am făcut un resize pina la 640/480, afișarea rămîne la fel, observ; oricum, am sacrificat mult, pînă la o rezoluție aproape indecentă pentru o grafică 3d. Aranca, am spus delirul meu imaginativ, așadar, altaiyr sînt eu, aalizeei. Creația îmi aparține și este realizată intr-un program de grafică 3d. Regret, m-am străduit pentru încadrarea în pagină, din păcate...
De ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
Mie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
P.P.S. „sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca”. Da, s-ar putea să ai dreptate. Eu, pe post de Hamlet pȃrȃt, deși pot fi de acord cu tine, nu-mi dau seama ce, cum și de ce. Tu însă, pe post de blondă (că ești chiar), atunci cȃnd ai rămas gravidă (pentru că, din întȃmplare, chiar ai rămas) ai intrat în dilema hamletiană întrebȃdu-te „o fi al meu, n-o fi al meu!?”, poate, după ce te-ai trezit din ea și ai aflat răspunsul, vei avea bunăvoința să mi-l comunici și mie. Cu simpatie, G.M.
"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Daniel, daca știai de rugăminte, atunci mă bucur. Uite cum am învațat eu să interpretez rugamințile cu caracter de regulă: în spiritul lor, nu neaparat în "literă". Recunosc, citind mai atent, că așa poate părea, că era vorba numai despre două luni, dar mi se pare că ar trebui citit întreg pasajul: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Mie mi se pare clar ca perioada de două luni a fost una orientativ anunțată, un fel de "până la noi ordine". Și mai știu ceva: când am dubii, întreb. Înțeleg însă că tu nu ai avut dubii cum că perioada a expirat. Dar dacă tot m-ai invitat atât de "elegant" să merg mai departe și să încerc să îți lămuresc nedumerirea, uite argumente suplimentare: în chiar aceeași zi Virgil a mai atras cuiva atenția asupra aceluiași lucru. Cred că asta spune suficient, tu ce spui?
"pîna când nu mai contează pe care parte a zilei sunt și de-ar fi doar susurul vîntului în care ploile toate nici păsările secundei nu ar stinge mugurii ce cresc în mine" Aici mi se pare ca fuge firul cumva. Iar în penultimul vers aș renunța la "și". Fii, de asemenea, atent la diacritice, nu sunt peste tot folosite, și încearcă să folosești aceeași regulă pentru "î" și "â" (doar un exemplu: "pîna când "). Altfel, atmosfera este reușită.
Cristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
Acest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
doliu, negru, plecare, adio, negru, urlet, îmbrățișare, negru, durere, oameni, lumânări, sicriul,negrul, "sfârșitul nu-i aici" apreciez inițiativa ta Virgil de a publica acest text. în culori închise, umbrit, dar senin pentru ce a fost Moțu, paul
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de Puterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
La merveilleuse licorne aveugle c'est le temoin du lumière qu'il existe deja en toi-meme. Gardez ce moment pour les temps difficiles! Et l'en vivre! Une etoile pour une digne solitude!
bine ai venit Christian Craciun! Arta nu poate fi nivelata de conventii, curente sau moda. Arta nu este ecoul unor constringeri, ci o expresie a spiritului in gradul cel mai inalt al iluminarii lui. nu e nimic nou in ceea ce spui dar conteaza cum o spui in acest scurt eseu. PS nu cred ca mai e nevoie sa mai iscalesti inca o data in final, de vreme ce ai incadrat textul corect.
uneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
Un motiv pentru a deschide o secțiune de forum, eventual, în scopul de a evita la text comentariile offtopic. Și altele, cum ar fi etalarea în subsolul textelor a lipsei de bun simț și de exprimare politicoasă a unora. Nu dau "exemple", se recunosc.
Ma bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
Adela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
poemul s-a dorit chiar o "scena de gen", sau mai mult decat asta, asadar scenariul unui sentiment prins intr-o imagine, intr-un tablou, un clin d'oeil asupra unui moment absolut unic dintr-o viata alcatuita din astfel de identice momente unice. va multumesc amandurora pentru lectura si apercieri.
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
Ok. acum cred că merge. Limita am pus-o la 25 de caractere sau dacă în corpul comentariului apare punct, virgulă sau semnul întrebării. Din păcate previzualizarea nu „înțelege” asta dar titlul final al comentariului este „tăiat” corect. Ca dovadă comentariul de față.
o succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
mi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
Aaa, și am uitat că nu știi să numeri. Probabil la școala de mateloți nu e nevoie de asta. Sau poate erai așa de orbit de furie că ai uitat să numeri pînă la trei.
În orice caz Hialin scrie de zeci de ori mai bine decît vei putea tu visa să scrii vreodată. Nu am absolut nici o relație prefențială cu el. De altfel a fost de cîteva ori și pe poziții opuse mie. Dar problema nu s-a pus și nu se va pune niciodată așa. Există oameni pe Hermeneia care mă „înjură” și totuși sînt AUTORI. Pentru simplul motiv că scriu bine. Ceea ce nu se poate spune despre tine. Iar acum m-ai convins, dacă mai era nevoie, nu numai că nu scrii bine dar nici nu știi să vezi cînd cineva scrie bine. Cele două lcururi sînt de fapt foarte legate între ele. Am fost un naiv că am putut spera de la tine să poți așa ceva. Îmi cer scuze. Știi cum se spune, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am făcut un resize pina la 640/480, afișarea rămîne la fel, observ; oricum, am sacrificat mult, pînă la o rezoluție aproape indecentă pentru o grafică 3d. Aranca, am spus delirul meu imaginativ, așadar, altaiyr sînt eu, aalizeei. Creația îmi aparține și este realizată intr-un program de grafică 3d. Regret, m-am străduit pentru încadrarea în pagină, din păcate...
pentru textul : Lemuria deDe ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
pentru textul : Poezia deMie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
P.P.S. „sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca”. Da, s-ar putea să ai dreptate. Eu, pe post de Hamlet pȃrȃt, deși pot fi de acord cu tine, nu-mi dau seama ce, cum și de ce. Tu însă, pe post de blondă (că ești chiar), atunci cȃnd ai rămas gravidă (pentru că, din întȃmplare, chiar ai rămas) ai intrat în dilema hamletiană întrebȃdu-te „o fi al meu, n-o fi al meu!?”, poate, după ce te-ai trezit din ea și ai aflat răspunsul, vei avea bunăvoința să mi-l comunici și mie. Cu simpatie, G.M.
pentru textul : De inima albastră dedin prea mult avânt :-}
pentru textul : Fiara de"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Profund recunoscător Ralucăi. :)
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deDaniel, daca știai de rugăminte, atunci mă bucur. Uite cum am învațat eu să interpretez rugamințile cu caracter de regulă: în spiritul lor, nu neaparat în "literă". Recunosc, citind mai atent, că așa poate părea, că era vorba numai despre două luni, dar mi se pare că ar trebui citit întreg pasajul: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Mie mi se pare clar ca perioada de două luni a fost una orientativ anunțată, un fel de "până la noi ordine". Și mai știu ceva: când am dubii, întreb. Înțeleg însă că tu nu ai avut dubii cum că perioada a expirat. Dar dacă tot m-ai invitat atât de "elegant" să merg mai departe și să încerc să îți lămuresc nedumerirea, uite argumente suplimentare: în chiar aceeași zi Virgil a mai atras cuiva atenția asupra aceluiași lucru. Cred că asta spune suficient, tu ce spui?
pentru textul : Fabrica de îngeri de"pîna când nu mai contează pe care parte a zilei sunt și de-ar fi doar susurul vîntului în care ploile toate nici păsările secundei nu ar stinge mugurii ce cresc în mine" Aici mi se pare ca fuge firul cumva. Iar în penultimul vers aș renunța la "și". Fii, de asemenea, atent la diacritice, nu sunt peste tot folosite, și încearcă să folosești aceeași regulă pentru "î" și "â" (doar un exemplu: "pîna când "). Altfel, atmosfera este reușită.
pentru textul : Fugă peste creste de maci deCristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit depentru a facilita un pic lectura, cred ca textul ar putea sa se debaraseze de prea multele ca-uri, constructiile sudate intutil de cratime ...
pentru textul : poem marin depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane deAcest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
pentru textul : portarul de la spital dedoliu, negru, plecare, adio, negru, urlet, îmbrățișare, negru, durere, oameni, lumânări, sicriul,negrul, "sfârșitul nu-i aici" apreciez inițiativa ta Virgil de a publica acest text. în culori închise, umbrit, dar senin pentru ce a fost Moțu, paul
pentru textul : v-a murit pittiș depreferatul meu este acesta:
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite dePuterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
La merveilleuse licorne aveugle c'est le temoin du lumière qu'il existe deja en toi-meme. Gardez ce moment pour les temps difficiles! Et l'en vivre! Une etoile pour une digne solitude!
pentru textul : entretien avec la solitude debine ai venit Christian Craciun! Arta nu poate fi nivelata de conventii, curente sau moda. Arta nu este ecoul unor constringeri, ci o expresie a spiritului in gradul cel mai inalt al iluminarii lui. nu e nimic nou in ceea ce spui dar conteaza cum o spui in acest scurt eseu. PS nu cred ca mai e nevoie sa mai iscalesti inca o data in final, de vreme ce ai incadrat textul corect.
pentru textul : Corectitudinea artistică deuneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
pentru textul : Romeo şi Julieta la Mizil - încă şi încă... dem-a luat gura pe dinainte. Nu-i o construcție pleonastică, e una redundantă doar.
pentru textul : blue moon deUn motiv pentru a deschide o secțiune de forum, eventual, în scopul de a evita la text comentariile offtopic. Și altele, cum ar fi etalarea în subsolul textelor a lipsei de bun simț și de exprimare politicoasă a unora. Nu dau "exemple", se recunosc.
pentru textul : portarul de la spital deMa bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deloool...Sorin, ți-ai propus cumva să bați recordul construcțiilor genitivaleși acuzative per strofă?
pentru textul : Kenningar deUn poem pe care îl citeşti pe nerăsuflate, te pierzi printre metafore. Ultimul vers este fascinant, definind întreaga construcţie. Felicitări.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deAdela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
pentru textul : Viața denu tine, prietene...fiind aproape de menopauza, cum ziceai, stratagemele astea de manipulare ma lasa rece. deci...scrie ceva si lasa prostiile.
pentru textul : sînt un nesuferit depoemul s-a dorit chiar o "scena de gen", sau mai mult decat asta, asadar scenariul unui sentiment prins intr-o imagine, intr-un tablou, un clin d'oeil asupra unui moment absolut unic dintr-o viata alcatuita din astfel de identice momente unice. va multumesc amandurora pentru lectura si apercieri.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen desalutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
pentru textul : am văzut-o deOk. acum cred că merge. Limita am pus-o la 25 de caractere sau dacă în corpul comentariului apare punct, virgulă sau semnul întrebării. Din păcate previzualizarea nu „înțelege” asta dar titlul final al comentariului este „tăiat” corect. Ca dovadă comentariul de față.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deo succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
pentru textul : o aplecare spre interior demi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
Lizuca, Multumesc de trecere si de semnul tau Francisc, si eu daca eram in locul tau poate alegeam altceva :) Multumesc de gandul lasat aici
pentru textul : mestecand ganduri deAaa, și am uitat că nu știi să numeri. Probabil la școala de mateloți nu e nevoie de asta. Sau poate erai așa de orbit de furie că ai uitat să numeri pînă la trei.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deÎn orice caz Hialin scrie de zeci de ori mai bine decît vei putea tu visa să scrii vreodată. Nu am absolut nici o relație prefențială cu el. De altfel a fost de cîteva ori și pe poziții opuse mie. Dar problema nu s-a pus și nu se va pune niciodată așa. Există oameni pe Hermeneia care mă „înjură” și totuși sînt AUTORI. Pentru simplul motiv că scriu bine. Ceea ce nu se poate spune despre tine. Iar acum m-ai convins, dacă mai era nevoie, nu numai că nu scrii bine dar nici nu știi să vezi cînd cineva scrie bine. Cele două lcururi sînt de fapt foarte legate între ele. Am fost un naiv că am putut spera de la tine să poți așa ceva. Îmi cer scuze. Știi cum se spune, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...
Felicitari Ionut... la multe asemenea realizari... va fi o bucurie sa te avem la Iasi.
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial dePagini