mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
Dorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
P.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.
Tot căutînd sensuri – încă mă întreb - m-am trezit jucîndu-mă cu brush tool. Chiar dacă e un experiment, recomand totuși scrisul de jos în sus și nu invers. Atenție la durerile de gît !
eu imi cer scuze de intirzierea reacţiei. am rectifictat doar acum. nu eram acasă cînd am postat textul, ci chiar în zona de pericol. apoi am uitat pur şi simplu de text. totul e ok acum. mulţumesc de păreri.
oriana, de ce nu? chiar vrei acest scurt snapshot la scurt metrajele tale? semnătura mea nu e aleasă la întîmplare mi-am permis un y (altaiyr) pentru că altair (mai jos de tarazed) era deja alocat pe anumite situri. întăresc spusele cu semnatură și stimă, altaiyr
ce vremuri, Virgil... pe atunci parcă aveam ceva toți cu indicatoarele din trafic, se făceau glume spumoase, Vlad era pus pe șotii... mi-aduc aminte cu drag. deci pentru că nu ai uitat, da, pentru asta...
Dincolo de continutul textului, exista o problema extrem de importanta privind dreptul de autor, valabil atat in California cat si in Romania si oriunde in lume, respectiv reproducerea acestor fotografii precum si obtinerea acceptului lui David Rubinger si a sursei de difuzare. Gandeste-te la acest aspect si la implicatii. In plus este si o problema de Regulament art.16.1.
domnul meu, poate ca nu am inteles: nu orice se scrie se poate include la capitolul literatura, ci deseori, din pacate, de cele mai multe ori, numai la maculatura....arata-mi ca esti un poet, mai poet dect altii. deci, scurt: scrie si demonstreaza-mi ca scrii literatura. vreau sa vad ca scrii. critica o vor face altii si nu tu, functie de perceperea lor.
aveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
asta ai folosit tu in raspunsul tau la nemultumirea mea. inainte de a merge la Adunare, intru-cat e duminica dimineata, vreau sa-ti spun ca iti lipsesc cei 7 ani de-acasa, cei 28 de ani din Romania si cei 20 de ani petrecuti aiurea. mai bine te-ai inscrie la o gradinita unde se invata cum sa raspunzi si cum sa te comporti. ai stat pe fotoliul tau de director ultimele 36 de ore ca sa-ti pui in diatribele de mai sus veninul de basilic care-l tii pentru frati. admirabil. ma uit, te miros si-mi pun mana la gura si tac. nu meriti nici macar o ceapa degerata. nu te mai obosi sa-mi raspunzi, pun punctul aici, judecatorule literar.
bine ai venit Ioana! un experiment din care extrag o imagine speciala: "de câte ori mi-e dor de mama deschid jurnalul meu vechi la pagina unde ea imi aduce un braț de flori de liliac și-i pune în colț într-o găleată galbenă și iese tiptil că știe că scriu" oare ce imagini s-ar putea aduce experimentului? poate niste "jocuri de copii" ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân...
Andu, please, încetează să mai joci rolul victimei și, de asemenea, încetează să încerci să „poziționezi” moderator versus editor pe Hermeneia. Nu faci decît să irosești electroni pe internet. Tot la fel este și cu părerea ta despre dacă acea sintagmă este sau nu inacceptabilă. Noi doi am mai avut discuții despre problematica expresiilor inacceptabile pe Hermeneia. Pentru că aici nu este problema „vulgarului în poezie”. Este vorba de Hermeneia, cei ce o vizitează și citesc, funcționarea și moderarea ei. Am mai explicat chestiile astea de o mie de ori și nu mai cred că e nevoie să o mai fac. Nimeni nu îți interzice să scrii în particular și să trimiți cui vrei tu(și e dispus să citească) toate obscenitățile sau mizeriile de pe lume. Be my guest. Dar nu aici pe Hermeneia. Și sper să fie ultima dată cînd îmi mai pierd vremea cu așa ceva.
Mi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
mi-a placut partea a doua, aici ideea textului pare cel mai bine reliefata. ma gandesc la faptul ca ideea strofei intai, continuata apoi in celelalte doua parti, e o nastere grea, intr adevar, insa aceasta reticenta fata de umanismul creatiei se bazeaza pe date necesare, dar nu si suficiente. adica, in calitate de cititor, pot oricand ocoli un astfel de scenariu ciclic, care cuprinde atat germenii creatiei cat si o posibila apocalipsa, sau o alta nastere. de remarcat insa logica discursului. si cezura
Totul pare alambicat, în acest tablou, în care"Tu pui colierului de mărgean". Cuvinte -imagini vin dintr-o lume onirică, după un algoritm bizar, numai de ele știut, să se refugieze în ochiul cititorului-singurul care veghează. cu prietenie anisoara iordache
nu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
vad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
mă gândeam la aceste închipuite muchii ale cercului (te gândeai la cuadratura cercului, la poziția aparentă a aștrilor sau doar la o metaforă tocită de atâția?) dorite a fi încălecate și tot nu găsesc mesajul final.
tinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
nu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deUn poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deErată la comentariul anterior: "sucomba" Scuze. emanuel pope
pentru textul : Unde dai și unde crapă. De la matricea S la eveniment impredictibil. deDorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deP.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.
Tot căutînd sensuri – încă mă întreb - m-am trezit jucîndu-mă cu brush tool. Chiar dacă e un experiment, recomand totuși scrisul de jos în sus și nu invers. Atenție la durerile de gît !
pentru textul : linia dedin limba elfilor in engleza: "I wish that she sails to Valinor". happy valentine's day, tuturor! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deeu imi cer scuze de intirzierea reacţiei. am rectifictat doar acum. nu eram acasă cînd am postat textul, ci chiar în zona de pericol. apoi am uitat pur şi simplu de text. totul e ok acum. mulţumesc de păreri.
pentru textul : scrisoare deoriana, de ce nu? chiar vrei acest scurt snapshot la scurt metrajele tale? semnătura mea nu e aleasă la întîmplare mi-am permis un y (altaiyr) pentru că altair (mai jos de tarazed) era deja alocat pe anumite situri. întăresc spusele cu semnatură și stimă, altaiyr
pentru textul : Lemuria dece vremuri, Virgil... pe atunci parcă aveam ceva toți cu indicatoarele din trafic, se făceau glume spumoase, Vlad era pus pe șotii... mi-aduc aminte cu drag. deci pentru că nu ai uitat, da, pentru asta...
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? deDincolo de continutul textului, exista o problema extrem de importanta privind dreptul de autor, valabil atat in California cat si in Romania si oriunde in lume, respectiv reproducerea acestor fotografii precum si obtinerea acceptului lui David Rubinger si a sursei de difuzare. Gandeste-te la acest aspect si la implicatii. In plus este si o problema de Regulament art.16.1.
pentru textul : haifa mea dedomnul meu, poate ca nu am inteles: nu orice se scrie se poate include la capitolul literatura, ci deseori, din pacate, de cele mai multe ori, numai la maculatura....arata-mi ca esti un poet, mai poet dect altii. deci, scurt: scrie si demonstreaza-mi ca scrii literatura. vreau sa vad ca scrii. critica o vor face altii si nu tu, functie de perceperea lor.
pentru textul : Recunosc & deanna, nimeni nu e perfect, eu zic sa iesi putin din tine, daca imi permiti, si sa scrii ce vezi
pentru textul : dor deaveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
la mulţi ani tuturor colegilor
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deasta ai folosit tu in raspunsul tau la nemultumirea mea. inainte de a merge la Adunare, intru-cat e duminica dimineata, vreau sa-ti spun ca iti lipsesc cei 7 ani de-acasa, cei 28 de ani din Romania si cei 20 de ani petrecuti aiurea. mai bine te-ai inscrie la o gradinita unde se invata cum sa raspunzi si cum sa te comporti. ai stat pe fotoliul tau de director ultimele 36 de ore ca sa-ti pui in diatribele de mai sus veninul de basilic care-l tii pentru frati. admirabil. ma uit, te miros si-mi pun mana la gura si tac. nu meriti nici macar o ceapa degerata. nu te mai obosi sa-mi raspunzi, pun punctul aici, judecatorule literar.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 debine ai venit Ioana! un experiment din care extrag o imagine speciala: "de câte ori mi-e dor de mama deschid jurnalul meu vechi la pagina unde ea imi aduce un braț de flori de liliac și-i pune în colț într-o găleată galbenă și iese tiptil că știe că scriu" oare ce imagini s-ar putea aduce experimentului? poate niste "jocuri de copii" ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân...
pentru textul : Zidit/tidiz deprobabil ca nu ar fi rau sa o incadrezi la vizuala si sa o redimensionezi
pentru textul : [praf de nimfă] deAndu, please, încetează să mai joci rolul victimei și, de asemenea, încetează să încerci să „poziționezi” moderator versus editor pe Hermeneia. Nu faci decît să irosești electroni pe internet. Tot la fel este și cu părerea ta despre dacă acea sintagmă este sau nu inacceptabilă. Noi doi am mai avut discuții despre problematica expresiilor inacceptabile pe Hermeneia. Pentru că aici nu este problema „vulgarului în poezie”. Este vorba de Hermeneia, cei ce o vizitează și citesc, funcționarea și moderarea ei. Am mai explicat chestiile astea de o mie de ori și nu mai cred că e nevoie să o mai fac. Nimeni nu îți interzice să scrii în particular și să trimiți cui vrei tu(și e dispus să citească) toate obscenitățile sau mizeriile de pe lume. Be my guest. Dar nu aici pe Hermeneia. Și sper să fie ultima dată cînd îmi mai pierd vremea cu așa ceva.
pentru textul : liquido demultumesc mult. le-am pus una langa cealalta sa le pot studia si intelege.
pentru textul : poem falus deMi-am reamintit de ce cred că poezia de orientare clasică n-o să moară niciodată şi de ce, personal, consider că aici, în aceasta, a fost cea mai înaltă stare lirică atinsă de om, poate şi pentru că poezia imanentă înseamnă, pe lângă fond, şi formă. În fine, astea-s bătăile mele de câmpi.
Am citit textul acesta aşa cum trebuia - în altă cheie, cu alte aşteptări. Şi m-a prins. Amestecul asta arhaic, de arome shakespeareene, voiculesciene şi, bineînteles, "autoriene", muzica, impresia de veritabil, atmosfera încremenită parcă într-o toamnă galben despletită, foşnetul ăla de taină, de idilă veche, speranţa, finalul... toate astea m-au prins.
Despre partea tehnico-artistică, pe scurt: versificare aproape fără cusur (amendez rima construită pe polisemie - trecut/trecut), tropi echilibraţi, fără derapaje, nu atât de plastici, cât naturali, fireşti, deci mai uşor de pătruns, inspirată marşarea pe "trecut", exploatat din aproape toate punctele, o încheiere foarte inspirată şi un lexic bun, de acolo, din epoca aceea, nedisonant defel.
Cristian Vasiliu ar putea scrie orice. Poezie clasică, cu formă fixă, poezie modernă, proză poetică... Însă rămâne fidel (c-o încăpăţânare frumoasă) liricii clasice, în special, sonetului. Şi, uneori, uite aşa mai citim şi noi câte o poezie din alte vremuri, din alte spaţii, din alte poezii.
Am să las o peniţă, ca semn de apreciere şi recomandare de lectură.
pentru textul : Sonet 223 demi-a placut partea a doua, aici ideea textului pare cel mai bine reliefata. ma gandesc la faptul ca ideea strofei intai, continuata apoi in celelalte doua parti, e o nastere grea, intr adevar, insa aceasta reticenta fata de umanismul creatiei se bazeaza pe date necesare, dar nu si suficiente. adica, in calitate de cititor, pot oricand ocoli un astfel de scenariu ciclic, care cuprinde atat germenii creatiei cat si o posibila apocalipsa, sau o alta nastere. de remarcat insa logica discursului. si cezura
pentru textul : incoruptibil deTotul pare alambicat, în acest tablou, în care"Tu pui colierului de mărgean". Cuvinte -imagini vin dintr-o lume onirică, după un algoritm bizar, numai de ele știut, să se refugieze în ochiul cititorului-singurul care veghează. cu prietenie anisoara iordache
pentru textul : Ecouri deo poezie simpla ca un copac lasat la marginea pamintului sa dea rod. intr-o zi va deveni o carte unde vor dormi ingerii.
pentru textul : copacul cu iluzii denu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
pentru textul : Sentiment de septembrie devad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dee rar
pentru textul : Série grise ou noire demarar
"muscat"
de har ... :)
e mult
mai des
un
nenufar...
mă gândeam la aceste închipuite muchii ale cercului (te gândeai la cuadratura cercului, la poziția aparentă a aștrilor sau doar la o metaforă tocită de atâția?) dorite a fi încălecate și tot nu găsesc mesajul final.
pentru textul : Pe muchiile cercului detinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deas fi dorit sa imi si precizezi unde. te rog!
pentru textul : Stare precară deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc denu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
pentru textul : anti-înger dePagini