corect! clar ca nu textul, ci "exercitiul". penita..., entuziasm. ultimele doua comentarii... consum excesiv de muraturi. legatura cu Eliade te-a cam hindus in eroare. asta e. multam
în atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
mi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Remarc "se moare atunci cînd ai făcut tot" (metafora a destinului implinit) si mi se pare de mare sensibiltate versul "o noapte în care facem dragoste atunci oamenii miros a mesteacăn". Plecarea iubitei echivaleaza cu o moarte... iarasi frumos si trist. Adanci mi se par si versurile despre parinti: "părul roșu al mamei mele părul roșu al mamei tale țipătul lor de acvilă/ gușa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne țin viață./ rînjetul tatălui meu rînjetul tatălui tău mîinile lor de bărbați care pleacă/ și nu se întorc niciodată."
Da și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
Despre cum se strica un poem, bineinteles in opina mea: fetus avortat in pocalul erbaceelor. Dumnezeule! Ce pocale au erbaceele? ignoranta lunii te saruta pe gene cu buze rujate. Care fata a lunii are buze? Si mai ales rujate? sete de ocru? E Sec, demisec sau cum? gingur? Poate daca ar fi fost gingurim cu vintul de seara era mult mai tandru. Final ratat, in opinia mea. Nici la 19 ani nu scriam asa. Oricum am remarcat atitudinea ta. Presupun ca esti o clona, never mind. Poemul putea curge frumos fara ce am remarcat.
da, dau peniță, a doua pentru autor azi. dar nu pot trece peste tehnica impecabilă. cu o singură obiecțiune:
m-aș opri aici: Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi. restul e superb!
Cat de idiot pot fi incat sa nu observ metaforizarea tantarului si tristetea bufonica a poetei? As fi cel putin la fel de idiot sa intreb acum cum a intrat musca in gura in timp ce beatzi apa poeziei? Sa presupun ca route rul a perturbat zborul secsi al musculitei?
"le mousson" est "la mousson" (nom féminin Flexion: f. s. mousson; f. pl. moussons) "le cendre" est "la cendre" (nom féminin, Flexion: f. s. cendre; f. pl. cendres)
Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Nu stiu daca repetarea cuvintelor "vino", "singele" si "dragostea" face prea mult bine textului. Dimpotriva. Pare o tinguire amoroasa dar nu are fior liric. Parerea mea.
un text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
Asta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
ok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
o poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
astfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
nițeluș infantilă scriitura asta. și cam personală. probabil n-ar fi rău să încerci să scrii în așa fel încît să rămînă mai mult de o săptămînă. pentru că e posibil să poți.
s-ar putea să greșesc dar este corect „va ştii” ?
Prima impresie: designul (partea de sus, vorba lui hialin) mi se pare slabă comaparativ cu Hermeneia 1.0. În rest, însă, arată... elegant, sobru dar călduros în acelaşi timp. Referitor la funcţii - n-am apucat încă să le testez pe toate; după ce o voi face, voi reveni, poate, cu alte observaţii. Deocamdată: pe Win. Xp Sp2, cu IE7, diacriticele se văd mici. Probleme la logare (de multe ori, deşi tastezi pen name-ul si parola corect, nu le recunoaşte. Apoi, o face, te loghează, dar îţi dă mesaj de eroare. Dar acest bug era şi pe versiunea anterioară.) Există un meniu, în dreapta - cel de pe "prima pagină - care, dpdv cromatic, mi se pare supraîncărcat (roşu, albastru, negru). Sper că s-a rezolvat şi problema cu "titlul" comentariului. Hermeneia 1.0 îţi ştergea comentariul dacă uitati să pui titlul. Ca o propunere, poate subiectivă: aş fi preferat ca titlurile din meniul de sus să fie vizibile şi fără să dai click în coloana formată din acele liniuţe, pentru că nu ar mai fi necesitat învăţarea pe de rost a lor, învăţare necesară economisirii timpului petrecut în căutarea rubricii dorite.Nu cunosc foarte bine procesul de reconstrucţie al unui site, de aceea tooate observaţiile mele pot părea cârcoteli. Repet: ca aspect (minus partea de sus), ca funcţii noi, ca concept (sorry de cacofonie) mi se pare foarte ok. Felicitări şi la mai mare!
Emil eu consider ca fiind indeajuns de matur din punct de vedere literar e de ajuns ca cineva sa iti indice locurile unde, in opinia sa, textul mai poate fi imbunatatit calitativ. Dar daca insisti imi suflec mainile si dau o mana de ajutor unui coleg la nevoie:)
Aş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
ca se te mântui - un typo aici...
si, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
poate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
mi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
ca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
Dacă ceea ce ai spus în comentariu e adevărat, atunci la fel de adevărată e și concluzia. De aceea prefer penibilul relativ în locul sincerității absolute.
Te salut scurt la tâmpla tunsă la zero.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
corect! clar ca nu textul, ci "exercitiul". penita..., entuziasm. ultimele doua comentarii... consum excesiv de muraturi. legatura cu Eliade te-a cam hindus in eroare. asta e. multam
pentru textul : anti-înger deîn atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
pentru textul : despre noi demi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Remarc "se moare atunci cînd ai făcut tot" (metafora a destinului implinit) si mi se pare de mare sensibiltate versul "o noapte în care facem dragoste atunci oamenii miros a mesteacăn". Plecarea iubitei echivaleaza cu o moarte... iarasi frumos si trist. Adanci mi se par si versurile despre parinti: "părul roșu al mamei mele părul roșu al mamei tale țipătul lor de acvilă/ gușa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne țin viață./ rînjetul tatălui meu rînjetul tatălui tău mîinile lor de bărbați care pleacă/ și nu se întorc niciodată."
pentru textul : cocoon deDa și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
pentru textul : visul soldaților de plumb deDespre cum se strica un poem, bineinteles in opina mea: fetus avortat in pocalul erbaceelor. Dumnezeule! Ce pocale au erbaceele? ignoranta lunii te saruta pe gene cu buze rujate. Care fata a lunii are buze? Si mai ales rujate? sete de ocru? E Sec, demisec sau cum? gingur? Poate daca ar fi fost gingurim cu vintul de seara era mult mai tandru. Final ratat, in opinia mea. Nici la 19 ani nu scriam asa. Oricum am remarcat atitudinea ta. Presupun ca esti o clona, never mind. Poemul putea curge frumos fara ce am remarcat.
pentru textul : între două solstiții deda, dau peniță, a doua pentru autor azi. dar nu pot trece peste tehnica impecabilă. cu o singură obiecțiune:
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul dem-aș opri aici: Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi. restul e superb!
Cat de idiot pot fi incat sa nu observ metaforizarea tantarului si tristetea bufonica a poetei? As fi cel putin la fel de idiot sa intreb acum cum a intrat musca in gura in timp ce beatzi apa poeziei? Sa presupun ca route rul a perturbat zborul secsi al musculitei?
pentru textul : Amnezie de"le mousson" est "la mousson" (nom féminin Flexion: f. s. mousson; f. pl. moussons) "le cendre" est "la cendre" (nom féminin, Flexion: f. s. cendre; f. pl. cendres)
pentru textul : De anima debună idee, Ionuț! am modificat. mulțumesc pentru sugestie și comentariu.
pentru textul : tăiș dePetre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Merci de trecere şi comentariu!
pentru textul : Text cu reşou şi plastilină deNu stiu daca repetarea cuvintelor "vino", "singele" si "dragostea" face prea mult bine textului. Dimpotriva. Pare o tinguire amoroasa dar nu are fior liric. Parerea mea.
pentru textul : Peste mâinile mele deun text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
cheers!
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deNu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
pentru textul : atât de vie deAsta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
ok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
pentru textul : (meta)morfoze deo poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deastfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
pentru textul : demona (Lisa) denițeluș infantilă scriitura asta. și cam personală. probabil n-ar fi rău să încerci să scrii în așa fel încît să rămînă mai mult de o săptămînă. pentru că e posibil să poți.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee des-ar putea să greșesc dar este corect „va ştii” ?
Prima impresie: designul (partea de sus, vorba lui hialin) mi se pare slabă comaparativ cu Hermeneia 1.0. În rest, însă, arată... elegant, sobru dar călduros în acelaşi timp. Referitor la funcţii - n-am apucat încă să le testez pe toate; după ce o voi face, voi reveni, poate, cu alte observaţii. Deocamdată: pe Win. Xp Sp2, cu IE7, diacriticele se văd mici. Probleme la logare (de multe ori, deşi tastezi pen name-ul si parola corect, nu le recunoaşte. Apoi, o face, te loghează, dar îţi dă mesaj de eroare. Dar acest bug era şi pe versiunea anterioară.) Există un meniu, în dreapta - cel de pe "prima pagină - care, dpdv cromatic, mi se pare supraîncărcat (roşu, albastru, negru). Sper că s-a rezolvat şi problema cu "titlul" comentariului. Hermeneia 1.0 îţi ştergea comentariul dacă uitati să pui titlul. Ca o propunere, poate subiectivă: aş fi preferat ca titlurile din meniul de sus să fie vizibile şi fără să dai click în coloana formată din acele liniuţe, pentru că nu ar mai fi necesitat învăţarea pe de rost a lor, învăţare necesară economisirii timpului petrecut în căutarea rubricii dorite.Nu cunosc foarte bine procesul de reconstrucţie al unui site, de aceea tooate observaţiile mele pot părea cârcoteli. Repet: ca aspect (minus partea de sus), ca funcţii noi, ca concept (sorry de cacofonie) mi se pare foarte ok. Felicitări şi la mai mare!
La mulţi ani tuturor!
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deEmil eu consider ca fiind indeajuns de matur din punct de vedere literar e de ajuns ca cineva sa iti indice locurile unde, in opinia sa, textul mai poate fi imbunatatit calitativ. Dar daca insisti imi suflec mainile si dau o mana de ajutor unui coleg la nevoie:)
pentru textul : Desculț decorina, de fapt ai dreptate. primul vers a fost o inserție ulterioară. am eliminat-o. mulțumesc pentru opinie.
paul, am schimbat. nu știu dacă este în bine, dar am schimbat. nu prea sînt bun la titluri.
pentru textul : french kiss vegetal deŞi totuşi, pentru cele spus şi altele.
( pi punct es: te rog eu frumos ca păru' lu' ileana cosânzeana - scoate liniile alea "diagonale".)
pentru textul : cinema victoria deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deAş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
pentru textul : iarnă și eminescu desi mie imi fac aceleasi reprosuri. ha, ha, ha... de fapt ne cer sa fim ca in anii 60. asta cred eu. parerea mea, vorba aia....
pentru textul : V deYester, multumesc si eu te citesc.
pentru textul : Fugă deNumai de bine!
ca se te mântui - un typo aici...
pentru textul : Sonet 221 desi, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
stii culmea... melcul să plece de acasa...
pentru textul : spring time cassandra deiar primăvara mereu vine peste mine cu tăvălugul!
poate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
pentru textul : locul demi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
pentru textul : gripa deca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
Sine cera și eu, răspund
Dacă ceea ce ai spus în comentariu e adevărat, atunci la fel de adevărată e și concluzia. De aceea prefer penibilul relativ în locul sincerității absolute.
pentru textul : Poem penibil deTe salut scurt la tâmpla tunsă la zero.
Pagini