em ce patrat, este posibil dar nu cred ca este fezabil. am sa investighez propunerea daca exista cumva o solutie dar care sa nu impovareze si mai mult accesul la pagini.
Bine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
Typo la "reaspiratia" (presupun). OK constinetizez declaratia aceasta de dragoste de mama, adulatia, dar cu toate astea mie ca cititor nu-mi provoaca nimic, in speta nimic nou. Tot ce e in textul acesta s-a mai zis in "n" feluri. Ar fi de preferat un pic de inovatie in idei sau macar in forma de expresie.
Hai sa-ti spun ce nu-mi place, ca sa nu mai faci presupuneri. Nu-mi place ca in loc sa-ti respecti autorii de pe site, profiti de functia de sef al acestui site si ti-e foarte usor sa razi de oricine si sa ii bagi si sula in coaste. Te rog sa te gandesti la acest aspect. Nu e vorba de persoana ta sau scrierea ta pe care uneori o apreciez. Cred ca traiesti cu o impresie gresita. Termina cu frustrarile mele, nu am de ce sa fiu frustrat in privinta ta. Ai o carte si un premiu. Mi se pare ceva foarte normal pentru un scriitor la inceput de drum. Cat despre secrete, ce secret este acela pe care il strigi in gura mare in fata tuturor? Daca tot esti la ora dezvaluirilor, cine sunt aceia care au fost impotriva mea si de ce? As dori sa inchei aici. Te rog frumos de un lucru. Daca incalc cumva regulamentul, anunta-ma. Fara sa razi in hohote si fara sa faci ironii. Iti cer sa ma respecti ca autor si atunci te voi respecta ca fondator al acestui site. Sper ca am fost extrem de clar si ca nu va mai fi nevoie de alte comentarii.
Sapphire, francisc, ... eu sunt "unde taică' meu ca mire/a pus mâna pe himeră/ cu lumea la butonieră." apreciez în măsură obiectivă voroavele voastre, cât despre ce mă reprezintă, hmmm, e treaba mea! cu... yester p.s. nu stați mult sub apă!:) pasajul în plus era o consecință a privirii unor babe jucând șotronul. pentru lămuriri!
Pe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
Sa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
o avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
a fost o seară și până dimineața
copilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
nici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
Profetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
habar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
un poem remarcabil!
îşi merită pe deplin peniţele, eu nu pot decât să admir simplitatea aparentă şi să învăţ.finalul este copleşitor, îţi lasă un gol care muşcă.
felicitări , Paul.
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Finalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
da, raluca! m-ai ajutat mult la viitoarea antologie de autor. fapt pentru care îți mulțumesc! de aceea ești și coordonatoarea ei. ceea ce susțin eu (și aici sunt absolut subiectiv) e că nu am încă un maxim:) (și aici sunt bun și eu). poate după antume, cineva se va deranja să afle:)
și haiii... fie ca tine, e un poem cu imagini puternice, ptiu să nu îl deochi:))
e un text bun. stilul, povestea, caracterele conturate, mesajul indirect al textului, umanist as zice, ma fac sa aplaud aceasta proza scurta; dincolo de typo si de Virgil, care, desigur, este un gentleman.
penita o acord pt cursivitatea discursului, pentru franchetea sa, pentru povestea amuzanta si edificatoare, pentru Steve, care e un personaj pe cinste. scena imi aminteste de stan si bran, de anii prohibitiei. de aceea, am vizualizat o in alb si negru, carevasazica.
felicitari si la mai multe :)
Ce ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
DEspre textele publicate pe Hermeneia com:
...16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se
permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum
*** sau @#$.
Te rog să modifici titlul!
pentru textul : Din pământul trupului meu... deem ce patrat, este posibil dar nu cred ca este fezabil. am sa investighez propunerea daca exista cumva o solutie dar care sa nu impovareze si mai mult accesul la pagini.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deBine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deTypo la "reaspiratia" (presupun). OK constinetizez declaratia aceasta de dragoste de mama, adulatia, dar cu toate astea mie ca cititor nu-mi provoaca nimic, in speta nimic nou. Tot ce e in textul acesta s-a mai zis in "n" feluri. Ar fi de preferat un pic de inovatie in idei sau macar in forma de expresie.
emil
pentru textul : Te simt deHai sa-ti spun ce nu-mi place, ca sa nu mai faci presupuneri. Nu-mi place ca in loc sa-ti respecti autorii de pe site, profiti de functia de sef al acestui site si ti-e foarte usor sa razi de oricine si sa ii bagi si sula in coaste. Te rog sa te gandesti la acest aspect. Nu e vorba de persoana ta sau scrierea ta pe care uneori o apreciez. Cred ca traiesti cu o impresie gresita. Termina cu frustrarile mele, nu am de ce sa fiu frustrat in privinta ta. Ai o carte si un premiu. Mi se pare ceva foarte normal pentru un scriitor la inceput de drum. Cat despre secrete, ce secret este acela pe care il strigi in gura mare in fata tuturor? Daca tot esti la ora dezvaluirilor, cine sunt aceia care au fost impotriva mea si de ce? As dori sa inchei aici. Te rog frumos de un lucru. Daca incalc cumva regulamentul, anunta-ma. Fara sa razi in hohote si fara sa faci ironii. Iti cer sa ma respecti ca autor si atunci te voi respecta ca fondator al acestui site. Sper ca am fost extrem de clar si ca nu va mai fi nevoie de alte comentarii.
pentru textul : și eu te iubesc deSapphire, francisc, ... eu sunt "unde taică' meu ca mire/a pus mâna pe himeră/ cu lumea la butonieră." apreciez în măsură obiectivă voroavele voastre, cât despre ce mă reprezintă, hmmm, e treaba mea! cu... yester p.s. nu stați mult sub apă!:) pasajul în plus era o consecință a privirii unor babe jucând șotronul. pentru lămuriri!
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deAdmirabila odisee a Amaliei. O iarbă, două ierbi și o balanță pentru a cântări un crepuscul.
pentru textul : fără amalia dePe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
pentru textul : despre inundaţii. altfel deSa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
pentru textul : palmele bătrînului deo avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
pentru textul : Viermele din bronz de"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
este stilul tău. destul de mult erotism cu note religioase. ce nu îmi pică mie bine sînt "picioarele" acelea pe "sub masă"
pentru textul : În spirală deRespiratia de pe geamuri
a fost o seară și până dimineața
pentru textul : respirația de pe geamuri decopilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
Imaginea este foarte faina, dar dedicatia pare pusa la plezneala, pentru a atrage atentia.
Un titlu sugestiv ar fi "Alergand dupa o stea".
pentru textul : confluențe denici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
pentru textul : Gioconda și Elefantul deDa, de acord :) Mulţumesc, Adrian!
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie deeu, mi-aș dori același conținut turnat în altă formă. pentru că nostalgia poemului e frumoasă. părerea mea, doar.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deO istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia deProfetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). dehabar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
pentru textul : nebunul se crede poet deun poem remarcabil!
pentru textul : autumn music 2 deîşi merită pe deplin peniţele, eu nu pot decât să admir simplitatea aparentă şi să învăţ.finalul este copleşitor, îţi lasă un gol care muşcă.
felicitări , Paul.
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
pentru textul : excalibur demulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : Cerere ființială devlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Finalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
pentru textul : Absenții deastept sa-mi comunici locul (prefer pe fasie), ziua si ora. si armele.
pentru textul : askalon de1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deda, raluca! m-ai ajutat mult la viitoarea antologie de autor. fapt pentru care îți mulțumesc! de aceea ești și coordonatoarea ei. ceea ce susțin eu (și aici sunt absolut subiectiv) e că nu am încă un maxim:) (și aici sunt bun și eu). poate după antume, cineva se va deranja să afle:)
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deși haiii... fie ca tine, e un poem cu imagini puternice, ptiu să nu îl deochi:))
e un text bun. stilul, povestea, caracterele conturate, mesajul indirect al textului, umanist as zice, ma fac sa aplaud aceasta proza scurta; dincolo de typo si de Virgil, care, desigur, este un gentleman.
pentru textul : Steve depenita o acord pt cursivitatea discursului, pentru franchetea sa, pentru povestea amuzanta si edificatoare, pentru Steve, care e un personaj pe cinste. scena imi aminteste de stan si bran, de anii prohibitiei. de aceea, am vizualizat o in alb si negru, carevasazica.
felicitari si la mai multe :)
Ce ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deMihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva dePagini