astfel ca dilema mea ramine cum se poate ca universul sa fie (absolut) circular fara sa fie simetric de vreme ce orice cerc pe care l-am intilnit era simentric. Poate ca universul este o spirala iar perspectiva ta te face victima unei superbe iluzii optice
multumim Marina, este un articol de felul carora ne dorim mai multe pe Hermeneia. multumesc ca ai spar gheata. te mai asteptam. au participat si reviste romanesti?
Petre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Să înțeleg că ai de gând să aplici pentru un post de editor, Andule? Văd că ai fost cel mai inspirat astă seară, m-am amuzat copios, cred că mai avem nevoie și de așa ceva... Tare mi-a plăcut, te las acum, mă duc să dau anunț pe monster, ejobs, jobing, careerbuilder și care or mai fi; nu se poate, mai găsim noi unul, Andule. Cititorul a murit, trăiască Cititorul! Și, apropos, eu nu te-am citit, doar ni se pare.
Gorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
Andu Moldovean, este nu numai o bascalie tipica de cartier (...) ci si o lipsa crasa de bun simt sa asociezi orice persoana care are domiciliul in Spania cu mediatizatul cules de capsuni. Nu este locul si nici cazul sa dai lectii de stil, jignind persoane astfel, doar pentru ca au scanteia de talent care altora le lipseste...
Îmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
Bianca, eu n/am jignit pe nimeni. Am spus un lucru firesc. Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu, cam faci exces de zel. Te rog comentează tu textul. Eu nu am timp de așa ceva, îi este dedicat lui Bobadil. Urmărește adresa unde chiar trebuia să te implici.
Nepotul lui Rameau, te rog frumos sa nu mai pui adrese se e-mail in comentarii, este o problema de securitate si este mai bine si pentru tine si pentru site. multumesc
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
imi cer scuze, nu am vrut neaparat sa generalizez dar nu inteleg de ce mai exista posibilitatea de editare daca nu o folosim (corect). de fapt mi se pare ca se cade in extreme cel putin in cazul acestui autor. Ori abuzeaza si isi sterge textele in masa, ori nu isi editeaza erorile din texte asa cum are posibilitatea sa o faca
Margas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic. În cazul de față, trebuia să comentezi un text. Verdictele tale mă amuză. Vei fi tu vreo instanță literară și eu nu știu? În ce privește „caracterul liric”, mă faci să zâmbesc. Tu în îl ai cu prisosință, cât pentru jumătate de site. Mai postează vreo parodie ceva, decât să-ți pierzi timpul cu mine. Și nu-l mai cita pe Blaga, dacă ai ceva spus, spune cu cuvintele proprii, nu cu ale altora. Eugen
emilian,... și calul ce spunea? pe bune emilian, tu ori vorbești din alt film ori ai comentat sub textul greșit. că eu, pe bune că nu pricep ce are România, și impozitele și Bianca Goean (care cred că este tot în America acum, btw) cu textul de mai sus. Sau chiar cu măsura în care editorii Hermeneia au înțeles sau nu ceva. Întrebarea care mi se pare cea mai importantă este dacă tu înțelegi ce vrei să spui.
Ce mă îndeamnă să recitesc? Candoarea începutului, o anumită cadenţă în fraze şi surprinderea subtilă a metamorfozei sufletului adolescentin. Unele expresii mai... dure sunt parcă rupte din specificul vârstei personajului. Mi-au trecut prin minte întâmplări din cartea "De veghe în lanul cu secară". Felicitări!
excelent, e un poem în care îmi place melanjul de textualism fresh și metafizic modernist. remarc la fel ca Raluca un început foarte bun dar și un final pe gustul meu. e doar opinia mea însă uite:
Păi dacă-i pe-aşa,
ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru
aici stă ideea textului. frumos, Adrian! am rezonat!
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
Si ne dezmeticim la sapte plus , cind luna, Ocheste umbra noilor iubiri dar revnim tiptil- tiptil la case si-nnebunim -atuncea- fix : la sase. ( Iaca strofa care-ti lipse Gorune, alma mater dom'le...alma mater...:)
un autor a cărui vuziune despre lume este clar exprimată în fiecare vers. un poet lucid, atât de lucid încât s-ar întoarce în umbra din care a fost creat, umbră ce pretutindenea îl urmărește. dovadă în acest sens este acest poem.
Mie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
astfel ca dilema mea ramine cum se poate ca universul sa fie (absolut) circular fara sa fie simetric de vreme ce orice cerc pe care l-am intilnit era simentric. Poate ca universul este o spirala iar perspectiva ta te face victima unei superbe iluzii optice
pentru textul : Capriciu (I) demultumim Marina, este un articol de felul carora ne dorim mai multe pe Hermeneia. multumesc ca ai spar gheata. te mai asteptam. au participat si reviste romanesti?
pentru textul : Al 16-lea Salon al Revistei de la Paris dePetre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
pentru textul : Punctul sălbatic deIoana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul deSă înțeleg că ai de gând să aplici pentru un post de editor, Andule? Văd că ai fost cel mai inspirat astă seară, m-am amuzat copios, cred că mai avem nevoie și de așa ceva... Tare mi-a plăcut, te las acum, mă duc să dau anunț pe monster, ejobs, jobing, careerbuilder și care or mai fi; nu se poate, mai găsim noi unul, Andule. Cititorul a murit, trăiască Cititorul! Și, apropos, eu nu te-am citit, doar ni se pare.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deGorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
pentru textul : * deAndu Moldovean, este nu numai o bascalie tipica de cartier (...) ci si o lipsa crasa de bun simt sa asociezi orice persoana care are domiciliul in Spania cu mediatizatul cules de capsuni. Nu este locul si nici cazul sa dai lectii de stil, jignind persoane astfel, doar pentru ca au scanteia de talent care altora le lipseste...
pentru textul : la marginea ochiului care visează decu sinceritae, din toata inima, felicitari
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deÎmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
pentru textul : exercițiul umilinței deBianca, eu n/am jignit pe nimeni. Am spus un lucru firesc. Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu, cam faci exces de zel. Te rog comentează tu textul. Eu nu am timp de așa ceva, îi este dedicat lui Bobadil. Urmărește adresa unde chiar trebuia să te implici.
pentru textul : e bună tipa deNepotul lui Rameau, te rog frumos sa nu mai pui adrese se e-mail in comentarii, este o problema de securitate si este mai bine si pentru tine si pentru site. multumesc
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deandrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
pentru textul : naufragiul deimi cer scuze, nu am vrut neaparat sa generalizez dar nu inteleg de ce mai exista posibilitatea de editare daca nu o folosim (corect). de fapt mi se pare ca se cade in extreme cel putin in cazul acestui autor. Ori abuzeaza si isi sterge textele in masa, ori nu isi editeaza erorile din texte asa cum are posibilitatea sa o faca
pentru textul : vorbesc o latină ciudată deMargas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic. În cazul de față, trebuia să comentezi un text. Verdictele tale mă amuză. Vei fi tu vreo instanță literară și eu nu știu? În ce privește „caracterul liric”, mă faci să zâmbesc. Tu în îl ai cu prisosință, cât pentru jumătate de site. Mai postează vreo parodie ceva, decât să-ți pierzi timpul cu mine. Și nu-l mai cita pe Blaga, dacă ai ceva spus, spune cu cuvintele proprii, nu cu ale altora. Eugen
pentru textul : Simbioză demi-e cam greu sa vad poezia aici dar e interesant ca experiment am sa o mai citesc...
pentru textul : pseudo-poems of a zen master de"să apese", desigur.
pentru textul : Întâlnire deemilian,... și calul ce spunea? pe bune emilian, tu ori vorbești din alt film ori ai comentat sub textul greșit. că eu, pe bune că nu pricep ce are România, și impozitele și Bianca Goean (care cred că este tot în America acum, btw) cu textul de mai sus. Sau chiar cu măsura în care editorii Hermeneia au înțeles sau nu ceva. Întrebarea care mi se pare cea mai importantă este dacă tu înțelegi ce vrei să spui.
pentru textul : ... căluții în flăcări deCe mă îndeamnă să recitesc? Candoarea începutului, o anumită cadenţă în fraze şi surprinderea subtilă a metamorfozei sufletului adolescentin. Unele expresii mai... dure sunt parcă rupte din specificul vârstei personajului. Mi-au trecut prin minte întâmplări din cartea "De veghe în lanul cu secară". Felicitări!
pentru textul : din scrisorile larisei deexcelent, e un poem în care îmi place melanjul de textualism fresh și metafizic modernist. remarc la fel ca Raluca un început foarte bun dar și un final pe gustul meu. e doar opinia mea însă uite:
Păi dacă-i pe-aşa,
ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru
aici stă ideea textului. frumos, Adrian! am rezonat!
pentru textul : Cub rubick deun poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic dedaca mi-ai spune si ce este imbd.com, ar fi nemaipomenit.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă devoia poetului nu a cititorului care nu a sugerat să se renunțe la comparații. efectul de lupă la ca
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb de...ca/precum/așa...etc.
boba, ai greșit fundătura,..., aici se pun bazele unui monument nostalgic și încheie-ți prohabul că ți se vede deontologia...:)
pentru textul : noaptea în care am tușit deSi ne dezmeticim la sapte plus , cind luna, Ocheste umbra noilor iubiri dar revnim tiptil- tiptil la case si-nnebunim -atuncea- fix : la sase. ( Iaca strofa care-ti lipse Gorune, alma mater dom'le...alma mater...:)
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase defrumos text, Adriana. chiar aveam nevoie să citesc un poem bun.
pentru textul : strigoii demulţumesc!
un autor a cărui vuziune despre lume este clar exprimată în fiecare vers. un poet lucid, atât de lucid încât s-ar întoarce în umbra din care a fost creat, umbră ce pretutindenea îl urmărește. dovadă în acest sens este acest poem.
pentru textul : casa de pe colină demie mi s-a părut că textul are personalitate. mai puțin la sfîrșit unde fraza este vizibil căutată. se scrie „peri” sau „pieri”?
pentru textul : pe stradă deMie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
pentru textul : Desprindere deDorine, nu generaliza: eu am scos limba din prima!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deSixtus, cred ca trebuie corectat "cidată".
pentru textul : Ochi de jad dePagini