Da, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
...Fac acest comentariu în speranţa că vei înţelege, Elena, cât mai corect ceea ce urmează: a scrie poezie nu e ca mersul la biserică - nu te imbraci în hainele bune, intrând sfios în altar, luând o mimică evlavioasă, cântând cu preotul până la transfigurare. Altfel spus, şi ne-alegoric, nu e poetizare. Nu te pui cu faţa la foaie, împrumutând seriozitate şi scriind grav. Spun astea pentru că am impresia, din ce am citit pâna acum la tine, am impresia, spuneam, că tu crezi că poezia este o cale de a infrumuseţa, de a desena etc. Nimic mai fals. Prin poezie devenim mai frumoşi, adevărat, dar asta e altceva. Astfel, în mare spus: naturaleţe, trăire, sugestie, originalitate. Cam astea ar fi unele repere spre poezie.
...Aceasta este părerea mea, şi nu-i musai ca ea să reprezinte adevărul.
Toate bune!
Mie mi se pare un poem pur și simplu slab, nici măcar școlăresc.
'Poeții nu dispun de timp' este o sintagma inginerească și care reduce la tăcere prin platitudinea ei aproape tot ce s-a scris și slavă Domnului s-a scris destul pe tema 'timpului poeților'.
Metafora cu ceasurile cu cifre romane parcă e o tresărire de poezie dar este și ea atâta de previzibilă încât nu reușește să salveze acest text de la dezastru.
În concluzie, un efort demn de o cauză mai bună, un rebut literar.
Cu toții mai publicăm din când în când deșeuri, nu e nico problema.
Totul e să nu perseverăm.
Cu toată considerația,
Andu
Începutul textului are o imagine puțin cam grețoasă bazată pe o premisă mai degrabă amuzantă.
Mi se pare că e un text cu un mesaj indecis, unul care oscilează cumva între nebunie și gingășie... nu chiar printre cele mai reușite.
un poem reuşit şi în opinia mea, dacă ea contează pentru autor.
"oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - aici e un gest natural şi universal care dă o culoare inedită, plăcută textului. inspirat spus.
singurul cuvânt care nu zic că m-a iritat, dar mi-a produs o tresărire a sprâncenei, e cuvântul "aeriană". eu aş căuta altceva acolo.
poemul este o privire asupra vietii mele din trei unghiuri diferite. este evident. prima imagine e cea a ratacirii cu smulgerea din ea, a doua, a cautarilor pe diferite sinapse.
ultima imagine este cea mai profunda, fiind imaginea spirituala. methanoia este schimbarea mintii, vietii, fiintei. am vrut sa spun totul in putine cuvinte. mult, mult, multumesc, Luminita.
s-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
multumesc pentru semnul tau !
"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
mi-a placut finalul acestei poezii:"tu/aveai sînii înghețați/vorbeai în somn despre/ceva ce nu puteam/face/în noi" si versurile care m-au fascinat prin imaginea care o reprezinta:"iarna vagabonda/ingenuă/ca o iadă fără stăpîn". prima parte pare a fi un discurs care place, dar care nu te cheama sa-l recitesti. as fi renuntat la primul vers:" era primavara" fiindca e o explicatie de care cititorul nu are nevoie". puteai sa incepi direct:"ghioceii imi strapungeau talpile" astfel incat sa ne lasi sa descoperim noi primavara ca anotimp, cat si primavara din sufletul tau sau al vostru, astfel incat acel "era primavara" din mijlocul poeziei ar fi facut trecerea de la primavara ca anotimp si primavara ca stare interioara.
Caline, chiar nu stiu mayasa... si apoi filmul e doar un pretext, axat pe violenta, pe amoc, pe pofta de sange (mai mult sau mai putin rituala) atinsa, uneori, -mai degraba declansata- aparent fara nici o semnificatie. Mowgli o avea pe bagheera iar hmm puma se deosebeste de pantera neagra (care e de fapt leopard) lasand starurile holywoodiene pe afisele lor, aici trairea personala doar este pigmentat de aluzii mass media. Desigur, e si balast...
la chute de tout ce qui nous nous construise, jamais cette perte oubliable. il y a parfois un pont avec l'autre, le silence, car dans ce silence jamais, rien, ne puisse se detruire. (Marlena, c'est silence, pas silance, vers huit)
sugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
Omul care nu cunoaște și caută, omul care cunoaște și se ferește. Ce și cum cunoaște, e un subiect difuz și confuz despre care se tot scrie. Nota amuzantă și cinică m-a binedispus. Mi-ar face plăcere să citesc o continuare, dragostea și filozofia ei nu trebuie să fie mereu discuții pe viață și pe moarte.
părerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
Voi vorbiţi serios şi mie îmi arde de glume.
O fotografie de Dan Norea şi versuri asociate (tot de el dar puţin modificate; pe ici, pe acolo, prin punctele esenţiale).
Mă uit la lună, luna-i sus,
Mă uit în curte, boi nu-s,
Mă uit la pungă, punga-i goală
Mă uit la noi şi zic: dii, boală!
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
Voiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
Multumesc pentru sugestii si pentru incredere.
si foarte surprinzator ca vine de la un tip cu umorul tau. ori te-ai grabit...
nu mi se pare deloc hazliu, desi e o tema pe care se pot scrie chestii cu mult, foarte mult haz, putind fi luati peste picior si pro-rominii si anti-rominii, dar nu ai putut arata decit ca ai avut o idee - simpatica - pe care, din pacate n-ai putut-o fructifica in ceva, orice, comic, de luat aminte, care sa ne faca sa reflectam la situatia reala, sa trecem peste "noi sintem buricul lumii, stramosii tuturor, cei mai arieni si bla bla", "noi am inventat toate cele" sau "sintem cei mai naspa, cei mai tradatori, bla bla"
stiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Silvia, destul de calmă și rânjită... Nu-mi dau seama ce e mai bine să fii, poetesă ori muză, dar mă întreb, dacă poeții au muze, oare poetesele au muzi?
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deCăteva chestii:
...Fac acest comentariu în speranţa că vei înţelege, Elena, cât mai corect ceea ce urmează: a scrie poezie nu e ca mersul la biserică - nu te imbraci în hainele bune, intrând sfios în altar, luând o mimică evlavioasă, cântând cu preotul până la transfigurare. Altfel spus, şi ne-alegoric, nu e poetizare. Nu te pui cu faţa la foaie, împrumutând seriozitate şi scriind grav. Spun astea pentru că am impresia, din ce am citit pâna acum la tine, am impresia, spuneam, că tu crezi că poezia este o cale de a infrumuseţa, de a desena etc. Nimic mai fals. Prin poezie devenim mai frumoşi, adevărat, dar asta e altceva. Astfel, în mare spus: naturaleţe, trăire, sugestie, originalitate. Cam astea ar fi unele repere spre poezie.
...Aceasta este părerea mea, şi nu-i musai ca ea să reprezinte adevărul.
pentru textul : suferinţă deToate bune!
Mie mi se pare un poem pur și simplu slab, nici măcar școlăresc.
pentru textul : closer de'Poeții nu dispun de timp' este o sintagma inginerească și care reduce la tăcere prin platitudinea ei aproape tot ce s-a scris și slavă Domnului s-a scris destul pe tema 'timpului poeților'.
Metafora cu ceasurile cu cifre romane parcă e o tresărire de poezie dar este și ea atâta de previzibilă încât nu reușește să salveze acest text de la dezastru.
În concluzie, un efort demn de o cauză mai bună, un rebut literar.
Cu toții mai publicăm din când în când deșeuri, nu e nico problema.
Totul e să nu perseverăm.
Cu toată considerația,
Andu
Începutul textului are o imagine puțin cam grețoasă bazată pe o premisă mai degrabă amuzantă.
pentru textul : somnul de frumuseţe deMi se pare că e un text cu un mesaj indecis, unul care oscilează cumva între nebunie și gingășie... nu chiar printre cele mai reușite.
Uite un text care mi-a fost amintit de poezia ta: (nu ştiu de ce)
"Cu genunchii la gura, cu pumnii strânsi,
Dorm pruncii în pântecul mumelor,
Gingase semne de intrebare.
Cu trupul drept, cu fata în sus,
Dorm mortii în adâncul pamântului,
Rigide semne de exclamare.
Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!"
(Semne, de Geo Bogza).
pentru textul : Cantata în mi minor deun poem reuşit şi în opinia mea, dacă ea contează pentru autor.
pentru textul : schit de"oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - aici e un gest natural şi universal care dă o culoare inedită, plăcută textului. inspirat spus.
singurul cuvânt care nu zic că m-a iritat, dar mi-a produs o tresărire a sprâncenei, e cuvântul "aeriană". eu aş căuta altceva acolo.
poemul este o privire asupra vietii mele din trei unghiuri diferite. este evident. prima imagine e cea a ratacirii cu smulgerea din ea, a doua, a cautarilor pe diferite sinapse.
pentru textul : în puţine cuvinte deultima imagine este cea mai profunda, fiind imaginea spirituala. methanoia este schimbarea mintii, vietii, fiintei. am vrut sa spun totul in putine cuvinte. mult, mult, multumesc, Luminita.
s-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
pentru textul : numărătoare inversă demultumesc pentru semnul tau !
viitor luminos Măriei Sale!
pentru textul : De la Vaslui citire de"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
pentru textul : clown deimi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city de...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
pentru textul : Camilafca iubirii demi-a placut finalul acestei poezii:"tu/aveai sînii înghețați/vorbeai în somn despre/ceva ce nu puteam/face/în noi" si versurile care m-au fascinat prin imaginea care o reprezinta:"iarna vagabonda/ingenuă/ca o iadă fără stăpîn". prima parte pare a fi un discurs care place, dar care nu te cheama sa-l recitesti. as fi renuntat la primul vers:" era primavara" fiindca e o explicatie de care cititorul nu are nevoie". puteai sa incepi direct:"ghioceii imi strapungeau talpile" astfel incat sa ne lasi sa descoperim noi primavara ca anotimp, cat si primavara din sufletul tau sau al vostru, astfel incat acel "era primavara" din mijlocul poeziei ar fi facut trecerea de la primavara ca anotimp si primavara ca stare interioara.
pentru textul : apryl degreat answer, Călin! I did not expect such a nice way to dodge a bullet. My sincere respect. And by the way, I enjoyed your notes, and I mean it.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deCaline, chiar nu stiu mayasa... si apoi filmul e doar un pretext, axat pe violenta, pe amoc, pe pofta de sange (mai mult sau mai putin rituala) atinsa, uneori, -mai degraba declansata- aparent fara nici o semnificatie. Mowgli o avea pe bagheera iar hmm puma se deosebeste de pantera neagra (care e de fapt leopard) lasand starurile holywoodiene pe afisele lor, aici trairea personala doar este pigmentat de aluzii mass media. Desigur, e si balast...
pentru textul : Apocalypto deiar dacă demnitatea nu ar fi știrbită, ar putea exista polemici literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate dela chute de tout ce qui nous nous construise, jamais cette perte oubliable. il y a parfois un pont avec l'autre, le silence, car dans ce silence jamais, rien, ne puisse se detruire. (Marlena, c'est silence, pas silance, vers huit)
pentru textul : La chute des verbes (J) desugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
pentru textul : PoMo lifestyle deOmul care nu cunoaște și caută, omul care cunoaște și se ferește. Ce și cum cunoaște, e un subiect difuz și confuz despre care se tot scrie. Nota amuzantă și cinică m-a binedispus. Mi-ar face plăcere să citesc o continuare, dragostea și filozofia ei nu trebuie să fie mereu discuții pe viață și pe moarte.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi depărerea mea este că arta încetează odată cu sfîrșitul strofei a doua. restul e un fel de găselniță care nu a reușit să se găsească pe ea însăși. dar asta nu înseamnă că textul nu poate fi refăcut. ca o notă de subsol: mă amuză sensibilitățile aparent posandropauzale ale unora. și mă întreb, chiar așa nu mai reușim să identificăm de ce ne place ce ne place. și o altă notă (tot de subsol): nu prea înțeleg cum putea gioconda, care de cînd mă știu era italiancă (sau franțuzoaică) să aibă pielea... verde (fiindcă malahitul este verde - sau albăstrui în situații rare). e doar o enigmă a textului pe care nu am reușit să o exegetez.
pentru textul : Gioconda și Elefantul deP.S.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deun poem experiment. un poem ce incearca innoirea exprimarii poetice.
pentru textul : portretul meu din privirea ta deVoi vorbiţi serios şi mie îmi arde de glume.
O fotografie de Dan Norea şi versuri asociate (tot de el dar puţin modificate; pe ici, pe acolo, prin punctele esenţiale).
Mă uit la lună, luna-i sus,
pentru textul : scrisoare către români deMă uit în curte, boi nu-s,
Mă uit la pungă, punga-i goală
Mă uit la noi şi zic: dii, boală!
Pai eu ma gandeam la altceva. Ca o penita pe H face mai mult decat 3 stele galbene + 1 rosie de pe ago. De unde cumperi tu.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae deVoiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
pentru textul : Between the bars deMultumesc pentru sugestii si pentru incredere.
si foarte surprinzator ca vine de la un tip cu umorul tau. ori te-ai grabit...
pentru textul : mama la toate țările denu mi se pare deloc hazliu, desi e o tema pe care se pot scrie chestii cu mult, foarte mult haz, putind fi luati peste picior si pro-rominii si anti-rominii, dar nu ai putut arata decit ca ai avut o idee - simpatica - pe care, din pacate n-ai putut-o fructifica in ceva, orice, comic, de luat aminte, care sa ne faca sa reflectam la situatia reala, sa trecem peste "noi sintem buricul lumii, stramosii tuturor, cei mai arieni si bla bla", "noi am inventat toate cele" sau "sintem cei mai naspa, cei mai tradatori, bla bla"
frumos text, curgator ca o apa rece de munte. felicitari
pentru textul : nisip aurifer deai și un typo: "în fata oficiilor" sau "în fața oficiilor" "aruncau-ca" sună ca nuca-n perete...să mă exprim eufemistic...
pentru textul : în anul fiarelor destiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
pentru textul : Gând lucid dePagini