Comentarii aleatorii

- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul

Format: 2026
  • Virgil:  e plăcut acest stil liber,

    e plăcut acest stil liber, aproape oral. e interesant de aflat intriga pe care așezi viitoarea construcție.

         pentru textul : Leagănul roşu (fragment roman - 2 -) de
    __________________________________________________
    14 Aug 2014
  • Aranca: 

    ai niste imagini de mare rafinament "desculță noaptea se scutură de tristețe" sau "veșmintele întunericului meu" de fapt fiecare rind e o bijuterie asa cum remarca si Cailean sint de acord cu el

         pentru textul : numai mâinile tale de
    __________________________________________________
    09 Dec 2006
  • a.a.a.:  - r-uri -

    D-le Gorun, Paul, Silvia, pentru timpul, disponibilitatea, rezonanţa şi indulgenţa voastră, mulţumesc!

         pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie de
    __________________________________________________
    18 Noi 2013
  • lucian: 

    cuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.

         pentru textul : despre furtunile cu numele tău de
    __________________________________________________
    06 Aug 2007
  • queen margot: 

    Costel, multumesc pentru girul de incredere acordat si pentru participare. Ai spart gheata si nu pot decat sa ma bucur. Va astept cu drag sa scrieti un poem de sanziene...

         pentru textul : pe sub flori mă legănai de
    __________________________________________________
    24 Iun 2008
  • caminante:  multumesc, paul. singura problema

    multumesc, paul.
    singura problema pe care o am cu condensarea e ca de obicei duce la incriptare excesiva. sunt total de acord, cu cat mai putin balast cu atat mai bine. promit c-am sa ma gandesc ce-ar putea lipsi. stiu sigur ca sunt cateva repetitii de cuvinte, dar mi s-a parut ca dau poeziei mai mult sens. sau nu, nu stiu. sa-mi mai spui, ok?

         pentru textul : Formidabilul Domn şi-un canar de
    __________________________________________________
    02 Mar 2011
  • francisc: 

    domnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc

         pentru textul : crucile de
    __________________________________________________
    24 Iul 2006
  • Sapphire: 

    Uneori este dificil să "critici" o poezie. Autorul reușește să îți dea impresia că ești doar un intrus, un tolerat în lumea creată de el. Cam așa este și aici. Îmi rămân câteva imagini memorabile, aceea a zilelor cu două dimineți, a muzicuței care face totul să se piardă în umbre (de când n-am mai întâlnit evocarea acestui instrument atât de simplu - nice touch, Vlad), și aceea a femeilor care se îmbracă fără pudoare irevocabil în roșu. Asta sună aproape ca o sentință. M-aș mai gândi la ultimele două versuri ale primei strofe, sunt puțin cam... previzibile. "Dulceața destrămărilor repetate" spune mult, dar... e cam... exact dulce. Știu, acum n-ai cum să schimbi asta, tocmai asta ai vrut să lași cititorului, gustul leșinător de dulce al sfărșitului zdrențuit, dar eu tot m-aș mai gândi un pic. Despre buzele sărate, venind după sângele sufocat... nu știu ce să zic dar parcă nu merge. Am fost tentată, cu toate criticile, să las o peniță, pentru atmosfera și lucrurile nespuse, pentru imagini. Dar cred că, deși nu-ți stă ție în fire să schimbi, aici mai poți face ceva.

         pentru textul : insomnie de
    __________________________________________________
    15 Mar 2008
  • emiemi: 

    Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.

         pentru textul : cum lenevești de
    __________________________________________________
    13 Sep 2007
  • Virgil: 

    Sorin, te-am rugat sa nu mai introduci inca o data titlul textului in interiorul textului si mai ales sa nu mai folosesti majuscule nejustificat. Considera acesta un avertisment.

         pentru textul : Șarpele Midgardului de
    __________________________________________________
    10 Mar 2009
  • Aranca: 

    un experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.

         pentru textul : Alb-negru de
    __________________________________________________
    16 Ian 2007
  • Ela: 

    E un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!

         pentru textul : deuteronomia de
    __________________________________________________
    05 Ian 2006
  • Virgil:  imi plac textele fara

    imi plac textele fara pretentie scrise cu detasare si cu gindul la detinuti. remarcabil versul "Dumnezeu se află într-un pahar cu vin la sfârșit de octombrie". unvers pentru care invidiez autorul

         pentru textul : corespondență de septembrie de
    __________________________________________________
    20 Sep 2012
  • a.a.a.:  - un alt text bun -

    Da, este un text puternic şi autentic si dpdv emotiv, şi dpdv tehnic. Scrii curat, sincer şi, cel mai improtant, ştii unde să pui punct. O observaţie: "nu am unde mă grăbi" - "nu am unde să mă grăbesc" sună ceva mai... curent.

         pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare de
    __________________________________________________
    05 Iun 2012
  • Ela: 

    Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.

         pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui de
    __________________________________________________
    14 Iul 2006
  • Virgil: 

    Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.

         pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență de
    __________________________________________________
    13 Mar 2006
  • Anonim: 

    Ceea ce interpeleaza pe cititor mai intai este efectiv titlul "un mecanism al iluziei" inca din primul vers cu singura prezenta a pronumelui "eu"introduce intregul poem care se deruleaza ca un script de film de cinema, o vasta scena neagra cu pete de culori care se anima in lumina regizata de un "deo ex machina". O constructie perfectionata in forma de poem care pune in relief tema printr-o serie de contraste in timp ce vocabularul e utilizat decit in imaginile poetice propuse. aceasta iluminare, joc de umbre mari si lumini minuscule diverse se reflecta pe suprafata artificiala a artificiului, este un mecanism al iluziei, perceptia noastra variind dupa punctul nostru de vedere si este punctul efectiv de vedere in care noi ne situam in spatiu. Calderon in secolul al XVI-lea in plin secol al Luminilor, intr-o Spanie ajunsa la apogeu si deja in plina decadenta, vorbeste de "desengaño" ("Viata e un vis") si demonstreaza necesitatea deziluziei.Poemul cu acest "deo ex machina" in frac si viola da gamba (instrument muzical al renasterii dar atit de faimos in sec XVI-lea) termina cu o nota (si nu cu un strigat) de mare eleganta, in repertoriul ales.

         pentru textul : un mecanism al iluziei de
    __________________________________________________
    17 Dec 2006
  • Anonim: 

    Singuratatea... coloana de templu, da; asteptarea... trepte de zigurat, nu. Nu stiu de ce, extensia asta semantica, parca ia din forta primei figuri. La recitire parc-ar merge dar doar "in trepte" ( fara "zigurat"); tot chestia cu extensia; poate ca ar trebui cautata de-a dreptul o alta categorie mai originala pentru sustinerea coloanei, a poemului asta si-a ritmului care merita toata cetirea si vibrarea. Oricum imi place!

         pentru textul : Nu mă voi mai întoarce de
    __________________________________________________
    15 Ian 2007
  • yester:  foarte frumos poem,

    foarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)

         pentru textul : introfanie de toamnă I de
    __________________________________________________
    26 Oct 2011
  • sebi:  e interesant ce spune acest

    e interesant ce spune acest comentator, hiatusul memoriei e un exercițiu impus, chiar foarte relaxat, poate mai puțin decât mi-aș dori, corect, voi fi fără milă, unde însă, mai exact?
    pentru efortul de a recita cu voce tare, multe mulțumiri.

    pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... de
    __________________________________________________
    20 Sep 2012
  • Aranca: 

    si totusi de acolo, din aceasta Venetie spectaculoasa cuprinzi opera lui Canaletto si a succesorilor lui (Bellotto, Visentini, Marieschi, Guardi) iar oamenii pe care nu-i astepti primesc pe rand, din larg, absurdul niciodata...

         pentru textul : omul pe care nu îl așteptam de
    __________________________________________________
    29 Mai 2006
  • Dihania: 

    o reintoarcere spre frumusetea lucrurilor simple. stii tu, lucrurile alea mici care cladesc viata

         pentru textul : Singura boală este prezentul de
    __________________________________________________
    30 Ian 2008
  • navigare:  aş fi vrut...

    M-am gândit la acelaşi lucru la-nceput, Adriana, dar ceea ce m-a determinat să las sub această formă a fost cuvântul "poeti" care este la plural.
    Da "L'esser" (a fi), poate accepta ambele forme dar ceea ce m-a încurcat a fost al doilea cuvânt.

    Mulţumesc de trecere şi semn!

         pentru textul : E' solo un vizio (Eugenio Montale) de
    __________________________________________________
    17 Ian 2010
  • Ecaterina Bargan: 

    car roman ar suna mai bine careta romana. rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine. vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum. mai trec, mai citesc. astept ceva mai bun.

         pentru textul : Lauryannus's Land de
    __________________________________________________
    02 Aug 2008
  • Călin Sămărghiţan: 

    Domnule Manolescu, nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații? Dacă răspunsul este "nu", nu vă mai osteniți vă rog.

         pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv de
    __________________________________________________
    06 Apr 2009
  • tincuta: 

    Mulțumesc, Sapphire! Nu am nici un motiv anume ca să-mi scriu titlurile cu majuscule. Doar obișnuința! Le voi scrie așa cum am văzut că o fac și ceilalți.

         pentru textul : Ancestrale ierni de
    __________________________________________________
    06 Mai 2007
  • nicodem:  Ioan,

    Ioan, foarte frumos. Mai ales:

    "de aceea ţi-am zis
    apropie-te fiică a zorilor
    în mine Dumnezeu a zidit
    cuptoare"

    şi

    "în curând pe cerul din Betleem
    va deschide ochii o stea"

    Şi pentru că nu vreau să ne batem cu peniţe, rămâne aşa.
    Prevăd însă că va veni una, curând.

         pentru textul : sub semnul lui Boaz de
    __________________________________________________
    02 Noi 2010
  • Sapphire: 

    Știm că este o baladă, pentru că ne avertizezi din subtitlu. Dar tot nu m-am putut opri să mă întreb, citind "e chiar adevărat? Se mai scrie astăzi astfel? Ce reproșez poeziei tale? Că are un suflu prăfuit, că vorbește într-un mod nenatural, nefiresc. Eu una cred că, indiferent dacă astăzi cineva dorește să scrie poezie cu rimă, tot va trebui să adapteze limbajul, mijloacele poetice și atmosfera la cotidian. Și nu mă refer câtuși de puțin la vulgarități, dar nu cred că cineva mai gândește astăzi în expresii sau cuvinte ca: "gropnița comună", "veșmânt de gală", "Și cufundați de-a sila în glod și-n vizuina Jivinelor", "Făcliile din astre " etc etc etc. Nu putem "copia" un stil care nu mai spune nimic unui contemporan. Una este să citești o astfel de poezie scrisă la vremea ei, acum 50 de ani adică, și alta este să citesc poezia aceasta scrisă de cineva care trăiește acum. E artificial, nu se poate mima modul de a simți, de a te raporta la poezie în sine. Aceasta ca să nu mai intru în discuții mai "profunde" referitor la cât se potrivește secolului acestuia balada în sine...

         pentru textul : Va fi ca-ntr-o poveste de
    __________________________________________________
    06 Noi 2007
  • aalizeei: 

    într-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!

         pentru textul : Căsuțe umblătoare de
    __________________________________________________
    09 Feb 2008
  • solomon: 

    mai bine imi tai o mana decat sa folosesc "materialul altor stiluri". sunt, totusi, niste pasteluri... ...si asa mi s-a parut ca au iesit in tuse cam groase... m-ar interesa sa-mi spui ce ti se pare ca nu ma reprezinta aici, ce pare "tranzitie" in texte.

         pentru textul : campia/podul de
    __________________________________________________
    25 Mai 2006

Pagini

mai departe