Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
Dar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
interesant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
uite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
"arheologii se minunează încearcă să dezlege misterul
acestui ritual în care moartea vine pe dinăuntru
grăbește-te
pe sufletul acesta numit stîncă sau invers
cei cu mania grandorii vor construi
cel mai mare baraj"
tocmai îmi aminteam o scenă când cineva (avid de cultură) mi-a cerut sonata lunii și i-am răspuns că nu știu textul:))))))))))
dar comentariul ăsta e mai tare! era de ajuns vânzătorul de halva chestia cu vopsitorul de mere e un pic forțată dar ce mă apuc eu să te critic ?! p.s. ai fi bun la meteo știi să menții suspansul....tot în folosul societății!
mare plăcere!
draga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.
Chiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârzierene lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
Virgile, uite ca ma lansez intr-un off-topic tocmai potrivit situatiei... nu cunosc mecanismul "textelor recomandate" dar banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia prin care un editor "arunca" un text la recomandate printr-un act discretionar si fara nicio explicatie aferenta. Eu mi-as dori ca macar pe aceasta tarla a noastra draga sa nu mai fie asa, iar editorul care recomanda un text sa-si asume "paternitatea" sau "maternitatea" gestului printr-un comentariu adecvat situatiei. Un "HUO" de la mine pe aceasta tema, amical, desigur :-) Propun chiar si modificarea regulamentului Hermeneia in acest sens pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, cine acorda penita trebuie sa justifice, cine recomanda asisderea, din motive care sunt, zic eu, de un bun simt nici macar prea literar. Bobadil.
uite, fragmentul ăsta m-a pus pe gânduri: "când o să vină cutremuru` și-o să ti găsească dormind cu buricu` gol cu luna strecurându-se pi sub pijama ca o mână cu pielea de șarpe eu, sclavul tău preaplecat, o să țin blocul tău comunist în brațe ca să treacă balauru` cu căpățânili" poate gândindu-mă la unele evenimente care rămân în subconștient și acolo devin maligne... simbioza dintre rima albă, ritmul popular și regionalismul parizian (...) e chiar amuzantă dar nu te pot identifica deloc cu acest experiment.
Am o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
Despre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
Dacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
1. obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită 2.Din mitologia greacă aflăm de un uriaș pe nume Procust, care ținea calea călătorilor și-i obliga să se întindă pe unul dintre paturile lui: pe cei înalți îi punea pe un pat scurt și le reteza membrele care depășeau lungimea patului; pe cei scunzi îi punea pe un pat lung și îi "lungea" pe măsura patului. Inutil de precizat că nimeni nu supraviețuia acestor "operații". La un moment dat, Tezeu, viitorul rege al Atenei, întâlnindu-l pe Procust, se luptă cu el și îl învinge în luptă, iar apoi îl supune propriului său supliciu: uriașul nu încăpea în patul cel scurt, drept care eroul l-a "ajustat" cu sabia. 3.ușor de înțels și asta-persoana(o intâlnim la sfârșitul strofei a doua )obișnuită(în strofa a treia)să țipi când îți șoptesc cuvinte sari ca un arc(acel salt-arc).Eul liric îi dezvăluie secretul patuli(aș putea spune același secret iar și iar care la un moment dat devine o obișnuință) ,iubita care opune rezistență (acest lucru îl face de fiecare dată),chiar nu acceptă să rămână în pat(de unde și acel salt ca de arc dintr-un pat în care dacă rămânea „nu supravețuia oerației”,patul lui Procust- pat aducător de moarte)
Uite cum si din discursivitate se naste poezie! Pentru ca
"ceea ce noi
numim în mod iluzoriu dragoste
[da-mi voie sa intervin in text: ne prgateste] fiecare fibră
fiecare terminaţie nervoasă
pentru cea mai frumoasă incompatibilitate"
arank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
singurul motiv pentru care e in santier?
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc deinteresant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
pentru textul : uneori|singurătate deuite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deDupa 24 de ore de la postare, inca nicio reactie. Sa inteleg ca am dat-o-n bara? Totusi, 25 de afisari din care doar vreo 3 sunt ale mele. Strange...
pentru textul : some rule rules some rules deMulţumesc. Voi ţine cont pe viitor.
pentru textul : Plângere deCezar
"arheologii se minunează încearcă să dezlege misterul
acestui ritual în care moartea vine pe dinăuntru
grăbește-te
pe sufletul acesta numit stîncă sau invers
cei cu mania grandorii vor construi
cel mai mare baraj"
fragnmentul acesta mă fascinează. de aceea:
pentru textul : sicrie suspendate de"iubirea noastra nemuritoare s-a dus dracului" M.C.
pentru textul : tratamentul cu amnezii detocmai îmi aminteam o scenă când cineva (avid de cultură) mi-a cerut sonata lunii și i-am răspuns că nu știu textul:))))))))))
pentru textul : mai bine moare un om dedar comentariul ăsta e mai tare! era de ajuns vânzătorul de halva chestia cu vopsitorul de mere e un pic forțată dar ce mă apuc eu să te critic ?! p.s. ai fi bun la meteo știi să menții suspansul....tot în folosul societății!
mare plăcere!
dragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I dedraga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.
pentru textul : Tetley deChiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deMultumesc pentru apreciere Aranca. Uneori trebuie sa ne purificam, dar ramanem totusi colectionari de experiente, oameni, trairi...
pentru textul : PURIFICAREA depoemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârziere ne lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
pentru textul : m-a început albul dealma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele demultumesc hialin. este adevarat, se spune a prosterna
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deVirgile, uite ca ma lansez intr-un off-topic tocmai potrivit situatiei... nu cunosc mecanismul "textelor recomandate" dar banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia prin care un editor "arunca" un text la recomandate printr-un act discretionar si fara nicio explicatie aferenta. Eu mi-as dori ca macar pe aceasta tarla a noastra draga sa nu mai fie asa, iar editorul care recomanda un text sa-si asume "paternitatea" sau "maternitatea" gestului printr-un comentariu adecvat situatiei. Un "HUO" de la mine pe aceasta tema, amical, desigur :-) Propun chiar si modificarea regulamentului Hermeneia in acest sens pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, cine acorda penita trebuie sa justifice, cine recomanda asisderea, din motive care sunt, zic eu, de un bun simt nici macar prea literar. Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine deiata unul din textele acelea cu care nun prea stii ce sa faci decit probabil sa zimbesti putin. evident, nu lipsit de imaginatie
pentru textul : mi-e frică să dorm deuite, fragmentul ăsta m-a pus pe gânduri: "când o să vină cutremuru` și-o să ti găsească dormind cu buricu` gol cu luna strecurându-se pi sub pijama ca o mână cu pielea de șarpe eu, sclavul tău preaplecat, o să țin blocul tău comunist în brațe ca să treacă balauru` cu căpățânili" poate gândindu-mă la unele evenimente care rămân în subconștient și acolo devin maligne... simbioza dintre rima albă, ritmul popular și regionalismul parizian (...) e chiar amuzantă dar nu te pot identifica deloc cu acest experiment.
pentru textul : vule vu murir avec moi? deAm o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deDespre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
pentru textul : sunt român deDacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
pentru textul : Căruciorul deMagna cum laude!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Enjoy the glory of this moment for it is yours!
Felicitari!
x
pentru textul : Baletistul-lansare de carte dePentru mine, o poezie sub a cărei suprafață textuală bine strunită palpită frumos o lume de emoții, percepții autentice.
pentru textul : mutilare de1. obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită 2.Din mitologia greacă aflăm de un uriaș pe nume Procust, care ținea calea călătorilor și-i obliga să se întindă pe unul dintre paturile lui: pe cei înalți îi punea pe un pat scurt și le reteza membrele care depășeau lungimea patului; pe cei scunzi îi punea pe un pat lung și îi "lungea" pe măsura patului. Inutil de precizat că nimeni nu supraviețuia acestor "operații". La un moment dat, Tezeu, viitorul rege al Atenei, întâlnindu-l pe Procust, se luptă cu el și îl învinge în luptă, iar apoi îl supune propriului său supliciu: uriașul nu încăpea în patul cel scurt, drept care eroul l-a "ajustat" cu sabia. 3.ușor de înțels și asta-persoana(o intâlnim la sfârșitul strofei a doua )obișnuită(în strofa a treia)să țipi când îți șoptesc cuvinte sari ca un arc(acel salt-arc).Eul liric îi dezvăluie secretul patuli(aș putea spune același secret iar și iar care la un moment dat devine o obișnuință) ,iubita care opune rezistență (acest lucru îl face de fiecare dată),chiar nu acceptă să rămână în pat(de unde și acel salt ca de arc dintr-un pat în care dacă rămânea „nu supravețuia oerației”,patul lui Procust- pat aducător de moarte)
pentru textul : foarfecele iubirii deUite cum si din discursivitate se naste poezie! Pentru ca
"ceea ce noi
numim în mod iluzoriu dragoste
[da-mi voie sa intervin in text: ne prgateste] fiecare fibră
fiecare terminaţie nervoasă
pentru cea mai frumoasă incompatibilitate"
Poate ca "din toate" n-ar mai trebui.
pentru textul : iluzia că dragostea dearank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
pentru textul : Peștele cu Periscop de...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ferestrele nu au nume deultima strofa e faina. la multi ani, Celestin!
pentru textul : Ca o cădere în sine deVă mulţumesc tuturora pentru timpul acordat şi comentarii.
pentru textul : Fanii lui Cristos deCu adânc respect Mihai. T.
Pagini