nici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
de la o vreme îmi sînt refuzate pe hermeneia textele ca inacceptabile. așa că-l pun aici pe cel mai recent, ca un exemplu. e un text excelent. ciudată politica saitului, nu? sau nu a plăcut atitudinea anti-imigrație, anti-neeuropeni, anti-mediteraneană, eurocentristă? poate nu e chiar așa cum pare textul, nu e un manifest politic, e un poem, deci nu vă supărați.
#14
în hoarde_____despuiați_____murdari_____mediterana ca un styx_____tu de care parte
alpii ca un styx_____tu de care parte_____europa la nord de mediterana versus europa la nord de alpi
steagul meu nu e un steag alb_____privește livada timp de un an_____vei ști ce ai de făcut
e greșeala mea, Adrian! probabil că afirmând "e multă împovărare" A. aka Andu (nu e reglată pecetea), la lumina lumânărelelor (în stânga pentru vii, în dreapta pentru morți) dintr-un adânc de noapte, a concis prelung cele de mai sus. de unde se deduce și ciocnirea frontală cu skype et blah blah. îi mulțumesc pentru aplecare!
adelina, hai sa gasim un titlu. eu zic: jazz cafe acum sa alegem cateva imagini: boschetarul , oglinda, masca, femeie tanara, fum (logic) acum sa vedem ce iese: boschetarul din colt cu mana ca un sarpe in barba-ncalcita se-ntinde in sufletul meu mi-l prinde de un colt despicat femeie tanara, femeie mugure da-mi un sarut pe gura amara boschetarul din colt isi pescuia sufletul din canal eu intind mana inspre oglinda oglinda intinde mana spre mine ca un sarpe limba saxofonului strange ceasca de cafea, buza ei fumul lui musca din bratul meu gol fumul urca sub crucea ferestrei, inrosind
Îmi pare respirând un aer clasic, îmi aduce a Topârceanu sau poate chiar un Păstorel Teodoreanu poate datorită învecinării cu epigrama. Totuși e un spirit treaz, iar sobrietatea ultimelor două versuri îi conferă greutatea lirică de care avea nevoie. Dar asta s-a spus deja.
Piatra neciobita coboara din cer.Odata lucrata ea se inalta spre el. Omul se naste din Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Ochiul negru, verde, sau căprui, e tot albastru pe dinlăuntru, pentru că prin ochii albaștri ai ochilor negri, verzi, sau căprui, se privește sufletul ca în oglinda unui lac... Cu plecaciune...
Mă văd nevoit să repet mot a mot ce am spus în altă parte: atunci când scriu proză (destul de rar), o fac într-un stil net diferit de poezie. Fără proză poetică, mistică, religioasă, abstractă, echivocă, introspectivă etc. Scriu proză tocmai pentru a mă îndepărta de poezie, şi atunci o fac având mereu o idee concretă (practică/"pământească"/pragmatică). Aproape întotdeauna, am un "twist", un final neaşteptat.
Şi mai zic: scriu proză atunci când mă bântuie câte o idee care nu are loc în poezie. Am mai comis şi alte schiţe, pe aceleaşi axe. Unele mai bune, altele mai catastrofale, asta e. În cazul ăsta, tind să fiu de acord cu aprooape tot ce ai spus tu, Roxana. E cert, proza nu este elemetnul meu şi mai am multe de însuşit. Dar aici:
"Dialogul e și el nerealist (ex: mi-au înghețat și ideile în mine) - nu e firesc. Mai sunt câteva altfel de locuri. Senzația de fals strică tot textul" nu sunt de acord. Fata e o tânără creativă, care-i problema? :) Ăsta e personajul ei, aşa vorbeşte ea. Nu ştiu dacă "nu ar trebui să fie aşa", la nivel de transpunere în text, ar trebui să bată "aşa este"-ul. Firescul nu-i mereu întâlnit în realitate, şi exact chestia asta îl face firesc :). În rest, cred că ai dreptate. Şi nu, nu mă descurajez eu aşa uşor, am cam trecut de faza aia. Cum ma bâzâie o idee, cum o prozez :). Şi am una. Hi, hi... Mulţumesc de opinii!
Un poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
Tocmai de-aia vreau să iau o pauza în a scrie,Alex. Accept orice critică din vreme ce ea e constructiva, deci îți mulțumesc pentru părere! Cu respect, d3mona
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
am scris despre folosirea diacriticelor deoarece am obsevat că la cel de-al doilea poem al tău postat aici nu le-ai mai folosit. pentru asta am spus că este de preferat folosirea lor. am revenit cu acest comentariu pentru a nu se creea confuzii. Madim
îmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
Acu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
Dacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
Într-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
Nu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
Celestin, dacă tu nu ai înțeles ceea ce am vrut eu să trasmit, dacă nu știi ce e parodia, dacă îmi scrii poezele de clasa a patra pe post de comentarii, înseamnă că Antal, șantier e numele tău !
romantismul e definit mult prin subiectivsm dar eu nu văd aici romantism ci poate mai degrabă un anumit gen de impresionism cred că expresia "se văd oricând sentimentele" este redundantă în context "și inutilă." mi se pare că dezavantajează textul acolo, există prea multă așteptare ca orologiul să aibe o funcție încît însăși inactivitatea lui joacă un rol în economia sentimentelor astfel că nu cred că e "inutil". poate nu e ceea ce ai vrea să fie. apoi expresia "util" sau "inutil" pare puțin prea pragmatică pentru atmosferă. părerea mea
Domnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
acest text a fost postat pe A pe 11. 03.2005, deci, am incalcat regulamentul cu 2 zile. il voi scoate. ioan, multumesc mult. dupa cum banuiesti, nu ma asteptam la un asa comentariu ..... imi cer iertare pentru. multumesc tuturor ptr citire si comentarii.
Nu știu dacă fac parte din categoria amintită. Eu scriu cu sufletul. E treaba fiecăruia ce crede despre un text sau altul. Emoțiile le percepi dacă ești pe aceiași lungime de undă cu cel care scrie, dacă nu, nu.Cât despre poeții de lux, te las să deduci.
mă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
euritmie: 1.armonie de sunete, de linii, de miscari. 2. Functionare regulata a unei activitati organice. 3. Ritm regulat al pulsului. Cit despre aprecierile tale privind mahmureala cu care am citit nu salveaza textul de la dezastru. In schimb considera-te avertizat pentru ultima oara. Esti pur si simplu incapabil sa disociezi atitudinea fata de un text si atitudinea personala. Avantajul meu e ca nu ma cred academician, nici macar scriitor. Sint doar unul care posteaza si care comenteaza dupa cum crede el de cuviinta. Spre deosebire de altii care se cred incontestabile genii ale literaturii si-si apara textele cum isi apara mormonii nevestele. Cit despre durerea ta in toi, iar nu comentez. Denota doar nivelul tau. Despre cum am ramas eu de la ultima virtualie iar nu e problema ta. Si stii care-i faza? Din betie te poti trezi... Cu asta am pus punct. O singura interventie daca mai ai in care comiti atac la persoana am sa propun suspendarea ta definitiva de pe acest site. Scrii prost si asta aduce un deserviciu. In plus atacurile tale la persoana sint mai ceva ca injuraturile tiganilor din orasul meu.
Textul e unul mai vechi, refăcut prozodic și regândit - era Descântec de sfârșitul iernilor - atunci a avut efect. După o perioadă a ploilor peste Iași, mi-a venit în gând să comut sensurile și ruga - parcă era mai bine sub zăpezile de altă dată - și, minune sau nu, s-a împlinit: curge zăpada ca dintrun sac - în curând cred că va ajunge până la Pod ...Pogor. Mulțumesc, cu drag, Marina, Emil, că și invizibil fiind, m-ați observat.
și nu numai... Ai observat bine o parte din rolul lui „doar”, acela de a trezi din visare. Cealaltă parte a rolului lui este de a atrage atenția asupra unui detaliu (doar el, fiul florăresei) în raport/contrast cu întregul (toți ceilalți fii și fiice) și de a induce o altă stare de „visare”, mai bine spus de reflecție, de căutare a răspunsurilor la întrebarea „de ce doar fiul florăresei e fără ghiocei?”. În acest timp, prin fața ochilor, ni se derulează ipostazele noilor decoruri, detalii etc și poemul continuă în lector cu o variantă proprie.
Mulțumesc pentru varianta ta. Eu consider că pronumele personale nu au forță de sugestie în haiku.
E drept că folosesc cam des „doar”, de aceea sunt în căutarea altor forme de exprimare a aceleiași idei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text teribilist. Fara acoperire ca "sugestivitate" a subtextului. Sau, cel putin, asa mi se pare.
pentru textul : Mercenar prin timp denici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
pentru textul : rupestră/ rupestrian dede la o vreme îmi sînt refuzate pe hermeneia textele ca inacceptabile. așa că-l pun aici pe cel mai recent, ca un exemplu. e un text excelent. ciudată politica saitului, nu? sau nu a plăcut atitudinea anti-imigrație, anti-neeuropeni, anti-mediteraneană, eurocentristă? poate nu e chiar așa cum pare textul, nu e un manifest politic, e un poem, deci nu vă supărați.
#14
în hoarde_____despuiați_____murdari_____mediterana ca un styx_____tu de care parte
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dealpii ca un styx_____tu de care parte_____europa la nord de mediterana versus europa la nord de alpi
steagul meu nu e un steag alb_____privește livada timp de un an_____vei ști ce ai de făcut
e greșeala mea, Adrian! probabil că afirmând "e multă împovărare" A. aka Andu (nu e reglată pecetea), la lumina lumânărelelor (în stânga pentru vii, în dreapta pentru morți) dintr-un adânc de noapte, a concis prelung cele de mai sus. de unde se deduce și ciocnirea frontală cu skype et blah blah. îi mulțumesc pentru aplecare!
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deși nimic despre Vronsky?
pentru textul : anna deadelina, hai sa gasim un titlu. eu zic: jazz cafe acum sa alegem cateva imagini: boschetarul , oglinda, masca, femeie tanara, fum (logic) acum sa vedem ce iese: boschetarul din colt cu mana ca un sarpe in barba-ncalcita se-ntinde in sufletul meu mi-l prinde de un colt despicat femeie tanara, femeie mugure da-mi un sarut pe gura amara boschetarul din colt isi pescuia sufletul din canal eu intind mana inspre oglinda oglinda intinde mana spre mine ca un sarpe limba saxofonului strange ceasca de cafea, buza ei fumul lui musca din bratul meu gol fumul urca sub crucea ferestrei, inrosind
pentru textul : Suflet androgin deÎmi pare respirând un aer clasic, îmi aduce a Topârceanu sau poate chiar un Păstorel Teodoreanu poate datorită învecinării cu epigrama. Totuși e un spirit treaz, iar sobrietatea ultimelor două versuri îi conferă greutatea lirică de care avea nevoie. Dar asta s-a spus deja.
pentru textul : Sfârșit de toamnă dePiatra neciobita coboara din cer.Odata lucrata ea se inalta spre el. Omul se naste din Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Ochiul negru, verde, sau căprui, e tot albastru pe dinlăuntru, pentru că prin ochii albaștri ai ochilor negri, verzi, sau căprui, se privește sufletul ca în oglinda unui lac... Cu plecaciune...
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deMă văd nevoit să repet mot a mot ce am spus în altă parte: atunci când scriu proză (destul de rar), o fac într-un stil net diferit de poezie. Fără proză poetică, mistică, religioasă, abstractă, echivocă, introspectivă etc. Scriu proză tocmai pentru a mă îndepărta de poezie, şi atunci o fac având mereu o idee concretă (practică/"pământească"/pragmatică). Aproape întotdeauna, am un "twist", un final neaşteptat.
Şi mai zic: scriu proză atunci când mă bântuie câte o idee care nu are loc în poezie. Am mai comis şi alte schiţe, pe aceleaşi axe. Unele mai bune, altele mai catastrofale, asta e. În cazul ăsta, tind să fiu de acord cu aprooape tot ce ai spus tu, Roxana. E cert, proza nu este elemetnul meu şi mai am multe de însuşit. Dar aici:
pentru textul : Cartea cu imagini de"Dialogul e și el nerealist (ex: mi-au înghețat și ideile în mine) - nu e firesc. Mai sunt câteva altfel de locuri. Senzația de fals strică tot textul" nu sunt de acord. Fata e o tânără creativă, care-i problema? :) Ăsta e personajul ei, aşa vorbeşte ea. Nu ştiu dacă "nu ar trebui să fie aşa", la nivel de transpunere în text, ar trebui să bată "aşa este"-ul. Firescul nu-i mereu întâlnit în realitate, şi exact chestia asta îl face firesc :). În rest, cred că ai dreptate. Şi nu, nu mă descurajez eu aşa uşor, am cam trecut de faza aia. Cum ma bâzâie o idee, cum o prozez :). Şi am una. Hi, hi... Mulţumesc de opinii!
Un poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
pentru textul : dar totul se termină deTocmai de-aia vreau să iau o pauza în a scrie,Alex. Accept orice critică din vreme ce ea e constructiva, deci îți mulțumesc pentru părere! Cu respect, d3mona
pentru textul : nihil sine deo deD-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
pentru textul : fotografie din spaţiu deam scris despre folosirea diacriticelor deoarece am obsevat că la cel de-al doilea poem al tău postat aici nu le-ai mai folosit. pentru asta am spus că este de preferat folosirea lor. am revenit cu acest comentariu pentru a nu se creea confuzii. Madim
pentru textul : Rămân gol deîmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
pentru textul : dream maker deAcu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
si eu îi iubesc versul! bucuroasa de citire!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deDacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deÎntr-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
pentru textul : the brave old world deNu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
Celestin, dacă tu nu ai înțeles ceea ce am vrut eu să trasmit, dacă nu știi ce e parodia, dacă îmi scrii poezele de clasa a patra pe post de comentarii, înseamnă că Antal, șantier e numele tău !
pentru textul : din poezie scapă cine poate deromantismul e definit mult prin subiectivsm dar eu nu văd aici romantism ci poate mai degrabă un anumit gen de impresionism cred că expresia "se văd oricând sentimentele" este redundantă în context "și inutilă." mi se pare că dezavantajează textul acolo, există prea multă așteptare ca orologiul să aibe o funcție încît însăși inactivitatea lui joacă un rol în economia sentimentelor astfel că nu cred că e "inutil". poate nu e ceea ce ai vrea să fie. apoi expresia "util" sau "inutil" pare puțin prea pragmatică pentru atmosferă. părerea mea
pentru textul : Tango deDomnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
pentru textul : Doină deacest text a fost postat pe A pe 11. 03.2005, deci, am incalcat regulamentul cu 2 zile. il voi scoate. ioan, multumesc mult. dupa cum banuiesti, nu ma asteptam la un asa comentariu ..... imi cer iertare pentru. multumesc tuturor ptr citire si comentarii.
pentru textul : de regăsire denu sunt ironic. si nu sunt nici pe atît critic. ok
pentru textul : Höre Israel deNu știu dacă fac parte din categoria amintită. Eu scriu cu sufletul. E treaba fiecăruia ce crede despre un text sau altul. Emoțiile le percepi dacă ești pe aceiași lungime de undă cu cel care scrie, dacă nu, nu.Cât despre poeții de lux, te las să deduci.
pentru textul : Eu și îngerul meu demă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deeuritmie: 1.armonie de sunete, de linii, de miscari. 2. Functionare regulata a unei activitati organice. 3. Ritm regulat al pulsului. Cit despre aprecierile tale privind mahmureala cu care am citit nu salveaza textul de la dezastru. In schimb considera-te avertizat pentru ultima oara. Esti pur si simplu incapabil sa disociezi atitudinea fata de un text si atitudinea personala. Avantajul meu e ca nu ma cred academician, nici macar scriitor. Sint doar unul care posteaza si care comenteaza dupa cum crede el de cuviinta. Spre deosebire de altii care se cred incontestabile genii ale literaturii si-si apara textele cum isi apara mormonii nevestele. Cit despre durerea ta in toi, iar nu comentez. Denota doar nivelul tau. Despre cum am ramas eu de la ultima virtualie iar nu e problema ta. Si stii care-i faza? Din betie te poti trezi... Cu asta am pus punct. O singura interventie daca mai ai in care comiti atac la persoana am sa propun suspendarea ta definitiva de pe acest site. Scrii prost si asta aduce un deserviciu. In plus atacurile tale la persoana sint mai ceva ca injuraturile tiganilor din orasul meu.
pentru textul : prag între ani deTextul e unul mai vechi, refăcut prozodic și regândit - era Descântec de sfârșitul iernilor - atunci a avut efect. După o perioadă a ploilor peste Iași, mi-a venit în gând să comut sensurile și ruga - parcă era mai bine sub zăpezile de altă dată - și, minune sau nu, s-a împlinit: curge zăpada ca dintrun sac - în curând cred că va ajunge până la Pod ...Pogor. Mulțumesc, cu drag, Marina, Emil, că și invizibil fiind, m-ați observat.
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor deAm reținut cele semnalate Domnule Cozan. Mulțumesc!
pentru textul : Caii morții deda, si eu m-am tot gindit cum sa termin. si tot nu ma satisface. merci pentru trecere
pentru textul : ascult jazzul singur și plouă deși nu numai... Ai observat bine o parte din rolul lui „doar”, acela de a trezi din visare. Cealaltă parte a rolului lui este de a atrage atenția asupra unui detaliu (doar el, fiul florăresei) în raport/contrast cu întregul (toți ceilalți fii și fiice) și de a induce o altă stare de „visare”, mai bine spus de reflecție, de căutare a răspunsurilor la întrebarea „de ce doar fiul florăresei e fără ghiocei?”. În acest timp, prin fața ochilor, ni se derulează ipostazele noilor decoruri, detalii etc și poemul continuă în lector cu o variantă proprie.
pentru textul : Haiku deMulțumesc pentru varianta ta. Eu consider că pronumele personale nu au forță de sugestie în haiku.
E drept că folosesc cam des „doar”, de aceea sunt în căutarea altor forme de exprimare a aceleiași idei.
imi plac "scaietii rabdarii", o sa-i pastrez insa pentru alt context, nu esti singura care ai sesizat scartaiala:) multumesc!
pentru textul : zidul dintre mine și ceilalți dePagini