Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
Mariana: versul acela este pus cu intenţie, aşa că rămâne pe loc. despre ingambament, sigur că este un risc, pe care mi-l asum de altfel, îl folosesc adesea, dar nu exagerez. o să revăd, însă, textul, nimic nu este bătut în cuie, mai ales poezia este liberă!
Silviu: imaginea a fost extraordinară, e bine că ai intuit-o.
Alternanța pasajelor italice (unde lirismul este vizibil-asumat) cu secvențele de introspecție și revizuire axiologică este reușită de această dată. Poate și pentru că pasajele scrise cu font normal creionează aici o imagologie credibilă a lumii, luând ca punct de reper nostalgiile secrete și luminile lăuntrice, de unde se deschid ferestre spre [săniile cu povești], [sărbătorile și târgurile], [scările de paing] și celelalte motive ale acestei miniaturi sezonale. Rețin acest poem. Este un stil care promite multe... iar contrastul dintre liric pur și introspecție aridă este unul original, generos. Marina experimentează... :)
observ, Profetule, ca fiece literă a fiecarui cuvant pe care mi l/ai adresat poartă stăruința persuasiunii tale și că ai cautat, de asemenea, insistent sa imi desfintezi pana la amanunt mesajului. ceea ce am scris aici este, asa cum am incercat sa spun inca din titlul, o parere, o constatare personala care nu cauta sa invinuiasca pe nimeni si nici sa anuleze vreo comportare a membrilor acestui site, dar, mai ales al initiatorului si propietarului. asadar, din punctul meu de vedere, nu exista o dilema. în aceași ordine de idei, ceea ce voiam să spun este tocmai ce am spus. adică: unii sunt "locotenentii" tăi nu pentru că tu i-ai constrâns să fie, ci pentru că simt nevoia de a fi supuși cuiva, conduși sau preamări. mereu există astfel de oameni. eu nu am făcut decât să constat existența lor și prin această constatare am intenționat să evidențiez o situație reală, nebenefică siteului, în opinia mea. "Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?!" corectă observatia ta retorică. cred că în asta constă și esența siteului: de a strânge într-un loc virtual oameni cu sete nestinsă de frumos, oameni care se cunosc bine pe ei înșiși și puterile lor. în opinia mea cred că unor astfel de oameni le poti spune deschis și sincer unde greșesc, cum și de ce, dacă tu crezi că o fac. în această idee și motivat de aceste sentimente am scris "o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta". cu reverenta.
Iti multumesc de trecere Oana. Am citit intre timp si "Matrioska" ta, dar iti marturisesc ca dincolo de titlu, n-am reusit sa gasesc prea multe puncte comune :)
Virgil, nu stiu daca exista "corectitudine politica", dar sunt curios cum s-ar transfigura literatura daca ar trebui trecuta prin filtrul asta:)
La prima mana, poemul a avut finalul pe care mi l-ai sugerat tu. Mi s-a parut insa mai fericita varianta actuala pentru ca face o trimitere dubla care incheaga mai bine poemul, accentueaza caracterul ciclic si stabileste clar limitele "actiunii".
Fain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
Revin... Mi-am updatat profilul, si re-updatat, adica am pus doua texte, unul l-am scos. Adica dau scroll destul de mult pana la sectiunea de texte... Nu se poate sa avem optiunea sa postam fie texte fie datele de profil cum erau inanite ?
hahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
parerea mea umila e ca acest text ar trebui sa fie recomandat.daca n-a facut-o nimeni spun eu, n-are trei benchiuri ci are trei stropi de platina. emilian, dumnezeu ti-a sarutat condeiul cand ai inceput sa scrii... ai grija ce faci cu talantul tau. cu mare emotie citindu-te, Katya
Scriam despre zilele în care ascult Ennio Morricone (nu despre melodii), cum că nu îmi plac... sunt zile cu timp gri, care trece greu, lăsând urme. La Iași a nins toate zilele acestea... Îți mulțumesc pentru sideful alb al zilelor de martie.
emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
nu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
"Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plina-i zapada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimba prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zari corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptata...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetata... "
Madalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
hoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
la plus
bun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
Propun ca pe bara de meniu de pe prima pagină să se afle și Regulamentul, alături de Info, Poezie, Proză, Autori, Comentarii etc., pentru a fi mult mai ușor de găsit de cititori și autori.
deși, inițial, titlul m-a ținut deoparte de acest text, am avut, în cele din urmă, buna inspirație să intru în casa lui.
mă bucur că am făcut-o: textul are acea delicatețe feminină neforțată, nu exagerează în ton elegiac, deși are destule elemente de melancolie/nostalgie structurale. faptul că sunt bine stăpânite îi conferă aerul unei alunecări fără hiat pe sania amintirilor. imaginea șfichiuie din când în când prin noaptea cu malluri, ducând frumusețea ei, poate mai fecundă, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai aproape...
”ridicând biciul și lovind câinii atunci când
înca erau vii și sângele lor se scurgea pe zapadă
ca ea să poată merge mai departe
să ajungă la mine în toiul acestor nopți polare / încă tânără și fericită
sub ploaia de geminide în aerul tăios care a sugrumat cîndva multe vise
dar nu și frumusețea/ nu și frumusețea ei”
Mie îmi pare un pic stranie, încerc să nu spun misogină, afirmația "toate femeile crapă umflate de frig". Aici avem -20C în mod curent și eu încă nu am crăpat, deși NU sunt mai tare ca piatra. Deci eu sunt un contraexemplu, carevasăzică. Altfel, poezia e lungă/umflată artificial iar din cauza unor exprimări neelegante și frigide își pierde din appealing, aproape că stă să crape în orice moment! No ofense. Cu drag, /O\
Cea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
Si inca ceva, Ecaterina: nu inteleg cum de acorzi penita unui text care abunda de "tampenii" si de clisee. Pe viitor, te-as ruga sa fii mai consecventa in pareri. Si sa nu mai folosesti modalitatea de evidentiere a textelor - penita - ca pe un substituient al ironiei.
Adriana, îți spun eu până vine Andreea că am puțin timp și-mi plac și cățelușii scoși la plimbare pe Hermeneia! Iată clișee: discutia cu îngerul (la Nichita e full); cifra 8 simbolul îl știm cu toții; "copiilor mei pribegiți" "primăverilor flămânde care-mi mai bat la geam, întâmplător. ": Un doi trei și: "Mi-a bătut primăvara-n geam în zori de zi dimineață Am deschis fereastra cât mai larg să-mi intre soarele-n casă! Pam pam!
îmi place prima strofă, deşi e destul de simplistă. în a doua strofă ai o repetiţie care nu dă prea bine: "nu am adunat nici jumătate din
întunericul adunat la fereastră" . ai putea măcar să cauţi un sinonim pentru "adunat" sau să încerci să construieşti altfel ideea. ultima strofă, din nou, prea minimalistă. nu înţeleg de ce nu ai mai dezvoltat poemul. aşa, pare doar o schiţă a ceea ce se vrea a fi poem.
Va multumesc tuturor pentru postarile din subsolul acestui concurs si care, trebuie sa marturisesc inca de pe acum, m-au surprins atata de placut... Maine pe seara imi voi fi facut lectiile asa cum se cuvine si sper sa nu va dezamgesc, asa cum nicio dezamagire nu am simtit din partea voastra in cele ale scrisului sau ale vizualului. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deMariana: versul acela este pus cu intenţie, aşa că rămâne pe loc. despre ingambament, sigur că este un risc, pe care mi-l asum de altfel, îl folosesc adesea, dar nu exagerez. o să revăd, însă, textul, nimic nu este bătut în cuie, mai ales poezia este liberă!
Silviu: imaginea a fost extraordinară, e bine că ai intuit-o.
vă mulţumesc foarte mult!
pentru textul : are oraşul copii deAlternanța pasajelor italice (unde lirismul este vizibil-asumat) cu secvențele de introspecție și revizuire axiologică este reușită de această dată. Poate și pentru că pasajele scrise cu font normal creionează aici o imagologie credibilă a lumii, luând ca punct de reper nostalgiile secrete și luminile lăuntrice, de unde se deschid ferestre spre [săniile cu povești], [sărbătorile și târgurile], [scările de paing] și celelalte motive ale acestei miniaturi sezonale. Rețin acest poem. Este un stil care promite multe... iar contrastul dintre liric pur și introspecție aridă este unul original, generos. Marina experimentează... :)
pentru textul : despre altă călătorie deobserv, Profetule, ca fiece literă a fiecarui cuvant pe care mi l/ai adresat poartă stăruința persuasiunii tale și că ai cautat, de asemenea, insistent sa imi desfintezi pana la amanunt mesajului. ceea ce am scris aici este, asa cum am incercat sa spun inca din titlul, o parere, o constatare personala care nu cauta sa invinuiasca pe nimeni si nici sa anuleze vreo comportare a membrilor acestui site, dar, mai ales al initiatorului si propietarului. asadar, din punctul meu de vedere, nu exista o dilema. în aceași ordine de idei, ceea ce voiam să spun este tocmai ce am spus. adică: unii sunt "locotenentii" tăi nu pentru că tu i-ai constrâns să fie, ci pentru că simt nevoia de a fi supuși cuiva, conduși sau preamări. mereu există astfel de oameni. eu nu am făcut decât să constat existența lor și prin această constatare am intenționat să evidențiez o situație reală, nebenefică siteului, în opinia mea. "Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?!" corectă observatia ta retorică. cred că în asta constă și esența siteului: de a strânge într-un loc virtual oameni cu sete nestinsă de frumos, oameni care se cunosc bine pe ei înșiși și puterile lor. în opinia mea cred că unor astfel de oameni le poti spune deschis și sincer unde greșesc, cum și de ce, dacă tu crezi că o fac. în această idee și motivat de aceste sentimente am scris "o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta". cu reverenta.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deIti multumesc de trecere Oana. Am citit intre timp si "Matrioska" ta, dar iti marturisesc ca dincolo de titlu, n-am reusit sa gasesc prea multe puncte comune :)
Virgil, nu stiu daca exista "corectitudine politica", dar sunt curios cum s-ar transfigura literatura daca ar trebui trecuta prin filtrul asta:)
La prima mana, poemul a avut finalul pe care mi l-ai sugerat tu. Mi s-a parut insa mai fericita varianta actuala pentru ca face o trimitere dubla care incheaga mai bine poemul, accentueaza caracterul ciclic si stabileste clar limitele "actiunii".
pentru textul : matrioșka deFain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
pentru textul : "Found" sau cele 84 de zile deRevin... Mi-am updatat profilul, si re-updatat, adica am pus doua texte, unul l-am scos. Adica dau scroll destul de mult pana la sectiunea de texte... Nu se poate sa avem optiunea sa postam fie texte fie datele de profil cum erau inanite ?
pentru textul : Noutăți în pagina de profil dehahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
pentru textul : pescarii din nashville deparerea mea umila e ca acest text ar trebui sa fie recomandat.daca n-a facut-o nimeni spun eu, n-are trei benchiuri ci are trei stropi de platina. emilian, dumnezeu ti-a sarutat condeiul cand ai inceput sa scrii... ai grija ce faci cu talantul tau. cu mare emotie citindu-te, Katya
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste dealegerea ta, sa-ti impodobim
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deScriam despre zilele în care ascult Ennio Morricone (nu despre melodii), cum că nu îmi plac... sunt zile cu timp gri, care trece greu, lăsând urme. La Iași a nins toate zilele acestea... Îți mulțumesc pentru sideful alb al zilelor de martie.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deemoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
pentru textul : remember denu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
"Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plina-i zapada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimba prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zari corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptata...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetata... "
După cum vezi, diferenţă de ani lumină.
pentru textul : abator deMadalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
pentru textul : Fără titlu deun titlu neinspirat si plin de nisip. nimic nou sub soare si pe mare.
pentru textul : un val răbdător? dehoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 dela plus
pentru textul : ad interim debun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
pentru textul : O ramură mai puţin dePropun ca pe bara de meniu de pe prima pagină să se afle și Regulamentul, alături de Info, Poezie, Proză, Autori, Comentarii etc., pentru a fi mult mai ușor de găsit de cititori și autori.
pentru textul : postarea de imagini și HCODE dedeși, inițial, titlul m-a ținut deoparte de acest text, am avut, în cele din urmă, buna inspirație să intru în casa lui.
mă bucur că am făcut-o: textul are acea delicatețe feminină neforțată, nu exagerează în ton elegiac, deși are destule elemente de melancolie/nostalgie structurale. faptul că sunt bine stăpânite îi conferă aerul unei alunecări fără hiat pe sania amintirilor. imaginea șfichiuie din când în când prin noaptea cu malluri, ducând frumusețea ei, poate mai fecundă, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai aproape...
”ridicând biciul și lovind câinii atunci când
înca erau vii și sângele lor se scurgea pe zapadă
ca ea să poată merge mai departe
să ajungă la mine în toiul acestor nopți polare / încă tânără și fericită
sub ploaia de geminide în aerul tăios care a sugrumat cîndva multe vise
dar nu și frumusețea/ nu și frumusețea ei”
Sărbători cu nostalgii blânde!
pentru textul : feliz navidad deMie îmi pare un pic stranie, încerc să nu spun misogină, afirmația "toate femeile crapă umflate de frig". Aici avem -20C în mod curent și eu încă nu am crăpat, deși NU sunt mai tare ca piatra. Deci eu sunt un contraexemplu, carevasăzică. Altfel, poezia e lungă/umflată artificial iar din cauza unor exprimări neelegante și frigide își pierde din appealing, aproape că stă să crape în orice moment! No ofense. Cu drag, /O\
pentru textul : poveste de iarnă deMulțumesc Andu. La nisip cu ea.
pentru textul : Piedestal pentru vise deVirgil.
Eugen.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deCea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deSi inca ceva, Ecaterina: nu inteleg cum de acorzi penita unui text care abunda de "tampenii" si de clisee. Pe viitor, te-as ruga sa fii mai consecventa in pareri. Si sa nu mai folosesti modalitatea de evidentiere a textelor - penita - ca pe un substituient al ironiei.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deSau dialog. Întors în timp, evident. Un nou text concentrat în manieră inedită pe Hermeneia. Frumos!
pentru textul : punct şi încă unul deAdriana, îți spun eu până vine Andreea că am puțin timp și-mi plac și cățelușii scoși la plimbare pe Hermeneia! Iată clișee: discutia cu îngerul (la Nichita e full); cifra 8 simbolul îl știm cu toții; "copiilor mei pribegiți" "primăverilor flămânde care-mi mai bat la geam, întâmplător. ": Un doi trei și: "Mi-a bătut primăvara-n geam în zori de zi dimineață Am deschis fereastra cât mai larg să-mi intre soarele-n casă! Pam pam!
pentru textul : Recapitulare deîmi place prima strofă, deşi e destul de simplistă. în a doua strofă ai o repetiţie care nu dă prea bine: "nu am adunat nici jumătate din
pentru textul : spring time cassandra deîntunericul adunat la fereastră" . ai putea măcar să cauţi un sinonim pentru "adunat" sau să încerci să construieşti altfel ideea. ultima strofă, din nou, prea minimalistă. nu înţeleg de ce nu ai mai dezvoltat poemul. aşa, pare doar o schiţă a ceea ce se vrea a fi poem.
Raluca, nu prea ştiu să primesc bucurii, aprecieri... De aia, mă bucur să constat că lectura textului meu (pare) să-şi fi meritat timpul. Mulţumesc!
pentru textul : Noapte bună, copii deVa multumesc tuturor pentru postarile din subsolul acestui concurs si care, trebuie sa marturisesc inca de pe acum, m-au surprins atata de placut... Maine pe seara imi voi fi facut lectiile asa cum se cuvine si sper sa nu va dezamgesc, asa cum nicio dezamagire nu am simtit din partea voastra in cele ale scrisului sau ale vizualului. Andu
pentru textul : Dumnezeu dePagini