în urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
De ce? Pentru ca incarcatura de sensuri multiple nu a fost exploatata "poetic". Acea poezie trebuie reluata. Nu stiu cand. A fost scrisa prea "la cald".
Sunt curios daca sensurile (ambigue)ale celei de fata vor transpare (cat de cat) in eventualele comentarii.
Adaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
Lizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
Dogaru sau viaţa unui om redată în stil absolut unic de colegul nostru de site, Turbure Vlad şi nu Vlad Turbure (a se vedea modestia autorului), aşa mi-aş începe incursiunea în universul scriitorului “pseudonimizat” aalizeei chiar dacă acceptă asta sau nu.
Textul de faţă ne prezintă “feţele” unui om pe nume Dogaru. Descriptibilul ni se arată destul de concentrat pe acţiune, încă de la începtul prozei.
“șlapi negri din cauciuc maieu alb made în China și bermude imprimate cu flori de ochiul boului.”
Tenta sau paleta de culori nu lipseşte la autor, ba mai mult, ea trimite cititorul spre vizual.
Asemuirea numelui “Dogaru” cu „doagele” se pliază aproape neobservate „pe pântecul” acestuia.
“se uită la tine de parcă ar vrea să te fure din priviri, să îți ia pînă și coastele ca să le pună doage pîntecului său”
Povestea în sine este una tristă. O înmormântare. Un vecin care, deşi necioplit, este totuşi un vecin. Are viaţa lui: „sacoşe de rafie” şi cu puţină imaginaţie de la cititor, sugerată de însuşi autorul, „țelină leuștean sau pătrunjel”- „eu știu însă că în sacoșe e doar viața lui Dogaru”.
„salut bă!”apelativul are în vedere desprinderea de brizbrizuri. Îl găsim pe Dogaru “nefardat” şi lucrul acesta conferă chichirezul existenţei lui.
Costumul negru, elegant nu i se potriveşte – “purta un costum elegant și asta nu mi-a plăcut”, mai zice autorul, făcând tragicul mai plăcut. Şi iată, în acest fel, cel care lecturează se pomeneşte cu “o lumânare frumoasă, translucidă, mare” în mână, şi el, la căpătâiul sărmanului Dogaru. Participăm efectiv.
Urmează reverberarea. Clipele trăite şi reverberate – “Dumnezu să îl ierte am spus către un stîlp cioplit în negru – nevastă-sa”; „fusese un soț și un tată bun.”
Finalul vine în ton cu întreg cuprinsul povestirii dogarului de la cinci. Se face treaptă în vis, urcăm odată cu el , ţinând şi noi sacoşele acestuia, ne smerim, în timp ce îngerul păzitor ne arată drumul, presându-ne clavicula, apoi ca o sfidare apare „tremurul” care pune stăpânire pe cititor şi ne găsim vorbind cu Simion. - “de ce tremuri așa? am rău de înălțime Simioane.” Cine nu are rău de înălţime, acela nu a dus cu el, în viaţa lui, niciodată, sacoşa din rafie a lui Dogaru. Salut, bă, Dogare!
O poveste lecţie, emoţionantă, scrisă în stilul autorului Turbure Vlad. Felicitări.
pot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
Avec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
au totdeauna un element grav, care te îmbracă în sobru, chiar dacă de cele mai multe ori este vorba de patos. dar felul tău de exprimare este cumva definit. mi-a plăcut mult ultima strofă.
Pentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
Virgil, m-a amuzat oarecum protestul tau: codul eticii romanesti - de ce romanii sint asa, de ce nu sint...altfel...unde este respectul In Ro? o simpla metoda de analiza ar fi utilizarea piramidei lui Abraham Maslow care sugereaza ca oamenii in general (indiferent de locatie geografica, cultura, rasa) nu pot face tranzitia la un stadiu avansat de self-actualization decit dupa ce nevoile de baza au fost atinse. este doar un concept, e-adavarat, dar comparind Romania si America e ca si cind ai compara merele cu portocalele: singurul numitor comun este faptul ca sint fructe... ramin la ideea ca fara satisfacerea cerintelor primare ale populatiei etica in Romania va ramine la acelasi nivel nesatisfacator 1-2-3(if lucky) aici, bine-nteles aici referindu-ma in mod general. daca ar fi sa facem un cross-section in societate, exceptie fac doar cei care prin educatie/ situatie finnciara/ ori alte circumstante (nature vs nurture) au reusit sa atinga nivelele superioare ale acelei ierarhii... *no offence, Virgil, dar faptul ca pui intrebarea este o dovada sigura ca dimineata ai mincat eggs on toast over-easy, streaky bacon si pancakes with maple syrup...so to speak..:D ...educatia pe burta goala e facuta degeba... cit mai e pina la self-esteem in Ro?....ce zici?...inca 20? cheers, Corina PS vezi ca ai mincat un i si un r la 'copii noști'...
Nimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
Doina, observaţia cu discrepanţa timpurilor este un element critic tranzitat din proză. Bunînţeles, se poate aduce în discuţie şi acest aspect, dar în poezia de sorginte epică. Nu-i cazul aici. Explicaţia ta este una de bun simţ, aşadar, corectă.
nu stiu ce deranjeaza la acest text. da, am avut nevoie de niste informatii stiintifice (0-point energy,teoria gen. a relativitatii si coliziunea de particule) - in genere eram familiarizata cu subiectul si in rest nici nu am gasit in fenomenologie o orientare similara.
poate nici nu am intentionat sa iau cosmologia si fenomenologia ca pe 2 paliere intre care sa se stabileasca numai observatii strict comparative, ar fi fost mult prea obositor. de aceea le-am incorporat. accentul nu s-a vrut pe comparatie. interesul meu real pt fenomenologie, aici doar schitat pe dinamica procesului de a scrie este, de altfel, o preocupare departe de interesul multor membri ai site-ului, care posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti.
atitudinea dvs ironica nu ma ajuta cu nimic in ceea ce priveste asteptarile dvs.
astept si eu o polemica aplicata.
multumesc.
Cu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
Profetul, ai perfecta dreptate, dar am vrut sa vad cum reactioneaza si ma bucur ca am inteles ceea ce voiam sa inteleg in privinta lui. si ma bucur ca nu am dat curs ideii anterioare. cit despre articol, as vrea sa il vad publicat acolo unde mai colaboreaza.
da, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
mai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
în urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
succes la jurizare!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate deDe ce? Pentru ca incarcatura de sensuri multiple nu a fost exploatata "poetic". Acea poezie trebuie reluata. Nu stiu cand. A fost scrisa prea "la cald".
Sunt curios daca sensurile (ambigue)ale celei de fata vor transpare (cat de cat) in eventualele comentarii.
pentru textul : Orfeu demultumesc frumos de reactie si cuvinte. ma bucur cind cineva se opreste si spune, orisicit.
pentru textul : ai plîns şi cerul s-a înseninat deMi-a plăcut gradația cu care ai reușit să-ți conduci creioanele spre final. A fost așa, ca o creștere în intensitate metaforică. Cu amiciție,
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deîsi cheamă fiul
pentru textul : Dilemă divină deAdaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deFoarte placuta stare mi-a lasat acest text, Aranco. M-am bucurat sa te citesc...
pentru textul : Tetley deLizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
pentru textul : Reverie deimaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
pentru textul : smog deDogaru sau viaţa unui om redată în stil absolut unic de colegul nostru de site, Turbure Vlad şi nu Vlad Turbure (a se vedea modestia autorului), aşa mi-aş începe incursiunea în universul scriitorului “pseudonimizat” aalizeei chiar dacă acceptă asta sau nu.
Textul de faţă ne prezintă “feţele” unui om pe nume Dogaru. Descriptibilul ni se arată destul de concentrat pe acţiune, încă de la începtul prozei.
“șlapi negri din cauciuc maieu alb made în China și bermude imprimate cu flori de ochiul boului.”
Tenta sau paleta de culori nu lipseşte la autor, ba mai mult, ea trimite cititorul spre vizual.
Asemuirea numelui “Dogaru” cu „doagele” se pliază aproape neobservate „pe pântecul” acestuia.
“se uită la tine de parcă ar vrea să te fure din priviri, să îți ia pînă și coastele ca să le pună doage pîntecului său”
Povestea în sine este una tristă. O înmormântare. Un vecin care, deşi necioplit, este totuşi un vecin. Are viaţa lui: „sacoşe de rafie” şi cu puţină imaginaţie de la cititor, sugerată de însuşi autorul, „țelină leuștean sau pătrunjel”- „eu știu însă că în sacoșe e doar viața lui Dogaru”.
„salut bă!”apelativul are în vedere desprinderea de brizbrizuri. Îl găsim pe Dogaru “nefardat” şi lucrul acesta conferă chichirezul existenţei lui.
Costumul negru, elegant nu i se potriveşte – “purta un costum elegant și asta nu mi-a plăcut”, mai zice autorul, făcând tragicul mai plăcut. Şi iată, în acest fel, cel care lecturează se pomeneşte cu “o lumânare frumoasă, translucidă, mare” în mână, şi el, la căpătâiul sărmanului Dogaru. Participăm efectiv.
Urmează reverberarea. Clipele trăite şi reverberate – “Dumnezu să îl ierte am spus către un stîlp cioplit în negru – nevastă-sa”; „fusese un soț și un tată bun.”
Finalul vine în ton cu întreg cuprinsul povestirii dogarului de la cinci. Se face treaptă în vis, urcăm odată cu el , ţinând şi noi sacoşele acestuia, ne smerim, în timp ce îngerul păzitor ne arată drumul, presându-ne clavicula, apoi ca o sfidare apare „tremurul” care pune stăpânire pe cititor şi ne găsim vorbind cu Simion. - “de ce tremuri așa? am rău de înălțime Simioane.” Cine nu are rău de înălţime, acela nu a dus cu el, în viaţa lui, niciodată, sacoşa din rafie a lui Dogaru. Salut, bă, Dogare!
O poveste lecţie, emoţionantă, scrisă în stilul autorului Turbure Vlad. Felicitări.
pentru textul : Dogaru de la cinci deiubiti-ma oricum
pentru textul : vule vu murir avec moi? desa observ cum se scria intr-o vreme. rau nu e, insa ai avut categoric texte mai bune pe urma
pentru textul : de dragoste depentru comentariile dv.
pentru textul : poem de alungat singurătatea depot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
pentru textul : paseo de cristobal deAvec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
pentru textul : Edith Piaf deau totdeauna un element grav, care te îmbracă în sobru, chiar dacă de cele mai multe ori este vorba de patos. dar felul tău de exprimare este cumva definit. mi-a plăcut mult ultima strofă.
pentru textul : serile de vară dePentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
pentru textul : exaust deVirgil, m-a amuzat oarecum protestul tau: codul eticii romanesti - de ce romanii sint asa, de ce nu sint...altfel...unde este respectul In Ro? o simpla metoda de analiza ar fi utilizarea piramidei lui Abraham Maslow care sugereaza ca oamenii in general (indiferent de locatie geografica, cultura, rasa) nu pot face tranzitia la un stadiu avansat de self-actualization decit dupa ce nevoile de baza au fost atinse. este doar un concept, e-adavarat, dar comparind Romania si America e ca si cind ai compara merele cu portocalele: singurul numitor comun este faptul ca sint fructe... ramin la ideea ca fara satisfacerea cerintelor primare ale populatiei etica in Romania va ramine la acelasi nivel nesatisfacator 1-2-3(if lucky) aici, bine-nteles aici referindu-ma in mod general. daca ar fi sa facem un cross-section in societate, exceptie fac doar cei care prin educatie/ situatie finnciara/ ori alte circumstante (nature vs nurture) au reusit sa atinga nivelele superioare ale acelei ierarhii... *no offence, Virgil, dar faptul ca pui intrebarea este o dovada sigura ca dimineata ai mincat eggs on toast over-easy, streaky bacon si pancakes with maple syrup...so to speak..:D ...educatia pe burta goala e facuta degeba... cit mai e pina la self-esteem in Ro?....ce zici?...inca 20? cheers, Corina PS vezi ca ai mincat un i si un r la 'copii noști'...
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deNimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
pentru textul : This ain't a love song deDoina, observaţia cu discrepanţa timpurilor este un element critic tranzitat din proză. Bunînţeles, se poate aduce în discuţie şi acest aspect, dar în poezia de sorginte epică. Nu-i cazul aici. Explicaţia ta este una de bun simţ, aşadar, corectă.
pentru textul : Emoţia verde demie, dimpotrivă, mi s-a părut demn de observat prima parte. partea a doua mi se pare prea "feminină" pentru gustul meu. sau poate prea previzibilă.
pentru textul : aritmie deA doua încercare... e un text ne-militant dar inspirat din ipostazele banditului nopții
pentru textul : ieși afară javră ordinară denu stiu ce deranjeaza la acest text. da, am avut nevoie de niste informatii stiintifice (0-point energy,teoria gen. a relativitatii si coliziunea de particule) - in genere eram familiarizata cu subiectul si in rest nici nu am gasit in fenomenologie o orientare similara.
poate nici nu am intentionat sa iau cosmologia si fenomenologia ca pe 2 paliere intre care sa se stabileasca numai observatii strict comparative, ar fi fost mult prea obositor. de aceea le-am incorporat. accentul nu s-a vrut pe comparatie. interesul meu real pt fenomenologie, aici doar schitat pe dinamica procesului de a scrie este, de altfel, o preocupare departe de interesul multor membri ai site-ului, care posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatitudinea dvs ironica nu ma ajuta cu nimic in ceea ce priveste asteptarile dvs.
astept si eu o polemica aplicata.
multumesc.
Cu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
ialin
pentru textul : timidă umbra ta de fată deProfetul, ai perfecta dreptate, dar am vrut sa vad cum reactioneaza si ma bucur ca am inteles ceea ce voiam sa inteleg in privinta lui. si ma bucur ca nu am dat curs ideii anterioare. cit despre articol, as vrea sa il vad publicat acolo unde mai colaboreaza.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deP.S. V-am scris, fără intenţie rea, numele greşit, scuze.
pentru textul : Amnezie deTe rog să editezi titlul și să nu mai folosești majuscule în el.
pentru textul : Vanity deda, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar demai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
pentru textul : podul suspinelor deBine ai venit pe site, Iulia! De vei cauta pasii luminii si ai poeziei, vei gasi nemurirea intr-o zi!
pentru textul : Visându-te dePagini