carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala. Ia sa vedem asadar, stimabile, daca la vara treci matale balacaoreatu...Ashaa...
Sa conjugam impreuna verbul a cere..pen ca vad ca place mult mintii luminate care sunteti sa dati lectii altora..deci, sa incepem...
eu cer
tu ceri
el, ea cere
noi cerem
voi cere-ti ....nuuuuu, gresit, musiu Nicholas, gresit!
voi cereti
ei, ele cer
Vezi?
Acu scrie-mi matale la tabla propozitia: orice veti vrea vi se va da
orice ve-ti ? ve-ti? dom le?
Loaza mica ce-mi esti! Ia da Biblia incoace! Ti o dau inapoi cand vei cita corect din ea. Pan atunci, sa stii de la mine ce iaște obsesia matale cu cele sfinte: Moft, mon cher! Moft si fitze de filfizon!
Si, nainte de-a deschide gura, trimite l pe tac tu maine la mine, la birou. Am ceva ca sa i spui despre ce-o sa faca fiu-su toata vara! Parol!
de consumat cu precautie.:)
om-arta,un arhetip desacralizat
omerta, a governing principle,self-inflicting,stie dar tace. un fel de gena de autodistrugere, sau de propagare, desi la un mom dat au aceleasi efecte.
consumul se va face colateral pt a se conserva totusi un lant trofic, Calin.
multumesc pt trecerea pe aici.
VV
Da, nu am contestat niciodata ca esti pictural in textele tale (oare exista termenul asta in limba romana?). Si cu siguranta ca minuiesti foarte abil cuvintele si sensurile lor. Aproape as fi curios cum ai ilustra o toamna cetoasa pe malul oceanului in California
"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
Titlul la comentariu nu era deranjant însă subtitlul obligatoriu la text da.
Salut această modificare constructivă și chiar inventivă.
P.S. Chestia cu @ nu merge cel puțin deocamdată.
iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
frumos haiku
prefer totuși imagistica naturală și absența metaforei în haiku, dar totuși acesta al tău este un haiku
un altul ar putea fi, fără să mă dau cunoscător,
final de concert
peste tot lumina și
flori de hârtie
de mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
Eu nu vreau să îmi impun clasamentul personal, este subiectiv și emoțional. Apoi, gusturile nu se discută. In plus, am greșit chiar în ceea ce mă privește - am fost convinsă că cealaltă poezie a mea se va evidenția, nu jazz ambiental. Am aplicat pentru prima dată un procedeu nou (pentru mine) de versificare, procedeu ce imită jazzul, i.e. improvizații în jurul unei teme, și cred că mai aveam destul de finisat. Pe de altă parte, nu știu ce aș fi apreciat dacă aș fi fost în juriu. Probabil că aș fi judecat textele altfel. Aș fi fost atentă la alte aspecte. Și pentru că vorbim de juriu, am fost impresionată de eterogenitatea sa, cred că a fost un lucru bun faptul că a acoperit un spectru larg de afinități stilistice, criterii artistice, etc.
Chris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
Uite ca am reusit sa ajung si la tine, Laurentiu. Da, cred ca este un text care marcheaza o cotitura in "destinul tau literar", ca sa spun asa. Un text construit cinematografic, unde retrospectia este ingenios si temeinic folosita. Reusesti sa povestesti si sa portretizezi dintr-o singura tusa, ceea ce nu este putin lucru. Remarc, deasemenea, si plasticitatea imagini care nu incarca textul, focalizand exagerat atentia cititorului, ci doar pune anumite accente, lasandu-l sa curga nestingherit. una din cele mai bune poezii pe care ti le-am citit. (si precedenta mi-a placut mult.) Nu voi lasa citate fiindca, scoase din context, si-ar pierde forta. Dar las o penita pentru intreg.
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
Ionel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Valdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
Luminita, multumesc mult. Pentru mine cheiai e partea de mijloc, cea cu crescatorii de pasari si crescatorii de oameni. Pentru prima data am incercat sa nu fiu eu in centrul atentiei. Acolo in ultima strofa repetitia stiu ca nu suna bine, dar am incercat sugerarea unei obsesii, iar strofa a patra e exclusiv simbolistica. E posibil sa ai dreptate, pentru moment nu pot sa-mi dau seama. Poate ar trebui sa termin strofa la undite, o sa ma mai gindesc.
Eeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
Domnule Virgil Titarenco, nu am venit aici să am de unde pleca! Dacă dumneavoastră și colectivul redacțional nu mă vreți , spuneți-o, vă rog, deschis! Am încălcat regulamentul. Adevărat. Am fost plecat 5 zile, apoi am postat două poezii consecutiv. Tare mi-e teamă că nu acesta-i motivul.
am sa spun că textul este matur. nu cerșește aprobări sau validare. doar stă acolo. ca un cîine obișnuit cu vremea și locurile. și emeritatea oamenilor. așa ceva aș mai citi. e reconfortant...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala. Ia sa vedem asadar, stimabile, daca la vara treci matale balacaoreatu...Ashaa...
Sa conjugam impreuna verbul a cere..pen ca vad ca place mult mintii luminate care sunteti sa dati lectii altora..deci, sa incepem...
eu cer
tu ceri
el, ea cere
noi cerem
voi cere-ti ....nuuuuu, gresit, musiu Nicholas, gresit!
voi cereti
ei, ele cer
Vezi?
Acu scrie-mi matale la tabla propozitia: orice veti vrea vi se va da
orice ve-ti ? ve-ti? dom le?
Loaza mica ce-mi esti! Ia da Biblia incoace! Ti o dau inapoi cand vei cita corect din ea. Pan atunci, sa stii de la mine ce iaște obsesia matale cu cele sfinte: Moft, mon cher! Moft si fitze de filfizon!
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deSi, nainte de-a deschide gura, trimite l pe tac tu maine la mine, la birou. Am ceva ca sa i spui despre ce-o sa faca fiu-su toata vara! Parol!
frumoasă melodie, Silviu.
pentru textul : one way ticket demă bucur că ai ales acea expresie. are încărcătură. mulţumesc. asemenea!
de consumat cu precautie.:)
pentru textul : Holomer deom-arta,un arhetip desacralizat
omerta, a governing principle,self-inflicting,stie dar tace. un fel de gena de autodistrugere, sau de propagare, desi la un mom dat au aceleasi efecte.
consumul se va face colateral pt a se conserva totusi un lant trofic, Calin.
multumesc pt trecerea pe aici.
VV
Da, nu am contestat niciodata ca esti pictural in textele tale (oare exista termenul asta in limba romana?). Si cu siguranta ca minuiesti foarte abil cuvintele si sensurile lor. Aproape as fi curios cum ai ilustra o toamna cetoasa pe malul oceanului in California
pentru textul : Septembrie, începuturi deRitmul şchioapătă, câteva rime sunt forţate, adverbe/ epitete puse doar pentru măsură.
pentru textul : viaţa deda, ai dreptate. si totusi am vrut sa sune asa. dar am insa rezerve fata de acel genitiv
pentru textul : liniște și greață deAici, simplu dar penetrant, il regasesc pe Djamal.
pentru textul : Pustiu deAlex, ma bucur ca am reusit sa prind in cuvinte ceva din acel "ceva". :)
pentru textul : fugara demultumesc pentru trecere si comentariu.
"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
pentru textul : polizorul deTitlul la comentariu nu era deranjant însă subtitlul obligatoriu la text da.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deSalut această modificare constructivă și chiar inventivă.
P.S. Chestia cu @ nu merge cel puțin deocamdată.
iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
pentru textul : îmi este teamă de femeie defrumos haiku
prefer totuși imagistica naturală și absența metaforei în haiku, dar totuși acesta al tău este un haiku
un altul ar putea fi, fără să mă dau cunoscător,
final de concert
pentru textul : Haiku depeste tot lumina și
flori de hârtie
de mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
pentru textul : firesc deEu nu vreau să îmi impun clasamentul personal, este subiectiv și emoțional. Apoi, gusturile nu se discută. In plus, am greșit chiar în ceea ce mă privește - am fost convinsă că cealaltă poezie a mea se va evidenția, nu jazz ambiental. Am aplicat pentru prima dată un procedeu nou (pentru mine) de versificare, procedeu ce imită jazzul, i.e. improvizații în jurul unei teme, și cred că mai aveam destul de finisat. Pe de altă parte, nu știu ce aș fi apreciat dacă aș fi fost în juriu. Probabil că aș fi judecat textele altfel. Aș fi fost atentă la alte aspecte. Și pentru că vorbim de juriu, am fost impresionată de eterogenitatea sa, cred că a fost un lucru bun faptul că a acoperit un spectru larg de afinități stilistice, criterii artistice, etc.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deChris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
pentru textul : Muzeul particular demultumesc pentru trecere si pentru apreciere Sancho Panza. este un text mai vechi pe care l-am lăsat așa cum a fost scris originar. în alte vremuri
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ deUite ca am reusit sa ajung si la tine, Laurentiu. Da, cred ca este un text care marcheaza o cotitura in "destinul tau literar", ca sa spun asa. Un text construit cinematografic, unde retrospectia este ingenios si temeinic folosita. Reusesti sa povestesti si sa portretizezi dintr-o singura tusa, ceea ce nu este putin lucru. Remarc, deasemenea, si plasticitatea imagini care nu incarca textul, focalizand exagerat atentia cititorului, ci doar pune anumite accente, lasandu-l sa curga nestingherit. una din cele mai bune poezii pe care ti le-am citit. (si precedenta mi-a placut mult.) Nu voi lasa citate fiindca, scoase din context, si-ar pierde forta. Dar las o penita pentru intreg.
pentru textul : poem cu oblio dema intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
dar autorul decide, evident :)
pentru textul : Chat deNu-i contest bunele intenţii, dar textul e de-un prozaism rar întâlnit (plus o doză însemnată de înapoiere culturală - femeia nu mai e de mult aşa!).
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deIonel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) dedragii mei, cel mai bine este la Polul Nord, unde oamenii de zapada nu se topesc...decat din iubire.
pentru textul : Omul de zăpadă desa fie asta o aluzie la faptul ca ar trebui sa mai avem un concurs pe Hermeneia?
pentru textul : cromatic ps deChestii:
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Salutări din Iaşi!
pentru textul : oceans house mirror deSaphirre, e doar un cintec (de leganat griul)...incadrarea de aseara a fost neintentionata. ma mai gindesc sa renunt sau nu la"linga ceruri".
pentru textul : cîntec de legănat grîul deghimpi de măceş
fructe pângărite sub
lacrimi de lotus
stele nebănuite ascunse-n clăi
de fân trecut
şi miros de struguri
chinuiţi în teasc
atât. şi e de-ajuns.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deValdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
pentru textul : Autodafé deLuminita, multumesc mult. Pentru mine cheiai e partea de mijloc, cea cu crescatorii de pasari si crescatorii de oameni. Pentru prima data am incercat sa nu fiu eu in centrul atentiei. Acolo in ultima strofa repetitia stiu ca nu suna bine, dar am incercat sugerarea unei obsesii, iar strofa a patra e exclusiv simbolistica. E posibil sa ai dreptate, pentru moment nu pot sa-mi dau seama. Poate ar trebui sa termin strofa la undite, o sa ma mai gindesc.
pentru textul : the kill deEeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDomnule Virgil Titarenco, nu am venit aici să am de unde pleca! Dacă dumneavoastră și colectivul redacțional nu mă vreți , spuneți-o, vă rog, deschis! Am încălcat regulamentul. Adevărat. Am fost plecat 5 zile, apoi am postat două poezii consecutiv. Tare mi-e teamă că nu acesta-i motivul.
pentru textul : Camilafca iubirii deam sa spun că textul este matur. nu cerșește aprobări sau validare. doar stă acolo. ca un cîine obișnuit cu vremea și locurile. și emeritatea oamenilor. așa ceva aș mai citi. e reconfortant...
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie dePagini