Cam subțirică povestioara asta de dragoste. S-a scris atît de mult în stilul ăsta (nu scriu epitetul) încît dacă vrei să mai spui ceva trebuie să muncești la chestia asta sau să ai o sclipire de geniu. Deocamdată în cazul de față nu cred că se pune problema.
nu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
anume casuta de comentarii din subsolul textelor.
inainte de a ne ate capul cu noi metode, ce-ar fi sa le folosim pe cele care ne sunt deja la indemana?
si eu sunt de acord cu Emil, adica:
da, e o joaca. dar e joaca unui virtuoz.
si poate ca n-ar fi rau ca Silvia si Cristina sa revina aici si sa faca un mic efort... intru justificarea penitelor.
asta, numai asa, ca sa piarda Emil pariul! :)
Adrian, uite, de dragul de a nu te pune pe tine într-o situație neplăcută și pentru a putea continua să ai curajul să trimiți texte în șantier am să modific acolo cuvîntul așează. dar o declar de pe acum că îmi sună oribil și dizgrațios. Bănuiesc că mai am dreptul să îmi exprim părerea despre această meteahnă jenantă a limbii române.
Despre ceea ce tu numești pleonasm, dragul meu, am să îl las acolo. Să rămînă de rîsul curcilor textul ăsta, cum zici tu. Eu zic că există nuanțe și că tu tai cu o bardă mult prea tocită în această situație. Nu cred că aici mai este vorba despre o regulă de dicționar ci despre percepția ta subiectivă. Și a altora, desigur. Dar tot subiectivă. Ai să zici că mă compar cu Eminescu. Deci sînt preemptiv și îți spun că nu o fac. Dar dacă „Cobori în jos luceafăr blînd...” a făcut carieră, și limba și literatura română n-au sucombat, n-o să fie tragedie națională dacă ceaiul meu oolong se prelinge încet.
Despre moldoveni, români și alte cele. Te asigur că și americanii mi-o reproșează. Și nu mă deranjează. Cam ăsta sînt și altul mama nu mai face. Iar cînd m-o făcut m-o făcut jumătate basarabean, un sfert bucovinean și restul ardelean. Bănuiesc că e o combinație destul de toxică ca să își poată permit să se exprime despre moldoveni în cunoștință de cauză. Dacă măcar ar fi fost asta. Dar nu a fost asta. Pentru că tu, în mod (cum să spun...) aproximativ nebinevoitor, muți carul din drum în șanț și de la expresia mea „izolaționism moldovenesc” ajungi la "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Ceea ce, așa cum făceam grăire, nu e cam tot aceeași mîncare de pește. Deci, first of all, nu amesteca borcanele. Că nu e corect. Continui să cred ceea ce am văzut, experimentat și cunoscut în mod direct: că există un anumit gen de izolaționism moldovenesc, o cantitate distinctă de conservatorism moldovenesc, un gen aparte de mistică moldovenească, uneori chiar și o notă inconfundabilă de fatalism moldovenesc. E ceva rău în a studia și observa aceste fenomene? Nu cred. Sînt toate concluziile mele corecte? Nu cred. Aș putea să am dreptate în aceste observații? Probabil. Am interpretat toate lucrurile corect? Nu știu. Am jignit pe cineva? Mă îndoiesc. Sînt acestea generalizări? Da. Pot deranja unele suflete mai sensibile? Probabil că da. E ăsta sfîrșitul lumii? Stai sa mă uit pe fereastră. ..... Nu, nu cred. Am procedat la un reducționism? Nu, nu cred, de vreme ce mi-am început expresia cu „Mă tem că...”. Continui să fiu un student. Adică să studiez. Ce văd, ce aud și ce citesc.
Roxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
nu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
cred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
Adriana, Bobadil, multumesc. Din punctul meu de vedere acesta este unul din cele mai calme texte pe care le-am scris. Terminasem programul la servici m-am asezat sa scriu. Nu stiam ce sa scriu si nici ce va iesi. Era doar o stare.
puțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
poate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
Bună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
P.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
Voi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Foarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
multumesc pentru raspuns. marturisesc insa ca sunt mult mai nedumerit decat inainte. alma, pari a vorbi cu siguranta cuiva care cunoaste un sens care pentru mine e inca obscur si oricum complet inedit al cuvantului "acrilic". nu pot interpreta aceasta siguranta decat in sensul ca exista intr-adevar un atare sens. dex-ul tiparit si dex-ul online nu dau decat sensul consacrat. poezia e unul din fronturile de unda ale evolutiei unei limbi si sunt de partea acleora care sustin libertatea de a metaforiza cat mai larg. nuam prejudecati in legatura cu poetizarea unui foarte mare numar de termeni tehnici. raportat insa la sensul primar, certificat de dex, acelasi pe care il cunosc, al cuvantului "acrilic" mie unuia marturisesc ca nu-mi suna si sper sa nu te ofenseze. nu-i decat un feed-back punctual. cu privire la al doilea alineat,. mi-as permite, cu acelasi respect, ca un procent foarte mare, daca nu majoritar, dintre comentariile pe care le-am citit aici, si am citit destule ca impresia mea sa aiba acoperire statistica, raportata la totalul comentariilor, un procent asadar cel putin semnificativ din comentariile acumulatre sunt in afara criticii literare. e o constatare obiectiva si nu ofenseaza pe nimeni. chiar in conditiile astea permite-mi sa socotesc de bun augur exigentza ta de principiu si sa o salut. problema e ca exista cel putin un comentariu al tau care se situeaza in afara criticii literare. nu ma intreba care, nu-mi fac notite. retin aproximativ. in atari conditii permite-mi, cu acelasi respect, sa consider ca n-ai avea de castigat abandonand dubla masura rim
Îmi plac două versuri din această poezie:
"nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele" - puternice, foarte libere, te cuprind.
În rest, dacă nu prea am intrat în contextul autorului, (apreciind starea autorului totuşi) am zis că e bine să-ţi spun ce mi-a plăcut mie şi ca să ştii şi tu asta.
cele bune.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
de mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
Mircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
Este o poezie bună,într-adevăr,pentru că reuşeşte să creeze cititorului o stare nu-l lasă indiferent. Poem de mai mare întindere,deşi tehnica este prozaică,denotă multă sensibilitate interioară. Totuşi,personal mi se pare nepotrivit cuvântul "borţoase" şi nu pentru cuvântul în sine,ci nepotrivit în acest context. Oricum,îmi place poemul!
vă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
Sper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aş vrea să ştiu de ce acest text se află în şantier?
Eugen
13.06.2012;
pentru textul : Umbre căzute din lună de00:05
Cam subțirică povestioara asta de dragoste. S-a scris atît de mult în stilul ăsta (nu scriu epitetul) încît dacă vrei să mai spui ceva trebuie să muncești la chestia asta sau să ai o sclipire de geniu. Deocamdată în cazul de față nu cred că se pune problema.
pentru textul : marți se iubește mai mult denu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
pentru textul : o lățime de masă deanume casuta de comentarii din subsolul textelor.
inainte de a ne ate capul cu noi metode, ce-ar fi sa le folosim pe cele care ne sunt deja la indemana?
a! acum vad ca acelasi lucru l-a spus si Virgil.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - desi eu sunt de acord cu Emil, adica:
da, e o joaca. dar e joaca unui virtuoz.
si poate ca n-ar fi rau ca Silvia si Cristina sa revina aici si sa faca un mic efort... intru justificarea penitelor.
pentru textul : timidă umbra ta de fată deasta, numai asa, ca sa piarda Emil pariul! :)
Crin te rog ca editor sa trimiti astfel de texte cu erori in Santier.
pentru textul : caii din viaţa mea deAdrian, uite, de dragul de a nu te pune pe tine într-o situație neplăcută și pentru a putea continua să ai curajul să trimiți texte în șantier am să modific acolo cuvîntul așează. dar o declar de pe acum că îmi sună oribil și dizgrațios. Bănuiesc că mai am dreptul să îmi exprim părerea despre această meteahnă jenantă a limbii române.
pentru textul : oolong tea deDespre ceea ce tu numești pleonasm, dragul meu, am să îl las acolo. Să rămînă de rîsul curcilor textul ăsta, cum zici tu. Eu zic că există nuanțe și că tu tai cu o bardă mult prea tocită în această situație. Nu cred că aici mai este vorba despre o regulă de dicționar ci despre percepția ta subiectivă. Și a altora, desigur. Dar tot subiectivă. Ai să zici că mă compar cu Eminescu. Deci sînt preemptiv și îți spun că nu o fac. Dar dacă „Cobori în jos luceafăr blînd...” a făcut carieră, și limba și literatura română n-au sucombat, n-o să fie tragedie națională dacă ceaiul meu oolong se prelinge încet.
Despre moldoveni, români și alte cele. Te asigur că și americanii mi-o reproșează. Și nu mă deranjează. Cam ăsta sînt și altul mama nu mai face. Iar cînd m-o făcut m-o făcut jumătate basarabean, un sfert bucovinean și restul ardelean. Bănuiesc că e o combinație destul de toxică ca să își poată permit să se exprime despre moldoveni în cunoștință de cauză. Dacă măcar ar fi fost asta. Dar nu a fost asta. Pentru că tu, în mod (cum să spun...) aproximativ nebinevoitor, muți carul din drum în șanț și de la expresia mea „izolaționism moldovenesc” ajungi la "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Ceea ce, așa cum făceam grăire, nu e cam tot aceeași mîncare de pește. Deci, first of all, nu amesteca borcanele. Că nu e corect. Continui să cred ceea ce am văzut, experimentat și cunoscut în mod direct: că există un anumit gen de izolaționism moldovenesc, o cantitate distinctă de conservatorism moldovenesc, un gen aparte de mistică moldovenească, uneori chiar și o notă inconfundabilă de fatalism moldovenesc. E ceva rău în a studia și observa aceste fenomene? Nu cred. Sînt toate concluziile mele corecte? Nu cred. Aș putea să am dreptate în aceste observații? Probabil. Am interpretat toate lucrurile corect? Nu știu. Am jignit pe cineva? Mă îndoiesc. Sînt acestea generalizări? Da. Pot deranja unele suflete mai sensibile? Probabil că da. E ăsta sfîrșitul lumii? Stai sa mă uit pe fereastră. ..... Nu, nu cred. Am procedat la un reducționism? Nu, nu cred, de vreme ce mi-am început expresia cu „Mă tem că...”. Continui să fiu un student. Adică să studiez. Ce văd, ce aud și ce citesc.
Roxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
pentru textul : Terra Nostra deerata: i-a cam deranjat
pentru textul : your woman // see me/ smell me/ lick me deAlma, Aranca vă mulțumesc frumos
pentru textul : Recunosc & desunt cele trei poezii recitate de mine in cadrul Festivalului.
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deIncantata de trecere si de comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
pentru textul : Priveghi denu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt decred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
Adriana, Bobadil, multumesc. Din punctul meu de vedere acesta este unul din cele mai calme texte pe care le-am scris. Terminasem programul la servici m-am asezat sa scriu. Nu stiam ce sa scriu si nici ce va iesi. Era doar o stare.
pentru textul : one bullet 'till morning de„tăișul lor înghețat” și „literele din inimă” strică textul. prima expresie e doar nereușită, în vreme ce a doua e și comică
pentru textul : fără cuvinte depuțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice depoate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
Bună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com deP.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
pentru textul : de mama apelor deVoi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deprelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Foarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
pentru textul : Haiku demultumesc pentru raspuns. marturisesc insa ca sunt mult mai nedumerit decat inainte. alma, pari a vorbi cu siguranta cuiva care cunoaste un sens care pentru mine e inca obscur si oricum complet inedit al cuvantului "acrilic". nu pot interpreta aceasta siguranta decat in sensul ca exista intr-adevar un atare sens. dex-ul tiparit si dex-ul online nu dau decat sensul consacrat. poezia e unul din fronturile de unda ale evolutiei unei limbi si sunt de partea acleora care sustin libertatea de a metaforiza cat mai larg. nuam prejudecati in legatura cu poetizarea unui foarte mare numar de termeni tehnici. raportat insa la sensul primar, certificat de dex, acelasi pe care il cunosc, al cuvantului "acrilic" mie unuia marturisesc ca nu-mi suna si sper sa nu te ofenseze. nu-i decat un feed-back punctual. cu privire la al doilea alineat,. mi-as permite, cu acelasi respect, ca un procent foarte mare, daca nu majoritar, dintre comentariile pe care le-am citit aici, si am citit destule ca impresia mea sa aiba acoperire statistica, raportata la totalul comentariilor, un procent asadar cel putin semnificativ din comentariile acumulatre sunt in afara criticii literare. e o constatare obiectiva si nu ofenseaza pe nimeni. chiar in conditiile astea permite-mi sa socotesc de bun augur exigentza ta de principiu si sa o salut. problema e ca exista cel putin un comentariu al tau care se situeaza in afara criticii literare. nu ma intreba care, nu-mi fac notite. retin aproximativ. in atari conditii permite-mi, cu acelasi respect, sa consider ca n-ai avea de castigat abandonand dubla masura rim
pentru textul : deuteronomia deÎmi plac două versuri din această poezie:
pentru textul : singura piele de"nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele" - puternice, foarte libere, te cuprind.
În rest, dacă nu prea am intrat în contextul autorului, (apreciind starea autorului totuşi) am zis că e bine să-ţi spun ce mi-a plăcut mie şi ca să ştii şi tu asta.
cele bune.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
pentru textul : lasoul de aur dede mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
am facut o modificare, am taiat doua versuri la o sugestie binevenita, cred. sper ca-i ok. :o)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deMircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
pentru textul : Poem muzical deEste o poezie bună,într-adevăr,pentru că reuşeşte să creeze cititorului o stare nu-l lasă indiferent. Poem de mai mare întindere,deşi tehnica este prozaică,denotă multă sensibilitate interioară. Totuşi,personal mi se pare nepotrivit cuvântul "borţoase" şi nu pentru cuvântul în sine,ci nepotrivit în acest context. Oricum,îmi place poemul!
pentru textul : Civilizații extra devă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pentru textul : Mă opresc azi depot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
adaugio
....si simplu, simplu, simplu de la titlu la final.
pentru textul : O amintire desa ma infurii? :)
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
cheers!
pentru textul : doar o zi în veșnicie deSper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
pentru textul : În sepia dePagini