si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
Nu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
Mulţam fain de trecere!
Ţin să specific şi aici că ideea poemului a venit după ce am citit poemul lui LIM, "Blestemul limbii de câine pe mână de om". Aşa că vă felicit pentru idee! Mă bucur că am reuşit să întăresc ideea asta din perspectiva câinelui...:)
Cu prietenie,
Raul
observatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
despre aceste ființe mitologice se pare că vorbești de parcă tu ai fi una dintre ele. primele două strofe se succed și se completeză simplu și firesc într-un tablou concret, însă acele fire de păr dezgolite de vis și dezrobite, par întâmplătoare și confuze în contextul poeziei. sau este vorba de părul prost și capul deștept? dar ce legătură are așa ceva cu ciclopii? cu sinceră prietenie și cu voită îndrăzneală, mircea.
Numai doi oameni daruiti se pot avea unul pe celalat pana la adanci batraneti.M-a emotionat mult poemul si mi-a amintit de George Calinescu in „Cartea nuntii” in care eroina (cred) se numea "Magda-lina". Pagina de mare finete (in care "viata bate teoria"), poem ce-l consider dedicatie. Felicitari la amandoi: Margai si lui Adrian! "Cuptorul tău împrăștie unde fierbinți el coace înăuntru eternitate ceramica e proiecția ta în viitor amprentele tale vor delecta anticarii viitorului de undeva din trecut zâmbești urmașilor" ...frumos, fara sa vreau am memorat-o. :)
Călin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
Treaba aia cu „oricand ma poti trimite la colt” îmi plăcu! Pt. că îmi aduse aminte de un film de demult. Cu indieni (din America). În care fiecare din trib era şef peste ceva. Rămăsese un singur ins la sfârşit. Şi cum nu mai era rost de nici o «şefie» mai acătării, i-s-a acordat titlul de „Şef peste Colţul Mic” (adică scuzaţi, pardon, mersi – peste privată de-i zice azi, lucrurile au evoluat, wash room). Şi cum nu am şi n-am avut pe aici nici o şefie, nici măcar a Colţului Mic, nu văd cu aş putea să te pun la vreun colţ.
Adrian,
Încântat, domnul meu. Te aştept şi altă dată să mai discutăm. Chiar şi pe internet. Şi chiar despre gramatică. (« Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol». Cine o fi scris asta?). Cineva îl opreşte pe altcineva: Nu vă supăraţi, aştept pe cineva să-mi spună dacă asta-i strada Frumoasă. Nu mă supăr, aşteptaţi…Cred că aştept degeaba.
Alma, Virgil şi Silvia (dar, mai ales, Virgil),
Ajunge! Ci că la un interviu – de-i zice acu’ «casting» - pentru un rol de june prim într-un film,
apare un pricăjit. Ascultă dom’le, ai 1,80 cel puţin? Nu. Ai perimetrul toracelui de…? Nu. Alergi suta de metri în…? Nu…Şi atunci de ce-ai venit? Să vă spun că nu treb’e să contaţi pe mine. Mutaţi, vă rog, castingul din pagina asta. Că textul meu amărât a făcut destul rating. Punct. Şi nu de la capăt.
Ela, tu poti usor "sfasaia" (in sensul bun, acela al al sfasaierii din foame) pana la miez o poezie, si pentru asta ma bucur. Apele interioare au ridicat singure pod, asa cum ai simtit si tu. Da, stiu ca sunt niste disonante acolo... poate ca le voi lucra candva, daca va fi sa fie :-) Alma, o fi de bine, o fi de rau, mai sunt si poduri suspendate pe doar doi stalpi, fara funii de otel sa le sustina :-) Lasand gluma la o parte, ochiul tau critic imi este de folos, daca va fi sa reiau, am sa mai scrijelesc un pic, desigur pastrand ceea ce da sens. Uite, de exemplu, "genunchii" este foarte clar de ce e repetat, nici nu ar avea sens altfel... una fara cealalta. Cu ce nu ma impac nici eu dupa ce s-a "racit" deja de mult poezia: incalceala", "cantec" - in contextul acesta, "suier sasaind" (la care sunt sigura ca s-a referit si Ela)... Voi vedea, candva, multumesc de sugestii. Luv, este atat de important sa stii sa pui intrebari. Daca tu ai sesizat-o pe cea nepusa in acel final, inseamna ca cel putin stalpul acesta e bun. Multumesc! Linea, da, despre pendularea aceea este obsedanta, poate de aceea si sunt cateva cuvinte aici atat de puternice si unele voit disonante (revin la chestia asta: sasaind va ramane, dar poate nu langa suier). In procesul echilibrarii balanta suiera. scartaie. face tot felul de zgomote. Asta este realitatea, care nu intotdeauna suna bine :-)). Placuta poposirea ta in lacasul acesta.
Începutul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
Bianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
regret nu pot explica semnificatia acelui vers, din principiu. cat priveste "schimbarea de ton", importanta este esenta, nu ambalajul. toate poemele (aceasta incluzand si cele nepublicabile dpdv regulament etc) sunt fragmentele unui singur jurnal, "cioburi" ce se pot uni cu rabdare si delicatete intr-un puzzle fascinant: o simpla poveste de iubire.
nu prea merge textul asta, tema nu e suficient dezvoltata, iar acolo unde e, e clasic realizata. cine nu a mai vazut o copulatie perfecta, par exemple?
iar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce povețe primesti cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru
îmi pare rău când sunt interpretat greșit. mă refeream la o parodie Virgil. știi că nu sunt ranchiunos. cel puțin pe oamenii pe care îi apreciez. că deh, fumurii mai am și eu:) asta e!
păi asta și este (ironie) ca și cum n-ar fi. cititorul are de ales, ori mă face bețiv, ori compară femeia cu vinul, ori și una și alta.
spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori, că ale dânsului cârți sunt ca apa. (era modest) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul. (de unde asocierea mea a femeii cu vinul, din finalul poemului) din fericire,(continua tipul deștept) toată lumea bea apă.
Ce e chestia asta? : "două vremi și încă o jumătate de vreme" Dar asta? : "prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad dem-am pierdut prin opţiuni.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deacum că mi-ai spus am găsit.
mulţumesc.
say u're smart. thanx.
pentru textul : beyond words demasha, ma bucur ca ti s-a părut fain, acum ma simt si eu ca un "nou-nascut"...
pentru textul : first mile depaul, multumesc pentru urare si bine te-am gasit!
am reținut și ținut cont
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deAtenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
pentru textul : this is a film deNu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
pentru textul : Ghiocelul și vântul denu, eu nu am spus ce insinuezi
pentru textul : art nouveau deMulţam fain de trecere!
pentru textul : viaţă de câine în intersecţie deŢin să specific şi aici că ideea poemului a venit după ce am citit poemul lui LIM, "Blestemul limbii de câine pe mână de om". Aşa că vă felicit pentru idee! Mă bucur că am reuşit să întăresc ideea asta din perspectiva câinelui...:)
Cu prietenie,
Raul
observatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
pentru textul : Run, baby, run! dedespre aceste ființe mitologice se pare că vorbești de parcă tu ai fi una dintre ele. primele două strofe se succed și se completeză simplu și firesc într-un tablou concret, însă acele fire de păr dezgolite de vis și dezrobite, par întâmplătoare și confuze în contextul poeziei. sau este vorba de părul prost și capul deștept? dar ce legătură are așa ceva cu ciclopii? cu sinceră prietenie și cu voită îndrăzneală, mircea.
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deMarga... ! You're such a lady:)!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deNumai doi oameni daruiti se pot avea unul pe celalat pana la adanci batraneti.M-a emotionat mult poemul si mi-a amintit de George Calinescu in „Cartea nuntii” in care eroina (cred) se numea "Magda-lina". Pagina de mare finete (in care "viata bate teoria"), poem ce-l consider dedicatie. Felicitari la amandoi: Margai si lui Adrian! "Cuptorul tău împrăștie unde fierbinți el coace înăuntru eternitate ceramica e proiecția ta în viitor amprentele tale vor delecta anticarii viitorului de undeva din trecut zâmbești urmașilor" ...frumos, fara sa vreau am memorat-o. :)
pentru textul : Mâinile Margăi deCălin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : La margine (Profetul) deEugen
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
pentru textul : pa-ul domnului Pa deAziza,
Treaba aia cu „oricand ma poti trimite la colt” îmi plăcu! Pt. că îmi aduse aminte de un film de demult. Cu indieni (din America). În care fiecare din trib era şef peste ceva. Rămăsese un singur ins la sfârşit. Şi cum nu mai era rost de nici o «şefie» mai acătării, i-s-a acordat titlul de „Şef peste Colţul Mic” (adică scuzaţi, pardon, mersi – peste privată de-i zice azi, lucrurile au evoluat, wash room). Şi cum nu am şi n-am avut pe aici nici o şefie, nici măcar a Colţului Mic, nu văd cu aş putea să te pun la vreun colţ.
Adrian,
Încântat, domnul meu. Te aştept şi altă dată să mai discutăm. Chiar şi pe internet. Şi chiar despre gramatică. (« Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol». Cine o fi scris asta?). Cineva îl opreşte pe altcineva: Nu vă supăraţi, aştept pe cineva să-mi spună dacă asta-i strada Frumoasă. Nu mă supăr, aşteptaţi…Cred că aştept degeaba.
Alma, Virgil şi Silvia (dar, mai ales, Virgil),
Ajunge! Ci că la un interviu – de-i zice acu’ «casting» - pentru un rol de june prim într-un film,
pentru textul : Har şi talent deapare un pricăjit. Ascultă dom’le, ai 1,80 cel puţin? Nu. Ai perimetrul toracelui de…? Nu. Alergi suta de metri în…? Nu…Şi atunci de ce-ai venit? Să vă spun că nu treb’e să contaţi pe mine. Mutaţi, vă rog, castingul din pagina asta. Că textul meu amărât a făcut destul rating. Punct. Şi nu de la capăt.
Ela, tu poti usor "sfasaia" (in sensul bun, acela al al sfasaierii din foame) pana la miez o poezie, si pentru asta ma bucur. Apele interioare au ridicat singure pod, asa cum ai simtit si tu. Da, stiu ca sunt niste disonante acolo... poate ca le voi lucra candva, daca va fi sa fie :-) Alma, o fi de bine, o fi de rau, mai sunt si poduri suspendate pe doar doi stalpi, fara funii de otel sa le sustina :-) Lasand gluma la o parte, ochiul tau critic imi este de folos, daca va fi sa reiau, am sa mai scrijelesc un pic, desigur pastrand ceea ce da sens. Uite, de exemplu, "genunchii" este foarte clar de ce e repetat, nici nu ar avea sens altfel... una fara cealalta. Cu ce nu ma impac nici eu dupa ce s-a "racit" deja de mult poezia: incalceala", "cantec" - in contextul acesta, "suier sasaind" (la care sunt sigura ca s-a referit si Ela)... Voi vedea, candva, multumesc de sugestii. Luv, este atat de important sa stii sa pui intrebari. Daca tu ai sesizat-o pe cea nepusa in acel final, inseamna ca cel putin stalpul acesta e bun. Multumesc! Linea, da, despre pendularea aceea este obsedanta, poate de aceea si sunt cateva cuvinte aici atat de puternice si unele voit disonante (revin la chestia asta: sasaind va ramane, dar poate nu langa suier). In procesul echilibrarii balanta suiera. scartaie. face tot felul de zgomote. Asta este realitatea, care nu intotdeauna suna bine :-)). Placuta poposirea ta in lacasul acesta.
pentru textul : Gena balanței deÎnceputul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
pentru textul : Existând în definitiv defii calmă. dai cu biciul... nu asta e atmosfera pe Hermeneia.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deBianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
pentru textul : Piața norilor deregret nu pot explica semnificatia acelui vers, din principiu. cat priveste "schimbarea de ton", importanta este esenta, nu ambalajul. toate poemele (aceasta incluzand si cele nepublicabile dpdv regulament etc) sunt fragmentele unui singur jurnal, "cioburi" ce se pot uni cu rabdare si delicatete intr-un puzzle fascinant: o simpla poveste de iubire.
pentru textul : treceri vizibile denu prea merge textul asta, tema nu e suficient dezvoltata, iar acolo unde e, e clasic realizata. cine nu a mai vazut o copulatie perfecta, par exemple?
pentru textul : călcîiul lui hermes deiar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce povețe primesti cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru
pentru textul : the kill deîmi pare rău când sunt interpretat greșit. mă refeream la o parodie Virgil. știi că nu sunt ranchiunos. cel puțin pe oamenii pe care îi apreciez. că deh, fumurii mai am și eu:) asta e!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deCorina, revezi un pic distanța dintre rânduri. E greu de urmărit așa cum e acum.
pentru textul : Drapeau blanc deobserv ca am comis o gafa...sper sa nu te fi suparat prea mult. :) in privinta spusului...
pentru textul : Secvență depăi asta și este (ironie) ca și cum n-ar fi. cititorul are de ales, ori mă face bețiv, ori compară femeia cu vinul, ori și una și alta.
pentru textul : pseudopatriarhale III despunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori, că ale dânsului cârți sunt ca apa. (era modest) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul. (de unde asocierea mea a femeii cu vinul, din finalul poemului) din fericire,(continua tipul deștept) toată lumea bea apă.
Cred că am postat comentariile exact în acelaşi timp.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deCe e chestia asta? : "două vremi și încă o jumătate de vreme" Dar asta? : "prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm deexcelent, mai ales finalul text rotund
pentru textul : dorina dePagini