Adrian, recunoaşte că poezia ta de mai sus e inspirată şi e pe calapodul liric al poeziei mele postată acum două săptămâni în urmă, intitulată: "minuni se găsesc doar în biblie". acelaşi fel şugubăţ de interacţie cu viaţa, acelaşi fuior de exprimare. e ok dacă nu recunoşti!
ai un typo la primul vers din strofa a doua. cred că ai vrut să spui: o vedeam.
remarc: "timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub uşă."
...Sunt fireşti stângăciile, le recunosc şi mi le asum. O spun şi pentru că este primul text "alb" postat, şi al 5-lea scris (cred), după vreo 6-7 ani de "poezie" de orientare clasică (ani care se adaugă altor câţiva de maculatură).
...Deocamdată mă rezum la căutarea unor instrumente noi, care să se plieze glasului meu. Şi e mai greu decât credeam. Probabil că voi rata încă mult, dar sper că nu atât până într-acolo unde să mă las.
...Mulţumesc de timpul tău, de încurajare şi, de ce nu, de încredere!
Bonjour Nicole, je te remercie pour les corrections et pour ton commentaire. Oui, tu as raison: contre- jour a le sens de l'état luminescent, d'un halo intérieur.
foarte frumos poem și mai frumos final! are acel feeling pe care e greu să îl descrii. las cu drag semnul meu de apreciere, Adrian. poate la "fântâna vieții" aș renunța, îmi sună un pic genitival, pretențios, atât doar. gând bun, om bun!
Ştefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
multam de citire! naivitate si intamplare, in acelasi timp intelepciune si nimic intamplator, totul derulandu-se intr-un loc si un timp prezent care zice-se ar"trebui" randuit secunda cu secunda, pentru a uita ca viata printre sticle si betoane nu e chiar ceea ce ne dorim... Multam inca o data!
Alexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
une formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
ca de obicei, textul asta al tau imi pare ca un drog. il citesti si nu stii sigur unde incepe fantasticul si unde ai lasat realitatea. imi da senzatia ca e ca un castel de nisip aparut in mijlocul unei sali de asteptare.
fara sa vrei, chiar asa, privind din afara, simti cum vocea aceea, din spatele cuvantului, se frange sub greutatea firului de nisip.
Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
maestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
Ela, in legatura cu versul acela care imbina mai multe sensuri, e voita confuzia. Restul am modificat, ai dreptate. Mmm, Cohen.. pe el il ascult fara sa ma pierd in real :) Hăul se cam intampla :) Francisc, macar asa stiu ca ma citesti. Sau o urmaresti pe Ela? :)
Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
Ma uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
Poți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
multumesc de intampinare alma. fireste ca aceasta nu va nici prima nici ultima creatie postata pe acest site! comentariul tau cred ca tocmai mi-a dat un impuls... de mine ve-ti mai auzi... cu drag, ella
un text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.
reflectand atent, am constatat ca opinia dumneavoastra nu e lipsita de temei si am revenit asupra textului. cred ca nu e cea mai buna versiune insa el ramane deschis modificarilor ulterioare. in ciuda tonului caustic, va multumesc. multumesc inclusiv pentru amabilitatea de a-mi corecta greselile de limba engleza precum si pentru exigenta cu care va aplecati asupra modestelor mele desene literare.
Co siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, recunoaşte că poezia ta de mai sus e inspirată şi e pe calapodul liric al poeziei mele postată acum două săptămâni în urmă, intitulată: "minuni se găsesc doar în biblie". acelaşi fel şugubăţ de interacţie cu viaţa, acelaşi fuior de exprimare. e ok dacă nu recunoşti!
ai un typo la primul vers din strofa a doua. cred că ai vrut să spui: o vedeam.
remarc: "timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub uşă."
nu e poezie de peniţă, nu, nu, nu e!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deconsiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pana in data de 8 octombrie 2009, pentru atac la persoana.
pentru textul : Agheorghesei, Aioanei, Acatrinei de...Sunt fireşti stângăciile, le recunosc şi mi le asum. O spun şi pentru că este primul text "alb" postat, şi al 5-lea scris (cred), după vreo 6-7 ani de "poezie" de orientare clasică (ani care se adaugă altor câţiva de maculatură).
...Deocamdată mă rezum la căutarea unor instrumente noi, care să se plieze glasului meu. Şi e mai greu decât credeam. Probabil că voi rata încă mult, dar sper că nu atât până într-acolo unde să mă las.
...Mulţumesc de timpul tău, de încurajare şi, de ce nu, de încredere!
pentru textul : Altfel deBonjour Nicole, je te remercie pour les corrections et pour ton commentaire. Oui, tu as raison: contre- jour a le sens de l'état luminescent, d'un halo intérieur.
pentru textul : Contre-jour defoarte frumos poem și mai frumos final! are acel feeling pe care e greu să îl descrii. las cu drag semnul meu de apreciere, Adrian. poate la "fântâna vieții" aș renunța, îmi sună un pic genitival, pretențios, atât doar. gând bun, om bun!
pentru textul : Viraj mult prea strâns deŞtefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
În rest, mi-a plăcut.
s.b.
pentru textul : unde îmi pare că exist deEste ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
pentru textul : La Pedrera deErata: In loc de "diacritice" a se citi "semne de punctuatie" in comentariul meu anterior. Imi cer scuze ! Multumesc, Ialin
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei dePaul, mulțumesc pentru trecere și semnul tău aurit! Valoreză mult! O duminică frumoasă în compania marelui poet Eminovici, doar e ziua lui, nu?:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul demultam de citire! naivitate si intamplare, in acelasi timp intelepciune si nimic intamplator, totul derulandu-se intr-un loc si un timp prezent care zice-se ar"trebui" randuit secunda cu secunda, pentru a uita ca viata printre sticle si betoane nu e chiar ceea ce ne dorim... Multam inca o data!
pentru textul : sfânt naiv demi se pare un text haotic din care n-am inteles aproape nimic oricit m-am straduit. iar legatura cu titlul va ramine pentru mine o enigma.
pentru textul : Höre Israel deAlexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
pentru textul : Anywhere but here deune formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
pentru textul : ainsi soit-il deimi pare bine sa te ravad cristina.
ca de obicei, textul asta al tau imi pare ca un drog. il citesti si nu stii sigur unde incepe fantasticul si unde ai lasat realitatea. imi da senzatia ca e ca un castel de nisip aparut in mijlocul unei sali de asteptare.
fara sa vrei, chiar asa, privind din afara, simti cum vocea aceea, din spatele cuvantului, se frange sub greutatea firului de nisip.
penita de la mine.
pentru textul : Nisipiri deRevin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul demaestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
pentru textul : Există în decembrie o seară deEla, in legatura cu versul acela care imbina mai multe sensuri, e voita confuzia. Restul am modificat, ai dreptate. Mmm, Cohen.. pe el il ascult fara sa ma pierd in real :) Hăul se cam intampla :) Francisc, macar asa stiu ca ma citesti. Sau o urmaresti pe Ela? :)
pentru textul : centrul lumei deoare?
pentru textul : pictând o lacrimă deAş putea aduce în discuţie şi nemulţumiri, şi încântare, dar, mă limitez să spun că e un alt text reuşit.
"tot mai rar cineva îmi trece mîna prin păr
pentru textul : elephant&castel deca și cum ar mîngîia o fotografie"
Nihil sine arte. Multumesc pentru aprecieri, Djamal.
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain deNu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
pentru textul : Femeia Cratiță deMa uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
pentru textul : login dePoți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse demultumesc de intampinare alma. fireste ca aceasta nu va nici prima nici ultima creatie postata pe acest site! comentariul tau cred ca tocmai mi-a dat un impuls... de mine ve-ti mai auzi... cu drag, ella
pentru textul : Să ridicăm cortina! deun text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.
pentru textul : copacul cu oale deCălin, mă bucură interesul pentru o povestire nu ușor de suportat. Mersi de chestia cu lamele. Acum văd, e prea mult acolo. Voi reflecta.
pentru textul : Sfoara dereflectand atent, am constatat ca opinia dumneavoastra nu e lipsita de temei si am revenit asupra textului. cred ca nu e cea mai buna versiune insa el ramane deschis modificarilor ulterioare. in ciuda tonului caustic, va multumesc. multumesc inclusiv pentru amabilitatea de a-mi corecta greselile de limba engleza precum si pentru exigenta cu care va aplecati asupra modestelor mele desene literare.
pentru textul : crazy party deCo siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
pentru textul : Ușile denu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
pentru textul : scrisori imaginare III dePagini