adina, multumesc de popas. eu zic ca fiecare an din viata e o poezie, o stare. desigur irepetabila bobadil, imi pare rau ca vorbesti asa. aveam alta parere. dar parerile se schimba. vorbele astea gratuite sunt frecvente aici. hai, sari la titarenco, da-i penita. pupa-l in cur, dar sterge-te la gura pe viitor cand vorbesti.
Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru recomandări. Ai rostuit foarte frumos cuvintele poemului, Oriana, mă bucură că mă înțelegi și ești alături de mine. Am să încerc să-mi fac "tema pentru acasă!", ai dreptate. Ioana Dana Nicolae, ai foarte mare dreptate, mersi. Ioana Dana Nicolae, Oriana, vă aștept cu drag în"casa mea!"
« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
acest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
îmi place mult atmosfera aceasta intimă, nimic fals, nimic strident, iar finalul îl ador. eu nu am ce reproșa nimic la tehnică, plus că îmi și cade bine, este un poem foarte frumos. și nu mă dau în bărci când spun asta:)
mă bucur că l-am citit!
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
Lasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
asa de criptic ca ma gindesc daca am inteles ce era de inteles sau am inteles altceva. doldora de "expresii frumoase" care ingreuneaza considerabil textul. apoi, linga fiecare substantiv simti nevoia sa pui un epitet? il face imbicsit, dens, colorat, si nu in sensul bun
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
poemul ar fi bun daca nu ar exista atat de mult balast.- parantezele alea de cele mai multe ori sunt de prisos (nu ma ajuta cu nimic indicatiile respective si asemanarea dintre ele si indicatiile scenice este prea deranjanta- in sensul ca nu merg cu stilul abordat, sa nu intelegi gresit)
"eu eram aici tu tot aici dar foarte departe
soarele trecea prin dreptul unor geamuri murdare"- lasa-ne sa intelegem din context cat de departe era ea langa tine, iar de soare putin imi pasa daca trecea prin sau peste- ce vreau sa spun este ca versurile astea nu aduc nicio valoare artistica
"ca oamenii de munte cu experiența strânsă într-un toiag"- te lalali si explicitezi
si etc. as putea continua pana la finele poemului dar banuiesc ca ai prins ideea, asta daca vrei s-o prinzi:)
se simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
Un poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
poemul e intr-adevar slab in masura in care nu apreciezi/gusti genul asta de vers romantic. ar fi pacat sa scriem toti la fel de parca am reda traumele victimelor razboiului din Bosnia. mai trebuie sa existe si dulceata in lume, dar de aici pana la a spune ca vlad + catalina = dezadrian (pardon, love) e mult
Virgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
pe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
Revenind la aglomerația de cuvinte, pentru că de la ea am plecat, ideea mea era următoarea: despre un apus de soare poți scrie zece pagini sau cinci cuvinte. Mesajul transmis, imaginea percepută de cititor nu este direct proporțională cu cantitatea de cuvinte. Era vorba despre esențe. Cât privește procesul verbal nu are nici o legătură cu poezia ta! M-ai înțeles greșit! Sau nu m-am făcut eu înțeleasă! E mai greu să vorbești pe internet, pentru că intru rar și ideile se pierd. La cenaclu este altceva! Am vrut să spun că poezia există tocmai pentru că nu suntem la fel! Oamenii percep diferit lumea, o cântă diferit, suntem unicate. Dacă n-ar fi așa, ar exista procese verbale...
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
Mereu, după lecturarea unui poem de al tău, mă întorc la titlu. Uneori ascunzi acolo cheia. Îmi permit un supra - titlu: Ziua îndrăgostiților de Viață.
Am auzit recent o zicere frumoasă: voi cei "îmbătrâniți" (trebuie să recunosc că ignor un pic sensul proxim) aveti o bogăție în plus: amintirile, visele împlinite și înțelepciunea vieții. Si iată că vine în gând un alt supra-titlu: Ziua înțelepților :) sau Ziua înțelepțiților.
Din poem răzbate un miros amărui, plăcut, de liliac mov. Mi-a plăcut că prima parte este eliptică de verbe, ceea ce dă senzația unui decor minuțios aranjat, apoi apare implicarea eului liric, un pic de vulnerabilitate și, spre final, un zbor, o visare, ca o izbăvire. Bine alese sintagmele din același câmp lexical cu sugestie foarte bună: sfârșit de amiază, trecut, molie îmbătrânită, ceasuri de lână, căldură de azil, se răcește verigheta. Sunt multe imagini care îmi plac, dar cel mai mult cele din ultimul distih: "se tulbură perdeaua " și "tu cu scrisori în mână eu către un porumbar ireal". E ca un stop cadru pe o secvență de viață.
"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
textul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adina, multumesc de popas. eu zic ca fiecare an din viata e o poezie, o stare. desigur irepetabila bobadil, imi pare rau ca vorbesti asa. aveam alta parere. dar parerile se schimba. vorbele astea gratuite sunt frecvente aici. hai, sari la titarenco, da-i penita. pupa-l in cur, dar sterge-te la gura pe viitor cand vorbesti.
pentru textul : viața mea deMulțumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru recomandări. Ai rostuit foarte frumos cuvintele poemului, Oriana, mă bucură că mă înțelegi și ești alături de mine. Am să încerc să-mi fac "tema pentru acasă!", ai dreptate. Ioana Dana Nicolae, ai foarte mare dreptate, mersi. Ioana Dana Nicolae, Oriana, vă aștept cu drag în"casa mea!"
pentru textul : Trofee rănite de« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
pentru textul : Primadonna denu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
pentru textul : ŞapteMbrie deacest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
pentru textul : Noaptea delas un semn de lectură mi-a plăcut poemul tău Daniela și mai revin.o zi frumoasă
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deîmi place mult atmosfera aceasta intimă, nimic fals, nimic strident, iar finalul îl ador. eu nu am ce reproșa nimic la tehnică, plus că îmi și cade bine, este un poem foarte frumos. și nu mă dau în bărci când spun asta:)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii demă bucur că l-am citit!
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : absenţe deLasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
pentru textul : login deasa de criptic ca ma gindesc daca am inteles ce era de inteles sau am inteles altceva. doldora de "expresii frumoase" care ingreuneaza considerabil textul. apoi, linga fiecare substantiv simti nevoia sa pui un epitet? il face imbicsit, dens, colorat, si nu in sensul bun
pentru textul : Dincolo e focul destrofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii depoemul ar fi bun daca nu ar exista atat de mult balast.- parantezele alea de cele mai multe ori sunt de prisos (nu ma ajuta cu nimic indicatiile respective si asemanarea dintre ele si indicatiile scenice este prea deranjanta- in sensul ca nu merg cu stilul abordat, sa nu intelegi gresit)
pentru textul : din poveștile nopților cu ploi nesătule de"eu eram aici tu tot aici dar foarte departe
soarele trecea prin dreptul unor geamuri murdare"- lasa-ne sa intelegem din context cat de departe era ea langa tine, iar de soare putin imi pasa daca trecea prin sau peste- ce vreau sa spun este ca versurile astea nu aduc nicio valoare artistica
"ca oamenii de munte cu experiența strânsă într-un toiag"- te lalali si explicitezi
si etc. as putea continua pana la finele poemului dar banuiesc ca ai prins ideea, asta daca vrei s-o prinzi:)
figuri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
pentru textul : restul ar fi spus prematur dese simte afectiunea pe care o porti, si daruirea si neputinta, si asta e bine. textul tb sa spuna ceva, cuiva, cumva. sa comunice insa, la nivel de limbaj, mai ales prima parte, mi a creat senzatia ca nu reusesti sa treci dincolo de zidul cuvintelor si de ceea ce ai invatat prin alte locuri. aici e mult de lucru. Succes si bine ai venit printre monstri (cum zicea cineva bland ca un miel :D )!
pentru textul : me, myself & shadow demultumesc Oriana. voi reveni cu mai multa atentie. Promit!
pentru textul : Psalm pe cale de a dispărea deUn poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
pentru textul : depresie de crăciun depoemul e intr-adevar slab in masura in care nu apreciezi/gusti genul asta de vers romantic. ar fi pacat sa scriem toti la fel de parca am reda traumele victimelor razboiului din Bosnia. mai trebuie sa existe si dulceata in lume, dar de aici pana la a spune ca vlad + catalina = dezadrian (pardon, love) e mult
pentru textul : de vorbă cu tine II defrancisc, ma refeream la altceva, dar se pare ca n-ai inteles...
pentru textul : pietrele umbrei deerata apreciere in loc de apriciere scuze
pentru textul : Canibal deCare e raţiunea pentru care titlul e în engleză?
pentru textul : one way ticket denu, ci pentru ca asa este civilizat
pentru textul : acatist deVirgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool depe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic deASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
pentru textul : hermeneia 2.0 deRevenind la aglomerația de cuvinte, pentru că de la ea am plecat, ideea mea era următoarea: despre un apus de soare poți scrie zece pagini sau cinci cuvinte. Mesajul transmis, imaginea percepută de cititor nu este direct proporțională cu cantitatea de cuvinte. Era vorba despre esențe. Cât privește procesul verbal nu are nici o legătură cu poezia ta! M-ai înțeles greșit! Sau nu m-am făcut eu înțeleasă! E mai greu să vorbești pe internet, pentru că intru rar și ideile se pierd. La cenaclu este altceva! Am vrut să spun că poezia există tocmai pentru că nu suntem la fel! Oamenii percep diferit lumea, o cântă diferit, suntem unicate. Dacă n-ar fi așa, ar exista procese verbale...
pentru textul : scaranoastradebloc deVladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
pentru textul : Lumina deMădălina, bine ai revenit pe Hermeneia! Asa cum ne-am obișnuit: un text, o invitație la vis.. ps: ai un typo in strofa a treia
pentru textul : Sunt contagioasă deMereu, după lecturarea unui poem de al tău, mă întorc la titlu. Uneori ascunzi acolo cheia. Îmi permit un supra - titlu: Ziua îndrăgostiților de Viață.
pentru textul : ziua îmbătrâniților deAm auzit recent o zicere frumoasă: voi cei "îmbătrâniți" (trebuie să recunosc că ignor un pic sensul proxim) aveti o bogăție în plus: amintirile, visele împlinite și înțelepciunea vieții. Si iată că vine în gând un alt supra-titlu: Ziua înțelepților :) sau Ziua înțelepțiților.
Din poem răzbate un miros amărui, plăcut, de liliac mov. Mi-a plăcut că prima parte este eliptică de verbe, ceea ce dă senzația unui decor minuțios aranjat, apoi apare implicarea eului liric, un pic de vulnerabilitate și, spre final, un zbor, o visare, ca o izbăvire. Bine alese sintagmele din același câmp lexical cu sugestie foarte bună: sfârșit de amiază, trecut, molie îmbătrânită, ceasuri de lână, căldură de azil, se răcește verigheta. Sunt multe imagini care îmi plac, dar cel mai mult cele din ultimul distih: "se tulbură perdeaua " și "tu cu scrisori în mână eu către un porumbar ireal". E ca un stop cadru pe o secvență de viață.
"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
pentru textul : de mama apelor detextul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deDar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
Pagini