Plăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
Profetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
A trecut destul de mult timp de cind pentru mine chipurile din spatele sufletului capatau contur. Ies rar din mine, de data asta ma rog sa ies si sa fie cum mi-am imaginat. Adica mirabile dictu.
cred ca am mai scris undeva de ce expresia "Apocalipsa dupa... [cineva]" nu e corecta din punct de vedere literar. Expresia se potriveste la "Evanghelia dupa..." pentru ca Evanghelia este relatarea unei insiruiri de evenimente dintr-o anumita perspectiva, deci este "dupa" cineva. Apocalipsa pe de alta parte este "a cuiva". De aceea in Biblie gasesti "Apocalipsa lui Ioan" si nu "Apocalipsa dupa Ioan". Fiindca "o apocalipsa", sau o revelatie era ceva ce i se oferea (prin natura fenomenului) unei singure persoane. Persoana aceea era "martora" si "recipientul" acelei revelatii, "apocalipse". Evenghelia pe de alta parte a fost o "istorie" la care au fost "martori" mult mai multi oameni iar unii dintre ei au cules relatarile acelei "istorii" si le-au colectionat intr-un intreg pe care l-au numit Evanghelie. Dar fiindca au fost mai multi care au fost martorii acelorasi evenimente atunci fiecare "evanghelie" a ajuns sa fie numita "dupa cineva" (ex. Matei, Marcu, Luca, etc) Nu la fel se poate spune despre Apocalipsa. De aceea diferenta dintre cele doua denumiri si de aici existenta unei formulari corecte sau incorecte.
Ce candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
george, trust me, eu nu amendez ispita de a gandi, au contraire, ma cherie. vorbesc doar de aceasta imixtiune dintre viziunea poetica ( si in acest sens am folosit termenul luminos; iar ca sa parafrazez un anonim ilustru poezia e...poezie) si cea filosofica. logic, poti spune in poem viata e asa si pe dincolo, insa spune ne o intr un mod care sa ne gadile urechile intr un mod placut, adica genial. si cer asta pt ca altfel suna ca si cum cineva si ar varsa aici sentimentele de tristeță metafizica fara substanta. fii ori obraznic sa ma ungi la corazon, ori nu fi deloc. masturbare poetica, da sa stim si noi! ca si eu sunt pentru naturaletea si luminisul anima-lului. hakuna matata, bro!
Nu-mi place finalul. Pentru gustul meu, e dulceag/ siropos. Aş mai lucra unele porţiuni (de exp: "nopţile refuzate la export" e puţin artificial; "ntr-un loc făcând discrepanţă", unde "discrepanţă" face... discrepanţă lexicală; "pe care am crescut-o împreună de mică", aş tăia "... de mică").
În rest, mi-a plăcut foarte mult. E un text curat, spontan, după care rămâne emoţie autentică, e echilibrat dpdv tehnic-afectiv, conţine câteva imagini foarte expresive, transmite pe toate nivelurile, e bine structurat, discursul nu se diluează nicăieri, e proaspăt... e viu.
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
cit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
bine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
leonard, zi-mi ca esti la fel de haios si savuros in roman si-l caut sa-l cumpar. cit despre scrierea asta, hai sa tai si eu cum taie altii sub texte. deci:
„printre hectare întregi de floarea-soarelui
dormi cu fereastra deschisă
în kimonoul tău
cu buburuze și maci în brațe”
mie mi-au atras atentia doua lucruri in mod deosebit. in primul rind nu am inteles ce sint aceste doua "obiecte". par a fi din metal si par a reprezenta o antromorfizare de tip "mama si copilul" sau "adultul si copilul". dar nu imi este clar ce sint de fapt. ma gindesc ca ar putea fi niste piese tipice din metal care se folosesc in garduri metalice, instalatii de canalizare sau altfel de ansamblu metalic. sau poate sint o antropomorfizare "metalica" a literei "C". recunosc ca nu am inteles si nici nu m-am hotarit inca. in al doilea rind ma fascineaza textura ruginii care oarecum sugereaza decrepitudine, uzura, imbatrinire. dar in acelasi timp postura lor relativ viguroasa sugereaza ceva mai multa vitalitate decit te-ai astepta la prima vedere. in final, (sic!) titlul incearca sa sugereze ceva. habar nu am daca este vorba de evadarea din lagar (-ul socialist) sau este vorba de plecarea romanilor la capsuni in spania
egoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
bun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
antal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
îmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
raluca, m-au bucurat cuvintele tale sincere si faptul ca ti- a placut turma mea de elefanti. multumesc pentru semnul tau de apreciere, as vrea sa spun ca nu ma asteptam, dar deja aici nu mai e nimic nou:). sa ai o zi frumoasa. cu drag
Paul, cred că textul de faţă de aici trebuie să pornească: "latră bondy caniche-ul alintat mai trece câte o mașină rar
iar în longitudinea acestor clipe un dor mă împinge spre fereastră
de fiecare dată când ne împăcăm undeva se întâmplă ceva bun
te acopăr și îmi pun brațul sub cap mulțumit că nu te-am trezit
chestiile mele metafizice adorm iar mâine le voi numi tabieturi"
Brodează mai mult la manşetă pentru că ai o cămaşă simplă şi frumoasă, nu trebuie prea multă încărcătură.
Eşti unul dintre poeţii pe care îi citesc cu mare plăcere şi constant.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oui!
pentru textul : Sprint final, în gheare depoezia am scris-o in noapte asta, o noapte albaaa...ca laptele. acum mi-a trecut si oboseala si tot. :)
va multumesc mult!
pentru textul : două cântece roşii dePlăcută imaginea ”dimineților sentinelă”. Însă sferele semantice nu-mi par întotdeauna sfere, suferă pe alocuri, cam prea marcată de prețiozitate, și, culmea, ultima strofă îmi pare tocmai teatrală.
pentru textul : Deznodăminte deProfetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
pentru textul : noaptea cailor de fier deA trecut destul de mult timp de cind pentru mine chipurile din spatele sufletului capatau contur. Ies rar din mine, de data asta ma rog sa ies si sa fie cum mi-am imaginat. Adica mirabile dictu.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu decred ca am mai scris undeva de ce expresia "Apocalipsa dupa... [cineva]" nu e corecta din punct de vedere literar. Expresia se potriveste la "Evanghelia dupa..." pentru ca Evanghelia este relatarea unei insiruiri de evenimente dintr-o anumita perspectiva, deci este "dupa" cineva. Apocalipsa pe de alta parte este "a cuiva". De aceea in Biblie gasesti "Apocalipsa lui Ioan" si nu "Apocalipsa dupa Ioan". Fiindca "o apocalipsa", sau o revelatie era ceva ce i se oferea (prin natura fenomenului) unei singure persoane. Persoana aceea era "martora" si "recipientul" acelei revelatii, "apocalipse". Evenghelia pe de alta parte a fost o "istorie" la care au fost "martori" mult mai multi oameni iar unii dintre ei au cules relatarile acelei "istorii" si le-au colectionat intr-un intreg pe care l-au numit Evanghelie. Dar fiindca au fost mai multi care au fost martorii acelorasi evenimente atunci fiecare "evanghelie" a ajuns sa fie numita "dupa cineva" (ex. Matei, Marcu, Luca, etc) Nu la fel se poate spune despre Apocalipsa. De aceea diferenta dintre cele doua denumiri si de aici existenta unei formulari corecte sau incorecte.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deCe candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
pentru textul : Curtea miracolelor depoezia e multumitoare pana la versul cu
ochii ma dor...restul eu le-as taia fara mila sau as gasi ceva mai potrivit.
cu sinceritate si respect
Djamal
pentru textul : confesiune de ianuarie degeorge, trust me, eu nu amendez ispita de a gandi, au contraire, ma cherie. vorbesc doar de aceasta imixtiune dintre viziunea poetica ( si in acest sens am folosit termenul luminos; iar ca sa parafrazez un anonim ilustru poezia e...poezie) si cea filosofica. logic, poti spune in poem viata e asa si pe dincolo, insa spune ne o intr un mod care sa ne gadile urechile intr un mod placut, adica genial. si cer asta pt ca altfel suna ca si cum cineva si ar varsa aici sentimentele de tristeță metafizica fara substanta. fii ori obraznic sa ma ungi la corazon, ori nu fi deloc. masturbare poetica, da sa stim si noi! ca si eu sunt pentru naturaletea si luminisul anima-lului. hakuna matata, bro!
pentru textul : Jeg deNu-mi place finalul. Pentru gustul meu, e dulceag/ siropos. Aş mai lucra unele porţiuni (de exp: "nopţile refuzate la export" e puţin artificial; "ntr-un loc făcând discrepanţă", unde "discrepanţă" face... discrepanţă lexicală; "pe care am crescut-o împreună de mică", aş tăia "... de mică").
În rest, mi-a plăcut foarte mult. E un text curat, spontan, după care rămâne emoţie autentică, e echilibrat dpdv tehnic-afectiv, conţine câteva imagini foarte expresive, transmite pe toate nivelurile, e bine structurat, discursul nu se diluează nicăieri, e proaspăt... e viu.
pentru textul : timp (ne)chibzuit deun tucat ardelenesc poate face mult mai mult decit 1000 de french kisses si ca sa nu fiu partinitoare aici il rog pe Will s-o zica [din nou]:
"What's in a name? That which we call a rose
pentru textul : french kiss vegetal deBy any other name would smell as sweet."
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
pentru textul : mama la toate țările decit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
eu am râs! acum stiu de ce dau oamenii marunt din picioare!
pentru textul : fiecare cu treaba lui deîmi plac versurile astea:
pentru textul : prin fereastra trenului roșu de"spală-mi tu părul
mi-e trupul obosit de umblet
între lumină și întuneric"
bine, adriana, da sa stii ca m ai facut sa oftez. dar cum tu ma rogi frumos, eu, cuminte, imi tai limba si mi scot ochii, fara mustrari. de cumintenia mea exemplara iti vorbii nu? a, si mai am una: de ce nu "mainile ei se unisera sub cupa sanului meu drept"? am tacut, pana tb intoarsa clepsidra
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deleonard, zi-mi ca esti la fel de haios si savuros in roman si-l caut sa-l cumpar. cit despre scrierea asta, hai sa tai si eu cum taie altii sub texte. deci:
„printre hectare întregi de floarea-soarelui
dormi cu fereastra deschisă
în kimonoul tău
cu buburuze și maci în brațe”
as fi dat si penita pt asa un text
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci demie mi-au atras atentia doua lucruri in mod deosebit. in primul rind nu am inteles ce sint aceste doua "obiecte". par a fi din metal si par a reprezenta o antromorfizare de tip "mama si copilul" sau "adultul si copilul". dar nu imi este clar ce sint de fapt. ma gindesc ca ar putea fi niste piese tipice din metal care se folosesc in garduri metalice, instalatii de canalizare sau altfel de ansamblu metalic. sau poate sint o antropomorfizare "metalica" a literei "C". recunosc ca nu am inteles si nici nu m-am hotarit inca. in al doilea rind ma fascineaza textura ruginii care oarecum sugereaza decrepitudine, uzura, imbatrinire. dar in acelasi timp postura lor relativ viguroasa sugereaza ceva mai multa vitalitate decit te-ai astepta la prima vedere. in final, (sic!) titlul incearca sa sugereze ceva. habar nu am daca este vorba de evadarea din lagar (-ul socialist) sau este vorba de plecarea romanilor la capsuni in spania
pentru textul : escape deDa, un tot unitar stilistic fin, sarcasm înclinat spre zeflemea (bine strunit), imagini originale şi susţinute de ideatică. Congrat!
"Astăzi,
stând de vorbă cu domnişoara Y
despre câtă botanică încape
în frunza stejarului [...]"
"aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă."
"şi vorbim despre
cât de străină şi singură
ploaia se simte
pe străzile Londrei." - sintagme forte!
Dacă unitatea doi nu era slabă, comparativ cu restul, dădeama peniţă. Nu că asta ar fi foarte important, dar na.
pentru textul : X şi Y deegoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
pentru textul : dragoste la periferie deVio.B, mi-e greu să răspund unor semne fără identitate.
pentru textul : stingerea debun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
pentru textul : Marlena mea depentru aceasta trecere prin câmpul cu amintiri! sunt nostalgii care nu se vor vindeca niciodată, dar se pot liriciza măcar:)
pentru textul : la film cu Mihnea deantal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
pentru textul : Vorbe pe la spate derubbish? OK!
pentru textul : Iată deîmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
pentru textul : Bilet în ușă demultumesc!
pentru textul : The river I denu stiu de ce nu mi-a publicat celalalt commentariu...
raluca, m-au bucurat cuvintele tale sincere si faptul ca ti- a placut turma mea de elefanti. multumesc pentru semnul tau de apreciere, as vrea sa spun ca nu ma asteptam, dar deja aici nu mai e nimic nou:). sa ai o zi frumoasa. cu drag
pentru textul : clinique dePaul, cred că textul de faţă de aici trebuie să pornească: "latră bondy caniche-ul alintat mai trece câte o mașină rar
iar în longitudinea acestor clipe un dor mă împinge spre fereastră
de fiecare dată când ne împăcăm undeva se întâmplă ceva bun
te acopăr și îmi pun brațul sub cap mulțumit că nu te-am trezit
chestiile mele metafizice adorm iar mâine le voi numi tabieturi"
Brodează mai mult la manşetă pentru că ai o cămaşă simplă şi frumoasă, nu trebuie prea multă încărcătură.
pentru textul : jurnal de bord deEşti unul dintre poeţii pe care îi citesc cu mare plăcere şi constant.
ehe, destul de sensibil si secsi acest text - ce ai vedea dincolo de zbaterea lor - O Captain! My Captain! oh oh :)
pentru textul : de vorbă cu tine deSărbători cu bine, cu pace, cu armonie în suflet şi în casă!
Gânduri bune tuturor!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... dePagini