o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
mesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
adrian, nu are rost sa fim rigizi si nici sa intram in polemici inutile, de fapt mi-a placut poemul si tu stii asta... dar inainte de orice "explicatie", sta poemul, asa cum este el!
Zapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
De obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
Revin cu o precizare: cuvântul „jedete” sau „jădete” este un regionalism și/sau arhaism care încă mai circulă în rândul băștinașilor din regiunea transcarpatica și Bucovina de Nord.
Eugen.
Bine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
Reamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Adrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
Cu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
am încercat să citesc dar, din cauza redactării (mă refer la spațiile dintre cuvinte, care ba sunt prea mari, ba deloc) am înaintat cu viteza unei căruțe pe un drum desfundat. știu că o corectare necesită efort și timp...dar ar fi bine dacă le-ați găsi. e păcat de text.
Dacă zici că ăsta are ”stail” (în de acum cunoscuta ta englezomanie fonetică) pun muștiucul la trompetă și poate mai sar câteva note. Buko să-și pregătească o bandă nouă de cartușe.
Pt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
semnificativ text, observat sau neobservat. sunt unele lucruri pe care nu le inteleg, dar daca ceea ce nu inteleg e la fel de frumos ca ceea ce am inteles, atunci e cum nu se poate mai bine. as fi pus titlul simplu: imn
adriana, alina, silvia, paul, vlad m-au inseninat semnele voastre. ma bucura atentia si increderea cu care ma rasfatati si de care, logic, profit. si asta, pt ca va simt aproape. multumesc
citind textul, la final, mi a venit sa soptesc "si eu te iubesc". insa m am abtinut. dar, daca toparceanu ar trai, cred ca te ar felicita pt prima strofa. apoi, mut, ar disparea, in zare, asa cum fac si eu...
Ioana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
m-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
Interesant amestecul acesta de 'temperaturi' hai să spun așa, ale poemului, iarnă, noroaie, marea înghețată... la o adică destul de contradictorii, imaginile sunt interesante pentru că, cel puțin pentru mine, simbolizează însăși natura fundamental contradictorie a lui Eminescu. Nu știu dacă autorul a mers 'pe ulița asta' când a scris poemul, însă eu așa l-am citit... și mi-a plăcut, ridicând nu doar contradicțiile ci și mizeria noastră la cer.
Margas
P.S: Finalul este complet măzgălit de acea bâlbă bâlbăită (sic!) 'să o atingă și să să o facă să se simtă' un vers care îmi reprezintă un autor cuprins de frigurile non-creației, și spun din nou păcat de aceste pete, neglijențe infantile (nu e prima oară la acest autor) care denotă ceva mai mult decăt o lipsă de atenție la editarea textului, poemul fiind postat de ceva vreme pe site și purtând deja două penițe.
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
reușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mirajul florii de cactus
o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
pentru textul : pogonici love story demesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
adrian, nu are rost sa fim rigizi si nici sa intram in polemici inutile, de fapt mi-a placut poemul si tu stii asta... dar inainte de orice "explicatie", sta poemul, asa cum este el!
pentru textul : Viraj mult prea strâns deZapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
pentru textul : Alean alb deDe obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
fain poem: stil, simbolistica si mesaj...the full Monty!
placut pina la....traducere.
Deci, here it comes:
Reasons, roads, people and need,
The damn need like a mug full of thirst –
You pour it down your throat,
The question mark drips on you tar and grit,
And down the street
Like a blade of grass protruding the tarmac
A human being
He goes. you never know where from or where to,
But he always has the shovel in his right and the mug in his left
He comes or he goes
Until you crush him with your eyes,
Until he passes through you.
When you lose people,
You misplace keys,
Not the door;
When they lose you,
They misplace the door,
Not the keys.
Then,
You set out on the road, an arabesque carpet,
You shake it of dust, enough to gather an icon
And you lay your face down,
Like in a field of red water
..si daca nu iti place - you know what to do :p
cheers!
pentru textul : Perpetuum robia deCred că ai mai scris ceva despre autor/din autor. Memoria mea nu mă vinde încă.
pentru textul : Spălare de melodii - Dinu Virgil demaat, multumesc frumos pt trecere si comm. e un text simplu, scris dintr-o zvacnire. cu prietenie, At
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi deRevin cu o precizare: cuvântul „jedete” sau „jădete” este un regionalism și/sau arhaism care încă mai circulă în rândul băștinașilor din regiunea transcarpatica și Bucovina de Nord.
pentru textul : Umbra. deEugen.
Bine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
pentru textul : lordul banal deReamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Adrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
pentru textul : cântec candriu deCu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
am încercat să citesc dar, din cauza redactării (mă refer la spațiile dintre cuvinte, care ba sunt prea mari, ba deloc) am înaintat cu viteza unei căruțe pe un drum desfundat. știu că o corectare necesită efort și timp...dar ar fi bine dacă le-ați găsi. e păcat de text.
pentru textul : căciula cu patru bilețele deEu tocmai vin de la textul tău infrarealist...
Dacă zici că ăsta are ”stail” (în de acum cunoscuta ta englezomanie fonetică) pun muștiucul la trompetă și poate mai sar câteva note. Buko să-și pregătească o bandă nouă de cartușe.
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deinteresant, desi mie imaginea creata de text imi este mult diferita de imaginea la care duce link-ul dar poate asa sint eu
pentru textul : Teama tăcerii dePt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
0.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_1_manifestul_partidului_comunist#...
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
1.
?
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_2_manifesto_of_futurism_marinetti...
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
4.
Com Bobadil la textul meu de la adresa:
http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
5.
Com Bobadil trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
6.
Com trimis de Profetul la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
7.
Com trimis de Bobadil la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
8.
Com-ul meu trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
FINE DEL PRIMO TEMPO
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deAm citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă desemnificativ text, observat sau neobservat. sunt unele lucruri pe care nu le inteleg, dar daca ceea ce nu inteleg e la fel de frumos ca ceea ce am inteles, atunci e cum nu se poate mai bine. as fi pus titlul simplu: imn
pentru textul : Imn mistic deadriana, alina, silvia, paul, vlad m-au inseninat semnele voastre. ma bucura atentia si increderea cu care ma rasfatati si de care, logic, profit. si asta, pt ca va simt aproape. multumesc
pentru textul : De la Vaslui citire deimi place mult meditatia ta, Cristina, si jocul palmei de la final, o rotunjeste asa frumos!
pentru textul : interstiţii decitind textul, la final, mi a venit sa soptesc "si eu te iubesc". insa m am abtinut. dar, daca toparceanu ar trai, cred ca te ar felicita pt prima strofa. apoi, mut, ar disparea, in zare, asa cum fac si eu...
pentru textul : iubire mută deIoana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici dem-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
in fine, intelegi tu.
pentru textul : în care discul se zgârie deInteresant amestecul acesta de 'temperaturi' hai să spun așa, ale poemului, iarnă, noroaie, marea înghețată... la o adică destul de contradictorii, imaginile sunt interesante pentru că, cel puțin pentru mine, simbolizează însăși natura fundamental contradictorie a lui Eminescu. Nu știu dacă autorul a mers 'pe ulița asta' când a scris poemul, însă eu așa l-am citit... și mi-a plăcut, ridicând nu doar contradicțiile ci și mizeria noastră la cer.
pentru textul : iarnă și eminescu deMargas
P.S: Finalul este complet măzgălit de acea bâlbă bâlbăită (sic!) 'să o atingă și să să o facă să se simtă' un vers care îmi reprezintă un autor cuprins de frigurile non-creației, și spun din nou păcat de aceste pete, neglijențe infantile (nu e prima oară la acest autor) care denotă ceva mai mult decăt o lipsă de atenție la editarea textului, poemul fiind postat de ceva vreme pe site și purtând deja două penițe.
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : tolănit într-o limbă străină decontinuati, domnule manolescu. s-ar putea ca unii sa citeasca
pentru textul : Florin Mugur de„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deAAA-oleu ! Dacă se vede bine şi din perspectivă neacademică, eu mă bucur.
Mulţumesc pentru trecere şi semn.
Cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei dereușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc de..pardon my French but now it looks much better and more importantly it feels raw.
and for that it deserves a shiner..
so, there
pentru textul : beyond words de:p
scapai de ultimele incurcaturi. in rest, referiri multe, aceeasi minciuna:) Multam de trecere!
pentru textul : salcâmul din femeia mea detot ce pot să fac, e să mă bucur că te duce cu gândul undeva ;) & să îți mulțumesc că te și întorci de acolo:)
pentru textul : love offline dedomnule Manolescu, o nimerii de data asta, asa-i ;). multumesc pentru semn.
pentru textul : întrepătrunderi dePagini