Poezia asta e specific douămiistă, e o limpede definiție a ei. Astfel că, a o critica înseamnă a-ți pune toată generația pe cap... așa că mai aștept patru ani să vă văd ce părere veți avea voi atunci despre "zecism" sau cum o să-i zică. Reacția lui Rameau o înțeleg pe deplin, nici mie nu-mi place bucătăria asta care e la o distanță de o apăsare de clanță de cămara de depozitare a rutinei ridicată la rang de poezie.
Aranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
Am remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
Nelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
Las aici pe Răboj un semn, un X sau poate un O, un cerc, o spirală a trecerii mele, pe un drum pe care cuvintele ne sunt pași, poemele ne sunt borne kilometrice. La mulți ani! Iași, 1 ianuarie 2006, ora 00:04
Nu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
nicolae, povestea mea nu propune nimic. Povestea mea... povestește, atîta tot. Doar nu îți imaginezi că mă apuc să folosesc marginile unui vers ca pe balustrada unei tribune. Sau că încep să mă bag în seamă ca pe un promotor de curente sau filozofii. Sau să „schimb” lumea. Sînt alții, destui care nu fac decît din astea și după părerea mea au devenit plictisitori. Pentru că lumea în esența ei nu se schimbă niciodată. Vorba lui ăla care a scris Ecclesiastul. Mie îmi face plăcere să observ și să scriu. Cînd am timp. Dar nu, nici de data asta nu ai înțeles. Și de fapt asta mă bucură. Începusem să îmi pierd îndemînarea de a „ascunde” lucruri.
de acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
Da, nu este o simplă descriere. E o filozofie de viaţă...sau de moarte. E multă introspecţie. O poveste din tată în fiu în care tenebrele morţii sunt ţintuite de ,,lumini verticale". Remarc o tehnică impecabilă, un text îngrijit. Alternanţa gândurilor, a personajelor şi a timpurilor solicită atenţia sporită a lectorului. Emoţia e sugerată şi e cu atât mai puternică. Imaginile plastice foarte bine alese (de ex: ,,broboanele de sudoare de pe frunţile încruntate de efort", ,,Întunericul îl strângea cu cercuri de fier", ,, un cadavru străin urcă la cer", ,,Hainele îi musteau şi slobozeau în adânc stropi de viaţă" etc). Revenirea în cerc , sau mai bine spus în spirală, a unor idei accentuează şi mai bine ,,coborârea" şi ,,urcarea" în timpul săpării unei fântâni. Perspectiva asupra lumii, asupra vieţii, e atent costruită. E interesant cum se evită claustrofobia.
Recitind textul, am înţeles mult mai bine enunţul ,,Aburul domol ieşea prin costumele vechi, altădată purtate la nunţi". De asemenea, undeva la mijlocul textului este o frază care face un fel de traziţie între viaţă şi moarte sugerând coexistenţa acestora: ,,La pogorârea în mormântul mai adânc decât fântânile, plângând fără reţinere, avea senzaţia că groapa este circulară."
Mi-a plăcut.
Am nişte dubii aici:
,,pentru a fura nepreţuitele de la suprafaţă"
,,meneau sufletului său"
Atenţie la ,, a urca sus" şi ,,Stătătu".
Citesc si ma minunez stiti de ce? Ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un an adica) a crescut fiica-mea de a juns la 17 ani si a inceput sa ne ridice (mie si Danei adica) niste probleme teribil de complicate. Constat ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un adica, din nou) i-au dat tuleiele si lui Matei Hutopila care a descoperit ca i-a crescut in pantaloni o chestie care nu seamana cu nimic din ce a mai vazut el pana acum in cartile cu benzi desenate si asta l-a facut sa ajunga degraba (fiind el iute la manie si repede varsatoriu de sange ca orsice fiu al Moldovei care se trage din Stefan cel Mare si Sfant) la concluzia ca nu e gospodina ca acelea care se intrunesc la Virtualia dintre care as cita nume de gospodine barbati ca Liviu Nanu, Florian Silisteanu, Dan Mitrut, Virgil Titarenco, Daniel Bratu si inca cateva nume de gospodine femei ca Eugenia Reiter, Alina Manole, Katya Kelaro sau Simona Marcu si nu are rost sa le insir aici pe toate ca sunt multe gospodinele de la Virtualia cu fuste si cu picioare paroase. Eu imi cer scuze ca m-am trezit avertizat asa de tare de Virgil ca am facut "comentariu la comentariu" in primul meu comentariu (cred ca era o singura propozitie acolo, in rest erau mai multe care se refereau la Virtualia) si repet ce am spus acolo, daca aveti posibilitatea veniti fratilor si surorilor la Iasi. Virtualia traieste, iata, pe cand alte chestii simandicoase si pline de fitze cum ar fi celebrele Cenacluri Agonia au murit asa, fara sa ne dea de veste. Pana la urma mortii cu mortii iar viii cu viii. Amin. Andu
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
Radu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
Știi de ce? Știi cu ce concurează Hermeneia? Și știi cărui loc încă nu i s-a găsit pereche pe măsură? Turnului de fluturi (alții iar spune turnul de fildeș) al scriitorului, al artistului în general.
Paul, sunt foarte calm.Tu chiar crezi că nu ştiu ce înseamnă providenţă? EŞti amuzant. Nu întâmpin nu ştiu ce probleme în poemul tău. Nici nu mi se apre că scrii atât de ermetic ca să am nevoie de explicaţii. Ceea ce e ok, pt poemele tale. Pe care, ca şi cele ale altor autori de pe H, le citesc din când în când.
În discuţia noastră era vorba de un sens al unei expresii. ASta e tot şi discuţiile pe lângă nu-şi au sensul.
Cu prietenie,
va avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
De acord cu logica din comm-ul lui Virgil. M-a pus si pe mine pe ganduri, cum ca uneori ca sa te faci inteles trebuie sa folosesti mai multe din cuvintele astea, bata-le vina! Ca a adus el vorba, intr-adevar si Allah apare acolo cam brusc... chiar nu vrei sa rescrii finalul asta buclucas asa ca sa impaci si pe logici si pe gnostici si pe religiosi si pe... de fapt pe nimeni doar pe cei carora le place poezia ta? Indraznesc "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi nominalizata la premiul nobel pentru dumnezeu dar nu-s, slavă domnului, nu-s" Asta doar pentru ca imi place poemul, desigur... Andu
Și eu care credeam că aici se discută doar despre texte, despre literatură, și nu despre ce au mai făcut unii sau alții, ce li s-a mai întâmplat și ce nu, și dacă e adevărat sau nu, mint sau spun adevărul sau ce importanță are, oricum, ce s-a mai vândut și pe unde... Se vede treaba că nu e chiar așa... lupii își schimbă părul, dar năravul ba, întocmai ca în proverb...și harta nu e același lucru cu teritoriul. Păi dacă tot sunt provocată din nou la discuții în afară de text, să-mi spun și eu părerea, că tot trăim într-o țară liberă. Eu cred că unora le-ar trebui câte-o oglindă, una metaforică, bineînțeles, ca să vadă din când în când cine sunt ei de fapt și de ce nu, ce scriu ei. Se-ntâmplă uneori ca astfel de oameni să mai și scrie, să mai lase și semne, chiar dacă au fost invitați să n-o mai facă. Asta, deja, ține de o noțiune care probabil că la unii lipsește cu desăvârșire, întocmai cum spune Caragiale. Sper că moderatorul acestui sit va interveni înainte să se transforme totul aici, pe pagina mea, din nou în altceva decât ceea ce ar trebui. Sau ar trebui să retrag din nou textul, pentru că nu știu cine l-a citit și, ah, s-a găsit să se caute pe sine, să se identifice și să-și găsească locul chiar pe pagina mea...Măi să fie...
fara sa vreau sa ranesc vreun sentiment de tabuizare, tind sa cred ca radu incearca aici, intr-o semifronda oarecum naiva, o reconfigurare a personalitatii artistului, un fel de mitizare prin demitizare in plan uman + o popularizare a umbrelor (cele care dau credibilitatea aceea multidimensionala). fara legatura cu textul, recunosc ca si pe mine m-a ranit, cumva, emin - pe care nu-l pot desprinde de eminescu, orica m-as stradui - din cauza ca nu a fost capabil sa-si asume o iubire atat de mare ca cea a veronicai. voila ...
E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
Nu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
Marina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
prietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia asta e specific douămiistă, e o limpede definiție a ei. Astfel că, a o critica înseamnă a-ți pune toată generația pe cap... așa că mai aștept patru ani să vă văd ce părere veți avea voi atunci despre "zecism" sau cum o să-i zică. Reacția lui Rameau o înțeleg pe deplin, nici mie nu-mi place bucătăria asta care e la o distanță de o apăsare de clanță de cămara de depozitare a rutinei ridicată la rang de poezie.
pentru textul : de dragoste deAranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
pentru textul : confesiune deAm remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
pentru textul : Lumi paralele deNelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee demi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deLas aici pe Răboj un semn, un X sau poate un O, un cerc, o spirală a trecerii mele, pe un drum pe care cuvintele ne sunt pași, poemele ne sunt borne kilometrice. La mulți ani! Iași, 1 ianuarie 2006, ora 00:04
pentru textul : Răboj deNu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deFelicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi denicolae, povestea mea nu propune nimic. Povestea mea... povestește, atîta tot. Doar nu îți imaginezi că mă apuc să folosesc marginile unui vers ca pe balustrada unei tribune. Sau că încep să mă bag în seamă ca pe un promotor de curente sau filozofii. Sau să „schimb” lumea. Sînt alții, destui care nu fac decît din astea și după părerea mea au devenit plictisitori. Pentru că lumea în esența ei nu se schimbă niciodată. Vorba lui ăla care a scris Ecclesiastul. Mie îmi face plăcere să observ și să scriu. Cînd am timp. Dar nu, nici de data asta nu ai înțeles. Și de fapt asta mă bucură. Începusem să îmi pierd îndemînarea de a „ascunde” lucruri.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei dede acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deDa, nu este o simplă descriere. E o filozofie de viaţă...sau de moarte. E multă introspecţie. O poveste din tată în fiu în care tenebrele morţii sunt ţintuite de ,,lumini verticale". Remarc o tehnică impecabilă, un text îngrijit. Alternanţa gândurilor, a personajelor şi a timpurilor solicită atenţia sporită a lectorului. Emoţia e sugerată şi e cu atât mai puternică. Imaginile plastice foarte bine alese (de ex: ,,broboanele de sudoare de pe frunţile încruntate de efort", ,,Întunericul îl strângea cu cercuri de fier", ,, un cadavru străin urcă la cer", ,,Hainele îi musteau şi slobozeau în adânc stropi de viaţă" etc). Revenirea în cerc , sau mai bine spus în spirală, a unor idei accentuează şi mai bine ,,coborârea" şi ,,urcarea" în timpul săpării unei fântâni. Perspectiva asupra lumii, asupra vieţii, e atent costruită. E interesant cum se evită claustrofobia.
pentru textul : O coborâre deRecitind textul, am înţeles mult mai bine enunţul ,,Aburul domol ieşea prin costumele vechi, altădată purtate la nunţi". De asemenea, undeva la mijlocul textului este o frază care face un fel de traziţie între viaţă şi moarte sugerând coexistenţa acestora: ,,La pogorârea în mormântul mai adânc decât fântânile, plângând fără reţinere, avea senzaţia că groapa este circulară."
Mi-a plăcut.
Am nişte dubii aici:
,,pentru a fura nepreţuitele de la suprafaţă"
,,meneau sufletului său"
Atenţie la ,, a urca sus" şi ,,Stătătu".
Citesc si ma minunez stiti de ce? Ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un an adica) a crescut fiica-mea de a juns la 17 ani si a inceput sa ne ridice (mie si Danei adica) niste probleme teribil de complicate. Constat ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un adica, din nou) i-au dat tuleiele si lui Matei Hutopila care a descoperit ca i-a crescut in pantaloni o chestie care nu seamana cu nimic din ce a mai vazut el pana acum in cartile cu benzi desenate si asta l-a facut sa ajunga degraba (fiind el iute la manie si repede varsatoriu de sange ca orsice fiu al Moldovei care se trage din Stefan cel Mare si Sfant) la concluzia ca nu e gospodina ca acelea care se intrunesc la Virtualia dintre care as cita nume de gospodine barbati ca Liviu Nanu, Florian Silisteanu, Dan Mitrut, Virgil Titarenco, Daniel Bratu si inca cateva nume de gospodine femei ca Eugenia Reiter, Alina Manole, Katya Kelaro sau Simona Marcu si nu are rost sa le insir aici pe toate ca sunt multe gospodinele de la Virtualia cu fuste si cu picioare paroase. Eu imi cer scuze ca m-am trezit avertizat asa de tare de Virgil ca am facut "comentariu la comentariu" in primul meu comentariu (cred ca era o singura propozitie acolo, in rest erau mai multe care se refereau la Virtualia) si repet ce am spus acolo, daca aveti posibilitatea veniti fratilor si surorilor la Iasi. Virtualia traieste, iata, pe cand alte chestii simandicoase si pline de fitze cum ar fi celebrele Cenacluri Agonia au murit asa, fara sa ne dea de veste. Pana la urma mortii cu mortii iar viii cu viii. Amin. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deCe înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deRadu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
pentru textul : magnolii în iarnă depe line Ottilia, am să apuc stiloul de gît şi am să-l strâng pînă va ieşi acel mulţumesc albastru.
pentru textul : din cartea proverbelor deȘtii de ce? Știi cu ce concurează Hermeneia? Și știi cărui loc încă nu i s-a găsit pereche pe măsură? Turnului de fluturi (alții iar spune turnul de fildeș) al scriitorului, al artistului în general.
pentru textul : jurnal de nesomn IV dePaul, sunt foarte calm.Tu chiar crezi că nu ştiu ce înseamnă providenţă? EŞti amuzant. Nu întâmpin nu ştiu ce probleme în poemul tău. Nici nu mi se apre că scrii atât de ermetic ca să am nevoie de explicaţii. Ceea ce e ok, pt poemele tale. Pe care, ca şi cele ale altor autori de pe H, le citesc din când în când.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deÎn discuţia noastră era vorba de un sens al unei expresii. ASta e tot şi discuţiile pe lângă nu-şi au sensul.
Cu prietenie,
mulțumesc.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere deIti recomand sa citesti si sa respecti Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Gând cu zei deva avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
pentru textul : Ines deDe acord cu logica din comm-ul lui Virgil. M-a pus si pe mine pe ganduri, cum ca uneori ca sa te faci inteles trebuie sa folosesti mai multe din cuvintele astea, bata-le vina! Ca a adus el vorba, intr-adevar si Allah apare acolo cam brusc... chiar nu vrei sa rescrii finalul asta buclucas asa ca sa impaci si pe logici si pe gnostici si pe religiosi si pe... de fapt pe nimeni doar pe cei carora le place poezia ta? Indraznesc "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi nominalizata la premiul nobel pentru dumnezeu dar nu-s, slavă domnului, nu-s" Asta doar pentru ca imi place poemul, desigur... Andu
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deȘi eu care credeam că aici se discută doar despre texte, despre literatură, și nu despre ce au mai făcut unii sau alții, ce li s-a mai întâmplat și ce nu, și dacă e adevărat sau nu, mint sau spun adevărul sau ce importanță are, oricum, ce s-a mai vândut și pe unde... Se vede treaba că nu e chiar așa... lupii își schimbă părul, dar năravul ba, întocmai ca în proverb...și harta nu e același lucru cu teritoriul. Păi dacă tot sunt provocată din nou la discuții în afară de text, să-mi spun și eu părerea, că tot trăim într-o țară liberă. Eu cred că unora le-ar trebui câte-o oglindă, una metaforică, bineînțeles, ca să vadă din când în când cine sunt ei de fapt și de ce nu, ce scriu ei. Se-ntâmplă uneori ca astfel de oameni să mai și scrie, să mai lase și semne, chiar dacă au fost invitați să n-o mai facă. Asta, deja, ține de o noțiune care probabil că la unii lipsește cu desăvârșire, întocmai cum spune Caragiale. Sper că moderatorul acestui sit va interveni înainte să se transforme totul aici, pe pagina mea, din nou în altceva decât ceea ce ar trebui. Sau ar trebui să retrag din nou textul, pentru că nu știu cine l-a citit și, ah, s-a găsit să se caute pe sine, să se identifice și să-și găsească locul chiar pe pagina mea...Măi să fie...
pentru textul : se-ntâmplă uneori defara sa vreau sa ranesc vreun sentiment de tabuizare, tind sa cred ca radu incearca aici, intr-o semifronda oarecum naiva, o reconfigurare a personalitatii artistului, un fel de mitizare prin demitizare in plan uman + o popularizare a umbrelor (cele care dau credibilitatea aceea multidimensionala). fara legatura cu textul, recunosc ca si pe mine m-a ranit, cumva, emin - pe care nu-l pot desprinde de eminescu, orica m-as stradui - din cauza ca nu a fost capabil sa-si asume o iubire atat de mare ca cea a veronicai. voila ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece demultumesc de trecere! cat despre spirit... mare pacat sa nu te lasi prins:) zile frumoase iti doresc!
pentru textul : vremuri dealbastră o fi! mulțumesc de lectură și de semn!
pentru textul : nuculița deE greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deNu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
pentru textul : unhappily ever after deM-am distrat colosal! De comentariu, nu de text.
Eu te iert, nemule! Ca n-am nimic de pierdut. Treaca de la mine...
pentru textul : me and mr. tom waits deMarina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deprietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
pentru textul : pietrele umbrei dePagini