Un text mangaietor ca "fosnetul" unui suflet frumos. Versurile se leaga armonios unele de altele intr-un un poem rotund. Deosebita metafora "eu am ridicat norii desculti pana la tine".
Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
crochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
Ioana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
Am citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
Interesant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
adriana, "eu nu ma pricep decat la dragoste" si aici trebuie sa ma mai nasc de cateva ori. prima data imi iesise bine. cu siguranta M stie concluzia. iar pe o vreme de betie ca asta imi vine sa m arunc intr un tub cu sifon a-ntaia!
queen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
eu sper sa gasesc cartea lui Dorin la Gaudeamus, prezentarea ta e un implus suplimentar...desi as fi cautat Baletistul oricum.
dar e bine ca ai scris, si mai ales e bine ca ai scris bine, evitand locurile comune des intalnite, din pacate, in astfel de situatii.
Ai avut si un material de exceptie, ce-i drept.
Las penita...dar va trebui sa o imparti cu Dorin. :)
Quenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
pentru astfel de intrebari exista doua adrese de email. nu inteleg de ce nu pui aceste intrebari sau probleme acolo. spatiul pentru comentarii este exact pentru ceea ce este destinat - comentarii
Cu drag. De obicei, autorul decide când și unde să pună virgulele, însă există unele reguli care nu suportă încălcare, cum ar fi virgula între subiect și predicat, construcțiile incidente încadrate de virgule, vocativele etc.
Am uitat de corectura "nicio politică" (după DOOM2). Scuze.
Se acceptă pers a II-a singular și apelativul "Mariana". Chiar te rog :)
Cailean, am încercat a "citi" textul tău și, indirect, am încercat a-ți sugera că trebuie lucrat ceva aici. Direct, ți-aș fi spus că este un text slab, fără valoare literară. Iar acest lucru este valabil pentru toate textele unde scriu comentarii asemănătoare. Știam că dreptul la opinie este liber și garantat, nu?
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
am înţeles foarte bine comentariul tău. Şi era la fel de OK şi dacă spuneai că nu îţi place. Eu aştept orice fel de comentarii sub textele pe care le postez aici (deşi evident că mă bucur cînd reuşesc să scriu ceva peste mediocru) mai ales cînd conţin cel puţin o brumă de explicaţii. Ca întotdeauna, încurajez comentariile şi dialogul.
Wu - thering heights. Atmosferă fractală într-o doză mai puțin periculoasă pentru sănătatea umană. Altfel o temă clasică de o modernitate acută, stringentă am putea afirma. Prin atacarea subiectului din mai multe unghiuri, un fel de matrioșcă, autorul atinge un punct nevralgic al misoginismului contemporan. Cred că s-ar fi înțeles de ce este pseudo și fără exclamația din final. Deși destul de bine construit, ca și atmosferă, gradație, modernitate aproape vizionară, punctul de vedere păcătuiește prin aceea că eul narativ se confundă la un moment dat cu cel biologic!
scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui. nu faci decit fandari evazive. originalitatea nu trebuie dovedita. ci lipsa ei. pe care tu ai invocat-o. deci, te rog, arata-mi citatele. dar te rog, fara formulari generale. in ce priveste dictionarul tu esti cel care ai afirmat ca este nevoie de el. de vreme ce nimeni nu a mai reclamat asta cred ca este la mintea cocosului ca te refereai la tine. hai sa nu ne jucam cu cuvintele.
despre ultima fraza nu am sa ma pronunt. oamenii cind nu mai au argumente dau cu ce apuca. jenant.
Încă ceva concret, ca să aterizăm. Știți când se pierde poezia? Atunci când se refuză ori se neagă metafora, adică ceea ce a caracterizat poezia încă de la începuturile ei.
ana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
uite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text mangaietor ca "fosnetul" unui suflet frumos. Versurile se leaga armonios unele de altele intr-un un poem rotund. Deosebita metafora "eu am ridicat norii desculti pana la tine".
pentru textul : zidirea deAtrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
pentru textul : Fantomele din Balcani decrochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
pentru textul : last man standing I deIoana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
pentru textul : amputarea literei d deAm citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deInteresant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
pentru textul : In dar: mandala deadriana, "eu nu ma pricep decat la dragoste" si aici trebuie sa ma mai nasc de cateva ori. prima data imi iesise bine. cu siguranta M stie concluzia. iar pe o vreme de betie ca asta imi vine sa m arunc intr un tub cu sifon a-ntaia!
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" dequeen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
pentru textul : das Marienleben deeu sper sa gasesc cartea lui Dorin la Gaudeamus, prezentarea ta e un implus suplimentar...desi as fi cautat Baletistul oricum.
pentru textul : Dorin Cozan - "Baletistul" dedar e bine ca ai scris, si mai ales e bine ca ai scris bine, evitand locurile comune des intalnite, din pacate, in astfel de situatii.
Ai avut si un material de exceptie, ce-i drept.
Las penita...dar va trebui sa o imparti cu Dorin. :)
Quenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
pentru textul : Așteptând/ En attendant de*simpatie
pentru textul : coborârea în Carte depentru astfel de intrebari exista doua adrese de email. nu inteleg de ce nu pui aceste intrebari sau probleme acolo. spatiul pentru comentarii este exact pentru ceea ce este destinat - comentarii
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia deCu drag. De obicei, autorul decide când și unde să pună virgulele, însă există unele reguli care nu suportă încălcare, cum ar fi virgula între subiect și predicat, construcțiile incidente încadrate de virgule, vocativele etc.
pentru textul : Petru pământesc.. deAm uitat de corectura "nicio politică" (după DOOM2). Scuze.
Se acceptă pers a II-a singular și apelativul "Mariana". Chiar te rog :)
la unele carențe ale poemului, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune deCailean, am încercat a "citi" textul tău și, indirect, am încercat a-ți sugera că trebuie lucrat ceva aici. Direct, ți-aș fi spus că este un text slab, fără valoare literară. Iar acest lucru este valabil pentru toate textele unde scriu comentarii asemănătoare. Știam că dreptul la opinie este liber și garantat, nu?
pentru textul : Drum interior deas renunta la primul si ultimul vers. Are forta pumnului poemul si fara ele zic eu.
pentru textul : loveşte numai atunci când sunt la pământ denu e nevoie să pui titlul în text
pentru textul : Pupatul la români depărerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
"ruga îmi zboară circular
prin etaje de foc" -
Un poem deosebit cu o linie clară. Foarte reuşit. Ioan.
pentru textul : Fructul de sare deam înţeles foarte bine comentariul tău. Şi era la fel de OK şi dacă spuneai că nu îţi place. Eu aştept orice fel de comentarii sub textele pe care le postez aici (deşi evident că mă bucur cînd reuşesc să scriu ceva peste mediocru) mai ales cînd conţin cel puţin o brumă de explicaţii. Ca întotdeauna, încurajez comentariile şi dialogul.
pentru textul : interludiu|mîinile deWu - thering heights. Atmosferă fractală într-o doză mai puțin periculoasă pentru sănătatea umană. Altfel o temă clasică de o modernitate acută, stringentă am putea afirma. Prin atacarea subiectului din mai multe unghiuri, un fel de matrioșcă, autorul atinge un punct nevralgic al misoginismului contemporan. Cred că s-ar fi înțeles de ce este pseudo și fără exclamația din final. Deși destul de bine construit, ca și atmosferă, gradație, modernitate aproape vizionară, punctul de vedere păcătuiește prin aceea că eul narativ se confundă la un moment dat cu cel biologic!
pentru textul : Inelul (5) descuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui. nu faci decit fandari evazive. originalitatea nu trebuie dovedita. ci lipsa ei. pe care tu ai invocat-o. deci, te rog, arata-mi citatele. dar te rog, fara formulari generale. in ce priveste dictionarul tu esti cel care ai afirmat ca este nevoie de el. de vreme ce nimeni nu a mai reclamat asta cred ca este la mintea cocosului ca te refereai la tine. hai sa nu ne jucam cu cuvintele.
pentru textul : Pe străzile Ballinei dedespre ultima fraza nu am sa ma pronunt. oamenii cind nu mai au argumente dau cu ce apuca. jenant.
Încă ceva concret, ca să aterizăm. Știți când se pierde poezia? Atunci când se refuză ori se neagă metafora, adică ceea ce a caracterizat poezia încă de la începuturile ei.
pentru textul : Ce rost are poezia? deClar, ori site-ul are probleme cu conexiunile (ceea ce nu cred) ori Marina Nicolaev este de fapt o clona, un answering machine. Stop. Bobadil
pentru textul : this is a film deDe acord, și eu am greșit că am aplicat rețete proprii la aluaturi străine. Dar dacă zici că ți-a folosit e bine până la urmă.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deMulţumesc pentru citire.
pentru textul : fereastră în anotimp deana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deuite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deAranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
pentru textul : trandafirul guarani deas spune ca nostalgia si imagines ideii fac dragoste in acest poem... de frumos ce e
pentru textul : amintire dePagini