Ce sa zic, ai dreptate Virgile, si ma enervezi din cauza asta :-) Si eu mi-as dori sa intram intr-un astfel de subiect, mai ales ca nu mi-ar fi frica de argumente :-) Pana una-alta insa, mi-as dori o dezbatere mai larga a textelor de aici, de pe hermeneia mai ales ca, asa cum spui, sunt destule valoroase. Nu stiu ce ar trebui facut ca nu-s mafalda, dar nici tacerea nu-i de aur, parerea mea. Andu
întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
Eh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
Parerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
Mulțumesc de trecere, Ialin! Acest poem nu are o structură cautată, de aceea -poate- este imperfect.Nu și pentru mine :) Chiar exprimă ce simt...Mă voi gândi la observațiile tale.
Părere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
well, poate ca ai dreptate in dreptul tau. pentru mine insa mirosul acela este suficient de puternic sa ma faca sa simt absolut toamna. dar, hey, asa gindesc eu. e posibil sa fie doar o problema de perceptie personala
nu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
îmi place ideea pe care e construit poemul. nu o să o precizez din respect pentru noi, membrii site-ului. și aluzia formală în aparență a trimiterii spre geneză, spre o altă geneză a formelor fără exod cade excelent. ca întotdeauna, aproape, reușești să îmi transmiți ce simți. deci mă declar mulțumit. tonul analitic-existențial te prinde bine. cu gânduri bune, paul
da, dacă am fost eu capabil, poate oricine, nu ? :)
eu rămân la ideea că întâlnirea de grad 0 nu e pregătită de nimic anterior în text. "reîntâlnirea", sugera o redescoperire a unor locuri care încărcate de anumite semnificaţii pot provoca "revelaţia". aşa m-am întâlnit cu Dumenzeu pur şi simplu, n-are nici o valoare, aşa poţi înlocui cu orice substantiv. "m-am întâlnit cu recepţionerul bătrân de ani", era măcar mai puţin loc comun.
dar, mă rog, aşa văd eu. sunt convins că o să citeşti adaugio meu în sensul pur ca intenţie.
salutări din burgul în care ninge de plouă, ca o femeie nehotărâtă cu care plâns s-ar asorta poşeta ei mai bine, pe ziua de azi...
am citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
Ela, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
Dacă strofele de mijloc sunt diluate, în schimb prima și ultima vin cu ceva interesant. O despicare a firului (vieții) în garduri (nu-n patru). Răsuflarea aceea dintre ele e bine țintită. Explicația din penultimul vers e greoaie, poate rămâne simplu, "anii / în care au vrut să se sinucidă". Iarăși sună bine finalul. Ai o predilecție pentru finaluri deosebit de reușite în ultimele două poezii.
Mulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
Finalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
bun, a fost opinia mea. cel puţin corectează la "garduri eletrice", şi nu sînt sigur la suflete. se vor eclectice sau electrice? mi se pare un text sub nivelul tău.
in fiecare dintre poezii sunt parti bune. doar ca autorii nu stiu ce trebuie sa taie si ce sa pastreze. iar faptul ca nimeni (a se citi majoritatea, tu si inca vreo 3 de aci sunteti ok) nu e suficient de onest sa le spuna in fata ce si cum, ajuta la formarea autosuficientei. autorii capata incredere falsa in ei, refuza sa accepte parerile altora si tot asa.
virgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
Nu știu cine recită, presupun că tu, oricum părerea mea este că poemul este unul bun insă recitarea este execrabilă (mă refer și la ea, pentru că, dacă ai postat-o împreună cu poemul, face parte din textul postat, nu?) Dacă tu ești cea care recită, probabil suferi de o boală cunoscută a poeților, ea se cheamă 'auto-recitare cu orice preț' și are manifestări foarte neplăcute asupra ascultătorilor cum ar fi dureri de cap, nervozitate, dorința de suicid, etc.
Desigur sunt mulți poeți mari care au făcut asta (Bacovia de exemplu) așa te poți considera, on the other hand, într-o companie selectă de poeți care au ținut morțiș să-și distrugă poemele recitîndu-le.
Despre text, mi se pare reușit, mai ales pauzele dintre versuri care îți oferă un fel de timp de gândire meritat, ciudat că mie tocmai respirația aia dintre pastilă și bubă nu-mi place, are ceva nashpa, probabil buba aia e buba. Parcă îmi amintesc că ești soră medicală? Pentru că dacă e așa, înțeleg, e deformație profesională. Dar atunci putea fi respirația dintre pastilă și edemul Quincke, ar fi fost și mai dramatic și mai poetic, în opinia mea.
Iar titlul e ultra-fumat.
În rest un poem bun, bravo.
Interesanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
da, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
Am înțeles. Cum rămâne cu "jocurile noastre, a tuturor.."? Nu îmi pari, din ceea ce scrii, susceptibil de astfel de greșeli; ce să înțelegem de aici, Alex... Bogus?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce sa zic, ai dreptate Virgile, si ma enervezi din cauza asta :-) Si eu mi-as dori sa intram intr-un astfel de subiect, mai ales ca nu mi-ar fi frica de argumente :-) Pana una-alta insa, mi-as dori o dezbatere mai larga a textelor de aici, de pe hermeneia mai ales ca, asa cum spui, sunt destule valoroase. Nu stiu ce ar trebui facut ca nu-s mafalda, dar nici tacerea nu-i de aur, parerea mea. Andu
pentru textul : a christmas tale deîntrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
pentru textul : Ruines de Rome deEh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
pentru textul : Rugăciune de zi deParerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
pentru textul : simptomul cuvintelor depoate puțin cam prea multe cuvinte pe alocurea dar are suflet. ceea ce nu e ușor să pui cu adevărat în niște amărîte de litere.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deMulțumesc de trecere, Ialin! Acest poem nu are o structură cautată, de aceea -poate- este imperfect.Nu și pentru mine :) Chiar exprimă ce simt...Mă voi gândi la observațiile tale.
pentru textul : Arșița verii noastre de"nu te explici sieţi" - nu cred că există această formă de pronume reflexiv. Licenţă?
pentru textul : poem dePărere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
Dar înclin să cred că există potenţial.
pentru textul : Vechi revelaţii deCrăciun fericit tuturor!
pentru textul : De Nașterea Domnului dewell, poate ca ai dreptate in dreptul tau. pentru mine insa mirosul acela este suficient de puternic sa ma faca sa simt absolut toamna. dar, hey, asa gindesc eu. e posibil sa fie doar o problema de perceptie personala
pentru textul : madlenă depoate. ma mai gindesc. merci.
pentru textul : compendiu despre grădini deSunt de acord că poemul este cu mult mai jos decât titlul. Cred că merită să dezvolt. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : inhalaţii cu kerosen denu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
pentru textul : Muzica lui Joseph Kosma dePropun ca poza Bubbles sa apara pe prima pagina a H.
pentru textul : login deDomnule Gorun, sunt foarte onorat de semnul lăsat de dumneavoastră. cu stimă
pentru textul : al șaptelea simț deîmi place ideea pe care e construit poemul. nu o să o precizez din respect pentru noi, membrii site-ului. și aluzia formală în aparență a trimiterii spre geneză, spre o altă geneză a formelor fără exod cade excelent. ca întotdeauna, aproape, reușești să îmi transmiți ce simți. deci mă declar mulțumit. tonul analitic-existențial te prinde bine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ploua în eden II deda, dacă am fost eu capabil, poate oricine, nu ? :)
eu rămân la ideea că întâlnirea de grad 0 nu e pregătită de nimic anterior în text. "reîntâlnirea", sugera o redescoperire a unor locuri care încărcate de anumite semnificaţii pot provoca "revelaţia". aşa m-am întâlnit cu Dumenzeu pur şi simplu, n-are nici o valoare, aşa poţi înlocui cu orice substantiv. "m-am întâlnit cu recepţionerul bătrân de ani", era măcar mai puţin loc comun.
dar, mă rog, aşa văd eu. sunt convins că o să citeşti adaugio meu în sensul pur ca intenţie.
salutări din burgul în care ninge de plouă, ca o femeie nehotărâtă cu care plâns s-ar asorta poşeta ei mai bine, pe ziua de azi...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deam citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” deEla, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
pentru textul : dezblestemare deDacă strofele de mijloc sunt diluate, în schimb prima și ultima vin cu ceva interesant. O despicare a firului (vieții) în garduri (nu-n patru). Răsuflarea aceea dintre ele e bine țintită. Explicația din penultimul vers e greoaie, poate rămâne simplu, "anii / în care au vrut să se sinucidă". Iarăși sună bine finalul. Ai o predilecție pentru finaluri deosebit de reușite în ultimele două poezii.
pentru textul : ani nu zile deMulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
pentru textul : Crăciun 2005 dehere it is. just click the embed button. and copy/paste the code
pentru textul : Time after time deFinalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
pentru textul : Pentru că... debun, a fost opinia mea. cel puţin corectează la "garduri eletrice", şi nu sînt sigur la suflete. se vor eclectice sau electrice? mi se pare un text sub nivelul tău.
pentru textul : electric - poeme de iarnă dein fiecare dintre poezii sunt parti bune. doar ca autorii nu stiu ce trebuie sa taie si ce sa pastreze. iar faptul ca nimeni (a se citi majoritatea, tu si inca vreo 3 de aci sunteti ok) nu e suficient de onest sa le spuna in fata ce si cum, ajuta la formarea autosuficientei. autorii capata incredere falsa in ei, refuza sa accepte parerile altora si tot asa.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci devirgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt deNu știu cine recită, presupun că tu, oricum părerea mea este că poemul este unul bun insă recitarea este execrabilă (mă refer și la ea, pentru că, dacă ai postat-o împreună cu poemul, face parte din textul postat, nu?) Dacă tu ești cea care recită, probabil suferi de o boală cunoscută a poeților, ea se cheamă 'auto-recitare cu orice preț' și are manifestări foarte neplăcute asupra ascultătorilor cum ar fi dureri de cap, nervozitate, dorința de suicid, etc.
pentru textul : Carpe Diem deDesigur sunt mulți poeți mari care au făcut asta (Bacovia de exemplu) așa te poți considera, on the other hand, într-o companie selectă de poeți care au ținut morțiș să-și distrugă poemele recitîndu-le.
Despre text, mi se pare reușit, mai ales pauzele dintre versuri care îți oferă un fel de timp de gândire meritat, ciudat că mie tocmai respirația aia dintre pastilă și bubă nu-mi place, are ceva nashpa, probabil buba aia e buba. Parcă îmi amintesc că ești soră medicală? Pentru că dacă e așa, înțeleg, e deformație profesională. Dar atunci putea fi respirația dintre pastilă și edemul Quincke, ar fi fost și mai dramatic și mai poetic, în opinia mea.
Iar titlul e ultra-fumat.
În rest un poem bun, bravo.
Interesanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deda, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
pentru textul : excalibur deAm înțeles. Cum rămâne cu "jocurile noastre, a tuturor.."? Nu îmi pari, din ceea ce scrii, susceptibil de astfel de greșeli; ce să înțelegem de aici, Alex... Bogus?
pentru textul : Strainul Cinei dePagini