suntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
Hohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
hohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
un soi de jurnal romantios/autoironic - cam asa vad ca a fost atunci, cu ochii de acum (de fapt, de acum 3 ani, cand a fost scris textul - recunosc, recitind, inca multe stangacii - poate, candva, le voi elimina) multumesc, Marina, iarta intarzierea raspunsului
Alinei Manole, bravo! E meritul ei!!!
Cred în "Virtualia ei", indiferent de ce va spune gura lumii, voi fi alături de spiritul acestei tradiţii de la an la an, mereu SPRE SUS.
Mariana, mulţumim pentru materialul informativ.
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
cami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
După "Oublier en avant", o nouă bucurie de a căuta prin poeziile tale fire de liniște și cuvânt bine rostit, ape de liric, transparente și line, uneori mi-aș dori să citesc vocalele tale, să reinventez alfabetul prin imagini, acele imagini, Marlena, ce se nasc în mine, ca din nisipurile de demult. Felicitări pentru un alt timp în poesis!
Ba da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
mi-a plăcut faza cu "de pe acel pat voi ridica două degete
ca la școală
să zic ceva genial cum se face
însă atât
pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă." e un poem aşa relaxat, de efect.
fain :)
iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
felicitari adrian si raluca, e bine ca n-am sa fiu vreodata in vreun juriu, v-as recunoaste si premia tot timpul. si nu-s sunt biased, am dreptate. :o)
Ești un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
Rog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
... bănuiesc cu umilință că acest poem a fost gândit în franceză. Însă calitatea traducerii mă determină să observ fluxul- refluxul acestei chei: "acolo unde realitatea nu are nimic real". Păstrarea unui "presupus vis" ilustrează anterioara afirmație. Am îndrăgit sintagma:"acolo unde timpul e lentoare". Legătura acesteia intrinsecă de titlu mi-a dat curajul de a spune că: lentoarea e ireală. În jurul nostru e orice, numai lentoare nu. Pornind de aici, bat câmpii mai frumos, poate, afirmând că timpul este acel "nimic real". Bref: realitatea nu are timp! "Acum" nu exisă!( Sau: dupe cum s-a afirmat: visul e o realitate fără nik real.) Îmi place poemul! cu sympatheia, Paul
Pentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
Interesant si acest arhaism la urma urmei daca nu avem parte de altceva, de ce nu? Fie si Principele Cercel peste Domnul Pa. Citesc si ma minunez, viata asta este o mirare perpetua. Apreciez ca ti-ai completat biografia Ovidiu, cred ca ti-ai calcat pe inima :-) glumesc, nu te supara. mai ramane sa pui si o poza si gata. Andu.
Iată poemul pentru concurs Creatorul ...și creatorul a strigat din toți rărunchii șuvoaielor de stele cutremurînd oceanul împietrit în orbitoarea-i armonie... ...și veșnicia plină de păcate erupt-a-n ropote de clipe ce-oglindesc în adîncimea lor făr' de hotar greșeala lui...
"Scrisul nu e o pasiune pentru mine, dar am continuat să scriu în aceşti ani trecând prin multe pauze şi interogaţii. Nu cred că aparţin lumii literare, dar continuu să transpun ceea ce simt sau gândesc în poezie." Am copiat de pe profilul tău. Acelaşi lucru l-aş spune şi eu, şi n-aş greşi. Nu am citit ciclul lui Sorescu. Îl voi căuta pe Google sau pe agonia. Nu pot să-ţi răspund la întrebare, a fost totul întâmplător, aşa cum mi-a venit mie în minte, ca să nu spun că aşa mi-a dictat muza. Ai dreptate când spui că textul e un pic fracturat, un pic haotic, aşa scriu eu şi stilul ăsta mă caracterizează. Nu pot spune de ce! Alţi autori sînt foarte concişi, didactici, ascutiţi în idei, la mine nu se poate. Sărind de la idee la idee fără prea mult lipici e stilul meu. Printre alte ocupaţii ocazionale, predau lecţii biblice cam cu acelaşi nărav şi rezultat. Ascultătorii mei îmi spun cam ce spunea Silvia în comul ei: sîntem năuciţi dar nu ştim de ce! (răspunsul ar fi pentru lipsă de sens). Mulţumesc pentru com.
Apreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
Alexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
Părerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
suntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
pentru textul : Nu-mi aduc aminte deHohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
pentru textul : Hohote de vară dehohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deun soi de jurnal romantios/autoironic - cam asa vad ca a fost atunci, cu ochii de acum (de fapt, de acum 3 ani, cand a fost scris textul - recunosc, recitind, inca multe stangacii - poate, candva, le voi elimina) multumesc, Marina, iarta intarzierea raspunsului
pentru textul : Rația de libertate I - Salvarea podului deNu am obiceiul sa caut.Doar sa fiu gasit :) merci de comment Cu respect, Sebastian
pentru textul : Atacama deAlinei Manole, bravo! E meritul ei!!!
pentru textul : Secvențe video - Virtualia și poeții "post-apocaliptici" deCred în "Virtualia ei", indiferent de ce va spune gura lumii, voi fi alături de spiritul acestei tradiţii de la an la an, mereu SPRE SUS.
Mariana, mulţumim pentru materialul informativ.
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deDin ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
s.b.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul decami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deImi place. ai un stil reconfortant si natural, care m-a destins inca de la prima lectura...te citesc cu interes!
pentru textul : cartierul de nord deCu scuze că intervin, dar nicidecum ”ne-au măcinat vînturile” în poezie. În rest, e frumos. Cum se cheamă parfumul albastru?
pentru textul : parfumul albastru deAm înțeles sensul. Mă gândeam la varianta: suspendat, precum podul, curcubeul, puntea etc. :) Dar poți păstra cum simți tu, desigur. :)
pentru textul : Despre pom deDupă "Oublier en avant", o nouă bucurie de a căuta prin poeziile tale fire de liniște și cuvânt bine rostit, ape de liric, transparente și line, uneori mi-aș dori să citesc vocalele tale, să reinventez alfabetul prin imagini, acele imagini, Marlena, ce se nasc în mine, ca din nisipurile de demult. Felicitări pentru un alt timp în poesis!
pentru textul : Lansare carte deBa da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deda, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela.
pentru textul : Experimental demi-a plăcut faza cu "de pe acel pat voi ridica două degete
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deca la școală
să zic ceva genial cum se face
însă atât
pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă." e un poem aşa relaxat, de efect.
fain :)
iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
pentru textul : îmi este teamă de femeie defelicitari adrian si raluca, e bine ca n-am sa fiu vreodata in vreun juriu, v-as recunoaste si premia tot timpul. si nu-s sunt biased, am dreptate. :o)
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deEști un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
pentru textul : Mă-ndepărtez deRog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
... bănuiesc cu umilință că acest poem a fost gândit în franceză. Însă calitatea traducerii mă determină să observ fluxul- refluxul acestei chei: "acolo unde realitatea nu are nimic real". Păstrarea unui "presupus vis" ilustrează anterioara afirmație. Am îndrăgit sintagma:"acolo unde timpul e lentoare". Legătura acesteia intrinsecă de titlu mi-a dat curajul de a spune că: lentoarea e ireală. În jurul nostru e orice, numai lentoare nu. Pornind de aici, bat câmpii mai frumos, poate, afirmând că timpul este acel "nimic real". Bref: realitatea nu are timp! "Acum" nu exisă!( Sau: dupe cum s-a afirmat: visul e o realitate fără nik real.) Îmi place poemul! cu sympatheia, Paul
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real depresupun ca la prima categorie tot 1 mai 2012 este data limita. :) am pus si eu anuntul pe blog, succes!
pentru textul : Premiile naţionale pentru poezie "Mircea Ivănescu" dePentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deInteresant si acest arhaism la urma urmei daca nu avem parte de altceva, de ce nu? Fie si Principele Cercel peste Domnul Pa. Citesc si ma minunez, viata asta este o mirare perpetua. Apreciez ca ti-ai completat biografia Ovidiu, cred ca ti-ai calcat pe inima :-) glumesc, nu te supara. mai ramane sa pui si o poza si gata. Andu.
pentru textul : Frumosul Principe Cercel deIată poemul pentru concurs Creatorul ...și creatorul a strigat din toți rărunchii șuvoaielor de stele cutremurînd oceanul împietrit în orbitoarea-i armonie... ...și veșnicia plină de păcate erupt-a-n ropote de clipe ce-oglindesc în adîncimea lor făr' de hotar greșeala lui...
pentru textul : Dumnezeu de"Scrisul nu e o pasiune pentru mine, dar am continuat să scriu în aceşti ani trecând prin multe pauze şi interogaţii. Nu cred că aparţin lumii literare, dar continuu să transpun ceea ce simt sau gândesc în poezie." Am copiat de pe profilul tău. Acelaşi lucru l-aş spune şi eu, şi n-aş greşi. Nu am citit ciclul lui Sorescu. Îl voi căuta pe Google sau pe agonia. Nu pot să-ţi răspund la întrebare, a fost totul întâmplător, aşa cum mi-a venit mie în minte, ca să nu spun că aşa mi-a dictat muza. Ai dreptate când spui că textul e un pic fracturat, un pic haotic, aşa scriu eu şi stilul ăsta mă caracterizează. Nu pot spune de ce! Alţi autori sînt foarte concişi, didactici, ascutiţi în idei, la mine nu se poate. Sărind de la idee la idee fără prea mult lipici e stilul meu. Printre alte ocupaţii ocazionale, predau lecţii biblice cam cu acelaşi nărav şi rezultat. Ascultătorii mei îmi spun cam ce spunea Silvia în comul ei: sîntem năuciţi dar nu ştim de ce! (răspunsul ar fi pentru lipsă de sens). Mulţumesc pentru com.
pentru textul : răscruce deApreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
pentru textul : In văzul lumii deAlexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
pentru textul : atât de absurd dePărerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
incepi curajos apoi aluneci... in locuri comune (ex. umerii disperarii mele) ... prima unitate are multe sanse daca ar fi mai fluenta ...
pentru textul : negociere demultumesc andule! dar, de! stii cum se spune: de gustibus...
pentru textul : Renaștere dePagini