sesizez o anumită "antipatie" din partea dvs., seși, desigur, nu mă așteptam la simpatie. comentariile pe textele mele sunt făcute în voia tastaturii, parcă... gen "trei lulele, trei surcele"... când am venit pe acest site nu știam că se comentează pe texte cu un citat și un "ei, și?" mi se pare cel puțin ridicol.
da cami, dar daca scriem doar pentru noi, putem pastra poeziile intr-un sertar, le citim din cand in cand pentru a ne mangaia orgoliul de creatori si le asezam frumos inapoi... cand le dam drumul in lume, ne asumam o sarcina si un risc, inseamna ca scriem si pentru ceilalti si cred ca trebuie sa ne intereseze parerea lor, e important cum suntem intelesi, ce reusim sa transmitem... pentru ca de asta depind multe:) e importanta parerea noastra, atunci cand am dobandit mestesugul vorbelor... dar pana acolo e cale de strabatut... si tot am putea fi acuzati de lipsa de valoare. ca e totul interpretabil... aici ai dreptate, dar parca ce e cu adevarat valoros iese singur la suprafata:)
Aranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
Mm! ”Uite, ce vizite” înseamnă așa: uite, Călin, te trezești de dimineață, ți-e lene să te-apuci de mâncat și iei numai câteva ciocolățele cu mentă, ieși, îți lași puțin cățelușa să se zbenguie prin zăpada proaspătă de azi noapte și vii repede înăuntru la căldură, ea se uită mirată la tine că de ce, că joaca tocmai începuse și înainte să pleci la servici, zici ia să văd ce mai e pe Herme și zbang o peniță, și zbang poetu' acela din Sebeș care te-a recunoscut după saluki atunci când era să se împiedice de tine pe stradă, și nici unu' nu se-mpotmolește-n text, ci ți-l duc mai departe și se joacă cu el în propria lor ogradă și-ți spui na, eu de-asta scriu.
A, și mai departe: când le trimiți salutul, zbang! încă un comentariu, da' pe Vio nu-l știi, însă ți-a ridicat o minge super la fileu, aia cu infinitul finit și vrei să i-o-ntorci cât încă e caldă. Și-acum îți mai ridică una cu capătul rotund de pe care luneci și-ți zici na, am aflat în sfârșit de ce pământu' e-n colțuri. Și te mai bucuri o dată că te-ai apucat de poezie.
Da, da, da, asta aș numi eu o zi rafinată și cadoul meu de Crăciun, că am fost ocupat zilele astea de mi-au sărit capacele și era primu moment în care mai aveam răgaz de poesis. Eu scriu pe 4 site-uri în ultima vreme, dar Herme văd că e cel mai viu din toate.
No, gata că așa mult n-am mai vorbit de nu știu când, și să nu ne spună că-s palavre ce facem noi aici. Nu-s, vă spun eu cu mâna pe inimă. Asta-i tot poesie.
kaput. îmi place. bine că s-a sfârşit cu bine, n-au venit tătarii, şi fiecare s-a putut întoarce la oile lui. ar merge foarte bine într-un colaj cu insomnia şi cafeaua lui yester, într-un colaj de trei, patru texte, dacă ar fi cu putinţă, în genul celor care au fost postate recent pe Hermeneia.
"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
Stimate domn Tudorel Cristea,
Cred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
Domnilor, acest atac furibund asupra unui membru al site-ului, care semnalează un eveniment cultural, este demn de o cauză mai bună. Consternat, al dumneavoastră, un alt membru al site-ului
Domnule este oglinda deoarece mă refer strict la o neobişnuinţă....cum vine asta? Să ne imaginăm că oglinda aceasta are memoria tuturor chipurilor care au înotat în ea până în mijlocul ochilor...de aici expresia ochii la vedere
Într-o oglindă ne regăsim de fiecare dată în simplitatea unui singur chip...oglinda mea are toate chipurile la vedere.
Cu înţelegere
ok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.
O idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
După primele două versuri mă așteptam la altă atmosferă poetică. Nu prea am înțeles simbolistica ursului panda în contextul poemului. În final, sunt ceva expresii ratatinate. Inedit: "zilele, flori aromate".
*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
Ariana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
Mama Virtualiei nu mai vrea să aibă inima cât un purice până ajunge lumea de la Suceava, Bacău, Vaslui sau Bucureşti, cu maşinile prin viscol si gheţuş.
Vă rog să lăsaţi toţi cei care doriţi să participaţi numerele de telefoane pe adresa de email a cenaclului, pentru a vă contacta în caz că schimbăm brusc ziua şi ora.
Brusc înseamnă că vineri, în funcţie de prognoză, voi lua decizia dacă rămânem pe 15 sau schimbăm.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
corectez am incercat sa boldesc "Sabi"-care este o categorie estetica pentru Haiku
pentru textul : Onoare dete rog sa editezi titlul si sa nu mai folosesti majuscule
pentru textul : Cioara și broasca țestoasă desesizez o anumită "antipatie" din partea dvs., seși, desigur, nu mă așteptam la simpatie. comentariile pe textele mele sunt făcute în voia tastaturii, parcă... gen "trei lulele, trei surcele"... când am venit pe acest site nu știam că se comentează pe texte cu un citat și un "ei, și?" mi se pare cel puțin ridicol.
pentru textul : iubita mea deda cami, dar daca scriem doar pentru noi, putem pastra poeziile intr-un sertar, le citim din cand in cand pentru a ne mangaia orgoliul de creatori si le asezam frumos inapoi... cand le dam drumul in lume, ne asumam o sarcina si un risc, inseamna ca scriem si pentru ceilalti si cred ca trebuie sa ne intereseze parerea lor, e important cum suntem intelesi, ce reusim sa transmitem... pentru ca de asta depind multe:) e importanta parerea noastra, atunci cand am dobandit mestesugul vorbelor... dar pana acolo e cale de strabatut... si tot am putea fi acuzati de lipsa de valoare. ca e totul interpretabil... aici ai dreptate, dar parca ce e cu adevarat valoros iese singur la suprafata:)
pentru textul : uitare deAranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
pentru textul : adieu dem-ai cucerit cu mainile ei care pansau armate. apoi, buzele ei, lovitura de gratie.
avand in vedere faptul ca poezia asta creeaza o stare pe care aproape c-am atins-o, penita de la mine :)
pentru textul : Cântecul ei trist deiată omul care nu jignește: cel care spune despre altul „tu, ca persoană, nici nu contezi”!! no comment, anymore.
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deMm! ”Uite, ce vizite” înseamnă așa: uite, Călin, te trezești de dimineață, ți-e lene să te-apuci de mâncat și iei numai câteva ciocolățele cu mentă, ieși, îți lași puțin cățelușa să se zbenguie prin zăpada proaspătă de azi noapte și vii repede înăuntru la căldură, ea se uită mirată la tine că de ce, că joaca tocmai începuse și înainte să pleci la servici, zici ia să văd ce mai e pe Herme și zbang o peniță, și zbang poetu' acela din Sebeș care te-a recunoscut după saluki atunci când era să se împiedice de tine pe stradă, și nici unu' nu se-mpotmolește-n text, ci ți-l duc mai departe și se joacă cu el în propria lor ogradă și-ți spui na, eu de-asta scriu.
A, și mai departe: când le trimiți salutul, zbang! încă un comentariu, da' pe Vio nu-l știi, însă ți-a ridicat o minge super la fileu, aia cu infinitul finit și vrei să i-o-ntorci cât încă e caldă. Și-acum îți mai ridică una cu capătul rotund de pe care luneci și-ți zici na, am aflat în sfârșit de ce pământu' e-n colțuri. Și te mai bucuri o dată că te-ai apucat de poezie.
Da, da, da, asta aș numi eu o zi rafinată și cadoul meu de Crăciun, că am fost ocupat zilele astea de mi-au sărit capacele și era primu moment în care mai aveam răgaz de poesis. Eu scriu pe 4 site-uri în ultima vreme, dar Herme văd că e cel mai viu din toate.
No, gata că așa mult n-am mai vorbit de nu știu când, și să nu ne spună că-s palavre ce facem noi aici. Nu-s, vă spun eu cu mâna pe inimă. Asta-i tot poesie.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II dekaput. îmi place. bine că s-a sfârşit cu bine, n-au venit tătarii, şi fiecare s-a putut întoarce la oile lui. ar merge foarte bine într-un colaj cu insomnia şi cafeaua lui yester, într-un colaj de trei, patru texte, dacă ar fi cu putinţă, în genul celor care au fost postate recent pe Hermeneia.
pentru textul : epitaful unei zile de"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
pentru textul : ...I'm growing like spells... deSaphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia deDacă, referitor la "extraordinar", luăm în seamă doar sensurile pe care le vrem, da, e oximoron. Altfel, nu.
pentru textul : decor demie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
pentru textul : În loc să dorm, scriu dePot să ştiu motivul pentru care textul acesta plus încă unul au fost marcate cu "atenţie editor"?
pentru textul : Un iepure enorm deTe rog sa verifici textul si sa corectezi diacriticele si erorile de typo (sugestie: vîmntului ) ! ialin
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec demerçi. it's only my song about it.
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado de„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deStimate domn Tudorel Cristea,
pentru textul : go fishing deCred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
domnul meu, domnia voastra nu raspundeti niciodata la comentarii? un feedback, ceva, sa se incheie procesul de comunicare...:)
pentru textul : Rugăciunea unchiului Ion deDomnilor, acest atac furibund asupra unui membru al site-ului, care semnalează un eveniment cultural, este demn de o cauză mai bună. Consternat, al dumneavoastră, un alt membru al site-ului
pentru textul : zilele universitatii deDomnule este oglinda deoarece mă refer strict la o neobişnuinţă....cum vine asta? Să ne imaginăm că oglinda aceasta are memoria tuturor chipurilor care au înotat în ea până în mijlocul ochilor...de aici expresia ochii la vedere
pentru textul : aproape alb deÎntr-o oglindă ne regăsim de fiecare dată în simplitatea unui singur chip...oglinda mea are toate chipurile la vedere.
Cu înţelegere
ok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.
pentru textul : tablou domestic cu înger deO idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
pentru textul : Contuzii deDupă primele două versuri mă așteptam la altă atmosferă poetică. Nu prea am înțeles simbolistica ursului panda în contextul poemului. În final, sunt ceva expresii ratatinate. Inedit: "zilele, flori aromate".
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus de*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
pentru textul : repetentă deiera la jieneral
pentru textul : Asta este... de dar vezi modificarile
pentru textul : Ploaie pe sticlă deAriana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
pentru textul : Apă neîncepută deMama Virtualiei nu mai vrea să aibă inima cât un purice până ajunge lumea de la Suceava, Bacău, Vaslui sau Bucureşti, cu maşinile prin viscol si gheţuş.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deVă rog să lăsaţi toţi cei care doriţi să participaţi numerele de telefoane pe adresa de email a cenaclului, pentru a vă contacta în caz că schimbăm brusc ziua şi ora.
Brusc înseamnă că vineri, în funcţie de prognoză, voi lua decizia dacă rămânem pe 15 sau schimbăm.
multumesc, dan. e bine sa stiu ca pot conta pe cineva.
pentru textul : rugaminte importanta dePagini