unele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
Reţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata

Foarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu

Frumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
Felicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas

interesant text, dar cred că ar fi trebuit asumat de cineva, de unul singur.
Așa, ca jam-session nu cred că poate exprima ceva pentru că jam-erii sunt ne-re-cunoscuți, și în tot și în parte.

dintr-o dată Coborâtorul m-a luat de mână atât mai aveam o treaptă până la El... doar acest curajos Dumnezeu coborând o treaptă pentru mine... sunt versurile care daruie poemului sensul. aceasta idee, insa, este rupta de continutul poemului. de asemnea imi par fortate ideile martiriului exprimate voit prin contondente imagini moderne in contradictie cu cele traditional crestine.

citez din memorie o gând amar singurătăți pribege seri de primăvară parfumuri ce se duc pe vânt și flaute din stânci de mare a fost ca niciodată și valuri ce foșnesc la țărm îngrijitoare așteptări singurătăți și flaute din stânci de mare Dacă vrei, te las în pace. Dar cred că ar trebui doar să te gândești mai mult când comentezi, să discerni și apoi totul o să fie ok, zic eu. Andu

Vă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"

“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.

ma bucur ca ti-a placut. mi-ar prinde bine un joc: aduci o modificare si vedem cum se schimba prin tine. ok?

ai perfecta dreptate, vladimir! ai pus punctul pe i. ai descoperit tuturor latura mistica a poemului. moartea are totusi si ceva ce poate fi numit erotic. ceva care trebuie marturisit. eu nu am aflat reteta perfecta spre a vorbi despre acest ceva, dar voi reveni asupra temei. multumesc de trecere! te astept onarat sa revii.

asigurarea ta, măi profetule... și asigurarea lui bobadil... că tu scrii efervescent și modern pe când eu scriu "halelule de doi bani" mă lasă bolnav de invidie. am să-L rog pe bunul Dumnezeu, care deține cheia înțelepciunii să-mi deschidă și mie ușa turnului Babel în care vă agrandizați voi, ăștia, câțiva, umflați în pene de păuni.

Like!

Nu se poate micșora imaginea?

chestiile astea dau impresia de mimare si de reluare a unor teme de dragul reluarii. sutienul push-up trebuie musai sa fie doar pentru un san.