Sunt onorat şi încântat să răstorn pietrele de aducere aminte care marchează acest poem şi să descopăr că pot visa şi eu cu Iacov sub scara minunată deschisă spre umbra lucrurilor viitoare. Citesc cu bucurie în fiecare vers o naştere din nou după o fugă nebună din faţa Celui de care nu poţi să te ascunzi, dar care îţi numără şi îţi călăuzeşte paşii, citindu-ţi gândurile şi cercetându-ţi fiecare fir de păr, numărat, nu-i aşa, încă înainte de naştere. Citind poemul parcă ajung şi eu la Betel fugind ca un fiu risipitor spre sfârşitul zilelor mele, dar cu toată truda alergării mai ştiu că trecând pe la Betel primesc o pace aleasă, veşnică, şi mai ştiu că ridicând ochii în sus, la capătul scării, prin cerurile deschise nu se văd doar îngeri ci e chiar Domnul Isus care ţine-n mână cununa. Mă bucur de întâlnire, Ioan Barb
si mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
Citesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
Paul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
Uite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
o lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
nu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
Multumesc si eu ... cine spune ca autorul nu trebuie sa explice? Eu zic (iar aici avem chiar un exemplu) ca dialogul direct pe un site de literatura cum este Hermeneia ne poate oferi prilejul unor discutii pline de miez... cu insusi (insasi) autorul (autoarea). Priceput punctul de vedere Virgile (de fapt punctul de scriere, necuneiforma :-) Andu
Alma, era vorba despre o alta cetate, a Iasilor :) de altfel, fiecare isi poarta colinele ei:) ...si nu am facut nici o aluzie la faptul ca pe Hermeneia, unde da, aici suntem autori, scriem, publicăm, ne-am putea comenta "din prietenie".
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
E desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
uite, vezi tu Loredana, tocmai mentalitatea asta samanatorista cred ca a fost una din explicatiile pentru eterna incapacitate a Romaniei de a se autocorecta si progresa. asta pe linga obsesia asta tristo-amuzanta cum ca cineva ar urmari cu sila sa o asimileze, globalizeze, americanizeze, etc.
sa fiu sincer sint dezamagit ca ma intilnesc mentalitati din astea in Romania. sa inteleg are ca acea 1/3 din populatia Romaniei care a plecat pe alte meleaguri are o conceptie diferita de a ta cu privire la "asimilare, globalizare, americanizare"? eu zic sa fim seriosi si mai ales sa ne trezim din patetismul asta patriotard. crezi ca are nevoie cineva de mizeria si inapoierea noastra? evident, nu e obligatoriu sa intram in Europa si nici sa devenim occidentali. e ok si daca raminem in Caucaz sau Siberia, cu tot cu liturighiile si horele noastre.
in orice caz remarca mea nici nu avea nimic cu liturighiile sau horele "noastre", care oricum parerea mea sint ca sint mai degraba precrestine decit crestine, si mai degraba culturale si nu cultice. eu m-am referit la interiorul romanului si al Romaniei. dar se pare ca nu ai prins asta. si ca sa ma fac inteles, poti sa mergi la cite liturghii vrei tu si sa joci in cite hore vrei tu, si sa ramii tot excroc, curvar, betiv sau canalie. sau, ca sa reiterez textul de mai sus, sa nu ai nici cel mai vag habar despre ce scrie cu adevarat in Sfinta Scriptura. zilele trecute cineva mi-a atras atentia la un clip video facut de un ziar din Ploiesti in care mai multe persoane de virsta medie din Romania, care se pretindeau crestine, nu stiau nici macar care este diferenta dintre Paste si Craciun!!!!!!! vrei sa iti postez clipul acela video aici?
Scuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
Margas.
Interesantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
sugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt onorat şi încântat să răstorn pietrele de aducere aminte care marchează acest poem şi să descopăr că pot visa şi eu cu Iacov sub scara minunată deschisă spre umbra lucrurilor viitoare. Citesc cu bucurie în fiecare vers o naştere din nou după o fugă nebună din faţa Celui de care nu poţi să te ascunzi, dar care îţi numără şi îţi călăuzeşte paşii, citindu-ţi gândurile şi cercetându-ţi fiecare fir de păr, numărat, nu-i aşa, încă înainte de naştere. Citind poemul parcă ajung şi eu la Betel fugind ca un fiu risipitor spre sfârşitul zilelor mele, dar cu toată truda alergării mai ştiu că trecând pe la Betel primesc o pace aleasă, veşnică, şi mai ştiu că ridicând ochii în sus, la capătul scării, prin cerurile deschise nu se văd doar îngeri ci e chiar Domnul Isus care ţine-n mână cununa. Mă bucur de întâlnire, Ioan Barb
pentru textul : Betel deMersi, Raluca. Ai o bere din partea mea :)
pentru textul : poemele mele deDomnule Vlad Turburea, eu sunt dislexic, asa ca nu vad astfel de greseli. Ati fi asteptat mult si bine!
Mulţumesc d-le Dorel, pentru consemnarea părerii dvs., din orice părerere se învaţă ceva.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine desi mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deCitesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
pentru textul : rugăciune (1) dePaul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
Uite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport demă amuzi andule... în afară de joca de-a cuvintele te mai pricepi și la altceva?... nu-mi răspunde... era retorică..
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile deAdrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deo lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
pentru textul : din viața noastră secretă denu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.
pentru textul : primul monolog deMultumesc si eu ... cine spune ca autorul nu trebuie sa explice? Eu zic (iar aici avem chiar un exemplu) ca dialogul direct pe un site de literatura cum este Hermeneia ne poate oferi prilejul unor discutii pline de miez... cu insusi (insasi) autorul (autoarea). Priceput punctul de vedere Virgile (de fapt punctul de scriere, necuneiforma :-) Andu
pentru textul : incomod deNicio supărare. Mai spun doar că gramatica e gramatică, logica, logică şi măsura este totul.
pentru textul : Cartier rezidential deAlma, era vorba despre o alta cetate, a Iasilor :) de altfel, fiecare isi poarta colinele ei:) ...si nu am facut nici o aluzie la faptul ca pe Hermeneia, unde da, aici suntem autori, scriem, publicăm, ne-am putea comenta "din prietenie".
pentru textul : și zeii plîng demulţumesc şi eu pentru această jucăuşă urare!
Ca un melc, acum atent,
Cu ce corn înaintez,
Spor la scris şi pix potent
Tuturora le urez.
La mulţi ani tuturor, chiar dacă nu e site de socializare, numai acum îmi permit să urez!
Iar lui Vlad aici prezent
Îmi permit să îi urez
Şi pix Schneider transparent
Şi hârtie de orez.
Mi-a plăcut mult acest meniu sugerat aici cu măiestrie (g)astronomică.
pentru textul : revelion H deExcelente eseuri (Adrian şi Sebi), provocate de textul postat! Mulţumesc, Andu, pentru opinie!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deda, un text ok. dar nu mai mult. -- corina m-a obisnuit cu mult mai mult insa. mai ales ca este vorba de mirabile... visu
pentru textul : Poem cu capul în nori deproaspăt ca un miez de lubeniță scoasă de sub izvor, vara! nu mai spun ce și cum! "proaspăt" spune totul! cu sympatheia, Paul
pentru textul : Mireasa Mecanică deVirgil.
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
Cu stimă
pentru textul : abso(lut) descrie cu maci noptile...se vor deschide.
pentru textul : o lățime de masă deE desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
pentru textul : joy to the sword deun fir epic si, dupa umila mea parere, finalul e previzibil (desi asta n-ar fi chiar un capat de tara). altfel, am citit la tine si poezie.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deuite, vezi tu Loredana, tocmai mentalitatea asta samanatorista cred ca a fost una din explicatiile pentru eterna incapacitate a Romaniei de a se autocorecta si progresa. asta pe linga obsesia asta tristo-amuzanta cum ca cineva ar urmari cu sila sa o asimileze, globalizeze, americanizeze, etc.
pentru textul : Fanii lui Cristos desa fiu sincer sint dezamagit ca ma intilnesc mentalitati din astea in Romania. sa inteleg are ca acea 1/3 din populatia Romaniei care a plecat pe alte meleaguri are o conceptie diferita de a ta cu privire la "asimilare, globalizare, americanizare"? eu zic sa fim seriosi si mai ales sa ne trezim din patetismul asta patriotard. crezi ca are nevoie cineva de mizeria si inapoierea noastra? evident, nu e obligatoriu sa intram in Europa si nici sa devenim occidentali. e ok si daca raminem in Caucaz sau Siberia, cu tot cu liturighiile si horele noastre.
in orice caz remarca mea nici nu avea nimic cu liturighiile sau horele "noastre", care oricum parerea mea sint ca sint mai degraba precrestine decit crestine, si mai degraba culturale si nu cultice. eu m-am referit la interiorul romanului si al Romaniei. dar se pare ca nu ai prins asta. si ca sa ma fac inteles, poti sa mergi la cite liturghii vrei tu si sa joci in cite hore vrei tu, si sa ramii tot excroc, curvar, betiv sau canalie. sau, ca sa reiterez textul de mai sus, sa nu ai nici cel mai vag habar despre ce scrie cu adevarat in Sfinta Scriptura. zilele trecute cineva mi-a atras atentia la un clip video facut de un ziar din Ploiesti in care mai multe persoane de virsta medie din Romania, care se pretindeau crestine, nu stiau nici macar care este diferenta dintre Paste si Craciun!!!!!!! vrei sa iti postez clipul acela video aici?
Scuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
pentru textul : felie crocantă deMargas.
Interesantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
pentru textul : Biletul de doi lei demă voi gândi serios la observația ta. mulțumesc pentru zâmbet și semn, Raluca!
pentru textul : monocaligrafie decum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
pentru textul : o poveste deloc neobișnuită desugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
pentru textul : Ucenic din Țigănie defiecare cu imaginația sa, Virgil. aiuristic sau nu, e un răspuns!
pentru textul : the only ones denu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
pentru textul : scrisori imaginare III deDm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
pentru textul : Poem dePagini