da, cred ca am sa schimb cu "visurile". initial versurile au fost lungi, nu stiu ce am zilele astea cu versurile lungi. am senzatia ca parca sint mai "mature" fata de cele scurte care mi se par oarecum "frivole". dar pina la urma, dintr-un anumit motiv, probabil acelasi disconfort fata de cum suna/arata in vers lung, le-am darimat, ca pe niste cuburi. ai a iesit asta
Alternanța de timpuri verbale, partea cu dihorul, cu gânditul, cu mătușa... nu fac chiar bine textului. Ce mai rămâne: "senzația că a rămas ceva neterminat și eu mă legăn în copaci privesc în jos mi se face rău când lucrurile încep să se așeze lent".
dupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
cred ca ai incadrat foarte fain versurile alaturi de imagine. si, da, e fain sa putem vedea si caracterele nipone. iar daca imaginea e bine aleasa, cred ca da un plus textului. ori poate imvers :D textul te poate face sa vezi mai mult in imagine
Am înțeles că textul are niște conotații 'istorice' însă eu, neștiind ce e 'în spate' zic că seamănă cu Mitzura Arghezi. Și nici nu îmi este limpede cine sunt autorii reali, adică de fapt cine e acest Claudiu și dacă a plătit sau nu ca să apară în acest poem ceva gen taxă pe spațiu publicitar? Și dacă știe să cânte la vreun instrument ceva gen chitară ca un acompaniament cvasi-literar al discuției între cele două doamne?
Doar întrebări îmi cer scuze dar textul mi-a atins punctul culminant al genezei generației noastre ca specie literară și chiar mai mult decât atât.
Margas
P.S. Orice ar fi, titlul mi se pare bestial! Mergeți degrabă la OSIM cu el suratelor!
ai un umor care imi place, finalul e foarte comic ceea ce rastoarna oarecum situatia pe care ai prezentat-o cu un oarecare iz de dramatism, mai sus. versul asta "aerul e un palton cu zece numere mai mic/ încheiat cu grijă până la ultimul nasture" mi s-a parut foarte bun, totusi n-am inteles ce-i cu s-a-ul din "peste drum s-a chioșcul verde".
o precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
De acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
Cristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
un poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.
desprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
asta chiar ca e culmea. unde ma port eu tiranic? unde nu am fost nepoliticos? (oare nu tu ai fost cu manusa ta in care a fatat un soarece?) ce inseamna "cuvinte neadecvate"? m-am referit la text si mi-am exprimat o opinie fata de asezarea in pagina. nu am dreptul sa o fac? ce inseamna "forta si piciorul cuvantului agresiv"? (poate te referi din nou la manusa de box si la soarecele proaspat lauz) cine a improsact "cu noroi in munca" ta? deci care va sa zica pupaturi si aplauze sint bine primite. orice obsevatie critica si care nu iti ridica in slavi "capodopererele" sint "picioare agresive", "tiranie", "noroi"... observi pattern-ul? asta e histrionism pur. si e si de prost gust. poti sa "ataci" cum vrei orice text de-al meu atita timp cit e la obiect, e regulamentar si evident ai dreptate. poti sa o faci si cind nu ai dreptate fiindca auto-facutul de ris e permis. ce vrea sa insemne "nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele"? nu inteleg propozitia. sint proprietar de site sau director aici fie ca tie iti convine sau nu. si fie in fata sau in spatele "creatiei" tale. nu am facut si nu fac tapaj de chestia asta pentru ca nu am crize de identitate dar am mentionat-o ca o justificare a faptului ca am dreptul sa ma exprim cu privire la ce faci tu pe aici. se pare insa ca tu nu prea pricepi inca aceste aspecte. iti recomand sa recitesti regulamentul si sa revezi ce am scris aici. s-ar putea cu timpul sa intelegi. eu inca nu mi-am pierdut speranta.
Bogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, cred ca am sa schimb cu "visurile". initial versurile au fost lungi, nu stiu ce am zilele astea cu versurile lungi. am senzatia ca parca sint mai "mature" fata de cele scurte care mi se par oarecum "frivole". dar pina la urma, dintr-un anumit motiv, probabil acelasi disconfort fata de cum suna/arata in vers lung, le-am darimat, ca pe niste cuburi. ai a iesit asta
pentru textul : profetul I demultumesc Lucian, cuvintele tale de bun venit au mirosul painii de acasa ... sarea vine pe urma? ma voi stradui sa nu dezamagesc prea mult:)
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deAlternanța de timpuri verbale, partea cu dihorul, cu gânditul, cu mătușa... nu fac chiar bine textului. Ce mai rămâne: "senzația că a rămas ceva neterminat și eu mă legăn în copaci privesc în jos mi se face rău când lucrurile încep să se așeze lent".
pentru textul : dar nu vine niciodată dedupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
pentru textul : murmur deiata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație decred ca ai incadrat foarte fain versurile alaturi de imagine. si, da, e fain sa putem vedea si caracterele nipone. iar daca imaginea e bine aleasa, cred ca da un plus textului. ori poate imvers :D textul te poate face sa vezi mai mult in imagine
pentru textul : 江戸 (Edo) deAm înțeles că textul are niște conotații 'istorice' însă eu, neștiind ce e 'în spate' zic că seamănă cu Mitzura Arghezi. Și nici nu îmi este limpede cine sunt autorii reali, adică de fapt cine e acest Claudiu și dacă a plătit sau nu ca să apară în acest poem ceva gen taxă pe spațiu publicitar? Și dacă știe să cânte la vreun instrument ceva gen chitară ca un acompaniament cvasi-literar al discuției între cele două doamne?
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deDoar întrebări îmi cer scuze dar textul mi-a atins punctul culminant al genezei generației noastre ca specie literară și chiar mai mult decât atât.
Margas
P.S. Orice ar fi, titlul mi se pare bestial! Mergeți degrabă la OSIM cu el suratelor!
Domnule. dumneata ai talent. De aceea am spus că e păcat.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deai un umor care imi place, finalul e foarte comic ceea ce rastoarna oarecum situatia pe care ai prezentat-o cu un oarecare iz de dramatism, mai sus. versul asta "aerul e un palton cu zece numere mai mic/ încheiat cu grijă până la ultimul nasture" mi s-a parut foarte bun, totusi n-am inteles ce-i cu s-a-ul din "peste drum s-a chioșcul verde".
pentru textul : scenă cu rictus și gloanțe oarbe deo precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
pentru textul : analiza manifestului boierismului deşi ale diavolului tasmanian. typo
pentru textul : ai putea scrie un poem despre asta dedeşi poate e o încercare de a inova pe mine nu a reuşit să mă convingă
De acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
pentru textul : Punct culminant dePentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt de... știi cum să mă lași fără cuvinte. mulțumesc, mone!
pentru textul : Masca mea e Chipul tău de" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
pentru textul : memento deîncotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
Si da se screi cu doi de "p" dar evident nu din motivele pe care le-ai invocat tu... Ialin
pentru textul : A cappella demulțam! confuzia ta, Ioana, chiar mă onorează...
pentru textul : al doilea psalm mondial deam să iau în considerare observațiile tale.
Cristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deun poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.
pentru textul : mâna mea oarbă deHi Dorin,
pentru textul : călcîiul lui hermes deai văzut o copulaţie perfectă între emoţii şi gînduri? e oare chiar atît de des întîlnită?
Foarte bună intervenţia d-lui Lăzărescu: "a scrie despre propria reprezentare a poeziei şi poetului nu este obligatoriu echivalent cu a scrie poezie".
Şi uite şi unul dintre termenii care au scăpat comentariului meu: "definiţii rebusistico-aforistice".
Cu ocazia asta, îmi exprim bucuria faptului că d-l Lăzărescu s-a hotărât să fie ceva mai interactiv.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deAAA.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deCarmen, Virgil, mă bucură reacția voastră și vă mulțumesc.
pentru textul : grădini lângă atlantic deMai e şi mâine o zi.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv demă obosesc oamenii care nu gîndesc dar simt. la fel ca și oamenii care nu simt dar gîndesc.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond dedesprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deam incercat sa refac pe unde trebuia refacut. va multumesc de aleasă trecere!
pentru textul : Decofrare II desalut, constantin și bine ai venit pe Hermeneia!
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deasta chiar ca e culmea. unde ma port eu tiranic? unde nu am fost nepoliticos? (oare nu tu ai fost cu manusa ta in care a fatat un soarece?) ce inseamna "cuvinte neadecvate"? m-am referit la text si mi-am exprimat o opinie fata de asezarea in pagina. nu am dreptul sa o fac? ce inseamna "forta si piciorul cuvantului agresiv"? (poate te referi din nou la manusa de box si la soarecele proaspat lauz) cine a improsact "cu noroi in munca" ta? deci care va sa zica pupaturi si aplauze sint bine primite. orice obsevatie critica si care nu iti ridica in slavi "capodopererele" sint "picioare agresive", "tiranie", "noroi"... observi pattern-ul? asta e histrionism pur. si e si de prost gust. poti sa "ataci" cum vrei orice text de-al meu atita timp cit e la obiect, e regulamentar si evident ai dreptate. poti sa o faci si cind nu ai dreptate fiindca auto-facutul de ris e permis. ce vrea sa insemne "nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele"? nu inteleg propozitia. sint proprietar de site sau director aici fie ca tie iti convine sau nu. si fie in fata sau in spatele "creatiei" tale. nu am facut si nu fac tapaj de chestia asta pentru ca nu am crize de identitate dar am mentionat-o ca o justificare a faptului ca am dreptul sa ma exprim cu privire la ce faci tu pe aici. se pare insa ca tu nu prea pricepi inca aceste aspecte. iti recomand sa recitesti regulamentul si sa revezi ce am scris aici. s-ar putea cu timpul sa intelegi. eu inca nu mi-am pierdut speranta.
pentru textul : solia unei stele de mare deBogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români dePagini