Andule, eu una n-am întîlnit bărbat să scrie sub pseudonim feminin (poate totuși citesc prea puțin) - asta întru soluționarea problemei tale existențiale. indiciul era în subtitlu. mă bucură totuși c-ai fi văzut o eventuală translație a accentului. cît despre "treaba cu experimentele", cam bîjbîi. ți-aș cere să mă lămurești dar poate nu e locul. iaca, tocmai bîntui pe hermeneia sa mă dumiresc cum e cu nisipul.
...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
da, acesta e un pacat mai vechi de-al meu. imi mai scapa. uneori incerc sa il estompez si sa il las doar asa ca un parfum vetust dar nu imi reuseste intotdeauna. e o arta si asta probabil, sa jonglezi cu propriile slabiciuni. si nu intotdeauna cel mai bine minuita.
acelui "mi-e dor" curat. cred că este exprimarea care nu poate deveni vreodată clişeu.
mi-a plăcut întregul. spun şi eu că ai fi putut evita anumite versuri, dar poate că fără acelea nu ai fi simţit că transmiţi tot ceea ce era de transmis.
expertiza poetico-legală după un scenariu cu mănuși ustensilele așezate în ordine și nimeni lângă cel care privește fiecare cuvânt abia lipit de corpul altui cuvânt analiza fiecărui țesut care dă sens deghizat în moarte privind precum caliban și dând explicații în raportul mânjit carnagiul fix și ochii sticloși ai cadavrului metaforic verdictul ca o masă de prânz cauză poetică necunoscută prin asfixiere lingvistică
"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
constat ca oricum și orice aș spune nu poți accepta, însă, ceea ce am scris a fost, pe cât am știut să o fac, apreciativ. constat, de asemenea, că răspunsul tău este debusolant. nu face nicicum referire la ceea ce ma scris și insistă pe idei pe care nu le-am abordat nici pe departe.
Marina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
multumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
stimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
Draga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.
Matei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
iarta-ma, dar titlul mi se pare o aiureala englezita. singura parte valoroasa din acest text este: "în acest Univers, luna este un soare travestit și psihopat"
Virgil,
daca voiati sa o incadrez la eseu, puteati sa faceti pur si simplu o afirmatie in acest sens. inovatie trebuie sa insemne mai mult decat lipire de fotografii artistice pe un text (desi poate am exagerat cu aceasta consideratie).
oricum, adineauri am incercat sa reeditez selectand casuta de eseu si nu am reusit.
respect site-ul si imi plac discutiile polemice atata timp cat nu se leaga numai de regulament ci si de acutizarea unor defecte de productie de sens - care ar fi foarte folositoare.
Elia,
am incercat doar sa separ niste fenomene si sa le validez ca atare. demersul intreg ar fi infinit si costisitor. ti-as fi recunoscatoare daca ai problematiza ceva ce consideri nepotrivit sau inconsistent abordat. orice critica este ca o mana in plus pentru un chirurg.
e o interpretare filosofica a vidului; nu m-am gindit la perceptia asta intre + si - infinit...la o astfel de reactie la NIMIC...si un matematician ar fi poate interesat de incarcatura asta emotionala. oricit ai spune, nu cred, sincer nu cred ca "un 0 la întretăierea a două axe acolo e locul meu", este insa adevarat ca zgomotul nimicului poate deveni insuportabil de multe ori. in fine, departe de tine acest loc algebric intre + si - infinit...coordonatele tale existentiale sunt altele:le vei descoperi intr-o zi cu uimire. sint citeva mici scapari typos "sta cucat pe pământ" "încă o data" si poate italicul de la sfirsit, revizuit.
un text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
Ori eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
am avut și încă mai am dubii (rezerve) față de poemele lipsite de tropi, acele texte ce caută un loc comun cu lectorul fără a se depărta de poezie. în fine, ăsta sunt eu cu temerile mele cu angoasele de jucărie cu prejudecățile de rigoare. sper să fie doar aserțiuni.
Dudu, tu ești tare amabil cu acest text, vei observa că, atunci când lași garda jos, poezia este exact ce ești și tu. îți mulțumesc pentru semn.
...domnule Cernea (cu speranța că nu veți comenta cândva, în viitor, pe la 3 noaptea) sunteți extrem de galant cu ceea ce pot încă să mai trec în poeme. și nu, nu lipsește nimic nimănui. probabil subiectivismul e firesc să existe atât în comentarii cât și în poezii. un pic speriat de -liniștea adâncului- :) mulțumesc.
"în oasele mele încolţea un alt bărbat
îmi lua locul în fiecare dimineaţă
în urmă erau mulţi
înşiraţi ca spicele de grâu
în aceeaşi brazdă"
bine realizata imagine.Am vazut "in sepia" poezia asta.si mi/a placut "fotografia". As fi scuturat doar privirile scuturandu/se de fum. Desi pot intelege starea.
Scurt, simplu si apasat discurs. Ramane in minte.
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
pentru lectura si comentariu. chiar daca esenta lui imi este... neplacuta, probabil ca asa e. de fapt, nu ma aplec, cu adevarat, nici in directia aia, nici in cealalta. ar fi chiar imposibil, la bruma de lectura pe care o detin ca unic proprietar. incerc si eu. uneori imi iese, de cele mai multe ori nu. cat despre text, e o combinatie intre o stare "de bine" si incercarea de a supralicita... "efectele razelor gamma asupra anemonelor".
dragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
Virgil, prietene, păreai că nu înţelegi, dar mă bucur că nu e aşa.
În fine, sper că te-ai lămurit că sunt o mulţime de "nebuni" pentru Hristos.
Unul, Ianis, chiar contemporan nouă.
Nu, Virgil, nu cei care nu mă apaludă sunt infatuaţi ci doar cei care se cred prea deştepţi faţă de cei din jur. Văd că între timp, mă gratulezi cu înţelegerea termenului de infatuat. Nu-mi rămâne decât să-ţi mulţumesc.
parcă e altceva. ideea e mult mai bine, mai simplu adică, susținută de text. fără a deveni o poezie remarcabilă, sentimentul de toamnă, atât ca anotimp al naturii, cât și al vieții biologice, te captează, te sfâșie un pic.
poate ai putea renunța la substantivul dobânzi, iese din ”cadru” și nu oferă ceva în plus.
nu ar fi mai corect ”îmbătrânirea o altfel de naștere” ?
are mai multă încredere în poeţi decât poeţii în poeţi, decât poeţii în ei înşişi!
e dificil să te pui în pielea altcuiva!
Adri, nu e deloc simplu ce "îndurerezi" tu aici!
Adevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andule, eu una n-am întîlnit bărbat să scrie sub pseudonim feminin (poate totuși citesc prea puțin) - asta întru soluționarea problemei tale existențiale. indiciul era în subtitlu. mă bucură totuși c-ai fi văzut o eventuală translație a accentului. cît despre "treaba cu experimentele", cam bîjbîi. ți-aș cere să mă lămurești dar poate nu e locul. iaca, tocmai bîntui pe hermeneia sa mă dumiresc cum e cu nisipul.
pentru textul : nemai de...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
pentru textul : Dureri de ceară deda, acesta e un pacat mai vechi de-al meu. imi mai scapa. uneori incerc sa il estompez si sa il las doar asa ca un parfum vetust dar nu imi reuseste intotdeauna. e o arta si asta probabil, sa jonglezi cu propriile slabiciuni. si nu intotdeauna cel mai bine minuita.
pentru textul : frica de zero absolut deacelui "mi-e dor" curat. cred că este exprimarea care nu poate deveni vreodată clişeu.
mi-a plăcut întregul. spun şi eu că ai fi putut evita anumite versuri, dar poate că fără acelea nu ai fi simţit că transmiţi tot ceea ce era de transmis.
pentru textul : de el deexpertiza poetico-legală după un scenariu cu mănuși ustensilele așezate în ordine și nimeni lângă cel care privește fiecare cuvânt abia lipit de corpul altui cuvânt analiza fiecărui țesut care dă sens deghizat în moarte privind precum caliban și dând explicații în raportul mânjit carnagiul fix și ochii sticloși ai cadavrului metaforic verdictul ca o masă de prânz cauză poetică necunoscută prin asfixiere lingvistică
pentru textul : măcelaria literară de"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
pentru textul : lonesome deconstat ca oricum și orice aș spune nu poți accepta, însă, ceea ce am scris a fost, pe cât am știut să o fac, apreciativ. constat, de asemenea, că răspunsul tău este debusolant. nu face nicicum referire la ceea ce ma scris și insistă pe idei pe care nu le-am abordat nici pe departe.
pentru textul : Piața norilor de"o primă dintâi răstignire" ? "clipă ambiguă de nedescris"? plus repetitiile infinitului...
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deMarina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
pentru textul : poveste cu nuferi demultumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
pentru textul : Poem cu titlu pierdut destimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deNu știu dacă am înțeles ideea textului tău, încă de la titlu. Crezi că ai putea să îmi dai niște îndrumări de lectură?
pentru textul : Posteriorul unui eletist definalul mi se pare intrigant
pentru textul : în joacă deDraga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.
pentru textul : Tetley deCred că e super naşpa să dai exemple dintre colegii de site.
pentru textul : Har şi talent deMatei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
pentru textul : starea hermeneia deiarta-ma, dar titlul mi se pare o aiureala englezita. singura parte valoroasa din acest text este: "în acest Univers, luna este un soare travestit și psihopat"
pentru textul : Dor indoor deVirgil,
daca voiati sa o incadrez la eseu, puteati sa faceti pur si simplu o afirmatie in acest sens. inovatie trebuie sa insemne mai mult decat lipire de fotografii artistice pe un text (desi poate am exagerat cu aceasta consideratie).
oricum, adineauri am incercat sa reeditez selectand casuta de eseu si nu am reusit.
respect site-ul si imi plac discutiile polemice atata timp cat nu se leaga numai de regulament ci si de acutizarea unor defecte de productie de sens - care ar fi foarte folositoare.
Elia,
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deam incercat doar sa separ niste fenomene si sa le validez ca atare. demersul intreg ar fi infinit si costisitor. ti-as fi recunoscatoare daca ai problematiza ceva ce consideri nepotrivit sau inconsistent abordat. orice critica este ca o mana in plus pentru un chirurg.
e o interpretare filosofica a vidului; nu m-am gindit la perceptia asta intre + si - infinit...la o astfel de reactie la NIMIC...si un matematician ar fi poate interesat de incarcatura asta emotionala. oricit ai spune, nu cred, sincer nu cred ca "un 0 la întretăierea a două axe acolo e locul meu", este insa adevarat ca zgomotul nimicului poate deveni insuportabil de multe ori. in fine, departe de tine acest loc algebric intre + si - infinit...coordonatele tale existentiale sunt altele:le vei descoperi intr-o zi cu uimire. sint citeva mici scapari typos "sta cucat pe pământ" "încă o data" si poate italicul de la sfirsit, revizuit.
pentru textul : mulțimea vidă deun text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deOri eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
am avut și încă mai am dubii (rezerve) față de poemele lipsite de tropi, acele texte ce caută un loc comun cu lectorul fără a se depărta de poezie. în fine, ăsta sunt eu cu temerile mele cu angoasele de jucărie cu prejudecățile de rigoare. sper să fie doar aserțiuni.
Dudu, tu ești tare amabil cu acest text, vei observa că, atunci când lași garda jos, poezia este exact ce ești și tu. îți mulțumesc pentru semn.
pentru textul : de iarnă de...domnule Cernea (cu speranța că nu veți comenta cândva, în viitor, pe la 3 noaptea) sunteți extrem de galant cu ceea ce pot încă să mai trec în poeme. și nu, nu lipsește nimic nimănui. probabil subiectivismul e firesc să existe atât în comentarii cât și în poezii. un pic speriat de -liniștea adâncului- :) mulțumesc.
"în oasele mele încolţea un alt bărbat
îmi lua locul în fiecare dimineaţă
în urmă erau mulţi
înşiraţi ca spicele de grâu
în aceeaşi brazdă"
bine realizata imagine.Am vazut "in sepia" poezia asta.si mi/a placut "fotografia". As fi scuturat doar privirile scuturandu/se de fum. Desi pot intelege starea.
pentru textul : fereastră în anotimp deScurt, simplu si apasat discurs. Ramane in minte.
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
pentru textul : Urme de dor depentru lectura si comentariu. chiar daca esenta lui imi este... neplacuta, probabil ca asa e. de fapt, nu ma aplec, cu adevarat, nici in directia aia, nici in cealalta. ar fi chiar imposibil, la bruma de lectura pe care o detin ca unic proprietar. incerc si eu. uneori imi iese, de cele mai multe ori nu. cat despre text, e o combinatie intre o stare "de bine" si incercarea de a supralicita... "efectele razelor gamma asupra anemonelor".
pentru textul : Gânduri bune! deda, imi aduc aminte de acele proiecte ale aripilor. si iti multumesc, pentru tot, si pentru atentionarea asupra cuvantului. numai bine
pentru textul : nu știu cum se cheamă dedragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
pentru textul : poemul cornet de semințe deVirgil, prietene, păreai că nu înţelegi, dar mă bucur că nu e aşa.
În fine, sper că te-ai lămurit că sunt o mulţime de "nebuni" pentru Hristos.
Unul, Ianis, chiar contemporan nouă.
Nu, Virgil, nu cei care nu mă apaludă sunt infatuaţi ci doar cei care se cred prea deştepţi faţă de cei din jur. Văd că între timp, mă gratulezi cu înţelegerea termenului de infatuat. Nu-mi rămâne decât să-ţi mulţumesc.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deparcă e altceva. ideea e mult mai bine, mai simplu adică, susținută de text. fără a deveni o poezie remarcabilă, sentimentul de toamnă, atât ca anotimp al naturii, cât și al vieții biologice, te captează, te sfâșie un pic.
poate ai putea renunța la substantivul dobânzi, iese din ”cadru” și nu oferă ceva în plus.
nu ar fi mai corect ”îmbătrânirea o altfel de naștere” ?
pentru textul : clinical life deare mai multă încredere în poeţi decât poeţii în poeţi, decât poeţii în ei înşişi!
pentru textul : dulce de moarte dee dificil să te pui în pielea altcuiva!
Adri, nu e deloc simplu ce "îndurerezi" tu aici!
Adevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
pentru textul : Rebut dePagini