Un incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
Ionuț, mulțumesc de sugestii. Am să țin cont. Deocamdată însă las așa. În altă ordine de idei, dincolo de referințele literare din str. 1, ori făcând abstracție de ele, textul este unul foarte personalizat. Deci, mă mai gândesc. Eugen.
E un cocktail de arte aici si mie mi se pare cam incarcat din aceste motiv. Dar poate asta ati si intentionat, un poem semi-avangardist. "astazi sunt doar beethoven" pare din alta poezie si nu stiu de ce ati repetat "inghit". Sugestie: "inghitim aerul/ oamenii/ pestii/ nimeni nu se mai indoieste ca suntem lasi". (nu cred ca in felul acesta se pierde aluzia la mitul lui Iona) . As mai renunta la ultimele doua versuri si la primul - la "un lac". Asa vad eu. Nu neg ca e posibil sa ma insel. Insa textul nu este deloc lipsit de imaginatie si de inteligenta poetica. Tocmai de aceea cred ca prin slefuire ar putea atinge perfectiunea. Deosebita pictura! Felicitari lui Cristian Ovidiu Pal. E un tablou sensibil si diafan, invaluit intr-o ceata stranie, cu un personaj venit parca dintr-o alta lume, superioara noua si eterica. Violeta
ddm, îți mulțumim pentru amabilitate, însă, din păcate, programul cenaclului este închis, nu se mai pot face modificări (în plus). Cât despre celelalte probleme, sunt doar ale tale, îți dorim succes în rezolvarea lor.
Ce frumos să se comenteze un text așa de vechi și drag mie.
Nicodem, o să mă gândesc un pic ce și cum scot, observațiile tale sunt bune, apreciez efortul. Partea cu zbor pe sus și pe jos iese sigur.
Costi, suntem banali, dar să zicem că doar din când în când, altfel când s-ar mai scrie poeme ca Alexei al tău.
cu înțepăturile m-am obișnuit, dar te rog să-mi indici dramul de originalitate al acestui text vs. ceea ce eu pot oferi oricând... sunt citate, citate și iar citate, chiar și din pictori ca Dali dar care au și scris în puținul lor timp liber, ce să le faci?
Iar eu nu am nevoie de dicționar ca să-i citesc...
Poate ție îți place prea mult snobismul de ai ajuns să îl confunzi cu erudiția sau cultura, este din nou doar părerea mea
Esti o draguta Nuta... schimba acolo nu te lua dupa mine :-) Imi place constructia poemului, un fel de mini-colectie de haiku-uri legate printr-o viziune supra-realista. Si daca tot schimbi, poate revii un pic si asupra strofei a patra pentru a pastra unitatea formei din celelalte strofe, mutand "de piatra" sus pe versul intai unde, cel putin eu asa cred, ii este locul. Andu.
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
Ideea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
ai dreptate in ceea ce priveste stilul. si cred case vede ca nu am exercitiul scrisului, ca sa zic asa. revenind la stil, o sa postez si texte care am senzatia ca vor sa curga singure pe hartie. nu stiu de ce am reticente tocmai pe cele care imi sunt dragi sa le arat lumii.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
nu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
subscriu si eu observatiilor facute de sapphire, asteptand cu interes "discutia", in subsolul careia cu siguranta voi interveni. m ar interesa de asemenea sa citesc si un eseu despre conceptul de "li", daca acceptati o sugestie...
Avem aici o alegorie a trecerii (şi din trecere îşi ia fiecare cititor ce-i corespunde) succintă, cu minimul de fard artistic, cu un simţ al măsurii pe care nu l-am mai întâlnit de multişor.
"pînă pe cea mai de sus ramură" - aici e, poate, singurul loc unde nu-mi place. Denotativul ăla geografic face versul prozaic. Nu mai pomenesc de limbaj: pe/cea/de.
Finalul este extraordinar. E tipul de final care vine singur, de acolo, direct de la sursa lirică. E nostalgic/melancolic/misterios/resemnat, tipul de încheiere care nu spune multe (aşa cum consideră unii că-i stă bine unui vers reuşit - şi acei unii se înşeală!), tipul de încheiere care nu spune multe, ziceam, ci tipul de încheiere care spune mult; genul de sfârşit de adună cititorii sub acelaşi cer.
Revin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
dacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
In primul rand va multumesc de trecere si comentarii. Am retinut sugestiile si cu ceva ajutor din partea lui A.A.A. am mai umblat la text. Nu stiu daca e forma definitiva, dar ma mai gandesc. Oricum ambele observatii au fost pertinente. Sapphire, legat de primele doua versuri, inteleg ce vrei sa zici, dar asa e ritmul acolo, mai... accelaerat putin. Ialin
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
fără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
pentru textul : Alb şi roşu deEu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Scuze, am văzut după ce am apăsat butonul că am uitat să schimb "zeci de ani" cu "decenii"...
pentru textul : Seara întâi deok...promit solemn sa nu mai folosesc boldul si italicul in comentarii!
pentru textul : O secundă deSpunea cineva că apreciază modul în care îţi închei textele, eu spun că mai degrabă ştii când s-o faci... Bun.
pentru textul : limbo de...care parcă ți se strecoară firesc în cadența citirii.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dereușit foarte aici: în tot ce n-am putut ne-aş spulbera, dar și per ansamblu !
să mă votez pe mine în ideea că nu mă votează nimeni!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dedar mă bucur că ţi-am aflat părerea, dragă Nuţa.
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deIonuț, mulțumesc de sugestii. Am să țin cont. Deocamdată însă las așa. În altă ordine de idei, dincolo de referințele literare din str. 1, ori făcând abstracție de ele, textul este unul foarte personalizat. Deci, mă mai gândesc. Eugen.
pentru textul : Umbra. deE un cocktail de arte aici si mie mi se pare cam incarcat din aceste motiv. Dar poate asta ati si intentionat, un poem semi-avangardist. "astazi sunt doar beethoven" pare din alta poezie si nu stiu de ce ati repetat "inghit". Sugestie: "inghitim aerul/ oamenii/ pestii/ nimeni nu se mai indoieste ca suntem lasi". (nu cred ca in felul acesta se pierde aluzia la mitul lui Iona) . As mai renunta la ultimele doua versuri si la primul - la "un lac". Asa vad eu. Nu neg ca e posibil sa ma insel. Insa textul nu este deloc lipsit de imaginatie si de inteligenta poetica. Tocmai de aceea cred ca prin slefuire ar putea atinge perfectiunea. Deosebita pictura! Felicitari lui Cristian Ovidiu Pal. E un tablou sensibil si diafan, invaluit intr-o ceata stranie, cu un personaj venit parca dintr-o alta lume, superioara noua si eterica. Violeta
pentru textul : my all deddm, îți mulțumim pentru amabilitate, însă, din păcate, programul cenaclului este închis, nu se mai pot face modificări (în plus). Cât despre celelalte probleme, sunt doar ale tale, îți dorim succes în rezolvarea lor.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deCe frumos să se comenteze un text așa de vechi și drag mie.
pentru textul : bat la porțile tale și înjur deNicodem, o să mă gândesc un pic ce și cum scot, observațiile tale sunt bune, apreciez efortul. Partea cu zbor pe sus și pe jos iese sigur.
Costi, suntem banali, dar să zicem că doar din când în când, altfel când s-ar mai scrie poeme ca Alexei al tău.
cu înțepăturile m-am obișnuit, dar te rog să-mi indici dramul de originalitate al acestui text vs. ceea ce eu pot oferi oricând... sunt citate, citate și iar citate, chiar și din pictori ca Dali dar care au și scris în puținul lor timp liber, ce să le faci?
pentru textul : Pe străzile Ballinei deIar eu nu am nevoie de dicționar ca să-i citesc...
Poate ție îți place prea mult snobismul de ai ajuns să îl confunzi cu erudiția sau cultura, este din nou doar părerea mea
Esti o draguta Nuta... schimba acolo nu te lua dupa mine :-) Imi place constructia poemului, un fel de mini-colectie de haiku-uri legate printr-o viziune supra-realista. Si daca tot schimbi, poate revii un pic si asupra strofei a patra pentru a pastra unitatea formei din celelalte strofe, mutand "de piatra" sus pe versul intai unde, cel putin eu asa cred, ii este locul. Andu.
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi dePasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
pentru textul : poem imposibil deIdeea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
pentru textul : Aproape de cer deai dreptate in ceea ce priveste stilul. si cred case vede ca nu am exercitiul scrisului, ca sa zic asa. revenind la stil, o sa postez si texte care am senzatia ca vor sa curga singure pe hartie. nu stiu de ce am reticente tocmai pe cele care imi sunt dragi sa le arat lumii.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : în patul puştii am invitat o garoafă deSixtus: Se prea poate, nu spun nu. Virgil: "Fiorii" rămân "nedezinfectați". De acord cu restul. "Nicicui" era chiar inventat, my bad.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui dela: găscă, toata, vânda .
pentru textul : bioetanol denu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
pentru textul : lullaby desubscriu si eu observatiilor facute de sapphire, asteptand cu interes "discutia", in subsolul careia cu siguranta voi interveni. m ar interesa de asemenea sa citesc si un eseu despre conceptul de "li", daca acceptati o sugestie...
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen deAvem aici o alegorie a trecerii (şi din trecere îşi ia fiecare cititor ce-i corespunde) succintă, cu minimul de fard artistic, cu un simţ al măsurii pe care nu l-am mai întâlnit de multişor.
"pînă pe cea mai de sus ramură" - aici e, poate, singurul loc unde nu-mi place. Denotativul ăla geografic face versul prozaic. Nu mai pomenesc de limbaj: pe/cea/de.
Finalul este extraordinar. E tipul de final care vine singur, de acolo, direct de la sursa lirică. E nostalgic/melancolic/misterios/resemnat, tipul de încheiere care nu spune multe (aşa cum consideră unii că-i stă bine unui vers reuşit - şi acei unii se înşeală!), tipul de încheiere care nu spune multe, ziceam, ci tipul de încheiere care spune mult; genul de sfârşit de adună cititorii sub acelaşi cer.
Felicitări!
pentru textul : copacul dinăuntru deRevin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului dedacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
pentru textul : Despărţire deIn primul rand va multumesc de trecere si comentarii. Am retinut sugestiile si cu ceva ajutor din partea lui A.A.A. am mai umblat la text. Nu stiu daca e forma definitiva, dar ma mai gandesc. Oricum ambele observatii au fost pertinente. Sapphire, legat de primele doua versuri, inteleg ce vrei sa zici, dar asa e ritmul acolo, mai... accelaerat putin. Ialin
pentru textul : Mizantropii decă cușca nu sună bine
pentru textul : cauză şi efect deUnele puncte trebuie înlocuite cu virgule.
pentru textul : Antipoem deLa câteva imagini am un sentiment de deja vu. Nu știu de ce :)
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
pentru textul : interviu defără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
pentru textul : Drumul mătăsii dePagini