In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
mi-a placut tonul, introspectia, am zambit la versul cu speranta. desi imi dau seama ca tonul este voit auto zeflemitor, personal mi se pare ca ultimul vers din prima strofa parca ar fi un pic cam refulator, ca sa zic asa. dar si asa , ca un intreg, pot sa zic ca e un text cu accente grave sub aerul lui vesel iar concluzia este ca mi-a placut.
este un typo la nari - mari.
Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
P.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
Virgile, asa-i, in argumente putem sa ne batem mai ceva ca Fat-Frumos cu zmeul, stii tu... in sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim :-) Oricum, disputa mi-a placut dpdv intelectual (mai putin atunci cand tu dai impresia ca esti mai destept decat esti de fapt), nu vreau sa o prelungesc si in niciun caz sa am aici (Doamne fereste) ultimul cuvant decat acesta: doi barbati discuta si unul ii spune celuilat "eu la mine in casa am mereu ultimul cuvant", la care celalalt intreaba "da? care e ala?" "Ai dreptate, draga mea" Emile, dupa cum ti-am mai relatat cu alta ocazie, la mine in familie exista un frate mai mic dar destul de mare (are si el deja 40 de ani) care este de 17 ani in presa si mai nou o cumnata care este si ea de 10 ani tot pe acolo (ambii pe la ziare neinsemnate cum ar fi Adevarul, Jurnalul National sau Cronica Romana). Eu nu am scris nimic din genul reportaj and such asa-i, dar, prin natura lucrurilor, am citit si am fost invatat de catre mai sus-numitii cate ceva in ultimul deceniu si ceva. Crezi ori ba ce iti spun, treaba ta la urma urmei. Andu
Askalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
Sunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat și ceva de reținut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îți e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu? Mi-a plăcut mult strofa cu și despre Dumnezeu. Pune textul la colecția ta cu cele mai bune poezii.
Raluca, ce ai vrut să spui prin „Referitor la subsolul primei pagini, dar aici nu ma bag,”?
În ce privește penițele probabil că nu ar fi rău să văd aici o discuție.
Editorii pot pune texte la remarcate oricînd consideră de cuviință.
Ela, cred ca tu ai privit in modul tau deosebit poezia aceasta, ca pe o trecere spirala prin locuri stiute. E si aceasta o cheie.... hmm. Desi eu am vrut mai degraba sugera inceputul uitat, pe unde numai in vis iti aduci aminte ca ai trecut. "glasul tehnicii tace"?! si da, primul vers este voit cinematografic, si face oarecum legatura cu o alta poezie. Vladimir, fara acele asezari de "culise" intoarcerea nu ar fi posibila, intr-adevar. Iar paradoxul este la el acasa la mine (sau invers :-), pentru ca intotdeauna ajungem sa ne intrebam daca, schimband coordonatele stiute, lumea nu ar prinde cu totul si cu totul alta semnificatie. Poate ca ai dreptate.. poezia ar fi putut sa se termine in acele doua versuri, dar vezi tu, pentru asta e nevoie de o anume deschidere in lectura...
Francisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
Aranca, te rog să te abții pe viitor de la astfel de comentarii care nu comentează nimic. Îți reamintesc ceea ce ar trebui să știi și anume că: 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. Te rog să te consideri avertizată.
Ionuț, poezia ”s-a scris” la Muzeul Satului, după un periplu printre meșterii plari ai târgului din vara trecută. Am ”șlefuit-o” în răcoarea prispei bisericii de lemn Sf. Nicolae din același deosebit perimetru.
Silvia, mereu ai fost binevenita sub textele mele, ba chiar mai mult, comentariile tale au fost mereu printre preferatele mele. Multumesc pentru sugestii, sunt binevenite. Probabil ca am sa modific acolo, sublinieaza mai puternic ideea, ce-i drept.
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
Ecaterina... eu am o problema uneori in a deosebi atat de transant frumosul de urat dar daca tu zici ca-i oribil, eu, ca autor, nu pot decat sa iau act de feed-back :) Faina varianta Virgile... eu am evitat sa o italienesc peste masura. Multam de trecere.
Alma, e a doua propunere care mi se face pentru acea copertă a patra. Cristina Ștefan a mai făcut-o, dar ea îmi sugera o altă poezie - scrisă, ce-i drept, acum câteva săptămâni.
Probabil că acel volum, când va fi să fie, se va îndrepta spre înțelepciune și maturitate. Spun „se va îndrepta” fiindcă e drum lung și timp puțin să ajungi cu adevărat acolo.
Mulțumesc pentru peniță și pentru că, iată, ai explicat în locul meu ce-i cu cățelul pământului.
Nicole Pottier, Observația dumneavoastră este pertinentă. Ați observat cât se poate de exact că acest poem conține o doză vizibilă de ironie. Nu vreau să folosesc cuvinte prea mari sau un neolimbaj de lemn, dar aș spune că întregul poem este un zâmbet (amar) generat de robotizarea consumistă pe care o suportă individul în societatea postmodernă. Vă mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Șandru
"ti se pare", bine zici Bobadile si spun asta pentru ca desi observi relativ corect nu poti nici sa intelegi si nici sa simti ceea ce observi. tocmai de aceea ai dreptate. singurul nivel la care ajunge este parerea. adica ti se pare. si cam atit.
Fragmentul acesta are cursivitate, o doză bine venită de umor, și un firav fir epic. Dar nu-i rău. Mâna care scrie nu-i deloc nesigură, iar asta se dobândește greu și se pierde lesne. Se vede însă c-a fost scris dintr-o suflare și că nu ai revenit asupra lui. Ți-aș recomanda să revezi următoarele construcții: - "nu mai ajung nici să mă iscălesc pe foaia de prezență a seminarului constipat în antipatia profesorului" (n-am înțeles nimic din construcția asta. Ce caută "în anipatia profesorului" acolo? Constipat nu prea văd să ceară determinarea respectivă, vezi ce faci să clarifici ce-ai vrut să spui); - "destinații mamare" - nu știu dacă ai vrut să faci un joc de cuvinte aici, dar mamar nu are legătură cu mama, iar altfel construcția ta nu are sens, căci bănuiesc că te referi la înjurături cu trimitere la origine, nu? - "În raza privirii mele sărace" - o privire nu prea are cum să fie săracă. Poate raza... și-atunci construcția e confuză din start, ar trebui regândită; - "Dacă la ora aia aș fi avut încă vreun strop de civic în mine, l-aș fi numit rom" - ???!!! - "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?; - "Deci nu-mi făceam prea multe mustrări de conștiință." este inutilă, poți să renunți la ea. Crede-mă, nimeni nu se mai gândește la asta la finalul textului. E ca și cum ai spune la finalul unei glume "acum puteți să râdeți".
Da, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
pentru textul : angoase&fisuri demi-a placut tonul, introspectia, am zambit la versul cu speranta. desi imi dau seama ca tonul este voit auto zeflemitor, personal mi se pare ca ultimul vers din prima strofa parca ar fi un pic cam refulator, ca sa zic asa. dar si asa , ca un intreg, pot sa zic ca e un text cu accente grave sub aerul lui vesel iar concluzia este ca mi-a placut.
pentru textul : Atletism şi alte mâzgălituri deeste un typo la nari - mari.
Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
pentru textul : Descântec deP.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
Virgile, asa-i, in argumente putem sa ne batem mai ceva ca Fat-Frumos cu zmeul, stii tu... in sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim :-) Oricum, disputa mi-a placut dpdv intelectual (mai putin atunci cand tu dai impresia ca esti mai destept decat esti de fapt), nu vreau sa o prelungesc si in niciun caz sa am aici (Doamne fereste) ultimul cuvant decat acesta: doi barbati discuta si unul ii spune celuilat "eu la mine in casa am mereu ultimul cuvant", la care celalalt intreaba "da? care e ala?" "Ai dreptate, draga mea" Emile, dupa cum ti-am mai relatat cu alta ocazie, la mine in familie exista un frate mai mic dar destul de mare (are si el deja 40 de ani) care este de 17 ani in presa si mai nou o cumnata care este si ea de 10 ani tot pe acolo (ambii pe la ziare neinsemnate cum ar fi Adevarul, Jurnalul National sau Cronica Romana). Eu nu am scris nimic din genul reportaj and such asa-i, dar, prin natura lucrurilor, am citit si am fost invatat de catre mai sus-numitii cate ceva in ultimul deceniu si ceva. Crezi ori ba ce iti spun, treaba ta la urma urmei. Andu
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deAskalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
pentru textul : askalon dedin
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine demulţumesc pentru apreciere. Spune-mi şi mie ce înseamnă "congrat!"
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deStimă,i.p.v
astazi sint exigent. singurul vers pe care l-am retinut este "e atâta liniște într-un semafor"
pentru textul : poeții dorm în vaze deSunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat și ceva de reținut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îți e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu? Mi-a plăcut mult strofa cu și despre Dumnezeu. Pune textul la colecția ta cu cele mai bune poezii.
pentru textul : jurnal deRaluca, ce ai vrut să spui prin „Referitor la subsolul primei pagini, dar aici nu ma bag,”?
pentru textul : hermeneia 3.0-b deÎn ce privește penițele probabil că nu ar fi rău să văd aici o discuție.
Editorii pot pune texte la remarcate oricînd consideră de cuviință.
Ela, cred ca tu ai privit in modul tau deosebit poezia aceasta, ca pe o trecere spirala prin locuri stiute. E si aceasta o cheie.... hmm. Desi eu am vrut mai degraba sugera inceputul uitat, pe unde numai in vis iti aduci aminte ca ai trecut. "glasul tehnicii tace"?! si da, primul vers este voit cinematografic, si face oarecum legatura cu o alta poezie. Vladimir, fara acele asezari de "culise" intoarcerea nu ar fi posibila, intr-adevar. Iar paradoxul este la el acasa la mine (sau invers :-), pentru ca intotdeauna ajungem sa ne intrebam daca, schimband coordonatele stiute, lumea nu ar prinde cu totul si cu totul alta semnificatie. Poate ca ai dreptate.. poezia ar fi putut sa se termine in acele doua versuri, dar vezi tu, pentru asta e nevoie de o anume deschidere in lectura...
pentru textul : răsărit de lună deda, pot să zic că este multă poezie aici...
pentru textul : poem cu soare alb deFrancisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
pentru textul : Impresii deAranca, te rog să te abții pe viitor de la astfel de comentarii care nu comentează nimic. Îți reamintesc ceea ce ar trebui să știi și anume că: 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. Te rog să te consideri avertizată.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deIonuț, poezia ”s-a scris” la Muzeul Satului, după un periplu printre meșterii plari ai târgului din vara trecută. Am ”șlefuit-o” în răcoarea prispei bisericii de lemn Sf. Nicolae din același deosebit perimetru.
pentru textul : ne lut deMesajele pot fi trimise în multe feluri. Mailurile doar pe internet. Asta ca să diferențiez nuanța. Ai dreptate în legătură cu ouăle de dinozaur.
pentru textul : Te caut pe google mai des defaptul că ți-a plăcut prima strofă chiar mă bucură Adrian,o zi frumoasă
pentru textul : Nu doar aripile înalță deSilvia, mereu ai fost binevenita sub textele mele, ba chiar mai mult, comentariile tale au fost mereu printre preferatele mele. Multumesc pentru sugestii, sunt binevenite. Probabil ca am sa modific acolo, sublinieaza mai puternic ideea, ce-i drept.
pentru textul : nopți albe de"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul dePaul, mulţumesc pentru aprecierea poemului meu.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
pentru textul : ajun de Paşte deDle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deerr din cand in cand
pentru textul : sing me a hungarian song deEcaterina... eu am o problema uneori in a deosebi atat de transant frumosul de urat dar daca tu zici ca-i oribil, eu, ca autor, nu pot decat sa iau act de feed-back :) Faina varianta Virgile... eu am evitat sa o italienesc peste masura. Multam de trecere.
pentru textul : imaginar deAlma, e a doua propunere care mi se face pentru acea copertă a patra. Cristina Ștefan a mai făcut-o, dar ea îmi sugera o altă poezie - scrisă, ce-i drept, acum câteva săptămâni.
Probabil că acel volum, când va fi să fie, se va îndrepta spre înțelepciune și maturitate. Spun „se va îndrepta” fiindcă e drum lung și timp puțin să ajungi cu adevărat acolo.
Mulțumesc pentru peniță și pentru că, iată, ai explicat în locul meu ce-i cu cățelul pământului.
pentru textul : urme și umbre deNicole Pottier, Observația dumneavoastră este pertinentă. Ați observat cât se poate de exact că acest poem conține o doză vizibilă de ironie. Nu vreau să folosesc cuvinte prea mari sau un neolimbaj de lemn, dar aș spune că întregul poem este un zâmbet (amar) generat de robotizarea consumistă pe care o suportă individul în societatea postmodernă. Vă mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile de"ti se pare", bine zici Bobadile si spun asta pentru ca desi observi relativ corect nu poti nici sa intelegi si nici sa simti ceea ce observi. tocmai de aceea ai dreptate. singurul nivel la care ajunge este parerea. adica ti se pare. si cam atit.
pentru textul : vase comunicante deUltimul tatuaj e cel mai reuşit. Ce mai comoară!
pentru textul : piercing deFragmentul acesta are cursivitate, o doză bine venită de umor, și un firav fir epic. Dar nu-i rău. Mâna care scrie nu-i deloc nesigură, iar asta se dobândește greu și se pierde lesne. Se vede însă c-a fost scris dintr-o suflare și că nu ai revenit asupra lui. Ți-aș recomanda să revezi următoarele construcții: - "nu mai ajung nici să mă iscălesc pe foaia de prezență a seminarului constipat în antipatia profesorului" (n-am înțeles nimic din construcția asta. Ce caută "în anipatia profesorului" acolo? Constipat nu prea văd să ceară determinarea respectivă, vezi ce faci să clarifici ce-ai vrut să spui); - "destinații mamare" - nu știu dacă ai vrut să faci un joc de cuvinte aici, dar mamar nu are legătură cu mama, iar altfel construcția ta nu are sens, căci bănuiesc că te referi la înjurături cu trimitere la origine, nu? - "În raza privirii mele sărace" - o privire nu prea are cum să fie săracă. Poate raza... și-atunci construcția e confuză din start, ar trebui regândită; - "Dacă la ora aia aș fi avut încă vreun strop de civic în mine, l-aș fi numit rom" - ???!!! - "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?; - "Deci nu-mi făceam prea multe mustrări de conștiință." este inutilă, poți să renunți la ea. Crede-mă, nimeni nu se mai gândește la asta la finalul textului. E ca și cum ai spune la finalul unei glume "acum puteți să râdeți".
pentru textul : Viceversa deUn text interesant, bine construit. Remarc in mod special "și-a deschis inima la primul nasture" si "inima îi creștea fără drojdie". Ialin
pentru textul : poemul lui ștefan deDa, foarte putini mai citesc teatrul antic..poate fiindca lumea intreaga a devenit doar o scena...multumesc de semn si de buna primire si... Da, faptele facute la radacina se platesc mai tarziu
pentru textul : Teatru Antic cu Calliope dePagini