Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
O poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
Nous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
Nu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
dar ca sa iti rapund tie, da sint cetatean roman. si da, sint roman.
si da, targetul nu este un singur om. si nu, nu m-a inspirat nimeni. m-am inspirat singur. eu pe mine, ma...
adriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
Idioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
Eu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
Ioana, mă miră cum tocmai tu nu ai sesizat absența bobadilică a lui ș, dar se mai întâmplă și la case mai măroace!
Gorunule, cred că asta vine cu vârsta, ca la Țebea
Nicholas, mersi, acum știu că îl iubești pe camui
Omul care nu cunoaște și caută, omul care cunoaște și se ferește. Ce și cum cunoaște, e un subiect difuz și confuz despre care se tot scrie. Nota amuzantă și cinică m-a binedispus. Mi-ar face plăcere să citesc o continuare, dragostea și filozofia ei nu trebuie să fie mereu discuții pe viață și pe moarte.
expertiza poetico-legală după un scenariu cu mănuși ustensilele așezate în ordine și nimeni lângă cel care privește fiecare cuvânt abia lipit de corpul altui cuvânt analiza fiecărui țesut care dă sens deghizat în moarte privind precum caliban și dând explicații în raportul mânjit carnagiul fix și ochii sticloși ai cadavrului metaforic verdictul ca o masă de prânz cauză poetică necunoscută prin asfixiere lingvistică
pentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
citind acest text, mi-am adus aminte de toate orele acelea petrecute în vamă/e și de o parte și de cealaltă a Prutului. După fiecare astfel de „trecere”, cum să spun, mă simțeam cu o jumătate de om mai puțin sau mai împuținat.
E un text care mi-a plăcut, pentru că mă regăsesc și eu în el. Aș avea doar sugestia, având în vederea dimensiunea textului, să nu se repete „în vama de la Oancea” și în titlu și în primul vers, ci numai în titlu. Apoi, mă împiedicasem de acel „mecanic” din v.6. cred că se poate renunța la el. astfel impactul de la final ar fi unul mult mai puternic.
"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
ar băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
Ce iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
Nu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
tot ce vad eu aici semana cu Ti-bick adica un te iubeck minor, care nu poate fi ascuns sau simulat in spatele unori beri Beck's fie ele reci in vara lui 2007. Un drum cu motocicleta poate fi o experienta interesanta, chiar o reclama pentru un naufragiu, cu conditia sa pui destula drama in fumul care ne ramane in ochi dupa ce ai trecut tu si cu baby ciz, tu si citronul, tu si sfera rostogolita a absentei totale...
Vreau sa doresc Almei succes in antrepriza ei. Am o mare admiratie pentru acesti tineri care invata, gandesc, scriu minunat si pun pe roate cenacluri si intalniri in realul pe care noi il pierdem zi de zi, picatura cu picatura.. regret cei 2000 de km care ma separa fizic de Iasi, as fi dorit sa intalnesc pe "viu" pe Alma, pe Geta Adam, pe Silisteanu .. Bafta tuturor, Condei aprig ! Adrian
Multumesc de semnalarea greșelii. Se tot strecoară...
Hm, știi de ce aș prefera să rămână în engleză? Pentru că expresia mi se pare tare interesantă. Americanii (e chiar din constituția lor) nu-și crează fericirea, n-o asteaptă. "Pursuit" sună a urmărire, a vânat, parcă stau cu pușca în mână la capăt de coridor țipând din rărunchi "unde ești?", spărgând toate ușile de-a lungul lui. (există acest echivalent în limba română?)
Cam asta-mi inspiră, de aceea aș vrea să rămân la el, și se leagă ulterior oarecum de acțiunea povestirii. Dacă la sfâșitul textului încă mai consideri că ar trebui schimbat, schimb. :)
bobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
în unele nopţi mă învelesc
cu scrisori netrimise
şi promit că de mâine mă las
că nu mă mai gândesc
cum am făcut cu fiecare om
pe care l-am pierdut
cum l-am folosit
momeală
pentru pescuit dumnezei
şi apoi am ţipat la el dintr-o burtă de peşte
haide
salvează-ne de ce nu am fost
vreodată
...poate găseşti ceva şi în locul lui “salvează-ne de ce nu am fost vreodată”
cu amiciţie,i.p.v.
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
pentru textul : An-lumină de tine deO poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
pentru textul : suflete dezlegate deNous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
pentru textul : Contre-jour dee un punct de vedere si apreciez ca (ma) citesti. prin '70 eram asa de mica...
pentru textul : plecam… deNu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
pentru textul : sculptată în gheață dedar ca sa iti rapund tie, da sint cetatean roman. si da, sint roman.
pentru textul : românia lui virgil t -V- desi da, targetul nu este un singur om. si nu, nu m-a inspirat nimeni. m-am inspirat singur. eu pe mine, ma...
adriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deLa mulţi ani!
pentru textul : revelion H deIdioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
pentru textul : iarna deEu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
Ioana, mă miră cum tocmai tu nu ai sesizat absența bobadilică a lui ș, dar se mai întâmplă și la case mai măroace!
pentru textul : un cavaler pentru milady deGorunule, cred că asta vine cu vârsta, ca la Țebea
Nicholas, mersi, acum știu că îl iubești pe camui
comentatorii nu sint aici din vigilenta, ci numai din prietenie, si asta te rog sa intelegi. va admir si sint alaturi de voi.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deOmul care nu cunoaște și caută, omul care cunoaște și se ferește. Ce și cum cunoaște, e un subiect difuz și confuz despre care se tot scrie. Nota amuzantă și cinică m-a binedispus. Mi-ar face plăcere să citesc o continuare, dragostea și filozofia ei nu trebuie să fie mereu discuții pe viață și pe moarte.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deexpertiza poetico-legală după un scenariu cu mănuși ustensilele așezate în ordine și nimeni lângă cel care privește fiecare cuvânt abia lipit de corpul altui cuvânt analiza fiecărui țesut care dă sens deghizat în moarte privind precum caliban și dând explicații în raportul mânjit carnagiul fix și ochii sticloși ai cadavrului metaforic verdictul ca o masă de prânz cauză poetică necunoscută prin asfixiere lingvistică
pentru textul : măcelaria literară depentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului decitind acest text, mi-am adus aminte de toate orele acelea petrecute în vamă/e și de o parte și de cealaltă a Prutului. După fiecare astfel de „trecere”, cum să spun, mă simțeam cu o jumătate de om mai puțin sau mai împuținat.
E un text care mi-a plăcut, pentru că mă regăsesc și eu în el. Aș avea doar sugestia, având în vederea dimensiunea textului, să nu se repete „în vama de la Oancea” și în titlu și în primul vers, ci numai în titlu. Apoi, mă împiedicasem de acel „mecanic” din v.6. cred că se poate renunța la el. astfel impactul de la final ar fi unul mult mai puternic.
Citit cu plăcere,
pentru textul : în vama de la oancea deBot Eugen
Bianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată de"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
pentru textul : semn (inevitabila confesiune) dear băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
Ce iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
pentru textul : Mitul lui Sisif deNu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? decorectează lipsa unor diacritice.
pentru textul : synopsis deun text fad
tot ce vad eu aici semana cu Ti-bick adica un te iubeck minor, care nu poate fi ascuns sau simulat in spatele unori beri Beck's fie ele reci in vara lui 2007. Un drum cu motocicleta poate fi o experienta interesanta, chiar o reclama pentru un naufragiu, cu conditia sa pui destula drama in fumul care ne ramane in ochi dupa ce ai trecut tu si cu baby ciz, tu si citronul, tu si sfera rostogolita a absentei totale...
pentru textul : te iu-BECK'S deVreau sa doresc Almei succes in antrepriza ei. Am o mare admiratie pentru acesti tineri care invata, gandesc, scriu minunat si pun pe roate cenacluri si intalniri in realul pe care noi il pierdem zi de zi, picatura cu picatura.. regret cei 2000 de km care ma separa fizic de Iasi, as fi dorit sa intalnesc pe "viu" pe Alma, pe Geta Adam, pe Silisteanu .. Bafta tuturor, Condei aprig ! Adrian
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deparerea mea este ca finalul strica din pacate. de asemeni cam multe cuvinte de legatura. in rest e promitator
pentru textul : arhitect davidov deMultumesc de semnalarea greșelii. Se tot strecoară...
Hm, știi de ce aș prefera să rămână în engleză? Pentru că expresia mi se pare tare interesantă. Americanii (e chiar din constituția lor) nu-și crează fericirea, n-o asteaptă. "Pursuit" sună a urmărire, a vânat, parcă stau cu pușca în mână la capăt de coridor țipând din rărunchi "unde ești?", spărgând toate ușile de-a lungul lui. (există acest echivalent în limba română?)
Cam asta-mi inspiră, de aceea aș vrea să rămân la el, și se leagă ulterior oarecum de acțiunea povestirii. Dacă la sfâșitul textului încă mai consideri că ar trebui schimbat, schimb. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) debobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
pentru textul : mate blues desugerez această “coafură” :
în unele nopţi mă învelesc
cu scrisori netrimise
şi promit că de mâine mă las
că nu mă mai gândesc
cum am făcut cu fiecare om
pentru textul : nicotină şi uitare depe care l-am pierdut
cum l-am folosit
momeală
pentru pescuit dumnezei
şi apoi am ţipat la el dintr-o burtă de peşte
haide
salvează-ne de ce nu am fost
vreodată
...poate găseşti ceva şi în locul lui “salvează-ne de ce nu am fost vreodată”
cu amiciţie,i.p.v.
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
pentru textul : mov deii zice defulrare. te rog, ce intelegi prin poezie?
pentru textul : să respir debine te-am regasit andule, ma bucur ca mai existi...
pentru textul : me and mr. tom waits dedomnule Antal, bucuros de trecere, mulţumiri şi "sărbători fericite."
pentru textul : uneori în decembrie, dePagini