1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
imi place, dar parca stelutele acelea rup prea tare discursul. cred ca ar trebui aranjat in asa fel incat sa se simta ca e spus cu voce tare, cu putere, asumat. Pentru ca asa cred ca se doreste. Sigur, poate gresesc.
Mi-a placut pentru ca fiecare strofa are si valoare de aforism, pe langa faptul ca are nuanta personala.
Cu stima,
tata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
Găsesc aici câteva imagini ce îmi rețin atenția prin forța de a transmite o stare: - "nu deosebim orbul de lună" - îmi amintesc de orbul Pap din romanul "Sanctuar" de W.Faulkner, simbol al destinului implacabil și inexplicabil. deși era și nevăzător, și fără glas, și fără auz, autorul îl plasa în miezul celor mai importante evenimente, ca pe un martor în ultimă instanță, cu scopul de a scoate în evidență neputința cunoașterii absolute - observ o notă de obstrucție în "cuvintele / se înghesuie pe gaura cheii", care se evaporă prin versurile "tăcerea mi se strecoară ca un fum din palme / în palmele tale acolo unde eu încep" "în fața porților au crescut porți" pare a fi deschiderea ca reacție la deschidere. aș fi insistat pe jocul dintre deschis și închis. totuși, "pieptul spart" și "ferestrele sparte" induc un act trecut de violență, rememorat într-un spațiu unde porțile nu-și mai au rostul, pentru că au devenit coji.
Ştefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
da, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
în spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
Aranca, te rog in virtutea unui respect minim pentru toti cititorii nostri sa incetezi sa mai introduci in comentarii fraze in alte limbi decit cea română. sper să nu mai fie nevoie să te mai rog lucrul acesta încă o dată
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
Andu, nici eu nu pretind că poemul nu e perfectibil sau că... e unul din cele mai bune poeme ale mele. adevărul e că l-am scris, l-am modificat, și... după o oră două m-am întors la el și l-am postat în forma inițială (adică cea de-acum). am trecut printr-o perioadă dificilă. încă mă caut. așa că... orice sugestie, orice critică sunt binevenite.
Ioana, am zâmbit când am văzut cum ai început...„Lisandro”! (mi-a plăcut, Vlad îmi mai spunea așa.) da, demne de luat în seamă sugestiile tale, mai ales cea referitoare la al treilea vers. mă mai gândesc puțin, dar cred că voi face măcar o schimbare.
Apreciez această poezie, nu este chiar atât de deprrimantă cum spune elena. Pentru mine exact ultima strofă e mai puţin reuşită. Am impresia că e inutilă sau scrisă prea diferit faţă de restul poemului.
în DEX-ul din nouășopt scrie așa: VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni. Sursa: DEX '98 | Este o greșeală de tipar? întreb și eu, așa ca românul dezromânizat, cum îi place Bobadilului să mă caracterizeze.... dar întreb. Poate mă luminați. Este oare nevoie totdeauna de liniuța de legătură ca să fie cuvînt de sine stătător?
Aranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.
Marina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
Textul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
dupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
ideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
pentru textul : Oameni moderni de2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
imi place, dar parca stelutele acelea rup prea tare discursul. cred ca ar trebui aranjat in asa fel incat sa se simta ca e spus cu voce tare, cu putere, asumat. Pentru ca asa cred ca se doreste. Sigur, poate gresesc.
Mi-a placut pentru ca fiecare strofa are si valoare de aforism, pe langa faptul ca are nuanta personala.
Cu stima,
Raul.
pentru textul : jurnal pentru zile şi cuvinte II deda, paul, poemul e ok, pe alocuri chiar bun, dar tipa care citeste strica tot
pentru textul : vintage collection -audio detata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
pentru textul : ce am scris "atunci" dece e cu atâta zarvă pe aici?
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
oricum, mă bucur pentru feedback;)
pentru textul : cu ţigările aprinse deMultumesc, am modificat.
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae deProfetule, mă așteptam la un altfel de răspuns, din partea ta. Mai prompt, mai sigur, mai transparent. Oricum, mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site dem-am luat cu altele si am uitat de text, care sincer mi-a placut mult...felicitari...
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deGăsesc aici câteva imagini ce îmi rețin atenția prin forța de a transmite o stare: - "nu deosebim orbul de lună" - îmi amintesc de orbul Pap din romanul "Sanctuar" de W.Faulkner, simbol al destinului implacabil și inexplicabil. deși era și nevăzător, și fără glas, și fără auz, autorul îl plasa în miezul celor mai importante evenimente, ca pe un martor în ultimă instanță, cu scopul de a scoate în evidență neputința cunoașterii absolute - observ o notă de obstrucție în "cuvintele / se înghesuie pe gaura cheii", care se evaporă prin versurile "tăcerea mi se strecoară ca un fum din palme / în palmele tale acolo unde eu încep" "în fața porților au crescut porți" pare a fi deschiderea ca reacție la deschidere. aș fi insistat pe jocul dintre deschis și închis. totuși, "pieptul spart" și "ferestrele sparte" induc un act trecut de violență, rememorat într-un spațiu unde porțile nu-și mai au rostul, pentru că au devenit coji.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii deŞtefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
pentru textul : ..que la vie est belle? decum se spune, încăpăţânarea cea bună. ca scop.am revenit pe text. mulţam.
pentru textul : trezvie deda, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
pentru textul : karaoke deîn spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
Şi uite cum andu închide cercul prietenilor săi. Cred că partea sa feminină - margas - îmi plăcea mai mult.
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deîmi plac multe imagini de aici. cred că ar merita un final puternic... e doar o părere!
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză deAdrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
pentru textul : Simbioză deAranca, te rog in virtutea unui respect minim pentru toti cititorii nostri sa incetezi sa mai introduci in comentarii fraze in alte limbi decit cea română. sper să nu mai fie nevoie să te mai rog lucrul acesta încă o dată
pentru textul : douămii(la) de"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deAndu, nici eu nu pretind că poemul nu e perfectibil sau că... e unul din cele mai bune poeme ale mele. adevărul e că l-am scris, l-am modificat, și... după o oră două m-am întors la el și l-am postat în forma inițială (adică cea de-acum). am trecut printr-o perioadă dificilă. încă mă caut. așa că... orice sugestie, orice critică sunt binevenite.
Ioana, am zâmbit când am văzut cum ai început...„Lisandro”! (mi-a plăcut, Vlad îmi mai spunea așa.) da, demne de luat în seamă sugestiile tale, mai ales cea referitoare la al treilea vers. mă mai gândesc puțin, dar cred că voi face măcar o schimbare.
vă mulțumesc!
pentru textul : viața ca o dâră stacojie deApreciez această poezie, nu este chiar atât de deprrimantă cum spune elena. Pentru mine exact ultima strofă e mai puţin reuşită. Am impresia că e inutilă sau scrisă prea diferit faţă de restul poemului.
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deîn DEX-ul din nouășopt scrie așa: VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni. Sursa: DEX '98 | Este o greșeală de tipar? întreb și eu, așa ca românul dezromânizat, cum îi place Bobadilului să mă caracterizeze.... dar întreb. Poate mă luminați. Este oare nevoie totdeauna de liniuța de legătură ca să fie cuvînt de sine stătător?
pentru textul : hermeneia 2.0 dedin cate stiu eu: firmituri/firimituri, ambele forme acceptate. dar, cu reglementarile astea care curg suvoi, nu mai poti fi sigur de nimic.
pentru textul : Oala cu lapte deAranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.
pentru textul : ora amiezii deMarina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
pentru textul : mă dor tâmplele de- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
pentru textul : Trăieşte! de- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
textul acesta nu are diacritice. va rog sa-l editati corespunzator.
pentru textul : exil deTextul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme dede ce nu este incadrat textul acesta la arte vizuale. va rog frumos sa procedati cu mai multa atentie la incadrari
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? dedupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
pentru textul : murmur demultumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
pentru textul : babilon dePagini