Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
Te rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
In primul rand multa atentie la editare "stanga" in loc de "sanga" si in mai multe locuri diacritice absente. Apoi in ultimul vers o dubla cacofonie destul de evidenta as zice, care strica, sonor vorbind, tot ce-ati construit pana in momentul asta. Inversiunea din versul "pedepsit este de zei" e nepotrivita in context. In partile "jos" si "inapoi" textul devine criptic, In "stanga" si "inainte" ecourile teologice sunt evidente si expuse explicit, in celelalte divinitatea apare deductiv sub forma coordonatelor umane pretul, paharul de apa, ologul etc. Versul "arde bălăriile cu focul Sfântului Duh ;" mi se pare non-poetic, poate ar fi bun un substitut pentru "balarii". Ialin
cină de taină sunt zile în care bărbatul se naște din coasta femeii sunt nopți în care îngerii devin anestezice sunt zile și nopți în care stau agățat între cer și pământ nu mă pot hotărâ ce fruct să mănânc pe ascuns tu ai adus pâinea eu am adus vinul și cina de taină e gata tu râzi eu râd mă întrebi de cursul valutar apoi îți spăl picioarele în semn de adio
Domnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
Masha, apreciez sincer atitudinea ta, una cu mult bun simţ, iar asta înseamnă mult într-o comunitate. Eu îmi cer iertare...nu am ştiut că e un poem mai vechi şi poate că deja finisat. Şi mie mi se întâmplă să revin asupra lor şi să le văd un pic altfel. Mă bucur că am putut fi de folos. Continuă să scrii!
Poemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
golul vinului si zarul din paine bat spre zadarnicia sacrificiului. nu stiu, golul vinului a venit la pachet cu zarul din paine:)
totul se intampla cu intarziere - e vorba de acel tempo (referire la sah) nascut din tacerea omului in fata intrebarii "unde esti", tempo care ne urmareste toata viata
"unde esti" e intrebarea pe care am legat-o de "in ziua in care vei manca vei muri negresit" - intrarea in "cochilie", inaintarea cu un pas inaintea mortii pana in punctul in care... contopirea de care ziceai
putin exprimat face parte din felul meu de exprimare. daca spuneam tot, nu mai aveai placerea de a umbla prin text in cautarea poeziei tale. desi nu stiu nici eu prea bine daca as fi putut exprima mai bine...:)
Roxana, acum ne stii :). Te asteptam cu drag, primim si prozatori. Asa ca trimite texte pe emailul cenaclului si gandeste-te la o varianta de drum, pentru ca de cazare o sa ma ocup eu, la un pret minim. Te pup!
Am citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul: Cel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
Bine ai venit pe Hermeneia! Tardiv, dar sincer! despre text: imi aminteste de cineva din mine pe care trebuie sa il scot... "Uitându-mă în oglindă, niște iritații îmi ieșiseră pe piele: erau cuvintele ei…" Un text-metafora.
poemul acesta are gust de piersica, e bine si cald in el, imaginile se succed
insa putin cam brusc consonand cu stari alternative ce trec de la citit la sport extrem :)
nu inteleg de ce "tolanit intr-o limba straina" si nici de ce "beat pe o panza nepictata" dar per ansamblu e cald si bine aici, chiar daca "perdeaua pe care intra soarele nu inmugureste" ... asta mi-a placut, la fel adrenalina aceea din versul cu bulgarele de zapada respirat pana la capat!
nu te superi daca mai zic ca ... nu inteleg de ce pui doua sau trei virgule din moment ce tot nu le pui pe toate? :)
Raluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
in niciun caz New-Age...Andule, mi-a cam pierit culoarea din obraji cand am citit, am un dinte - ba ce spun eu, am o intreaga proteza impotriva acestui curent, ca religie n-o pot numi. si, da, o sa-ti spun ca al patrulea sfert e sublim dar lipseste cu desavarsire in intentia mea. n-am mers pe despicarea firului in patru, ci am vrut o sectiune prin trei sfere suprapuse.
Domnule Gorun, nici eco nu s-a vrut, chiar de-a iesit astfel, intr-o oarecare masura. ecologia poate fi efectul, si nu cauza.
cat despre sarcasm (spunea cineva :) ca iubeste ironia, dar nu sarcasmul...) ei bine, el este. cu asta sunt de acord.
George, deja suntem la faza de râs hemoragic. si niciun garou nu se vede.
multumesc si va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut o saptamana ceva mai grea.
inițial am spus că voi trece peste "comentariul" tău la poazie mea "clar de clar" care a fost cauza avertismentului dat, dar ulterior m-am gândit că ar fi bine să-ți răspund........este drept, că am neglijat citirea completă a regulamentului , iar pentru acest lucru îmi asum întreaga vină și responsabilitate. cât despre textul cu pricina (dacă tot l-ai "comentat"), trebuie să-ți spun că aprecierile tale conduc la următoarea concluzie: nu ai înțeles nimic din text, pornind de la titlu și ajungând până la ultimul vers.așa că hai mai bine să încercșm sș nu aruncăm cuvinte doar de dragul de a o face sau ca să impunem o anumită autoritate.m-aș înclina efectiv în fața părerii tale dacă ai fi autorul unor texte care tind efectiv spre perfecțiune........să fim puțin mai moderați și mai modești......
Emil eu consider ca fiind indeajuns de matur din punct de vedere literar e de ajuns ca cineva sa iti indice locurile unde, in opinia sa, textul mai poate fi imbunatatit calitativ. Dar daca insisti imi suflec mainile si dau o mana de ajutor unui coleg la nevoie:)
Nici cubaneza si nici americana, aceasta primavara neagra este un text bun insa parca tocmai strofa din mijloc care s-a vrut a fi cea mai manifesta/realista este ratata cu desavarsire. Prima si a treia strofa sunt deosebite, inceputul si finalul de efect.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
pentru textul : Încotro(II) deaici te-ai distrat numai
pentru textul : perfect immoral copy/paste deTe rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
pentru textul : Simțire deIn primul rand multa atentie la editare "stanga" in loc de "sanga" si in mai multe locuri diacritice absente. Apoi in ultimul vers o dubla cacofonie destul de evidenta as zice, care strica, sonor vorbind, tot ce-ati construit pana in momentul asta. Inversiunea din versul "pedepsit este de zei" e nepotrivita in context. In partile "jos" si "inapoi" textul devine criptic, In "stanga" si "inainte" ecourile teologice sunt evidente si expuse explicit, in celelalte divinitatea apare deductiv sub forma coordonatelor umane pretul, paharul de apa, ologul etc. Versul "arde bălăriile cu focul Sfântului Duh ;" mi se pare non-poetic, poate ar fi bun un substitut pentru "balarii". Ialin
pentru textul : cubul de"între ele pe drumul străjuit de copaci
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deeu doar un punct"...mi-a plăcut, Ioana, poemul are imagini frumoase.
Te rog sa verifici textul si sa corectezi diacriticele si erorile de typo (sugestie: vîmntului ) ! ialin
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec decină de taină sunt zile în care bărbatul se naște din coasta femeii sunt nopți în care îngerii devin anestezice sunt zile și nopți în care stau agățat între cer și pământ nu mă pot hotărâ ce fruct să mănânc pe ascuns tu ai adus pâinea eu am adus vinul și cina de taină e gata tu râzi eu râd mă întrebi de cursul valutar apoi îți spăl picioarele în semn de adio
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deDomnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
pentru textul : domnule Labiș deMasha, apreciez sincer atitudinea ta, una cu mult bun simţ, iar asta înseamnă mult într-o comunitate. Eu îmi cer iertare...nu am ştiut că e un poem mai vechi şi poate că deja finisat. Şi mie mi se întâmplă să revin asupra lor şi să le văd un pic altfel. Mă bucur că am putut fi de folos. Continuă să scrii!
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu dePoemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
pentru textul : Peisaj amorf deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deBună ideea de "câmpuri" de acces. Și ca design. Și ca facilitare vizuală. Felicit concretizarea atât de eficientă în timp minim.
pentru textul : ultimele modificări pe site dePășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă degolul vinului si zarul din paine bat spre zadarnicia sacrificiului. nu stiu, golul vinului a venit la pachet cu zarul din paine:)
totul se intampla cu intarziere - e vorba de acel tempo (referire la sah) nascut din tacerea omului in fata intrebarii "unde esti", tempo care ne urmareste toata viata
"unde esti" e intrebarea pe care am legat-o de "in ziua in care vei manca vei muri negresit" - intrarea in "cochilie", inaintarea cu un pas inaintea mortii pana in punctul in care... contopirea de care ziceai
putin exprimat face parte din felul meu de exprimare. daca spuneam tot, nu mai aveai placerea de a umbla prin text in cautarea poeziei tale. desi nu stiu nici eu prea bine daca as fi putut exprima mai bine...:)
multam de comentariu, cele bune!
pentru textul : această neînțeleasă cochilie deRoxana, acum ne stii :). Te asteptam cu drag, primim si prozatori. Asa ca trimite texte pe emailul cenaclului si gandeste-te la o varianta de drum, pentru ca de cazare o sa ma ocup eu, la un pret minim. Te pup!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deAm citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul:
pentru textul : din scrisorile larisei deCel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
Bine ai venit pe Hermeneia! Tardiv, dar sincer! despre text: imi aminteste de cineva din mine pe care trebuie sa il scot... "Uitându-mă în oglindă, niște iritații îmi ieșiseră pe piele: erau cuvintele ei…" Un text-metafora.
pentru textul : PURIFICAREA depoemul acesta are gust de piersica, e bine si cald in el, imaginile se succed
insa putin cam brusc consonand cu stari alternative ce trec de la citit la sport extrem :)
nu inteleg de ce "tolanit intr-o limba straina" si nici de ce "beat pe o panza nepictata" dar per ansamblu e cald si bine aici, chiar daca "perdeaua pe care intra soarele nu inmugureste" ... asta mi-a placut, la fel adrenalina aceea din versul cu bulgarele de zapada respirat pana la capat!
nu te superi daca mai zic ca ... nu inteleg de ce pui doua sau trei virgule din moment ce tot nu le pui pe toate? :)
inspiratie si pace buna
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deo pun, totusi, si rezolvam tehnic, apres.
pentru textul : la baraca deRaluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
pentru textul : desperado demulțumesc tuturor pentru citire și observații. este posibil ca unele soluții pe care le-am folosit să nu fie neparat cele mai bune. mă voi mai gîndi.
pentru textul : iarnă și eminescu deUn poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
pentru textul : întoarcerea la praga deDupă întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
poezia ta mi-a amintit fara sa vreau de sorin stoica. ai reusit sa vorbesti despre deznadejde fara sa cazi in patetic.
dau penita, pentru ca nu e usor sa vorbesti cu usurinta asta despre boala sau moarte. nici despre poeti de altfel.
pentru textul : Lunea se moare uniform deUn text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
pentru textul : Trecut deiata ca poemul d-lui Mircea Florin Sandru nu a stat in zadar pe prima pagina a Hermeneei. e superb ce ati realizat aici.
pentru textul : login dein niciun caz New-Age...Andule, mi-a cam pierit culoarea din obraji cand am citit, am un dinte - ba ce spun eu, am o intreaga proteza impotriva acestui curent, ca religie n-o pot numi. si, da, o sa-ti spun ca al patrulea sfert e sublim dar lipseste cu desavarsire in intentia mea. n-am mers pe despicarea firului in patru, ci am vrut o sectiune prin trei sfere suprapuse.
Domnule Gorun, nici eco nu s-a vrut, chiar de-a iesit astfel, intr-o oarecare masura. ecologia poate fi efectul, si nu cauza.
cat despre sarcasm (spunea cineva :) ca iubeste ironia, dar nu sarcasmul...) ei bine, el este. cu asta sunt de acord.
George, deja suntem la faza de râs hemoragic. si niciun garou nu se vede.
multumesc si va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut o saptamana ceva mai grea.
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deinițial am spus că voi trece peste "comentariul" tău la poazie mea "clar de clar" care a fost cauza avertismentului dat, dar ulterior m-am gândit că ar fi bine să-ți răspund........este drept, că am neglijat citirea completă a regulamentului , iar pentru acest lucru îmi asum întreaga vină și responsabilitate. cât despre textul cu pricina (dacă tot l-ai "comentat"), trebuie să-ți spun că aprecierile tale conduc la următoarea concluzie: nu ai înțeles nimic din text, pornind de la titlu și ajungând până la ultimul vers.așa că hai mai bine să încercșm sș nu aruncăm cuvinte doar de dragul de a o face sau ca să impunem o anumită autoritate.m-aș înclina efectiv în fața părerii tale dacă ai fi autorul unor texte care tind efectiv spre perfecțiune........să fim puțin mai moderați și mai modești......
pentru textul : apryl debine, dacă tu zici...
pentru textul : despre iubire deeu nu sînt papă să-mi apăr dreptul prin infinite subterfugii.
Emil eu consider ca fiind indeajuns de matur din punct de vedere literar e de ajuns ca cineva sa iti indice locurile unde, in opinia sa, textul mai poate fi imbunatatit calitativ. Dar daca insisti imi suflec mainile si dau o mana de ajutor unui coleg la nevoie:)
pentru textul : Desculț deNici cubaneza si nici americana, aceasta primavara neagra este un text bun insa parca tocmai strofa din mijloc care s-a vrut a fi cea mai manifesta/realista este ratata cu desavarsire. Prima si a treia strofa sunt deosebite, inceputul si finalul de efect.
pentru textul : primăvara neagră dePagini