Imi place. Am citit de cateva ori si m-am tot gandit ce analiza literara sa fac textului. Dar orice tentativa critica ar fi fost ca o amputare a emoției de a fi fost in preajma unui lucru de exceptie. Asa ca prefer sa iti scriu sincer: este una din poeziile la care voi reveni sa citesc cu ochii inimii.
penita nu e pt poveste, frumoasa, desigur, cat pt limbaj. eram obisnuit aici sa vad texte bune, insa pline de figuri de stil. nu spun ca e bine sau rau asta. ar fi o prejudecata. spun doar ca acum aici textul e tare ca apa unei fantani
ca poezie textul e scris prost. îți sugerez o variantă:
s-a tras cortina
ora de culcare
nu mai juca teatru
de partea mea
e plăcerea
te rog
publicul ne vrea perfecți
să-i spunem nu
în ciuda unei repulsii
vom învăţa
iubirea poate fi
mototolită mai bine
într-un pat
conjugal
Merci de recomandare. Am încercat și cu IE, și cu Firefox, plus restart. Se vede la fel, adică deplasată. Nu mai pun poză, dar mă poți crede pe cuvânt. O să mă obșinuiesc. Important e că pentru vizuale s-a creat un spațiu mai mare.
mulțumesc tuturor și nu mai puțin Alinei Aș adăuga că este un eveniment frumos și pentru Hermeneia, pentru eSocietatea de Literatura și Arte Hermeneia. Poate ca Alina ar putea sa mentioneze si asta
schita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
mi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
cred că tu ești unul dintre ei.
Multumesc Dorin pentru incredere si penita. Primul pas..."orice calatorie de o mie de li incepe cu un prim pas"... cat despre experiment (mi-as dori ca toata viata sa pot sa experimentez...) e bine...inca nu e timpul...
"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
sa te mai incant si pe tine, profetule ( textul de fata e printre primele mele texte, si tin minte ca atunci, in alta parte, apricierea ta a fost un imbold cu puterea unui feed-back cosmic, sa fi vazut cum mi-ai zapacit muzele)
marite crai, ingaduie/mi sa mai zabovesc cu forma asta a poeziei in camera de oaspeti a castelului. mie toate trei imi plac... dar o sa ma hotarasc repede cui tai capul si cui nu. (am glumit) am prins ideea. pe de alta parte, nici acum nu am inteles cum sa postez o vizuala... dar am timp sa invat. m/am uitat in tabelul cu corespondenta pt coduri... mai incerc. oricum, multumesc pentru toate...
si totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
Poate puțin prea didactic... deși cred că senzația aceasta vine tocmai din detașarea remarcabilă cu care ai reușit să scrii poezia aceasta. Oarecum imagine așteptată aceea cu aripile amputate de porțelan, îndrăzneață alăturarea "verdele vertebrelor", iar restul... ce-aș putea spune cînd ai pus în antiteză culorile mele preferate, oranj și albastru, diluînd pînă la dispariție contrastele? Nu plec înainte de a spune că mi-a plăcut și ambiguitatea din "sîntem albaștri / și nimeni nu vede / că ne-am vopsit unghiile în roșu".
imi place poemul. iar tema e pe masura. de asemeni, titlu bun, desi e in franceza...
mi-a placut datorita ritmului si modului de adresare, constient, distant si totodata familiar. cred ca ac mod e o solutie de salvare si de recunoastere a faptului ca suntem in aceeasi barca..cu volan.
nu stiu ce ne retine aici, trebaluind fiecare care-ncotro si privindu-ne tot mai rar. vai, poate ca viata, poate prostia sau obisnuinta unor locuri comune peste care, ca si in limbaj, trecem greu, fiind o inchisoare atat de buna noua. si, desigur, comoda.
habar nu am de ce cred unii ca ar trebui sa intelegem moartea. moartea e intr-un anume fel ca si dragostea: se traieste cu emotie, fara a se intelege...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Imi place. Am citit de cateva ori si m-am tot gandit ce analiza literara sa fac textului. Dar orice tentativa critica ar fi fost ca o amputare a emoției de a fi fost in preajma unui lucru de exceptie. Asa ca prefer sa iti scriu sincer: este una din poeziile la care voi reveni sa citesc cu ochii inimii.
pentru textul : visul unui erou de linia intai depenita nu e pt poveste, frumoasa, desigur, cat pt limbaj. eram obisnuit aici sa vad texte bune, insa pline de figuri de stil. nu spun ca e bine sau rau asta. ar fi o prejudecata. spun doar ca acum aici textul e tare ca apa unei fantani
pentru textul : .. demultumesc frumos, aranca!
pentru textul : Nostalgie deca poezie textul e scris prost. îți sugerez o variantă:
s-a tras cortina
pentru textul : Teatru conjugal deora de culcare
nu mai juca teatru
de partea mea
e plăcerea
te rog
publicul ne vrea perfecți
să-i spunem nu
în ciuda unei repulsii
vom învăţa
iubirea poate fi
mototolită mai bine
într-un pat
conjugal
...mulțumesc Vio, cu seriozitatea care te caracterizează, te recunosc, altfel, aș zâmbi puțin...
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deMerci de recomandare. Am încercat și cu IE, și cu Firefox, plus restart. Se vede la fel, adică deplasată. Nu mai pun poză, dar mă poți crede pe cuvânt. O să mă obșinuiesc. Important e că pentru vizuale s-a creat un spațiu mai mare.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 desi totusi de unde stim noi daca primul Craciun n-a fost mai mult duerere decit bucurie...
pentru textul : überpain demulțumesc tuturor și nu mai puțin Alinei Aș adăuga că este un eveniment frumos și pentru Hermeneia, pentru eSocietatea de Literatura și Arte Hermeneia. Poate ca Alina ar putea sa mentioneze si asta
pentru textul : Mirabile Dictu deschita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
pentru textul : În umbra privirii albastre deNu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus demi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
pentru textul : fără pereche decred că tu ești unul dintre ei.
Multumesc Dorin pentru incredere si penita. Primul pas..."orice calatorie de o mie de li incepe cu un prim pas"... cat despre experiment (mi-as dori ca toata viata sa pot sa experimentez...) e bine...inca nu e timpul...
pentru textul : primul pas decu siguranţă unii au nevoie de încurajări. de ce să îi dez(e)amăgim...?
pentru textul : death by numbers dePoate reușești să ne explici și nouă ce ai postat tu aici și ce caută linkul acela acolo. Și sper să se întâmple asta cât mai curând.
pentru textul : Mic tratat de scris parodii de"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deparcă am mai citit textul acesta la tine Alina. unde or fi penițele? da' lasă că vin ele imediat.
pentru textul : după douăzeci de ani detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester desa te mai incant si pe tine, profetule ( textul de fata e printre primele mele texte, si tin minte ca atunci, in alta parte, apricierea ta a fost un imbold cu puterea unui feed-back cosmic, sa fi vazut cum mi-ai zapacit muzele)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deVreau eu, dar nu pot ca m-am blocat in etrava, meninge, chistoace, capace si alte asemenea.
pentru textul : etravă și meninge arzând deVlad, am primit vestea de ziua mea de naştere. Având nişte prieteni mai şugubeţi, am crezut prima dată că este o farsă. :)
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deMulţumesc pentru semn.
Din respect pentru literatură şi, de ce nu, pentru unii autori care semnează în carte, am să validez acest text deşi:
- nu pricep logica anunţării unei lansări de carte care... a trecut (septembrie 2011) ori care va fi peste un an (septembrie 2012).
- nu este tocmai "sportiv" să folosim un site literar doar pentru promovare (aceasta postare este prima ta forma de activtate pe Hermeneia.com.)
...dar este prima şi ultima validare de acest gen.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” demarite crai, ingaduie/mi sa mai zabovesc cu forma asta a poeziei in camera de oaspeti a castelului. mie toate trei imi plac... dar o sa ma hotarasc repede cui tai capul si cui nu. (am glumit) am prins ideea. pe de alta parte, nici acum nu am inteles cum sa postez o vizuala... dar am timp sa invat. m/am uitat in tabelul cu corespondenta pt coduri... mai incerc. oricum, multumesc pentru toate...
pentru textul : dimineață la nice denu m-am referit la fond ci la forma. a judeca fondul mi se pare nedrept forma insa am dreptul, nu?
pentru textul : Electra deȘi, desigur, acum am observat: "altfel de". Eu asa stiam ca este corect...
pentru textul : Alt fel de iubire desi totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” dePoate puțin prea didactic... deși cred că senzația aceasta vine tocmai din detașarea remarcabilă cu care ai reușit să scrii poezia aceasta. Oarecum imagine așteptată aceea cu aripile amputate de porțelan, îndrăzneață alăturarea "verdele vertebrelor", iar restul... ce-aș putea spune cînd ai pus în antiteză culorile mele preferate, oranj și albastru, diluînd pînă la dispariție contrastele? Nu plec înainte de a spune că mi-a plăcut și ambiguitatea din "sîntem albaștri / și nimeni nu vede / că ne-am vopsit unghiile în roșu".
pentru textul : sîntem albaștri deimi place poemul. iar tema e pe masura. de asemeni, titlu bun, desi e in franceza...
pentru textul : l’absente demi-a placut datorita ritmului si modului de adresare, constient, distant si totodata familiar. cred ca ac mod e o solutie de salvare si de recunoastere a faptului ca suntem in aceeasi barca..cu volan.
nu stiu ce ne retine aici, trebaluind fiecare care-ncotro si privindu-ne tot mai rar. vai, poate ca viata, poate prostia sau obisnuinta unor locuri comune peste care, ca si in limbaj, trecem greu, fiind o inchisoare atat de buna noua. si, desigur, comoda.
habar nu am de ce cred unii ca ar trebui sa intelegem moartea. moartea e intr-un anume fel ca si dragostea: se traieste cu emotie, fara a se intelege...
pentru textul : frica de moarte detu ce crezi citindu-mi poeziile?
pentru textul : Canibal de"freacă coadă"... asta nu-mi place. aș fi ales alt verb.
pentru textul : podul suspinelor dePagini