Yester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
am recitit poezia ta si regasesc din nou un filon de aur neasteptat intr-o cariera veche, uitata...e delicata aceasta istorie a bobului de griu ce translateaza regnuri spatii, ca un dervis nevazut al timpului.
de ce ti se pare tie ca as contesta penita asta? nicidecum si nici nu vreau sa te invinovatesti singura pentru acest gest. ce naiba, doar nu am dat in mintea copiilor sa ma adresez unor consilii virtuale pentru niste penite virtuale. era doar un dialog bazat pe niste idei. faptul ca te-am provocat la niste raspunsuri si faptul ca reactionat berbeceste ma amuza. sa ne destindem deci. lasa-i pe profesori, aia te invata cum sa ramai mereu sub ei...
grazie, signore ce pot spune e ca atunci aveam doua luni de cand zgariam cu unghia pielea cuvintelor din cufarul cu poezii iar de atunci am trecut prin nivelul-20 de doua ori, lucru ce pe unii i/a intristat , altora le/a dat satisfactie... eu stiu ca au fost luni in care am scris mai mult decat am dormit iar daca vedeti saltul broastei la piciorul poeyiei mele nu pot decat sa ma bucur... multumesc de trecere, penita o s/o rontai ca un vrednic iepure de angora ce sunt.... p.s. acum am tot -20 de mai bine de o luna... cineva mi/a spus ca domnii aia stiu bine de ce fac asta... eu zambesc si ma plimb printre nisipuri miscatoare... caci asta e arta
ce e drept, textul l-am scris acu vreo 10 ani, poate mai bine. Dar ţin la el, de aceea l-am postat aici. Şi da, există o conştiinţă cosmică, ea se găseşte în toate.
Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
Acest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
andu
Sincer, m-am aruncat in prapastia cu numele prietenului meu Miguel, asa ca versul de final l-as rescrie asa: "am deslusit un am un o sa vad" Andu P.S. Si as elimina "tot" cred ca e deajuns "peste mine cerul". Bun text. Catre editori, Maia merita creditata ca autor Hermeneia si anume repejor, sa nu-mi fie luata in nume de rau interventia pls.
Scuze de off-topic, dar cine sunteți Dvs. stimată electra atât de bine informată și de justițiară (orice act de justiție ar trebui să se bazeze pe cunoaștere right?) Am avut deosebita plăcere pe care nu mi-o amintesc să stau de vorbă cu Dvs vreodată, prin vreun comentariu sau la vreun cenaclu poezie.ro în backstage la casa eliad sau la deko pe parcursul a cinci ani de zile aprox? Deocamdată nici texte nu aveți aici, habar n-am cine sunteți scuze. Încercați să existați înainte să vorbiți, mulțumesc.
Revin, comentariul meu se referă la neglijența pe care am observat-o nu doar acum în publicarea textelor pe site chiar și din partea patronului Virgil Titarenco și a familiei sale.
Enter-ul merge, scuze, poate nu l-am încercat eu lately. Dar aruncatul în prima pagină la login este răutăcios și necooperant cu bietul user... de ce să plece de unde era doar pentru că s-a logat?
Iar textul e foarte slab, e un text scris ca să fie scris, ca să umple o criză de inspirație pe baza unei simple idei.
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
Au début de la poésie un moment mystérieux: "enfin je connais la face cachée de la seconde tandis que j’étais derrière lui". Marina, tu as un discours très sobre et mélodieux en français. Enfin, je prend un vers en miel pour ce jour gris: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux" Oui, nous avons besoin des mots amicaux tous les jours .:)
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
well.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar
Un text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
frumos poem, da, observ de la fiecare text că el crește (nu numai tehnic), ca o plantă misterioasă din tine. lesturile tot mai puține, mai neglijabile și da, îmi place cu tot cu tematică mult. drept pentru care las iar în pagina ta semnul meu de prețuire, printre zilele acestea ploioase.
Virgil, e usor neingrijit textul, mai trebuie fiert putin, promit s-arunc si ceva diacritice in oala. Multumesc de critica. Fascinatia microbuselor nu e o coincidenta. Florinel, ma bucur ca ti-a placut. Da, viata nu e dreapta, si e ironic ca am scris eu despre asta, eu am primit prea multe. Dar cred ca si nefericitii scriu despre fericire. Sau nu?
Te citesc de ceva timp si ceea ce imi place cel mai mult in creatiile tale sunt finalurile, intotdeauna surprinzatoare si convingatoare. Mie imi place poezica si nu este o incercare(nereusita), este o reusita. cu sinceritate .
Nu prea pare a fi sonet. Ritmul lasă de dorit. La un sonet primele 8 versuri trebuie să respecte acelaşi ritm, iar următoarele 6, chiar dacă diferă de prima parte în ritm şi măsură, nu trebuie să difere între ele, iar numărul de silabe trebuie să fie egal între toate versurile.
Cezar
Marina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
Textul e o încercare care se mai vrea șlefuită. Din păcate l-am scris așa, cam dintr-o suflare, fără să mă mai întorc asupra lui. Când voi avea starea necesară, îl voi revedea. Mulțumesc de trecere și aprecieri. tincuța
Sunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am rezolvat.
pentru textul : Uneori sufletul meu deYester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deeu sînt tentat să cred că "acestei" contextualizează prea mult
varianta mea ar fi:
lună de iarnă -
pentru textul : Criza dese caută ieşirea
din lunga criză
am recitit poezia ta si regasesc din nou un filon de aur neasteptat intr-o cariera veche, uitata...e delicata aceasta istorie a bobului de griu ce translateaza regnuri spatii, ca un dervis nevazut al timpului.
pentru textul : Scoarța bobului de grâu dede ce ti se pare tie ca as contesta penita asta? nicidecum si nici nu vreau sa te invinovatesti singura pentru acest gest. ce naiba, doar nu am dat in mintea copiilor sa ma adresez unor consilii virtuale pentru niste penite virtuale. era doar un dialog bazat pe niste idei. faptul ca te-am provocat la niste raspunsuri si faptul ca reactionat berbeceste ma amuza. sa ne destindem deci. lasa-i pe profesori, aia te invata cum sa ramai mereu sub ei...
pentru textul : Solilocvii aride degrazie, signore ce pot spune e ca atunci aveam doua luni de cand zgariam cu unghia pielea cuvintelor din cufarul cu poezii iar de atunci am trecut prin nivelul-20 de doua ori, lucru ce pe unii i/a intristat , altora le/a dat satisfactie... eu stiu ca au fost luni in care am scris mai mult decat am dormit iar daca vedeti saltul broastei la piciorul poeyiei mele nu pot decat sa ma bucur... multumesc de trecere, penita o s/o rontai ca un vrednic iepure de angora ce sunt.... p.s. acum am tot -20 de mai bine de o luna... cineva mi/a spus ca domnii aia stiu bine de ce fac asta... eu zambesc si ma plimb printre nisipuri miscatoare... caci asta e arta
pentru textul : de vorbă cu o sabie dece e drept, textul l-am scris acu vreo 10 ani, poate mai bine. Dar ţin la el, de aceea l-am postat aici. Şi da, există o conştiinţă cosmică, ea se găseşte în toate.
pentru textul : Ceruri deEu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept deÎncerc într-adevăr să renunț la rimă și excesul de genitive.
pentru textul : Teenage angst deAcest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
pentru textul : too late for an iron life deCâteva exemple de construcţii problematice:
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
"cu picioarele depărtate bărbătește".
pentru textul : Cartier rezidential deașa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deandu
Sincer, m-am aruncat in prapastia cu numele prietenului meu Miguel, asa ca versul de final l-as rescrie asa: "am deslusit un am un o sa vad" Andu P.S. Si as elimina "tot" cred ca e deajuns "peste mine cerul". Bun text. Catre editori, Maia merita creditata ca autor Hermeneia si anume repejor, sa nu-mi fie luata in nume de rau interventia pls.
pentru textul : trei cuvinte deScuze de off-topic, dar cine sunteți Dvs. stimată electra atât de bine informată și de justițiară (orice act de justiție ar trebui să se bazeze pe cunoaștere right?) Am avut deosebita plăcere pe care nu mi-o amintesc să stau de vorbă cu Dvs vreodată, prin vreun comentariu sau la vreun cenaclu poezie.ro în backstage la casa eliad sau la deko pe parcursul a cinci ani de zile aprox? Deocamdată nici texte nu aveți aici, habar n-am cine sunteți scuze. Încercați să existați înainte să vorbiți, mulțumesc.
pentru textul : despre o femeie goală deRevin, comentariul meu se referă la neglijența pe care am observat-o nu doar acum în publicarea textelor pe site chiar și din partea patronului Virgil Titarenco și a familiei sale.
Enter-ul merge, scuze, poate nu l-am încercat eu lately. Dar aruncatul în prima pagină la login este răutăcios și necooperant cu bietul user... de ce să plece de unde era doar pentru că s-a logat?
Iar textul e foarte slab, e un text scris ca să fie scris, ca să umple o criză de inspirație pe baza unei simple idei.
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă deAu début de la poésie un moment mystérieux: "enfin je connais la face cachée de la seconde tandis que j’étais derrière lui". Marina, tu as un discours très sobre et mélodieux en français. Enfin, je prend un vers en miel pour ce jour gris: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux" Oui, nous avons besoin des mots amicaux tous les jours .:)
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deÎmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deVirgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
pentru textul : nu scriu poezie dewell.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
pentru textul : timidă umbra ta de fată deUn poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
pentru textul : despre iubire deCezar
Un text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
pentru textul : nebunul deStrofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison defrumos poem, da, observ de la fiecare text că el crește (nu numai tehnic), ca o plantă misterioasă din tine. lesturile tot mai puține, mai neglijabile și da, îmi place cu tot cu tematică mult. drept pentru care las iar în pagina ta semnul meu de prețuire, printre zilele acestea ploioase.
pentru textul : 99 minute deVirgil, e usor neingrijit textul, mai trebuie fiert putin, promit s-arunc si ceva diacritice in oala. Multumesc de critica. Fascinatia microbuselor nu e o coincidenta. Florinel, ma bucur ca ti-a placut. Da, viata nu e dreapta, si e ironic ca am scris eu despre asta, eu am primit prea multe. Dar cred ca si nefericitii scriu despre fericire. Sau nu?
pentru textul : Microbus deTe citesc de ceva timp si ceea ce imi place cel mai mult in creatiile tale sunt finalurile, intotdeauna surprinzatoare si convingatoare. Mie imi place poezica si nu este o incercare(nereusita), este o reusita. cu sinceritate .
pentru textul : strada cu fluturi deNu prea pare a fi sonet. Ritmul lasă de dorit. La un sonet primele 8 versuri trebuie să respecte acelaşi ritm, iar următoarele 6, chiar dacă diferă de prima parte în ritm şi măsură, nu trebuie să difere între ele, iar numărul de silabe trebuie să fie egal între toate versurile.
pentru textul : Sonet 207 deCezar
Marina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
pentru textul : unei cărți deTextul e o încercare care se mai vrea șlefuită. Din păcate l-am scris așa, cam dintr-o suflare, fără să mă mai întorc asupra lui. Când voi avea starea necesară, îl voi revedea. Mulțumesc de trecere și aprecieri. tincuța
pentru textul : Oli chiorul deSunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
pentru textul : Forme de empatie deam incercat sa refac pe unde trebuia refacut. va multumesc de aleasă trecere!
pentru textul : Decofrare II dePagini