Dacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
am mai pus acest poem pe site ceva vreme in urma. am revenit asupra lui si iata ca acum primesc alesele tale aprecieri. iti multumesc andreea. te mai astept.
Prozodie buna si pe alocuri idei profunde, conturate intr-un mod captivant. Insa imbinarea dintre idei nu poate starni decat zambete poate. Cum poti pune in acelasi text "carutasii mortii..." si "cainii care se miros in partile obsure" ? Mai mult cum poti pune in aceeasi strofa "pisicii-mperecheau miorlaituri" si "vibrau plangand". Mi se pare foarte obscur. As recomanda sa se faca doua texte...fiecare sa insiste pe o directie. Asa pot rade linistit la unul si sa raman pe ganduri de la celalalt. Mai trec, mai citesc... Ialin
multumesc de comentariul ialin, imi pare rau ca vezi doar “incoerenta”, m-as fi bucurat sa vezi "lumina" prin fluturi, sau " trairea" ce o ia inaintea timpului, prin " golul acela dintre coaste" pe care totusi nu l-am pus intamplator acolo ... sunt multe verbe e adevarat, voiam un poem scurt de actiune, “cuvântul coboară, fluturii urcă, golul din coaste zboară” e acolo o cruce a unui dialog ce împrumută răsărituri ... de lucrat nu cred c-o sa-l mai lucrez as strica revelatia din preajma cuvintelor atunci cand un zambet s-a adaugat unui rasarit, pana la urma fluturii acestia mi-au colorat putin veacul de singuratate crescut intre coaste :) ma bucur de trecerea ta !
Adriana, cand ziceam ce ziceam, ma refeream strict la faptul ca nu suntem statici din punct de vedere al evolutiei. daca o persoana( mai contextualizat poet) ramane la acelas nivel timp de o perioada lunga, inseamna ca trebuie puse anumite semne de intrebare. ori, cand esti pasionat de ceva, vrei sa afli totul despre acel ceva- cum functioneaza, de unde a pornit etc.- si mai ales ce poti face ca acel ceva sa-ti iasa cat mai bine. depinde de fiecare unde se opreste cu sacrificul asta "dedicativo-motivator". exemple sunt... tone pentru orice directie.
Frumoase şi emoţionante secvenţe. Eu am încercat să recitesc poemul punând verbele la timpul prezent ( sugerez o retrăire a trecutului, nu doar o amintire a lui :) ) Văd şi o altă aranjare a strofelor: un schimb între prima şi a treia strofă. Mi-a plăcut mult ,,după-amiaza
care nu avea
decât o singură ieşire"
Sebi, sunt păreri sincere :) sper că nu am supărat. Cu drag, Mariana.
Textul mi-amintește de Topârceanu. Mai bine zis, versificația în metru scurt si ritmul ăsta alert - trohaic. Totuși, dincolo de această tejnică exterioară, e altceva. Un umor fin, bazat pe ironie. Citesc, citesc...
Păi tocmai de conotaţiile tipic feminine vorbim noi aici! Când v-am reproşat că utilizaţi o franceză de dicţionar (sau o "păsărească") m-am referit tocmai la neglijarea conotaţiilor. Ia să privim noi mai atent: "Deschid poarta aşteptării" şi intru singură", zice autoarea noastră (pe care o cunosc foarte bine, nu-mi spuneţi cine e, mi-a fost redactor la trei din cele cinci cărţi tipărite la "Eminescu", am scris şi despre proza şi despre critica ei). Iar dumneavoastră traduceţi: "J'ouvre largement les portes de l'attente/ Et j'y pénètre toute seule". Utilizaţi aici două cuvinte nepotrivite. Primul e "attente", care arată că n-aţi înţeles textul pe care-l traduceţi, pentru că acolo "aşteptare" are mai curând sensul de "răbdare". Puteaţi utiliza "patience", ar fi fost mai potrivit. Cât despre utilizarea lui "pénétrer" în locul obişnuitului şi potrivitului "entrer", asta chiar că e o monstruozitate. Mai ales dacă avem în vedere şi conotaţiile sexuale ale lui "pénétrer"!
Haideţi să vorbim şi despre traduceri care se îndepărtează de original. Nu e nevoie să ne referim la Nerval-Goethe. E suficient să ne amintim cum l-a transpus în română Arghezi pe Baudelaire: arghezianizându-l. Nu comentez dacă e bine sau rău. În cazul cu pricina, prefer textul francez. Dar, ca să revenim la oile noastre, nici Vicenţia Vara nu e Baudelaire, nici dvs. nu sunteţi Arghezi.
Cât despre traducerea poeţilor noştri în alte limbi, să fiţi dvs. sănătos! Cel mai falsificat (cu deosebire la traducerea în franceză!) e Eminescu. Dar sunt şi traduceri foarte bune. Iată aceste versuri, în transpunerea spaniolă a lui Omar Lara /(citez din memorie şi sper să nu greşesc prea mult): "Bosque con tranquillas rias/ Dias passan, vienen dias,/ Joven tu como pareces/ Siempre tu rejuveneces!". Cum i-aş reproşa eu lui Lara că în locul intraductibilelor "vreme" şi "codru" utilizează "dias" şi "bosque"?! În cazul dvs. lucrurile stau, însă, altfel. Chiar dacă nu sunt traducător, am dreptul să v-o spun răspicat.
da, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
interesant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
Adimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
Atâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
forma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
Laurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
există tragedii despre care se spune că nu le dorești nimănui, de care nu te poți ascunde, îți tatuează pielea gândurile inima; tragedii mute, profunde. există cruci inevitabile pe care nu le poți duce; nimeni nu urcă de bunăvoie. există bufoni care plâng pe dinăuntru chiar și atunci când publicul este în delir. sufletul bufonului nu e o marotă. text cu mesaj de forță, impact scontat, la purtător.
Dragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erată
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice de*comentariul
Dacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown demojna ștu anii bili ocin crasivii devoșchii privet gasbadin bobadil slava boga
pentru textul : liubliu ia vas deam mai pus acest poem pe site ceva vreme in urma. am revenit asupra lui si iata ca acum primesc alesele tale aprecieri. iti multumesc andreea. te mai astept.
pentru textul : Cum este să ucizi deProzodie buna si pe alocuri idei profunde, conturate intr-un mod captivant. Insa imbinarea dintre idei nu poate starni decat zambete poate. Cum poti pune in acelasi text "carutasii mortii..." si "cainii care se miros in partile obsure" ? Mai mult cum poti pune in aceeasi strofa "pisicii-mperecheau miorlaituri" si "vibrau plangand". Mi se pare foarte obscur. As recomanda sa se faca doua texte...fiecare sa insiste pe o directie. Asa pot rade linistit la unul si sa raman pe ganduri de la celalalt. Mai trec, mai citesc... Ialin
pentru textul : Tablou înserat de vară demultumesc de comentariul ialin, imi pare rau ca vezi doar “incoerenta”, m-as fi bucurat sa vezi "lumina" prin fluturi, sau " trairea" ce o ia inaintea timpului, prin " golul acela dintre coaste" pe care totusi nu l-am pus intamplator acolo ... sunt multe verbe e adevarat, voiam un poem scurt de actiune, “cuvântul coboară, fluturii urcă, golul din coaste zboară” e acolo o cruce a unui dialog ce împrumută răsărituri ... de lucrat nu cred c-o sa-l mai lucrez as strica revelatia din preajma cuvintelor atunci cand un zambet s-a adaugat unui rasarit, pana la urma fluturii acestia mi-au colorat putin veacul de singuratate crescut intre coaste :) ma bucur de trecerea ta !
pentru textul : răsărit deAdriana, cand ziceam ce ziceam, ma refeream strict la faptul ca nu suntem statici din punct de vedere al evolutiei. daca o persoana( mai contextualizat poet) ramane la acelas nivel timp de o perioada lunga, inseamna ca trebuie puse anumite semne de intrebare. ori, cand esti pasionat de ceva, vrei sa afli totul despre acel ceva- cum functioneaza, de unde a pornit etc.- si mai ales ce poti face ca acel ceva sa-ti iasa cat mai bine. depinde de fiecare unde se opreste cu sacrificul asta "dedicativo-motivator". exemple sunt... tone pentru orice directie.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deFrumoase şi emoţionante secvenţe. Eu am încercat să recitesc poemul punând verbele la timpul prezent ( sugerez o retrăire a trecutului, nu doar o amintire a lui :) ) Văd şi o altă aranjare a strofelor: un schimb între prima şi a treia strofă. Mi-a plăcut mult ,,după-amiaza
pentru textul : viaţa în vremea de vineri vechi decare nu avea
decât o singură ieşire"
Sebi, sunt păreri sincere :) sper că nu am supărat. Cu drag, Mariana.
aranca, da si eu astept... beniamin, da, uneori as vrea sa mai pot scrie asa. dar e, asa cum probabil oricine stie, chestie de stare..
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deTextul mi-amintește de Topârceanu. Mai bine zis, versificația în metru scurt si ritmul ăsta alert - trohaic. Totuși, dincolo de această tejnică exterioară, e altceva. Un umor fin, bazat pe ironie. Citesc, citesc...
pentru textul : Sergent K, raportez! dePăi tocmai de conotaţiile tipic feminine vorbim noi aici! Când v-am reproşat că utilizaţi o franceză de dicţionar (sau o "păsărească") m-am referit tocmai la neglijarea conotaţiilor. Ia să privim noi mai atent: "Deschid poarta aşteptării" şi intru singură", zice autoarea noastră (pe care o cunosc foarte bine, nu-mi spuneţi cine e, mi-a fost redactor la trei din cele cinci cărţi tipărite la "Eminescu", am scris şi despre proza şi despre critica ei). Iar dumneavoastră traduceţi: "J'ouvre largement les portes de l'attente/ Et j'y pénètre toute seule". Utilizaţi aici două cuvinte nepotrivite. Primul e "attente", care arată că n-aţi înţeles textul pe care-l traduceţi, pentru că acolo "aşteptare" are mai curând sensul de "răbdare". Puteaţi utiliza "patience", ar fi fost mai potrivit. Cât despre utilizarea lui "pénétrer" în locul obişnuitului şi potrivitului "entrer", asta chiar că e o monstruozitate. Mai ales dacă avem în vedere şi conotaţiile sexuale ale lui "pénétrer"!
pentru textul : raspuns la observatiile lui Tudor Cristea deHaideţi să vorbim şi despre traduceri care se îndepărtează de original. Nu e nevoie să ne referim la Nerval-Goethe. E suficient să ne amintim cum l-a transpus în română Arghezi pe Baudelaire: arghezianizându-l. Nu comentez dacă e bine sau rău. În cazul cu pricina, prefer textul francez. Dar, ca să revenim la oile noastre, nici Vicenţia Vara nu e Baudelaire, nici dvs. nu sunteţi Arghezi.
Cât despre traducerea poeţilor noştri în alte limbi, să fiţi dvs. sănătos! Cel mai falsificat (cu deosebire la traducerea în franceză!) e Eminescu. Dar sunt şi traduceri foarte bune. Iată aceste versuri, în transpunerea spaniolă a lui Omar Lara /(citez din memorie şi sper să nu greşesc prea mult): "Bosque con tranquillas rias/ Dias passan, vienen dias,/ Joven tu como pareces/ Siempre tu rejuveneces!". Cum i-aş reproşa eu lui Lara că în locul intraductibilelor "vreme" şi "codru" utilizează "dias" şi "bosque"?! În cazul dvs. lucrurile stau, însă, altfel. Chiar dacă nu sunt traducător, am dreptul să v-o spun răspicat.
da, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
pentru textul : poemul cornet de semințe deexistă și un typo: "blansoarului".
pentru textul : Dans de fier legănat dede răspuns, m-am lămurit.
pentru textul : bebeluşul albastru deȘi mult succes acolo, deasupra, indiferent pe care parte.
Paul, am să deschid un alt subiect de discuție la timpul potrivit.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAAA-oleu ! Dacă se vede bine şi din perspectivă neacademică, eu mă bucur.
Mulţumesc pentru trecere şi semn.
Cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deinteresant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
pentru textul : O umbră în plus deNu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
pentru textul : o lățime de masă deAdimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata deAtâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
pentru textul : Frica roșie deforma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
pentru textul : defectul simplu IV deai doi copii, nu știam. îmi pare rău Mircea.
pentru textul : Pisica neagră deda! observ că ai dreptate în privința titlului, dar tot nu îmi vine altă idee. mulțumesc pentru apreciere și te mai aștept.
pentru textul : Odă firului de iarbă deLaurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
pentru textul : Dor indoor deva multumesc pentru comentarii. de data asta am simtit ca prefer pluralul in text
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deAi dreptate :( Pe caietul meu, ultima varianta era ,,te frange". Ma grabeam. Si sensul era tot de rupere, nu doar de ... planare. Multumesc! Corectez!
pentru textul : Despărţire deCalin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
există tragedii despre care se spune că nu le dorești nimănui, de care nu te poți ascunde, îți tatuează pielea gândurile inima; tragedii mute, profunde. există cruci inevitabile pe care nu le poți duce; nimeni nu urcă de bunăvoie. există bufoni care plâng pe dinăuntru chiar și atunci când publicul este în delir. sufletul bufonului nu e o marotă. text cu mesaj de forță, impact scontat, la purtător.
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deDragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere dePagini