iar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
Acest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
Îl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
Un eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
Și asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
Raluca,
părerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
Cred cu tărie :) că adevăratul etalon al măiestriei unui artizan al cuvîntului este metrul clasic, ritmul și măsura. Un text remarcabil din acest punct de vedere și nu numai. Cu deosebită considerație, Naan Lea
va trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
Eu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
dl. Titarenco, sticluțele acelea, chiar dacă dă un ton naiv, au o marcă a mea personală pe care doresc să o las în fiecare poezie în parte Sapphire, tocmai terenul bătătorit mi-a dat emoții, știam tema, expresiile și atmosefera. Știam că, poate, nu aduc ceva nou prin poezia aceasta, dar am încercat. vă mulțumesc de trecere
despre tamplarie, si arme, cu drag lui Paul:
**
Eu dorm cu pistolul sub pernă
O grenadă amorsată atârnă peste capul meu
Timpul presară praf
Peste creioanele de tâmplărie
dintre degetele mele.
Toată noaptea câinii de pază gonesc
înainte şi înapoi
Traversează visele mele
Şi ţara mea cea dragă
se scurge şi piere
printre degetele mele
Ah, mândria rănită, încăpăţânarea
Spaima învingătorilor
Visul celor învinşi
Peste mine ticăie o bombă
Eu dorm
cred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
un text frumos, în ciuda abuzului de verbe la imperfect. însă "ultimul sărut" din final trebuie neapărat suprimat (mai ales că sintagma constituie şi titlul - ceea ce înseamnă că totul e de înţeles, iar repetarea e inutilă).
Mai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
Da, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
ce înseamnă să fii ernest
era un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
se pare ca azi nu pot fi decât în asentiment. iți mulțumesc pentru aprecieri. ce e mai sus este un portret la care țin mult. îi mulțumesc și danei pentru tot ce a făcut pentru mine. al dvs, francisc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
iar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
mulţumesc pentru popas, Ottilia.
pentru textul : cauză şi efect deAcest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deÎl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
Şi
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deLeonard Ancuţa
Dan Tristian
are ceva ce îmi place, probabil mai mult decât stilul abordat.
pentru textul : ridică-te... deîmi pare vie, e un text fain, Cristi!
Un eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deȘi asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
Raluca,
pentru textul : cântec de dragoste depărerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
Of, yestere, negreala... Asa e, istoria ar trece muta, dar undeva stim bine soarele. Tare-mi placu ce-ai scris aici! Multam!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deCred cu tărie :) că adevăratul etalon al măiestriei unui artizan al cuvîntului este metrul clasic, ritmul și măsura. Un text remarcabil din acest punct de vedere și nu numai. Cu deosebită considerație, Naan Lea
pentru textul : Gâlglossă deAlbil este si culoarea doliului la asiatici. Doar in cateva cuvinte este prinsa o multitudine de sigestii
pentru textul : alb deva trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
pentru textul : ora amiezii de...are dreptate Andu, Virgil!
pentru textul : bronzul orologiilor deEu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
pentru textul : act cu antet și sigiliu deSensibilitate. Transmisie directă, nesofisticată. Cam atât. Voi mai citi şi alte texte ale autoarei.
pentru textul : rugăciune în somn depenitele acordate in versiunea anterioara se pastreaza sau nu (apar si in aceasta versiune)?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dear trebui sa traduci titlul sau cel putin sa explici ce legatura are cu textul. primele cinci rinduri nu stiu ce cauta acolo.
pentru textul : Datul la păsărele dedl. Titarenco, sticluțele acelea, chiar dacă dă un ton naiv, au o marcă a mea personală pe care doresc să o las în fiecare poezie în parte Sapphire, tocmai terenul bătătorit mi-a dat emoții, știam tema, expresiile și atmosefera. Știam că, poate, nu aduc ceva nou prin poezia aceasta, dar am încercat. vă mulțumesc de trecere
pentru textul : așa a fost dedespre tamplarie, si arme, cu drag lui Paul:
**
Eu dorm cu pistolul sub pernă
O grenadă amorsată atârnă peste capul meu
Timpul presară praf
Peste creioanele de tâmplărie
dintre degetele mele.
Toată noaptea câinii de pază gonesc
înainte şi înapoi
Traversează visele mele
Şi ţara mea cea dragă
se scurge şi piere
printre degetele mele
Ah, mândria rănită, încăpăţânarea
Spaima învingătorilor
Visul celor învinşi
Peste mine ticăie o bombă
Eu dorm
Inima mea e trează durerii..
**
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deRaya Harnik
Israel
1933 traducere: AG
am produs citeva schimbari. dar am pornit de la imaginea initiala
pentru textul : fluturele metalic dejocul poetic
pentru textul : interstiţii decred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
pentru textul : La blanche porte dee plin de clișee pe-aici, asta șoptește musca ta neastânpărată, Vladimir?
pentru textul : adevăr de o noapte depăi se bâzâie mai hotărât! :)
un text frumos, în ciuda abuzului de verbe la imperfect. însă "ultimul sărut" din final trebuie neapărat suprimat (mai ales că sintagma constituie şi titlul - ceea ce înseamnă că totul e de înţeles, iar repetarea e inutilă).
pentru textul : ultimul sărut demultumesc. :)
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deMai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
pentru textul : ...istoria scrumului deDa, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
pentru textul : missing deVă rog să corectaţi textul!
pentru textul : Castelul lui Yanle dece înseamnă să fii ernest
pentru textul : plată deera un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
se pare ca azi nu pot fi decât în asentiment. iți mulțumesc pentru aprecieri. ce e mai sus este un portret la care țin mult. îi mulțumesc și danei pentru tot ce a făcut pentru mine. al dvs, francisc
pentru textul : lespezile de"orașul m-a pus în urechile lui ca pe o pereche de căști" --> orașul m-a pus la urechi ca pe o pereche de căști.
"și acum alerg simplu nedefinit pe un fir de ață" - un adverb ar fi de ajuns ("simplu" sau "nedefinit").
"unde mama îmi dă pe răzătoare un morcov" - fără "îmi".
"ușile se deschid haotic un miros lemnos aduce cu sine" --> ușile se deschid haotic cu miros de lemn.
"un râs asurzitor de dincolo de geamuri" --> râs asurzitor dincolo de geamuri
fără "iar eu" în ultimul vers.
o căciuliţă pe "ca" în "ca am întâlnit...".
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deO munca in plus, o rasplata spirituala pe masura investitiei sentimentale dar si psihice!
pentru textul : Șapte ani dePagini