puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
dar limbajul e voit asa arhaic!
iar balamalele de articulare chiar de persuasiune vin sa aduca une penitence d'apres, meme a l'avance
nu e un text de constructie, e viu exact unde il vedeti mort
ia ganditi-va la comparatia aia nu ca procedeu de stil ci ca iluminare+disperare
undeva trebuie sa facem saritura la fiinta
kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.
Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
cred că „însuși” din penultima strofă a vrut să fie „însăși” nu știu de ce dar poate că aș fi renunțat la ultima strofă sau aș fi scris altceva mai puțin previzibil
Ce pot să spun mai mult decât îți mulțumesc pentu aceste cuvinte de mare valoare , oricum sunt încântat de prezența ta. Te mai aștept sigur cu drag Djamal
eu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
mulțumesc Viorel, așa cum spuneam în comentariul precedent (care a fost editat înainte că să văd comentariul tău), este un text ceva mai vechi dar care nu a fost postat niciodată pe acest site. din cînd în cînd îmi mai aduc textele să le am și aici. textul are o anumită semnificație pentru mine. mă bucur că, în ciuda faptului că nu te entuziasmezi ușor, povestea borangicului înflorit a reușit să o facă.
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
"este ocascadă" ??
cezar, nu esti nici roata si nici de rezerva. problema este ca nu cred ca cineva dintre noi cunoaste limba Quechua ca sa valideze corectitudinea unui astfel de text. probabil ar trebui sa te orientezi catre limbi mai accesibile. dar poate si peste asta s-ar putea trece daca textul ar avea vreo valoare literara. nu are. are insa greseli de tiparire, de genul celei mentionate de mine mai sus.
in ce priveste contul tau, este suficient sa trimiti o cerere pe adresa de oficiu. nu se fac astfel de cereri in comentarii.
iertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
Cristina, am citit-o si eu cu voce tare, şi-ţi dau drepate. Mulţam!
D-le Dinu,
0. La v'o 36 de versuri lungi, nu e mult.
1. a posta nu este egal cu a scrie. Eu postez rar. De scris, scriu des. Public ce cred că merită. Şi dacă ar proceda toţi la fel, literatura virtuală ar fi puţin, puţin mai curată.
2. Încerc să impresionez? Păi rolul poeziei este de a impresiona (!), domnule.
În concluzie, d-voastră comentaţi prea des la cât de prost o faceţi.
ei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
romînia e ceva la fel de artificial ca iugoslavia. și dacă nu vor să se despartă, măcar autonomie ar trebui să-și ia cele zece regiuni istorice (bucovina, moldova, dobrogea, muntenia, oltenia, banat, crișana, maramureș, ardeal, ținutul secuiesc). europa de sud-est e prea coruptă ca să mai dea înainte un stat centralizat. de taxele noastre trebuie să ne ocupăm noi, la nivel regional. bucureștiul mănîncă singurel 25% din bugetul țării, și produce 14%... e o mică mare diferență și noi, provincia, prea sîntem luați de fraieri
o lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
Mircea, este un pas spre o prietenie de durată. doar că eu sunt mai tânăr. Vald, îmi plac verbele tale, au farmecul prospețimii unei autostrăzi neterminate din cauza licorilor, cât despre rampă și palier cred că sunt prea tehnice pentru a nu le confunda cu un permis întins la control. per total, ai de la mine un zâmbet prietenos.
Andu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
Dar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
"în acest incest al zilelor care nu ne mai iartă" iata sfirsitul inceputului, unde, sfisiati de "dintii cerului" se prabusesc cei ce isi uita crisalida mirajelor intre Lumina si Intuneric, Nastere si Moarte... cred ca e un poem in care reusesti sa ne surprinzi prin forta sentimentelor ce-o depaseste pe cea a imaginilor. "chrysolit" e crisolit in romaneste, sau chrysolite. licenta poetica?
am schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
si aici, desigur, cu multumiri.
saptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
Va multumesc de trecere comentarii si "distinctii" ! Bobadil voi inlocui veteran cu suveran. Legat de versul final trebuie sa aduc o varianta care sa respecte ritmul, dati-mi putin timp sa mai intreb si sa ma mai documentez. Montecristo o sucesiune "nu, nu" imi pare ca aduce un efect sonor nedorit. As prefera sa evit asta ! Dedal... ati remarcat corect. Nu este sonet este un hibrid sonet rondel. Eu l-am numit "sorondet". Am postat pe hermeneia textul "Boicot" ( http://www.hermeneia.com/poezie/3903 ) care are aceeasi structura. Incluzand rondelul, versul 13 are acelasi rol de refren si nu-l voi schimba. Parerea mea este ca la rondeluri, daca dupa versul refren, ultim, apare inca un vers care sa puna sub semnul intrebarii ideea precedentului se creaza un alt efect (sper pozitiv). Voi posta in curand in aceeasi nota "Acrobat". Multumesc, Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
pentru textul : Art Nouveau dedar limbajul e voit asa arhaic!
pentru textul : Punct culminant deiar balamalele de articulare chiar de persuasiune vin sa aduca une penitence d'apres, meme a l'avance
nu e un text de constructie, e viu exact unde il vedeti mort
ia ganditi-va la comparatia aia nu ca procedeu de stil ci ca iluminare+disperare
undeva trebuie sa facem saritura la fiinta
kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.
pentru textul : memento II deTextul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
pentru textul : românia perfect II deimagini frumoase, alăturate eterogen și aleator.
pentru textul : 15 făurar decred că „însuși” din penultima strofă a vrut să fie „însăși” nu știu de ce dar poate că aș fi renunțat la ultima strofă sau aș fi scris altceva mai puțin previzibil
pentru textul : Aleargă Alis deTextul mi se pare o tentativa de epatare, care, ca cele mai multe astfel de tentative, pica in capcana ermeticului.
"Ce i se perfira secular în barba
Oxigenată în fiecare secundă
Din celestul lui ceas"
pompos si inutil...
ialin
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deCe pot să spun mai mult decât îți mulțumesc pentu aceste cuvinte de mare valoare , oricum sunt încântat de prezența ta. Te mai aștept sigur cu drag Djamal
pentru textul : Scoarța bobului de grâu deeu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
pentru textul : mâna lui rezema liniștea demulțumesc Viorel, așa cum spuneam în comentariul precedent (care a fost editat înainte că să văd comentariul tău), este un text ceva mai vechi dar care nu a fost postat niciodată pe acest site. din cînd în cînd îmi mai aduc textele să le am și aici. textul are o anumită semnificație pentru mine. mă bucur că, în ciuda faptului că nu te entuziasmezi ușor, povestea borangicului înflorit a reușit să o facă.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Ela, imi place metamorfoza.:) exercitiul ludic. si spatiile deschise. si piranha.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată de"este ocascadă" ??
pentru textul : Muzica andină (traducere din Quechua) decezar, nu esti nici roata si nici de rezerva. problema este ca nu cred ca cineva dintre noi cunoaste limba Quechua ca sa valideze corectitudinea unui astfel de text. probabil ar trebui sa te orientezi catre limbi mai accesibile. dar poate si peste asta s-ar putea trece daca textul ar avea vreo valoare literara. nu are. are insa greseli de tiparire, de genul celei mentionate de mine mai sus.
in ce priveste contul tau, este suficient sa trimiti o cerere pe adresa de oficiu. nu se fac astfel de cereri in comentarii.
iertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
pentru textul : Scrum XXIII descuză-mă! Cu gândul că nu trebuie să-l uit pe Andrei Velea, am produs un lapsus.
Îți mulțumesc Adrian. Îți mărturisesc că urmăresc în mod constant scrisul tău, care îmi place din ce în ce mai mult.
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 deCristina, am citit-o si eu cu voce tare, şi-ţi dau drepate. Mulţam!
D-le Dinu,
0. La v'o 36 de versuri lungi, nu e mult.
1. a posta nu este egal cu a scrie. Eu postez rar. De scris, scriu des. Public ce cred că merită. Şi dacă ar proceda toţi la fel, literatura virtuală ar fi puţin, puţin mai curată.
2. Încerc să impresionez? Păi rolul poeziei este de a impresiona (!), domnule.
În concluzie, d-voastră comentaţi prea des la cât de prost o faceţi.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deam uitat un semn de prețuire.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
pentru textul : despre închideri deromînia e ceva la fel de artificial ca iugoslavia. și dacă nu vor să se despartă, măcar autonomie ar trebui să-și ia cele zece regiuni istorice (bucovina, moldova, dobrogea, muntenia, oltenia, banat, crișana, maramureș, ardeal, ținutul secuiesc). europa de sud-est e prea coruptă ca să mai dea înainte un stat centralizat. de taxele noastre trebuie să ne ocupăm noi, la nivel regional. bucureștiul mănîncă singurel 25% din bugetul țării, și produce 14%... e o mică mare diferență și noi, provincia, prea sîntem luați de fraieri
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deinteresante si placute aceste panse-uri. mie mi-au placut cel mai mult "tacerea" si "regretul".
pentru textul : Stări de un vers deda, mersi, Maria.
pentru textul : podul lui procust deo lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
pentru textul : ura lui deMircea, este un pas spre o prietenie de durată. doar că eu sunt mai tânăr. Vald, îmi plac verbele tale, au farmecul prospețimii unei autostrăzi neterminate din cauza licorilor, cât despre rampă și palier cred că sunt prea tehnice pentru a nu le confunda cu un permis întins la control. per total, ai de la mine un zâmbet prietenos.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deAndu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
pentru textul : Haiku deDar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
"în acest incest al zilelor care nu ne mai iartă" iata sfirsitul inceputului, unde, sfisiati de "dintii cerului" se prabusesc cei ce isi uita crisalida mirajelor intre Lumina si Intuneric, Nastere si Moarte... cred ca e un poem in care reusesti sa ne surprinzi prin forta sentimentelor ce-o depaseste pe cea a imaginilor. "chrysolit" e crisolit in romaneste, sau chrysolite. licenta poetica?
pentru textul : triad curse deam schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
pentru textul : geometrii relative desi aici, desigur, cu multumiri.
saptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deEcaterina, încearcă așa:
pentru textul : seară de iulie în sat deVa multumesc de trecere comentarii si "distinctii" ! Bobadil voi inlocui veteran cu suveran. Legat de versul final trebuie sa aduc o varianta care sa respecte ritmul, dati-mi putin timp sa mai intreb si sa ma mai documentez. Montecristo o sucesiune "nu, nu" imi pare ca aduce un efect sonor nedorit. As prefera sa evit asta ! Dedal... ati remarcat corect. Nu este sonet este un hibrid sonet rondel. Eu l-am numit "sorondet". Am postat pe hermeneia textul "Boicot" ( http://www.hermeneia.com/poezie/3903 ) care are aceeasi structura. Incluzand rondelul, versul 13 are acelasi rol de refren si nu-l voi schimba. Parerea mea este ca la rondeluri, daca dupa versul refren, ultim, apare inca un vers care sa puna sub semnul intrebarii ideea precedentului se creaza un alt efect (sper pozitiv). Voi posta in curand in aceeasi nota "Acrobat". Multumesc, Ialin
pentru textul : Ecran de"îmi pâlpâie în tâmplă ultimul condor. ascult.../...lumea este o grămadă de vreascuri", pentru asta am făcut popas.
pentru textul : domino dePagini