mai jane doe, care e problema? moartea? pai moartea nu e o problema,... decit de timp. deci, vrei parerea mea? asa ca intre prieteni? tu ai vocatie cinematografica, textul tau plezneste, adica te plezneste. de ce totusi ai pus insa atit de putina poezie in el? de ce l-ai facut mai degraba manifest?
Silviu, durerea este cea invers imprimata sau retina? daca e retina, cu ce este imprimata invers? daca e durerea, nu e ea, oricum, invers imprimata pe retina?
uite cate de simplu si sintetic este Teach Me Pain! hai sa vedem cum il schimbi.:)
Într-adevăr Paul a regăsit starea de care probabil avea el nevoie pentru a scrie poezie. cu alte cuvinte, pare că nu te mai joci, ci ai o anumită aplecare asupra constructției ideatice a poeziei, îi dai voie să se dezvolte și o conduci cu mână sigură în același timp. Rămân urmărită de imaginea pescarilor neliniștiți in patinoar (mie mi se pare formidabilă), ca și de senzația că joaca supremă o dă spectatorul, dacă înțelegi ce vreau să spun. Aș spun un "nu" pentru titlu, poate o reminescență a unor tendințe de epatare pe care le-am observat la tine (nu că n-ai avea voie, doar că uneori sunt prea mult). Mai remarc modul în care nu poți renunța la firul subțire, aproape invizibil, dar nu mai puțin letal, al autoironiei.
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
Oriana, superb, ocolind erezia - frumos, Rameau - adăugăm: Să uit Aș vrea să uit c-am murit, aș vrea să uit că nu mă mai doare nimic, doar înserarea uneori o mai simt cum îmi nimicește cărările. Predeal, 2001.
Miruna, bine ai venit! Îmi place expresia ta suprarealistă. Faci poezie chiar și din semnele grafice și de punctuație. Ai racordat titlul rupt la corpul textului și la tema căderii. Până și ruptura pe care o provoci cu ultimul vers, cu acel "inexistent" care întrerupe tensiunea este corelată cu ideea unei căderi, a unei rupturi de real. Imagine cu o forță latentă, aparent cuminte și frumoasă vizual: "am impresia că iubirea/ e benzinăria de la marginea orașului"
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
Sister, filmele din anul acesta sint proaste pina acum, foarte proaste. Eu zic sa citesti poezie si are sa iti faca bine. Printre altele, poezia te face coautor la farmecul ei. Dar asta e deja un truism.
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
reţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
alina, nu va functiona asa niciodata... sper ca ti-ai dat seama! cand va trece iuresul o sa va spun si eu ce cred... in alta ordine de idei, te rog scoate-ma de la Oscar! nu stiam de ce ma tot perpeleam eu noaptea trecuta si nu puteam sa dorm. cailean, sper ca m-am scos! :)
”eu nu mă încui niciodată. camera mea e pentru toţi oamenii.
chiar pentru prietenii prietenilor pe care nici nu-i cunosc. îmi dau gluga
jos de pe cap şi dau mâna cu ei. îngerul detaliilor poate să spună”.
acesta e pasajul care mi-a atras atenția la prima lectură. la cea de a doua senzația a persistat, deci mi-am zis că nu o fi o întâmplare. o spovedanie vioaie, un text bun cu tușe care prind cititorul.
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
nu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
sunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
mă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
te rog să nu mai introduci subtitlul în corpul textului. e absolut nepotrivită redundanța asta și strică forma sub care apare textul în pagina de start. dacă vei continua voi retrage posibilitatea ca textele tale să mai apară pe prima pagină.
de asemenea te rog să nu mai lași spații la începutul textului. voi fi nevoit să îți retrag dreptul de a folosi html
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mai jane doe, care e problema? moartea? pai moartea nu e o problema,... decit de timp. deci, vrei parerea mea? asa ca intre prieteni? tu ai vocatie cinematografica, textul tau plezneste, adica te plezneste. de ce totusi ai pus insa atit de putina poezie in el? de ce l-ai facut mai degraba manifest?
pentru textul : jane doe deSilviu, durerea este cea invers imprimata sau retina? daca e retina, cu ce este imprimata invers? daca e durerea, nu e ea, oricum, invers imprimata pe retina?
pentru textul : Durere în retină invers imprimată deuite cate de simplu si sintetic este Teach Me Pain! hai sa vedem cum il schimbi.:)
da, e aceste text vorbeam si eu. deci: care sunt argumentele tale? concret. pe text.
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deÎntr-adevăr Paul a regăsit starea de care probabil avea el nevoie pentru a scrie poezie. cu alte cuvinte, pare că nu te mai joci, ci ai o anumită aplecare asupra constructției ideatice a poeziei, îi dai voie să se dezvolte și o conduci cu mână sigură în același timp. Rămân urmărită de imaginea pescarilor neliniștiți in patinoar (mie mi se pare formidabilă), ca și de senzația că joaca supremă o dă spectatorul, dacă înțelegi ce vreau să spun. Aș spun un "nu" pentru titlu, poate o reminescență a unor tendințe de epatare pe care le-am observat la tine (nu că n-ai avea voie, doar că uneori sunt prea mult). Mai remarc modul în care nu poți renunța la firul subțire, aproape invizibil, dar nu mai puțin letal, al autoironiei.
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion deÎngeraşule, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Îmi face deosebită plăcere.
pentru textul : oraşul cu miros de iarbă demerci Cami, si tu si oricine altcineva mi se poate adresa cu tu fara nici un fel de problema
pentru textul : religia scoicilor deIata de ce poetii sufera de guta.
pentru textul : zborul precum scoicile deMea culpa.
Da, există spaţiul. Nu este, însă, egal cu cel lăsat în mometnul scrierii comentariului, deci nu atât de evident. Dar, repet, el există.
Miopia asta :)
pentru textul : Străin deOriana, superb, ocolind erezia - frumos, Rameau - adăugăm: Să uit Aș vrea să uit c-am murit, aș vrea să uit că nu mă mai doare nimic, doar înserarea uneori o mai simt cum îmi nimicește cărările. Predeal, 2001.
pentru textul : ce am scris "atunci" deMiruna, bine ai venit! Îmi place expresia ta suprarealistă. Faci poezie chiar și din semnele grafice și de punctuație. Ai racordat titlul rupt la corpul textului și la tema căderii. Până și ruptura pe care o provoci cu ultimul vers, cu acel "inexistent" care întrerupe tensiunea este corelată cu ideea unei căderi, a unei rupturi de real. Imagine cu o forță latentă, aparent cuminte și frumoasă vizual: "am impresia că iubirea/ e benzinăria de la marginea orașului"
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deciteste aici http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dedragă țăran, acesta e cnceptul la care am aajuns eu. e ceva inestetic în asta?
pentru textul : fericirea II deluat aminte, merci
pentru textul : în zori deo sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur deerată: interbelici, generaţia
pentru textul : problema românilor demie imi place mai mult varianta lui vladimir. are mai putine weeds. finalul din versul asta scirtiie: /nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt/.
pentru textul : evanghelii inoportune II deSister, filmele din anul acesta sint proaste pina acum, foarte proaste. Eu zic sa citesti poezie si are sa iti faca bine. Printre altele, poezia te face coautor la farmecul ei. Dar asta e deja un truism.
pentru textul : consuelo si medea deromâne, uite ce mişto e afară !
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
pentru textul : 322 dereţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
alina, nu va functiona asa niciodata... sper ca ti-ai dat seama! cand va trece iuresul o sa va spun si eu ce cred... in alta ordine de idei, te rog scoate-ma de la Oscar! nu stiam de ce ma tot perpeleam eu noaptea trecuta si nu puteam sa dorm. cailean, sper ca m-am scos! :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai de”eu nu mă încui niciodată. camera mea e pentru toţi oamenii.
chiar pentru prietenii prietenilor pe care nici nu-i cunosc. îmi dau gluga
jos de pe cap şi dau mâna cu ei. îngerul detaliilor poate să spună”.
acesta e pasajul care mi-a atras atenția la prima lectură. la cea de a doua senzația a persistat, deci mi-am zis că nu o fi o întâmplare. o spovedanie vioaie, un text bun cu tușe care prind cititorul.
pentru textul : spovedanie deexcelentă troleiboză
pentru textul : tuberoză deaș compresa „pîn-a murit”
Poate altădată.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deDe acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii desa traiti! Am corectat.
pentru textul : Duios șurub deam tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
pentru textul : dimineață de florii ▒ dede acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
pentru textul : Tot Ce Am Adus denu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
pentru textul : blue moon desunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon demă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
te rog să nu mai introduci subtitlul în corpul textului. e absolut nepotrivită redundanța asta și strică forma sub care apare textul în pagina de start. dacă vei continua voi retrage posibilitatea ca textele tale să mai apară pe prima pagină.
pentru textul : Unchiul Fedea (21) dede asemenea te rog să nu mai lași spații la începutul textului. voi fi nevoit să îți retrag dreptul de a folosi html
Pagini