Cunosc povestea. Mi-a părut sincer rău pentru ambele poeme şi nedreaptă decizia de a se retrage şi dreptul de participare al acestui text. M-am bucurat să o recitesc pe Katia şi m-a întristat retragerea textului. Fiecare are însă sensibilitatea lui şi consider că aceasta trebuie respectată.
La bună citire!
când îți aperi un text, e bună idignarea, dacă se încadrează în limite literare.
speram să știi asta. nimeni nu vrea să citească istericale, și aici ești și tu de acord cu mine, cred. mai multă atenție, te rog.
Cel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
ce-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
aș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
Multumesc si eu de aducere-aminte.
sunt valente multiple, da, simboluri, dar si joc de rol, un ludic nemilos, mai ales, cu sinele imprastiat printre cuvinte, scuze pentru intarzierea raspunsului, multumesc, Lucian, An Nou Fericit si luminos!
My love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
lucian tu spui: "pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult." vrei sa si aduci dovezi pentru aceste afirmatii? nu de altceva dar ma intereseaza personal. cred ca este de la sine inteles de ce.
Poezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
Ottilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
Bineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
uite cum stă treaba, până una alta. am tot citit io aseară textul și zic, neah... e seară, îs un pic trist că a fost mohorâtă vremea, parcă mai avusesem și alte motive de a mă simți aiurea, zic deci: nu e de la poezie , e de la mine starea. mă , dar am citit-o și azi și iar alunec pe panta de ieri, deci mă uit afară: e soare, încă nu m-am certat cu nimeni prin casă, lucrurile au mers azi țais (perfect adică), am chef de râs, prin urmare poemul e de vină. pentru asta, că e tare molipsitor și fain, îl las să meargă pe drumul perfectibilității cu semnul meu de înfiorare. sigur am să revin la el când se strică vremea.
alma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
Alma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
Bogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
M.M.C.L., Andu, e o versificare ușoară, ca dealtfel toate textele mele. "Incornorați", vreodată , privat îți voi spune. Cât de nepotrivită e pluralizarea...din contra....respect față de valorile ce ne părăsesc; "la mișto" ar fi un sacrilegiu! Mersi pentru remarci, ca întotdeauna pertinente.
PS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
o intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
sunt de acord cu stefan. aproape ca altfel n-as fi avut incredere in impactul pe care l-a avut asupra mea. cred ca un pic curatata poate sa-si pastreze puterea de impact fara a mai provoca poticniri. incearca sa nu scrii gandindu-te la ce asteapta altii de la tine, altfel poezia capata nuante teribiliste si se simt intotdeauna. asta mi-o spun si mie, dealtfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sînt si eu un nesuferit. dar lupta cu gospodinele aciuate pe situri literare la menopauza e în van
pentru textul : sînt un nesuferit deCunosc povestea. Mi-a părut sincer rău pentru ambele poeme şi nedreaptă decizia de a se retrage şi dreptul de participare al acestui text. M-am bucurat să o recitesc pe Katia şi m-a întristat retragerea textului. Fiecare are însă sensibilitatea lui şi consider că aceasta trebuie respectată.
pentru textul : lullaby pentru zâne deLa bună citire!
când îți aperi un text, e bună idignarea, dacă se încadrează în limite literare.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele desperam să știi asta. nimeni nu vrea să citească istericale, și aici ești și tu de acord cu mine, cred. mai multă atenție, te rog.
Mie mi-au plăcut și versurile următoare, mai ales ultima expresie:
„minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos”
Nu am înțeles rostul celor patru puncte de la începutul poemului... Sunt cele patru colțuri ale camerei strâmte de hotel? :)
pentru textul : atât deCel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului decred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
pentru textul : Inside deCe chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
pentru textul : Bisectoare dece-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
pentru textul : mai bine moare un om deaș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deMultumesc si eu de aducere-aminte.
sunt valente multiple, da, simboluri, dar si joc de rol, un ludic nemilos, mai ales, cu sinele imprastiat printre cuvinte, scuze pentru intarzierea raspunsului, multumesc, Lucian, An Nou Fericit si luminos!
pentru textul : abataj pentru un casanova profan deViorel. Mulţumesc.
pentru textul : poveste de noiembrie deMy love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
pentru textul : eu te iubesc, fă deAm găsit penița. Era un fir de fân în carul cu frunze...
pentru textul : domnule Labiș delucian tu spui: "pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult." vrei sa si aduci dovezi pentru aceste afirmatii? nu de altceva dar ma intereseaza personal. cred ca este de la sine inteles de ce.
pentru textul : this is a film dePoezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
pentru textul : obsesia definițiilor II deOttilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deBineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
pentru textul : ultima lună deuite cum stă treaba, până una alta. am tot citit io aseară textul și zic, neah... e seară, îs un pic trist că a fost mohorâtă vremea, parcă mai avusesem și alte motive de a mă simți aiurea, zic deci: nu e de la poezie , e de la mine starea. mă , dar am citit-o și azi și iar alunec pe panta de ieri, deci mă uit afară: e soare, încă nu m-am certat cu nimeni prin casă, lucrurile au mers azi țais (perfect adică), am chef de râs, prin urmare poemul e de vină. pentru asta, că e tare molipsitor și fain, îl las să meargă pe drumul perfectibilității cu semnul meu de înfiorare. sigur am să revin la el când se strică vremea.
pentru textul : Bacoviană dedom'le, iată că m-a făcut cineva să rîd de-a binelea în dimineața asta. excelente domnule aalizeei!
pentru textul : turburisme dealma, numerele astea au un rost al lor. Vasazica, intai pomenesc "doi" dualitatea bine -rau, eu si sinele meu, alb si negru, daca vrei. Apoi vine o trilogie, la cei "doi' mai vine unul, care este extern de ceilalti, e latura neutra, imbinarea perfecta intre yin si yang., intre alb si negru, intre bine si rau. Dupa care din cei trei, odata echilibrate starile, se face jumatate, cealalta, care formeaza un intreg, un cerc, daca vrei, se intuieste. Si dupa ce se parcurge raul uitarii si faptura se innoieste, se contopeste si cealalta jumatate abia intuita, si astfel se ajunge la starea dintai, insa mai pur si mai nou, chiar daca, pe alocuri, ai senzatia ca locurile si starile acelea parca le-ai mai trait, intr-o tribulatie a inimii.
pentru textul : deja vu ecliptic deSa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis deTrebuie redimensionata grafica pentru ca ati iesit din pagina. Voi reveni.
pentru textul : De dragoste deAlma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
pentru textul : cișmigiu rhapsody deÎn general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deDar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
Bogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deM.M.C.L., Andu, e o versificare ușoară, ca dealtfel toate textele mele. "Incornorați", vreodată , privat îți voi spune. Cât de nepotrivită e pluralizarea...din contra....respect față de valorile ce ne părăsesc; "la mișto" ar fi un sacrilegiu! Mersi pentru remarci, ca întotdeauna pertinente.
pentru textul : Popor supus, valet la curtea lumii dePS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deo intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
pentru textul : Inspirație erotică cu o morgană demultumesc Silvia. poate reusesti sa vezi si filmuletul:). Miha, mereu aproape de mine.multumesc.
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila desunt de acord cu stefan. aproape ca altfel n-as fi avut incredere in impactul pe care l-a avut asupra mea. cred ca un pic curatata poate sa-si pastreze puterea de impact fara a mai provoca poticniri. incearca sa nu scrii gandindu-te la ce asteapta altii de la tine, altfel poezia capata nuante teribiliste si se simt intotdeauna. asta mi-o spun si mie, dealtfel.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă dePagini