Tuturor celor ce vor trece pe-aici, directorilor, editorilor, moderatorilor, autorilor, novicilor, cititorilor de orice etnie, culoare și credință, vă dorim un "Crăciun fericit" și un "An nou", plin de aripi ca să puteți zbura acolo unde va vrea inima. aurul, smirna și tămâia să vă fie înmulțite în anul care vine, și multumiți totdeauna Lui Dumnezeu pen' bunătatea Lui.
noemi, se pare că ai comis ceva poezie pe aici de vreme ce fie din rațiuni de admirație, invidie sau dezaprobare ai reușit să aduni 100 de citiri și 10 comentarii
"nici până în ziua de azi", dpmdv, aici se termină textul, unul bun, de altfel. Ce urmează e o încercare de a încheia rotund. Şi e un patetism gratuit.
" chestia cu "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" - spuneam asta la "de albastru de adânc de muze". Rămâne valabil.
Cred că e bine dacă poezia ta ne scoate din papuci. Cu alte cuvinte, mai întâi m-am enervat. Parantezele. Poate sunt eu prea puțin deschisă, dar nu pot să văd paranteze într-o poezie. Ba, mărturisesc că îmi sunt într-atât de antipatice, încât le ocolesc și în proză, și în acțiuni :-) De ce oare? Pentru că rămân blocată la ele. Am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important. Restul e decorul, e spoiala, păcăleala. Și citind poezia ta mi-am mai dat, încă o dată, dreptate de una singură. Pentru că uite: "că mereu sunt două iubiri - una din care vii în fiecare zi una spre care tot vrei să pleci", "n-ar trebui să mai scriu la persoana întâi" sunt absolut delicioase. Dar ce caută în paranteze... numai tu știi. Parcă cititorul trebuie luat de mână și pus să citească etichete :-) Așa, că am dezbătut de una singură acest aspect care nu-mi dădea pace (adica da, am monologat), mai vin pe fugă și spun că e mult balast aici, deși e firesc că într-o cabină de probă (ei, numai femeile știu chestia asta ;-))) iei mult mai multe decât cu ce vei pleca până la urmă din magazin, dar, de dragul ideii și al câtorva pasaje care sunt cu adevărat deosebite, eu zic să revii cu un pic de ciudă pe poezia asta, și să tai la greu. Mai ales prima parte mi se pare prea încărcată și descriptivă.
da.
cum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
mulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
Bianca, eu spun doar ca si “citit intreg pasajul”, tot despre doua luni e vorba. Si ca e la nivel de rugaminte (pe care am respectat-o, pana la acest text), ce nu a fost introdusa in regulament (cel putin la momentul postarii textului). Restul, adica asteptarea “noilor ordine”, urmarirea fiecarui comentariu al lui Virgil pe la alte texte, nu constituie problemele mele de "litera si spirit" si nu fac parte nici din cele mai de pret preocupari, scuze, nu putem fi toti la fel. Dar daca tu spui ca asa e si ca e suficient, te cred, voi sterge textul, in scurt timp, desi m-ar fi interesat un comentariu al tau cat de cat referitor la el, aici sau in alta parte, acolo unde ai observat tu, vigilenta (felicitari!), ca mai e postat.
dacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
Marturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
amice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
Călin, reușești uneori să găsești un ton atât de potrivit pentru a spune lucruri simple, poetic, ca o muzică bună, în surdină. Este de invidiat. Mie uneia îmi este din ce în ce mai dificil să spun lucrurile simple. Mi s-a părut forțat "direct din retină / se rupsese privirea atunci", deși am înțeles "imaginea".
thais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
domnule Frosin, este un lucru dificil in a-l traduce pe Marin Sorescu. Dificultatea este valabila si pentru clasicii pe care ii traduceti. E o munca laborioasa ingreunata nu numai de sensul pe care il capata intr-o alta limba dar si un efort stilistic in a exprima astfel spiritul romanesc. In acest context, apreciez foarte mult ceea ce realizati. Doresc, in spiritul unei expuneri reusite a muncii dumneavoastra, sa va spun ca exista un anume risc in prezentarea traducerilor: 1) nu este textul original alaturi si nu se poate compara calitatea si valoarea traducerilor; 2) sint prea multe traduceri deodata postate ceea ce ingreuneaza perceptia multora (aici pe site fiind prezenti persoane de virste diferite, profesii diferite cu un singur numitor comun: literatura), in acest caz numarul de traduceri prezentate deodata, fiind un dezavantaj. Sint convinsa ca veti accepta aceste opinii si veti actiona intr-un sens pozitiv.
Dacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
Și aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
Pentru această confundare aparentă a timpilor, ruptură (tot aparentă) a continuităţii, lipsă a noastră de „frică” pentru că lor nu le mai pasă („cineva trebuie să strângă lucrurile/ să închidă gazele, lumina, să oprească centralele cu fuziune nucleară/ la fel ca…), construirea acum a unui „tunel pe care se circula doar înapoi”, etc. – peniţă! Mesajul este atât de clar încât te întrebi dacă asta e poezie („ecologizantă)”? Dar, nu ştiu de ce, este chiar poezie.
Jocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
Îmi place versul final, lasă loc meditaţiei
îmi cer scuze dacă am comis o indiscreţie. Mă rog, "indiscreţia", dacă o putem numi aşa, a fost făcută de preş. USR Bacău, Calistrat Costin, în faţa publicului.
Eu nu am vrut decât să subliniez o chestie care mie se pare faină. Sentimentul matern, patern, e unul profund uman cu care nu avem de ce să ne ruşinăm. Dimpotrivă. Uite, eu de exemplu, în max 2 sapt, mai aştept un bebe şi mă crezi, Raluca, că aş vrea să urlu chestia asta? :)
A fost, repet, o chestie faină. Dacă trei din cinci laureate ale unui concurs cu peste 100 de participanţi sunt mămici,mă pune pe gânduri...:)
hai să fim sănătoşi, săne bucurăm de prunci,de viaţă,de tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu, cu toţic ei care preţuiesc adevăratele valori.
Adriana, Paul
va multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
Dar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
Raluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
Despre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
în roşul aprins
al acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
O poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erată "a-mi fi"
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deTuturor celor ce vor trece pe-aici, directorilor, editorilor, moderatorilor, autorilor, novicilor, cititorilor de orice etnie, culoare și credință, vă dorim un "Crăciun fericit" și un "An nou", plin de aripi ca să puteți zbura acolo unde va vrea inima. aurul, smirna și tămâia să vă fie înmulțite în anul care vine, și multumiți totdeauna Lui Dumnezeu pen' bunătatea Lui.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deSixtus: Se prea poate, nu spun nu. Virgil: "Fiorii" rămân "nedezinfectați". De acord cu restul. "Nicicui" era chiar inventat, my bad.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta denoemi, se pare că ai comis ceva poezie pe aici de vreme ce fie din rațiuni de admirație, invidie sau dezaprobare ai reușit să aduni 100 de citiri și 10 comentarii
pentru textul : Un lup tăiat în jumate de"nici până în ziua de azi", dpmdv, aici se termină textul, unul bun, de altfel. Ce urmează e o încercare de a încheia rotund. Şi e un patetism gratuit.
" chestia cu "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" - spuneam asta la "de albastru de adânc de muze". Rămâne valabil.
pentru textul : caută-mă în omul acela deCred că e bine dacă poezia ta ne scoate din papuci. Cu alte cuvinte, mai întâi m-am enervat. Parantezele. Poate sunt eu prea puțin deschisă, dar nu pot să văd paranteze într-o poezie. Ba, mărturisesc că îmi sunt într-atât de antipatice, încât le ocolesc și în proză, și în acțiuni :-) De ce oare? Pentru că rămân blocată la ele. Am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important. Restul e decorul, e spoiala, păcăleala. Și citind poezia ta mi-am mai dat, încă o dată, dreptate de una singură. Pentru că uite: "că mereu sunt două iubiri - una din care vii în fiecare zi una spre care tot vrei să pleci", "n-ar trebui să mai scriu la persoana întâi" sunt absolut delicioase. Dar ce caută în paranteze... numai tu știi. Parcă cititorul trebuie luat de mână și pus să citească etichete :-) Așa, că am dezbătut de una singură acest aspect care nu-mi dădea pace (adica da, am monologat), mai vin pe fugă și spun că e mult balast aici, deși e firesc că într-o cabină de probă (ei, numai femeile știu chestia asta ;-))) iei mult mai multe decât cu ce vei pleca până la urmă din magazin, dar, de dragul ideii și al câtorva pasaje care sunt cu adevărat deosebite, eu zic să revii cu un pic de ciudă pe poezia asta, și să tai la greu. Mai ales prima parte mi se pare prea încărcată și descriptivă.
pentru textul : automata hari deda.
pentru textul : Epifanigramă (2) decum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
mulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
pentru textul : Mă duc și mă duc deBianca, eu spun doar ca si “citit intreg pasajul”, tot despre doua luni e vorba. Si ca e la nivel de rugaminte (pe care am respectat-o, pana la acest text), ce nu a fost introdusa in regulament (cel putin la momentul postarii textului). Restul, adica asteptarea “noilor ordine”, urmarirea fiecarui comentariu al lui Virgil pe la alte texte, nu constituie problemele mele de "litera si spirit" si nu fac parte nici din cele mai de pret preocupari, scuze, nu putem fi toti la fel. Dar daca tu spui ca asa e si ca e suficient, te cred, voi sterge textul, in scurt timp, desi m-ar fi interesat un comentariu al tau cat de cat referitor la el, aici sau in alta parte, acolo unde ai observat tu, vigilenta (felicitari!), ca mai e postat.
pentru textul : Fabrica de îngeri dedacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
pentru textul : Lonely people can`t jump deMarturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
pentru textul : the kill deba deloc. „cele 3 poeme” decurg, sau curg. chiar mă mir că legătura dintre ele nu-i evidentă! ;)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deamice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
pentru textul : sînt un nesuferit deCălin, reușești uneori să găsești un ton atât de potrivit pentru a spune lucruri simple, poetic, ca o muzică bună, în surdină. Este de invidiat. Mie uneia îmi este din ce în ce mai dificil să spun lucrurile simple. Mi s-a părut forțat "direct din retină / se rupsese privirea atunci", deși am înțeles "imaginea".
pentru textul : Gemene-asemene dethais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
pentru textul : alergie la îngeri dehttp://www.agonia.ro/index.php/poetry/1813613/krei%FEerova_sonata oare?
pentru textul : kreițerova sonata dedomnule Frosin, este un lucru dificil in a-l traduce pe Marin Sorescu. Dificultatea este valabila si pentru clasicii pe care ii traduceti. E o munca laborioasa ingreunata nu numai de sensul pe care il capata intr-o alta limba dar si un efort stilistic in a exprima astfel spiritul romanesc. In acest context, apreciez foarte mult ceea ce realizati. Doresc, in spiritul unei expuneri reusite a muncii dumneavoastra, sa va spun ca exista un anume risc in prezentarea traducerilor: 1) nu este textul original alaturi si nu se poate compara calitatea si valoarea traducerilor; 2) sint prea multe traduceri deodata postate ceea ce ingreuneaza perceptia multora (aici pe site fiind prezenti persoane de virste diferite, profesii diferite cu un singur numitor comun: literatura), in acest caz numarul de traduceri prezentate deodata, fiind un dezavantaj. Sint convinsa ca veti accepta aceste opinii si veti actiona intr-un sens pozitiv.
pentru textul : MARIN SORESCU, qui n'est plus ce qu'il fut... deDacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
pentru textul : Sărutul deȘi aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
pentru textul : flu & stuff dePentru această confundare aparentă a timpilor, ruptură (tot aparentă) a continuităţii, lipsă a noastră de „frică” pentru că lor nu le mai pasă („cineva trebuie să strângă lucrurile/ să închidă gazele, lumina, să oprească centralele cu fuziune nucleară/ la fel ca…), construirea acum a unui „tunel pe care se circula doar înapoi”, etc. – peniţă! Mesajul este atât de clar încât te întrebi dacă asta e poezie („ecologizantă)”? Dar, nu ştiu de ce, este chiar poezie.
pentru textul : from blade runners deal doilea sigur nu-i de "suspendat" contul, omul doar PRESUPUNE :). si, sincer, nici primul. poate doar de-o avertizare inainte de avertizare :)
pentru textul : this is a film derespect memoria acestei tragedii
pentru textul : Holocaust deJocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
pentru textul : De-aici începe neştiinţa deÎmi place versul final, lasă loc meditaţiei
îmi cer scuze dacă am comis o indiscreţie. Mă rog, "indiscreţia", dacă o putem numi aşa, a fost făcută de preş. USR Bacău, Calistrat Costin, în faţa publicului.
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deEu nu am vrut decât să subliniez o chestie care mie se pare faină. Sentimentul matern, patern, e unul profund uman cu care nu avem de ce să ne ruşinăm. Dimpotrivă. Uite, eu de exemplu, în max 2 sapt, mai aştept un bebe şi mă crezi, Raluca, că aş vrea să urlu chestia asta? :)
A fost, repet, o chestie faină. Dacă trei din cinci laureate ale unui concurs cu peste 100 de participanţi sunt mămici,mă pune pe gânduri...:)
hai să fim sănătoşi, săne bucurăm de prunci,de viaţă,de tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu, cu toţic ei care preţuiesc adevăratele valori.
Adriana, Paul
pentru textul : dând bice nimicului deva multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deDar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deRaluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deDespre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
în roşul aprins
pentru textul : Pocnet deal acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
O poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre dePagini