ieri, intamplari din imediata realitate: vizita diavolului. azi, lucrul ne sta impotriva. noi le exploatam. ele sunt the birds -gata sa atace. e starea de nerealitate a lumii, presimtita permanent de poet. e si o fina ironie la apocalipsele noastre si la placerea cea de toate zilele.
de ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
De fapt cred ca intr-un comentariu la o alta poezie a autorului "ma umflam in pene" deranjand privitorii tocmai pentru ca asteptam genul acesta de text, marca inregistrata Bobadil. Ai tu niste sclipiri tare faine si toate se termina cu bine daca reusesti sa scrii repede, in cuvinte simple, fara sa te mai gandesti la alte variante. Mi-au tare placut: "un râs ca un strigăt din copilărie"; "fiecare amprentă pe clepsidră" - aici eu am inteles ca te referi tocmai la nevoia omului de a opri timpul, de a interactiona cu nisipul, dupa gust, la modul brutal sau delicat. Amprenta este a omului care a pus mana pe clepsidra dar dintr-un motiv oarecare nu a mers mai departe... oricum cu acest vers ai reusit sa sugerezi o gramada de chestii, de la starea pasiva de meditatie a celui ce doar mangaie la patima aceluia care nu este multumit cu propria limita. As scoate interogatia de la "la ce bun?" si astfel versul ar curge mai lin spre strofa care urmeaza. Insa vezi simetria unde te duce? Exact ca la icoanele rusesti. Finalul e de zece... sticle de votca, "nu-i asa, prietene?"
Un poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
uite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
Oriana, iti multumesc foarte mult pentru comentarii, insa nu le meritam. intr-un sistem (de versuri) de x si y, acestea nu se schimba usor si intotdeauna am admirat eleganta comentariilor tale.
domnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.
cred ca nu merit atatea superlative Raluca, e cam mult si excelent si desavarsit si nemaipomenit.
ai tot dreptul sa-ti spui parerea si eu bineinteles sa-mi asum huiduielile, dar daca e o ironie da-mi voie sa te invit
sa faci referire doar la text, aprecierea asta cum ca sunt "buna" pentru ca poemul are "de toate"
si referirea la gustul "rafinat" a lui Nicodem mi se par putin cam deplasate...
oricum ar fi, multumesc de semn!
Deși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
mie doar a treia încercare mi se pare reușită și nu doar prin absența verbului (recomandabilă)
cât privește haiku-ul în literatura contemporană, ce să mai zic ce nu am zis de mai multe ori în atâtea ocazii? japonezii au imitat (ca să nu zic furat) tehnologia de fabricație a automobilului de la americani și occidentali iar americanii și occidentalii și mai nou și alte populații ce să vezi? scriu haiku!
așa e, viața bate filmul...
încă un pas înainte va fi când vom vedea un film semnat frații coen sau poate tarantino făcut din haiku-uri
dacă mai băgăm și niște actori de prime time... parcă îl și văd pe un philip seymour hoffman de exemplu privind un sfert de film un apus de soare într-un colț de stradă din LA
Eugen, protestul tau este justificat, dar nu trebuie sa te manjesti cu aceleasi mizerii pe care le scriu unii pentru a-ti impune punctul de vedere. Tocmai frumusetea si puritatea poeziei tale va face diferenta.
Iesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cuvântul "mormane" nu-mi sună prea poetic.
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 dedaca spui tu, Dorin...:)
multumesc.
Sarbatori Luminate!
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii dece aveţi voi fetelor? ce vă apasă?
pentru textul : neon fado deieri, intamplari din imediata realitate: vizita diavolului. azi, lucrul ne sta impotriva. noi le exploatam. ele sunt the birds -gata sa atace. e starea de nerealitate a lumii, presimtita permanent de poet. e si o fina ironie la apocalipsele noastre si la placerea cea de toate zilele.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dede ce parodie? chiar mi a placut povestea, fie ca e sau nu pe bune.... as scoate subtitlul si precizarea din final
pentru textul : Povești pseudo-Zen (2) dede ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural debobadil, nu ştiam că eşti şi papagal. mă impresionezi!
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I deDe fapt cred ca intr-un comentariu la o alta poezie a autorului "ma umflam in pene" deranjand privitorii tocmai pentru ca asteptam genul acesta de text, marca inregistrata Bobadil. Ai tu niste sclipiri tare faine si toate se termina cu bine daca reusesti sa scrii repede, in cuvinte simple, fara sa te mai gandesti la alte variante. Mi-au tare placut: "un râs ca un strigăt din copilărie"; "fiecare amprentă pe clepsidră" - aici eu am inteles ca te referi tocmai la nevoia omului de a opri timpul, de a interactiona cu nisipul, dupa gust, la modul brutal sau delicat. Amprenta este a omului care a pus mana pe clepsidra dar dintr-un motiv oarecare nu a mers mai departe... oricum cu acest vers ai reusit sa sugerezi o gramada de chestii, de la starea pasiva de meditatie a celui ce doar mangaie la patima aceluia care nu este multumit cu propria limita. As scoate interogatia de la "la ce bun?" si astfel versul ar curge mai lin spre strofa care urmeaza. Insa vezi simetria unde te duce? Exact ca la icoanele rusesti. Finalul e de zece... sticle de votca, "nu-i asa, prietene?"
pentru textul : un fragment întreg dene-a fost dat de către autor*
pentru textul : fiecare cu treaba lui decuvântul mustește a vorbă scriem poeme suntem huliți cu drag sa nu fi fost acestea, te felicitam. si titlul ar merge modificat
pentru textul : Odinioară aproape deinduce, cumva, spre meditaţie: cine se schimbă, oare? noi? sau... anotimpurile?
pentru textul : Anotimpuri deÎntr-adevăr, „criticile acide” mă vor ajuta să îmbunătățesc textul, mai cu seamă dacă sunt la obiect. Mulțumesc de citire și sugestii!
pentru textul : Remora deda, pot să zic că este multă poezie aici...
pentru textul : poem cu soare alb deUn poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
pentru textul : neon fado dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deuite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
pentru textul : lumea lui Viceversa dePoate "parful de stele" mi se pare prea cliseistic, insa finalul e reusit. Eu as fi renuntat la subtitlu.
pentru textul : Plecări deDorin, mă bucur că ți-a plăcut.O să țin cont de sugestia ta. Mulțumesc
pentru textul : origami cu inima ta deOriana, iti multumesc foarte mult pentru comentarii, insa nu le meritam. intr-un sistem (de versuri) de x si y, acestea nu se schimba usor si intotdeauna am admirat eleganta comentariilor tale.
pentru textul : nostalgia deDe revăzut ,, i s-a tăiat... " şi ,,în urmă cu... ".
pentru textul : podul lui procust dedomnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.
pentru textul : pietrele umbrei decred ca nu merit atatea superlative Raluca, e cam mult si excelent si desavarsit si nemaipomenit.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deai tot dreptul sa-ti spui parerea si eu bineinteles sa-mi asum huiduielile, dar daca e o ironie da-mi voie sa te invit
sa faci referire doar la text, aprecierea asta cum ca sunt "buna" pentru ca poemul are "de toate"
si referirea la gustul "rafinat" a lui Nicodem mi se par putin cam deplasate...
oricum ar fi, multumesc de semn!
Deși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
pentru textul : Simion demie doar a treia încercare mi se pare reușită și nu doar prin absența verbului (recomandabilă)
pentru textul : alte trei încercări de haiku decât privește haiku-ul în literatura contemporană, ce să mai zic ce nu am zis de mai multe ori în atâtea ocazii? japonezii au imitat (ca să nu zic furat) tehnologia de fabricație a automobilului de la americani și occidentali iar americanii și occidentalii și mai nou și alte populații ce să vezi? scriu haiku!
așa e, viața bate filmul...
încă un pas înainte va fi când vom vedea un film semnat frații coen sau poate tarantino făcut din haiku-uri
dacă mai băgăm și niște actori de prime time... parcă îl și văd pe un philip seymour hoffman de exemplu privind un sfert de film un apus de soare într-un colț de stradă din LA
Katya, mulțumesc pentru semnul de trecere și pentru varianta alternativă, și scuze pentru răspunsul întârziat (abia acum observasem comentariul tău).
La mulți ani!
Cu prietenie,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen.
Eugen, protestul tau este justificat, dar nu trebuie sa te manjesti cu aceleasi mizerii pe care le scriu unii pentru a-ti impune punctul de vedere. Tocmai frumusetea si puritatea poeziei tale va face diferenta.
pentru textul : Unui mare poetastru deMulțumesc pentru aprecieri. Te mai aștept.
pentru textul : Omul de la lumânări deIesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
pentru textul : poduri suspendate demultam de trecere dorin. imi pare bine ca ti-a placut!
am mai corectat vreo trei... :)
pentru textul : Fast forward dePagini