Ce părere aveţi, dacă aş spune aşa: ca toţi ceilalţi să nu poată vedea...
Mulţumesc.

Înseamnă că există ceva pozitiv în comentariul tău :) Aş putea trage concluzia că altădată mi-a ieşit mai bine. Mulţumesc pentru părere.

Precizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D

Nicodim, in primul rand nu cred ca am avut ocazia sa ne "imprietenim" (si nici ca mi-as dori), deci nu cred ca suntem "prieteni". In al doilea rand, aerul asta de superioritate, fara a avea nimic in spate, nu cred ca impresioneaza pe nimeni; poate doar pe tine. Oricum, daca tu vezi poezia doar prin prisma "topului" atunci inseamna ca ai ceva probleme in intelegerea "fenomenului" si nu numai. Chestiunea cu bunul simt nu era un atac, deci nu avea cum sa fie o lovitura sub centura; era o simpla constatare a comportamentului tau, si din moment ce nu sunt singurul care ti-o spune (pentru ca am vazut ca ti-au mai spus-o si altii) cred ca mai bine decat sa te deranjeze ar fi fost sa-ti dea de gandit.

Mulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.

Nici engleză - nu. BARRS sau BARS? Sau te referi la cromosomul lui Barr? :)

1. alma, mai bine spuneai acolo unde ti s-a spus ca este fals ce ti s-a spus. altfel, cum sa spun, dragut si inutil sa doresti/precizezi/multumesti. ce? că "părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere". copiii de... trei ani poate ca inca nu stiau inca. cat despre parerile din articol, ele sunt putine si clare. astept continuarea. 2. elian, ideile in episodul asta au pornit de aici: ""Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie"”, "“A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare”". uita-te la ele, analizeaza la ele, zambeste la ele, scoate sunete la ele, canta la ele, mediteaza la ele, reformuleaza la ele... dupa aia, draga elian, dupa aia, spune-ne cu vigoare ce vrei tu sa ne spui! PS: noteaza bine, bine de tot aceste cuvinte: "Asta sună de-a dreptul profetic. Ni se spune ce vremuri speciale trăim. Ni se spune că noi sîntem asemenea unei recolte coapte, gata să fie culeasă. Și ni se spune mai ales cum trebuie să gîndim" (VT) 3. altfel, "analiza" "manifestului" pare aproape bine pusa in pagina, deci mai trebuie lucrata. lucrata si continuata :)

Acum dupa o zi incarcata am avut si eu timp sa citesc in tihna totul. Si ma tot gindesc daca as mai avea ceva de adaugat. Am o oroare teribila de am mai scrie ceva ce ar incuraja oameni care nu au decit o placere incalificabila de a se certa. De fapt cind vorbeam despre balcanism la asta ma refeream. Nu cred ca cineva care nu este de aceeasi parere cu mine este "balcanic", Cine a inteles asa fie nu vrea, fie nu poate intelege mai mult. Cautarea asta sordida dupa prilej de harță este ceea ce eu consider o trasatura balcanica. Teribil de paguboasa. Mi-aduc aminte cu ani in urma lucram la o companie in Atlanta si in timp am ajutat multi romani sa se angajeze acolo. Si la un moment dat am intrebat pe un coleg american cu care eram bun prieten, cam ce parere are despre romani. Mi-a spus cu sinceritatea aceea tipic americana, putin naiva, a copilului care vede ca regele e gol: Romanii? Oameni foarte harnici, muncesc mult si sint priceputi dar sa te fereasca Dumnezeu sa ii pui doi in aceeasi echipa ca te-ai fript. Nu au conceptul muncii in echipa. Ce as mai avea de adaugat? Doar ca imi cer scuze de la ceilalti membrii Hermeneia pentru acest spectacol jalnic in care s-au implicat si doi din editorii de pe Hermeneia si vreau sa va asigur ca voi depune un efort sporit si inteligent ca asa ceva sa nu se repete. Nu ca nu mi-as dori dezbateri dar nu astfel de alunecari primitive. Imi doresc foarte mult sa am editori pe Hermeneia, oameni inteligenti, harnci, cu personalitate si onesti si voi continua sa ii caut. Nu am nici o prejudecata fata de nimeni. Inca o data imi cer scuze in numele celor care sint convins ca nu o vor face si vreau sa precizez ca nu am facut niciodata parte din contul Aranca, asa cum rautacios s-au grabit sa aluzioneze unii. Si sa precizez ca deschiderea contului s-a facut in total acord cu mine, inainte ca regulamentul sa precizeze ceva despre clone (spun asta desi sint ferm convins ca aici nu a fost niciodata vorba de o clona), iar deschiderea acestui cont s-a facut asa pentru ca la data respectiva nu era si nici acum de fapt nu exista posibilitatea unui cont comun. Stiu ca ultima parte a punctului 7.1 din regulament vorbeste despre ceva de genul acesta dar din cite imi aduc eu aminte la data amendarii regulamentului contul Aranca incetase sa mai fie un cont comun. Continui sa fiu insa precaut fata de acest aspect pentru ca sint adeptul principiului ca legea este facuta pentru om si nu omul pentru lege, iar in aceasta privinta exista posibilitatea unor exceptii majore legate de conturile comune. In esenta precizarea de la sfirsitul punctului 7.1 (ca de altfel tot punctul 7.1) a fost si este menita sa impiedice frauda, furtul de identitate si mundana batjocura pe site. In acelasi timp nu este exclus ca unii oameni sa vrea sa scrie in comun sau sa vrea sa realizeze colaje. Unele din aceste demersuri se vor uneori doar pe o anumita perioada a evolutiei lor literare. Mi s-ar parea o prostie, ca si proprietar si director al acestui site sa stavilesc orice initiativa, oricit de exotica, dar facuta cu buna credinta. Tocmai de aceea adresa mea de email a fost deschisa oricui a avut o doleanta si nu cred ca nu am raspuns cu amabilitate oricaror dorinte sau cereri. Poate unele nu au fost realizabile dar in general am vrut ca sa ofer fiecaruia oricit de mult ca sa poata sa scrie si sa se simta respectat si incurajat. In felul acesta am tratat si contul Aranca, care mie mi s-a parut ceva interesant la vremea lui si prin care nimeni nu a vrut sa insele pe nimeni si toti (cel putin din cite am vazut eu) nu au vrut decit sa scrie citeva texte literare. Daca aceste bune si decente intentii au deranjat pe unii, sint convins, si s-a vazut si din reactii ca problema este la domniile lor. Imi doresc ca toti membrii Hermeneia sa scrie cit mai bine, mai interesant si mai divers cu putinta.

e o diferenta intre subtil si criptic, uneori tine de rabdare, poezia nu trebuie sa puna insa la treaba. de aceea ma bucur ca la tine se percepe "intrigant", astea intrigante sunt foarte eu, adesea nemultumita.
si destul de oscilanta (arunc un carlig!), asta pentru ca ai promis un "altadata" si m-ar interesa.
partile proaste le intuiesc la scrierile-mi, am o idee si despre ce merge, insa parerea ta mi-a dat o imagine foarte echilibrata, ceea ce-mi cam lipseste. multumesc, pentru.

eu nu cred in Marea Câinoiadă.

Credeam că nu mai ajung la finalul textului, descrierea din prima parte pare greoaie. Dar ai un vers inedit și pentru care las un semn aici: "zilele se divid în celule atemporale" E un poem bun, în ansamblu.

exista multe greseli de tiparire, litere "mincate". asta pe linga ternul textului caruia nu ii prea vad miza. banal.

mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.

iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.

eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.

tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???

... scria cu mult timp în urmă, dl. Alexandru Lungu : parcă mi-a fost să fiu/ prund de tristețe/ apă curgătoare/ între viață și moarte. eu aș fi vrut să se oprească aici. însă acesta este doar un fragment dintr-un poem remarcabil, pare-mi-se publicat prin ' 98 în România literară . îmi place la tine mult dorința de a spune multe lucruri în puține cuvinte(e și diferența, remarcată de Voltaire, dintre proză și poezie). uite, aș schimba doar "umbletul muntelui" și "buzele ierbii", pentru că nu mai au forța de a trezi senzațiile pe măsură. (plus "mireasmă") mă bați?:)