Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
profund, înțeleg utilizarea simbolică a cuv. suveică doar în raport cu utilizarea simbolică și a cuv. pescar (veți fi pescari de oameni) tradus ar fi: țesătura unui creștin. poemul este de profunzimea pe care o are un om cu adevărat matur. nostalgia(algosul) este suprimat la percepție de obiect nesemnificativ, aparent. dar decor. ceea ce nu e negativ. cel mai mult mi-a plăcut versul :vei continua să visezi că înoți are în el o zădărnicie senină. t.a.l.c. vine de la tâlc? se repetă în același vers un "pe", dar nu deranjează. pentru că mi-a transmis ce aveam eu în suflet, cât și pentru cele de mai sus... frumos poem.
Indiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
Margas
Sebi, mulțumesc pentru opinii.
În scrierea haiku-urilor nu se prea acceptă verbele, cu atât mai puțin verbele predicative.
În cazul gerunziului folosit de mine am mizat pe caracterul durativ, perpetuu al acestuia. De fapt haiku-ul este un fel de „titlu” mai lung pentru o imagine, așa cum au și unele picturi („Copil plângând”, „Hristos cărând crucea” etc). Pe de altă parte, gerunziul de aici arată acțiunea pe care o făcea artistul în timpul capturării imaginii... acțiune care, prin simbolurile multiple, a determinat capturarea. Așa l-a surprins ochiul meu pe artist: strângând la piept flori de hârtie :)
faină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
asa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
îmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
dom'le, ai dreptate. recunosc, am strimbat din nas cind am scris cuvintul "spoiala" (nici nu cred ca mai stie cineva in Romania ce e aia). si la fel la "mic-burghezul" "efemera". finalul era si mai prost dar am taiat. si voi mai taia. merci pentru observatii si spirit critic. btw, chiar si "importantei diurne" mi s-a parut putin prea "din alt film"
“Să facem un salt înafara luminii” în care tu şi cu mine, un el şi un ea, două pronume şi cu noi două patru tăceri, un singur înţeles, doar pentru noi “singurii vii”. “Strada aceasta” pe care ne lăsăm pielea de şarpe cu încetinitorul. Câtă măiestrie, cât detaliu poate să existe într-un “strigăt cu încetinitorul” la Adriana Lisandru în acest poem. Frica vine din cunoaştere, Adriana, iar când vine peste tine ca o avalanşă de metaforă scrobită cu aracet - cum îmi duceam eu fundiţele, la şcoală, pe creştet a învăţătură, aşa îmi privesc viaţa, acum, prin această “măciulie de mac”. Şi din ce par, cu atât devin. Frumos poem. Deosebit!
Profetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
Virgil, opinia ta e chiar ok, acest 'se merită' îmi oripilează intelectul (ce a mai rămas din el desigur) ori de câte ori îl întâlnesc. Este o evoluție negativă a limbii române către un jargon de băieți cu mușchi, tricouri mulate și bmw-uri din care urlă doar manele
Și zău, nu 'se merită' ca tocmai pe aici să multilăm așa rău limba română.
Data viitoare te rog să citești mai nepărtinitor comentariile mele.
Pentru că se merită.
"decembrie cernut" nu imi suna bine cu acel "ce" , usor redundant, deranjant. in rest esti coplesit de iarna... mie insa parca imi cinta de undeva, 'te uita cum ninge decembre..." (cu Bacovia si Nicu Alifantis) pina creste pina in ceruri cit o mare, ploaia de afara...whatever..."eu nu ma mai duc azi acasa..."
iata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.
mie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
Nu am înțeles cum este "gripa cu soare", dar interesantă metafora în comparație. Prea multe denumiri de locuri, Moldova, Troia, Paris și revenirea la Podu Iloaiei (cu legătura la ... Dolhasca). Ai un typo la "aceluiaș", spre final. Reușită metafora "roțile zimțate ale nopții".
"împăturesc ziua cu grijă printre hăinuțele unui prunc învelit în prosopul țesut pentru moartea unei femei de la țară, văzând doar o dată din sipet lumina" - un lant de determinisme care m-a facut sa imi scrintesc gitul invirtindu-ma dupa el "se așează bărbătește pe scaun brațele c-un garóu dintr-o cămașă de noapte" - cine?? unde e subiectul? "legându-și să înnădească" - ultima data cind am incercat sa pronunt asta mi s-a scrintit limba m-am uitat in dictionar si nu am gasit cuvintul "piranic", oricit de ...frumos suna. daca o fi legat de pestele piranha sau piraña habar n-am dar nici nu vad legatura. dar desigur, elasticitatea mea metaforica e modesta. "cruciadele dorului", suna fain desi unii ar putea sa strimbe din nas "lacrimi zdrentuite cu ceara" - cam fortat titlul insa ar merita un text, mai bun
Revin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
pentru textul : Revers deprofund, înțeleg utilizarea simbolică a cuv. suveică doar în raport cu utilizarea simbolică și a cuv. pescar (veți fi pescari de oameni) tradus ar fi: țesătura unui creștin. poemul este de profunzimea pe care o are un om cu adevărat matur. nostalgia(algosul) este suprimat la percepție de obiect nesemnificativ, aparent. dar decor. ceea ce nu e negativ. cel mai mult mi-a plăcut versul :vei continua să visezi că înoți are în el o zădărnicie senină. t.a.l.c. vine de la tâlc? se repetă în același vers un "pe", dar nu deranjează. pentru că mi-a transmis ce aveam eu în suflet, cât și pentru cele de mai sus... frumos poem.
pentru textul : t. a. l. c. deIndiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
pentru textul : lumina dinaintea vederii deMargas
Sebi, mulțumesc pentru opinii.
pentru textul : Haiku deÎn scrierea haiku-urilor nu se prea acceptă verbele, cu atât mai puțin verbele predicative.
În cazul gerunziului folosit de mine am mizat pe caracterul durativ, perpetuu al acestuia. De fapt haiku-ul este un fel de „titlu” mai lung pentru o imagine, așa cum au și unele picturi („Copil plângând”, „Hristos cărând crucea” etc). Pe de altă parte, gerunziul de aici arată acțiunea pe care o făcea artistul în timpul capturării imaginii... acțiune care, prin simbolurile multiple, a determinat capturarea. Așa l-a surprins ochiul meu pe artist: strângând la piept flori de hârtie :)
faină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deE un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
pentru textul : religia scoicilor denu am citit volumul dar mi-ai stârnit interesul prin prezentarea făcută cu profesionalism.felicitări!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deSilvia iti multumesc.
pentru textul : prin fereastra trenului roșu devlad iti multumesc si tie. e un semn pe care o sa-l port in buzunarul de la piept. stii, nu?
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deasa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
pentru textul : fiecare om deîmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
dom'le, ai dreptate. recunosc, am strimbat din nas cind am scris cuvintul "spoiala" (nici nu cred ca mai stie cineva in Romania ce e aia). si la fel la "mic-burghezul" "efemera". finalul era si mai prost dar am taiat. si voi mai taia. merci pentru observatii si spirit critic. btw, chiar si "importantei diurne" mi s-a parut putin prea "din alt film"
pentru textul : night jump deminunat
pentru textul : pogonici love story dece faceti domnu' buricea? ati inceput sa incurcati borcanele?
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună de“Să facem un salt înafara luminii” în care tu şi cu mine, un el şi un ea, două pronume şi cu noi două patru tăceri, un singur înţeles, doar pentru noi “singurii vii”. “Strada aceasta” pe care ne lăsăm pielea de şarpe cu încetinitorul. Câtă măiestrie, cât detaliu poate să existe într-un “strigăt cu încetinitorul” la Adriana Lisandru în acest poem. Frica vine din cunoaştere, Adriana, iar când vine peste tine ca o avalanşă de metaforă scrobită cu aracet - cum îmi duceam eu fundiţele, la şcoală, pe creştet a învăţătură, aşa îmi privesc viaţa, acum, prin această “măciulie de mac”. Şi din ce par, cu atât devin. Frumos poem. Deosebit!
pentru textul : contre-jour deProfetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
pentru textul : deuteronomia deVirgil, opinia ta e chiar ok, acest 'se merită' îmi oripilează intelectul (ce a mai rămas din el desigur) ori de câte ori îl întâlnesc. Este o evoluție negativă a limbii române către un jargon de băieți cu mușchi, tricouri mulate și bmw-uri din care urlă doar manele
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deȘi zău, nu 'se merită' ca tocmai pe aici să multilăm așa rău limba română.
Data viitoare te rog să citești mai nepărtinitor comentariile mele.
Pentru că se merită.
"decembrie cernut" nu imi suna bine cu acel "ce" , usor redundant, deranjant. in rest esti coplesit de iarna... mie insa parca imi cinta de undeva, 'te uita cum ninge decembre..." (cu Bacovia si Nicu Alifantis) pina creste pina in ceruri cit o mare, ploaia de afara...whatever..."eu nu ma mai duc azi acasa..."
pentru textul : Într-o Iarnă demultumiri - tarzii, dar nu mai putin sincere, pentru semnul de apreciere. ma bucur sa vad ca astfel de texte inca mai sunt citite, inca mai plac.
pentru textul : Doină brumărie deAtât forma, dar mai ales ”formula” poetică a finalului mi se par deosebite.
pentru textul : Contemplând de pe cruce deiata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.
pentru textul : solia unei stele de mare derugaminte: titlul fara majuscule
pentru textul : VERSURI demie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
pentru textul : amputarea literei d deavelea, pe Hermeneia nu se face reclama pentru alte pagini sau site-uri
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deprime observatii. "bancă, cuminte" nu pica bine prea multe cuvinte de legatura remarc insa "cinematografia" textului. o clipa m-am gindit la Dali
pentru textul : stop! cardiac deAş rescrie "lăstarii fragezi/ mânuţa mică". Şi aş reîncadra textul... Poate la "note".
pentru textul : După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia deNu am înțeles cum este "gripa cu soare", dar interesantă metafora în comparație. Prea multe denumiri de locuri, Moldova, Troia, Paris și revenirea la Podu Iloaiei (cu legătura la ... Dolhasca). Ai un typo la "aceluiaș", spre final. Reușită metafora "roțile zimțate ale nopții".
pentru textul : iubirea la podu iloaiei de"împăturesc ziua cu grijă printre hăinuțele unui prunc învelit în prosopul țesut pentru moartea unei femei de la țară, văzând doar o dată din sipet lumina" - un lant de determinisme care m-a facut sa imi scrintesc gitul invirtindu-ma dupa el "se așează bărbătește pe scaun brațele c-un garóu dintr-o cămașă de noapte" - cine?? unde e subiectul? "legându-și să înnădească" - ultima data cind am incercat sa pronunt asta mi s-a scrintit limba m-am uitat in dictionar si nu am gasit cuvintul "piranic", oricit de ...frumos suna. daca o fi legat de pestele piranha sau piraña habar n-am dar nici nu vad legatura. dar desigur, elasticitatea mea metaforica e modesta. "cruciadele dorului", suna fain desi unii ar putea sa strimbe din nas "lacrimi zdrentuite cu ceara" - cam fortat titlul insa ar merita un text, mai bun
pentru textul : azilul cailor sălbatici decalci porunca a patra, pare-mi-se, ca să citez un clasic
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deRevin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului dePagini