de fapt ce nu face omul pentru tine alina manole your wish is my command mai ales că ești atît de sensibilă pe zona aminalelor comunitare, cîini, pisici și ce mai hrănește Domnul cu mila lui atotțiitoare...:) spui că e mai bine așa? și eu deci gînd la gînd cu bucurie...:)

E un poem reusit, scris dupa toate rigorile. "bobadil" are rezerve, eu - nu. Ma voi uita la textele acestuia: cum vede dansul scrierea poetica? E interesant de aflat. PS:Pentru Profetul: Observati, cred, faptul ca acord penite doar textelor care imi plac mie, nu tuturor membrilor de pe Hermeneia. In plus, acest site mi se se pare superior celorlalte, cum ar fi agonia. ro, de exemplu, unde nu am acordat pana acum nici macar o steluta (ei au stelute, nu penite). Nu sunt un critic literar ci un scriitor. Unele texte ma entuziasmeaza, asta e tot. Totusi, pentru ca mi-ati atras atentia - nu voi mai acorda nici o penita de-acum. Ma voi rezuma in a citi si a-mi exprima parea. Cu stima, Dancus

bolduire*...uf, nu mai zic nimic! azi tastez cu doua maini stangi, se pare!

Dincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
Nu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.

da, ai dreptate. :)
mulțumesc de feed-back.

corectez "parerile" si "proprietarilor".

deci Matei, cred că este clar că datorezi să îți ceri scuze lui Victor. ceva însă îmi spune că nu ai caracterul necesar pentru aceasta. evident însă că nicodem te va înțelege are un caracter (sau mai exact o lipsă de... ) la fel ca tine. parcă era cîndva o vorbă că cine se aseamănă se adună...

ori:
samanta de libertate asteptand primavara

si mie imi pace andule, amice. m-a inspirat foamea lui hamsun. imi dai si o penita, prima, asa, ca sa fii cel mai original. sa incurajezi omul pe lare l-ai injuratla o vree. am facut modificarile de care zici. oricum merci, si fara penita. ec

Profetule, mulţumesc pentru observaţii. Le-am notat, le-am analizat, voi ţine seamă de ele pe viitor. Acum realizez că "păcate" de genul celor întâlnite aici, am comis şi în alte texte. Cei care mă cunosc ştiu că sunt foarte receptivă la sfaturi, când acestea sunt obiective şi pertinente.

Andu, poate greşesc, dar simt în comentariul tău un amestec de ironie şi răutate. Eu scriu epigramă şi poezie pentru copii. Am postat aici o poezie pentru copii, dar nu s-a arătat nimeni interesat de ea. Epigrame nu am întâlnit deloc pe acest site. Aşa că prefer să postez textele în proză pentru că mai învăţ câte ceva din commurile voastre.

Typo: ală; râmas

Mi se pare că textul e un pic sufocat de abundenţa de cuvinte de legătură.
Mi-a plăcut tehnica detaliului, specifică prozei, şi modul în care anumite amănunte de sub lupă determină incursiuni introspective.

"Preocupări în teologie, filozofie, istorie, computere și construcții."? e atat de trist sa gasesc acest text incat mi-a si trecut gandul sa mai public ceva... cred ca am sa caut ceva pe google... de fapt eu voiam imi spun parerea despre "pisica neagra" - unde acel "era" se subintelegea a fi "se facea... noapte", curajoasa obtiune de a descrie un vis ( un cojmar ) lasand cititorul sa-l desluseasca asa cu fanturile lui, intr-o realitate paralela... ce spuneam? a, sunt atat de trist incat tre sa deschid google-ul sa caut poezie... sau nu?

in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie

Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.