Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.

laurentiu, multumesc pentru semnul lasat aici. da, cred ca la final reusesc sa ies din mine, se intapla ceva acolo :)

margas, două observații:
- prima, regulamentul hermeneia spune despre comentarii că trebuie:
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului

- a doua, cutuma pe hermeneia este să nu se pretindă (in limitele rezonabilului) exigențe literare sau gramaticale, tipografice, etc în ce privește comentariile. nu am făcut-o cu nimeni așa că nu o facem nici cu privire la adrian.

teama mea este că intervenția ta la adresa lui a fost provocatoare. nu îți amintesc decît că „cine seamănă vînt culege furtună” și că nu faci decît să confirmi (prin astfel de intervenții sui generis) că ai probleme de natură misandristă și poate chiar o antipatie față de adrian. dacă acesta este cazul îți recomand să îți rezolvi conflictele personale pe alte căi.
however, asta nu se vrea să sune ca un fel de politică anti-conflict. pe hermeneia nu sînt interzise sau descurajate conflictele și disputele cu real conținut literar, artistic, filosofic, etc. dar daca cineva are doar chef să joace bîza probabil că a greșit ușa.

Mi-a plăcut în mod deosebit poemul dumneavoastră, pe care l-am receptat folosind două chei: arta și totodată salvarea sufletului. Acestea se întrepătrund aici într-un îndemn metaforic reușit căruia nu îi pot decât acorda ceea ce merită. Deasemenea și în strofa întâi am găsit, fericită expresia: vopsește coaja lor invizibilă (în contextul versurilor); fină observația : jumătățile de adevăr abia sugerate nu se văd se adaugă-n cap (în legătură cu Umezește-mi așteptări pe buzele tale ) și încheierea biruitoare: totu-i ca o împotrivire la sărutul iubitei de ceară. Felicitări, mi-aș fi dorit să scriu acest poem.

cam multe calorii are meniul :)

versurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)

vad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred

Eu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...

Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.

Pina la urma o polemica faina si destul de argumentata. Merita repetat experimentul, parerea mea. Asta tinind cont de faptul ca sunt un fan declarat al lui Murphy :-) Bobadil.

"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
Am pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.

Eu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
Să fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.

dl titarenco s-a grabit sa ma acuze ca nu respect regulamentul inainte de a-si verifica emailul. se pare ca pt unii trebuie sa existe circumstante atenuante iar pentru altii, nu. sunteti ridicoli. am apreciat de asemeni eleganta cu are ai raspuns comentariului meu. am apreciat mult toate gesturile voastre pana azi. nu ma victimizez. sunt oripilata. si nu e prima data. apreciind atat de mult eforturile ambelor parti, rog de pe acum sa mi se inchida definitiv contul pe siteul dumneavoastra. timpul va confirma cat de importanti suntem unii si altii. tie, emiemi succes. eu plec pe drumul meu. cam asta-i. voi trimite un email oficial pentru a mi se inchide contul. chiar nu mai are rost sa continuam. detest circul ieftin și am nevoie de energie. iti multumesc ca ai gasit amabilitatea de a ura succes in concert si ca te-ai abtinut de la comentarii rautacioase. nu iti vorbesc de morala, nici nu ti tin predici. nu ai cum sa intelegi atmosfera dinaintea unui concert. poti doar sa invidezi aceasta stare de gratie a firii. eu nici macar nu sunt artist, nici mare, incerc sa fiu doar un om si sa-mi gasesc locul. pace tie.

Așa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?

Fara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez: Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.