Mircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
o poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
Nu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
Domnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
Ela mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
Ambele poeme sunt remarcabile. Întrucât nu doresc să abuzez de facilitatea acordării peniței, las acest semn distinctiv asupra aceluia care m-a impresionat cel mai mult, deși, e greu de spus care. Textul nu poate fi disecat spre a preciza ce anume și cât, întregul, inefabilul poemului, profunzimea...
Mi se pare că textul e un pic sufocat de abundenţa de cuvinte de legătură.
Mi-a plăcut tehnica detaliului, specifică prozei, şi modul în care anumite amănunte de sub lupă determină incursiuni introspective.
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
dorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
Însă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
Sunt pasaje superbe, dureroase, dar ai si cateva parti fara de care poemul ar fi mult mai bun. Imi place cum incepe, imi place mult tema si ca e asa, ca un film, dar in anumite locuri, personal cred ca ar trebui sa fi fost putin mai sugestiva, ca spre ex. aici "Și totul să fie de o curățenie exemplară."(exemplara mi se pare ca nu aduce nici o valoare poetica) sau aici "deși era încă noapte/ Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului/ Lăsat pe perete."- personal m-as fi lipsit de explicativul acesta fara mustrare de constiinta; si ar mai fi, dar nu vreau sa para ca e un comentariu mascat.
"Și de la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului,"- poate am eu ceva cu ciorile, dar strofa asta, tare mi-a mai placut:)
un text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
da, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
Matei - nu cred că poezia este adevărată numai dacă este de un anumit fel. Toate astea sînt mode, mofturi, în ultimă instanță.
Adrian, poate ai dreptate la primele versuri. Am să mă mai gîndesc.
De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox? Iar „facilitatea” este neaparat un defect? Trebuie sa scriem contorsionat, dificil? Matei mai sus susținea (apreciativ bănuiesc) că „te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare”. Deci probabil că „beauty is in the eye of the beholder”. Poate că "bucuria cuvântului nerostit" sună cam prăfuit dar se întîmplă că acolo are semnificație pentru mine. Nu e pus doar de amorul artei (cum ar spune un junimist probabil).
thais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
pentru că teama și frica = repetiție. cred că trebuie tăiat unul sau doi "în", prea mulți într-un text scurt. ai 5. bun venit pe site. mi-a plăcut mijlocul poemului, acolo la nu a mai plouat ...Ioana.
Captivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
pentru textul : plâns acaju deo poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
pentru textul : An-lumină de tine deMulţumesc Virgil. Scuze.
pentru textul : Trenuleţ de jucărie cu baterii dema bucur ca ti-a placut fragmentul asta, Luminita. e, de fapt, cheia textului, cum bine ai intuit. te mai astept.
pentru textul : fals jurnal de duminică deNu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
pentru textul : Hristos s-a sinucis deDomnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
pentru textul : Telefonie mobilă deEla mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
pentru textul : urme de cerb deAmbele poeme sunt remarcabile. Întrucât nu doresc să abuzez de facilitatea acordării peniței, las acest semn distinctiv asupra aceluia care m-a impresionat cel mai mult, deși, e greu de spus care. Textul nu poate fi disecat spre a preciza ce anume și cât, întregul, inefabilul poemului, profunzimea...
pentru textul : ochiul vântului vede tot deTypo: ală; râmas
Mi se pare că textul e un pic sufocat de abundenţa de cuvinte de legătură.
pentru textul : sintetic sinestezic deMi-a plăcut tehnica detaliului, specifică prozei, şi modul în care anumite amănunte de sub lupă determină incursiuni introspective.
da, foarte bun haiku, felicitari. interesanta trecerea de la ideea de sonoritate la cea ce miraj optic
pentru textul : Haiku deexistă totuși ceva violent aproape pervers în textul acesta sau poate mi s-a părut mie că văd aici zoofilie
pentru textul : Ochi de leu deDa, si mie imi place dottore nexus, insa versurile tale m-au dus cu gandul in universul lui ghigiu, deci mai aproape de gellu. Asa a fos sa fie. Andu
pentru textul : diary of a dream deTextul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
pentru textul : Urme de dor deca să evit titlul: Bravo, Raluca și mulțumesc! Adrian, Vlad... asemenea!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! de'bloody man are like bloody buses':)
pentru textul : The 102nd humorous poem dedorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
pentru textul : în umbra părului tău dedestul de sugestive. nu mă împac însă cu gerunziul.
pentru textul : Haiku dede ce nu:
artistul strânge la piept?
Oana, exact acea parte m-a și impresionat și am vrut s-o "fotografiez". Încântată să te găsesc pe aici.
pentru textul : babilon deÎnsă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
o altă versiune:
câtă linişte
în urma cocorilor
cerul plumburiu
Şi acesta e tot haiku.
pentru textul : haiku deIncepe sa-mi placa punctuatia asta a ta... parca e altceva, ceva nou, de bun augur. Mi-a placut, de citit, de recitat. Andu
pentru textul : Anamnesis destrudo deSunt pasaje superbe, dureroase, dar ai si cateva parti fara de care poemul ar fi mult mai bun. Imi place cum incepe, imi place mult tema si ca e asa, ca un film, dar in anumite locuri, personal cred ca ar trebui sa fi fost putin mai sugestiva, ca spre ex. aici "Și totul să fie de o curățenie exemplară."(exemplara mi se pare ca nu aduce nici o valoare poetica) sau aici "deși era încă noapte/ Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului/ Lăsat pe perete."- personal m-as fi lipsit de explicativul acesta fara mustrare de constiinta; si ar mai fi, dar nu vreau sa para ca e un comentariu mascat.
pentru textul : auto - market de"Și de la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului,"- poate am eu ceva cu ciorile, dar strofa asta, tare mi-a mai placut:)
heh, Eu aș fi avut curajul să spun Da!:)) altfel, la ce bun "să ne râdem"?
pentru textul : apriliano deun text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
pentru textul : Trei cinci opt deda, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
pentru textul : El efecto mariposa deMatei - nu cred că poezia este adevărată numai dacă este de un anumit fel. Toate astea sînt mode, mofturi, în ultimă instanță.
pentru textul : un tren numit eu deAdrian, poate ai dreptate la primele versuri. Am să mă mai gîndesc.
De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox? Iar „facilitatea” este neaparat un defect? Trebuie sa scriem contorsionat, dificil? Matei mai sus susținea (apreciativ bănuiesc) că „te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare”. Deci probabil că „beauty is in the eye of the beholder”. Poate că "bucuria cuvântului nerostit" sună cam prăfuit dar se întîmplă că acolo are semnificație pentru mine. Nu e pus doar de amorul artei (cum ar spune un junimist probabil).
thais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
pentru textul : alergie la îngeri depentru că teama și frica = repetiție. cred că trebuie tăiat unul sau doi "în", prea mulți într-un text scurt. ai 5. bun venit pe site. mi-a plăcut mijlocul poemului, acolo la nu a mai plouat ...Ioana.
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii deCaptivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
pentru textul : Fata plăpumarului deFrate, eşti blue!
pentru textul : oceans house mirror deE de bine!
Daniela, mulțumesc frumos pentru semnul delicat!
pentru textul : fleacurile din care mai trăim puțin dePagini