bine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
Arată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
wow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
Adriana, tu ai un darul de a vedea acolo unde puțini văd.Acest har este dublat de erudiție și sensibilitate. În legatură cu oprirea la mâna violet, te-aș ruga să pășești cu încredere pe tărâmul tenebros al strofelor următoare la sfârșitul cărora : "fantoșa începu să rânjească pășind peste capetele rase ale ochilor negri" E prima oară când mă citez, dar promit să nu mai fac. Mulțumesc pentru atenta citire, cuvintele frumoase și te mai aștept !
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Cam duce catre Emil Brumaru ca stil, dar in rest mi-a placut. Mi-a trezit niste reflexe uitate, credeam eu: mi-am pus sotia (maramureseanca) sa-mi faca o colesa cu branza. Ma gandesc: oare de ce nu ma infioara orice poem pe care-l citesc? Sa fie blazarea? Atunci de ce m-am simtit mai implinit citind poemul Dvs.? Ei, Sa aveti pace, Stefan Doru Dancus
am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Excelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
Ca întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
"Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed" stiti ca religia musulmana este o religie fara iconografie? ori ca divinitatea, in islam, este considerata ca fiind deasupra oricarei reprezentari posibile? acceptati ca in lumea asta exista si culturi diferite de cea occidentala, ori sisteme de valori diferite de cele ale occidentului actual? intrebari ar mai fi, dar ma opresc; va rog doar sa va controlati vocabularul cand atingeti subiecte de acest fel...macar aici, pe Hermeneia.
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
Un poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
Recunosc atat ca in ultima vreme a trebuit sa umblu din nou pe la optician si pe la dioptriile ochelarilor mei pentru citit cat si ca am ramas un impatimit al experimentului si indeosebi al celui vizual dar.... in acest text care promitea atat de mult prin titlu (steampunk este un subiect incitant) nu am "vazut" nimic... e mai degraba o pseudo-cronica cinematografica cu aspiratii de eseu pe aceeasi tema. Prozodia insa nu e rea, infatisandu-mi o autoare cu inclinatii catre romanul-scenariu. In final nu inteleg ce importanta are cine a produs si ce in asociere cu cine... vindem ceva pe aici si eu nici n-am bagat de seama? Andu
Păi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
Că nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
Rog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
De pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
am merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
Adrian,
mulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
desi multe idei cu sens si constructive ai adaugat poemelor mele, acum, citindu-te, constat ca tu nu aplici scrierilor tale ceea ce observi in ale altora. nu cred ca ai fi fost de acord daca eu as fi scris despre apele care se intind printre stanci "mai tare" și nici expunerea mai multor idei, unele peste altele in acelasi "vers", cum faci tu cand spui "mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb". de fapt, ceea ce ai scris aici, îmi pare a fi ca o urma a melcului ce a trecut noaptea prin rondul de flori: ceva lucios dar si neclar in lumina zilei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu văd ce legătură are textul meu cu limba engleză. dacă mă intersa să scriu în engleză scriam în engleză
pentru textul : zăpadă și soare debine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
pentru textul : Deconstrucţie, deArată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
pentru textul : trofeu Hermeneia dewow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
pentru textul : no memory dein sfarsit, un articol despre o lansare care spune multe in putine cuvinte.
pentru textul : Antologia ”Club Astra”, Sibiu deincheierea, mai ales, e de milioane! :))
Adriana, tu ai un darul de a vedea acolo unde puțini văd.Acest har este dublat de erudiție și sensibilitate. În legatură cu oprirea la mâna violet, te-aș ruga să pășești cu încredere pe tărâmul tenebros al strofelor următoare la sfârșitul cărora : "fantoșa începu să rânjească pășind peste capetele rase ale ochilor negri" E prima oară când mă citez, dar promit să nu mai fac. Mulțumesc pentru atenta citire, cuvintele frumoase și te mai aștept !
pentru textul : roșu-vânare de vânt deDomnule Virgil Titarenco, dacă nu știți cum să luați acest text, atunci nu îl luați. deloc. e simplu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar depoemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea demi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
Cam duce catre Emil Brumaru ca stil, dar in rest mi-a placut. Mi-a trezit niste reflexe uitate, credeam eu: mi-am pus sotia (maramureseanca) sa-mi faca o colesa cu branza. Ma gandesc: oare de ce nu ma infioara orice poem pe care-l citesc? Sa fie blazarea? Atunci de ce m-am simtit mai implinit citind poemul Dvs.? Ei, Sa aveti pace, Stefan Doru Dancus
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deEu îți mulțumesc.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deam schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
pentru textul : X şi Y destrofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Excelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deCa întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
"Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed" stiti ca religia musulmana este o religie fara iconografie? ori ca divinitatea, in islam, este considerata ca fiind deasupra oricarei reprezentari posibile? acceptati ca in lumea asta exista si culturi diferite de cea occidentala, ori sisteme de valori diferite de cele ale occidentului actual? intrebari ar mai fi, dar ma opresc; va rog doar sa va controlati vocabularul cand atingeti subiecte de acest fel...macar aici, pe Hermeneia.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deDa, asa e. Multumesc pentru completare , cred ca am fost eu grea de cap, pe moment :)
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii desorry Margas dar tot nu înțeleg de ce ți-ai cumpărat dolari. de ce nu ți-ai cumpărat euroi? și nu mai erai nevoită să dai vina pe greenspan. ;)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deobserv sentimentul. de frustrare. dar nu cred ca a devenit neaparat poezie aici.
pentru textul : să respir deda, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deUn poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
pentru textul : Popas deRecunosc atat ca in ultima vreme a trebuit sa umblu din nou pe la optician si pe la dioptriile ochelarilor mei pentru citit cat si ca am ramas un impatimit al experimentului si indeosebi al celui vizual dar.... in acest text care promitea atat de mult prin titlu (steampunk este un subiect incitant) nu am "vazut" nimic... e mai degraba o pseudo-cronica cinematografica cu aspiratii de eseu pe aceeasi tema. Prozodia insa nu e rea, infatisandu-mi o autoare cu inclinatii catre romanul-scenariu. In final nu inteleg ce importanta are cine a produs si ce in asociere cu cine... vindem ceva pe aici si eu nici n-am bagat de seama? Andu
pentru textul : Desene steampunk dePăi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deCă nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
concentrat. sugestiv.
pentru textul : Poem rupt din ploaie. Toată noaptea deok Eugen, când voi reveni pe text părerea ta va fi tot aici:)
pentru textul : covrigi calzi demulțam de lectură!
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deRog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
pentru textul : Marea trăncăneală deDe pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
am merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deAdrian,
pentru textul : remember demulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deÎncă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
pentru textul : altarele deia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
pentru textul : newsflash dedesi multe idei cu sens si constructive ai adaugat poemelor mele, acum, citindu-te, constat ca tu nu aplici scrierilor tale ceea ce observi in ale altora. nu cred ca ai fi fost de acord daca eu as fi scris despre apele care se intind printre stanci "mai tare" și nici expunerea mai multor idei, unele peste altele in acelasi "vers", cum faci tu cand spui "mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb". de fapt, ceea ce ai scris aici, îmi pare a fi ca o urma a melcului ce a trecut noaptea prin rondul de flori: ceva lucios dar si neclar in lumina zilei.
pentru textul : Piața norilor dePagini