Mă ajută un feed back al vorbitorilor de engleză, că eu nu-mi prea dau seama, că nu mai aud engleza decât în filme. Observ că mai bine scriu o poezie direct gândită în engleză, decât să traduc ceva deja scris în românește.
Bobadile, începi să aduci din ce în ce mai mult cu margas, amice. Pentru mine, sincer să fiu, aduci până la identitate. Discurs, ortografie, greşeli gramaticale, greşeli de logică elementară, stilul angos, frustrat, englezisme intercalate cu japca, punctuaţia, fraza kilometrică etc etc etc. Dar, poate cel mai evident, aceeleaşi ţinte: Raluca, eu, dl Cristea, Sixtus... Să mai spun, oare?, că ai implorat revenirea pe H. exact în momentul când margas a fost suspendată? Eu aş spune să să bagi acul înapoi în buzunar; nu e sabie, iar batman poartă chiloţii peste pantaloni şi iese doar noaptea. So, chill!
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
Ionut, multumesc pentru fragmentul critic. Spune-mi daca exista vreo diferenta in stil, intre pro glob modernisti si utilizatorii de google. Si in special ar fi interesant de aflat in ce consta o asemenea diferenta.
paul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
dar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
Într-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
da, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
Hialin, ai intru totul dreptate. Si eu simteam ca pe undeva exista un viciu dar intotdeauna cineva din afara poemului vede mult mai bine pentru ca este detasat. Iti multumesc f mult pentru sfatul aplicat asupra textului si nu dat doar asa pe deasupra. O sa revin asupra "cerbului". Inca o data iti multumesc. Cailean, iti multumesc si tie pentru atentie si da, e posibil ca in aramaica seol sa insemne "iad". Eu am intalnit cuvantul, nu-i niciun secret, intr-un studiu de-al lui Vasile Lovinescu, nu mai stiu daca in cartea "Incantatia sangelui" sau "Mitul sfasiat", din pacate nu mai am cartea la indemana si nu am o memorie mecanica buna. Pe internet am gasit definitia cuvantului seol la urmatoarea adresa: http://www.crestinortodox.ro/DR-SEOL-16559-330-1.html Violeta
Am considerat ideea de mai sus în contextul unei dezintegrări a imaginilor din cauza versurilor scurte / scurtate(?). (Apoi vine un observator al straturilor și privește dincolo de Persona.) Genotipul determină fenotipul și nu invers. Acțiunea fenotipică poate mutila, de exemplu, dar nu și modifica genetic. Dar cine știe ce mai poate aduce viitorul, în genetică lucrurile se schimbă de la o clipă la alta. Ar putea ca "mutilarea" fenotipică "izolată" (în sensul genetic al cuvântului) a părinților să afecteze ereditar descendenții?
Din nou un text excelent. Eu unul sorb cu nesaț, de fiecare dată, din Crin. Se spune că aroma lui poa' să te-mbete. Aici aduce a Hesse, a starea din "Lupul se stepă". Procedeele stilistice ale Roxanei surpind de fiecare dată, parcă nu are limită, dar stilul, per ansamblu, e matur, bine conturat, solid, e inconfundabil deja.
Am regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
Dacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!
În primul rând vă doresc bine aţi venit pe pagina mea.
Trec rapid la răspuns. “Text discursiv”? Clar, explicit, bazat pe raţionament aşadar. Când să mă bucur, mă uit la la strofa a şasea care face referire la oarece revelaţii.
„Prea sentimental”. Prea sentimental în raport cu ce standard? . Există un dozaj pe care criticul îl ţine secret şi nu vrea să ni-l împărtăşească? Apoi iarăşi o aserţiune fără acoperire în legătură cu presupusul alegorism. Unde este acea aglomerare de alegorii? Alegorismul era apreciat odată iar acum nu este bun…Cu poetizarea aţi atins climaxul ilariant al criticii.
Stimate domn, eu nu poetizez nimic, poezia este o STARE care te traversează sau nu. Aţi vrut să faceţi o sinteză la nivel tehnic presărată cu multă emfază. A ieşit o tocăniţă.
Dar despre ce a vrut totuşi să spună autorul în acest poem, chiar nimic, nimic… ?
parerea mea este ca partea a doua este mai buna, mai memorabila. ai acolo senzatia ca autorul "si-a dat drumul" nu mai are retinerile cuvintelor de legatura
Ideile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
Sorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
din pacate sint de acord cu antecomentatorul meu. ba chiar mai mult. textul este nereusit nu numai ca lipsa de continut dar si ca forma. repetarea acelorasi cuvinte/silabe la inceputul versurilor consecutive uriteste textul si ii confera monotonie artificiala.
"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
Trebuie sa apara in text explicit "Dumnezeu" sau poate sa fie referitor la religie ? In fine, cum tot vei lipsi, o sa las unul, o sa fie fun... Te gandesti tu daca e valid sau nu. Ieri mâinile… Ieri mâinile tușeau zâmbete-deget Și lumea rătăcea pe chipul-palmă Ca un ciclon cu o privire calmă Cuprins de furie în trupu-i veget. În dezbinarea palmelor o clipă Supune rătăciți într-o catismă Zăpezile din pumni ce-apun în schismă S-ar aduna în noi făcând risipă… Un anotimp supus dogmatic… pică Tradiția nu îi măsoară pașii, Iar câteodată au onoare lașii Trăind la unison aceeași frică. Ialin
Domnule Gorun foarte probabil aveți dreptate dar așa cum i-am promis mai devreme domnului doi de a un li și niște zei (deși am omis dedicația pentru că nu am considerat-o potrivită, dumnealui fiind un mascul alfa în înțelesul literar desigur) acesta este un poem mai vechi care iată are niște li dar un singur zeu.
Vă mulțumesc pentru atenta Dvs. considerație.
Margas
cele două puncte putem să le unim într-un fel sau altul Erika, putem să le atingem, să le visăm... poate că nu reușim să le unim niciodată real, poate există doar în mintea noastră... dar, nu trebuie să încetăm să credem că ele există. p.s. - am răspuns după cum vezi la toate cele trei comentarii pe care mi le-ai lăsat și vreau să știi că mă onorează trecerea ta. mă bucur să te știu printre cititori. îmi cer scuze dacă nu am răspuns la alte comentarii, acum este deja tărziu să mai răspund. timpul nu îmi permite de cele mai multe ori să verific dacă am sau nu comentarii la texte. poate că pe viitor îmi va fi și ne va fi mai ușor dacă o să primim pe mail înștiințarea despre comentarii. mulțumesc! Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă ajută un feed back al vorbitorilor de engleză, că eu nu-mi prea dau seama, că nu mai aud engleza decât în filme. Observ că mai bine scriu o poezie direct gândită în engleză, decât să traduc ceva deja scris în românește.
pentru textul : Time deBobadile, începi să aduci din ce în ce mai mult cu margas, amice. Pentru mine, sincer să fiu, aduci până la identitate. Discurs, ortografie, greşeli gramaticale, greşeli de logică elementară, stilul angos, frustrat, englezisme intercalate cu japca, punctuaţia, fraza kilometrică etc etc etc. Dar, poate cel mai evident, aceeleaşi ţinte: Raluca, eu, dl Cristea, Sixtus... Să mai spun, oare?, că ai implorat revenirea pe H. exact în momentul când margas a fost suspendată? Eu aş spune să să bagi acul înapoi în buzunar; nu e sabie, iar batman poartă chiloţii peste pantaloni şi iese doar noaptea. So, chill!
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎn primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint deam corectat.
pentru textul : Stare I deIonut, multumesc pentru fragmentul critic. Spune-mi daca exista vreo diferenta in stil, intre pro glob modernisti si utilizatorii de google. Si in special ar fi interesant de aflat in ce consta o asemenea diferenta.
pentru textul : și eu te iubesc depaul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
pentru textul : ultimele zile dedar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
Într-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deda, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
pentru textul : revelation deHialin, ai intru totul dreptate. Si eu simteam ca pe undeva exista un viciu dar intotdeauna cineva din afara poemului vede mult mai bine pentru ca este detasat. Iti multumesc f mult pentru sfatul aplicat asupra textului si nu dat doar asa pe deasupra. O sa revin asupra "cerbului". Inca o data iti multumesc. Cailean, iti multumesc si tie pentru atentie si da, e posibil ca in aramaica seol sa insemne "iad". Eu am intalnit cuvantul, nu-i niciun secret, intr-un studiu de-al lui Vasile Lovinescu, nu mai stiu daca in cartea "Incantatia sangelui" sau "Mitul sfasiat", din pacate nu mai am cartea la indemana si nu am o memorie mecanica buna. Pe internet am gasit definitia cuvantului seol la urmatoarea adresa: http://www.crestinortodox.ro/DR-SEOL-16559-330-1.html Violeta
pentru textul : Șoapte derespectele mele tuturor celor care au pus suflet în tot ce înseamnă Hemeneia!
pentru textul : Șapte ani dedinule, dacă rămîneai încleștat poate era mai bine. dar ca de obicei, ce e rău nu piere.
pentru textul : scrisori imaginare deAm considerat ideea de mai sus în contextul unei dezintegrări a imaginilor din cauza versurilor scurte / scurtate(?). (Apoi vine un observator al straturilor și privește dincolo de Persona.) Genotipul determină fenotipul și nu invers. Acțiunea fenotipică poate mutila, de exemplu, dar nu și modifica genetic. Dar cine știe ce mai poate aduce viitorul, în genetică lucrurile se schimbă de la o clipă la alta. Ar putea ca "mutilarea" fenotipică "izolată" (în sensul genetic al cuvântului) a părinților să afecteze ereditar descendenții?
pentru textul : nu știu dacă deDin nou un text excelent. Eu unul sorb cu nesaț, de fiecare dată, din Crin. Se spune că aroma lui poa' să te-mbete. Aici aduce a Hesse, a starea din "Lupul se stepă". Procedeele stilistice ale Roxanei surpind de fiecare dată, parcă nu are limită, dar stilul, per ansamblu, e matur, bine conturat, solid, e inconfundabil deja.
pentru textul : Amantă spirituală deAm regăsit o mare parte din "lucrurile pe care și eu le iubesc", poate pentru că am primit, cândva, copia la indigo a "pactului". Inedit este versul "oamneii - nu e typos", e licența ta poetică. Îți mulțumesc pentru "replică". Frumos.
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deDihanieo, tu chiar ai o problema de identitate, te oftici prea des si oftica strica tenul. O sa ma ajungi din urma :)).
pentru textul : vintage collection -audio deDacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!
pentru textul : gorunul cunoaşterii deÎn primul rând vă doresc bine aţi venit pe pagina mea.
Trec rapid la răspuns. “Text discursiv”? Clar, explicit, bazat pe raţionament aşadar. Când să mă bucur, mă uit la la strofa a şasea care face referire la oarece revelaţii.
„Prea sentimental”. Prea sentimental în raport cu ce standard? . Există un dozaj pe care criticul îl ţine secret şi nu vrea să ni-l împărtăşească? Apoi iarăşi o aserţiune fără acoperire în legătură cu presupusul alegorism. Unde este acea aglomerare de alegorii? Alegorismul era apreciat odată iar acum nu este bun…Cu poetizarea aţi atins climaxul ilariant al criticii.
Stimate domn, eu nu poetizez nimic, poezia este o STARE care te traversează sau nu. Aţi vrut să faceţi o sinteză la nivel tehnic presărată cu multă emfază. A ieşit o tocăniţă.
Dar despre ce a vrut totuşi să spună autorul în acest poem, chiar nimic, nimic… ?
Cu stimă
pentru textul : placebo deun gest nobil. de unde se vede că barierele religioase ori de altă natură pot fi transparente.
pentru textul : a murit steve jobs deparerea mea este ca partea a doua este mai buna, mai memorabila. ai acolo senzatia ca autorul "si-a dat drumul" nu mai are retinerile cuvintelor de legatura
pentru textul : Camera albă deIdeile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
pentru textul : „Fără nume” deobserv un du-te-vino intre adoratie si respingere. in miezul lui dzeu e o intunecime mare. cine se deschide mai mult iese sau intra?
pentru textul : Sirop de menta deSorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
pentru textul : nu despre penibil de...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II dedin pacate sint de acord cu antecomentatorul meu. ba chiar mai mult. textul este nereusit nu numai ca lipsa de continut dar si ca forma. repetarea acelorasi cuvinte/silabe la inceputul versurilor consecutive uriteste textul si ii confera monotonie artificiala.
pentru textul : femeie vinovată... de"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
pentru textul : negru ascuns de"pacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta..."
aşa să fie.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deTrebuie sa apara in text explicit "Dumnezeu" sau poate sa fie referitor la religie ? In fine, cum tot vei lipsi, o sa las unul, o sa fie fun... Te gandesti tu daca e valid sau nu. Ieri mâinile… Ieri mâinile tușeau zâmbete-deget Și lumea rătăcea pe chipul-palmă Ca un ciclon cu o privire calmă Cuprins de furie în trupu-i veget. În dezbinarea palmelor o clipă Supune rătăciți într-o catismă Zăpezile din pumni ce-apun în schismă S-ar aduna în noi făcând risipă… Un anotimp supus dogmatic… pică Tradiția nu îi măsoară pașii, Iar câteodată au onoare lașii Trăind la unison aceeași frică. Ialin
pentru textul : Dumnezeu deprea explicit, desuet în limbaj cu rime facile. de ce nu încerci versul alb? poate, poate...
pentru textul : Porumbelul alb deDomnule Gorun foarte probabil aveți dreptate dar așa cum i-am promis mai devreme domnului doi de a un li și niște zei (deși am omis dedicația pentru că nu am considerat-o potrivită, dumnealui fiind un mascul alfa în înțelesul literar desigur) acesta este un poem mai vechi care iată are niște li dar un singur zeu.
pentru textul : un drum spre casă deVă mulțumesc pentru atenta Dvs. considerație.
Margas
cele două puncte putem să le unim într-un fel sau altul Erika, putem să le atingem, să le visăm... poate că nu reușim să le unim niciodată real, poate există doar în mintea noastră... dar, nu trebuie să încetăm să credem că ele există. p.s. - am răspuns după cum vezi la toate cele trei comentarii pe care mi le-ai lăsat și vreau să știi că mă onorează trecerea ta. mă bucur să te știu printre cititori. îmi cer scuze dacă nu am răspuns la alte comentarii, acum este deja tărziu să mai răspund. timpul nu îmi permite de cele mai multe ori să verific dacă am sau nu comentarii la texte. poate că pe viitor îmi va fi și ne va fi mai ușor dacă o să primim pe mail înștiințarea despre comentarii. mulțumesc! Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere dePagini