But Mr ND you got me curious now..:p (does the film have a name?)

I shall consider the change as I do believe that 'only' is required there. Thank you, I appreciate the intervention!

PS ..a wall? perhaps? since w is a consonant? [sorry Nicholas, couldn't help myself :p]

Eu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.

Vedeţi, d-le Dinu, tipul comentariului pe care l-aţi postat este găunos, veleitar şi dilatant. Ştiţi de ce? Nu, nu pentru c-aş avea ceva personal cu d-voastră (aşa cum exagerat şi, aş spune, prea plin de importanţă credeţi), ci pentru că: acest tip de comentariu trebuie să vină imperativ cu pixul roşu ori cu arătătorul după el; acest tip de comentariu trebuie să sublinieze, să arate clar, pârâcios: aici, acolo, dincolo, asta, ăla şi cu ălalalt, pentru că. Şi aici urmează argumente parţial obiective, parţial literare. Clar, coerent şi, dacă se poate, numai dacă se poate, bine intenţionat. Aşa se poate câşţiga credibilitate în orice spaţiu literar, aşa se poate câştiga, în cele din urmă, respect. Nu împroşcând cu venin, nu cu smiorcăieli (că tot văd că e la modă termenul) comico-lapidaro-inculte, nu părând o victimă, mereu nedreptăţită de jivinele astea rele, şi insensibile, şi fudule, şi arogante, şi arde-le-ar ah!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Ilarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.

"Şi iată-mă închis pe dinafară,
Bătând din piept în piept, din gen în gen,
Cu tuş în mâini şi drum dintr-o ţigară,

M-ascult pe rând, mă-nvăţ ca pe-un refren.
În noaptea asta simplă ca o gară,
N-a mai oprit, în dreptu-mi, niciun tren."

atât. şi aici cu fum (în loc de drum) dintr-o ţigară.

Cred ca este vorba despre talent daca cea bantuita de amintiri, sa zicem ca ar putea fi chiar autoarea in cazul nostru, reuseste sa induca lectorului o obsesie asemanatoare... e vorba despre numele acesta, Arius, foarte bine ales. Contine in potenta o multime de trimiteri... ereticul, Darius (hmm), arian, aries etc E acest nume un soi de gara a unor posibile sensuri de care Bianca se foloseste ca de un carlig pentru a crea acea stare de constiinta alterata necesara perceperii textului. Frumos conturata imaginea batranei cu tot ceea ce simbolizeaza ea intr-un oras atat de libertin precum Amsterdamul, obsesie mai veche a autoarei. Mi-a placut si finalul... schimbarea este in acest caz evidenta :)

Imi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta

Frumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu

Mulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.

excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.

da, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
mulţumesc pentru lectură şi aprecieri.

vă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.

dacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.

mda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.