Nu îmi place (mie, personal): "perdeaua de mucava" și "partea mea cea mai obtuză", "neîndrăznind ochiul să-l îndrepți", "dor insuportabiul de iubire" - expresii cumva demult apuse. M-ai surprins cu: "animal fractal", "rostogolind onomatopee bizare", "tu, algoritm ghemuit". o frumusețe bizară, da, în acest portret. Însă nu știu de ce străveziul nu capătă aici forța spre a se impregna în cititor. Sau, mă, rog, în acest cititor. Voi reciti și mâine, poate se schimbă obtuzul meu. :)
nici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
Adriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
Eşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
inversarea pamantului/apei, aruncarea pielii de sarpe, a invelisului/protectiei solicita o intoarcere a privirii de la rau la bine, cu toate ca, cu noroc sau constiinta lucida, solutia e acel "un fel de pofta de viata". scrisul pe perete mi-a amintit de belșațar - poetul tb sa aiba grija, el e sfantul nestiut al propriei sale stangi.
Mi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
Domnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
Mi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
Anna, nu pot decât să spun că mă bucur foarte mult să te găsesc pe aici. Cât despre mister, îmi place mult și mie ideea. Poate e un defect profesional acesta cu modul explicit al lucrurilor.
Remarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
Un eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
de dimineata citisem "aproape niciunde" (dar asta ar stirbi haiku-ul) si inca "plutesc" in ideea aceea. Oricum, aici chiar ca este vorba de o Idee, platonician vorbind. Mie mi-a sugerat (si nici n-ar fi putut face mai mult) un crampei din aspectele Nefiintei, atat cat pot fi ele realizate intre limitele imagisticului uman.
Da, este o scriere cu iz arhaic, asumată, de altfel, un text care se îndepărtează mult faţă de ce încerc de obicei, dar o face, repet, voit. De unde acest iz, al vechimii? Din construcţia stilistică (interogaţii retorice/ un anume ritm - schimbat în ultima unitate, pentru evitarea monotoniei - /un anume lexic). De ce această formă? Aceasta a încăput cel mai loial nevoia momentului. Mulţumesc de trecere!
Virgile, eu ma refeream la "acum" (2008 vara) nu la 2004, cred ca in comentariul meu am folosit cum se cuvine timpul prezent cu trimitere la viitorul imediat. Sau discutam iarasi despre ce citim si cum ne facem ca nu intelegem? Andu
Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
Pentru cititorii care nu au vazut incercarile lui Boc de-a scapa de zapada cu o lopata, catrenul nu are noima, asadar, nici umor. Ar fi trebuit o nota, la inceput.
fie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu îmi place (mie, personal): "perdeaua de mucava" și "partea mea cea mai obtuză", "neîndrăznind ochiul să-l îndrepți", "dor insuportabiul de iubire" - expresii cumva demult apuse. M-ai surprins cu: "animal fractal", "rostogolind onomatopee bizare", "tu, algoritm ghemuit". o frumusețe bizară, da, în acest portret. Însă nu știu de ce străveziul nu capătă aici forța spre a se impregna în cititor. Sau, mă, rog, în acest cititor. Voi reciti și mâine, poate se schimbă obtuzul meu. :)
pentru textul : Fractalism denici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
pentru textul : stare de fapt defrumos, pentru mine starea descrisa, gesturile...sunt perfecte. iti multumesc ca ai scris aceasta poveste chiar daca nu este pentru mine.
pentru textul : Hoții raiului deDragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
pentru textul : Tânărul din Nain demultumesc pentru urari Paul. Asemenea si tie, un sfirsit de an bun si sarbatori de care sa te bucuri fara umbra virgil
pentru textul : indecembrie I deAdriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deEşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
zici că te-ai împiedicat dom'le, bine că n-ai rupt firul ăsta de mătase.
pentru textul : modus vivendi demulţam cu mâna pe inimă.
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
Interesant cum ai omis verbul „a vrea” plasându-l numai în subtitlu și negându-l în strofa a doua. Enumerarea dă o notă jucăușă. Totuși „mult” și derivatele lui apar de prea multe ori. Enumerarea deja exprimă multitudine. După virgulă se lasă un spațiu și parcă nu se pune virgulă între „până” și „ajung la lumină”. Mă rog, poate ai vrut să exprimi altceva. Remarc suflul poetic.
pentru textul : insemnare deinversarea pamantului/apei, aruncarea pielii de sarpe, a invelisului/protectiei solicita o intoarcere a privirii de la rau la bine, cu toate ca, cu noroc sau constiinta lucida, solutia e acel "un fel de pofta de viata". scrisul pe perete mi-a amintit de belșațar - poetul tb sa aiba grija, el e sfantul nestiut al propriei sale stangi.
pentru textul : antikabală deMi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deDomnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
este
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deinteresant text. spre partea a doua chiar pare foarte bun. prima parte este poate prea retorica
pentru textul : destindere deMi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea demultumesc tuturor pentru participare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 devrea sa şterg acest text
pentru textul : Scurtă mostră lirico-idă decum aş putea?
mulţumesc
ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
pentru textul : din ce în ce mai galben deAnna, nu pot decât să spun că mă bucur foarte mult să te găsesc pe aici. Cât despre mister, îmi place mult și mie ideea. Poate e un defect profesional acesta cu modul explicit al lucrurilor.
pentru textul : cascade deRemarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
pentru textul : între c și î deUn eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. dede dimineata citisem "aproape niciunde" (dar asta ar stirbi haiku-ul) si inca "plutesc" in ideea aceea. Oricum, aici chiar ca este vorba de o Idee, platonician vorbind. Mie mi-a sugerat (si nici n-ar fi putut face mai mult) un crampei din aspectele Nefiintei, atat cat pot fi ele realizate intre limitele imagisticului uman.
pentru textul : Haiku deDa, este o scriere cu iz arhaic, asumată, de altfel, un text care se îndepărtează mult faţă de ce încerc de obicei, dar o face, repet, voit. De unde acest iz, al vechimii? Din construcţia stilistică (interogaţii retorice/ un anume ritm - schimbat în ultima unitate, pentru evitarea monotoniei - /un anume lexic). De ce această formă? Aceasta a încăput cel mai loial nevoia momentului. Mulţumesc de trecere!
pentru textul : Dezaurire deVirgile, eu ma refeream la "acum" (2008 vara) nu la 2004, cred ca in comentariul meu am folosit cum se cuvine timpul prezent cu trimitere la viitorul imediat. Sau discutam iarasi despre ce citim si cum ne facem ca nu intelegem? Andu
pentru textul : mate blues II deInca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » detotusi Ioana, nu poti sa micsorezi imaginea?
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deNu-mi place aici: " tu vii mă iubești în sărbători fără nume"
Finalul însă e foarte reuşit.
"se pune ceața și ninge mărunt pe marmurile din bellu
printre ierburi zăpada e o mireasă la braț cu tatăl ei" - fain, fain.
(poate ar putea lipsi "ei" - "la braţ cu tatăl").
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deFaine vremuri când poezia ne ţinea ocupată toată respiraţia. Şi ce bine scriam :)
pentru textul : the brave old world dePentru cititorii care nu au vazut incercarile lui Boc de-a scapa de zapada cu o lopata, catrenul nu are noima, asadar, nici umor. Ar fi trebuit o nota, la inceput.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deMultumesc.
pentru textul : Vorbitor în Numele Morților defie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine dePagini