si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.

Matei draga, eu ti-as propune sa lasi gospodinele sa se pupe in fund si tu sa mergi la un psihiatru. Frustrarile tale nu incalca numai regulamentul ci si bunul simt.

Mulţumesc pentru sugestie!
Am subscris.

Paul ma bucur ca e fain.:) P.S. I urge you, sir, not to mock the mocker!:))) gday, Corina

ar fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.

"trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil."

aici e pur si simplu Mircea Dinescu.

Vladimir si Virgil, feedback-ul vostru imi e de folos fiindca incerc trecerea la poeme mai concentrate, deocamdata nu stapanesc acest lucru bine, sper sa nu-mi mai tremure mainile in viitor.

Expresia utilizată "nu este chiar într-atît sărită de pe fix" ci sună rău pe românește. Eu rămân la opinia mea până vei reuși să mă convingi de contrariu. Îți doresc succes și lectură susținută!

eu am fost sincer, tu esti ironica. nimic mai simplu în a demostra (desi n-ar fi nevoie) paralelismul incompatibilitatii. o zi frumoasa, totusi.

multumesc de critica! binevenita!!

prima parte e stilul tau si e ok sfirsitul e cam ludic si nu stiu daca merge. subscriu la parerea almei, se putea mult mai bine

„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.

Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!

Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?

si mie imi fac aceleasi reprosuri. ha, ha, ha... de fapt ne cer sa fim ca in anii 60. asta cred eu. parerea mea, vorba aia....

Imagini neasteptate cu un iz de naivitate care, daca nu ar fi autentic te-ar duce cu gandul la cine stie ce alambicare vizata cu obstinatie. Cred, Domnule director si stimati editori ca e cazul sa se treaca de la noviciat la autor(iat) - ce aiureala mi-a iesit! Sau, totusi, poate ar fi bine sa se inventeze un membru (H) novice pana cand autoarea evoluand nu isi va pierde firescul intrand intr-o oarece (Doamne fereste) rutina.