mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.

eminemi, voi trece peste faptul ca din punctul tau de vedere scriu la fel de prost ( ,,dar in momentul in care nu se vrea evolutie, de ce postezi? Eu nu am vazut nimic schimbat nici in scriitura nici in atitudine, desi de cele mai multe ori esti nedreapta cu cei care pot sa spuna ceva despre scriitura ta la modul pertinent.,,)ai facut o afirmatie pentru care eu ti/am cerut argumente. Am dreptul sa cer justificarea afirmatiilor tale pentru ca pe mine chiar ma intereseaza progresul. Cu tristete constat faptul ca din noi doi tu ai fost cel agresiv, insa nu ma mai dor raspunsurile brutale ale celor care vin sa ma citeasca. Nu esti obligat sa scrii nimic,insa in momentul in care decizi sa comentezi ,, verba volant, scripta manet'', trebuie sa fii capabil sa duci un dialog elegant.

Cristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.

Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.

Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.

this is more like a blog entry but still fun. i enjoy your writings

aveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.

aha! okei, pai atunci inseamna ca nu s-a schimbat prea mult poemul... macar am incercat, lui Geo ia iesit mai bine decat mie, dar nu-l invidiez, asta e...

o, ce frumoasa plutire peste mit, Ani! maximul de elocventa si maximum de eficienta in folosirea celor trei simboluri: "femeia fara judecata", fecioara si sabia. da, mi-as fi dorit sa pot scrie Graalul asa! toata admiratia!

Nu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.

Multumesc, acum imi sunteti de un real folos, trebuie lucrat.

Da. Forma aceasta ,,hibrida" se intalneste des in poezia mea. Nu e intamplator, totusi. Cred ca urmaresc si o anumita muzicalitate, un anumit ritm si o anumita gradare a trairilor...Si e ,,un text quasi-ludic" din mai multe puncte de vedere.Multumesc de aplecare, Profetule!

Bianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!

rece.. rece.. cald.. fierbinte.. rece cam asta văd eu în textul acesta. Un fel de joacă în care autorul își permite o neseriozitate, a fi înțeleasă în sens umoristic. Într-un spațiu mic s-a reușit o călatorie. Plăcut. Adriana

cred ca textul e ok si fara ac fragment: " Știi cît timp pierzi din viață ca să faci de mîncare ? Înainte mîncam numai ochiuri spărgeam ouăle în silă aveam impresia că sunt vinovat pentru moartea tuturor puilor care ar fi putut să zboare într-o zi." vorbesti bine despre tine, apoi prieteni, apoi iubita. cred ca mi ar fi placut acum, aici, un poem doar despre tine. sau eventual, in final, sa revii la tine

Incep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.