hei, ce de lume aici. george, ce sa zic, poate ca ai dreptate cu acea redundanta. multumesc pentru (re). andu, ce-mi place mie de tine cand ma critici, zau asa, ca prea m-ai laudat in ultima vreme ;)). sa stii ca m-am gandit si eu la varianta cu pline, dar crede-ma pe cuvant ca niciun (fel de) spatiu nu e gol, nici chiar cel dintre cuvinte. ma rog, exercitiul meu de imaginatie, acum ca pentru tine-s in nowhere's land, poate mie-mi place, mai stii? si, pana la urma, banalitatea si mediocritatea sunt punctele mele forte =)) de ce as incerca ceva genial? :))

un poem ce mi/a dat senzatia, dupa ce l/am citit, ca este scris pe muchie de cutit. foarte estetic.

Si editorii cum se pot vedea altfel decat cautat asiduu in pagina de autori?

Virgile te inseli cu privire la scopul interventiilor mele pe acest text. Departe de mine sa deschid un razboi interconfesional. Numai ca eu percep acest text ca fiind scris din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist si vrand nevrand imi aduci aminte de o perioada in care aveam sufletul plin de ura, atunci cand bunicul meu murea in inchisoarea de la Aiud, fiind arestat pentru ca a alungat cu pusca de la el din curte niste baieti din aceia cu sapca care propovaduiau societatea multilateral dezvoltata si egalitatea oamenilor. Eu si familia mea am trecut peste toate acestea desi le-am trait si am putut sa iert si sa ma impac cu mine insumi si cu ceilalti. Cat despre cealalta parte, cea religioasa, suntem liberi ca fiecare sa credem in ceea ce vrem. Din partea mea poti sa fii si musulman ca acest fapt nu constituie un criteriu dupa care relationez cu oamenii. Te rog sa iei cuvintele mele asa cum se si vor sa fie percepute. O opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu.

1)Adrian, este o idee buna si generoasa... interesant interviul cu reproducerile sale. nu am inteles daca este vorba de Dan Iordache cel care scria si sf inainte de 1989, din Sibiu...poate e o simpla coincidenta.sunt citeva greseli tipo, chiar si o cacofonie, dar cauta-le tu si rectifica. am incredere. 2) Virgil, este mai mult decit necesar o sectiune "interviu", voi contribui la idee cit de curind.

şi ale diavolului tasmanian. typo
deşi poate e o încercare de a inova pe mine nu a reuşit să mă convingă

Imi pare rau. Nu am putut sa aliniez, deocamdata, figua scanata. Pana una alta, am renuntat sa mai introduc figura. Maine voi mai vedea.

sapphire, eu cred si sper ca nu la mine te-ai referit cu toate ca ma uit in jur si nu mai vad pe altcineva postand in afara de tine si de mine...

Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.

Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
E unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.

partea lungita constand din cele 5 replici? ihim

dragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.

Eminemi, mulțumesc pentru apreciere. Mai ales fiindcă știu cît de bine scrii tu. Da, ar fi fost o onoare să fie citit de Pitiș. Aalizei, sînt nevoit să te trimit la răspunsul pe care l-am oferit lui Hialin. Sînt convins că textul de mai sus poate descumpăni pe unii cititori dar nu văd asta decît ca pe ceva motivat de gust. De aceea chiar și în observațiile tale nu observ o analiză mai profundă decît o descriere a ceea ce ai simțit tu citind textul. Și asta e bine. Dacă textul naște reacții atunci cred că este bine. Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.

asa e, domnule, noi, astia din consiliu, am comis un abuz. ni-l asumam. barbateste si gospodareste.

Nu-mi place finalul desi stiu ca mereu exista tentatia inchiderii cercului... textul e sugestiv si am ramas cu imaginea "lumină vărsată pe ochi" cu toata bogatia de sensuri pe care o implica.