e un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
imi place! dupa ce ai gasit ochelarii pamantului e simplu sa descifrezi prima si ultima strofa:) multumesc de trecere. te citesc, sa stii! doar ca sunt un ciudat cand comentez... stii tu, boala veche:)
acest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.
Cred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
... mone, admir oamenii pentru care marea este o sărbătoare, pentru care înălțarea propriilor succesiuni de speranțe și jocuri în același timp, celebreaza întinderea înspumată și verde. îmi pare mai apropiată mie ultima strofă, iar de aici sintagma "sunt tatuată cu pești". dar poate sunt eu melancolic, ca o sărbătoare fără sărbătorit, [ ascult Garbage cu piesa Milk, sunt aproape scuzabil:)]. ... poate vei schimba construcția genitivală de la sfârșitul poemului și poate altele, ai tot timpul, iar eu nu sunt în măsură să cred că ai nevoie de sfaturile mele... ... bucuros că ești pe aici...
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
Ei da, asta chiar merita o vizuala... (Era parca un videoclip de la "the feeling" cu o coasere din asta - sau de la snow patrol, of, m-am ramolit :-) Placut mult poemul acesta. Eu zic sa-i pui imaginea care trebuie si sa-l scoti de la cutiuta cu nisip Parerea mea, Andu
Un text aerisit, pe care l-am citit cu plăcere. Totuși, acea precizare de la final, adică ultimele 2 versuri, am impresia că strică imaginea întregului poem. Apoi, mi se pare mie că în prima strofă expresia „înfășurat în haine ca tutunul” e un pic cam ambiguă. Aș fi găsit poate altceva.
Se continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
a! uite-o aici! dar rămân cu aceași nelămurire a "ca o-urilor". poemul are o nuanță apătoasă, dacă pot spune astfel, prin folosirea termenilor "licărire/de apă", "flacără lichidă", "formă amfibie"..., dar își pierde această atitudine prin comparații uscate, ca acele cărți arzând sau personalizarea pădurii care gândește. nu mai înțeleg, în acest context, rostul Bibliei și titlul. cu aleasă stimă și prețuire, mircea nincu.
de curand mi*am instalat earth. plus cateva dictionare. vreo 10 link-uri despre cultura. poate fac si un IDD in domeniu. toate, pour l`amour end sacrifice dell` arte. vreau sa traiesc si sa vad lumea, trecutul, prezentul si viitorul. multumesc. cu drag, francois
bun, citit de cinci ori, influențele sunt acolo, normal, dar rezultatul e pe măsură
teribil de expresivă imaginea asta cu genunchii prin poem... și da, patriarhal!
felicitări paule în fața unui text ca ăsta mai mult n-are sens de la mine
nu aici în orice caz
o porție de realitate care te prinde. ai transcris și felul popular (regional) de a vorbi al Eleonorei, initial am crezut si eu că ai scris greșit legat titlul, sau forma "rămânea", regional spuma îngerilor mă duce cu gândul la o mare de îngeri...
Un titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
ce are acest text? intrebi.
cred ca mi-ar fi mai usor sa-ti spun ce n-are.
n-are acel inefabil care sa straneasca mintea cititorului, sau acea directete care sa-l opreasca din drum. n-are o legatura intre strofe, ideea este atat de subtire incat se destrama in desfasurare. spune-mi si tu care-i raportul de cauzalitate dintre primele trei strofe si ultima, de pilda...nu, nu cel din gandul tau, ci ala din text! incearca sa-ti inchipui ca e scrisa de mine, si sa identifici o legatura logica, acolo. mie imi scapa; ma rog, stiu ca femeile stau mai prost cu logica...
ce are in schimb? are un limbaj pe alocuri ilar, pe alocuri tautologic, pe alocuri cele doua se imbina.
hai sa o luam pe bucati:
"Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine"
hiperbola. poetul este un urias (asemeni celui din tabloul lui Goya, probabil) care strapunge bolta cereasca. sau asta i-o fi fost intentia...pentru ca, daca iti imaginezi ca "himerele palide-n cadere" subliniasa ideea de maretie, te inseli. plus ca ritmul asta saltaret si dragalas, de cuplet ori de ghicitoare, numai la maretie nu te duce cu gandul.
mai departe:
"Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine."
strofa asta e antologica, dar nu in sensul bun!
"zeu de febra ros" e ilar. ca ai vrut sa duci antropomorfismul pana la limitele lui extreme, negand infailibilitatea fata de materie a zeului, inteleg; dar modul in care ai facut-o e tare stangaci...mult mai ok era daca foloseai un biet adjectiv: bolnav. ajungea.
"demonul focos"...tautologic pana-n panzele albe, Eugen! traditia crestina asimileaza demonul ideeii de pedeapsa, de iad, de FOC. iar daca ai vrut sa sugerezi ca acel demon e patimas, iar nu merge - demonul, prin definitia sa, e o entitate a patimii, a dorintei acerbe, etc. m-am facut inteleasa?
"Cu sângele-mi sărat
în două despicat"
sange sarat? care-i relevanta? uite de ce pierzi sirul ideii, fiindca, fortat de rima, introduci niste gaselnite de-astea (cel mult hazoase) si accentul cade pe ele! stridente fiind, ochii cititorului vor ramane agatate de ele, cine sa se mai gandeasca la ce-a vrut poetul sa spuna cand prin fata ochilor inca ii danseaza samba un "demon focos" la brat cu un "zeu de febra ros"?
uite cum se putea formula ideea din cele doua strofe:
"un zeu bolnav si-un demon imi despicau sangele"
dar tu tii mortis sa-i atarni zorzoane si panglicute, ca unei Chirite la primul bal.
ma rog, e alegerea ta. dar sa nu te-astepti ca la acest bal Chirita sa dechida cadrilul...
Mulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
Dar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
e întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
Tulburatoare afirmatia din titlu. Concentratie mare de metafore ancorate pe neologisme, precum si constructia propozitiilor, invita la citire atenta cu pauze de meditatie. Te citesc cu placere si admiratie, draga stima a Europei!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
pentru textul : A doua mea copilărie deam uitat sa spun (desi initial a fost un alt titlu), titlul e "catchy"
pentru textul : (la nunta din cană, Galileea) deimi place! dupa ce ai gasit ochelarii pamantului e simplu sa descifrezi prima si ultima strofa:) multumesc de trecere. te citesc, sa stii! doar ca sunt un ciudat cand comentez... stii tu, boala veche:)
pentru textul : cuvinte de jurnal deacest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deCred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
pentru textul : nimicitor de... mone, admir oamenii pentru care marea este o sărbătoare, pentru care înălțarea propriilor succesiuni de speranțe și jocuri în același timp, celebreaza întinderea înspumată și verde. îmi pare mai apropiată mie ultima strofă, iar de aici sintagma "sunt tatuată cu pești". dar poate sunt eu melancolic, ca o sărbătoare fără sărbătorit, [ ascult Garbage cu piesa Milk, sunt aproape scuzabil:)]. ... poate vei schimba construcția genitivală de la sfârșitul poemului și poate altele, ai tot timpul, iar eu nu sunt în măsură să cred că ai nevoie de sfaturile mele... ... bucuros că ești pe aici...
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste deEi da, asta chiar merita o vizuala... (Era parca un videoclip de la "the feeling" cu o coasere din asta - sau de la snow patrol, of, m-am ramolit :-) Placut mult poemul acesta. Eu zic sa-i pui imaginea care trebuie si sa-l scoti de la cutiuta cu nisip Parerea mea, Andu
pentru textul : sînt un nasture deUn text aerisit, pe care l-am citit cu plăcere. Totuși, acea precizare de la final, adică ultimele 2 versuri, am impresia că strică imaginea întregului poem. Apoi, mi se pare mie că în prima strofă expresia „înfășurat în haine ca tutunul” e un pic cam ambiguă. Aș fi găsit poate altceva.
citit cu interes,
pentru textul : covrigi calzi deEugen.
poate explici celor ce te citesc şi ce este senyru într-un scurt eseu
pentru textul : Criza deSe continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
pentru textul : lumina dinaintea vederii dedaca este relavant pentru text pune-l in text. daca are relevanta "de sine statatoare" il poti posta separat la categoria arta
pentru textul : ieși afară javră ordinară deMie mi-a placut stilul in care e scris textul. Sunt si cateva formulari memorabile... ma intreb insa daca "gem" ul acela era de prune.
pentru textul : românia lui virgil t -I- dea! uite-o aici! dar rămân cu aceași nelămurire a "ca o-urilor". poemul are o nuanță apătoasă, dacă pot spune astfel, prin folosirea termenilor "licărire/de apă", "flacără lichidă", "formă amfibie"..., dar își pierde această atitudine prin comparații uscate, ca acele cărți arzând sau personalizarea pădurii care gândește. nu mai înțeleg, în acest context, rostul Bibliei și titlul. cu aleasă stimă și prețuire, mircea nincu.
pentru textul : cuvânt impropriu devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac dede curand mi*am instalat earth. plus cateva dictionare. vreo 10 link-uri despre cultura. poate fac si un IDD in domeniu. toate, pour l`amour end sacrifice dell` arte. vreau sa traiesc si sa vad lumea, trecutul, prezentul si viitorul. multumesc. cu drag, francois
pentru textul : Ruines de Rome deok, incerc varianta ta
pentru textul : astăzi deIoana ar trebui să încadrezi acest text la categoria Experiment/Colaj Poetic
pentru textul : Sinistraţi deExcepţională veste! Abia aştept.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deD-le Barb felicitari pentru un text percutant, frumos curgator si expresiv.
pentru textul : amintirea defain. mi-ar fi plăcut să particip. vă doresc o petrecere frumoasă. și cred că va fi frumoasă. am să reîncadrez textul.
pentru textul : Virtualia XV debun, citit de cinci ori, influențele sunt acolo, normal, dar rezultatul e pe măsură
pentru textul : pseudopatriarhale I deteribil de expresivă imaginea asta cu genunchii prin poem... și da, patriarhal!
felicitări paule în fața unui text ca ăsta mai mult n-are sens de la mine
nu aici în orice caz
Speram ca acest text sa fie recomandat.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deo porție de realitate care te prinde. ai transcris și felul popular (regional) de a vorbi al Eleonorei, initial am crezut si eu că ai scris greșit legat titlul, sau forma "rămânea", regional spuma îngerilor mă duce cu gândul la o mare de îngeri...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deUn titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă dece are acest text? intrebi.
cred ca mi-ar fi mai usor sa-ti spun ce n-are.
n-are acel inefabil care sa straneasca mintea cititorului, sau acea directete care sa-l opreasca din drum. n-are o legatura intre strofe, ideea este atat de subtire incat se destrama in desfasurare. spune-mi si tu care-i raportul de cauzalitate dintre primele trei strofe si ultima, de pilda...nu, nu cel din gandul tau, ci ala din text! incearca sa-ti inchipui ca e scrisa de mine, si sa identifici o legatura logica, acolo. mie imi scapa; ma rog, stiu ca femeile stau mai prost cu logica...
ce are in schimb? are un limbaj pe alocuri ilar, pe alocuri tautologic, pe alocuri cele doua se imbina.
hai sa o luam pe bucati:
"Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine"
hiperbola. poetul este un urias (asemeni celui din tabloul lui Goya, probabil) care strapunge bolta cereasca. sau asta i-o fi fost intentia...pentru ca, daca iti imaginezi ca "himerele palide-n cadere" subliniasa ideea de maretie, te inseli. plus ca ritmul asta saltaret si dragalas, de cuplet ori de ghicitoare, numai la maretie nu te duce cu gandul.
mai departe:
"Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine."
strofa asta e antologica, dar nu in sensul bun!
"zeu de febra ros" e ilar. ca ai vrut sa duci antropomorfismul pana la limitele lui extreme, negand infailibilitatea fata de materie a zeului, inteleg; dar modul in care ai facut-o e tare stangaci...mult mai ok era daca foloseai un biet adjectiv: bolnav. ajungea.
"demonul focos"...tautologic pana-n panzele albe, Eugen! traditia crestina asimileaza demonul ideeii de pedeapsa, de iad, de FOC. iar daca ai vrut sa sugerezi ca acel demon e patimas, iar nu merge - demonul, prin definitia sa, e o entitate a patimii, a dorintei acerbe, etc. m-am facut inteleasa?
"Cu sângele-mi sărat
în două despicat"
sange sarat? care-i relevanta? uite de ce pierzi sirul ideii, fiindca, fortat de rima, introduci niste gaselnite de-astea (cel mult hazoase) si accentul cade pe ele! stridente fiind, ochii cititorului vor ramane agatate de ele, cine sa se mai gandeasca la ce-a vrut poetul sa spuna cand prin fata ochilor inca ii danseaza samba un "demon focos" la brat cu un "zeu de febra ros"?
uite cum se putea formula ideea din cele doua strofe:
"un zeu bolnav si-un demon imi despicau sangele"
dar tu tii mortis sa-i atarni zorzoane si panglicute, ca unei Chirite la primul bal.
pentru textul : Pictat de ploi dema rog, e alegerea ta. dar sa nu te-astepti ca la acest bal Chirita sa dechida cadrilul...
Mulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
pentru textul : De-a tura-vura deDar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
un text simplu care îți rămîne puternic în memorie
pentru textul : Poem pur şi simplu dee întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
pentru textul : HeartCore deTulburatoare afirmatia din titlu. Concentratie mare de metafore ancorate pe neologisme, precum si constructia propozitiilor, invita la citire atenta cu pauze de meditatie. Te citesc cu placere si admiratie, draga stima a Europei!
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam dePagini