Silviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Paule, n-am inteles mai nimic din raspunsul tau si iti spun de ce, tu aduni merele cu perele si apoi cu prunele e adevarat sunt fructe dar... citatul tau vine dintr-o discutie avuta cu persoana Virgil Titarenco, adresarea mea era directa, personala acolo, unui patron. Site-ul e cu totul altceva, e ca la firme cu persoane fizice actionari (nu stiu daca stii chestia asta) iar eu nu generalizez. In schimb cred ca tu faci o confuzie pubera (asta nu e atac, zic asta in caz ca ti s-ar parea din cine stie ce unghi citesti tu ce spun eu peste 20 de ani ca in dumas) intre om si creatia sa. Andu
Ela, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
Părerea mea este că în această situație (pentru mine cel puțin previzibilă de vreo doi ani) Emil arată pe șleau cât de epigon este (chiar dacă el ca o mașină de scris va nega automat chestia asta, a mai făcut-o nicio noutate). Acest poem altcineva l-a scris mai bine Cred că lui Emil i s-a dat apă la moară și el, ce să facă, nu? A primit-o. Eu voi prefera însă mereu originalul, n-am ce face la acest capitol. Pe acest teren al expresiei poetice Emil mi se pare doar o făcătură. Asta ca să nu mai aduc în discuție atât de sensibilul subiect știți voi care.... of... că doare! Andu
Titlul la comentariu nu era deranjant însă subtitlul obligatoriu la text da.
Salut această modificare constructivă și chiar inventivă.
P.S. Chestia cu @ nu merge cel puțin deocamdată.
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
şi versurile acestea:"scaunul scârţâie surd - şi haţ;/lumina se joacă de-a prinselea/ pe pereți/umbrele se ascund/se întind/se contractă/ - şi scaunul este ironic şi ce "scaun surd!" - frumos adj.!, frumos sonor surd, frumos oximoron prin deducere.
- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
Stefan, daca vei citi cu atentie cele 2 comentarii ale mele, nu m-am aratat nicaieri frustrata sau atinsa din punct de vedere religios fata de continutul textului tau. Credinta mea nu-i o frunza in vant sa fie clintita de vorbe. E drept ca si eu am invatat, la fel ca, probabil, Queen Margot sau Gebeleizis, sa nu iau numele Domnului in desert nici macar in gluma, dar nu-ti cer sa aderi la aceleasi invataturi. Eu m-am referit la injuraturi, la limbajul acesta care este interzis de regulament (nu de catre Bianca Goean). Si, pentru stiinta ta personala, eu nu, nu injur, decat de pisici, si incerc sa renunt si la asta. Nu ca asta ar trebui sa conteze pentru tine sau altii, nu persoana mea sau a ta sunt in discutie aici, ci textelepe care le postam. Textul tau incalca regulamentul, tu esti membru hermeneia. Este simplu, te rog nu mai incerca sa deturnezi discutia si argumentele si, din nou, sa pozezi ca victima a sistemului. E deja previzibil cum toti care incalca intr-un fel sau altul regulamentul incearca sa arunce cu praf in ochi si sa schimbe motivatia sanctiunii. Am mai mult respect pentru tine ca sa accept ca tu chiar crezi ca ti se cere sa te incadrezi in regulament din alte motive decat cele enumerate. Pe de alta parte, comentariile tale ulterioare au depasit de asemenea limitele regulamentului si ale respectului fata de ceilalti membri ai site-ului. Fiecare dintre noi are propriile sale convingeri; nu suntem aici sa discutam despre ele si cu atat mai putin sale impunem. Ai scris o poezie, chiar daca nu ar fi fost vorba despre limbaj, pe hermeneia nu incurajam abordarile in forta gen "nu pricepeti ce am scris aici, sunteti niste ingusti si incuiati, eu sunt mare si tare si mai cititi-ma cand voi fi publicat". Iti doresc tot binele din lume si toate cartile pe care ti le doresti si le meriti publicate, dar aceasta nu inseamna ca ai un drept sa "strigi" sau sa perorezi catre vreun membru al site-ului hermeneia. S-a propus suspendarea contului tau pentru aceste abateri, sper ca indiferent cum ar fi, scrierile tale si mai ales comentariile ulterioare sa revina la respectul pe care ni-l datoram unii altora. Iar un atac urmat de urarea "Sa ai pace" nu foloseste nimanui. Si sa stii ca numele meu de botez il poti gasi in pagina mea de autor de pe hermeneia.
Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
M-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
Dragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ți cere să spui tot ce ai înțeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare fățișe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim așa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar știm deja din proprie experiență: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alții este un mieunat slăbuț. Depinde de sistemul de referință. Poate al meu e prea sensibilos și face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu definește, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta așa rămâne, pentru că aștept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicație dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deși, nu-i așa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aștept critica ta; în ciuda aparențelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, și pe tine, și pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoașteți de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau și pace. Voi ce păziți? Fug, că iar mă acuză Bobadil și alții că gândesc prea mult și-n poezie nu e voie. Mulțumesc vouă de prezența șugubeață și promit să mai fac, e plăcut dialogul.
Când citesc un asemenea verset nu mai am cuvinte. Raportatrea tematică, care dovedeşte o cunoaştere a adevărului biblic în lumina sa adevărată, la grădina Edenului, construcţia sa avînd la bază acest lait motiv şi mijloacele tehnice adecvate dă o mare expresivtate acestui poem. De fapt, dincolo de toate acestea, se distinge un adevăr absolut, omul creat de Dzeu după chipul şi asemănarea Sa nu poate accepta singur o dezumanizare aruncată ca un stigmat asupra sa prin lumina întunecată a teoriei evoluţioniste care, nu este decât o ofensă la adresa adevăratului creator, o teorie falsă care îl pierde pe om. De aceea Dzeu plânge. E foarte frumos. Ioan.
Impecabil. Formă, sens, condensare a trăirilor, imagine, afect și efect. Cristal de stâncă. Nu îi este oricui la îndemână să scrie atât de limpede despre durere fără să o amplifice, despre împietrire fără să atingă răceala metalică, despre pierdere fără să simți "le soleil noir". În doar zece cuvinte. Zece pe patr (versuri). Structură bine aleasă. Felicitări.
Emoționant, până la lacrimi.
Singura problemă pe care o am eu e că textul e lipsit de autentic. Autoarea are un scris pe care îl miros de la o poștă pentru că seamănă cu al multora dintre cunoscuții mei jurnaliști, chiar familie unii dintre ei și care dacă nu fac mișto când scriu nu le iese.
Încercarea însă desigur moarte n-are.
Dar asta e o încercare nereușită, părerea mea.
Câteva poze bune de clasa a șaptea și în rest o mămăligă jenantă.
Și auzi tu, săpânța mon amour! Auu inima mea florin salam sorinel pustiu and the great manele family.
Deci din nou HUO
Andu
Ai bagat pH-ul in poezie! E ceva fain aici, ceva inedit, titlul e interesant, insa e si ceva balast, prea mult, mai renunta, la luna, la urletul salbatic, la ultimul vers, la soc, la balconul florentin, fa-o sa fie poezie.
Aici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
Comunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
Paul, mulțumesc de vizită și peniță. "Șarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie. Dacă textul te-a făcut să zâmbești, e ca și cum aș fi câștigat la loto! (n-am câștigat) Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că ești și acolo! Te mai aștept, tincuța
eu cînd mă supăr mă supăr ca mine. nu știu ce amestec are alma aici. în ce privește mielul te asigur că am intuit la ce ai făcut aluzie deși, mă rog, expresii de genul ”copiii îi fac fericiți cu mâna tinerii se țin de mână și zâmbesc/ bătrânii deschid geamul” mi se par simpluțe. dar desigur, de gustibus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Silviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Succes!
pentru textul : Amurg cu Ludmila dePaule, n-am inteles mai nimic din raspunsul tau si iti spun de ce, tu aduni merele cu perele si apoi cu prunele e adevarat sunt fructe dar... citatul tau vine dintr-o discutie avuta cu persoana Virgil Titarenco, adresarea mea era directa, personala acolo, unui patron. Site-ul e cu totul altceva, e ca la firme cu persoane fizice actionari (nu stiu daca stii chestia asta) iar eu nu generalizez. In schimb cred ca tu faci o confuzie pubera (asta nu e atac, zic asta in caz ca ti s-ar parea din cine stie ce unghi citesti tu ce spun eu peste 20 de ani ca in dumas) intre om si creatia sa. Andu
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? demultumesc frumos.
toate cele bune
pentru textul : Blanches & froides deEla, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePărerea mea este că în această situație (pentru mine cel puțin previzibilă de vreo doi ani) Emil arată pe șleau cât de epigon este (chiar dacă el ca o mașină de scris va nega automat chestia asta, a mai făcut-o nicio noutate). Acest poem altcineva l-a scris mai bine Cred că lui Emil i s-a dat apă la moară și el, ce să facă, nu? A primit-o. Eu voi prefera însă mereu originalul, n-am ce face la acest capitol. Pe acest teren al expresiei poetice Emil mi se pare doar o făcătură. Asta ca să nu mai aduc în discuție atât de sensibilul subiect știți voi care.... of... că doare! Andu
pentru textul : amsterdam sau ceva deTitlul la comentariu nu era deranjant însă subtitlul obligatoriu la text da.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deSalut această modificare constructivă și chiar inventivă.
P.S. Chestia cu @ nu merge cel puțin deocamdată.
Am corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deMulţumesc mult Adrian pentru că mă tragi de urechi la nevoie.
pentru textul : Viaţa la cămin în Cluj deMâine îl voi corecta, cât îmi stă în putinţă. Dacă nu, îl retrag.
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
pentru textul : fiecare om deşi versurile acestea:"scaunul scârţâie surd - şi haţ;/lumina se joacă de-a prinselea/ pe pereți/umbrele se ascund/se întind/se contractă/ - şi scaunul este ironic şi ce "scaun surd!" - frumos adj.!, frumos sonor surd, frumos oximoron prin deducere.
pentru textul : last night de- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
pentru textul : primăvară de ghips deStefan, daca vei citi cu atentie cele 2 comentarii ale mele, nu m-am aratat nicaieri frustrata sau atinsa din punct de vedere religios fata de continutul textului tau. Credinta mea nu-i o frunza in vant sa fie clintita de vorbe. E drept ca si eu am invatat, la fel ca, probabil, Queen Margot sau Gebeleizis, sa nu iau numele Domnului in desert nici macar in gluma, dar nu-ti cer sa aderi la aceleasi invataturi. Eu m-am referit la injuraturi, la limbajul acesta care este interzis de regulament (nu de catre Bianca Goean). Si, pentru stiinta ta personala, eu nu, nu injur, decat de pisici, si incerc sa renunt si la asta. Nu ca asta ar trebui sa conteze pentru tine sau altii, nu persoana mea sau a ta sunt in discutie aici, ci textelepe care le postam. Textul tau incalca regulamentul, tu esti membru hermeneia. Este simplu, te rog nu mai incerca sa deturnezi discutia si argumentele si, din nou, sa pozezi ca victima a sistemului. E deja previzibil cum toti care incalca intr-un fel sau altul regulamentul incearca sa arunce cu praf in ochi si sa schimbe motivatia sanctiunii. Am mai mult respect pentru tine ca sa accept ca tu chiar crezi ca ti se cere sa te incadrezi in regulament din alte motive decat cele enumerate. Pe de alta parte, comentariile tale ulterioare au depasit de asemenea limitele regulamentului si ale respectului fata de ceilalti membri ai site-ului. Fiecare dintre noi are propriile sale convingeri; nu suntem aici sa discutam despre ele si cu atat mai putin sale impunem. Ai scris o poezie, chiar daca nu ar fi fost vorba despre limbaj, pe hermeneia nu incurajam abordarile in forta gen "nu pricepeti ce am scris aici, sunteti niste ingusti si incuiati, eu sunt mare si tare si mai cititi-ma cand voi fi publicat". Iti doresc tot binele din lume si toate cartile pe care ti le doresti si le meriti publicate, dar aceasta nu inseamna ca ai un drept sa "strigi" sau sa perorezi catre vreun membru al site-ului hermeneia. S-a propus suspendarea contului tau pentru aceste abateri, sper ca indiferent cum ar fi, scrierile tale si mai ales comentariile ulterioare sa revina la respectul pe care ni-l datoram unii altora. Iar un atac urmat de urarea "Sa ai pace" nu foloseste nimanui. Si sa stii ca numele meu de botez il poti gasi in pagina mea de autor de pe hermeneia.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deHanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deDomnii mei, sunt onorat. Intre noi, barbatii, dragostea inseamna rabdare. pentru sine.
Madame M, va ignor cu desavarsire comentariul. e prea stupid.
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta de"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
pentru textul : ora amiezii deAi mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.
pentru textul : Golgotă de... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
thank you for your attention to this matter!
pentru textul : Hemoragii deM-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
pentru textul : un copil lipit de tocul uşii de( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
Dragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ți cere să spui tot ce ai înțeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare fățișe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim așa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar știm deja din proprie experiență: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alții este un mieunat slăbuț. Depinde de sistemul de referință. Poate al meu e prea sensibilos și face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu definește, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta așa rămâne, pentru că aștept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicație dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deși, nu-i așa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aștept critica ta; în ciuda aparențelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, și pe tine, și pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoașteți de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau și pace. Voi ce păziți? Fug, că iar mă acuză Bobadil și alții că gândesc prea mult și-n poezie nu e voie. Mulțumesc vouă de prezența șugubeață și promit să mai fac, e plăcut dialogul.
pentru textul : Îngeri ® deCând citesc un asemenea verset nu mai am cuvinte. Raportatrea tematică, care dovedeşte o cunoaştere a adevărului biblic în lumina sa adevărată, la grădina Edenului, construcţia sa avînd la bază acest lait motiv şi mijloacele tehnice adecvate dă o mare expresivtate acestui poem. De fapt, dincolo de toate acestea, se distinge un adevăr absolut, omul creat de Dzeu după chipul şi asemănarea Sa nu poate accepta singur o dezumanizare aruncată ca un stigmat asupra sa prin lumina întunecată a teoriei evoluţioniste care, nu este decât o ofensă la adresa adevăratului creator, o teorie falsă care îl pierde pe om. De aceea Dzeu plânge. E foarte frumos. Ioan.
pentru textul : poem prin abisuri dePropun ca un asemenea clasament să apară lunar. Ce părere aveți? Pentru clasamentul de aprilie, cine dorește să lucreze cu mine în echipă?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deImpecabil. Formă, sens, condensare a trăirilor, imagine, afect și efect. Cristal de stâncă. Nu îi este oricui la îndemână să scrie atât de limpede despre durere fără să o amplifice, despre împietrire fără să atingă răceala metalică, despre pierdere fără să simți "le soleil noir". În doar zece cuvinte. Zece pe patr (versuri). Structură bine aleasă. Felicitări.
pentru textul : Accident deasta cu slavile e si mai jalnica...
pentru textul : timpi deEmoționant, până la lacrimi.
pentru textul : Săpînţa, mon amour deSingura problemă pe care o am eu e că textul e lipsit de autentic. Autoarea are un scris pe care îl miros de la o poștă pentru că seamănă cu al multora dintre cunoscuții mei jurnaliști, chiar familie unii dintre ei și care dacă nu fac mișto când scriu nu le iese.
Încercarea însă desigur moarte n-are.
Dar asta e o încercare nereușită, părerea mea.
Câteva poze bune de clasa a șaptea și în rest o mămăligă jenantă.
Și auzi tu, săpânța mon amour! Auu inima mea florin salam sorinel pustiu and the great manele family.
Deci din nou HUO
Andu
Ai bagat pH-ul in poezie! E ceva fain aici, ceva inedit, titlul e interesant, insa e si ceva balast, prea mult, mai renunta, la luna, la urletul salbatic, la ultimul vers, la soc, la balconul florentin, fa-o sa fie poezie.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deSi eu vreau sa scap de aceste metehne ... Merci mult. Cu stima, I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deAici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
pentru textul : coborârea în Carte deComunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
Paul, mulțumesc de vizită și peniță. "Șarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie. Dacă textul te-a făcut să zâmbești, e ca și cum aș fi câștigat la loto! (n-am câștigat) Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că ești și acolo! Te mai aștept, tincuța
pentru textul : Azi am mâncat bureți deFie sa avem un an darnic in bucurii! sa ne reintalnim cu bine in 2009!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deeu cînd mă supăr mă supăr ca mine. nu știu ce amestec are alma aici. în ce privește mielul te asigur că am intuit la ce ai făcut aluzie deși, mă rog, expresii de genul ”copiii îi fac fericiți cu mâna tinerii se țin de mână și zâmbesc/ bătrânii deschid geamul” mi se par simpluțe. dar desigur, de gustibus
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi dePagini