Chiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
LIM.

Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!

şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.

Nu este necesar a se scrie cu majuscule la titlu. E suficient doar D.

multumesc pentru observatie. Am corectat. Am eliminat si linkul. Cat priveste punctuatia, nu cred ca ar mai fi de adaugat sau de eliminat semne. Eugen

ma refeream la "magicianul" lui fowles. "the magus" - in caz ca nu stiai ca asa a fost tradus titlul.

am incadrat-o unde trebuie

pasarile negre si oarbe sunt un deja - vu , un pic prea evident pentru mine, desi sunt de acord ca sunt sugestive. as cauta altceva care sa se izbeasca de parbrizul inghetat.
dar tonul poemului mi-a placut, searching for the magic :) La multi ani, Virgil!

... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
Citind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).

paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre

Am inteles subtextul, plecand de la pretext. Mai vedem ce mai discuta rusii cu americanii si in functie de, vazand si facand.

Aşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
Peste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...

Consider că este cea mai reușită parte din Concert. Le-am recitit și pe celelalte, pentru a înțelege legătura dintre ele. Cred că fiecare cititor are alte chei și puține sunt comune, identice. Deosebit cum ai scris aici: "Și ce răspuns nu vrei să auzi? de ce ai murit și nimeni nu m-a întrebat dacă vrei să rămâi singur? și cui folosesc semnele acestea de piatră pe gât când moartea bate la ușă și nimeni nu stă să-i deschidă? m-a despicat de sufletul lumii." Despre"păsări de aer" s-a mai scris; aici am remarcat contextul aer/pământ (lut) (ca o păstrare a teluricului, comparativ cu zborul, cu verticalitatea). "Răsucește-l!" Ceasul, timpul, cercul, spirala, inelul și celelalte sub/înțelesuri (și mai mari).

Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane