atmosfera imi aminteste de bazarul oriental al lui minulescu... remarc narghileaua de jad... din dorinta de a contura cat mai plastic decorul abunda elementele cu specific local...muezinii, dinarii, mustarul , cardamonul,ghimbirul..finalul e frumos. poate pentru ca mie imi place tema dragostei in poeme. am o intrebare... ce inseamna patratul negru de langa titlu?
am adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
este util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
despre texte: exista de fapt trei versiuni din care nu inteleg, trebuie aleasa una de catre fiecare cititor? in acest caz, optez pentru o varianta a III-a insa una imbunatatita... iti promit ca in doua zile voi incerca sa-ti explic pe larg ce si cum.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
mă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
uite, am vrut și eu să citesc un text care să sune a poezie. și m-au descurajat complet expresii precum:
„în care singura amintire
să fie respirația ta ușoară
pe umărul meu”
sau
„știu că tu ești
mereu în gândurile mele”
sau
„așează-ți obrazul în palmele mele”
sau
„poți simți dimineața asta
scrijelită adânc
ca o promisiune”
... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
Tema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
Magdaleno fii cuminte că te spun lu' Kunta Kinte!
...sau viitorilor apostoli dacă preferi, când soarele a ieșit mare din adânc
dacă întâi ieșea mic din adânc și abia dup-aia se făcea mare, era altă poveste, dar așa identific o problemă de contradicție a contrariilor apostolilor prezenți cu cei viitori
despre poem acu. first: titlul mi se pare relativ ratat. cu disonanta cu tot la mine. deci m ai pierdut pe jumatate. second: cum crapa tacerea? reformuleaza si tu da pastreaza idea fix. third: strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie. fourth: ti am zis de versul cu numele n oglinda. e mai terminat decit cum ma treyesc eu in diminetile mai sumbre. fiveth: sunteti destul de aproape. romantic. sixth: cu aer conclusiv zic "mi-ai salvat ziua si viata in dimineata asta. deci este faina poezia. esti un scriitor bun". ec
Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net. Acestea sunt discuţii de purtat faţă-n faţă. Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.
Mi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
Nu cred că este cazul să pozezi în victimă. Ai încălcat regulamentul și încerci să ne spui că nu te interesează ce spune acest regulament. Atitudinea struțului nu e avantajoasă: dacă pe tine nu te interesează regulamentul, pe el îl interesează despe tine. Deocamdată s-a impus doar un avertisment. Numai modalitatea ta de abordare ne va spune ce se va întâmpla pe viitor.
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
Îţi mulţumesc foarte mult pentru încurajare, Adriana Lisandru!
De fapt ideea poeziei mi-a venit tocmai văzând o asemenea catedrală, în întregime construită din cranii şi alte ...oscioare aparţinând scheletului uman...http://www.220.ro/vacanta/O-Catedrala-A-Oaselor/lWkCvrpeT9/
Mă bucur că nu te deranjează parafraza...
Am citit şi alte texte de-ale tale şi, adevărat, există oareşce deprindere prozodică, fior, puţina imagine, dar cam atât. Dacă pentru tine poezie e un hobby, e ok, dar dacă se vrea mai mult de atât, nu aceasta e calea. Aici, în stilul acesta, nu prea mai e nimic de făcut. Şi nu o spun eu, o spun alţii care, în vers clasic, au mult mai mutl de spus şi o fac altfel decât tine.
(ţi se pare rezonabil să ai 10 texte în prima pagină?)
Intrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
Mister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atmosfera imi aminteste de bazarul oriental al lui minulescu... remarc narghileaua de jad... din dorinta de a contura cat mai plastic decorul abunda elementele cu specific local...muezinii, dinarii, mustarul , cardamonul,ghimbirul..finalul e frumos. poate pentru ca mie imi place tema dragostei in poeme. am o intrebare... ce inseamna patratul negru de langa titlu?
pentru textul : Necazuri în Bizanț ▒ deam adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
pentru textul : canal indisponibil deeste util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
despre texte: exista de fapt trei versiuni din care nu inteleg, trebuie aleasa una de catre fiecare cititor? in acest caz, optez pentru o varianta a III-a insa una imbunatatita... iti promit ca in doua zile voi incerca sa-ti explic pe larg ce si cum.
pentru textul : the last song of Shéhérazade de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul demă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
mi-a plăcut mult!
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deAlma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
pentru textul : negru ascuns deuite, am vrut și eu să citesc un text care să sune a poezie. și m-au descurajat complet expresii precum:
„în care singura amintire
să fie respirația ta ușoară
pe umărul meu”
sau
„știu că tu ești
mereu în gândurile mele”
sau
„așează-ți obrazul în palmele mele”
sau
„poți simți dimineața asta
scrijelită adânc
ca o promisiune”
Chiar nu te deranjează dulcegăriile într-un text?
pentru textul : Dimineață cu mere verzi de... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
pentru textul : ym deTema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Sărbători Fericite membrilor cenaclului Virtualia.
pentru textul : Sărbători fericite! deAi lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
pentru textul : dark glaze deMagdaleno fii cuminte că te spun lu' Kunta Kinte!
pentru textul : kunta kinte de...sau viitorilor apostoli dacă preferi, când soarele a ieșit mare din adânc
dacă întâi ieșea mic din adânc și abia dup-aia se făcea mare, era altă poveste, dar așa identific o problemă de contradicție a contrariilor apostolilor prezenți cu cei viitori
despre poem acu. first: titlul mi se pare relativ ratat. cu disonanta cu tot la mine. deci m ai pierdut pe jumatate. second: cum crapa tacerea? reformuleaza si tu da pastreaza idea fix. third: strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie. fourth: ti am zis de versul cu numele n oglinda. e mai terminat decit cum ma treyesc eu in diminetile mai sumbre. fiveth: sunteti destul de aproape. romantic. sixth: cu aer conclusiv zic "mi-ai salvat ziua si viata in dimineata asta. deci este faina poezia. esti un scriitor bun". ec
pentru textul : ora cocoşului denu, Ialin, categoria Recycle Bin e mai potrivita, zic eu...
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator demulțumesc pentru com/obs. Mihaela, dacă asta e dorința...
pentru textul : confluențe deDiscuţie anevoioasă; pentru că e pe net. Acestea sunt discuţii de purtat faţă-n faţă. Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.
pentru textul : Har şi talent deMi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
cheers!
pentru textul : gripa deSapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
pentru textul : mijlocul cerului denota autorului : "amenință" - a se citi "amenínță" (cu accentul pe i)
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deTehnică impecabilă şi un final... previzibil, dar pe gustul meu. Felicitări!
pentru textul : Verde de Dumnezeu deIn opinia mea, un poem mult prea tehnic si prea suprarealist. O ecuatie care constata dar care nu-mi transmite nimic.
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie de... ca să nu o mai lungim, Bianca, Dror mi-e prieten. Hermeneia poate sta liniștită . Vrei și tu un fax al prieteniei noatre?:)
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deare ceva frumos si amintitor poemul tau, Nuta, peste care trebuie pasit cu grija si cumintenie. un tribut toamnei....frumos. mi-a placut!
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii denu-i nicio inovatie. n-am stiut unde sa-l postez.
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! deNu cred că este cazul să pozezi în victimă. Ai încălcat regulamentul și încerci să ne spui că nu te interesează ce spune acest regulament. Atitudinea struțului nu e avantajoasă: dacă pe tine nu te interesează regulamentul, pe el îl interesează despe tine. Deocamdată s-a impus doar un avertisment. Numai modalitatea ta de abordare ne va spune ce se va întâmpla pe viitor.
pentru textul : I have a dream deun poem lipsit de mesaj liric, dar perfect in alcatuirea tehnica. pareile despre perfectiune sau lirism se dezbat inca.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor debună, Cristian!
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
altfel, mă bucur că ţi-am descoperit poeziile.
pentru textul : Decembrie deÎţi mulţumesc foarte mult pentru încurajare, Adriana Lisandru!
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deDe fapt ideea poeziei mi-a venit tocmai văzând o asemenea catedrală, în întregime construită din cranii şi alte ...oscioare aparţinând scheletului uman...http://www.220.ro/vacanta/O-Catedrala-A-Oaselor/lWkCvrpeT9/
Mă bucur că nu te deranjează parafraza...
Am citit şi alte texte de-ale tale şi, adevărat, există oareşce deprindere prozodică, fior, puţina imagine, dar cam atât. Dacă pentru tine poezie e un hobby, e ok, dar dacă se vrea mai mult de atât, nu aceasta e calea. Aici, în stilul acesta, nu prea mai e nimic de făcut. Şi nu o spun eu, o spun alţii care, în vers clasic, au mult mai mutl de spus şi o fac altfel decât tine.
(ţi se pare rezonabil să ai 10 texte în prima pagină?)
pentru textul : sonetul bunicii deIntrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deMister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
pentru textul : nais tu mit iu dePagini