faci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
iata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
Cam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
inca o data te intreci pe sine in acest text. Poezia lui Poe este dementiala si proza lui deasemenea, iubindu-te cu el in aceasta lume fantomatica, ma faci sa mor de necaz dar in acelasi timp sa-i dau cezarului ce este al cezarului. Tablourile tale sunt pline de eros, situate in cadrul delimitat de gheena si dumnezeu. Sa facem dragoste intr-un cimitir, la miezul noptii si sa dansam cu mortii...
Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
am citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
M-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
Interesant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
Silviu, nu e vorba de mine, ci de cei care premiază literatura de proastă calitate. E un cerc vicios, cei premiaţi se cred poeţi şi scriu în continuare la fel de prost.
Nu e relevant, fiindcă acolo sunt doar ultimele cinci persoane logate, iar celelalte care pot fi logate de 18, 20, 24 de ore nu mai apar în listă.
Dar nu asta e așa de important.
Ai un punct în plus că accepți că textul nu e perfect. Mă temeam de sindromul de autosuficiență.
Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.
Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
Cea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
francisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
ar fi bine sa eviti repetitia lui "scot", in ultima strofa. iar "amorul" acela, venind dupa "iluzia iubirii", nu aduce niciun plus textului, poate gasesti altceva.
dar, in sfarsit, un text fara greseli de tastare! ura!
Mulţumesc pentru precizările făcute (cuvinte pe care le-am înrămat), şi, mai ales, pentru modul cum ai valorizat acest poem-rugă. E foarte interesant, şi e un feedback excelent să văd cum ai înţeles poemul, cum ţi l-ai împropriat, cum ai sinţit că a fost scris în genunchi, cum a devenit propria ta rugă şi mărturisire, cum ai rostit fiecare cuvânt...Tind să cred tot mai mult că un poem aparţine în egală măsură şi celui care îl scrie, dar şi celui care îl interpretează.
În ultimul timp mă gândesc tot mai mult dacă tot ce fac, tot ce scriu, tot ce rostesc, îl hrăneşte pe aproapele meu, dacă îl odihneşte, dacă îl poate face să aibă o tresărire de prea frumos sau o cercetare interioară...precum comentul tău. Mulţumiri!
Dragă Bobadile, nici nu credeam eu să fi scris ceva neaparat semnificativ aici dar văzînd toată încrîncenarea cu care te aruncași asupra bietului psalm îmi fac socoteală că trebuie să fi comis ceva totuși că altfel nu se explică. În ce privește cîți și cine citește pe Hermeneia nu îți fă tu probleme că le țin eu numărătoarea, așa ca la orice gospodărie care se respectă. Și nu văzui nici o cădere de popularitate sau interes, dacă ești chiar așa frămîntat de problema asta. Eu zic să te liniștești. Lucrurile merg bine, adică așa cum ar trebui să meargă. Încercăm să nu fim Mall sau mahala cum probabil că ți-ai dori tu să ne vezi. Mai bine, zic eu, pune mîna să scrii și tu ceva. Știi, e bine să critici dar cînd ajungi să faci numai asta de la o vreme începe să sune a doagă spartă și nimeni nu te mai bagă în seamă. Se zice că te ramolești. Și mie mi-ar părea rău fiindcă tu ești băiat cu talent (modest ce-i drept), dar ai ceva cînd vrei. Și e păcat să rămîi în istorie doar așa, un fel de cîrcotaș pentru care strugurii la care nu ajunge sînt totdeauna acri. Parol moncher.
Cum reușești să mă prinzi, dragă Alma! Promit să mai șlefuiesc la text. Cît despre ursul panda cu zîmbetul lui rezervat și timid (îngăduie te rog licența care se vrea de fapt un grad de comparație), ei bine, chiar despre el este vorba în text. El reprezintă intelectualul care asistă la marile provocări ale acestui început de veac retras în comoditatea unei vieți obișnuite. O discretă trimitere - subliniez fără granițe teritoriale identificabile, prin urmare cu implicații general valabile - la situația creată bunăoară în Tibet. Colonizarea populațiilor nomade a avut un impact dezastruos asupra echilibrului ecologic din regiune.Una dintre consecințe, extincția lupului de stepă care a avut la rînd efectul răspîndirii șobolanilor, ca o plagă. Restul, vezi puțin Camus, puțin Kafka, și cam asta ar fi simbolistica.
v-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
Dvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
Da, am observat de aseară că viteza e mai mare.
Spor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
Aş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
eu o sa indraznesc sa fiu limpede:
1)spatiul din subsolul textelor este destinat comentatiilor pe text. nu profetiilor, nu psihanalizei, nu socializarii. daca aveti neclaritati privind destinatia lui, cititi regulamentul locului.
2) da, putem spune ca penitele se acorda preferential, dar numai conform acestui rationament: daca eu prefer un text (repet: un text, nu un autor) il evidentiez printr-o penita. la fel procedeaza si ceilalti membri ai sitului. si la fel va indemn si pe dvs. sa faceti. cat despre acuze ca cele de mai sus, e podul plin; si toate vin de la cei care, in loc sa-si imbunatateasca prorpiul stil, mor de grija altuia.
3) editorii si directorul sitului au datoria de a muta textele considerate nesatisfacatoare ca realizare artistica in santier. chiar aceasta mutare e un semnal ca ceva nu-i bine acolo. sigur, ideal e sa primit si un comentariu justificator...dar uneori tacerea spune destule. nu credeti? ce sa spui sub un text care s-a nascut mort?
4) despre textele mele puteti vorbi in subsolul acestora.
5) asa cum si eu voi vorbi despre ale dumneavoastra, atunci cand voi considera ca am ceva de spus, in subsolul aferent lor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
faci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deiata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
pentru textul : dincolo deCam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
pentru textul : coborîrea din tablou deinca o data te intreci pe sine in acest text. Poezia lui Poe este dementiala si proza lui deasemenea, iubindu-te cu el in aceasta lume fantomatica, ma faci sa mor de necaz dar in acelasi timp sa-i dau cezarului ce este al cezarului. Tablourile tale sunt pline de eros, situate in cadrul delimitat de gheena si dumnezeu. Sa facem dragoste intr-un cimitir, la miezul noptii si sa dansam cu mortii...
pentru textul : Strigoiul acela bătrân deRevin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul deimi place mereu sa stiu ca ai trecut pe la mine, cristina
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deam citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
pentru textul : Hipertimie deM-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deVirgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
pentru textul : caut femeie deInteresant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică deSilviu, nu e vorba de mine, ci de cei care premiază literatura de proastă calitate. E un cerc vicios, cei premiaţi se cred poeţi şi scriu în continuare la fel de prost.
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? deNu e relevant, fiindcă acolo sunt doar ultimele cinci persoane logate, iar celelalte care pot fi logate de 18, 20, 24 de ore nu mai apar în listă.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deDar nu asta e așa de important.
Ai un punct în plus că accepți că textul nu e perfect. Mă temeam de sindromul de autosuficiență.
Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.
Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni deDe remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dedacă mărturisești că ești un mare păcătos... întoarce-te cu spatele... se vor găsi destui care să te aline...
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deCea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. defrancisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
pentru textul : Femme fatale dear fi bine sa eviti repetitia lui "scot", in ultima strofa. iar "amorul" acela, venind dupa "iluzia iubirii", nu aduce niciun plus textului, poate gasesti altceva.
pentru textul : nimicul dedar, in sfarsit, un text fara greseli de tastare! ura!
Mulţumesc pentru precizările făcute (cuvinte pe care le-am înrămat), şi, mai ales, pentru modul cum ai valorizat acest poem-rugă. E foarte interesant, şi e un feedback excelent să văd cum ai înţeles poemul, cum ţi l-ai împropriat, cum ai sinţit că a fost scris în genunchi, cum a devenit propria ta rugă şi mărturisire, cum ai rostit fiecare cuvânt...Tind să cred tot mai mult că un poem aparţine în egală măsură şi celui care îl scrie, dar şi celui care îl interpretează.
pentru textul : Caut un loc... deÎn ultimul timp mă gândesc tot mai mult dacă tot ce fac, tot ce scriu, tot ce rostesc, îl hrăneşte pe aproapele meu, dacă îl odihneşte, dacă îl poate face să aibă o tresărire de prea frumos sau o cercetare interioară...precum comentul tău. Mulţumiri!
Dragă Bobadile, nici nu credeam eu să fi scris ceva neaparat semnificativ aici dar văzînd toată încrîncenarea cu care te aruncași asupra bietului psalm îmi fac socoteală că trebuie să fi comis ceva totuși că altfel nu se explică. În ce privește cîți și cine citește pe Hermeneia nu îți fă tu probleme că le țin eu numărătoarea, așa ca la orice gospodărie care se respectă. Și nu văzui nici o cădere de popularitate sau interes, dacă ești chiar așa frămîntat de problema asta. Eu zic să te liniștești. Lucrurile merg bine, adică așa cum ar trebui să meargă. Încercăm să nu fim Mall sau mahala cum probabil că ți-ai dori tu să ne vezi. Mai bine, zic eu, pune mîna să scrii și tu ceva. Știi, e bine să critici dar cînd ajungi să faci numai asta de la o vreme începe să sune a doagă spartă și nimeni nu te mai bagă în seamă. Se zice că te ramolești. Și mie mi-ar părea rău fiindcă tu ești băiat cu talent (modest ce-i drept), dar ai ceva cînd vrei. Și e păcat să rămîi în istorie doar așa, un fel de cîrcotaș pentru care strugurii la care nu ajunge sînt totdeauna acri. Parol moncher.
pentru textul : psalm deCum reușești să mă prinzi, dragă Alma! Promit să mai șlefuiesc la text. Cît despre ursul panda cu zîmbetul lui rezervat și timid (îngăduie te rog licența care se vrea de fapt un grad de comparație), ei bine, chiar despre el este vorba în text. El reprezintă intelectualul care asistă la marile provocări ale acestui început de veac retras în comoditatea unei vieți obișnuite. O discretă trimitere - subliniez fără granițe teritoriale identificabile, prin urmare cu implicații general valabile - la situația creată bunăoară în Tibet. Colonizarea populațiilor nomade a avut un impact dezastruos asupra echilibrului ecologic din regiune.Una dintre consecințe, extincția lupului de stepă care a avut la rînd efectul răspîndirii șobolanilor, ca o plagă. Restul, vezi puțin Camus, puțin Kafka, și cam asta ar fi simbolistica.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deDe exemplu: "cum caste-păcătoase-n miez de noapte" nu-mi place nici mie; e si oarece cacofonie. Dar...n-am gasit altceva pana acum.
pentru textul : Da (Vinci) dev-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
pentru textul : Soarele e rotund deDvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină deDa, am observat de aseară că viteza e mai mare.
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 deSpor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
Excelent. De unde se poate trage concluzia unde ajungi daca te apuci de scris poezie.
pentru textul : mirabile dictu deAriana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
pentru textul : slăbiciuni și realități deAş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
pentru textul : șapte cai deLansarea - la librăria Cărturești, mâine, 1 august, la ora 18, dacă cineva dorește să participe
pentru textul : Apariție editorială deeu o sa indraznesc sa fiu limpede:
1)spatiul din subsolul textelor este destinat comentatiilor pe text. nu profetiilor, nu psihanalizei, nu socializarii. daca aveti neclaritati privind destinatia lui, cititi regulamentul locului.
2) da, putem spune ca penitele se acorda preferential, dar numai conform acestui rationament: daca eu prefer un text (repet: un text, nu un autor) il evidentiez printr-o penita. la fel procedeaza si ceilalti membri ai sitului. si la fel va indemn si pe dvs. sa faceti. cat despre acuze ca cele de mai sus, e podul plin; si toate vin de la cei care, in loc sa-si imbunatateasca prorpiul stil, mor de grija altuia.
3) editorii si directorul sitului au datoria de a muta textele considerate nesatisfacatoare ca realizare artistica in santier. chiar aceasta mutare e un semnal ca ceva nu-i bine acolo. sigur, ideal e sa primit si un comentariu justificator...dar uneori tacerea spune destule. nu credeti? ce sa spui sub un text care s-a nascut mort?
4) despre textele mele puteti vorbi in subsolul acestora.
5) asa cum si eu voi vorbi despre ale dumneavoastra, atunci cand voi considera ca am ceva de spus, in subsolul aferent lor.
o seara frumoasa
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III dePagini