Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
Dar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
în urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
salut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
grazie, signore ce pot spune e ca atunci aveam doua luni de cand zgariam cu unghia pielea cuvintelor din cufarul cu poezii iar de atunci am trecut prin nivelul-20 de doua ori, lucru ce pe unii i/a intristat , altora le/a dat satisfactie... eu stiu ca au fost luni in care am scris mai mult decat am dormit iar daca vedeti saltul broastei la piciorul poeyiei mele nu pot decat sa ma bucur... multumesc de trecere, penita o s/o rontai ca un vrednic iepure de angora ce sunt.... p.s. acum am tot -20 de mai bine de o luna... cineva mi/a spus ca domnii aia stiu bine de ce fac asta... eu zambesc si ma plimb printre nisipuri miscatoare... caci asta e arta
da, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
poemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
Katia, Katia...s-ar zice ca stapanesti perfect limba romana. Apoi ce-o fi fost asa de greu de-nteles in mesajele prin mai toata lumea de pe aici, de la vladica pana la opinca, te ruga (sfatuia, avertiza) sa nu mai confunzi Hermeneia cu Hi5, cu messengerul sau cu banca din fata blocului?
se pare ca revolta face bine, Ovidiu! zambesc...era si timplu pentru o schimbare de registru, macar in plan ideatic. Un text care mi-a placut, iata. succes mai departe.
doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul
în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși în așternut
renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nu nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt doamne de ce sîntem vinovați
atît de perfect în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi înăuntru
Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
mulţumesc Silviu, se pare că totuşi ai desprins unele înţelesuri din haikuul meu :)
Cred că pot să îţi mai prezint prima variantă, dar tot cu scoica închisă...
scoică închisă -
îmi amintesc ochii mari
ai păpuşii mele
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
e foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz deIntrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
pentru textul : secret revelation demultumesc
pentru textul : balerina timpului deîn urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
succes la jurizare!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate de"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
da, frumos...
pentru textul : patetic age desalut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
numai bine, cristina
pentru textul : La distanță de-un om dealex
nimic mai fain decat o gaselnita care tine locul unui trop:) Multam de toate!
pentru textul : insomnie deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali dedimpotriva, acum la recitire mie imi place si mi se pare potrivit cam totul, mai putin "ca un arc de primavara". suna aiurea
pentru textul : infinite flash 2 de"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Profund recunoscător Ralucăi. :)
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit degrazie, signore ce pot spune e ca atunci aveam doua luni de cand zgariam cu unghia pielea cuvintelor din cufarul cu poezii iar de atunci am trecut prin nivelul-20 de doua ori, lucru ce pe unii i/a intristat , altora le/a dat satisfactie... eu stiu ca au fost luni in care am scris mai mult decat am dormit iar daca vedeti saltul broastei la piciorul poeyiei mele nu pot decat sa ma bucur... multumesc de trecere, penita o s/o rontai ca un vrednic iepure de angora ce sunt.... p.s. acum am tot -20 de mai bine de o luna... cineva mi/a spus ca domnii aia stiu bine de ce fac asta... eu zambesc si ma plimb printre nisipuri miscatoare... caci asta e arta
pentru textul : de vorbă cu o sabie deda, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
pentru textul : dumnezeu scrie deMă bucură faptul că ai citit şi ai lăsat o notă aici. Topica este un lucru mai greu de schimbat pentru mine.
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deBa da, Virgil, o anuleaza :). Oricum, mai cauta. Astfel, Laurentiu se va alege cu inca un cititor fidel :).
pentru textul : oniromahie deok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deAm reeditat. Mulțumesc.
pentru textul : Pierre Parat – Ritmul inefabil al luminii depoemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
pentru textul : triad curse dedoamne
pentru textul : zăpadă și soare deînchid ochii mai ții minte
eram amîndoi fericiți
fără rugăciuni fără minuni
fără nimic ieftin
era doar zăpadă și soare
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
pentru textul : Cruzimi de1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
Katia, Katia...s-ar zice ca stapanesti perfect limba romana. Apoi ce-o fi fost asa de greu de-nteles in mesajele prin mai toata lumea de pe aici, de la vladica pana la opinca, te ruga (sfatuia, avertiza) sa nu mai confunzi Hermeneia cu Hi5, cu messengerul sau cu banca din fata blocului?
pentru textul : opi dese pare ca revolta face bine, Ovidiu! zambesc...era si timplu pentru o schimbare de registru, macar in plan ideatic. Un text care mi-a placut, iata. succes mai departe.
pentru textul : nebunul decîntec pentru ploaie
pentru textul : Dumnezeu dedoamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul
în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși în așternut
renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nu nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt doamne de ce sîntem vinovați
atît de perfect în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi înăuntru
Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
pentru textul : auto - market demulţumesc Silviu, se pare că totuşi ai desprins unele înţelesuri din haikuul meu :)
Cred că pot să îţi mai prezint prima variantă, dar tot cu scoica închisă...
scoică închisă -
pentru textul : scoică închisă deîmi amintesc ochii mari
ai păpuşii mele
Versurile 11/ 14 sunt mai scurte. Ultimul vers e şi total aritmic. Artificiul pentru rimă e aşa şi aşa...
pentru textul : Iulie defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An dee foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
pentru textul : întoarcerea la praga decred ca este un typo in penultimul vers.
pentru textul : salvarea dePagini