Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
cine e Alina Mihaela Manole? Pentru că Adrian A. Aghiorghesei știm la fel cum știm și Victor Viorel Ponta cine e.
Dar cine e Alina Mihaela Manole for Christ sake??
Și mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
ce am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
speaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
Costel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
Ioana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
Intrebare in ajun: Alina!:) ce este virtualia? cum se maninca: lunar,anual? l-am intrebat pe Virgil, mi-a spus sa te intreb pe tine...Am vazut una dintre poeziile mele pe virtuualia 11...exista un oarecare feed-back? Un Craciun fericit tie si alor tai! Ho-ho-ho!:)Corina xx
Timpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
daca te-am nimerit tocmai eu intr-una dintre acele perioade in care cauti un non-relativ (ce, credeai ca voiam sa zic altceva? :-) imi cer scuze sincer imi cer scuze si cand il gasesti sa-mi spui si mie chiar daca nu se pune stii ca nu se pune
Virgil și Andu...e și normal să riști compromisul pentru o cauză autentică. Altfel ce spunem e de doru' lelii și trebuie pus punctul pe i, trebuie luat biciul la hingherii puilor de brad. Io cred că ecologiștii văd mai degrabă banul lor de lemn și mai puțină frunză vrede. Așa se face minunea că se taie ca-n codru...:) " la noi sunt codrii verzi de brad" ...spunea poetul. Azi mai degrabă codrii morți de brad...iar legea e tot a hingherilor. Strict la obiectul sărbătorilor, propun pentru kitchomani bradul de plastic și pentru ceilalți cîte un brăduț-bonsai. Poate să și ningă peste ele. Cu o imparțială bucurie...:)
Dramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
Adrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
Îmi place și mie, mai puțin strofa a 5-a care nu-și găsește deloc locul acolo. Distonează atât ca imagine, ca expresie poetică, dar și printr-o plasticitate forțată ce spulberă sugestivitatea strofelor dimprejur. Versul trei și patru "nu-mi sună" defel, iar "stabilopozii" aceia sparg toată poeticitatea odată cu valurile izbite crâncen de ei (probabil). În rest sună chiar bine, sugestivitatea expresiei trece dincolo de limita "abruptă" a elementelor prezente care o compun, înlănțuite în personificări surprinzătoare, ori asocieri subtil realizate (nori prinși de plopi, vară ce stă într-un cot, suflet ud, vară cu sunet mat, alge contorsionate în rugi). (Excludem deci strofa 5). Autoarea mușcă bine din toamna asta, iar savoarea mușcăturii e descrisă cu eleganța unui adevărat cunoscător. Ramona, degustătoarea de anotimpuri.
”pleoapele încă se desfac
da da încă se desfac
ochii îmi privesc în tăcere
clipele ce se crucifică pe liniile palmei
fiecare înviind din moartea sa o altă clipă
(...)
tăcerea
vine într-un şerveţel alb
să-mi şteargă petele”
îmi plac fragmentele acestea ale poemului. mai ales finalul, foarte sugesriv.
te invidiez pentru "oameni de neon". de asemenea titlul e inteligent ales, cadrul bine construit (mi se pare destul de dificil de regulă să transmiți trăire prin vizual - ție ți-a ieșit, motivul principal de altfel pentru care și dau penița... altfel oricine ar putea scrie un text corect din punct de vedere tehnic, presupun). e bun poemul, îți arată spiritul vizionar :)
O poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
sincer, îmi era dor de o astfel de poezie.seducţia simplităţii, căutarea poeziei pure, întoarcerea la libajul simplu, dar nu simplist.am mai observatla tine o astfel de "linie" şi mie, care, mărturisesc, caut ceva asemănător,îmi place. felicitări.
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
e foarte reusita. ti-am admirat-o mai ales pentru luminile folosite, efectele acestora, pentru ideea atat de sf. am mai vazut si alte lucrari ale tale, cred ca esti realmente bun. in partea stinga trebuie totusi sa decalezi putin (5cm la scara aceasta) cele doua zburatoare. revin cu o penita: conditia mea este totusi sa o micsorezi putin.
un motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
Aleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
succes! şi dacă pot face ceva în afară de urări, voi face.
pentru textul : hermeneia 3.0-a dePoemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
pentru textul : despre furtunile cu numele tău decine e Alina Mihaela Manole? Pentru că Adrian A. Aghiorghesei știm la fel cum știm și Victor Viorel Ponta cine e.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deDar cine e Alina Mihaela Manole for Christ sake??
Și mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse desă dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
pentru textul : Nu înțeleg nimic dece am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
să împărtăşesc bucuria acestei lansări.
Felicitări şi mult succes cărţii !
pentru textul : Lansare de carte despeaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
pentru textul : vase comunicante deCostel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
pentru textul : Exponat deMA REFER LA APELATIV....
pentru textul : Consumaționism defoarte faina imaginea asta:
mâinile tale pătrund în mâna mea
pentru textul : amidon deşi formează un soare.
Ioana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
pentru textul : jester deIntrebare in ajun: Alina!:) ce este virtualia? cum se maninca: lunar,anual? l-am intrebat pe Virgil, mi-a spus sa te intreb pe tine...Am vazut una dintre poeziile mele pe virtuualia 11...exista un oarecare feed-back? Un Craciun fericit tie si alor tai! Ho-ho-ho!:)Corina xx
pentru textul : Virtualia Zece deTimpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
pentru textul : deșertul din mijlocul patului dedaca tot faci experimente poate n-ar fi rau sa o pui la experiment sau la cutia de nisip si cind te hotarasti sa transcrii varianta finala aici
pentru textul : dimineață la nice dedaca te-am nimerit tocmai eu intr-una dintre acele perioade in care cauti un non-relativ (ce, credeai ca voiam sa zic altceva? :-) imi cer scuze sincer imi cer scuze si cand il gasesti sa-mi spui si mie chiar daca nu se pune stii ca nu se pune
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deVirgil și Andu...e și normal să riști compromisul pentru o cauză autentică. Altfel ce spunem e de doru' lelii și trebuie pus punctul pe i, trebuie luat biciul la hingherii puilor de brad. Io cred că ecologiștii văd mai degrabă banul lor de lemn și mai puțină frunză vrede. Așa se face minunea că se taie ca-n codru...:) " la noi sunt codrii verzi de brad" ...spunea poetul. Azi mai degrabă codrii morți de brad...iar legea e tot a hingherilor. Strict la obiectul sărbătorilor, propun pentru kitchomani bradul de plastic și pentru ceilalți cîte un brăduț-bonsai. Poate să și ningă peste ele. Cu o imparțială bucurie...:)
pentru textul : Elegie cu pui de brad deacum vad! aici nu trebuia sa se comenteze sau e iar greva? scuze in ambele cazuri.
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deDramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deAdrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
pentru textul : Adoriana minus zece deÎmi place și mie, mai puțin strofa a 5-a care nu-și găsește deloc locul acolo. Distonează atât ca imagine, ca expresie poetică, dar și printr-o plasticitate forțată ce spulberă sugestivitatea strofelor dimprejur. Versul trei și patru "nu-mi sună" defel, iar "stabilopozii" aceia sparg toată poeticitatea odată cu valurile izbite crâncen de ei (probabil). În rest sună chiar bine, sugestivitatea expresiei trece dincolo de limita "abruptă" a elementelor prezente care o compun, înlănțuite în personificări surprinzătoare, ori asocieri subtil realizate (nori prinși de plopi, vară ce stă într-un cot, suflet ud, vară cu sunet mat, alge contorsionate în rugi). (Excludem deci strofa 5). Autoarea mușcă bine din toamna asta, iar savoarea mușcăturii e descrisă cu eleganța unui adevărat cunoscător. Ramona, degustătoarea de anotimpuri.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt denicodem, Dihania, multumesc pentru semnele de lectura.
pentru textul : Spune-i de”pleoapele încă se desfac
da da încă se desfac
ochii îmi privesc în tăcere
clipele ce se crucifică pe liniile palmei
fiecare înviind din moartea sa o altă clipă
(...)
tăcerea
vine într-un şerveţel alb
să-mi şteargă petele”
îmi plac fragmentele acestea ale poemului. mai ales finalul, foarte sugesriv.
pentru textul : travaliu dete invidiez pentru "oameni de neon". de asemenea titlul e inteligent ales, cadrul bine construit (mi se pare destul de dificil de regulă să transmiți trăire prin vizual - ție ți-a ieșit, motivul principal de altfel pentru care și dau penița... altfel oricine ar putea scrie un text corect din punct de vedere tehnic, presupun). e bun poemul, îți arată spiritul vizionar :)
pentru textul : vase comunicante deÎnainte de-a asculta creşterea ierbii, recomand multe lecturi.
pentru textul : Ascultând cum crește iarba de:)
O poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
pentru textul : Podul Grant de"cu resemnarea unui poem
care-a învățat să tacă"
numai că acest poem trasmite mult.
sincer, îmi era dor de o astfel de poezie.seducţia simplităţii, căutarea poeziei pure, întoarcerea la libajul simplu, dar nu simplist.am mai observatla tine o astfel de "linie" şi mie, care, mărturisesc, caut ceva asemănător,îmi place. felicitări.
pentru textul : În amonte deUmbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte dee foarte reusita. ti-am admirat-o mai ales pentru luminile folosite, efectele acestora, pentru ideea atat de sf. am mai vazut si alte lucrari ale tale, cred ca esti realmente bun. in partea stinga trebuie totusi sa decalezi putin (5cm la scara aceasta) cele doua zburatoare. revin cu o penita: conditia mea este totusi sa o micsorezi putin.
pentru textul : Lemuria deun motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
mi-a plăcut mult, aşa încât, notez.
pentru textul : întrebare atât de aproape deAleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
pentru textul : și cînd mi-e somn dePagini