Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
Eu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
Răspuns la P.S.-ul dvs. : Mie mi se par mai juste denumirile (ori clasificarea) date de tradiționaliști (nefericit cuvânt, dar n-am altul la îndemână...), conform căreia "infinitul crescător" cantorian este numit "indefinit"; o găsesc mai apropiată de adevăr, pentru că el aparține domeniului Posibilității încă nemanifestate, sau "părții tenebroase" aflată în stare latentă, dar cu șanse de a se manifesta, într-o "formă" sau alta. Dincolo de el ar fi Infinitul Principiului - sau "absolut", cum îl denumește Cantor. Ori, într-o altă formulare, aparținându-i lui A.K.Coomaraswamy (dar cu influențe platoniciene și neo-platoniciene), noțiunile respective ar putea fi denumite non-măsuratul și non-măsurabilul. Guenon cred că v-ar bucura - este un autor sinetic, deși nu știu cât de potrivit este cuvântul "autor", de vreme ce el însuși nu se consideră autorul vreunui sistem filosofic, ci doar transminatorul unor învățături extrem de vechi. ( numele său islamic a fost acela de „slujitor al Unicului”). Revin cu o corectare la ultima mea afirmație din primul comentariu, pe care văd că am formulat-o invers față de cum am gândit-o. Deci, voiam să spun că <<dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă prima (adică „materia secunda”) conține atât substanță, cât și esența...>> Cât despre eseistică - vă mulțumesc mult pentru încurajare. Recunosc, am niște încercări prin folderele mele dar, fiind abia la începutul "drumului", încă nu cred că sunt definitivate. Când le voi considera astfel (și sper să se întâmple cândva!) le voi da drumul în lume, măcar de dragul dialogului. Aștept deocamdată continuarea seriei dvs. de eseuri - voi fi numai ochi...și răbdare. :) Pe mine mă ajută, pentru că îmi propun și alte puncte de vedere. Cum spunea Leibniz, "fiecare sistem este adevărat prin ceea ce afirmă și fals prin ceea ce neagă". Deși, personal, cred că afirmația ar fi mai potrivită doctrinelor religioase. Eu una recunosc că nu l-am citit pe Priest, deci...voi sta cuminte și voi asculta/citi.
părerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
Mă așteptam să citesc altceva aici, în contextul "candelabrelor lui francisc". Ar putea fi poezie și acest gen de expunere în care, în afară de ironia subtilă, am căutat și adâncul. Mai caut. Dar e bine scris.
eu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
Remarc în poem o metaforă foarte reușită: "pleura norilor". Însăși construcția versurilor duce imaginația la vârtej, vrie, spirala pe care, uneori, e necesar să coborâm, pentru a putea privi, în adânc, rădăcinile.
oare cat a trecut de atunci?! in ce an era? 2003? era al doilea jam session. pe primul il mai ai? fusese prima indrazneala poetica generoasa in timp real la 2 maini de care auzisem vreodata pe pamant. tare mandra am fost de ce facuseram noi atunci.
a fost licenta noastra. multumesc, Alina!
de inventat un semn care sa simbolizeze ce simt eu acum. nu e nostalgie, e altceva
Am citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
Alma, da, ar fi o variantă, însă, după mine, mult prea condensată. Nu se potrivește cu stilul meu. Poate cu al altcuiva. Mulțumesc pentru lectură, Cami
Vă aşteptăm cu drag!
Într-adevăr, va fi "tămbălău" în Iaşi, aglomeraţie, pelerini, mici, bere, artificii, târg, dar e o atmosferă unică! Cel mai bine e să veniţi direct la Pogor, parcaţi maşina în curte (e loc) şi o lăsaţi acolo până la întoarcerea voastră. După cenaclu, vom merge şi noi la târg, dar pe jos, e aproape.
Vă rog dacă veţi avea nevoie de cazare, va trebui să rezerv din timp, îmi scrieţi email.
Vă reamintesc de volum, să trimiteţi o scurtă biografie literară şi 5-6 texte, pe adresa de email, până pe 15 septembrie!
salut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
textul este bun dar nu cred ca foarte bun. si sub nicio forma nu este cel mai bun text al tau. iar ca justificare voi oferi exemplul expresiilor "ca şi cum ai", "de care se", "ajunge la tine ca un", formule care chiar daca sint acceptabile totusi sint inamicii excelentei in poezie. dar asta este parerea mea. arta este precum diferenta dintre sticla si cristal.
Este bună ideea de a așeza în prima pagină texte din diverse secțiuni, ale diferiților autori. Cred că vor fi prin rotație, poate într-un anumit time-ing (2-3 zile). O altă idee: cu timpul să apară tot aici copertele volumelor membrilor Hermeneia. Desigur când va fi posibil. Și diferite evenimente culturale care îi/ne interesează, recenzii de carte etc. Voi reveni.
D-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
interesant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
Dumneata nu distrugi Hermeneia, ai înțeles totul pe dos!
Dumneata nu poți să distrugi nimic, așa cum nu poți nici să construiești nimic, pentru că Dumneata scrii foarte slab.
De distrus, distrug editorii care nu îți trimit textele în Șantier, asta am spus și cred că am spus-o destul de clar.
Iar dacă nu, iată că am mai spus-o încă o dată.
e un taram de transfer, intre doctori si sfinti, o zona in care cleiul de oase e solutie pentru lipit aripile, angelic, cinic si macabru, zbaterea, starea aceea am vrut sa o redau, transformarea, multumesc, Ela, voi modifica, desigur Bianca, iti multumesc pentru atentionare, stiam de rugamintea lui Virgil, dar am retinut si ca era "valabila" numai pentru primele doua luni de "functionare" a site-ului. In acel articol la care ai facut trimitere, Virgil scrie referitor la acea "rugaminte": "Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare". Care doua luni au trecut. Poate nu am inteles eu exact, in acest caz te rog sa-mi comunici, in virtutea acelorasi imbolduri care au dus la comentariul tau anterior, tocmai pentru a-mi repara eroarea si a nu ma mai afunda in greseala.
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Nu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
atenţie la folosirea greşită a pluralului şi chiar la definiţia corectă a termenului. În limba română "laitmotiv" nu prea are nici o legătură cu arta grafică ci este exclusiv rezervat domeniului muzical sau eventual literar.
LÁITMOTIV, laitmotive, s.n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
Sursa: DEX '98 |
láitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. láitmotive
Sursa: Dicționar ortografic |
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
Mulțumesc, Virgil. În curând îți voi expedia un exemplar. Mulțumesc și pe această cale Marinei Nicolaev, care a fost prezentă ieri seară, la lansare. Astăzi am revenit în Israel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Erata: Eclectica desigur in loc de eccelctica.
pentru textul : shortcut to L.L. deSunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
pentru textul : Anotimp deEu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
Răspuns la P.S.-ul dvs. : Mie mi se par mai juste denumirile (ori clasificarea) date de tradiționaliști (nefericit cuvânt, dar n-am altul la îndemână...), conform căreia "infinitul crescător" cantorian este numit "indefinit"; o găsesc mai apropiată de adevăr, pentru că el aparține domeniului Posibilității încă nemanifestate, sau "părții tenebroase" aflată în stare latentă, dar cu șanse de a se manifesta, într-o "formă" sau alta. Dincolo de el ar fi Infinitul Principiului - sau "absolut", cum îl denumește Cantor. Ori, într-o altă formulare, aparținându-i lui A.K.Coomaraswamy (dar cu influențe platoniciene și neo-platoniciene), noțiunile respective ar putea fi denumite non-măsuratul și non-măsurabilul. Guenon cred că v-ar bucura - este un autor sinetic, deși nu știu cât de potrivit este cuvântul "autor", de vreme ce el însuși nu se consideră autorul vreunui sistem filosofic, ci doar transminatorul unor învățături extrem de vechi. ( numele său islamic a fost acela de „slujitor al Unicului”). Revin cu o corectare la ultima mea afirmație din primul comentariu, pe care văd că am formulat-o invers față de cum am gândit-o. Deci, voiam să spun că <<dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă prima (adică „materia secunda”) conține atât substanță, cât și esența...>> Cât despre eseistică - vă mulțumesc mult pentru încurajare. Recunosc, am niște încercări prin folderele mele dar, fiind abia la începutul "drumului", încă nu cred că sunt definitivate. Când le voi considera astfel (și sper să se întâmple cândva!) le voi da drumul în lume, măcar de dragul dialogului. Aștept deocamdată continuarea seriei dvs. de eseuri - voi fi numai ochi...și răbdare. :) Pe mine mă ajută, pentru că îmi propun și alte puncte de vedere. Cum spunea Leibniz, "fiecare sistem este adevărat prin ceea ce afirmă și fals prin ceea ce neagă". Deși, personal, cred că afirmația ar fi mai potrivită doctrinelor religioase. Eu una recunosc că nu l-am citit pe Priest, deci...voi sta cuminte și voi asculta/citi.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) depărerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
pentru textul : Noapte bună, copii deMă așteptam să citesc altceva aici, în contextul "candelabrelor lui francisc". Ar putea fi poezie și acest gen de expunere în care, în afară de ironia subtilă, am căutat și adâncul. Mai caut. Dar e bine scris.
pentru textul : candelabrele deuitasem penita. :)
pentru textul : amanta mea supraponderală deeu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit depentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
Remarc în poem o metaforă foarte reușită: "pleura norilor". Însăși construcția versurilor duce imaginația la vârtej, vrie, spirala pe care, uneori, e necesar să coborâm, pentru a putea privi, în adânc, rădăcinile.
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deoare cat a trecut de atunci?! in ce an era? 2003? era al doilea jam session. pe primul il mai ai? fusese prima indrazneala poetica generoasa in timp real la 2 maini de care auzisem vreodata pe pamant. tare mandra am fost de ce facuseram noi atunci.
a fost licenta noastra. multumesc, Alina!
de inventat un semn care sa simbolizeze ce simt eu acum. nu e nostalgie, e altceva
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deAm citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
pentru textul : Furt calificat deAlma, da, ar fi o variantă, însă, după mine, mult prea condensată. Nu se potrivește cu stilul meu. Poate cu al altcuiva. Mulțumesc pentru lectură, Cami
pentru textul : cascade demulțumesc și te asigur că apreciez publicarea acestui text aici, mai ales datorită caracterului de premieră
pentru textul : Budismul și psihiatria deVă aşteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deÎntr-adevăr, va fi "tămbălău" în Iaşi, aglomeraţie, pelerini, mici, bere, artificii, târg, dar e o atmosferă unică! Cel mai bine e să veniţi direct la Pogor, parcaţi maşina în curte (e loc) şi o lăsaţi acolo până la întoarcerea voastră. După cenaclu, vom merge şi noi la târg, dar pe jos, e aproape.
Vă rog dacă veţi avea nevoie de cazare, va trebui să rezerv din timp, îmi scrieţi email.
Vă reamintesc de volum, să trimiteţi o scurtă biografie literară şi 5-6 texte, pe adresa de email, până pe 15 septembrie!
salut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
numai bine, cristina
pentru textul : La distanță de-un om dealex
de acord cu tine, postmodernismul nu e experimentalism. experimentalism a existat intotdeauna. de fapt probabil ca orice curent sau metoda ulterior stabilizate au avut initial statutul de experiment (alaturi de alte incercari esuate). dar postmodernismul este inainte de orice o filozofie, un mod de a intelege si explica realitatea exterioara si interioara si este esentialmente anti-modernist, anti-pozitivist si o resemnare (paradoxal revoltata in acelasi timp) in fata falimentului (de-acum total acceptat) al optimismului rationalist. evident ca nu se pot spune prea multe despre postmodernism in citeva cuvinte si eu sint departe de a fi un expert in asa ceva. revenind la literatura, eu sint un absolut nepriceput dar cred ca daca postmodernismul are vreun merit e poate tocmai acela ca poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". pe de alta parte asta insa poate sa fie si certificatul de deces al "revolutionarismului experimental" pentru ca in postmodernism inclusivismul poate emascula orice tentativa experimentala. sa devina atunci revenirea la canoane o ispita pentru nonconformisti? sau este asta moartea filozofica a culturii?
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deIar pașii bovinelor cu suflet de țară străbat un cântec fără de destin și fără de efect, plâng copiii unui prea mare rău ce doare o inimă de mamă.
pentru textul : uneori mă doare moldova detextul este bun dar nu cred ca foarte bun. si sub nicio forma nu este cel mai bun text al tau. iar ca justificare voi oferi exemplul expresiilor "ca şi cum ai", "de care se", "ajunge la tine ca un", formule care chiar daca sint acceptabile totusi sint inamicii excelentei in poezie. dar asta este parerea mea. arta este precum diferenta dintre sticla si cristal.
pentru textul : oniromahie deEste bună ideea de a așeza în prima pagină texte din diverse secțiuni, ale diferiților autori. Cred că vor fi prin rotație, poate într-un anumit time-ing (2-3 zile). O altă idee: cu timpul să apară tot aici copertele volumelor membrilor Hermeneia. Desigur când va fi posibil. Și diferite evenimente culturale care îi/ne interesează, recenzii de carte etc. Voi reveni.
pentru textul : prima pagină deD-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)
pentru textul : ploua în eden III debună, Cristian!
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
altfel, mă bucur că ţi-am descoperit poeziile.
pentru textul : Decembrie deinteresant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu deBună dimineață cititorilor. cu stimă Mahmoud Djamal
pentru textul : Cuburi de gheață deDumneata nu distrugi Hermeneia, ai înțeles totul pe dos!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deDumneata nu poți să distrugi nimic, așa cum nu poți nici să construiești nimic, pentru că Dumneata scrii foarte slab.
De distrus, distrug editorii care nu îți trimit textele în Șantier, asta am spus și cred că am spus-o destul de clar.
Iar dacă nu, iată că am mai spus-o încă o dată.
e un taram de transfer, intre doctori si sfinti, o zona in care cleiul de oase e solutie pentru lipit aripile, angelic, cinic si macabru, zbaterea, starea aceea am vrut sa o redau, transformarea, multumesc, Ela, voi modifica, desigur Bianca, iti multumesc pentru atentionare, stiam de rugamintea lui Virgil, dar am retinut si ca era "valabila" numai pentru primele doua luni de "functionare" a site-ului. In acel articol la care ai facut trimitere, Virgil scrie referitor la acea "rugaminte": "Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare". Care doua luni au trecut. Poate nu am inteles eu exact, in acest caz te rog sa-mi comunici, in virtutea acelorasi imbolduri care au dus la comentariul tau anterior, tocmai pentru a-mi repara eroarea si a nu ma mai afunda in greseala.
pentru textul : Fabrica de îngeri deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Nu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
pentru textul : caut femeie deda, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
pentru textul : germinare deatenţie la folosirea greşită a pluralului şi chiar la definiţia corectă a termenului. În limba română "laitmotiv" nu prea are nici o legătură cu arta grafică ci este exclusiv rezervat domeniului muzical sau eventual literar.
LÁITMOTIV, laitmotive, s.n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
Sursa: DEX '98 |
láitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. láitmotive
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti deSursa: Dicționar ortografic |
Paul, mulţumesc pentru aprecierea poemului meu.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
pentru textul : ajun de Paşte deMulțumesc, Virgil. În curând îți voi expedia un exemplar. Mulțumesc și pe această cale Marinei Nicolaev, care a fost prezentă ieri seară, la lansare. Astăzi am revenit în Israel.
pentru textul : Apariție editorială dePagini