multumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
buuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
avem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
intuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
led zeppelin cu al lor stairway to heaven a ramas intradevar in istorie pentru genialitatea versurilor, liniei melodice wathever and ever:)); ideea mea este: cand te apuci sa scrii ascultand o anumita melodie care te inspira in momentele respective, nu lasa sa se vada prea tare treaba asta( mai ales cand este vorba despre o melodie arhicunoscuta, ca asta). cand te mulezi prea tare pe ceva preluat creezi clisee, and "Your stairway lies on the whispering wind."
toate cele bune!
ei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
imaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
ar fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
Pentru mine, poemul incepe odata cu "draga mea" din a doua strofa, odata cu metaforele superbe pe care doar la Emilian in scris le poti intalni. Remarc "scrisoarea de aer", si soarele, desigur, animalul credincios al tuturor timpurilor. Frumos poem!
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
Hm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
noaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
daca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
... pentru pasajele elegante prin genuitatea lor, pentru imaginea fluentă și tropii reușiți. pentru că îmi sugerează atât ideea cât și forma o simplitate nobilă și generoasă. a mai trecut o zi adâncimea ei intre umeri, supraviețuirea/ mă leagă de restul universului... iată ce m-a determinat... e o apreciere împletită și cu încurajare, ca un mărțișor de decembrie:)! mai întâi le smulgem adevărul apoi/scuturăm apa morții cu pești cu tot/din ochii orbi...anii mei...
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
dar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
pornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
pentru textul : continuum explosion de...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
pentru textul : Străin debuuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
pentru textul : rugaminte importanta deavem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An dedomnule Manolescu, multumesc pentru atentia acordata acestui text. Ionut, ma las asa ;)
pentru textul : mă las așa deAndu Moldovean, vorbesti in necunostinta de cauza departe de continutul textului meu.
pentru textul : adieu depoate vor regla editorii.
pentru textul : mici aberaţii despre normalitatea lucrurilor deintuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Mulțumesc de informații.
ok.
pentru textul : o călătorie cu darwin denow, do it.
raul a fost facut si contemplat. prea multa contabilitate intr-un spatiu care nu suporta nici macat trocul. multumesc.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deled zeppelin cu al lor stairway to heaven a ramas intradevar in istorie pentru genialitatea versurilor, liniei melodice wathever and ever:)); ideea mea este: cand te apuci sa scrii ascultand o anumita melodie care te inspira in momentele respective, nu lasa sa se vada prea tare treaba asta( mai ales cand este vorba despre o melodie arhicunoscuta, ca asta). cand te mulezi prea tare pe ceva preluat creezi clisee, and "Your stairway lies on the whispering wind."
pentru textul : om! detoate cele bune!
Stiu, Marina, dar mi-am asumat forma lui incorecta...e o abatere cu valente de regionalism, daca vrei. Multumesc pentru comentariu. Adriana
pentru textul : Mult mai înalt deei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
pentru textul : Rupt de realitate deimaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
pentru textul : impersonala dear fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal dePentru mine, poemul incepe odata cu "draga mea" din a doua strofa, odata cu metaforele superbe pe care doar la Emilian in scris le poti intalni. Remarc "scrisoarea de aer", si soarele, desigur, animalul credincios al tuturor timpurilor. Frumos poem!
pentru textul : tangled up in you deMarina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deHm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă dePostmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
pentru textul : Scrisoare deperpetuum mobile (vizuală)
pentru textul : Dumnezeu denoaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dedaca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
în constrast
pentru textul : Trăiește capra vecinului de... pentru pasajele elegante prin genuitatea lor, pentru imaginea fluentă și tropii reușiți. pentru că îmi sugerează atât ideea cât și forma o simplitate nobilă și generoasă. a mai trecut o zi adâncimea ei intre umeri, supraviețuirea/ mă leagă de restul universului... iată ce m-a determinat... e o apreciere împletită și cu încurajare, ca un mărțișor de decembrie:)! mai întâi le smulgem adevărul apoi/scuturăm apa morții cu pești cu tot/din ochii orbi...anii mei...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deFrancisc, numai fetițelor le e teamă până și de petale... Spune-ne, ești fetiță, ca să știm și noi...?
pentru textul : coloana ultimului templu deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
pentru textul : Umbra păsărilor deTotul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più detextul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
pentru textul : Scrinul negru dedar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
pornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
pentru textul : Loraine deMădălina, acum „norii s-a mai răzbunat spre apus/ dar stau grămadă...” :)
(să nu se plângă ceilalți clasici că-i neglijăm.)
mulțumesc penru favoarea „favoritelor”. :)
pentru textul : ploi în decembrie dePagini