citeva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
/kinky/ este legatura dintre text si videoclip.
kinky in limbajul urban, l-am luat in sensul lui - excentric, ciudat si impreuna cu micile conotatii, reverberatii pe care e de la sine inteles ca le are.
rostul lui independent in text este de a induce senzatia, de a crea atmosfera in care se va desfasura textul.
de asemenea sunt de acord cu tine ca are ambiguitatea lui si , asa cum am vazut eu, era menita lase un abur un pic nedefinit textului.
problema este - daca asta se poate numi o problema - ca din primul tau comentariu, eu nu am inteles daca te referi la acest cuvant, daca te referi la cuvintele in germana, daca pe acelea le inteleg eu sau tu, sau in general folosesc cuvinte pe care nu le inteleg.
uite de exemplu , eu mi-am pus o poza la avatar care sugereaza ceva. eu cand am gasit poza, am gandit / nu stiu ce e cu poza asta/ imi place, are un aer kinky.
asta ca sa dau exemplu de cum inteleg eu acest cuvant si cum il utilizez.
mai mult, nu stiu daca cuvantul este nepotrivit acolo, se poate, daca nu e nimic de inteles, si asta se poate, daca nu se leaga, nu induce, etc... dar eu asa am avut viziunea scrierii acestui mic poem. si asta e. :
in rest sunt de acord cu tine, am zis de la inceput ca reactia mea a fost una oarecum emotionala, careia i-am dat curs, fara a nega dreptul celorlati, de a avea parerile lor, reactiile lor.
din partea mea consider ca aceasta discutie este incheiata, pentru ca stiu ca mai multe n-as avea ce sa spun, si nu-mi place sa ma dau mai desteapta decat sunt. ideea de final era ca am simtit inca de cand am postat , ca s-ar putea sa vina cineva care sa-mi spuna , ce-i cu videoclipul , ce inseamna asta..?.. ca si cum as fi facut o obraznicie, o sotie.. sau ceva nepotrivit. sau potrivit pentru blogul meu personal, facebook si altele. well, eu am vrut sa trec peste asta. si de asta am zis in primul comentariu, ca poate hermeneia nu acorda suficienta libertate unor manifestari, din care se pot sa iasa uneori, unele lucruri bune.
dar la fel de bine, s-ar putea sa ca aceasta sa nu fie treaba mea si chiar nu este. si daca eu am vreo problema cu ceva, e evident doar problema mea, nu cred ca am vrut sa dau vina pe ceilalti. doar m-am exprimat si eu incercand sa nu deranjez pe nimeni.
"cărarea cea dreaptă și floarea frumoasă au spini" sint singurele versuri care merita remarcate. restul e destul de slab. Ai ceva mai bun pentru Hermeneia?
Aş scoate "subţire" din "dunga subţire a lamei...", la fel şi "murdare" din "coşul cu haine murdare". În ambele cazuri se subînţeleg nuanţele. Remarc, şi nu e prima dată, forţa comparaţiilor. Despre idee, ce să spun. Suicidul ăsta metaforic, amestecat cu motive şi percepţii luate din impasibilitatea "lumii", tratat cu detaşare, povestit ca pe o anecdotă, l-am mai întâlnit. Sincer, nu mi se pare o abordare tocmai "degrabă dătătoare de ecouri" :)
eu o sa indraznesc sa fiu limpede:
1)spatiul din subsolul textelor este destinat comentatiilor pe text. nu profetiilor, nu psihanalizei, nu socializarii. daca aveti neclaritati privind destinatia lui, cititi regulamentul locului.
2) da, putem spune ca penitele se acorda preferential, dar numai conform acestui rationament: daca eu prefer un text (repet: un text, nu un autor) il evidentiez printr-o penita. la fel procedeaza si ceilalti membri ai sitului. si la fel va indemn si pe dvs. sa faceti. cat despre acuze ca cele de mai sus, e podul plin; si toate vin de la cei care, in loc sa-si imbunatateasca prorpiul stil, mor de grija altuia.
3) editorii si directorul sitului au datoria de a muta textele considerate nesatisfacatoare ca realizare artistica in santier. chiar aceasta mutare e un semnal ca ceva nu-i bine acolo. sigur, ideal e sa primit si un comentariu justificator...dar uneori tacerea spune destule. nu credeti? ce sa spui sub un text care s-a nascut mort?
4) despre textele mele puteti vorbi in subsolul acestora.
5) asa cum si eu voi vorbi despre ale dumneavoastra, atunci cand voi considera ca am ceva de spus, in subsolul aferent lor.
Dragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
Ecaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Această tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
Sincer? Mi se pare o aglomerație pe Calea Victoriei fără nicio perspectivă... și stai blocat în mașină în traficul acela dement și ce să vezi? te taie o cufureală de la un krax cu bacon (verz unhealthy...) și nu poți să te dai jos din mașină, normal cum ai arăta ciuci între uși slobozind presiunea din intestine așa că fusta mini din liceul comunist devine salvarea (mă întreb dacă autoarea chiar știe sau vorbește așa din auzite) că poți să scapi în fine de acea presiune incomensurabilă. Sigur, finalul rămâne deschis interpretărilor, deoarece ceea ce te eliberează azi, mâine te poate mușca de aceeași zonă... ei, riscurile meseriei. Mă bucur că am trecut pe la acest poem mai ales ca să observ cum se încălzește Paul cu noile talente literare. Sper din tot sufletul ca Virgil să nu permită transformarea Hermeneiei într-un site matrimonial de tipul agonia. Că dacă ar fi după Paul, el angst are, se vede... Andu
Ințeleg că așteptați de la mine o analiză. Nu pot face așa ceva, pentru că e limpede că textul e dulceag și atât. Cele trei mici module nu prea au legătură unul cu altul. Iar ideea din al treilea e confuză. În plus, poezia se amorfizează, așa scurtă cum e (scurtă, iar nu concentrată), pe măsură ce se construiește. Poftim, am făcut și observații asupra textului! De adevărul lor o să vă lămuriți, însă, numai citind poezia unor autori de valoare. Eu am încheiat discuția. Voi reveni doar dacă voi observa că începeți să scrieți altfel.
Vreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
Alma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
Un poem introspectiv și o foarte bună sugestie a unei stări.
Remarc versurile:
„cuvintele cad ca niște picături de ploaie
grele pe ușa de tablă a unei pivnițe
în care ți-ai ascuns de multă vreme
gîndurile pentru care nu va mai fi niciodată timp”
”dincolo de fumul albăstrui al sufletului
e frig” (aici așa am vrut eu să grupez versurile :) )
„undeva acolo ești și tu la fel de singur ca și călăul tău
undeva între pleoape și retină
o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn”
parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
incerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
emil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
Dragă Bobadile, ce spui tu sună nu a peniță de apreciere ci mai degrabă a peniță de încurajare după atîtea defecte și scădințe. Noroc că poezia nu este despre penițe ci despre pană, așa cum zice my alter ego, bineînțeles fără a se umfla în... pene. Și iată cum m-am jucat cu aurul tău pînă era să îl pierd. Anyway, merci. Batrînulatrăgător, mă bucur că ți-a plăcut. În ce privește ce spui tu despre originea extraterestră a iubirii nu sînt de acord cu tine. Pentru simplul motiv că habar nu am cine a scris textul acela și nici nu știu dacă este real, așa că în ceea ce mă privește, ideea îmi aparține. Și am avut-o de mai multă vreme. De fapt mai apare disimulată și în alte texte de-ale mele. De aceea nu am nici o problemă să îi revendic paternitatea.
Alma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
in picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citeva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
pentru textul : nostalgia unei eventuale pierderi de/kinky/ este legatura dintre text si videoclip.
kinky in limbajul urban, l-am luat in sensul lui - excentric, ciudat si impreuna cu micile conotatii, reverberatii pe care e de la sine inteles ca le are.
rostul lui independent in text este de a induce senzatia, de a crea atmosfera in care se va desfasura textul.
de asemenea sunt de acord cu tine ca are ambiguitatea lui si , asa cum am vazut eu, era menita lase un abur un pic nedefinit textului.
problema este - daca asta se poate numi o problema - ca din primul tau comentariu, eu nu am inteles daca te referi la acest cuvant, daca te referi la cuvintele in germana, daca pe acelea le inteleg eu sau tu, sau in general folosesc cuvinte pe care nu le inteleg.
uite de exemplu , eu mi-am pus o poza la avatar care sugereaza ceva. eu cand am gasit poza, am gandit / nu stiu ce e cu poza asta/ imi place, are un aer kinky.
asta ca sa dau exemplu de cum inteleg eu acest cuvant si cum il utilizez.
mai mult, nu stiu daca cuvantul este nepotrivit acolo, se poate, daca nu e nimic de inteles, si asta se poate, daca nu se leaga, nu induce, etc... dar eu asa am avut viziunea scrierii acestui mic poem. si asta e. :
in rest sunt de acord cu tine, am zis de la inceput ca reactia mea a fost una oarecum emotionala, careia i-am dat curs, fara a nega dreptul celorlati, de a avea parerile lor, reactiile lor.
din partea mea consider ca aceasta discutie este incheiata, pentru ca stiu ca mai multe n-as avea ce sa spun, si nu-mi place sa ma dau mai desteapta decat sunt. ideea de final era ca am simtit inca de cand am postat , ca s-ar putea sa vina cineva care sa-mi spuna , ce-i cu videoclipul , ce inseamna asta..?.. ca si cum as fi facut o obraznicie, o sotie.. sau ceva nepotrivit. sau potrivit pentru blogul meu personal, facebook si altele. well, eu am vrut sa trec peste asta. si de asta am zis in primul comentariu, ca poate hermeneia nu acorda suficienta libertate unor manifestari, din care se pot sa iasa uneori, unele lucruri bune.
pentru textul : eine kleine musik dedar la fel de bine, s-ar putea sa ca aceasta sa nu fie treaba mea si chiar nu este. si daca eu am vreo problema cu ceva, e evident doar problema mea, nu cred ca am vrut sa dau vina pe ceilalti. doar m-am exprimat si eu incercand sa nu deranjez pe nimeni.
"cărarea cea dreaptă și floarea frumoasă au spini" sint singurele versuri care merita remarcate. restul e destul de slab. Ai ceva mai bun pentru Hermeneia?
pentru textul : Trandafirul Alb deFelicitări, mă bucur pentru cartea ta, este minunată! O așteptam de mult... Îți doresc un an bun, cu drag! La mulți ani tuturor!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deAş scoate "subţire" din "dunga subţire a lamei...", la fel şi "murdare" din "coşul cu haine murdare". În ambele cazuri se subînţeleg nuanţele. Remarc, şi nu e prima dată, forţa comparaţiilor. Despre idee, ce să spun. Suicidul ăsta metaforic, amestecat cu motive şi percepţii luate din impasibilitatea "lumii", tratat cu detaşare, povestit ca pe o anecdotă, l-am mai întâlnit. Sincer, nu mi se pare o abordare tocmai "degrabă dătătoare de ecouri" :)
Salutări!
pentru textul : decembrie subțire deeu o sa indraznesc sa fiu limpede:
1)spatiul din subsolul textelor este destinat comentatiilor pe text. nu profetiilor, nu psihanalizei, nu socializarii. daca aveti neclaritati privind destinatia lui, cititi regulamentul locului.
2) da, putem spune ca penitele se acorda preferential, dar numai conform acestui rationament: daca eu prefer un text (repet: un text, nu un autor) il evidentiez printr-o penita. la fel procedeaza si ceilalti membri ai sitului. si la fel va indemn si pe dvs. sa faceti. cat despre acuze ca cele de mai sus, e podul plin; si toate vin de la cei care, in loc sa-si imbunatateasca prorpiul stil, mor de grija altuia.
3) editorii si directorul sitului au datoria de a muta textele considerate nesatisfacatoare ca realizare artistica in santier. chiar aceasta mutare e un semnal ca ceva nu-i bine acolo. sigur, ideal e sa primit si un comentariu justificator...dar uneori tacerea spune destule. nu credeti? ce sa spui sub un text care s-a nascut mort?
4) despre textele mele puteti vorbi in subsolul acestora.
5) asa cum si eu voi vorbi despre ale dumneavoastra, atunci cand voi considera ca am ceva de spus, in subsolul aferent lor.
o seara frumoasa
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deDragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
pentru textul : și zeii plîng deEcaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
pentru textul : ochiul lui van gogh deÎn primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
nu te mai deranja(!), eşti ok!
pentru textul : balada omului cu pricina denu-ţi face probleme din cauza mea...
poate ne-om cunoaşte, cândva...
daca te duci la marginea Ferentarilor, gasesti si acum...
pentru textul : ...romantic, dom'le! deAceastă tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
pentru textul : e-REM deSincer? Mi se pare o aglomerație pe Calea Victoriei fără nicio perspectivă... și stai blocat în mașină în traficul acela dement și ce să vezi? te taie o cufureală de la un krax cu bacon (verz unhealthy...) și nu poți să te dai jos din mașină, normal cum ai arăta ciuci între uși slobozind presiunea din intestine așa că fusta mini din liceul comunist devine salvarea (mă întreb dacă autoarea chiar știe sau vorbește așa din auzite) că poți să scapi în fine de acea presiune incomensurabilă. Sigur, finalul rămâne deschis interpretărilor, deoarece ceea ce te eliberează azi, mâine te poate mușca de aceeași zonă... ei, riscurile meseriei. Mă bucur că am trecut pe la acest poem mai ales ca să observ cum se încălzește Paul cu noile talente literare. Sper din tot sufletul ca Virgil să nu permită transformarea Hermeneiei într-un site matrimonial de tipul agonia. Că dacă ar fi după Paul, el angst are, se vede... Andu
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deInțeleg că așteptați de la mine o analiză. Nu pot face așa ceva, pentru că e limpede că textul e dulceag și atât. Cele trei mici module nu prea au legătură unul cu altul. Iar ideea din al treilea e confuză. În plus, poezia se amorfizează, așa scurtă cum e (scurtă, iar nu concentrată), pe măsură ce se construiește. Poftim, am făcut și observații asupra textului! De adevărul lor o să vă lămuriți, însă, numai citind poezia unor autori de valoare. Eu am încheiat discuția. Voi reveni doar dacă voi observa că începeți să scrieți altfel.
pentru textul : Dureri de ceară deVreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
pentru textul : Gând de vecernie denelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
pentru textul : sempre deAlma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
pentru textul : năvod deUn poem introspectiv și o foarte bună sugestie a unei stări.
Remarc versurile:
„cuvintele cad ca niște picături de ploaie
grele pe ușa de tablă a unei pivnițe
în care ți-ai ascuns de multă vreme
gîndurile pentru care nu va mai fi niciodată timp”
”dincolo de fumul albăstrui al sufletului
e frig” (aici așa am vrut eu să grupez versurile :) )
„undeva acolo ești și tu la fel de singur ca și călăul tău
undeva între pleoape și retină
o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn”
„zborul continuă tot mai sus în adîncuri”
pentru textul : scrisoare neterminată deam să te verific.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deparerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
pentru textul : Ca acasă nu e nicăieri(Steaua spre casă) deVăleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deincerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
pentru textul : Dincolo de horele, orele... deemil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
pentru textul : crazy party deKatya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
pentru textul : laleaua neagră deDragă Bobadile, ce spui tu sună nu a peniță de apreciere ci mai degrabă a peniță de încurajare după atîtea defecte și scădințe. Noroc că poezia nu este despre penițe ci despre pană, așa cum zice my alter ego, bineînțeles fără a se umfla în... pene. Și iată cum m-am jucat cu aurul tău pînă era să îl pierd. Anyway, merci. Batrînulatrăgător, mă bucur că ți-a plăcut. În ce privește ce spui tu despre originea extraterestră a iubirii nu sînt de acord cu tine. Pentru simplul motiv că habar nu am cine a scris textul acela și nici nu știu dacă este real, așa că în ceea ce mă privește, ideea îmi aparține. Și am avut-o de mai multă vreme. De fapt mai apare disimulată și în alte texte de-ale mele. De aceea nu am nici o problemă să îi revendic paternitatea.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deAlma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
pentru textul : salonul 22 dein picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
pentru textul : dor de mama deo să vă transmit reacţia personajelor după ce vor viziona acest clip. mulţumim.
pentru textul : şah şi mat dedacă nu știi, află, caută, descoperă, inventează sau întreabă pe alții.
pentru textul : the only ones deeu cred ca tu esti vladimir. n-are-a face ca i te adresezi ca si cand:) tot pe la melc am ramas si eu sa ma hodinesc si sa rumeg poemul matale.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir dePagini