Un palimpsest, o scriere cuminte, pe fundalul catorva idei simple, filozofice sau religioase, transformate in poveste pentru copii. Dorin Cozan isi lasa explorat sufletul sau de copil, poezia aceasta ar putea fi citita in vacanta, in jurul unui foc de tabara, copiii ar fi extrem de miscati si i-ar cere povestitorului sa continue, sa continue. Este bine ca Dorin Cozan scrie si poezii pentru copii, ele au o gingasie aparte. Mai pe scurt, aceasta povestioara seamana cu cele din filmul Cercul poetilor disparuti, atunci cand copiii se adunau in pestera.
probabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
Găsesc dispersată în toată poezia o tristețe matură, pe care o accepți cu resemnare. "au fost cândva două mâini împreunate", sună a început de poveste de dragoste. "astăzi plouă din nou nu-i nimic" Finalul accentuează starea de nostalgie caldă, care "lasă loc rugăciunii pentru răbdare" Chiar dacă plouă, e plăcută plimbarea prin poeziile tale! tincuta
multumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
Bună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
Un poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
evident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
dincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
Adim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
dorin, cred că asta-i forma către care ar trebui să te-ndrepți. e absolut originală și fără cusur cât privește conținutul și harmónia. vei avea o singură deziluzie: puțini degustători... eu unul voi fi constant. nu găsesc nice o vină acestei superbe poeme.
Alina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
Te surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
mai adina, esti tare provocatoare! sa nu lamuresti tu cum e cu problema diatezei?!?... ci, doar sa te amuzi in privinta acestei dileme care nu spune nimic despre text? hm!... ma mira faptul ca au uitat de PECS. parerea mea umila remarca forma care sugereaza ideea ca textul se rezuma la unic, la unica iubire, la unicul iubit.
Bianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
Virgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
acest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.
părerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
nu-i rau daca imi comentezi comentariile comentate in dreptul altor comentatori! in rest... la viata si la comentarii dintr-astea pline de! ...de nerv? nu, ca faci:)
"Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.." - iată cine dă lecţii de conduită lingvistică. Incredibilă nesimţirea!!
Vă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
La mulţi ani!
Crin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
Alma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
Treaba aia cu „oricand ma poti trimite la colt” îmi plăcu! Pt. că îmi aduse aminte de un film de demult. Cu indieni (din America). În care fiecare din trib era şef peste ceva. Rămăsese un singur ins la sfârşit. Şi cum nu mai era rost de nici o «şefie» mai acătării, i-s-a acordat titlul de „Şef peste Colţul Mic” (adică scuzaţi, pardon, mersi – peste privată de-i zice azi, lucrurile au evoluat, wash room). Şi cum nu am şi n-am avut pe aici nici o şefie, nici măcar a Colţului Mic, nu văd cu aş putea să te pun la vreun colţ.
Adrian,
Încântat, domnul meu. Te aştept şi altă dată să mai discutăm. Chiar şi pe internet. Şi chiar despre gramatică. (« Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol». Cine o fi scris asta?). Cineva îl opreşte pe altcineva: Nu vă supăraţi, aştept pe cineva să-mi spună dacă asta-i strada Frumoasă. Nu mă supăr, aşteptaţi…Cred că aştept degeaba.
Alma, Virgil şi Silvia (dar, mai ales, Virgil),
Ajunge! Ci că la un interviu – de-i zice acu’ «casting» - pentru un rol de june prim într-un film,
apare un pricăjit. Ascultă dom’le, ai 1,80 cel puţin? Nu. Ai perimetrul toracelui de…? Nu. Alergi suta de metri în…? Nu…Şi atunci de ce-ai venit? Să vă spun că nu treb’e să contaţi pe mine. Mutaţi, vă rog, castingul din pagina asta. Că textul meu amărât a făcut destul rating. Punct. Şi nu de la capăt.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deUn palimpsest, o scriere cuminte, pe fundalul catorva idei simple, filozofice sau religioase, transformate in poveste pentru copii. Dorin Cozan isi lasa explorat sufletul sau de copil, poezia aceasta ar putea fi citita in vacanta, in jurul unui foc de tabara, copiii ar fi extrem de miscati si i-ar cere povestitorului sa continue, sa continue. Este bine ca Dorin Cozan scrie si poezii pentru copii, ele au o gingasie aparte. Mai pe scurt, aceasta povestioara seamana cu cele din filmul Cercul poetilor disparuti, atunci cand copiii se adunau in pestera.
pentru textul : Inscripție pe o frunte deprobabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deGăsesc dispersată în toată poezia o tristețe matură, pe care o accepți cu resemnare. "au fost cândva două mâini împreunate", sună a început de poveste de dragoste. "astăzi plouă din nou nu-i nimic" Finalul accentuează starea de nostalgie caldă, care "lasă loc rugăciunii pentru răbdare" Chiar dacă plouă, e plăcută plimbarea prin poeziile tale! tincuta
pentru textul : cascade demultumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
pentru textul : Balada ochilor tăi dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly deBună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deUn poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
Mi-a plăcut!
pentru textul : poem cu părinți deevident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu dedincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? dedragul meu, teoretic parca ai dreptate. practica te omoara, din punctul meu de vedere. Elian, ma bucur ca te vad aici.
pentru textul : Recunosc & deAdim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă dedorin, cred că asta-i forma către care ar trebui să te-ndrepți. e absolut originală și fără cusur cât privește conținutul și harmónia. vei avea o singură deziluzie: puțini degustători... eu unul voi fi constant. nu găsesc nice o vină acestei superbe poeme.
pentru textul : de regăsire deAlina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deTe surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
mai adina, esti tare provocatoare! sa nu lamuresti tu cum e cu problema diatezei?!?... ci, doar sa te amuzi in privinta acestei dileme care nu spune nimic despre text? hm!... ma mira faptul ca au uitat de PECS. parerea mea umila remarca forma care sugereaza ideea ca textul se rezuma la unic, la unica iubire, la unicul iubit.
pentru textul : în medalionul din piept deBianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deMulțumesc de trecere! tincuta
pentru textul : Într-o zi deVirgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deacest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile depărerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt denu-i rau daca imi comentezi comentariile comentate in dreptul altor comentatori! in rest... la viata si la comentarii dintr-astea pline de! ...de nerv? nu, ca faci:)
pentru textul : cuvinte de jurnal de"Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.." - iată cine dă lecţii de conduită lingvistică. Incredibilă nesimţirea!!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? de"gene de umbra", "fustele curiozitatii", "zmeie decupate din curcubeu...", "lacrima de ploaie" , " umbre nepasatoare"... etc
pentru textul : viaţa trece prin octombrie deVă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
pentru textul : starea hermeneia deLa mulţi ani!
Crin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
pentru textul : Fiara deErata=peniță
pentru textul : Haiku deAlma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
pentru textul : Anywhere but here deTocmai asta am vrut, să topesc ironia gradat până la înlocuirea zgomotului infernal de peste zi cu liniștea. Mulțumesc de trecere și cuvinte!
pentru textul : Citymascope deAziza,
Treaba aia cu „oricand ma poti trimite la colt” îmi plăcu! Pt. că îmi aduse aminte de un film de demult. Cu indieni (din America). În care fiecare din trib era şef peste ceva. Rămăsese un singur ins la sfârşit. Şi cum nu mai era rost de nici o «şefie» mai acătării, i-s-a acordat titlul de „Şef peste Colţul Mic” (adică scuzaţi, pardon, mersi – peste privată de-i zice azi, lucrurile au evoluat, wash room). Şi cum nu am şi n-am avut pe aici nici o şefie, nici măcar a Colţului Mic, nu văd cu aş putea să te pun la vreun colţ.
Adrian,
Încântat, domnul meu. Te aştept şi altă dată să mai discutăm. Chiar şi pe internet. Şi chiar despre gramatică. (« Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol». Cine o fi scris asta?). Cineva îl opreşte pe altcineva: Nu vă supăraţi, aştept pe cineva să-mi spună dacă asta-i strada Frumoasă. Nu mă supăr, aşteptaţi…Cred că aştept degeaba.
Alma, Virgil şi Silvia (dar, mai ales, Virgil),
Ajunge! Ci că la un interviu – de-i zice acu’ «casting» - pentru un rol de june prim într-un film,
pentru textul : Har şi talent deapare un pricăjit. Ascultă dom’le, ai 1,80 cel puţin? Nu. Ai perimetrul toracelui de…? Nu. Alergi suta de metri în…? Nu…Şi atunci de ce-ai venit? Să vă spun că nu treb’e să contaţi pe mine. Mutaţi, vă rog, castingul din pagina asta. Că textul meu amărât a făcut destul rating. Punct. Şi nu de la capăt.
atât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche dePagini