Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
sigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
după cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
ideea-i faina, dar textul poate fi curatat de unele chestii. de exemplu, "raiurile" suna mai bine decat "heavenurile", "intr-un alt cer" suna mai bine decat in franceza. i-ar da niste plusuri
Stimate domn va rog sa ma credeti ca eu cel putin sunt foarte serios in legatura cu moartea mea, cred cel putin la fel ca si Dvs.in ceeace va priveste Pe tema asta ar putea curge rauri de cerneala intre noi (ma rog, in cazul de fata, virtuala) si tot n-am ajunge la o concluzie cat-de-cat valida vis-a-vis de intrebarea care dintre noi ar muri la modul cel mai serios? La acest capitol, eu mereu fac referire la "mari sub pustiuri" nu stiu daca Dvs. va amintiti aceasta scriere, si daca da, daca mai simtiti pamantul sau nu. Eu v-as ruga sa ne mai scrieti pe aici pe hermeneia versuri frumoase si sa nu puneti pariu pe viata nimanui, nici macar pe a Dvs.. Cu stima, Andu
Je voudrais remarquer les verses par lesquels le poème commence: אנו, עולי הרגל של המדבר, בצלליות שלנו רועד גוף, לפנינו הולך צל A la fin du texte, les échos se répètent pour la voix, la lumière et même pour le chaos. Felicitări pentru imagini vizuale și auditive cât se poate de reușite din acest poem.
Mie nu mi se pare deloc mediocru, ci doar ca isi scrie textele intre limite pe care nu vrea [desi le cunoaste - sau poate nu?] sa le depaseasca. Nici nu e necesar. Andu, cate texte geniale crezi ca ai? 2 de la mine si cu 2 de la tine, dar daca or fi aceleasi, tot vreo 2 raman. Virgil, cate texte geniale crezi ca ai? Am o idee: sa facem topul textelor pe H. Am mai facut eu candva si s-au suparat fratii si surorile :)). Candva, scriam tare prost, de rasu' lumii. Am avut norocul sa primesc niste comentarii negative, de atunci si pana acum am ajuns, cred eu, sa scriu mediocru. Acum nu mai scriu deloc. N-am avut norocul sa imi spuna nimeni ca sunt cea mai superba mediocra, ca i-as fi multumit.
realismul din text e crud. tocmai asta îl face credibil.eu cred că nu m-am înșelat, dar e doar părerea mea. maniera originală în care sunt puse întrebările, îl face interesant, si nu numai.., apoi combinația semiconfesivă...cultura la care se face referire...construiesc un colaj literar frumos. rămân la părerea că aici se surprinde mult mai mult decât ce cunosc unii azi ce e "după blocuri", deși ar fi interesantă și o serie pe această tematică, nu doar cu informațiile aflate de la formațiile hip-hop actuale, pentru că acolo, după blocuri se știe despre socializarea cu tomberoanele, și frumusețile de femei desenate parcă cu mâna stângă (parafrazez actualizând "pentru cel mai prost din curtea școlii" care își respectă profesorii chiar când se bâlbâie la predarea de lecții, nu se aruncă de pe podul Grant și le aduce flori,doar ,doar o primi și el un 5 pentru a trece clasa, desigur pot fi contrazis. dar cu argumente pe text și le voi acorda toată atenția. ... eu mizez pe aceste "după douăzeci de ani",.. și citesc cu mai mult decât interes... unii care au trăit în acele vremuri ar trebui să fie pe fază... iar pe lângă aceasta cred că si acum pronunță nostalgicii români ai francezului ... Dumm-ass... asta pentru că a fost autorul preferat al copilăriei lor actuale
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
nu am pretenţia să mi se citească, catalogheze, împeniţăneze, remarcatizeze textele, nu sări ca musculiţa-n lapte. am remarcat un mic sughiţ al sitului. daca aş fi click(uit) textul lui Virgil de o mie de ori ca un moft, ar fi avut o mie de cititori şi poate ar fi pufăit pe ascuns.(zic poate). iar tu, yestere, eşti mereu pe la remarcate cu cate-un text mediocru, dar eu nu mă supăr.
aprecierea exprimată de dvs. are ea însăși o frumoasă culoare aurie... mă bucur că textul nu v-a displăcut, cu atât mai mult cu cât acest stil, al poeziei lejere, colocviale, nu prea îmi este caracteristic. însă uneori am chef să mă plimb îmbrăcată "altfel". :) P.S.:dar nu trebuie să "vă abțineți de la penițe", (nu contează vechimea dvs. aici), tot ce vă rugăm este să le oferiți însoțite de un comentariu justicator. ceea ce, cu siguranță, nici măcar nu trebuia să vă mai spun, dar... datoria 'nainte de toate.
a treia vesnicie nu se refera in nici un caz la 3 vesnicii. e doar o expresia a deznadejdii celui care iubeste smochinul, "situat" undeva intre speranta fara suport si tristetea unui sfarsit inevitabil... ramane minunea:) oricum, cred ca poezia se termina la versul ala cu vesniciile::) multam!
Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
cezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
Deosebită atmosfera creată în poemul tău, de la "păsările roșii", la "respirația literelor", dincolo de care se aude orga și, prin "vitraliile pentru oameni", se văd umbrele, pentru că doar ele pot zbura fără aripi. Cred că versul "nu le pot citi" necesită a fi lucrat (de adăugat o locuțiune adverbială?).
Multumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
Pentru că nu am timp, deocamdată, să parcurg întreaga piesă, mă limitez la două observaţii generale, cu promisiunea de a reveni după ce o voi citi.
1. Chiar în prima didascalie apare un dezacord: "Pe scenă este o masă şi nişte scaune.". De înlocuit "este" cu "se află" şi gata!
2. Unele didascalii nu sunt puse între paranteze (nefiind nici redactate cu italice). Ex.: "Nimeni nu pare dispus să-i răspundă şi nici acesta nu-l observă pe profesor." A se vedea până la final. Asta, ca tehnică de postare.
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
Textul este destul de prozaic (poate intenţionat), dar se potriveşte cu tipul discursului - manifest. Mi-a plăcut pentru ritm, pentru spontaneitatea pe care o degajă şi pentru sinceritatea rece.
cred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
pentru textul : Joc desigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
pentru textul : Ai venit demeditez, maestre grămătic, meditez...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul dedaca cuvantul e "logos" si nu vorbe
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deneaparat o sa tin cont de unele dintre sugestiile dumneavoastra in viitor.
pentru textul : yunginuh dedupă cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
pentru textul : cioburi la modul general deideea-i faina, dar textul poate fi curatat de unele chestii. de exemplu, "raiurile" suna mai bine decat "heavenurile", "intr-un alt cer" suna mai bine decat in franceza. i-ar da niste plusuri
pentru textul : Poem cu mult balast de...perfect corect, Ștefan. mulțumesc pentru empatie corectă:)!
pentru textul : Dansează! deStimate domn va rog sa ma credeti ca eu cel putin sunt foarte serios in legatura cu moartea mea, cred cel putin la fel ca si Dvs.in ceeace va priveste Pe tema asta ar putea curge rauri de cerneala intre noi (ma rog, in cazul de fata, virtuala) si tot n-am ajunge la o concluzie cat-de-cat valida vis-a-vis de intrebarea care dintre noi ar muri la modul cel mai serios? La acest capitol, eu mereu fac referire la "mari sub pustiuri" nu stiu daca Dvs. va amintiti aceasta scriere, si daca da, daca mai simtiti pamantul sau nu. Eu v-as ruga sa ne mai scrieti pe aici pe hermeneia versuri frumoase si sa nu puneti pariu pe viata nimanui, nici macar pe a Dvs.. Cu stima, Andu
pentru textul : ... și au numit-o carte depropun [in] in loc de [pentru]
pentru textul : Rezoluţie deJe voudrais remarquer les verses par lesquels le poème commence: אנו, עולי הרגל של המדבר, בצלליות שלנו רועד גוף, לפנינו הולך צל A la fin du texte, les échos se répètent pour la voix, la lumière et même pour le chaos. Felicitări pentru imagini vizuale și auditive cât se poate de reușite din acest poem.
pentru textul : אנו, עולי הרגל של המדבר deMie nu mi se pare deloc mediocru, ci doar ca isi scrie textele intre limite pe care nu vrea [desi le cunoaste - sau poate nu?] sa le depaseasca. Nici nu e necesar. Andu, cate texte geniale crezi ca ai? 2 de la mine si cu 2 de la tine, dar daca or fi aceleasi, tot vreo 2 raman. Virgil, cate texte geniale crezi ca ai? Am o idee: sa facem topul textelor pe H. Am mai facut eu candva si s-au suparat fratii si surorile :)). Candva, scriam tare prost, de rasu' lumii. Am avut norocul sa primesc niste comentarii negative, de atunci si pana acum am ajuns, cred eu, sa scriu mediocru. Acum nu mai scriu deloc. N-am avut norocul sa imi spuna nimeni ca sunt cea mai superba mediocra, ca i-as fi multumit.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 derealismul din text e crud. tocmai asta îl face credibil.eu cred că nu m-am înșelat, dar e doar părerea mea. maniera originală în care sunt puse întrebările, îl face interesant, si nu numai.., apoi combinația semiconfesivă...cultura la care se face referire...construiesc un colaj literar frumos. rămân la părerea că aici se surprinde mult mai mult decât ce cunosc unii azi ce e "după blocuri", deși ar fi interesantă și o serie pe această tematică, nu doar cu informațiile aflate de la formațiile hip-hop actuale, pentru că acolo, după blocuri se știe despre socializarea cu tomberoanele, și frumusețile de femei desenate parcă cu mâna stângă (parafrazez actualizând "pentru cel mai prost din curtea școlii" care își respectă profesorii chiar când se bâlbâie la predarea de lecții, nu se aruncă de pe podul Grant și le aduce flori,doar ,doar o primi și el un 5 pentru a trece clasa, desigur pot fi contrazis. dar cu argumente pe text și le voi acorda toată atenția. ... eu mizez pe aceste "după douăzeci de ani",.. și citesc cu mai mult decât interes... unii care au trăit în acele vremuri ar trebui să fie pe fază... iar pe lângă aceasta cred că si acum pronunță nostalgicii români ai francezului ... Dumm-ass... asta pentru că a fost autorul preferat al copilăriei lor actuale
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deda, si mie mi-a placut desi l-am recitit pt a-l pricepe.
pentru textul : în prețul biletului denu stiu insa ce sa zic de titlu...parca mergea altceva
dar textul e fain.
Sarbatori fericite, poete, sanatate, bucurie, liniste, dar mai presus de toate... dragoste! Mare multam pentru semn, sa ne citim cu bine!
pentru textul : vremuri dedan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
pentru textul : campia/podul deyes(man)
nu am pretenţia să mi se citească, catalogheze, împeniţăneze, remarcatizeze textele, nu sări ca musculiţa-n lapte. am remarcat un mic sughiţ al sitului. daca aş fi click(uit) textul lui Virgil de o mie de ori ca un moft, ar fi avut o mie de cititori şi poate ar fi pufăit pe ascuns.(zic poate). iar tu, yestere, eşti mereu pe la remarcate cu cate-un text mediocru, dar eu nu mă supăr.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deaprecierea exprimată de dvs. are ea însăși o frumoasă culoare aurie... mă bucur că textul nu v-a displăcut, cu atât mai mult cu cât acest stil, al poeziei lejere, colocviale, nu prea îmi este caracteristic. însă uneori am chef să mă plimb îmbrăcată "altfel". :) P.S.:dar nu trebuie să "vă abțineți de la penițe", (nu contează vechimea dvs. aici), tot ce vă rugăm este să le oferiți însoțite de un comentariu justicator. ceea ce, cu siguranță, nici măcar nu trebuia să vă mai spun, dar... datoria 'nainte de toate.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia dea treia vesnicie nu se refera in nici un caz la 3 vesnicii. e doar o expresia a deznadejdii celui care iubeste smochinul, "situat" undeva intre speranta fara suport si tristetea unui sfarsit inevitabil... ramane minunea:) oricum, cred ca poezia se termina la versul ala cu vesniciile::) multam!
pentru textul : cânt şi judecată demersi, bătrânetrăgător. are el ceva textul ăsta, probabil. o amintire profundă însă nu. o senzație se pare că da. ne mai citim.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deDa, pe deasupra ambii sunt artgotici... cu drepturi depline, cum ar veni.
pentru textul : Un poet şi un sculptor sibian printre nominalizaţii premiilor Niram Art 2010 dePaul,
pentru textul : domnule Labiș deNoi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
e un poem fain, Adriana. am citit cu plăcere. poate mai scrii în stilul acesta...
pentru textul : simetrii decezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
pentru textul : iarna deDeosebită atmosfera creată în poemul tău, de la "păsările roșii", la "respirația literelor", dincolo de care se aude orga și, prin "vitraliile pentru oameni", se văd umbrele, pentru că doar ele pot zbura fără aripi. Cred că versul "nu le pot citi" necesită a fi lucrat (de adăugat o locuțiune adverbială?).
pentru textul : Michel deMultumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
pentru textul : tango dePentru că nu am timp, deocamdată, să parcurg întreaga piesă, mă limitez la două observaţii generale, cu promisiunea de a reveni după ce o voi citi.
pentru textul : Ultima dată când mai mor de1. Chiar în prima didascalie apare un dezacord: "Pe scenă este o masă şi nişte scaune.". De înlocuit "este" cu "se află" şi gata!
2. Unele didascalii nu sunt puse între paranteze (nefiind nici redactate cu italice). Ex.: "Nimeni nu pare dispus să-i răspundă şi nici acesta nu-l observă pe profesor." A se vedea până la final. Asta, ca tehnică de postare.
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
pentru textul : angemon deTextul este destul de prozaic (poate intenţionat), dar se potriveşte cu tipul discursului - manifest. Mi-a plăcut pentru ritm, pentru spontaneitatea pe care o degajă şi pentru sinceritatea rece.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc decred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
pentru textul : poem naiv de blog dePagini