am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Sunt multe imagini reusite, insa mi se pare ca mai trebuie putina coerenta, un liant care sa le uneasca. E posibil sa fie doar impresia mea, pentru ca prefer stilul mai direct de spunere. Bun venit.
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
cred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
Mi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
Djamal, imi permiti sa iti dau un sfat: postind deodata intr-o zi atitea haiku-uri, risti sa nu fii citit cu atentie, sa nu fii suficient criticat (in masura in care doresti sa cunosti opinia celorlalti), sa creezi o confuzie (nu sint numerotate, distincte) si e pacat... asa cum spunea Shakespeare intr-un sonet al sau: "ca si privighetoarea tac si eu/sa nu te obosesc cintind mereu"...
cu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
poemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
O poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
felicitări din suflet, Adriana! ai mai lăsat o parte din tine în lume... și mai ales la Cluj, oraș de care sunt îndrăgostit, și mai ales la Grinta... mi-o doresc, spune-mi pe mess ori pe mail cum putem rezolva necesitatea mea:) bravo, uite că mi-a binedispus dimineața vestea! Vlad, domnule Tudor Cristea, mă bucur că ați contribuit la un așa eveniment cu profesionalismul ce vă caracterizează.
Adrian, am aceeași senzație de spărtură aici, și nici măcar nu-s cioburile aceluiași vas. Am un feeling că faci niște experimente, dar te mai urmăresc până să fiu sigură. De aceea nici nu voi atrage atenția ce mi-a plăcut aici și ce nu, consider că ar trebui să reiei cap-coadă. Mai mult decât atât, te voi ruga din nou să fii atent la diacritice: se spune "caldarîm" (sau cu "â", dar văd că te-ai oprit parcă mai mult la "î", asta e alegerea ta, dar ramâi la ea măcar), "sfîrșeală", iar în alte părți pur și simplu nu le-ai mai folosit... Sper ca de data aceasta să aibă ecou rugămintea mea... e obositor ochiului.
Cristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
textul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
,,și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită"
M-a durut acest poem cu universul lui rotund si simplu. Atât de bine ai surprins o realitate dură si modul de a găsi un refugiu pentru ,,noaptea preasfinţită". Felicit si evidentiez.
Să fie lumină pe orice coridor! Si crăciunul crăciun! :)
o poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
Am impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
ernst, cred ca exagerezi putin cu cenzura. nu o vad, de exemplu, pe d-na adriana lisandru cenzurând vreun text. si înca ceva: tu esti un neamt serios, renunta, te rog, la denumirea asta copilareasca de "seful duamanilor". prea suna "manelistic ".es ist nur ein Vorschlag. alles Gute.
Las aici un semn pentru încă o coincidență - brățara. Iată ce citeam acum. Prima strofă are ceva deosebit, ancestral, puternic. La fel ultimele două versuri.
aici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
LIM.
...deja s-a apucat cineva de treaba asta. Cică editura Vinea, într-un parteneriat cu Flammarion, vrea să lanseze în următorii ani o ediție bilingvă a operelor lui Tzara, în 9 tomuri sau cam așa ceva... Chiar și în Franța a fost nevoie de ceva ani până să fie publicate toate tomurile, dărmite aici, dar eu sunt încrezător că Nicolae Tzone deja s-a apucat de tradus. Într-un fel, a început acest demers din 1998, când a tradus cele Douăzeci și cinci de poeme...
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă predau, domnule! M-aţi convins definitiv.
pentru textul : aproape alb deam si tinut cont.
pentru textul : contemporani deam schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
pentru textul : X şi Y destrofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Sunt multe imagini reusite, insa mi se pare ca mai trebuie putina coerenta, un liant care sa le uneasca. E posibil sa fie doar impresia mea, pentru ca prefer stilul mai direct de spunere. Bun venit.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deun poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi decred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deMi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
emil
pentru textul : părere deDjamal, imi permiti sa iti dau un sfat: postind deodata intr-o zi atitea haiku-uri, risti sa nu fii citit cu atentie, sa nu fii suficient criticat (in masura in care doresti sa cunosti opinia celorlalti), sa creezi o confuzie (nu sint numerotate, distincte) si e pacat... asa cum spunea Shakespeare intr-un sonet al sau: "ca si privighetoarea tac si eu/sa nu te obosesc cintind mereu"...
pentru textul : Haiku decu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic depoemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.
Pregătesc. :)
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deAici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie deO poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
pentru textul : elegie pe linia de centură defelicitări din suflet, Adriana! ai mai lăsat o parte din tine în lume... și mai ales la Cluj, oraș de care sunt îndrăgostit, și mai ales la Grinta... mi-o doresc, spune-mi pe mess ori pe mail cum putem rezolva necesitatea mea:) bravo, uite că mi-a binedispus dimineața vestea! Vlad, domnule Tudor Cristea, mă bucur că ați contribuit la un așa eveniment cu profesionalismul ce vă caracterizează.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deAdrian, am aceeași senzație de spărtură aici, și nici măcar nu-s cioburile aceluiași vas. Am un feeling că faci niște experimente, dar te mai urmăresc până să fiu sigură. De aceea nici nu voi atrage atenția ce mi-a plăcut aici și ce nu, consider că ar trebui să reiei cap-coadă. Mai mult decât atât, te voi ruga din nou să fii atent la diacritice: se spune "caldarîm" (sau cu "â", dar văd că te-ai oprit parcă mai mult la "î", asta e alegerea ta, dar ramâi la ea măcar), "sfîrșeală", iar în alte părți pur și simplu nu le-ai mai folosit... Sper ca de data aceasta să aibă ecou rugămintea mea... e obositor ochiului.
pentru textul : Corb Orb deCristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont detextul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
pentru textul : Ce caut aici? dede ce acest text se regaseste aici si nu e in pagina principala?
pentru textul : REM de,,și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită"
M-a durut acest poem cu universul lui rotund si simplu. Atât de bine ai surprins o realitate dură si modul de a găsi un refugiu pentru ,,noaptea preasfinţită". Felicit si evidentiez.
pentru textul : o noapte preasfințită deSă fie lumină pe orice coridor! Si crăciunul crăciun! :)
Multumesc pentru inspirata selectie a frumoaselor citate prezentate
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor deo poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
pentru textul : dimineți gri deÎn primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint ded-le Teodoriu
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deAm impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
pentru textul : Absenții deernst, cred ca exagerezi putin cu cenzura. nu o vad, de exemplu, pe d-na adriana lisandru cenzurând vreun text. si înca ceva: tu esti un neamt serios, renunta, te rog, la denumirea asta copilareasca de "seful duamanilor". prea suna "manelistic ".es ist nur ein Vorschlag. alles Gute.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deLas aici un semn pentru încă o coincidență - brățara. Iată ce citeam acum. Prima strofă are ceva deosebit, ancestral, puternic. La fel ultimele două versuri.
pentru textul : negru ascuns desimpatic textul deși pe alocuri maniera este școlărească
pentru textul : Între cer şi Vale deaici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deLIM.
...deja s-a apucat cineva de treaba asta. Cică editura Vinea, într-un parteneriat cu Flammarion, vrea să lanseze în următorii ani o ediție bilingvă a operelor lui Tzara, în 9 tomuri sau cam așa ceva... Chiar și în Franța a fost nevoie de ceva ani până să fie publicate toate tomurile, dărmite aici, dar eu sunt încrezător că Nicolae Tzone deja s-a apucat de tradus. Într-un fel, a început acest demers din 1998, când a tradus cele Douăzeci și cinci de poeme...
pentru textul : Tristan Tzara și Pablo Picasso - "Trandafirul și câinele. Poem perpetuu" (1958) deîn prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
pentru textul : Pământ decred ca este destul de greu sa scrii despre inutil. cred ca daca te-ai fi concentrat pe o imagine sau o senzatie singulara ar fi fost mai bine
pentru textul : Inutil dePagini