este o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms

Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)

uite-asa, Dorine! Tarfa aia de poezie care te bantuie pana iti frange gatul, "Femeia/ Care dansa pe mese si ucidea poeti" desi esti plin de ea pana in maduva oaselor, o cauti fara sa sti ca esti impregnat in totalitate de ea! Este unul din textele iesit intr-o clipa de gratie. Perfect imbraca in prozodia fara cusur.

Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)

plec de aici ducând cu mine trei metafore splendide:
„Un timp trecu până să își facă loc primăvara în ei.”
”Lumea îmbătrânea odată cu vorbele.”
și
”De la tine am învățat să trec prin zile.”

P.S. m-a cam zgâtiat verbul ăsta rigid și sec...„a constata”.

Marchizo, wow! ce placere sa te recitesc! De ce insa aceste frantuzisme, tu nu vazusi ca hollande are amanta ilegala?
Vorba lui gyuri pascu, hai mai termina mai ramiro cu al pacino si de niro tu nu vezi ca pooolitica e-n tromba... si dragostele se sucomba? (veche)
Mi-ar fi placut sa citesc textul asta scris de claudia cea nesfarsită si nu de clodia de lecol de cluun, dar merge si asa, eu sunt fericit.
Multzam si la multi ani cu drag!

frumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:

unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă

bref, am lecturat cu plăcere, Sebi!

Eu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?

Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)

În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate

Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
Place începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)

Cred că ambele forme sunt corecte și mai cred că trebuie să respectăm opțiunea autoarei pentru una din ele. Nu înțeleg de ce se comentează așa de puțin conținutul. /O\

mersi, chestia cu manelismul, ma rog...

Djamal, Și acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postați pe hermeneia.com. Nu vă faceți iluzii, nu aveți pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obțineți nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiți tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiți "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă crește scorurile. E un fel de a vă minți. Dar nu veți reuși să îi induceți în eroare pe adevărații cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteți un veleitar care își face iluzii degeaba.

mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.

Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.

Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.

Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.

Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
Daca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.

Nicule,
Nici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor