ne aflăm în incinta unei reviste, ci pe un atelier literar. Asta înseamnă discuții, critici, dezbateri. Orice text publicat aici poate fi și este atacabil.
Are un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
Am observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
imi par extrem de interesante astfel de imagini. dincolo de interpretarile de filosofia pe care o poarta, atuul lor consta cred in mesajul transmis, in ideea fragilitatii si comuniunii care ne caracterizeaza ca fiinte libere.solidificate, chiar impietrite, dar cu speranta evadarii felicitari, domnu!
voinice, nu trebuie sa renunti asa usor. cît despre textul de față, îmi place. e foarte concentrat, profund, cu tîlc. asta chiar daca privesti lucrurile oarecum diferit de cum le vad eu
Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
ar fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
Ecaterina, ai dreptate în privința clarității, dar poezia actuală nu trebuie să ofere totul cititorului, e treaba lui că înțelege altfel, poate, anumite aspecte, așa cum spuneam. Părerea mea e că nu trebuie să spun tot, chiar dacă ție ți-ar plăcea și ar fi mult mai simplu de citit. Acolo unde simți nevoia, poți adăuga, atunci când citești, câte ceva. Ultimele trei versuri sunt foarte importante în ceea ce mă privește, așa cum am mai spus, poezia e prima dintr-un ciclu. Că nu ai înstelat-o, nu-i niciun necaz, cel puțin din punctul meu de vedere. E adevărat că mi-ar fi plăcut, dar, asta nu înseamnă că chiar ar fi trebuit să se și întâmple. Mulțumiri pentru promptitudinea răspunsului. Te mai aștept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
pentru textul : pictograme (1) deAdriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
Ca intodeauna, Profetule! Am re-incadrat
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deBun poem, are atmosfera si chiar o componenta vizuala destul de accentuata. N-am inteles prea bine exprimarea din "si de la o vreme fireasca", sa fie vremea asta fireasca adica nu e nefireasca... sau fuga sa fie "fireasca"... oricum, ceva e in neregula cu sintagma aia din final. Cred ca mai simplu si mai clar ar fi "nu mai zic de fuga după primul vagon și fireasca la o vreme după ultimul " Placut, Andu
pentru textul : umbrele cu oameni deAlina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur detare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
mulţumesc pentru comentarii.
pentru textul : îngeri şi marmeladă deNicodem, te rog să-mi dai voie să nu te cred. vt cine e vlad turburea sau Virgil Titarenco? glumesc fireşte, mulţumesc domnule!
Kalipeto,
am văzut şi eu dar cu siguranţă colega noastră nu asta a vrut să spună.
bucură comentariu tău, alex, merci pentru lectură şi vizită.
pentru textul : doi dete aştept
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
pentru textul : turtle blues de... e de la sine înțeles că acest comentariu mă onorează... dar mă și obligă:)! mulțumesc Virgil! ești un fin observator. nu credeam să remarce dintr-o privire cineva data. și fiindcă e prima oară când am o asemenea onoare de a avea un text remarcat de tine (și cu finuță ironie în entuziasm), pot să spun că de mult și la multe texte îți vroiam părerea. am de învățat. însă am ales, nevoit, să o fac prin lectură și observație.thks again! cu gânduri bune, paul
pentru textul : țigară cu fum de caise deidei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
pentru textul : în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecați decitesc şi recitesc ajung la concluzia că-ţi dau dreptate. dacă intru şi apoi mă răzgândesc, legea gravitaţiei n-are ce căuta acolo. nu ar fi vorba de epatare, era o încercare de poetizare, dar mă mulţumesc fără ea. thanks, man!
pentru textul : pe o altă patină deeroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
pentru textul : nici un fel de sfinx dete-am citit, bobadile, dar ... no satisfaction. imi pare bine ca ai incredere in ceea ce scriu.
pentru textul : no satisfaction deCristina, mulțumesc pentru citire și semn. Așa cum am mai zis, acel cuvânt figurează într-un context care exprimă o bună doză de autoirunie(gură-cască, cur, holbat etc etc), sau cel asta și-a propus autorul. Și e vorba un cuvânt și un context asumat. Tot așa cum îmi asum și texte mai slabe și mai puțin reușite. Nu șterg nimic. Deocmdată. Oricum, nu ne aflăm în incinta unei reviste, ci pe un atelier literar. Asta înseamnă discuții, critici, dezbateri. Orice text publicat aici poate fi și este atacabil.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deNu mai daţi peniţe la texte slabe.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deAre un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
pentru textul : via sepia deAm observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
pentru textul : Podul Grant deDe care Iacob vorbesti?
pentru textul : Cei trei Iacob deremarc un ritm care pare neobisnuit pentru toamna dar poate de aceea intriga
pentru textul : Ecou deimi par extrem de interesante astfel de imagini. dincolo de interpretarile de filosofia pe care o poarta, atuul lor consta cred in mesajul transmis, in ideea fragilitatii si comuniunii care ne caracterizeaza ca fiinte libere.solidificate, chiar impietrite, dar cu speranta evadarii felicitari, domnu!
pentru textul : escape demultumesc de incurajare si de directia sugerata.
pentru textul : Despărțire deun poem prea clișeistic, aceleași substantive, verbe, frazarea ineficientă pentru poem... mai lucrează, e un text de șantier... cred.
pentru textul : Zob deeu cred ca femeia e mult mai reală, in fapt. imi place ca esti cosmopolit. cred ca si tie, glezna ei.
pentru textul : Închisoarea luminii devoinice, nu trebuie sa renunti asa usor. cît despre textul de față, îmi place. e foarte concentrat, profund, cu tîlc. asta chiar daca privesti lucrurile oarecum diferit de cum le vad eu
pentru textul : Rara Avis demultumesc. parerile tale ma stimuleaza.
pentru textul : Sufocare cu sine deVă mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : amintirea deCurat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
pentru textul : Contuzii dear fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
pentru textul : pe sub flori mă legănai decumva aceasta fragmentare a fost voita, masurata in temporal. ma bucur ca ai venit si ai mai legat din umbre.
pentru textul : erhan înainte de iarnă deEcaterina, ai dreptate în privința clarității, dar poezia actuală nu trebuie să ofere totul cititorului, e treaba lui că înțelege altfel, poate, anumite aspecte, așa cum spuneam. Părerea mea e că nu trebuie să spun tot, chiar dacă ție ți-ar plăcea și ar fi mult mai simplu de citit. Acolo unde simți nevoia, poți adăuga, atunci când citești, câte ceva. Ultimele trei versuri sunt foarte importante în ceea ce mă privește, așa cum am mai spus, poezia e prima dintr-un ciclu. Că nu ai înstelat-o, nu-i niciun necaz, cel puțin din punctul meu de vedere. E adevărat că mi-ar fi plăcut, dar, asta nu înseamnă că chiar ar fi trebuit să se și întâmple. Mulțumiri pentru promptitudinea răspunsului. Te mai aștept.
pentru textul : pictograme (1) dePagini