Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
cred ca inainte sa imi pierd timpul si sa iti ofer un raspuns va trebui sa ne oferi macar o bruma de decenta si sa iti completezi datele biografice si sa pui o fotografie. Asta pentru ca sa stim cu cine avem de a face. Pentru ca de vreme ce poti sa o faci si nu completezi asta, din punctul meu de vedere poti la fel de bine sa fii o clona sau un impostor. In orice caz, o persoana fara identitate, fara fata. Iar tupeul si obraznicia cu care ne tragi pe noi la raspundere este si mai lipsit de bun simt in conditiile acestea. Deci, prezinta-te, fa-te cunoscuta, asa cum fac oamenii civilizati si apoi eventual, in limita timpului vom putea sta de vorba. Deocamdata remediaza-ti problemele de decenta si comenteaza texte. Iar functionarea site-ului las-o pe seama celor care sint indrituiti sa se ocupe de ea. Iar daca ai plingeri cu privire la aspectele tehnice sau administrative exista adrese de email special destinate pentru asa ceva.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Text bun... desigur ca orice text mai poate fi lucrat (de ex. "pe care trecea încet o cometă ciudată") insa eu sunt de parerea ca micile imperfectiuni au farmecul lor si nu trebuie sa ne stea in calea "degustarii" unei poezii de calitate. Trebuia insa, romani fiind, ca atunci cand suntem in atentie sa zicem si ceva de rau de al din capul mesei... dar si asta face parte tot din farmecul dulce-amarui al firii noastre.
dacă țărcălan e cea ce cred eu atunci „îmi pipăi țărcălanele moi
cu mișcări circulare” e oarecum redundant. dar poate nici nu mai are importanță pentru că pipăirea țărcălanelor moi mi se pare o formulare bizară.
Bianca, eu m-am bucurat ca Dumnezeu numai se joaca cu noi, uneori. La un moment dat mi se parea ca s-ar putea face un intuneric mare, de fapt a fost doar o ploaie trecatoare. Ce mai diferenta... Ave! Andu P.S. aplic pentru postul de cititor deocamdata, desi nu stiu daca o sa-mi dea cineva vreo renta viagera :-))
Nu stiu daca voluntar, nu stiu daca ai remarcat, dar ai construit o aliteratie in r care iti accentueaza destul de bine unele versuri. Textul e destul de bun, cu sintagme profunde. Am remarcat : "marie de lemn", "n-am murit in rate" si ultimele 3 versuri. In versul doi cred ca acel "ca sa" poate lipsi. Nu prea ii vad rostul si textul ar curge mai firesc acolo. Ialin
aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
părerea mea umilă este că textul este bun. îți lasă acel fior care se spune că face poezia. am oarecari rezerve față de ceea ce mie mi se pare o posibilă supraîncărcare a textului. dar încă nu îmi este clar dacă este neaparat un defect sau adaugă la senzația pe care urmărește să o lase
Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
mă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
Si trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".
imagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
Are ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
„ferestrele şi lumina caldă
din inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
gică-contra? măi margas-contra, foloseşti aiurea cuvinte fără să le înţelegi, jignind ca de obicei. gică-contra este de regulă persoana care se opune în mod nejustificat opiniei majorităţii, ori aici tu faci parte, în acest caz, dar nu numai, dintr-o minoritate evidentă.
dar numele tău precede scandalul, deci simte-te bine .
poemul merită o peniță, dar eu nu pot s-o dau datorită faptului că sunt creștin și starea mea sufletească vis-a-vis de sărbătoarea nașterii Copilului ceresc e una de bucurie, speranță și cânt. nu pot să mă asociez cu tristețea și goliciunea sufletească, de aceea citesc și meditez. cineva, acolo în tabăra pesimiștilor vreți să acordați o peniță acestui text? mi-a placut în mod deosebit strofa a doua. am și o sugestie, cuvântul "Vânăt" și " desfrunzite" ( se desfrunzesc) apare de două ori în text, s-ar putea evita repetarea lor. în rest, prozodie plăcută pe o tematică sacră redusă la îngheț.
Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
si mie mi-ar fi placut maxim, daca nu ar fi fost chestia cu paharul de vin
pentru textul : povestea ultimei tristeţi decred ca inainte sa imi pierd timpul si sa iti ofer un raspuns va trebui sa ne oferi macar o bruma de decenta si sa iti completezi datele biografice si sa pui o fotografie. Asta pentru ca sa stim cu cine avem de a face. Pentru ca de vreme ce poti sa o faci si nu completezi asta, din punctul meu de vedere poti la fel de bine sa fii o clona sau un impostor. In orice caz, o persoana fara identitate, fara fata. Iar tupeul si obraznicia cu care ne tragi pe noi la raspundere este si mai lipsit de bun simt in conditiile acestea. Deci, prezinta-te, fa-te cunoscuta, asa cum fac oamenii civilizati si apoi eventual, in limita timpului vom putea sta de vorba. Deocamdata remediaza-ti problemele de decenta si comenteaza texte. Iar functionarea site-ului las-o pe seama celor care sint indrituiti sa se ocupe de ea. Iar daca ai plingeri cu privire la aspectele tehnice sau administrative exista adrese de email special destinate pentru asa ceva.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deUn text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deEste evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Text bun... desigur ca orice text mai poate fi lucrat (de ex. "pe care trecea încet o cometă ciudată") insa eu sunt de parerea ca micile imperfectiuni au farmecul lor si nu trebuie sa ne stea in calea "degustarii" unei poezii de calitate. Trebuia insa, romani fiind, ca atunci cand suntem in atentie sa zicem si ceva de rau de al din capul mesei... dar si asta face parte tot din farmecul dulce-amarui al firii noastre.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dedacă țărcălan e cea ce cred eu atunci „îmi pipăi țărcălanele moi
pentru textul : sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul decu mișcări circulare” e oarecum redundant. dar poate nici nu mai are importanță pentru că pipăirea țărcălanelor moi mi se pare o formulare bizară.
Multumesc pentru apreciere Aranca. Uneori trebuie sa ne purificam, dar ramanem totusi colectionari de experiente, oameni, trairi...
pentru textul : PURIFICAREA depaul este blaj
un cap pleșuv istovit
peste un gâtlej
P.S. Cel mai rău e când oamenii deștepți se prostesc, ceilalți săracii ce să mai facă?
pentru textul : întârzieri deBianca, eu m-am bucurat ca Dumnezeu numai se joaca cu noi, uneori. La un moment dat mi se parea ca s-ar putea face un intuneric mare, de fapt a fost doar o ploaie trecatoare. Ce mai diferenta... Ave! Andu P.S. aplic pentru postul de cititor deocamdata, desi nu stiu daca o sa-mi dea cineva vreo renta viagera :-))
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deNu stiu daca voluntar, nu stiu daca ai remarcat, dar ai construit o aliteratie in r care iti accentueaza destul de bine unele versuri. Textul e destul de bun, cu sintagme profunde. Am remarcat : "marie de lemn", "n-am murit in rate" si ultimele 3 versuri. In versul doi cred ca acel "ca sa" poate lipsi. Nu prea ii vad rostul si textul ar curge mai firesc acolo. Ialin
pentru textul : suflându-mă de praf dela existență desigur.
pentru textul : Simbioză dearanca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
pentru textul : arca lui do depărerea mea umilă este că textul este bun. îți lasă acel fior care se spune că face poezia. am oarecari rezerve față de ceea ce mie mi se pare o posibilă supraîncărcare a textului. dar încă nu îmi este clar dacă este neaparat un defect sau adaugă la senzația pe care urmărește să o lase
pentru textul : Mașinăria din câmpul cu flori deClopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
pentru textul : la marginea ochiului care visează demă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deSi trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".
pentru textul : strada mântuleasa deimagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
pentru textul : Pictorul de poduri detest de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
pentru textul : Necunoscutele umbre deAre ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
pentru textul : laleaua neagră de...si asta este bine :p. multumesc pt apreciere Dl Gorun. Atita timp cit acea inima bate ca un pas de ofiter - va fi bine: in text si inafara lui.
Kind regards!
pentru textul : Hemoragii de„ferestrele şi lumina caldă
pentru textul : de unde venea oboseala dedin inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
Conte, sper să te prindem cât de curând la Sibiu.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deMi-a plăcut îmbinarea dintre unele cuvinte cu valențe arhaice cu neologismele.
pentru textul : (meta)morfoze degică-contra? măi margas-contra, foloseşti aiurea cuvinte fără să le înţelegi, jignind ca de obicei. gică-contra este de regulă persoana care se opune în mod nejustificat opiniei majorităţii, ori aici tu faci parte, în acest caz, dar nu numai, dintr-o minoritate evidentă.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dedar numele tău precede scandalul, deci simte-te bine .
poemul merită o peniță, dar eu nu pot s-o dau datorită faptului că sunt creștin și starea mea sufletească vis-a-vis de sărbătoarea nașterii Copilului ceresc e una de bucurie, speranță și cânt. nu pot să mă asociez cu tristețea și goliciunea sufletească, de aceea citesc și meditez. cineva, acolo în tabăra pesimiștilor vreți să acordați o peniță acestui text? mi-a placut în mod deosebit strofa a doua. am și o sugestie, cuvântul "Vânăt" și " desfrunzite" ( se desfrunzesc) apare de două ori în text, s-ar putea evita repetarea lor. în rest, prozodie plăcută pe o tematică sacră redusă la îngheț.
pentru textul : Colind păgân descrie cu maci noptile...se vor deschide.
pentru textul : o lățime de masă deam greșit
pentru textul : revelație II dedeci cum sa interpretam faptul ca ai apasat butonul "Atentie editor"? in lumina comentariului tau precedent.
pentru textul : Maci roșii deEvident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra de"apropie-ți pântecul de mine
pentru textul : aruncai verigari spre mine decum apropii un ceas mecanic de ureche" - mă sâcâie, în general, cuvântul "pântec", dar imaginea e foarte reuşită.
Pagini