mulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
matei, nu stiu daca ti-am spus dar mie imi place psudonimul asta de dihanie. se potriveste cu verbul a urla si cu adjectivul wild Alina, stilul meu? care este stilul meu? dar asta ar insemna sa reluam o veche si interminabila discutie.
As vrea sa-ti pot da un raspuns dar n-am, asa a curs naratiunea. Pe viitor am sa fiu mai atent, pentru ca ai dreptate, daca plasez actiunea "ca asa vreau eu" e incorect fata de cititor. Iti multumesc pentru observatie.
pentru visatoarea
imi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
multumesc. dealtfel, tinta e moartea sagetii.
felicitari pentru baraca mea. consider ca se potriveste personajului care scrie textele mele. l-am preluat ca blazon si mi l-am atarnat la chei. pe curand
Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
de la 28 la 29... Am apreciat fotomontajul... * Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile. Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
pai, daca-i musai...cu placere! ce sa fac? opinie despre text: o usoara ambiguitate indusa de pronumele "ei". ei - care? oamenii? ingerii? "afară oamenii-și inventează moartea- sub privirea îngerilor care se joacă "de-a v-ați ascunselea" *** ei poartă-n piepturi bombe cu ceas ..." apoi, pentru o mai bun cursivitate a lecturii, cred ca poti renunta la cratima din al doilea vers. mi-au placut "amimalele iubivore".
M-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
Nu lipseste muzicalitatea, e drept ca e destul de ok ritmic, dar e un text foarte slab prin tema, compozitie. Lungimea textului, repetitia exasperanta a moral/imoral/morala, banalitatea exprimarii, continutul facil, slab ideatic fac din aceasta "compozitie" un text teribil de plictisitor si sec. ialin
Sau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
Textul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
O poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
Sapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
Cristina, eu am înțeles mesajul principal din mediana comentariului tău și care, deși lamentabil, este justificabil.
Și sper să văd pe mai departe texte mai bune pe H sub semnătura ta.
Pentru că lipsa (aparentă) a altor alternative nu justifică niciodată alegerile greșite.
Și cu atât mai puțin (în cazul nostru) lipsa de har.
uneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
"Chestia" asta, ca poezie nu-i pot spune, e un fel de cuvantare comunista, un fel de "la arme, flacai !". In plus, conform profilului tau, ai 17 ani, deci nu inteleg de unde vii "matale" cu "eu o sa plec departe/ poetii ramaneti voi..." de parca ai avea nu stiu cati ani si te afli in iarna vietii si lasi nu stiu ce mare mostenire literara.
Este cel mai slab text pe care l-am citit in ultima vreme. Te-as ruga sa regandesti putin (mai mult) punctul de vedere... zic asta cu riscul de a fi bagat in aceeasi oala de musiu Bobadil.
Hmmm... tare îmi este că nimic din ce ai încercat tu aici nu se încadrează la capitolul "creație", pentru a își găsi locul pe hermeneia. Te rog să revii asupra acestei pagini și să remediezi, dacă mai este ceva de remediat, dacă nu tăcerea de care spuneai va trebui să se manifeste altfel...
Roxana, cred că trebuie reduse un pic imaginile ca dimensiune. în rest sunt fuuuuuarte reușite, de suflet,reverie și alte celea. aaaa, cred că era filmul "Contact" de prin 97. fain movie. iar pentru că am o afinitate pentru septembrie iată un poem (uite că trimit și poetul) de C.B. memorat în tinerețile mele:) pentru aceste imagini delicate, superbe: septembrie fără asprimea verii el este tot un fel de vară însă mai dulce-ntunecat vrăjită pânză pictată noaptea-n murmurele cerii septembrie cu greieri în mătăsuri formele norilor suind din mare corabie de frunze muritoare în care vâslele sunt păsări, păsuri s-au pregătit cu lină hărnicie să treacă toate dincolo seninul sub care a-nflorit și s-a copt vinul septembrie timid visând în vie ci nu se va lăsa el dus, rai simplu va sta deasupra mea și-a ta tot timpul pentru frumos, semnul meu umil de apreciere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)
pentru textul : suflete dezlegate demulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
pentru textul : angajator dematei, nu stiu daca ti-am spus dar mie imi place psudonimul asta de dihanie. se potriveste cu verbul a urla si cu adjectivul wild Alina, stilul meu? care este stilul meu? dar asta ar insemna sa reluam o veche si interminabila discutie.
pentru textul : wild deAs vrea sa-ti pot da un raspuns dar n-am, asa a curs naratiunea. Pe viitor am sa fiu mai atent, pentru ca ai dreptate, daca plasez actiunea "ca asa vreau eu" e incorect fata de cititor. Iti multumesc pentru observatie.
pentru textul : Multiplu de unu deRar ma entuziazmez. De data asta da. Prins de ritmul si muzicalitatea textului, imi e greu sa-l comentez. Deocamdata. Sper sa revin.
pentru textul : Stanțe pustii depentru visatoarea
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deimi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
ideea asta cu pietrele nu cred că mi-a plăcut în mod deosebit. mai mult mi-a plăcut ideea cu caprele în tufa de magnolii
pentru textul : Pietrele Annei deBianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deeh...face parte tot din ganduri...multumesc, Cristina! :)
pentru textul : gânduri cu mere dema surprindeti intr-un mod f placut cu aceasta poezie domnule Iliescu,darg si vechi prieten
pentru textul : Uneori... defelicitari
multumesc. dealtfel, tinta e moartea sagetii.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete defelicitari pentru baraca mea. consider ca se potriveste personajului care scrie textele mele. l-am preluat ca blazon si mi l-am atarnat la chei. pe curand
Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
pentru textul : Simbioză dede la 28 la 29... Am apreciat fotomontajul... * Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile. Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 depai, daca-i musai...cu placere! ce sa fac? opinie despre text: o usoara ambiguitate indusa de pronumele "ei". ei - care? oamenii? ingerii? "afară oamenii-și inventează moartea- sub privirea îngerilor care se joacă "de-a v-ați ascunselea" *** ei poartă-n piepturi bombe cu ceas ..." apoi, pentru o mai bun cursivitate a lecturii, cred ca poti renunta la cratima din al doilea vers. mi-au placut "amimalele iubivore".
pentru textul : habituel deVirgil, îți mulțumesc. Te aștept și cu păreri atunci când vei considera, fie ele bune sau mai puțin...Mai bine să știu cât de adânci îmi sunt apele...
pentru textul : raiul de la marginea potirului del-am visat şi eu pe dracu
pentru textul : am avut un vis deşi l-am întrebat meschin
dintre paul şi ionuţ
drace care-i mai blaj-in?
M-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
pentru textul : e bună tipa deNu lipseste muzicalitatea, e drept ca e destul de ok ritmic, dar e un text foarte slab prin tema, compozitie. Lungimea textului, repetitia exasperanta a moral/imoral/morala, banalitatea exprimarii, continutul facil, slab ideatic fac din aceasta "compozitie" un text teribil de plictisitor si sec. ialin
pentru textul : Moral, imoral, amoral deSau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
pentru textul : Suspiciune deTextul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
pentru textul : în goana trenului deO poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deSapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă dece e rau cu "indecent"?
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deCristina, eu am înțeles mesajul principal din mediana comentariului tău și care, deși lamentabil, este justificabil.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deȘi sper să văd pe mai departe texte mai bune pe H sub semnătura ta.
Pentru că lipsa (aparentă) a altor alternative nu justifică niciodată alegerile greșite.
Și cu atât mai puțin (în cazul nostru) lipsa de har.
la existență desigur.
pentru textul : Simbioză deuneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
pentru textul : de profundis desi foarte trendy, intr-adevar. Oh, Consuela!
pentru textul : Consuela de"Chestia" asta, ca poezie nu-i pot spune, e un fel de cuvantare comunista, un fel de "la arme, flacai !". In plus, conform profilului tau, ai 17 ani, deci nu inteleg de unde vii "matale" cu "eu o sa plec departe/ poetii ramaneti voi..." de parca ai avea nu stiu cati ani si te afli in iarna vietii si lasi nu stiu ce mare mostenire literara.
Este cel mai slab text pe care l-am citit in ultima vreme. Te-as ruga sa regandesti putin (mai mult) punctul de vedere... zic asta cu riscul de a fi bagat in aceeasi oala de musiu Bobadil.
emil
pentru textul : Cenaclul uitat deHmmm... tare îmi este că nimic din ce ai încercat tu aici nu se încadrează la capitolul "creație", pentru a își găsi locul pe hermeneia. Te rog să revii asupra acestei pagini și să remediezi, dacă mai este ceva de remediat, dacă nu tăcerea de care spuneai va trebui să se manifeste altfel...
pentru textul : Tăcerea - colaj deRoxana, cred că trebuie reduse un pic imaginile ca dimensiune. în rest sunt fuuuuuarte reușite, de suflet,reverie și alte celea. aaaa, cred că era filmul "Contact" de prin 97. fain movie. iar pentru că am o afinitate pentru septembrie iată un poem (uite că trimit și poetul) de C.B. memorat în tinerețile mele:) pentru aceste imagini delicate, superbe: septembrie fără asprimea verii el este tot un fel de vară însă mai dulce-ntunecat vrăjită pânză pictată noaptea-n murmurele cerii septembrie cu greieri în mătăsuri formele norilor suind din mare corabie de frunze muritoare în care vâslele sunt păsări, păsuri s-au pregătit cu lină hărnicie să treacă toate dincolo seninul sub care a-nflorit și s-a copt vinul septembrie timid visând în vie ci nu se va lăsa el dus, rai simplu va sta deasupra mea și-a ta tot timpul pentru frumos, semnul meu umil de apreciere.
pentru textul : septembrie dePagini