Dacă ar fi să păstrez ceva din poemul ăsta, ar fi versurile cinci și șase, iar asta nu înseamnă neapărat că sunt extraordinare ci că se apropie mai mult de ceea ce înseamnă poezie. în rest, mi se pare o structură căutată, cu de toate în desagă, ceea ce e interesant, dat fiind că este un poem atât de scurt.
Sper, sincer, să nu te supere comentariul meu, s-ar putea să greșesc. Deși cele spuse, mi se pare că ai putea scrie bine.
Unul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
of ,paul, mi-era teama ca tu vei fi primul care va sari, eram aproape sigur si n-as fi vrut... îmi pare rau ca te dezamagesc...desigur ca vor urma si altii care ma vor înfiera proletar..."artileria grea", nu visatori ca tine. pacat ca nu vezi si provocarea.asta e... tu poti deveni un mare poet, dar crezi ca ajunge?
Fabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
Virgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
Aceeași voce poetică aparte, Aleksandar Stoicovici asociază unități logice disjuncte sau chiar aparent incompatibile, și probabil aici stă bogăția de efecte semantice care te așteaptă chiar cu fiecare vers. "Piele tapisată" - "cu apa tulbure" - care pe deasupra nici "n-ai de unde să o știi" formează un ansamblu poetic surprinzător care primește chiar și valențe tactile. Și am vorbit aici doar de primele două rânduri. "Corpul" poeziei însă e construit altfel. Nu știu din ce universuri își ia autorul trăirile inspiratoare, dar acestea comunică întotdeauna între ele, uneori logic, alteori doar intuitiv. Autorul îmi pare întotdeauna atașat empatic de textele sale, nu cred că s-ar putea desprinde, că s-ar putea rupe, de ceea ce scrie. El nu scrie detașat de text, ci dinăuntrul lui. Zarurile șterse, chivotul ruginit, craniile aliniate, icoanele uscate pe zidul alb și până la câmpurile minate din vârful degetelor de copii sunt câteva imagini ale unui bogat spațiu semantic. Acolo se nasc pe loc legi ciudate, nu funcționează legile primare, imediate, ci legi ale unor asocieri care depășesc primul înțeles, frizând înțelesuri secunde. Aceste legi fac Poesia. Ce asociație primară (la o prima vedere) poate exista între cranii și icoane? Că sunt tot capete? Între iarnă și răni deschise? Doar când cele din urmă sunt acoperite de ninsoare? dar între copii și câmpuri minate? Ei bine, pe toate acestea autorul le vede "cu ochiul liber". De aceea îmi place Aleksandar Stoicovici. Am mai văzut această imagine, parcă ai "donat-o" să fie copertă a unei cărți, și-mi dă oarecum fiori și acum, dar, din nou, asociată cu expresivitatea textului, primește o încărcătură suplimentară care aproape îl obligă pe cititor să o "digere".
Foarte multe simboluri modeleaza trupul usor contorsionat, dar totusi viu al poeziei. Tiganca-simbolul prevestirii mortii iminente, moarte simbolizata la randul ei prin spargerea canii, este tamponata si efectul anulat de zbor, adica de desprindere. Interesant mi s-a parut si simbolul miezului sufletesc-"Pumnul meu în pumnul mamei ". In momentul acesta asa am perceput eu poemul. numai bine!
O poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
Fără supărare.
Eugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
Iuri, ești mucalit. o transfigurare alergică de(la) sentimente m-a înseninat. dar am mers dincolo de cuvintele tale și îți mulțumesc, om bun!
gânduri bune!
imi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
Suntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
Mircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
Şi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
am rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
de asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dacă ar fi să păstrez ceva din poemul ăsta, ar fi versurile cinci și șase, iar asta nu înseamnă neapărat că sunt extraordinare ci că se apropie mai mult de ceea ce înseamnă poezie. în rest, mi se pare o structură căutată, cu de toate în desagă, ceea ce e interesant, dat fiind că este un poem atât de scurt.
pentru textul : Eternitate deSper, sincer, să nu te supere comentariul meu, s-ar putea să greșesc. Deși cele spuse, mi se pare că ai putea scrie bine.
Mignona, multam! Toate bune!
pentru textul : Sub soarele Perugiei dear fi interesant de auzit raspunsul lui Abukir desi uneori am senzatia ca la ea socheaza numai prima impresie
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent defrancisc, ce/ai mai crescut măi băiatule. mă bucur pentru tine. :) mulțumesc de trecere.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deUnul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
pentru textul : amintirea nordului deMulțumesc tuturor, am afișat coperta
pentru textul : Lansare carte deof ,paul, mi-era teama ca tu vei fi primul care va sari, eram aproape sigur si n-as fi vrut... îmi pare rau ca te dezamagesc...desigur ca vor urma si altii care ma vor înfiera proletar..."artileria grea", nu visatori ca tine. pacat ca nu vezi si provocarea.asta e... tu poti deveni un mare poet, dar crezi ca ajunge?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deFabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
pentru textul : [ praf de nimfă ] den-am prea inteles ce e cu ram... e si ea pe hermeneia? mi-ar placea sa vina. oho, asta este un poem erotic in toata regula, dorin. bat din pinteni :)
pentru textul : domnul salvează regina deVirgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.
pentru textul : patru puncte de vedere dedesi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon desi pe tine. cum cine? spiritul. frumos de tot. n-am ce zice, decat de bine. placut. mult. fericite!
pentru textul : vremuri deAceeași voce poetică aparte, Aleksandar Stoicovici asociază unități logice disjuncte sau chiar aparent incompatibile, și probabil aici stă bogăția de efecte semantice care te așteaptă chiar cu fiecare vers. "Piele tapisată" - "cu apa tulbure" - care pe deasupra nici "n-ai de unde să o știi" formează un ansamblu poetic surprinzător care primește chiar și valențe tactile. Și am vorbit aici doar de primele două rânduri. "Corpul" poeziei însă e construit altfel. Nu știu din ce universuri își ia autorul trăirile inspiratoare, dar acestea comunică întotdeauna între ele, uneori logic, alteori doar intuitiv. Autorul îmi pare întotdeauna atașat empatic de textele sale, nu cred că s-ar putea desprinde, că s-ar putea rupe, de ceea ce scrie. El nu scrie detașat de text, ci dinăuntrul lui. Zarurile șterse, chivotul ruginit, craniile aliniate, icoanele uscate pe zidul alb și până la câmpurile minate din vârful degetelor de copii sunt câteva imagini ale unui bogat spațiu semantic. Acolo se nasc pe loc legi ciudate, nu funcționează legile primare, imediate, ci legi ale unor asocieri care depășesc primul înțeles, frizând înțelesuri secunde. Aceste legi fac Poesia. Ce asociație primară (la o prima vedere) poate exista între cranii și icoane? Că sunt tot capete? Între iarnă și răni deschise? Doar când cele din urmă sunt acoperite de ninsoare? dar între copii și câmpuri minate? Ei bine, pe toate acestea autorul le vede "cu ochiul liber". De aceea îmi place Aleksandar Stoicovici. Am mai văzut această imagine, parcă ai "donat-o" să fie copertă a unei cărți, și-mi dă oarecum fiori și acum, dar, din nou, asociată cu expresivitatea textului, primește o încărcătură suplimentară care aproape îl obligă pe cititor să o "digere".
pentru textul : zaruri deeste o încercare de tanka (la subtitlu am greşit eu) Este primul de acest gen şi nu ştiu dacă mi-a reuşit. Regulile le cunosc oarecum. Cezar
pentru textul : ascultând ploaia deCristina, ce bine e cand cineva se opreste si ii pasa, acum vad si eu cu alti ochi textul, am taiat deja in mintea mea juma din el:)
pentru textul : deviațiiart deFoarte multe simboluri modeleaza trupul usor contorsionat, dar totusi viu al poeziei. Tiganca-simbolul prevestirii mortii iminente, moarte simbolizata la randul ei prin spargerea canii, este tamponata si efectul anulat de zbor, adica de desprindere. Interesant mi s-a parut si simbolul miezului sufletesc-"Pumnul meu în pumnul mamei ". In momentul acesta asa am perceput eu poemul. numai bine!
pentru textul : peronul nr. 2 deImpresionantă graţia gigantică a făpturilor tehno-fantastice.
pentru textul : punctul pe i deO poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deSfat: ai putea renunța la cuvântul "haiku" din titlu. Cred că așa ar fi mult mai aproape de genul poeziei tale.
pentru textul : Durere depunct
pentru textul : despre inundaţii. altfel de"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
pentru textul : La cățeaua leșinată deFără supărare.
Nu am obiceiul sa caut.Doar sa fiu gasit :) merci de comment Cu respect, Sebastian
pentru textul : Atacama deEugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
eu cred în talentul tău.
pentru textul : Neo(II) deIuri, ești mucalit. o transfigurare alergică de(la) sentimente m-a înseninat. dar am mers dincolo de cuvintele tale și îți mulțumesc, om bun!
pentru textul : wild west story degânduri bune!
imi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
pentru textul : Haiku deSuntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
pentru textul : Suntem primul născut deMircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deŞi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
pentru textul : erotușe deam rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
pentru textul : Încă nu mă vezi dede asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
pentru textul : ...pre moarte călcând dePagini