aș atrage atenția asupra celor două traiecte pe care se constituie relația dintre text și postulatul estetic: ordinea verticală moderatoare a divinului (sa fie inversat?) și cea orizontală a umanului eliptic și a prosternării. remarc eleganța și oglinda verticală. un experiment reușit pe deplin.
recunosc, nu am citit decat inceputul si sfarsitul (si pe sarite pe alocuri :D), insa textul de fata nu prea mi se pare sa aduce a povestire. se apropie mai degraba de sketch-urile (multe dintre ele de prost gust) care sunt difuzate destul de des la teve in ultima vreme. asa ca - fara a fi rautacios - nu stiu in ce masura ar putea fi apreciat pe un site de (mai mult sau mai putin) literatura. cu prietenie, Sorin Ift.
Ca sa precizam lucrurile. 1. Am semnalat, din start, articolul lui Rorty pe baza caruia am scris eseul. Asa ca scuza dumitale cum ca nu am pus intre ghilimele la ce am preluat este, ca sa ma exprim eufemistic, superflua. 2. Am postat textul lui Rorty pentru ca, dumneata, sa poti verifica ce afirmi, inainte de a afirma ceva. 3. Aluzia dumitale cel putin ignobila ("nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici") - ca sa nu zic altfel - la anumite "relatii oculte" cu....s.a.m.d nu face decat sa te descalifice definitiv. 4. Si acum, o marturisire personala, cred (in sufletul meu) ca sunt de mii de ori mai religios (si ortodox crestin si asta nu citand tot soiul de "citate" din Scripturi pe care, te asigur, ca le-am citit si, sper, ca le-am si inteles, atat in spiritul cat si in litera lor, ci pe baza anumitor experiente personale, dincolo de cuvinte) decat altii. Dar asta nu ma face sa-mi pierd cumpatul si sa nu accept si alte puncte de vedera intr-o discutie civilizata. Astept discutia cu dumneata, de data asta chiar civilizata, pe marginea textului lui Rorty pe care, singur recunosti ca nu ai avut minima obligatie (sa-i zic morala) sa-l consulti (oricand puteai sa dai un search pe google si sa-l gasesti, chiar daca nu mai era la adresa indicata de subsemnatul atunci cand am scris eseul). Si nu sa recurgi la cele de genul "nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații". 5. Reiterez solicitarea conducerii Hermenei de suspendare a contului dumitale, in masura in care nu vei da un raspuns credibil la obiectiile mele si vei continua cu niste derefulari de care nu este nimeni vinovat ca le ai. Si care, chiar cred, ca nu prea intereseaza pe nimeni altcineva decat pe propria dumitale persona; ca nu pot vorbi de "sine" care e cu totul altceva decat "persoana", "eu-l" ("ego-ul") etc. de care tot vorbeste psihologia, "Sinele" asta pe care nu se poate pune mana, dar - cu certitudine - exista (cel putin pentru mine).
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
Aleks, mi-au plăcut stelelelelele de lapte. și, pentru că în noaptea aceasta pe cerul orașului meu nu sunt stele, decât nori mari de ploaie, mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău. - la versul 5, în locul tău, m-aș gândi la altceva. (nu prea îmi place cum sună la marginea trupului) - am remarcat versurile din paranteză. le voi ține minte toată viața. Madim
Fiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
pentru mine a căzut bine această lepădare a majusculelor țipătoare din titlu. sau mai bine zis trecerea la un substrantiv comun a crăciunului. pentru că este comun, al nostru al tuturor. nu m-a deranjat semnătura. e firească. chiar nu văd contrastul, pentru că îmi place să cred că îl știu pe Virgil... astfel, mulțumesc de urare! a fost deosebit de frumos! Bancul cred că era menit să destindă atmosfera...
hm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
cuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
Emiliane, prin lejeritatea exprimarii si prin evocarile pline de fantezie m-ai dus cu gandul la copilarie... felicitari si pentru alegerea subtitlului, este foarte potrivit... pe scurt, mi-a placut te citesc cu placere petre
Nebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
Însingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
Precizarea ta a apărut înaintea comentariului meu, pe care tocmai îl redactam. Dacă e vorba pe-așa, plec și singur! Dar să știi un lucru: eu am polemizat, în presa scrisă, cu Nicolae Manolescu și cu alți autori de prim-plan, e drept, cum s-a remarcat (tot în presa scrisă), într-un mod decis, dar fără bâtă sau halebardă. N-am fost persecutat pentru asta. După cum nici textele mele ironice la adresa actualului Președinte al României n-au adus, bunăoară, fulgere de Zeus (traduse în suprimarea finanțării) asupra revistei "Litere". Dar să primesc cartonașul galben sau chiar cartonașul roșu pentru că am pus la punct un impostor obraznic, asta ar fi chiar culmea! Pentru așa ceva m-aș muta din România! Dar de pe Hermeneia!
Tres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
Poemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
cam lamentabil finalul acesta cu "NOI, cei care suntem poezia universului." Dar la fel de vetuste mi se par solutiile estetice: "suspinele generațiilor apuse," "sclipirea de diamant a zâmbetelor" " îmbrățișarea uimitoare a primului sărut," "ceasurile de veghe asupra întâiului născut" Text de liceu dupa parerea mea.
Scrisorile lui Vlad Turburea plac femeilor, în mod special, pentru că elementul iubirii la autor este femeia. Şi cum femeia este dornică să afle cât mai multe despre ea, de la un el, iată că există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo. Ea, ca simbol ori ba, vrea să ştie cât mai multe despre ea, (deşi le ştie!) să i se spună verzi şi uscate, multe, multe laude, chiar şi minciuni dar ea să fie cea mai frumoasă şi cea mai bună din lume, cea mai importantă din univers, şi iată, există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo . Puţini scriitori slăvesc în chip atât de tandru această fiinţă. Sfera imaginarului este la limita dintre imposibil şi ideal, dacă idealul are formă, atunci femeia lui Vlad Turburea are formă, dacă imposibilul îl putem percepe ca obiect, ca palpabil, atunci imposibilul lui Vlad Turburea este posibil. Ruşinos este momentul în care cititorul este surprins cu veioza aprinsă sub plapumă. Exact, este vorba tot despre ea, ea surprinsă cu veioza aprinsă sub plapumă în drum spre Okinawa, cum altfel. Vin cu un exemplu, la întâmplare, din scrisoarea drumului spre Okinawa: “îmi amintesc draga mea. de fapt erai bolnavă şi te-am dus în braţe pînă la poartă. să-mi laşi mîna ta sub rochiţă între genunchi acolo e locul ei.”
“Acolo e locul ei”, locul Ei aşezat, nimic urât, vulgar, toată delicateţea exprimării rochiţei, genunchiului ei, acolo e locul EI. Autorul se pare că este un bun cunoscător al psihicului feminin, altfel de ce ar minţi atât de frumos. Retoric, nu? Dar femeilor, tocmai ce am spus, le place uneori minciunea dacă vine spre folosul ei şi nu ar fi o minciună decât de faţadă pentru că, de fapt, fără să ştie, un el, ajută partea sentimentală a lucrurilor să creeze frumosul şi înălţătorul în femeie. O minciună cu folos.
Nu ai ce reproşa unui astfel de text. Poate doar virgula să fie pusă în anumite locuri, pentru o mai bună omogenizare a frazei, dar sunt un cititor femeie, deci trebuie să cârcotesc.
Glumă ori nu,
Vlad Turburea, sper să ajung suficient de mare încât să pot, să-mi permit, să-ţi fac o cronică la scrisorile astea.
Râd/Lângă peniţă/E o periniţă/Cine va da de Ea/Acolo se va îmbăta.
Buna ziua ! Nu sunt de mult timp pe hermeneia, insa cred ca mi-am format o parere despre cum este acest site comparative cu celelalte. E absolut firesc, in circumstantele date, ca editorii/moderatorii sa fie considerati personaje negative. Mie imi pare o masura extrema. Nu prea vad legatura intre a scrie si a incerca sa indrepti pe cineva atunci cand comite o eroare. Comentariile pe care le-am primit de la dumneavoastra au fost pe text, au fost intemeiate si atunci cand cineva are o anumita opinie despre un text mi se pare normal ca eu sa vad cum scrie si cum gandeste acel cineva. Exact asta este ideea, ca inainte de editor/moderator sunteti o persoana care scrie . Si fara a scrie, acele "calitati"(titluri) sunt nule. As fi conceput viceversa... a renunta la moderare pentru un numar de luni, dar asa...mi se pare total lipsit de sens. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...are dreptate Andu, Virgil!
pentru textul : bronzul orologiilor deaș atrage atenția asupra celor două traiecte pe care se constituie relația dintre text și postulatul estetic: ordinea verticală moderatoare a divinului (sa fie inversat?) și cea orizontală a umanului eliptic și a prosternării. remarc eleganța și oglinda verticală. un experiment reușit pe deplin.
pentru textul : crucile derecunosc, nu am citit decat inceputul si sfarsitul (si pe sarite pe alocuri :D), insa textul de fata nu prea mi se pare sa aduce a povestire. se apropie mai degraba de sketch-urile (multe dintre ele de prost gust) care sunt difuzate destul de des la teve in ultima vreme. asa ca - fara a fi rautacios - nu stiu in ce masura ar putea fi apreciat pe un site de (mai mult sau mai putin) literatura. cu prietenie, Sorin Ift.
pentru textul : La coada televizorului deCa sa precizam lucrurile. 1. Am semnalat, din start, articolul lui Rorty pe baza caruia am scris eseul. Asa ca scuza dumitale cum ca nu am pus intre ghilimele la ce am preluat este, ca sa ma exprim eufemistic, superflua. 2. Am postat textul lui Rorty pentru ca, dumneata, sa poti verifica ce afirmi, inainte de a afirma ceva. 3. Aluzia dumitale cel putin ignobila ("nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici") - ca sa nu zic altfel - la anumite "relatii oculte" cu....s.a.m.d nu face decat sa te descalifice definitiv. 4. Si acum, o marturisire personala, cred (in sufletul meu) ca sunt de mii de ori mai religios (si ortodox crestin si asta nu citand tot soiul de "citate" din Scripturi pe care, te asigur, ca le-am citit si, sper, ca le-am si inteles, atat in spiritul cat si in litera lor, ci pe baza anumitor experiente personale, dincolo de cuvinte) decat altii. Dar asta nu ma face sa-mi pierd cumpatul si sa nu accept si alte puncte de vedera intr-o discutie civilizata. Astept discutia cu dumneata, de data asta chiar civilizata, pe marginea textului lui Rorty pe care, singur recunosti ca nu ai avut minima obligatie (sa-i zic morala) sa-l consulti (oricand puteai sa dai un search pe google si sa-l gasesti, chiar daca nu mai era la adresa indicata de subsemnatul atunci cand am scris eseul). Si nu sa recurgi la cele de genul "nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații". 5. Reiterez solicitarea conducerii Hermenei de suspendare a contului dumitale, in masura in care nu vei da un raspuns credibil la obiectiile mele si vei continua cu niste derefulari de care nu este nimeni vinovat ca le ai. Si care, chiar cred, ca nu prea intereseaza pe nimeni altcineva decat pe propria dumitale persona; ca nu pot vorbi de "sine" care e cu totul altceva decat "persoana", "eu-l" ("ego-ul") etc. de care tot vorbeste psihologia, "Sinele" asta pe care nu se poate pune mana, dar - cu certitudine - exista (cel putin pentru mine).
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deVirgil,
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
Cu sinceritate,
pentru textul : ieri am aflat că oamenii cu părul blond ucid deAleks, mi-au plăcut stelelelelele de lapte. și, pentru că în noaptea aceasta pe cerul orașului meu nu sunt stele, decât nori mari de ploaie, mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău. - la versul 5, în locul tău, m-aș gândi la altceva. (nu prea îmi place cum sună la marginea trupului) - am remarcat versurile din paranteză. le voi ține minte toată viața. Madim
pentru textul : stele de lapte deFiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre depentru mine a căzut bine această lepădare a majusculelor țipătoare din titlu. sau mai bine zis trecerea la un substrantiv comun a crăciunului. pentru că este comun, al nostru al tuturor. nu m-a deranjat semnătura. e firească. chiar nu văd contrastul, pentru că îmi place să cred că îl știu pe Virgil... astfel, mulțumesc de urare! a fost deosebit de frumos! Bancul cred că era menit să destindă atmosfera...
pentru textul : crăciun fericit - 2011 demi-a placut mai putin. poate din cauza "stropilor de natura" care mi-au intrat in ochi de cum am deschis pagina.
pentru textul : Domnul Ghecev - răsfăţatul sorţii dehm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
pentru textul : de fapt sîntem deO poezie energică, scrisă în vers alb.
pentru textul : sinus de inimă ded-le Teodoriu
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva demulțumesc Adrian. Poate le poti pune intr-un articol si aici. Ma bucur sa va vad macar pe cei pe care nu v-am intilnit niciodata.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi decuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
pentru textul : lonesome deEmiliane, prin lejeritatea exprimarii si prin evocarile pline de fantezie m-ai dus cu gandul la copilarie... felicitari si pentru alegerea subtitlului, este foarte potrivit... pe scurt, mi-a placut te citesc cu placere petre
pentru textul : recamierul devino. mi-a vorbit despre tine. te asteptam.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deNebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deÎnsingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
Precizarea ta a apărut înaintea comentariului meu, pe care tocmai îl redactam. Dacă e vorba pe-așa, plec și singur! Dar să știi un lucru: eu am polemizat, în presa scrisă, cu Nicolae Manolescu și cu alți autori de prim-plan, e drept, cum s-a remarcat (tot în presa scrisă), într-un mod decis, dar fără bâtă sau halebardă. N-am fost persecutat pentru asta. După cum nici textele mele ironice la adresa actualului Președinte al României n-au adus, bunăoară, fulgere de Zeus (traduse în suprimarea finanțării) asupra revistei "Litere". Dar să primesc cartonașul galben sau chiar cartonașul roșu pentru că am pus la punct un impostor obraznic, asta ar fi chiar culmea! Pentru așa ceva m-aș muta din România! Dar de pe Hermeneia!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deTres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
pentru textul : La bastide des vagues devin cu o varianta mai sintetica a primei strofe:
când eram tineri
vorbeam şoptit abia mişcându-ne buzele
pline de rouă
erau atât de aproape că ştiau trăi fără
vorbe
imi cer iertate versurilor pe care le-am dat deoparte.
pentru textul : agnozie decred ca este un haiku reusit. paradoxala aceasta aceasta idee a rugii pentru ploaie in imaginea florii soarelui care in fapt nu "cauta" de fapt norii
pentru textul : Haiku dePoemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
pentru textul : Cuvinte în repetiție decam lamentabil finalul acesta cu "NOI, cei care suntem poezia universului." Dar la fel de vetuste mi se par solutiile estetice: "suspinele generațiilor apuse," "sclipirea de diamant a zâmbetelor" " îmbrățișarea uimitoare a primului sărut," "ceasurile de veghe asupra întâiului născut" Text de liceu dupa parerea mea.
pentru textul : De-a Dumnezeu… deScrisorile lui Vlad Turburea plac femeilor, în mod special, pentru că elementul iubirii la autor este femeia. Şi cum femeia este dornică să afle cât mai multe despre ea, de la un el, iată că există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo. Ea, ca simbol ori ba, vrea să ştie cât mai multe despre ea, (deşi le ştie!) să i se spună verzi şi uscate, multe, multe laude, chiar şi minciuni dar ea să fie cea mai frumoasă şi cea mai bună din lume, cea mai importantă din univers, şi iată, există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo . Puţini scriitori slăvesc în chip atât de tandru această fiinţă. Sfera imaginarului este la limita dintre imposibil şi ideal, dacă idealul are formă, atunci femeia lui Vlad Turburea are formă, dacă imposibilul îl putem percepe ca obiect, ca palpabil, atunci imposibilul lui Vlad Turburea este posibil. Ruşinos este momentul în care cititorul este surprins cu veioza aprinsă sub plapumă. Exact, este vorba tot despre ea, ea surprinsă cu veioza aprinsă sub plapumă în drum spre Okinawa, cum altfel. Vin cu un exemplu, la întâmplare, din scrisoarea drumului spre Okinawa: “îmi amintesc draga mea. de fapt erai bolnavă şi te-am dus în braţe pînă la poartă. să-mi laşi mîna ta sub rochiţă între genunchi acolo e locul ei.”
“Acolo e locul ei”, locul Ei aşezat, nimic urât, vulgar, toată delicateţea exprimării rochiţei, genunchiului ei, acolo e locul EI. Autorul se pare că este un bun cunoscător al psihicului feminin, altfel de ce ar minţi atât de frumos. Retoric, nu? Dar femeilor, tocmai ce am spus, le place uneori minciunea dacă vine spre folosul ei şi nu ar fi o minciună decât de faţadă pentru că, de fapt, fără să ştie, un el, ajută partea sentimentală a lucrurilor să creeze frumosul şi înălţătorul în femeie. O minciună cu folos.
Nu ai ce reproşa unui astfel de text. Poate doar virgula să fie pusă în anumite locuri, pentru o mai bună omogenizare a frazei, dar sunt un cititor femeie, deci trebuie să cârcotesc.
Glumă ori nu,
pentru textul : drumul spre Okinawa deVlad Turburea, sper să ajung suficient de mare încât să pot, să-mi permit, să-ţi fac o cronică la scrisorile astea.
Râd/Lângă peniţă/E o periniţă/Cine va da de Ea/Acolo se va îmbăta.
daca tu consideri versul alb proza in versuri, atunci, ovYus, iti multumesc pentru delicatul tau comentariu.
pentru textul : Despre Cezara deerata: o poezie delicată în care te redescopăr treptat prin eșafodajul discret de metafore bine construite precum o cetate a semnelor însingurate.
pentru textul : pietrele Annei deŞi mie mi-au plăcut unele fragmente aici, dar cel mai mult am apreciat sugestia. Se pare că ati făcut un progres din acest pdv, d-le Dinu.
"între felii pun litera h de la haine
haina e o fereastră între aer şi nud/
ca o
furtună în ceainic femeia pe care o
lipeşti de buzele tale şi pleoapele tac"
Cred că "sala" ar putea lipsi din "sala de maternitate", adică
"în maternitate
pentru textul : in extremis deun cuvânt se naşte..." etc.
Buna ziua ! Nu sunt de mult timp pe hermeneia, insa cred ca mi-am format o parere despre cum este acest site comparative cu celelalte. E absolut firesc, in circumstantele date, ca editorii/moderatorii sa fie considerati personaje negative. Mie imi pare o masura extrema. Nu prea vad legatura intre a scrie si a incerca sa indrepti pe cineva atunci cand comite o eroare. Comentariile pe care le-am primit de la dumneavoastra au fost pe text, au fost intemeiate si atunci cand cineva are o anumita opinie despre un text mi se pare normal ca eu sa vad cum scrie si cum gandeste acel cineva. Exact asta este ideea, ca inainte de editor/moderator sunteti o persoana care scrie . Si fara a scrie, acele "calitati"(titluri) sunt nule. As fi conceput viceversa... a renunta la moderare pentru un numar de luni, dar asa...mi se pare total lipsit de sens. Ialin
pentru textul : Moderator pe hermeneia deEu am înțeles foarte bine ce ați spus și cred că și dumneavoastră ați înțeles ce am spus eu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deTu ai imbatranit si eu ma-m ramolit di tat! Despre ce ziceai ca-ti "iesea" de mai mult ori pe zi? Ca eu am uitat.
pentru textul : absalor dePagini