Cer scuze tuturor cititorilor pentru avalanșa de comentarii care nu au nicio legătură cu acest poem.Dacă ei vor citi cu atenție primele patru comentarii și îl vor psihanaliza pe al cincilea vor înțelege că la mijloc este un război al micilor orgolii în care un editor și un novice hermeneia au intrat fără să știe. Voi răspunde altor comentarii doar dacă fac referire directă la acest poem.

Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
Ştii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.

Virgil, am renunțat la versul respectiv. nici mie nu îmi suna prea bine. mulțumesc de trecere. este un text mai eliberat ce-i drept... Madim

Boba, Mai du-te si tu pe Agonia aia, daca esti curios, (chiar la ultimul meu text, acelasi cu cel de aici) la http://www.agonia.ro/index.php/essay/1803612/(2)_C%C8%83te_ceva_despre_Cantor,_Aristotel_%C5%9Fi_Dan_Puric._Azi,_Aristotel_(doar_ca_pre-text). Pentru care (dar asta a fost numai picatura care a umplut "cenzorului" paharul) am fost retrogradat la nivelul "zero". Lucru care pe mine ma incanta pentru ca ma duce cu gandul la "multimea vida" (dar a "vidului plin"). Si te vei lamuri ce-i si cu Potra. Care fluiera-n biserica, mai de curdand, pe acolo. Dar din motive diferite si de ale tale dar, int-rn fel si de ale mele. Si a trecut si el prin "cenzura". Insa, culmea, "cenzura" a fost "obligata" sa-l reconsidere (din niste motive oculte). Daca, chiar esti curios, la com-urile textului meu, te poti duce pe respectivul Potra (la pagina lui) si ai sa te distrezi. Revenind acum la chestiune, adica la textul meu. El nu este (si nici nu si-a propus sa fie) un studiu. Este, pretentios spus, un "eseu". Care a avut drept scop principal unul personal: sa-mi ordonez niste idei si, in acelasi timp, sa provoace discutii (dar nu de genul celor de pe Agonia in care, recunosc, m-am lasat, la un moment dat, angrenat. Ceea ce dovedeste ca inca, chiar si la varsta mea, pot fi manipulat). Din fericire, aici, pe H., s-a gasit Adriana Lisandru cu care se poate purta un dialog civilizat, fara ca, dupa parerea mea, sa devina anost si cu ptetentii "academice". Ci asa numai, ca de la om la om, fiecare respectandu-si preopimemtul, fara a cadea in ridicolul pierderii simtului umorului. Sper sa se mai iveasca si altii. Cu

*albă şi tipărită am vrut să spun! :)

ultima strofa mi se pare in plus

Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.

Centrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)

Adriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu

Virgil, aici m-ai prins, nu merg niciodată cu majoritatea poate că și de aceea îmi place green day

Prieteni, Acest poem nu e impotriva, ci pentru Dumnezeu. Nu mai sunt sclavul Lui, sunt o fiinta libera. Pot vorbi cu El ca si cu voi. Cum de-am ajuns aici? Mai cautati si voi, prieteni, prin hrubele Athosului si prin intunericul Vatticanului. Mie mi-a trebuit vreme pentru asta - nu TIMP. Sa aveti pace, Dancus

Intotdeauna mi-am spus ca cel mai greu e sa fii convins ca te afli in realitatea "cea mai reala", in sursa primara a tuturor posibilitatilor, chiar langa prajina care iese din cortul samanului... ca de acolo lesne e sa te ratacesti si o facem cu totii mai devreme sau mai tarziu... de aceea consider ca fiecare dintre noi e un refugiat. E deosebita incheierea primului fragment... as fi terminat tot textul astfel. Pe alocuri te lasi sedus si iti bati joc de logica, da bine-i faci pentru ca oricum e un sistem de operare invechit de-acum :)

remus, din nou, deși devine de acum penibil (în ceea ce te privește), nu era greu. era nerecomandabil. am mai spus, dacă nu te pricepi măcar nu o arăta, că e penibil. aceasta este o practică folosită pe net pentru a nu avea adresele de email „în clar” care apoi pot fi capturate de diferiții „bots”-i care umblă pe internet și mă trezesc cu sute de mesaje de spam aiurea. practica asta există probabil de 20 de ani. și cam toată lumea între 6 și 60 de ani știe deja că pe internet @ se spune (și vine de la cuvîntul englezesc) AT, care înseamnă „la”, „către”, etc. probabil că e de ajuns cu explicația. gosh!! unii chiar că nu ar trebui să folosească internetul pentru că probabil că în afară de feisbuc, tuităr și imail nu pricep probabil nimic altceva.

bombasticism feminin spre sfirsit. desi inceputul promitea altceva. chestia cu "ochiul golit" e suficient de batatorita ca sa nu mai spuna nimic