și eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
Dacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
în schimb, eu te cunosc
eu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that
Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
M-am gândit la acelaşi lucru la-nceput, Adriana, dar ceea ce m-a determinat să las sub această formă a fost cuvântul "poeti" care este la plural.
Da "L'esser" (a fi), poate accepta ambele forme dar ceea ce m-a încurcat a fost al doilea cuvânt.
Domnule Lucian Nincu, Intenția mea a fost sa sugerez în acest poem agresiunea artificialului asupra naturalului, faptul că omul contemporan este sortit să trăiască în mari aglomerări urbane, unde caracteristică este trepidația stresantă a vieții și în fața căreia frumusețea originară, lniștitoare a naturii este silită să se retragă. Va mulțumesc sincer pentru "vizită" și pentru "peniță" și vă doresc un an nou cu speranțe împlinite. La mulți ani!
Dorel, e exact așa cum ai remarcat, are nevoie de epică, practic acoperă un singur moment. E ca o fotografie. Am încercat epică în alte texte, unde simt că devin prea.. schițistă? Că nu adâncesc suficient personajele, momentele. Pe viitor, încerc să le amestec. N-aș putea scrie un roman doar din momente ca cele de mai sus. N-ar avea nici un sens, m-aș plictisi până și eu de el. :)
Sorin, mă bucur că ți-a plăcut.. da, a fost un izbuc de inspirație. Mă apuc de roman prin noiembrie, doamne ajută, sper să fie ok. :)
alma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
Am avut o iubita din Slatina care nu scria poezie dar, contrar asteptarilor, facea niste papanasi super. Sa nu ma intrebati de poezie ca eu unul nu o vad pe aici. Am zis doar sa fiu un tip dragut si sa fac conversatie.
și eu citesc poemele cu voce tare, Erika, este un lucru minunat. astfel, simt starea aceea care a facut posibilă scrierea, transpunera în cuvinte. la fel fac și cu poemele mele. acolo e o luptă, pentru că, cum bine stii, nu reușim tot timpul să scriem ceea ce simțim, ceea ce gândim... este destul de complicat, dar, cu siguranță scriind "despre suflet", simțim alte suflete aproape. te-am simțit aproape... mulțumesc. Madim
Am prelucrat prima strofa pentru ca, acum cand recitesc, mi se pare ca face parte dintr-un alt film. Poemul nu se vrea unul usor sau aerisit, din contra, vizual si chiar putin socant, deci pe ici pe colo exagerarea intra la pachet. Acum ca prima strofa a disparut, nici tonul confesiv nu mai e, sau cel putin nu mai este atat de puternic, si da, era putin fals, dar numai pentru ca strofa nu facea parte din poem. In rest, nu ma pronunt, as mai putea spune insa ca din cauza faptului ca scriu incriptat, unele imagini ar putea parea cautate, insa de cele mai multe ori efortul poetic este prea mic.
solomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
Andu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
in primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
aveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
Poezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
Aici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
Mie, poemul (în întregime), mi se pare a fi unul realizat. Comparaţia între "un sex neîngrijit de femeie" şi jungla "integralei lenin" o comparaţie de mare expresivitate. Remarcabilă, de-a dreptul, este strofa de final, chiar dacă este încheiată într-o notă uşor aforistică Cu amiciţie,
Ar trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
exista o stingacie, o oarecare lipsa a curajului de a spune lucrurilor pe nume in poemul de mai sus, ca o provocare alba, ca o asteptare a mortii in somn...cititorului (asta) ii vine sa spuna: 'come on, tell her'! dar poate sint eu prea directa, prea... si inchid unghiuri si altele.
..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
pentru textul : Ultimul an din viața mea deImi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici deDacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
pentru textul : Sărutul deîn schimb, eu te cunosc
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that
erată cât o cacofonie mare, mare. să-mi fie ruşine!
pentru textul : me and mr. you deca ceva*, cu scuze peste o sută de ani - ceva
multumesc Aranca pentru intrarea in aceasta lume. probabil ca exista o afinitate intre mine si Tarkovski
pentru textul : eu si natura moarta deLucian, multumesc, te mai astept
Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
pentru textul : Umbra deM-am gândit la acelaşi lucru la-nceput, Adriana, dar ceea ce m-a determinat să las sub această formă a fost cuvântul "poeti" care este la plural.
Da "L'esser" (a fi), poate accepta ambele forme dar ceea ce m-a încurcat a fost al doilea cuvânt.
Mulţumesc de trecere şi semn!
pentru textul : E' solo un vizio (Eugenio Montale) deDomnule Lucian Nincu, Intenția mea a fost sa sugerez în acest poem agresiunea artificialului asupra naturalului, faptul că omul contemporan este sortit să trăiască în mari aglomerări urbane, unde caracteristică este trepidația stresantă a vieții și în fața căreia frumusețea originară, lniștitoare a naturii este silită să se retragă. Va mulțumesc sincer pentru "vizită" și pentru "peniță" și vă doresc un an nou cu speranțe împlinite. La mulți ani!
pentru textul : orașe suprapuse deDorel, e exact așa cum ai remarcat, are nevoie de epică, practic acoperă un singur moment. E ca o fotografie. Am încercat epică în alte texte, unde simt că devin prea.. schițistă? Că nu adâncesc suficient personajele, momentele. Pe viitor, încerc să le amestec. N-aș putea scrie un roman doar din momente ca cele de mai sus. N-ar avea nici un sens, m-aș plictisi până și eu de el. :)
Sorin, mă bucur că ți-a plăcut.. da, a fost un izbuc de inspirație. Mă apuc de roman prin noiembrie, doamne ajută, sper să fie ok. :)
pentru textul : dream maker dePs. Scuze pt eventualele typosuri
pentru textul : I have a dream depe langa finalul poeziei care pare intors cu cheita - foarte sugestiv :) mi-a placut foarte tare imaginea toamnei. mai precis:
"Şi vine toamna asta ca o
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deinfirmieră pistruiată cu
halatul vânăt"
alma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
pentru textul : cheile deAm avut o iubita din Slatina care nu scria poezie dar, contrar asteptarilor, facea niste papanasi super. Sa nu ma intrebati de poezie ca eu unul nu o vad pe aici. Am zis doar sa fiu un tip dragut si sa fac conversatie.
pentru textul : Naufragiu?! deși eu citesc poemele cu voce tare, Erika, este un lucru minunat. astfel, simt starea aceea care a facut posibilă scrierea, transpunera în cuvinte. la fel fac și cu poemele mele. acolo e o luptă, pentru că, cum bine stii, nu reușim tot timpul să scriem ceea ce simțim, ceea ce gândim... este destul de complicat, dar, cu siguranță scriind "despre suflet", simțim alte suflete aproape. te-am simțit aproape... mulțumesc. Madim
pentru textul : Despre suflet deAm prelucrat prima strofa pentru ca, acum cand recitesc, mi se pare ca face parte dintr-un alt film. Poemul nu se vrea unul usor sau aerisit, din contra, vizual si chiar putin socant, deci pe ici pe colo exagerarea intra la pachet. Acum ca prima strofa a disparut, nici tonul confesiv nu mai e, sau cel putin nu mai este atat de puternic, si da, era putin fals, dar numai pentru ca strofa nu facea parte din poem. In rest, nu ma pronunt, as mai putea spune insa ca din cauza faptului ca scriu incriptat, unele imagini ar putea parea cautate, insa de cele mai multe ori efortul poetic este prea mic.
pentru textul : Centrul de plasament alimentar desolomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deAndu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dein primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
pentru textul : motivare deaveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
Poezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
pentru textul : obsesia definițiilor II deAici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
pentru textul : Zugzwang dela ultimul vers nu stiu de ce imi suna mie asa 'adînc între noi' nu e cu suparari, nu? doar o sugestie... cheers Corina
pentru textul : winter love I deMie, poemul (în întregime), mi se pare a fi unul realizat. Comparaţia între "un sex neîngrijit de femeie" şi jungla "integralei lenin" o comparaţie de mare expresivitate. Remarcabilă, de-a dreptul, este strofa de final, chiar dacă este încheiată într-o notă uşor aforistică Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : balada vecinei de vizavi desi eu ma bucur, silviule, ca esti aici. am facut aici ce spunea cineva - " o critica constructiva". deocamdata, e bine. play!
pentru textul : Răsare deAr trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
pentru textul : candelabrele deva atrag atentia si asupra acestui poem. zambesc laaarg si va rog frumos sa nu va suparati. sper ca sunt amuzant.
pentru textul : crucile defireste, tu decizi, dar e minunat ca textul isi pastreaza "miezul" chiar si "intors pe dos". :)
pentru textul : Radical din doi deexista o stingacie, o oarecare lipsa a curajului de a spune lucrurilor pe nume in poemul de mai sus, ca o provocare alba, ca o asteptare a mortii in somn...cititorului (asta) ii vine sa spuna: 'come on, tell her'! dar poate sint eu prea directa, prea... si inchid unghiuri si altele.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV de..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
RIP CMP!
pentru textul : The National Poetry Competition deVezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos dePagini