puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
uite așa am fost și eu la cenaclu. o inițiativă care a prins contur din mers și care iată înlocuiește scenele statice cu mișcarea și sunetul. felicitări!
Și mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
scriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
eu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
da, ai dreptate, de fapt voiam sa scriu doua entitati:f si b-femeie si barbat. am corect mersi. cineva imi atragea atentie ca: ce-au împărțit același somn aceeași respirație... ar fi cliseu... nu stiu eu n-am mai inalnit stuctura in acest fel.. multumesc frumos!
Foarte puternice imagini! ( parcă prea puternice :) ) Foarte bine sugerată lupta dintre viaţă şi moarte, dintre firea veche şi firea nouă. Din ,,exil" se vede cerul.
Mi-a plăcut imaginea ,,un uriaş răstignit pe pământ
cu paratrăznetele de pe biserici
înfipte în inimă".
O singură obiecţie: alăturarea expresiilor ,,un oraş" şi ,,un uriaş" produc un pic de confuzie la prima citire cauzată de asemănarea grafică. E doar o părere :)
multumesc Adrian! e drept ca ma simt coplesita de aprecierea ta, dar ipocrita nu sunt si ma bucur ca am reusit sa dau viata unor idei care rezista si dincolo de mine.
mereu m-am limitat sa citesc textele si comentariile voastre, fara sa intervin prea des, tocmai pentru ca imi place cum o faceti voi, mai bine decat as putea sa o fac eu... de aceea stau in umbra, citesc si ma bucur de voi! astazi ma bucur un pic mai mult... ma bucur si pentru mine si pentru faptul ca am reusit sa ating o coarda la care sa putem rezona impreuna :)
multumesc pentru votul tau de incredere!
cami e un exercitiu de imaginatie. constringerile astea sint asemanatoare cu proiectele de verificare din facultate cu tema data. chiar, de ce nu incerci si tu? turismul dezvolta musculatura sentimentala.
multumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
Radu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
Poem de excepție. Fiindcă are în el filosofii despre existența de dincoace de limite. Și este original. E luciditate fără tăgadă. Imagini rare, eterice. Da, e greu să las comentarii pe registrul omenesc. Și înclin o singură sferă spre tine, cea din care ai apărut. Chiar dacă este cumva închisă în sine, miracolul viului există. Este uneori necesar caldul. Atât. Uneori. Îmi place cum urmează linkul cu nufărul, indiferent din ce Deltă. Și cum îi văd petalele - nu sunt patru, e un multiplu de patru. A șaptea reîntoarcere. Interesant. Acum, nu închid ochii, doar cuvântul. "și tot ce dispare e ireal tot ce rămâne este (în numele tatălui și al viului)"
imi pare rau ca trebuie sa accept sa intru in aceasta divagatie (mai ales ca in principiu nu permit transformarea hermeneia intr-o arena de polemica religioasa sau politica) dar nu pot sa tac atunci cind vad ca se scriu aberatii sub textul meu. in primul rind Israelul nu este "inca un popor al lui Dumnezeu". asta este si o prostie si o erezie. de vreme ce eu nu am auzit niciodata ca Dumnezeu sa aiba doua popoare in paralel. dar probabil ca nivelul de aberatie al unora poate atinge si astfel de culmi. in al doilea rind termenul "biserica Vechiului Testament" este o alta timpenie (asta ca sa nu fiu mai dur si sa o numesc o alta erezie) de vreme ce nu exista nici o baza pentru o astfel de afirmatie. in afara doar de un anumit folclor eretic pe care unii il iau drept teologie iar in al treilea rind nicaieri apostolul Pavel nu vorbeste te "tulpina" (deci o alta aberatie). singurul lucru pe care il mentioneaza este "radacina" pe care o anumita studiere cu umilinta si bun simt a noului testament in intregimea lui te va face sa intelegi ca se refera la Avraam si sub nici o forma la Israel. de aceea eu zic sa oprim emiterea de timpenii aici.
Virgil, rămăsesem cu o temă în urmă, așa că iată, (într-o formă imperfectă): obiecte toată noaptea m-am zbătut în marmură am sângerat și-am strigat acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid palete în tonuri reci umbra îmi picură tic-tac pe podea cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale ca pe fațeta unui cub cu vise lângă un colț de pâine și vin trezit în urme uitate pe masă pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară cu un timp tot mai prăfos nu știu ce să fac cu mîinile nu știu ce să fac cu mine nu știu ce sunt sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil și-acum deși seara se așază cuminte în eprubete deși mă gândesc la tine crivățul se agită în subțirele de cristal toate lucrurile au demnitate până și umbra –mi s-a-nălțat mult peste mine -n tavan fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?
Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
Cer scuze autorului pentru aceasta interventie ce nu priveste in mod distinct poezia ci natura unor pareri exprimate aici de catre lectori... sustin ceea ce a scris Virgil mai devreme... nu cred ca e profitabil din punct de vedere literar sa ocupam spatiul destinat unor comentarii critice cu aspecte de genul "multumesc si tie, aritmosa" sau "idei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec". Francisc si Aranca sa speram ca modul acesta de raportare nu va caracterizeaza si astfel o sa puteti remedia cu usurinta inconvenientele cu pricina.
Eate a doua oara cand cineva imi vorbeste despre un anumit iz medieval al unora dintre incercarile mele poetice. Interesant (pentru mine)!. Ia faptul ca (parca) ar lipsi "ceva" ei bine, de aceea le numasc incercari si nu poezii. Multumesc pt. citire, G.M.
cam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
evident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
pentru textul : Art Nouveau deuite așa am fost și eu la cenaclu. o inițiativă care a prins contur din mers și care iată înlocuiește scenele statice cu mișcarea și sunetul. felicitări!
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deP.S. va recomand Elisabeth Arden...
pentru textul : avon cosmetics devai, vai, colaj poetic de nota nouă ( zecele aparţine utopicului)! găsesc varianta profetului nemaipomenită şi cea a autorului excelentă. peniţă.
pentru textul : anti-înger deȘi mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse dedraga Bobadil, nu stiu cum sa iti spun dar acum chiar ca nu imi vine sa scriu cu ritm si rima
pentru textul : mate blues II descriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deeu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
da, ai dreptate, de fapt voiam sa scriu doua entitati:f si b-femeie si barbat. am corect mersi. cineva imi atragea atentie ca: ce-au împărțit același somn aceeași respirație... ar fi cliseu... nu stiu eu n-am mai inalnit stuctura in acest fel.. multumesc frumos!
pentru textul : Kore merge mai departe deFoarte puternice imagini! ( parcă prea puternice :) ) Foarte bine sugerată lupta dintre viaţă şi moarte, dintre firea veche şi firea nouă. Din ,,exil" se vede cerul.
pentru textul : când oraşul rănit mă va căuta în exil deMi-a plăcut imaginea ,,un uriaş răstignit pe pământ
cu paratrăznetele de pe biserici
înfipte în inimă".
O singură obiecţie: alăturarea expresiilor ,,un oraş" şi ,,un uriaş" produc un pic de confuzie la prima citire cauzată de asemănarea grafică. E doar o părere :)
multumesc Adrian! e drept ca ma simt coplesita de aprecierea ta, dar ipocrita nu sunt si ma bucur ca am reusit sa dau viata unor idei care rezista si dincolo de mine.
pentru textul : piruetă în umbra unui zmeu de hârtie demereu m-am limitat sa citesc textele si comentariile voastre, fara sa intervin prea des, tocmai pentru ca imi place cum o faceti voi, mai bine decat as putea sa o fac eu... de aceea stau in umbra, citesc si ma bucur de voi! astazi ma bucur un pic mai mult... ma bucur si pentru mine si pentru faptul ca am reusit sa ating o coarda la care sa putem rezona impreuna :)
multumesc pentru votul tau de incredere!
cami e un exercitiu de imaginatie. constringerile astea sint asemanatoare cu proiectele de verificare din facultate cu tema data. chiar, de ce nu incerci si tu? turismul dezvolta musculatura sentimentala.
pentru textul : despre umbre deevident ca este ironic. este o greseala cu asta?
pentru textul : meandropauză demultumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
pentru textul : sequoia II deCu (sau fara) "fiorolac" (cam zgarie) acum da, suntem de acord.
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac defoarte reusit experimentul tau.
si intr-adevar. de acord cu yester care spune ca prima parte a poemului e cea mai reusita.
finalul in schimb... e si dulce.. si seamana cu morala de la sfarsitul povestirilor pentru cei mici.
l-as schimba. e prea fain intregul poem.
pentru textul : Ambidextru deRadu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
pentru textul : Tu, el... dePoem de excepție. Fiindcă are în el filosofii despre existența de dincoace de limite. Și este original. E luciditate fără tăgadă. Imagini rare, eterice. Da, e greu să las comentarii pe registrul omenesc. Și înclin o singură sferă spre tine, cea din care ai apărut. Chiar dacă este cumva închisă în sine, miracolul viului există. Este uneori necesar caldul. Atât. Uneori. Îmi place cum urmează linkul cu nufărul, indiferent din ce Deltă. Și cum îi văd petalele - nu sunt patru, e un multiplu de patru. A șaptea reîntoarcere. Interesant. Acum, nu închid ochii, doar cuvântul. "și tot ce dispare e ireal tot ce rămâne este (în numele tatălui și al viului)"
pentru textul : karuna deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie deer: scuze, desigur "permutari", treci la loc si ia un trei mi-ar fi zis profu' de mate :-)
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deimi pare rau ca trebuie sa accept sa intru in aceasta divagatie (mai ales ca in principiu nu permit transformarea hermeneia intr-o arena de polemica religioasa sau politica) dar nu pot sa tac atunci cind vad ca se scriu aberatii sub textul meu. in primul rind Israelul nu este "inca un popor al lui Dumnezeu". asta este si o prostie si o erezie. de vreme ce eu nu am auzit niciodata ca Dumnezeu sa aiba doua popoare in paralel. dar probabil ca nivelul de aberatie al unora poate atinge si astfel de culmi. in al doilea rind termenul "biserica Vechiului Testament" este o alta timpenie (asta ca sa nu fiu mai dur si sa o numesc o alta erezie) de vreme ce nu exista nici o baza pentru o astfel de afirmatie. in afara doar de un anumit folclor eretic pe care unii il iau drept teologie iar in al treilea rind nicaieri apostolul Pavel nu vorbeste te "tulpina" (deci o alta aberatie). singurul lucru pe care il mentioneaza este "radacina" pe care o anumita studiere cu umilinta si bun simt a noului testament in intregimea lui te va face sa intelegi ca se refera la Avraam si sub nici o forma la Israel. de aceea eu zic sa oprim emiterea de timpenii aici.
pentru textul : psalm de"să mă înveți a zâmbi" eu aș fi terminat așa... e prea simplist pentru tine și poem sfârșitul, Virgil. sugerează cumva că nu îi pare rău...
pentru textul : preludiu în alb și negru deVirgil, rămăsesem cu o temă în urmă, așa că iată, (într-o formă imperfectă): obiecte toată noaptea m-am zbătut în marmură am sângerat și-am strigat acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid palete în tonuri reci umbra îmi picură tic-tac pe podea cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale ca pe fațeta unui cub cu vise lângă un colț de pâine și vin trezit în urme uitate pe masă pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară cu un timp tot mai prăfos nu știu ce să fac cu mîinile nu știu ce să fac cu mine nu știu ce sunt sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil și-acum deși seara se așază cuminte în eprubete deși mă gândesc la tine crivățul se agită în subțirele de cristal toate lucrurile au demnitate până și umbra –mi s-a-nălțat mult peste mine -n tavan fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deAdevărul este că m-am îndrăgostit de camui și începe să se vadă
pentru textul : poem din titluri de petruț camui deÎntrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
pentru textul : shi bin a plec deCristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
pentru textul : Solilocvii aride dehapciu!
pentru textul : în ultima cameră, el deCer scuze autorului pentru aceasta interventie ce nu priveste in mod distinct poezia ci natura unor pareri exprimate aici de catre lectori... sustin ceea ce a scris Virgil mai devreme... nu cred ca e profitabil din punct de vedere literar sa ocupam spatiul destinat unor comentarii critice cu aspecte de genul "multumesc si tie, aritmosa" sau "idei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec". Francisc si Aranca sa speram ca modul acesta de raportare nu va caracterizeaza si astfel o sa puteti remedia cu usurinta inconvenientele cu pricina.
pentru textul : crucile deEate a doua oara cand cineva imi vorbeste despre un anumit iz medieval al unora dintre incercarile mele poetice. Interesant (pentru mine)!. Ia faptul ca (parca) ar lipsi "ceva" ei bine, de aceea le numasc incercari si nu poezii. Multumesc pt. citire, G.M.
pentru textul : Trandafirul coasei decam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
pentru textul : Intro deevident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
dai un click click pe "atentie editor"! tot graba:)
pentru textul : scleroză dePagini