Da, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
Chiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
LIM.
sori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
Daniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
Am remarcat poemul prin nuanţele sale afective, şi mai ales prin acel touch catifelat de la final. Remarc şi adăugarea unui neologism limbii române: "sororitate". Interesant.
Aranca, Iată cum mă stîrniți voi prieteni la dezlegare de limbă; mi-am ispășit păcatele, am vorbit cît pentru două luni. Pe scurt, mi se pare de bun simț să răspund la întrebări: Coperți SF încă nu, aceasta e o lucrare care s-a cuibărit în mintea mea, așa de plăcere. Nu am blog. În final, cu prețuire, șase creioane pentru o peniță, crezi că e un schimb echitabil, Aranca?
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
gând bun!
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
eu am o nedumerire. pictorii spun că negru nu este o culoare, la fel cum nu este nici albul. dacă ceva nu e negru, nu rămâne să fie decât o nuanță de gri? "cea mai neagră" ce este atunci? dincolo de non-culori găsesc culori în poemul acesta. mă întreb dacă există și "piază nefunestă"...
pasarile negre si oarbe sunt un deja - vu , un pic prea evident pentru mine, desi sunt de acord ca sunt sugestive. as cauta altceva care sa se izbeasca de parbrizul inghetat.
dar tonul poemului mi-a placut, searching for the magic :) La multi ani, Virgil!
... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
Citind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
crucifiem???? asta in ce limba e? daca tu imi spui mie ca sexualitatea nu este ceva ce include actul sexual si ca ar fi o chestie "americaneasca" atunci de ce nu inveti tu corect limba romana?
paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
sînt doar o mică pasăre, sau sînt o pasăre oarecare, la versul "sînt doar o pasăre mică / căreia îi poate trece pliscul prin inimă". așa, în original, ai o cacofonie mare și nu una mică...
Aşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
Peste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...
Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
Consider că este cea mai reușită parte din Concert. Le-am recitit și pe celelalte, pentru a înțelege legătura dintre ele. Cred că fiecare cititor are alte chei și puține sunt comune, identice. Deosebit cum ai scris aici: "Și ce răspuns nu vrei să auzi? de ce ai murit și nimeni nu m-a întrebat dacă vrei să rămâi singur? și cui folosesc semnele acestea de piatră pe gât când moartea bate la ușă și nimeni nu stă să-i deschidă? m-a despicat de sufletul lumii." Despre"păsări de aer" s-a mai scris; aici am remarcat contextul aer/pământ (lut) (ca o păstrare a teluricului, comparativ cu zborul, cu verticalitatea). "Răsucește-l!" Ceasul, timpul, cercul, spirala, inelul și celelalte sub/înțelesuri (și mai mari).
Quenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
pentru textul : blue velvet deChiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deLIM.
sori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
pentru textul : suflet felii dePERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
pentru textul : este dimineață în peru deDaniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii deşi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deAm remarcat poemul prin nuanţele sale afective, şi mai ales prin acel touch catifelat de la final. Remarc şi adăugarea unui neologism limbii române: "sororitate". Interesant.
pentru textul : lullaby pentru zâne deNu este necesar a se scrie cu majuscule la titlu. E suficient doar D.
pentru textul : Deputatomania deAranca, Iată cum mă stîrniți voi prieteni la dezlegare de limbă; mi-am ispășit păcatele, am vorbit cît pentru două luni. Pe scurt, mi se pare de bun simț să răspund la întrebări: Coperți SF încă nu, aceasta e o lucrare care s-a cuibărit în mintea mea, așa de plăcere. Nu am blog. În final, cu prețuire, șase creioane pentru o peniță, crezi că e un schimb echitabil, Aranca?
pentru textul : Lemuria demultumesc pentru observatie. Am corectat. Am eliminat si linkul. Cat priveste punctuatia, nu cred ca ar mai fi de adaugat sau de eliminat semne. Eugen
pentru textul : Alcool deuite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) degând bun!
ma refeream la "magicianul" lui fowles. "the magus" - in caz ca nu stiai ca asa a fost tradus titlul.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deBuna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
pentru textul : ...pre moarte călcând deam incadrat-o unde trebuie
pentru textul : Fulgere în Background deeu am o nedumerire. pictorii spun că negru nu este o culoare, la fel cum nu este nici albul. dacă ceva nu e negru, nu rămâne să fie decât o nuanță de gri? "cea mai neagră" ce este atunci? dincolo de non-culori găsesc culori în poemul acesta. mă întreb dacă există și "piază nefunestă"...
pentru textul : Închisoarea luminii depasarile negre si oarbe sunt un deja - vu , un pic prea evident pentru mine, desi sunt de acord ca sunt sugestive. as cauta altceva care sa se izbeasca de parbrizul inghetat.
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun dedar tonul poemului mi-a placut, searching for the magic :) La multi ani, Virgil!
Luminta, iti multumesc de trecere si pentru sugestii. cu multa stima
pentru textul : Ceruri de... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deCitind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
crucifiem???? asta in ce limba e? daca tu imi spui mie ca sexualitatea nu este ceva ce include actul sexual si ca ar fi o chestie "americaneasca" atunci de ce nu inveti tu corect limba romana?
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual depaule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii desînt doar o mică pasăre, sau sînt o pasăre oarecare, la versul "sînt doar o pasăre mică / căreia îi poate trece pliscul prin inimă". așa, în original, ai o cacofonie mare și nu una mică...
pentru textul : toţi căpătăm aripi deAm inteles subtextul, plecand de la pretext. Mai vedem ce mai discuta rusii cu americanii si in functie de, vazand si facand.
pentru textul : prima doamnă deerata. nicio forma
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deAşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
pentru textul : nimic despre Nimic dePeste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...
Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
pentru textul : domnul Pa și visul deConsider că este cea mai reușită parte din Concert. Le-am recitit și pe celelalte, pentru a înțelege legătura dintre ele. Cred că fiecare cititor are alte chei și puține sunt comune, identice. Deosebit cum ai scris aici: "Și ce răspuns nu vrei să auzi? de ce ai murit și nimeni nu m-a întrebat dacă vrei să rămâi singur? și cui folosesc semnele acestea de piatră pe gât când moartea bate la ușă și nimeni nu stă să-i deschidă? m-a despicat de sufletul lumii." Despre"păsări de aer" s-a mai scris; aici am remarcat contextul aer/pământ (lut) (ca o păstrare a teluricului, comparativ cu zborul, cu verticalitatea). "Răsucește-l!" Ceasul, timpul, cercul, spirala, inelul și celelalte sub/înțelesuri (și mai mari).
pentru textul : Concert de muzică de Paște deQuenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
pentru textul : Așteptând/ En attendant deInca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » deTotem, mulţumesc de lectură!
D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
Mulţumesc tuturor pentru observaţii!
pentru textul : Cerneluri deNici eu nustiu de ce apare de 2 ori. Eu l-am introdus o singura data. Cel putin asa imi amintesc. Dar poate gresesc.
pentru textul : Săgeata dePagini