Alma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
bine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
Virgil, multumesc frumos. In ultima perioada chiar m-am gindit ca ma prinde mai mult jurnalul. Oricum, am in intentie sa continui cu un fel de jurnal. Cel putin pentru o vreme. Cit despre tupeu, imi lipseste cu desavirsire.
Adevărate rostiri, dar parcă fără lirism. Strofa a doua mi se pare mai reusită. Apreciez tema, discursul prin care se arată asemănarea sau neasemănarea :)
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
nu dragul meu. nu sînt eu aşa supărăcios. şi de fapt mi-am cam propus să fiu mai degrabă cold pe hermeneia pentru ca să pot aplica regulamentul imparţial şi fără echivoc. în rest, sînt un tip destul de îngăduitor şi nu am nici prejudecăţi şi nici speranţe prea mari. iar pacea mea depinde de cu totul altceva. dar mulţumesc pentru intenţiile bune.
Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
No offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara. "Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ? Ideea cu piatra abraziva este fortata. Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ? Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata... Ialin
Profesor de limba şi literatura română? În cazul acesta, ar trebui să ştiţi că limba româna are nişte simboluri vitale, care se numesc "semne diacritice". Fără ele, nu vorbim româna.
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
Sapphire, multumesc pentru parere! Intr-adevar am incercat sa scap si de balast. poate ca nu e cel mai reusit text al meu! Inca o data, multumesc! rafael, ai dreptate partial cu grafiti! De fapt, conform unei definitii de pe net este ...graffiti. multumesc de trecere si opinie!
niste chestii ciudat(e) scapate-n text: Höre, Israel, aproapele coagulându-se pasăre, ulița zidarilor de coajă de pasăre-lyră mi-au transpirat palmele si am o senzatie de disconfort de la textul asta. imi pare rau
am impresia că ai scris un pic mai mult decât ai vrut să zici...
mi-a plăcut însă structura discursului, are ritm, are pe vino-ncoa.
poemul merită rescris, scuturat de zorzoane
și schimbat finalul care e neinspirat, se vede că e încropit
portret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
Virgil, apreciez mult feedbackul şi mulţumesc frumos pentru timpul acordat acestui text.
La titlu am mizat pe tot ce presupune cuvântul ,,dor” ( după percepţia lui Noica şi a pr . D. Staniloae ) şi pe omonimia cuvântului ,,irişi”. Textul este străbătut în zig-zag de cele două sensuri.
Nu am gândit textul în mod clasic, cu cele cinci momente ale subiectului literar, ci am făcut un fel de decupaj de stare, aşa cum foarte bine ai remarcat, fiind o filă de jurnal, un text intimist. De aceea lipsa unui context, a unei intrigi. Să admitem că e un exerciţiu de introspecţie şi de scriere.
Paul, mulţumesc mult. Da, e exact aşa e cum spui tu, la care mai adaug cele scrise mai sus. Am vrut să surprind cotele maxime ale durerii însingurării, dar şi vindecarea de aceasta. Şi în acest parcurs sinuos sunt unele subterfugii: amintiri dragi, întrebări retorice, procese de conştiinţă, justificări, reverii etc. Nu am vrut să pun şi credinţa la subterfugii :) Se înţelege de ce.
O săptămână frumoasă, vă doresc, cu multe momente de prietenie!
Cu drag, Mariana
Cristos a înviat! E interesant şi dulce-amărui micul tău poem. Uite cum în văd eu:
floare murdară
pretutindeni în noroi
urme de cizmă
(da, cred că merge murdară fiind în noroiul sugerat mai apoi, eu am creat un vers pivot la mijloc, cum uneori se practică în haiku, tu ai creat o disjuncţie clară, o juxtapunere care de obicei se marchează prin liniuţă - sau alt semn. Actual unii autori de haiku au renunţat complet la liniuţa de separare, chiar dacă versul din mijloc nu e pivot). Cred că varianta ta e mult mai bună decât a mea. Am trecut doar să spun şi să explic acest lucru. Paşte luminat!
titarenco!
acum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
Am revenit, ma iarta, Vladimir, de insistenta: cred ca de fapt sufletele nu sunt dezlegate, tocmai pentru ca "mesagerul si-a ratacit zapisul"... acolo era dezlegarea. in titlu. in zapis. ?
Bună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
pentru textul : Renaștere debine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
pentru textul : Ultimul muritor deeu am citit tot textul -nu am avut scăpare- înainte de aprobare. dar colegii mei au dreptate, e greu de citit un text lung pe site.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deVirgil, multumesc frumos. In ultima perioada chiar m-am gindit ca ma prinde mai mult jurnalul. Oricum, am in intentie sa continui cu un fel de jurnal. Cel putin pentru o vreme. Cit despre tupeu, imi lipseste cu desavirsire.
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deAdevărate rostiri, dar parcă fără lirism. Strofa a doua mi se pare mai reusită. Apreciez tema, discursul prin care se arată asemănarea sau neasemănarea :)
pentru textul : eu însumi sînt cartea deAm să încerc să găsesc și ora de difuzare. Numai bine.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură de"pleacă cu totul"
pentru textul : Stare precară denicodem.
iar eu sa-ti dau dreptate. si iete cum deshtu a sarit tasta. indeed, rusine sa-mi fie ;)
pentru textul : jurnal de front. virtualia deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... denu dragul meu. nu sînt eu aşa supărăcios. şi de fapt mi-am cam propus să fiu mai degrabă cold pe hermeneia pentru ca să pot aplica regulamentul imparţial şi fără echivoc. în rest, sînt un tip destul de îngăduitor şi nu am nici prejudecăţi şi nici speranţe prea mari. iar pacea mea depinde de cu totul altceva. dar mulţumesc pentru intenţiile bune.
pentru textul : ROTUND dePaul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
pentru textul : It is possible to die de"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
pentru textul : uneori mă doare... deNo offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara. "Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ? Ideea cu piatra abraziva este fortata. Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ? Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata... Ialin
pentru textul : poveste de iarnă deProfesor de limba şi literatura română? În cazul acesta, ar trebui să ştiţi că limba româna are nişte simboluri vitale, care se numesc "semne diacritice". Fără ele, nu vorbim româna.
pentru textul : CONFUZIE deToți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
pentru textul : oz deSapphire, multumesc pentru parere! Intr-adevar am incercat sa scap si de balast. poate ca nu e cel mai reusit text al meu! Inca o data, multumesc! rafael, ai dreptate partial cu grafiti! De fapt, conform unei definitii de pe net este ...graffiti. multumesc de trecere si opinie!
pentru textul : Nostalgie deniste chestii ciudat(e) scapate-n text: Höre, Israel, aproapele coagulându-se pasăre, ulița zidarilor de coajă de pasăre-lyră mi-au transpirat palmele si am o senzatie de disconfort de la textul asta. imi pare rau
pentru textul : Höre Israel deam impresia că ai scris un pic mai mult decât ai vrut să zici...
pentru textul : echinox fără peron pe partea dreaptă demi-a plăcut însă structura discursului, are ritm, are pe vino-ncoa.
poemul merită rescris, scuturat de zorzoane
și schimbat finalul care e neinspirat, se vede că e încropit
portret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ deVirgil, apreciez mult feedbackul şi mulţumesc frumos pentru timpul acordat acestui text.
La titlu am mizat pe tot ce presupune cuvântul ,,dor” ( după percepţia lui Noica şi a pr . D. Staniloae ) şi pe omonimia cuvântului ,,irişi”. Textul este străbătut în zig-zag de cele două sensuri.
Nu am gândit textul în mod clasic, cu cele cinci momente ale subiectului literar, ci am făcut un fel de decupaj de stare, aşa cum foarte bine ai remarcat, fiind o filă de jurnal, un text intimist. De aceea lipsa unui context, a unei intrigi. Să admitem că e un exerciţiu de introspecţie şi de scriere.
Paul, mulţumesc mult. Da, e exact aşa e cum spui tu, la care mai adaug cele scrise mai sus. Am vrut să surprind cotele maxime ale durerii însingurării, dar şi vindecarea de aceasta. Şi în acest parcurs sinuos sunt unele subterfugii: amintiri dragi, întrebări retorice, procese de conştiinţă, justificări, reverii etc. Nu am vrut să pun şi credinţa la subterfugii :) Se înţelege de ce.
O săptămână frumoasă, vă doresc, cu multe momente de prietenie!
pentru textul : Dor de irişi deCu drag, Mariana
Cristos a înviat! E interesant şi dulce-amărui micul tău poem. Uite cum în văd eu:
floare murdară
pretutindeni în noroi
urme de cizmă
(da, cred că merge murdară fiind în noroiul sugerat mai apoi, eu am creat un vers pivot la mijloc, cum uneori se practică în haiku, tu ai creat o disjuncţie clară, o juxtapunere care de obicei se marchează prin liniuţă - sau alt semn. Actual unii autori de haiku au renunţat complet la liniuţa de separare, chiar dacă versul din mijloc nu e pivot). Cred că varianta ta e mult mai bună decât a mea. Am trecut doar să spun şi să explic acest lucru. Paşte luminat!
pentru textul : spring roll descara va ramane, scara e poezia. cum s-o arunc?
pentru textul : ramura de foc a fericirii detitarenco!
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deacum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
Am revenit, ma iarta, Vladimir, de insistenta: cred ca de fapt sufletele nu sunt dezlegate, tocmai pentru ca "mesagerul si-a ratacit zapisul"... acolo era dezlegarea. in titlu. in zapis. ?
pentru textul : suflete dezlegate demultam de semn si sugestii. acum, ca ma uit la poezea as taia "din camera" din prima strofa.
nu stiu inca daca ai dreptate cu finalul. musai. de fapt nu stiu de ce mi se pare neterminata. si finalul ala provizoriu.
pentru textul : Stând de veghe deBună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
pentru textul : fulgerul deVă rog să nu mai postaţi mai mult de un text pe zi!
pentru textul : Poveste de iubire deVa multumesc tuturor pentru pareri! Cred ca textul, desi nu e extraordinar, mi-a reusit.
pentru textul : Swedish blue demulțumesc Sixtus pentru trecere și aprecieri.
de asemeni mulțumesc kalipeto, maria - doina, yester, cristina, ...
pentru textul : copacul dinăuntru dePagini