O împletire de trisţete si ironie, de simplitate şi genialitate. Tonaj mare de emotii intr-o excelentă si micuţă forma numită fabulă poetica . Eu am dreptul de a darui o peniţa macar de aur?
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
o trecere-metamorfoza de la o ipostaza la alta prin propria putere aflata/lasata in mainile altcuiva, asa cum sunt toate clipele efemere... deosebite versurile: "eu sunt omul din spatele oamenilor uneori mi se face foame dar tac omul din spatele oamenilor trebuie să moară necunoscut doar golul și forța umerii și căderea să stea mărturie că nu e nimeni de neînlocuit"
Florin, părerea mea e că ar merita să o rescrii, să mai elimini cuvinte, poate să mai adaugi și sigur să mai înlocuiești. impresia că zborul e singura preocupare probabil plecând de aici...
"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
Felicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
dacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
Cred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
N-aș lăsa "cei șapte ani de-acasă", dar e interesant cum ar putea suna și un astfel de poem. Ai ceva typos, corectează. Apoi cerne bine textul. Am reținut: "ba, nu te mai lauda atata ca numai gura, pardon vuietul e de tine".
Francisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
Daca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
mi-a plăcut foarte mult primul vers pe atunci soarele curgea ca mălaiul , este atât de puternic vizual...
poemul este unul cuminte, și de aceea frumos prin imaginile particulare care dau o savoare în timpul lecturii.
gând bun, Cristina!
Corina,
ai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
am modificat cîte ceva. într-adevăr poate nu ar fi fost rău să îl așez la Experiment, de vreme ce am încercat mai multe lucruri în textul acesta. merci ptr observatii
Dorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
Mulțumesc mister!
Întreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Cătălina, ne e dor de primăvară şi o întrezărim de sub pojghiţe de geaţă. Mulţumesc pentru feedback :)
... şi fiindcă se aminteşte a doua oară de premiu, mi se pare corect să precizez că e vorba de locul I la Concursul Romanian Kukai - februarie 2012.
Bucuria e mai mare când se bucură şi alţii...e taina împărtăşirii, minunea de a fi părtaşi aceleiaşi stări. Să fie lumină!
Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
paul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
vesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O împletire de trisţete si ironie, de simplitate şi genialitate. Tonaj mare de emotii intr-o excelentă si micuţă forma numită fabulă poetica . Eu am dreptul de a darui o peniţa macar de aur?
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deVreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deIti recomand sa citesti si sa respecti Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Gând cu zei deo trecere-metamorfoza de la o ipostaza la alta prin propria putere aflata/lasata in mainile altcuiva, asa cum sunt toate clipele efemere... deosebite versurile: "eu sunt omul din spatele oamenilor uneori mi se face foame dar tac omul din spatele oamenilor trebuie să moară necunoscut doar golul și forța umerii și căderea să stea mărturie că nu e nimeni de neînlocuit"
pentru textul : puterea mea e în tine deFlorin, părerea mea e că ar merita să o rescrii, să mai elimini cuvinte, poate să mai adaugi și sigur să mai înlocuiești. impresia că zborul e singura preocupare probabil plecând de aici...
pentru textul : învins de înger de"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
in general un text nu neaparat reusit
pentru textul : envoyee de mon i-phone deNu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deFelicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
dacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
pentru textul : Femeia fără țipăt deCred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea deN-aș lăsa "cei șapte ani de-acasă", dar e interesant cum ar putea suna și un astfel de poem. Ai ceva typos, corectează. Apoi cerne bine textul. Am reținut: "ba, nu te mai lauda atata ca numai gura, pardon vuietul e de tine".
pentru textul : Bruion desincer, sunt siderat, subliminalul suspină secret, siajul simţurilor sinestezice susură singur...
pentru textul : Stejarul Sisif deFrancisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
pentru textul : Cunoaștere deDaca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
pentru textul : schiță deLuand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” demi-a plăcut foarte mult primul vers pe atunci soarele curgea ca mălaiul , este atât de puternic vizual...
pentru textul : copilărie depoemul este unul cuminte, și de aceea frumos prin imaginile particulare care dau o savoare în timpul lecturii.
gând bun, Cristina!
textul mi se pare doar descriptiv dar fara poezie
pentru textul : vâlvă deCorina,
pentru textul : pariu deai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
probabil... ma mai gandesc imi pare interesanta si varianta ta apreciez faptul ca ai trecut pe aici te mai astept cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : totul se petrece în mintea ta deam modificat cîte ceva. într-adevăr poate nu ar fi fost rău să îl așez la Experiment, de vreme ce am încercat mai multe lucruri în textul acesta. merci ptr observatii
pentru textul : antisonet deDorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deMulțumesc mister!
Întreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
pentru textul : urme de cerb deGreşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
salut schimbarile propuse si sper sa nu vina in detrimentul scrisului. o sa incerc sa fiu membru mai activ in noul an.
pentru textul : hermeneia 2.0 deeram aproape sigur ca nu e ok. punctele alea ma cam obsedeaza, le utilizez excesiv. multumesc mult!
pentru textul : reconstituire deCătălina, ne e dor de primăvară şi o întrezărim de sub pojghiţe de geaţă. Mulţumesc pentru feedback :)
pentru textul : Haiku...poleit de... şi fiindcă se aminteşte a doua oară de premiu, mi se pare corect să precizez că e vorba de locul I la Concursul Romanian Kukai - februarie 2012.
Bucuria e mai mare când se bucură şi alţii...e taina împărtăşirii, minunea de a fi părtaşi aceleiaşi stări. Să fie lumină!
Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
pentru textul : copacul desorry ! "lina" se va citi "limba"
pentru textul : oolong tea de„ai bine să fi om decât lup”...???
pentru textul : Unchiul Fedea (3) de„pentu sufletul ei”...???
paul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile devesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
pentru textul : blog de iarnă dePagini