Alma, m-ai lasat fara cuvinte...sunt mai mult decat onorata de trecere, apreciere si invitatii! despre emisiunea din seara asta nu stiu ce sa spun - de fapt, spre rusinea mea, marturisesc ca...nu stiu cum se face! :) insa pentru cenaclu si antologia Virtualia, da! - si multumesc mult de tot! astept niste informatii suplimentare. am pus si i-ul acela la loc.
emil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
Pai tocmai asta e, ca nu e. Nu e poem in proza. Nici macar nu e o proza. Ca forma emuleaza poezia dar nu exista absolut nimic poetic in textul asta, asa cum cred ca ti s-a mai spus. Deci nu e proza pentru ca nu are forma si nu e poezie pentru ca nu are... fiorul. Mai degraba e o chestie caricaturala, un fel de proza in poezie, ceva ca un fel de struto-camila. Am senzatia ca tu nu stii ce e aia poezie in proza. Poate ai auzit de ea si vrei sa o faci aici. Esti binevenit. Dar nu te supara daca o dai in bara si ti se spune ca... ai dat-o in bara, pentru ca asta e adevarul, aici... ai dat-o in bara.
eu zic ca am putut sa accept cam totul (desi unele femei sint totusi reci in timp ce altele sint probabil ceva mai fierbinti decit media) dar chestia cu "nu maninci niciodata prea sarat" m-a lasat "masca" prin ceea ce eu as numi "stilul poeziei care sare ca nuca de perete"
Hmmm... cam încărcată poezia. Cu alte cuvinte, pare artificială, din dorința de subliniere a stării. Am reținut "concasorul de vise", ca și ultima strofă. Nu am înțeles cu cine face acordul verbul la plural in strofa a doua, iar ideea repetată, practic, a concasorului din strofa a doua cu mașina de tocat din strofa a treia nu e prea benefică. Cred că tinzi către un stil ermetic, poate de aici și senzația mea de aglomerare.
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
poate pentru ca stiu, inteleg poemele tale prea personal, ceea ce face, pentru mine, sa isi piarda din farmec, dar nu din mesaj. sincer, imi pare rau ca te cunosc atat cat te cunosc. in sensul poetic, binenteles. in alte sensuri esti o binecuvantare.
Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
De data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
pastrarea unei autocreate iluzii in "balonul" Marii Iluzii cred ca, uneori, e dezirabilă in sine. eu as smulge lotusii aia sa vad radacinile din care ne-am desprins. al dvs, francisc
Thais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
Am pus mana prima data pe un computer in 1991, in primul an de facultate si am folosit prima data internetul in ianuarie 1997. De prin 1994 am auzit de email, dar nu pricepeam cum functioneaza. Inca mai sunt in Romania persoane care scuipa in san si zic ca internetul e ochiul drqului.
sunt de acord că textul este puţin mai greu de citit, aşa s-a voit, este scris arhaic, pentru a nu ştirbi din tenta magică, sau etno-magică, dacă vrei, a scriiturii. a se vedea şi acel năuntru scris intenţionat aşa şi inversiunea din versul 4, aşadar cu o tentă voit arhaică. la o lectură atentă, mai atentă, textul este cât se poate de coerent. îţi mulţumesc pentru însemnare.
şi da, ar putea arăta şi aşa, asta ca să fac concesia de rigoare:
bărbatul
te rog pământule ară cu plugul tău
pe genele mele culcă spicele purpurii de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete
râd copiii
da
este o zi de însemnat
aşa trece primăvara se-opreşte până în iarnă
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea
pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel înăuntrul casei de chirpici
mă priveşte
şi repede pleacă.
dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns.
Da io n-am treaba cu sanii lor si-n plus am 24 de ani, sunt oarecum adolescent :P. Si oricum e un text care se vrea amuzant nu de mare valoare literara.
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
și acesta este un text semnificativ. as da penita, dar am observat ca nu spuneti nimic dupa. in text, as inlocui impotenta cu altceva; eventual, neputinta
Da, are sens, (bine, nu vazusem chiar in forma aceasta, dar vazusem reintoarcerea la acel "prezent" al povestirii, din basme), cum iti spuneam, mi-am dat seama de liantul dintre primele si ultimele doua versuri, dar e numai ideatic, nesustinut ca exprimare! Daca in prima parte a poeziei trecerea este facuta lent, in ultima parte totul e prea brusc si mie mi se pare ca nu suna deloc bine. Nu e suficient sa inteleaga cititorul, trebuie sa si sune cumva... nu crezi? stii cum cred ca ai putea "repara"? Prin introducerea inca a unui vers intre cele doua, cel care sa aiba menirea de a face in egala masura trimitere la prezentul cu care ai inceput si la trecutul din "corpul" poeziei... Te las pe tine sa-ti dai seama ce ar merge acolo...
Poate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
DOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
recunosc ca si eu m am gandit cum se face ca avem incredere in noi si in acel ceva numit Dumnezeu. sa fie diavolul de partea noastra? sau ....nu stiu.... sa l lasam si pe el sa ispiteasca textul..sau poate noi facem asta, cand violam textul si pe creatorul lui multumesc,. ma ierti ca m am intins in explicatii
sper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
suna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, m-ai lasat fara cuvinte...sunt mai mult decat onorata de trecere, apreciere si invitatii! despre emisiunea din seara asta nu stiu ce sa spun - de fapt, spre rusinea mea, marturisesc ca...nu stiu cum se face! :) insa pentru cenaclu si antologia Virtualia, da! - si multumesc mult de tot! astept niste informatii suplimentare. am pus si i-ul acela la loc.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deerr:"vom uita cum am înfruntat(laudabil) nametii"...
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deemil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
pentru textul : crazy party dePai tocmai asta e, ca nu e. Nu e poem in proza. Nici macar nu e o proza. Ca forma emuleaza poezia dar nu exista absolut nimic poetic in textul asta, asa cum cred ca ti s-a mai spus. Deci nu e proza pentru ca nu are forma si nu e poezie pentru ca nu are... fiorul. Mai degraba e o chestie caricaturala, un fel de proza in poezie, ceva ca un fel de struto-camila. Am senzatia ca tu nu stii ce e aia poezie in proza. Poate ai auzit de ea si vrei sa o faci aici. Esti binevenit. Dar nu te supara daca o dai in bara si ti se spune ca... ai dat-o in bara, pentru ca asta e adevarul, aici... ai dat-o in bara.
pentru textul : I have a dream de......................si care i faza?
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deeu zic ca am putut sa accept cam totul (desi unele femei sint totusi reci in timp ce altele sint probabil ceva mai fierbinti decit media) dar chestia cu "nu maninci niciodata prea sarat" m-a lasat "masca" prin ceea ce eu as numi "stilul poeziei care sare ca nuca de perete"
pentru textul : Te iubesc femeie deHmmm... cam încărcată poezia. Cu alte cuvinte, pare artificială, din dorința de subliniere a stării. Am reținut "concasorul de vise", ca și ultima strofă. Nu am înțeles cu cine face acordul verbul la plural in strofa a doua, iar ideea repetată, practic, a concasorului din strofa a doua cu mașina de tocat din strofa a treia nu e prea benefică. Cred că tinzi către un stil ermetic, poate de aici și senzația mea de aglomerare.
pentru textul : Deformare la cald deda, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" depoate pentru ca stiu, inteleg poemele tale prea personal, ceea ce face, pentru mine, sa isi piarda din farmec, dar nu din mesaj. sincer, imi pare rau ca te cunosc atat cat te cunosc. in sensul poetic, binenteles. in alte sensuri esti o binecuvantare.
pentru textul : Poli magnetici dePoemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
pentru textul : Shhhh... deDe data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
pastrarea unei autocreate iluzii in "balonul" Marii Iluzii cred ca, uneori, e dezirabilă in sine. eu as smulge lotusii aia sa vad radacinile din care ne-am desprins. al dvs, francisc
pentru textul : vremuri, în Lhasa deThais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
pentru textul : Arta îmblânzirii deerr: este unul dintre cele mai reuşite poezii - este una dintre...
Na, c-am vorbit româna ca ungurii.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ deAm pus mana prima data pe un computer in 1991, in primul an de facultate si am folosit prima data internetul in ianuarie 1997. De prin 1994 am auzit de email, dar nu pricepeam cum functioneaza. Inca mai sunt in Romania persoane care scuipa in san si zic ca internetul e ochiul drqului.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) denu mai stiu la ce pagina m-ai trimis, insa, aici, zabava e placuta
pentru textul : în sepia lumii desunt de acord că textul este puţin mai greu de citit, aşa s-a voit, este scris arhaic, pentru a nu ştirbi din tenta magică, sau etno-magică, dacă vrei, a scriiturii. a se vedea şi acel năuntru scris intenţionat aşa şi inversiunea din versul 4, aşadar cu o tentă voit arhaică. la o lectură atentă, mai atentă, textul este cât se poate de coerent. îţi mulţumesc pentru însemnare.
şi da, ar putea arăta şi aşa, asta ca să fac concesia de rigoare:
bărbatul
te rog pământule ară cu plugul tău
pe genele mele culcă spicele purpurii de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete
râd copiii
da
este o zi de însemnat
aşa trece primăvara se-opreşte până în iarnă
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea
pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel înăuntrul casei de chirpici
pentru textul : bărbatul demă priveşte
şi repede pleacă.
de la această afirmație am pornit, Adrian:
dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns.
numai bine!
pentru textul : Mai singură... deDa io n-am treaba cu sanii lor si-n plus am 24 de ani, sunt oarecum adolescent :P. Si oricum e un text care se vrea amuzant nu de mare valoare literara.
Multam de citire...
emil
pentru textul : Pe sânii tăi deo poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
pentru textul : high rojo deIulia, scuze că nu ţi-am spus pe nume, am modificat puţin ultima strofă, acolo era parcă un hiatus care deranja, în rest o voi lăsa deocamdată la fel.
pentru textul : elegie 011 deși acesta este un text semnificativ. as da penita, dar am observat ca nu spuneti nimic dupa. in text, as inlocui impotenta cu altceva; eventual, neputinta
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deDa, are sens, (bine, nu vazusem chiar in forma aceasta, dar vazusem reintoarcerea la acel "prezent" al povestirii, din basme), cum iti spuneam, mi-am dat seama de liantul dintre primele si ultimele doua versuri, dar e numai ideatic, nesustinut ca exprimare! Daca in prima parte a poeziei trecerea este facuta lent, in ultima parte totul e prea brusc si mie mi se pare ca nu suna deloc bine. Nu e suficient sa inteleaga cititorul, trebuie sa si sune cumva... nu crezi? stii cum cred ca ai putea "repara"? Prin introducerea inca a unui vers intre cele doua, cel care sa aiba menirea de a face in egala masura trimitere la prezentul cu care ai inceput si la trecutul din "corpul" poeziei... Te las pe tine sa-ti dai seama ce ar merge acolo...
pentru textul : Fără să știi dePoate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
pentru textul : Fără titlu deDOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
P.S. şi eu vă văd din ce în ce mai limpede.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deAr putea fi evitată
"am muşca
pentru textul : Nu există iubire perfectă decu-o poftă
Ce am reținut în mod special din acest text este:
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
doar o părere,
pentru textul : newsflash deEugen.
este un text in stilul dvs. insa, aici, nu sunt "înnebunit de zvîcnetul ritmic obsesiv al vieții". as vrea sa vad dincolo de erotica o erotetica.
pentru textul : plagă a primăverii derecunosc ca si eu m am gandit cum se face ca avem incredere in noi si in acel ceva numit Dumnezeu. sa fie diavolul de partea noastra? sau ....nu stiu.... sa l lasam si pe el sa ispiteasca textul..sau poate noi facem asta, cand violam textul si pe creatorul lui multumesc,. ma ierti ca m am intins in explicatii
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el desper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
pentru textul : experiment desuna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
Titlul nu e reprezentativ pentru poem, caută ceva simplu. Dar poemul e cel mai bun al tău. Mi-a plăcut mult a doua strofă.
pentru textul : oniromahie dePagini