mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
Îmi plac textele cu inserţii epice. Aici, îmi place oralitatea, spontaneitatea, dar şi imaginile inedite pe care le înrămează. Cel mai mult mi-a plăcut prima unitate. Personal, aş tăia explicativele din finalul strofei doi.
"inima mea e aproape ca o
pătură luată de pe o sârmă
cu miros de aer înghețat." - începutul e de peniţă. Mai departe, textul pierdete treptat din caltiatea acestuia. Dar rămâne o poezie bună.
Îmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
Domnule Mircea, poezia incepe de la "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine..." Cu ocazia sărbătorilor aveți din partea mea o peniță de aur. La mulți ani Mahmoud Djamal
Nu este potrivit Regulamentului sa raspunzi la comentariile din subsolul unui text dar rog iertare in acest caz fiind vorba despre Alma, o persoana pe care o respect. Alina, eu am comentat textul lui Vlad fara legatura cu faptul ca el a facut vreo coperta foarte reusita sau alta, nu contest talentul sau ca grafician. Mi-am expus parerea strict referitoare la abilitatea lui de a manui cuvantul scris in contextul textului pe care l-am citit aici (recomandat). Nu stiu daca e de bine sau de rau... dar mie nu mi-a placut, asta asa e. Textul este inutil prolix (deci prea lung pentru ce are de spus si pentru modul cum o spune) dupa cum am subliniat si mai sus, asta indiferent daca trec pe "permanent off-line" sau nu. Iar comentariile mi le scriu singur... doar textele le mai plagiez de pe la prieteni :-)) Andu.
Monica nu este scris ""arunca resturile gambelor mele" pentru ca atunci ar fi fost lesne de inteles... textul subliniaza existenta a trei entitati conturate atat cat am crezut ca e nevoie pentru niste personaje aflate la intersectia dintre lumi... n-am vrut sa le ofer mai mult unei lumi in detrimentul celeilalte.El nu este decat un nod al intamplarilor si atat. Te asigur ca exista logica in acest text insa este una pulsatorie :)
Să zicem că intervin şi eu din nou, nu din histrionism, ci din fair play. În sinea mea sunt de acord cu Ottilia, fiindcă chiar dacă sunt puţine texte, ar fi frumos să fie un concurs cu fair-play şi cât de cât reuşit. Îmi menţin aceeaşi propunere cu a Ottiliei şi anume că ar fi de dorit cel puţin ca fiecare participant cu texte să voteze şi el pentru a se evita acumularea de mai multe voturi prin lipsa la votare. Nu ar fi drept deloc să câştige votul de popularitate sau o poziţie mai bună cel care nu îi votează pe ceilalţi. La concursuri de haiku cei care nu votează sunt descalificaţi. Poate ar fi fost de dorit să nu ne votăm textele proprii, este puţin mai complicat. În sfârşit mai cred că punctele obţinute pot fi făcute publice, dacă de exemplu considerăm totalul de puncte acumulate prin corespondenţa cel mai bun 10, al doilea 9, ş.a.m.d pentru fiecare vot în parte. Nu cred că e necesar un tabel public al voturilor, dar totalul de puncte al fiecăruia cred că poate fi făcut public.
Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
Poemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
O construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
am citit de trei ori anume încet, cu răbdare, acest text, din respect pentru autorul său...
nu mi-a plăcut nimic nici prima oară, nici ultima, nici la început, nici la sfârșit
sunt convins că acest autor nu scrie pe bune, el doar se joacă, având impresia că mânuirea cuvintelor înseamnă ceva
dar nu înseamnă mare lucru, sincer
acest poem este varză
dar varza în mod normal are sens, din varză se pot face sarmale sau varza a-la-cluj
din acest poem însă nu se pot face sarmale, darămite varză-a-la-cluj!
acest poem este o varză din care nu se poate face nimic altceva decât altă varză
Remarc verosimilitatea dialogului, dialog care, în proză, este unul dintre bolovanii de moară. Respiră credibil, e bine condus şi dozat.
"„Știi ce înseamnă să urăști?”
„Da. Înseamnă să vrei să bați pe cineva. Să-l bați tare că să-l doară!” - aici, mi-era teamă să nu cumva să iesi din posibilităţile de exprimare ale copilului. Dar nu ai făcut-o. E un răspun excelent. Şi, antagonic, atât de inocent. Frumoasă tuşă artistică.
Acest factor - dialogul - e marele câştig al acestui text. Despre aspecte negative, poate altă dată. Dar, cel mai probabil, deloc.
(totuşi, de corectat: "crengile copacilor" - pleonasm.)
Câteva amănunte: la țară în România puțin probabil să se spună "Luați loc, doamna Maier!" sau să vină la cabinetul medical vreo femeie, fie și de 19 ani, cu "sarcină de 5 săptămâni în evoluție", mai degrabă de "5 luni". Textul îmi pare neautentic, dar asta nu înseamnă că nu este bine scris. (Un sfat în afara textului: un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic.)
deci sa înțeleg Paul că atunci cînd cineva îți aplaudă textele înseamnă că te iubește iar cînd ți le critică este „bobadilic”? Interesant. Asta mă face să mă tem că este posibil ca Bobadil să fi avut dreptate. Despre tine. Dar ce să îi faci, eu și temerile mele. Le poți ignora.
Și nu, nu sînt chiar așa de stupid încît să cred că ai vrut să „îl scoli din morți pe Bacovia”. La „tipar și atmosferă” mă refeream și eu. Asta dacă cumva nu s-a înțeles.
Am citit textul şi înainte de corecturi şi după. E mult mai bine acum. Îndrăznesc să sugerez a pune un ,,a" în locul liniei oblice din versul ,,noi zornăim/oameni de tinichea"- ,,noi zornăim/oameni de tinichea". Se pare că îi mai taie din redundanţă. E o doar părere. Am citit şi fără ,,oameni de tinichea" şi parcă e prea sec doar ,noi zornăim", mai ales că după aceea în poem vrei să arăţi degradarea fiinţei umane. Mi-ar fi plăcut ca tranziţia dintre strofe să fie mai lină. Nu ştiu dacă ultimul vers are efectul scontat.
Mi-a plăcut partea introspectivă a poemului. Te citesc :)
un poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut. versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele. "cu nimănui intră frigul de afară, noaptea suflă peste întrerupătoare degetele noastre, vreți să citiți rânduri de crăciun, eu mă gândesc la cei plecați dintre noi din curaj, din prostie, luați ca valurile înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe, să lumineze mormintele," ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi. dar lichi? stii cum e?
Să te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.
normal aș fi invidios pe îndeletnicirea plăcută care te împiedică să răspunzi cum se cuvine în subsolul acestui text laure, dar nu sunt pentru că această plăcută cum îi spui tu cu grație îndeletnicire se numește labă, nu?
Andu
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.
forma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
pentru textul : kansas in june de"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
pentru textul : secundă tactilă deÎmi plac textele cu inserţii epice. Aici, îmi place oralitatea, spontaneitatea, dar şi imaginile inedite pe care le înrămează. Cel mai mult mi-a plăcut prima unitate. Personal, aş tăia explicativele din finalul strofei doi.
"inima mea e aproape ca o
pentru textul : despre inima mea depătură luată de pe o sârmă
cu miros de aer înghețat." - începutul e de peniţă. Mai departe, textul pierdete treptat din caltiatea acestuia. Dar rămâne o poezie bună.
Îmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
pentru textul : pasagera deDomnule Mircea, poezia incepe de la "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine..." Cu ocazia sărbătorilor aveți din partea mea o peniță de aur. La mulți ani Mahmoud Djamal
pentru textul : casa de pe colină debine ca ai revenit! imi place nespus motto-ul tau.
pentru textul : O deltă aparentă deNu este potrivit Regulamentului sa raspunzi la comentariile din subsolul unui text dar rog iertare in acest caz fiind vorba despre Alma, o persoana pe care o respect. Alina, eu am comentat textul lui Vlad fara legatura cu faptul ca el a facut vreo coperta foarte reusita sau alta, nu contest talentul sau ca grafician. Mi-am expus parerea strict referitoare la abilitatea lui de a manui cuvantul scris in contextul textului pe care l-am citit aici (recomandat). Nu stiu daca e de bine sau de rau... dar mie nu mi-a placut, asta asa e. Textul este inutil prolix (deci prea lung pentru ce are de spus si pentru modul cum o spune) dupa cum am subliniat si mai sus, asta indiferent daca trec pe "permanent off-line" sau nu. Iar comentariile mi le scriu singur... doar textele le mai plagiez de pe la prieteni :-)) Andu.
pentru textul : tablou din cartierul de nord deMonica nu este scris ""arunca resturile gambelor mele" pentru ca atunci ar fi fost lesne de inteles... textul subliniaza existenta a trei entitati conturate atat cat am crezut ca e nevoie pentru niste personaje aflate la intersectia dintre lumi... n-am vrut sa le ofer mai mult unei lumi in detrimentul celeilalte.El nu este decat un nod al intamplarilor si atat. Te asigur ca exista logica in acest text insa este una pulsatorie :)
pentru textul : invocatio deSă zicem că intervin şi eu din nou, nu din histrionism, ci din fair play. În sinea mea sunt de acord cu Ottilia, fiindcă chiar dacă sunt puţine texte, ar fi frumos să fie un concurs cu fair-play şi cât de cât reuşit. Îmi menţin aceeaşi propunere cu a Ottiliei şi anume că ar fi de dorit cel puţin ca fiecare participant cu texte să voteze şi el pentru a se evita acumularea de mai multe voturi prin lipsa la votare. Nu ar fi drept deloc să câştige votul de popularitate sau o poziţie mai bună cel care nu îi votează pe ceilalţi. La concursuri de haiku cei care nu votează sunt descalificaţi. Poate ar fi fost de dorit să nu ne votăm textele proprii, este puţin mai complicat. În sfârşit mai cred că punctele obţinute pot fi făcute publice, dacă de exemplu considerăm totalul de puncte acumulate prin corespondenţa cel mai bun 10, al doilea 9, ş.a.m.d pentru fiecare vot în parte. Nu cred că e necesar un tabel public al voturilor, dar totalul de puncte al fiecăruia cred că poate fi făcut public.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deAstăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite dePoemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
pentru textul : apus de femeie deO construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deam citit de trei ori anume încet, cu răbdare, acest text, din respect pentru autorul său...
pentru textul : îndrăgostitul cuvintelor denu mi-a plăcut nimic nici prima oară, nici ultima, nici la început, nici la sfârșit
sunt convins că acest autor nu scrie pe bune, el doar se joacă, având impresia că mânuirea cuvintelor înseamnă ceva
dar nu înseamnă mare lucru, sincer
acest poem este varză
dar varza în mod normal are sens, din varză se pot face sarmale sau varza a-la-cluj
din acest poem însă nu se pot face sarmale, darămite varză-a-la-cluj!
acest poem este o varză din care nu se poate face nimic altceva decât altă varză
Remarc verosimilitatea dialogului, dialog care, în proză, este unul dintre bolovanii de moară. Respiră credibil, e bine condus şi dozat.
"„Știi ce înseamnă să urăști?”
„Da. Înseamnă să vrei să bați pe cineva. Să-l bați tare că să-l doară!” - aici, mi-era teamă să nu cumva să iesi din posibilităţile de exprimare ale copilului. Dar nu ai făcut-o. E un răspun excelent. Şi, antagonic, atât de inocent. Frumoasă tuşă artistică.
Acest factor - dialogul - e marele câştig al acestui text. Despre aspecte negative, poate altă dată. Dar, cel mai probabil, deloc.
(totuşi, de corectat: "crengile copacilor" - pleonasm.)
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deCâteva amănunte: la țară în România puțin probabil să se spună "Luați loc, doamna Maier!" sau să vină la cabinetul medical vreo femeie, fie și de 19 ani, cu "sarcină de 5 săptămâni în evoluție", mai degrabă de "5 luni". Textul îmi pare neautentic, dar asta nu înseamnă că nu este bine scris. (Un sfat în afara textului: un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic.)
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine dedeci sa înțeleg Paul că atunci cînd cineva îți aplaudă textele înseamnă că te iubește iar cînd ți le critică este „bobadilic”? Interesant. Asta mă face să mă tem că este posibil ca Bobadil să fi avut dreptate. Despre tine. Dar ce să îi faci, eu și temerile mele. Le poți ignora.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deȘi nu, nu sînt chiar așa de stupid încît să cred că ai vrut să „îl scoli din morți pe Bacovia”. La „tipar și atmosferă” mă refeream și eu. Asta dacă cumva nu s-a înțeles.
da, ai dreptate cu titlul, modificam, daca imi dau seama cum. textul asta este oricum, doar o joaca. tot caut. multam de citire.
pentru textul : De-a v-ati ascunselea descrii fain, dar toate strofele astea seamana ca nucile in pereti, fara sa se imbine..
pentru textul : Rebut deVă mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : amintirea deAm citit textul şi înainte de corecturi şi după. E mult mai bine acum. Îndrăznesc să sugerez a pune un ,,a" în locul liniei oblice din versul ,,noi zornăim/oameni de tinichea"- ,,noi zornăim/oameni de tinichea". Se pare că îi mai taie din redundanţă. E o doar părere. Am citit şi fără ,,oameni de tinichea" şi parcă e prea sec doar ,noi zornăim", mai ales că după aceea în poem vrei să arăţi degradarea fiinţei umane. Mi-ar fi plăcut ca tranziţia dintre strofe să fie mai lină. Nu ştiu dacă ultimul vers are efectul scontat.
pentru textul : dumnezeu scrie deMi-a plăcut partea introspectivă a poemului. Te citesc :)
îşi ascute tot mai îndârjit stiletul liric, dă cu el în poezie şi iese foc.
pentru textul : străini în Bermuda deDaniela, mulțumesc frumos pentru semnul delicat!
pentru textul : fleacurile din care mai trăim puțin denu inteleg cum vreodată religia va deveni binară, însă intiativa ta în versuri pune pe gânduri.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion deun poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut. versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele. "cu nimănui intră frigul de afară, noaptea suflă peste întrerupătoare degetele noastre, vreți să citiți rânduri de crăciun, eu mă gândesc la cei plecați dintre noi din curaj, din prostie, luați ca valurile înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe, să lumineze mormintele," ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi. dar lichi? stii cum e?
pentru textul : cu Nimănui deMultumesc pentru semn. Sărbători fericite!
pentru textul : alunecări printre gene deSă te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.
pentru textul : Casa memoriala Dancus (Fragment) denormal aș fi invidios pe îndeletnicirea plăcută care te împiedică să răspunzi cum se cuvine în subsolul acestui text laure, dar nu sunt pentru că această plăcută cum îi spui tu cu grație îndeletnicire se numește labă, nu?
pentru textul : fahrenheit game deAndu
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
pentru textul : despre iubire deEu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.
pentru textul : memento II deforma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
pentru textul : defectul simplu IV dePagini