tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
Eu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
Să fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
Matei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
Efectul pe care probabil l-a intentionat insasi autoarea e acela de decupaje. Un poem modern cu mesaje filosofice iar ca stil cu accente dadaiste. Un reusit colaj poetic. Ceea ce apreciez in mod deosebit la tine, Marina, e varietatea artistica. Violeta
Sixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
e interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
O întrupare delicată a sentimentului unei frumoase zile de toamnă; remarc, din nou, stilul elegant, lipsit de stridențe al discursului poetic, specific scierilor tale și modul în care reușești să induci cititorului trăirile pe care le furi clipei, în instantanee finisate cu migala unui bijutier.
Pentru o zi minunat de frumoasă!
Îți doresc de asemnea cât mai multe succese și mulți ani fericiți!
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
cami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
Virgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
Sper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
Alba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
am citit-o când avea 2 citiri după postare şi o citesc acum când are 175 de citiri şi 3 peniţe. nu ştiu ce este deosebit aici. nu înţeleg entuziasmul unor comentatori şi ploconul care i se aduce. un text obişnuit, nimic mai mult. şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...
" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea.
lipsa simtului umorului????????? stii cum se numeste ce faci tu acum Cristina in limba engleza? "backpedaling", care se defineste printre altele cu "a te retrage dintr-o pozitie de atitudine". Formularile tale nu au fost glume. Mi se pare jenant (si daca ai fi fost barbat as fi spus necavalereste) sa dai bir cu fugitii. Dar asta e. Expresii precum "acuma, eu stiu ca orice articol, afirmatie, text, fiind publice si care jignesc religia, etnia sau chiar omul ca persoana fizica, sunt pasibile de pedepse penale, mai grav cand e vorba de un stat, tara, religie. " sau "Eu nu-l dau in judecata pe nicodem ca mi-a jignit ortodoxismul romanesc strabun" sint absolut orice dar nu glume la care noi probabil ar fi trebuit sa ridem in hohote. Hai sa fim seriosi. Ca doar nu vindem castraveti la gradinar.
In ce priveste toata abureala aia cu incipitul sint de-a dreptul consternat. Tu singura sesizezi ca Nicodem face aluzie in textul lui la versetul 8 din Isaia 11, unde scrie "pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului." De unde şi pînă unde chestia asta este o ofensă la adresa ortodoxiei sau neamului sau a mai ştiu eu ce rămîne o enigmă pentru mine. Sînt şocat că tu, care te pretinzi că ai probabil o brumă de capacitate hermeneutică, nu pricepi că formularea lui pune în paralel naşterea lui Isus cu descrierea profetică pe care Isaia o face eschatonului. Evident în ilustraţia lui Isaia năpîrca este tot ce poate fi mai rău, crud, viclean. La urma urmei în Eden ni se spune că însuşi Diavolul a apărut sub formă de şarpe. Deci simbolistica este clară chiar şi pentru un nepriceput. Cînd Nicodem afirmă că pruncul Isus s-a născut "gura bortei năpârcii" ideea este că a venit şi s-a întrupat la cea mai mică proximitate de rău, păcătos, demonic. Nu mi se pare blasfemiator ci doar o simplă prostie idioată să te gîndeşti că textul s-ar referi la anatomia genitală a Mariei, şi culmea!, prin extensie s-ar vrea o ofensă la adresa mariolatriei. Hai să fim serioşi. Asta este pură vînătoare de vrăjitoare şi boală conspiraţionistă. Dacă pornim pe panta asta eu pot arăta nu ştiu cîte chestii de origine păgînă în tradiţia sau biserica ortodoxă sau în altele. Şi deşi majoritatea ar fi aberaţii şi inepţii unele probabil că ar avea o legătură cu adevărul. Dar chiar am să mă cobor să îmi preocup mintea cu noroi?! Se pare că unii sînt atraşi de cacofonii şi interpretări lascive aşa cum e atrasă musca de ... rahat. Mă refeream la rahatul ăla pe care îl pui în cozonac. Asta ca să nu înţelegi greşit din nou.
Intersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
Un text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
Felicitări pentru un asemenea text!
Mi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
Un poem sensibil, definit prin naturalețe. Un abur de femeie, un poet surprins în ipostaze deosebite "nesfîrșită această zi pentru atît de puține daruri prea scurtă respirația tăiată felii și uscată pe masă pentru o călătorie atît de lungă în jurul odăii" O plăsmuire a unui bărbat pentru femeia lui nedefinită însăși prin nedefinirea ei. Un poem în care o regăsim pe o ksatriya ideală. Cred că Vlad Turburea își va întregi ciclul de poeme dedicate Ksatriyei. Suntem pe urmele lui. Silvia
am publicat un text in aceeasi zi cand tu ai publicat textul intitulat "ceva" si am facut un mic experiment. am citit textul tau de 8 ori si s-a inregistrat ca citire exact de 8 ori. mi-a trebuit cateva minute. am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data. no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna! sper sa retusezi "ceva" pe la punctele esentiale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc Elena pentru trecere şi părere.
pentru textul : Galben dezgustător descrii fain, dar toate strofele astea seamana ca nucile in pereti, fara sa se imbine..
pentru textul : Rebut detanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă deIdeea din final (pentru care textul este pe prima pagină) merită un preambul mai bun.
pentru textul : Rămas bun deEu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
pentru textul : sunt român deSă fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
prima si ultima strofa par a face parte dintr-un alt poem.
pentru textul : f e s t i n deMatei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
pentru textul : starea hermeneia deEfectul pe care probabil l-a intentionat insasi autoarea e acela de decupaje. Un poem modern cu mesaje filosofice iar ca stil cu accente dadaiste. Un reusit colaj poetic. Ceea ce apreciez in mod deosebit la tine, Marina, e varietatea artistica. Violeta
pentru textul : despre altă călătorie deSixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
pentru textul : când îngerul își imaginează deOtti - m ai atins in adancurile poetice ale fiintei unde nici eu nu inru prea des: Multumesc , nu voi uita asta...
Virgi - stop talking crazy, woman! :p
pentru textul : K.2 denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deacum situl merge incomparabil mai usor, revizia a fost binevenita.
pentru textul : o avarie neplanificată dearuncau maldărele de morţi
să cureţe rasa
pielea ca un sac prea mare ne ţinea
cu chiu cu vai în aceeaşi fiinţă cenuşie
păduchii îi adunam cu pumnul
eram mânaţi mai departe la Bug...
să ne înfigem în gloanţele
gunoierilor de oameni
când sufletele nu se puteau înveli cu pământ
cazmaua îşi frângea gura deja ştirbă
pumnul izbea până la os
Devorah a plâns toată noaptea...
dimineaţa am lăsat cadavrul în cocină
pământul îngheţat nu primea gropi
rămânea încuiat
asa as vedea poezia. nu de alta, dar mi se pare ca finalul altereaza dramatismul celorlalte strofe.
pentru textul : Devorah dedar, evident, e doar o parere.
e interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
pentru textul : aşa a spus el deO întrupare delicată a sentimentului unei frumoase zile de toamnă; remarc, din nou, stilul elegant, lipsit de stridențe al discursului poetic, specific scierilor tale și modul în care reușești să induci cititorului trăirile pe care le furi clipei, în instantanee finisate cu migala unui bijutier.
pentru textul : arămie dePentru o zi minunat de frumoasă!
Îți doresc de asemnea cât mai multe succese și mulți ani fericiți!
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie decami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
pentru textul : mâna ta stângă denu-ţi fă probleme Belizan, nu mor caii cînd vor cîinii...
pentru textul : fahrenheit game deVirgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deSper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
pentru textul : În sepia deAlba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deam citit-o când avea 2 citiri după postare şi o citesc acum când are 175 de citiri şi 3 peniţe. nu ştiu ce este deosebit aici. nu înţeleg entuziasmul unor comentatori şi ploconul care i se aduce. un text obişnuit, nimic mai mult. şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...
" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea.
pentru textul : Noapte bună, copii deUn poem pe care îl citeşti pe nerăsuflate, te pierzi printre metafore. Ultimul vers este fascinant, definind întreaga construcţie. Felicitări.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, delipsa simtului umorului????????? stii cum se numeste ce faci tu acum Cristina in limba engleza? "backpedaling", care se defineste printre altele cu "a te retrage dintr-o pozitie de atitudine". Formularile tale nu au fost glume. Mi se pare jenant (si daca ai fi fost barbat as fi spus necavalereste) sa dai bir cu fugitii. Dar asta e. Expresii precum "acuma, eu stiu ca orice articol, afirmatie, text, fiind publice si care jignesc religia, etnia sau chiar omul ca persoana fizica, sunt pasibile de pedepse penale, mai grav cand e vorba de un stat, tara, religie. " sau "Eu nu-l dau in judecata pe nicodem ca mi-a jignit ortodoxismul romanesc strabun" sint absolut orice dar nu glume la care noi probabil ar fi trebuit sa ridem in hohote. Hai sa fim seriosi. Ca doar nu vindem castraveti la gradinar.
pentru textul : noapte cu plată deIn ce priveste toata abureala aia cu incipitul sint de-a dreptul consternat. Tu singura sesizezi ca Nicodem face aluzie in textul lui la versetul 8 din Isaia 11, unde scrie "pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului." De unde şi pînă unde chestia asta este o ofensă la adresa ortodoxiei sau neamului sau a mai ştiu eu ce rămîne o enigmă pentru mine. Sînt şocat că tu, care te pretinzi că ai probabil o brumă de capacitate hermeneutică, nu pricepi că formularea lui pune în paralel naşterea lui Isus cu descrierea profetică pe care Isaia o face eschatonului. Evident în ilustraţia lui Isaia năpîrca este tot ce poate fi mai rău, crud, viclean. La urma urmei în Eden ni se spune că însuşi Diavolul a apărut sub formă de şarpe. Deci simbolistica este clară chiar şi pentru un nepriceput. Cînd Nicodem afirmă că pruncul Isus s-a născut "gura bortei năpârcii" ideea este că a venit şi s-a întrupat la cea mai mică proximitate de rău, păcătos, demonic. Nu mi se pare blasfemiator ci doar o simplă prostie idioată să te gîndeşti că textul s-ar referi la anatomia genitală a Mariei, şi culmea!, prin extensie s-ar vrea o ofensă la adresa mariolatriei. Hai să fim serioşi. Asta este pură vînătoare de vrăjitoare şi boală conspiraţionistă. Dacă pornim pe panta asta eu pot arăta nu ştiu cîte chestii de origine păgînă în tradiţia sau biserica ortodoxă sau în altele. Şi deşi majoritatea ar fi aberaţii şi inepţii unele probabil că ar avea o legătură cu adevărul. Dar chiar am să mă cobor să îmi preocup mintea cu noroi?! Se pare că unii sînt atraşi de cacofonii şi interpretări lascive aşa cum e atrasă musca de ... rahat. Mă refeream la rahatul ăla pe care îl pui în cozonac. Asta ca să nu înţelegi greşit din nou.
mi se pare ciudata aceasta prezentare, poate si pentru ca eu am vazut de multa vreme filmul si am citit cartea, si nu numai asta, si celelalte. un link despre Philip K. Dick nu ar strica si pentru ceilalti. http://en.wikipedia.org/wiki/Philip_K._Dick#Do_Androids_Dream_of_Electri...
pentru textul : Viseaza androizii oi electrice? deIntersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deUn text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
pentru textul : Cretacic târziu deFelicitări pentru un asemenea text!
Mi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
pentru textul : nu știu dacă deUn poem sensibil, definit prin naturalețe. Un abur de femeie, un poet surprins în ipostaze deosebite "nesfîrșită această zi pentru atît de puține daruri prea scurtă respirația tăiată felii și uscată pe masă pentru o călătorie atît de lungă în jurul odăii" O plăsmuire a unui bărbat pentru femeia lui nedefinită însăși prin nedefinirea ei. Un poem în care o regăsim pe o ksatriya ideală. Cred că Vlad Turburea își va întregi ciclul de poeme dedicate Ksatriyei. Suntem pe urmele lui. Silvia
pentru textul : tăcerea după Simion deam publicat un text in aceeasi zi cand tu ai publicat textul intitulat "ceva" si am facut un mic experiment. am citit textul tau de 8 ori si s-a inregistrat ca citire exact de 8 ori. mi-a trebuit cateva minute. am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data. no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna! sper sa retusezi "ceva" pe la punctele esentiale.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dePagini