Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
ma bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.
domnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
Cailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
Am venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
S-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
Revezi stînga, făr (â, apostrof).
Primul vers are litera î din acelaşi font cu celelalte litere. În restul poemului e din alt font. Rog remediere.
La final e o rimă involuntară, cred, (lumina - retina).
Mi-a plăcut ideea din versurile: cine nu cântăreşte bine ȋnţelepciunea
pierde talerele balanţei
Andu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
tu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
Un site de gen isi expune politica in legatura cu anumite practici, limbaje etc. In momentul in care alegi sa postezi pe acel site este evident ca ai luat la cunostinta toate aspectele. Ca sa citez un amic... "daca ai intrat la om in casa si iti spune sa te descalti, te supui". Atata timp cat regulamentul Hermeneia are in vedere absenta sintagmelor cu tenta vulgara nu inteleg care este problema. Nu e nimeni obligat sa posteze. Cei care o fac in schimb, trebuie sa respecte un set de reguli. Simplu ! Ialin
eram decis să nu intervin, însă nu îmi dai alte alternative. tu de câte ori îți sare țandăra generalizezi. sari de la mine la întregul site. nu că m-ar jigni această abordare, dimpotrivă, dar nu e fair. când mi te adresezi redu, te rog, acuzele la persoana mea. astfel, voi primi o avertizare, dacă e cazul și lucrurile vor decurge conform regulamentului site-ului. de asta fii sigură.
acum despre reacția ta. e una copilăroasă.
1. nu am spus că scriu de dragul unei zile obositoare... dar da, am scris în urma uneia și (se pare) ți-a plăcut.
2. nu îți înțeleg frustrarea referitoare la patalamale.
3. un scriitor, conducător de cenaclu sau așa ceva, are mai mare grijă la ce exprimă și cum o face, pretenție pe care o aveam de la tine, ce-i drept. de aici dezamăgirea mea la acest oarecare comentariu. însă eu sunt de vină. am așteptări nefondate, ca să le zic așa, cel puțin de la anumite persoane. e probabil faptul că am greșit în ce te privește. și pentru că spui voi nu faceți comentarii la texte ci la persoane vin la ultima ta poezie (aici nu am cum, observi) și vedem ce se poate comenta.
Îți mulțumesc mult și ție, dragă Matei, mă simt compleșit de atenție și apreciere din partea ta și a d-lui Virgil. În cinci ore am scris textul de mai sus, fără să mă ridic de pe scaun... Iar legat de defrișările masive din Bucovina și de schimbarea de climă, cred că oricâte semnale de alarmă s-ar trage, nu vor fi prea multe.
Silviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
Scurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
salut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
Am citit anunțul tău de azi, voi încerca să îmi spun părerea acolo. Îmi cer scuze dacă a părut că aș acuza, a fost doar o neînțelegere, nu știu care e mecanismul interior al unui website, dar încerc să înțeleg atunci când mi se explică. Mulțumesc pentru răspuns.
ar fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
Parerea mea este ca nu stapanesti suficient de bine tehnica verbului (o tempora, o moris) si ceea ce reusesti pana la urma este o varza a-la-cluj de verbe. Apoi poate te vei gandi sa renunti la metaforele inutile, cum spunea Blaga o metafora face poezia iar doua o ucid. Descrierea soricelului mi se pare futila si ma face sa rad, poate daca ai fi spus "ca un soricel negru cu urechi roz" sau daca aruncai la inaintare sobolanii ciumei care, desi fumati, mai au ceva putere de expresie macar pentru adolescentii din ziua de azi care nici n-au auzit de camus.
Alma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
multumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
iti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
pentru textul : Lumina veiozei în zori dema bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deMi-a fost drag să apar lângă oameni pe care îi respect, apreciez și admir. Pentru aceasta și nu numai, MULȚUMESC, Alina!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dedaca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete dedomnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
pentru textul : Poèmes de Constantin FROSIN deCailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deCe rost are sa incerc sa inteleg un text care nu te reprezinta?
pentru textul : etravă și meninge arzând deAm venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deS-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
Revezi stînga, făr (â, apostrof).
Primul vers are litera î din acelaşi font cu celelalte litere. În restul poemului e din alt font. Rog remediere.
La final e o rimă involuntară, cred, (lumina - retina).
Mi-a plăcut ideea din versurile:
cine nu cântăreşte bine ȋnţelepciunea
pierde talerele balanţei
Inversiunile nu dau bine, părerea mea :)
La mulţi ani de poezie!
pentru textul : acum şi-aici deîntr-adevăr. am scos. despre peniţe, sper că nu va mai dura mult "postul" ăsta fără ele. mulţumesc
pentru textul : cambodian oud deEi bine: Dinu Lazar Fotografia poate fi gasita in "Under the backstage", mai multe indicatii nu dau.
pentru textul : Grilaj deAndu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
pentru textul : Dumnezeu de* falS
pentru textul : mie redă-mă detu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deUn site de gen isi expune politica in legatura cu anumite practici, limbaje etc. In momentul in care alegi sa postezi pe acel site este evident ca ai luat la cunostinta toate aspectele. Ca sa citez un amic... "daca ai intrat la om in casa si iti spune sa te descalti, te supui". Atata timp cat regulamentul Hermeneia are in vedere absenta sintagmelor cu tenta vulgara nu inteleg care este problema. Nu e nimeni obligat sa posteze. Cei care o fac in schimb, trebuie sa respecte un set de reguli. Simplu ! Ialin
pentru textul : Paneraș cu ouă deeram decis să nu intervin, însă nu îmi dai alte alternative. tu de câte ori îți sare țandăra generalizezi. sari de la mine la întregul site. nu că m-ar jigni această abordare, dimpotrivă, dar nu e fair. când mi te adresezi redu, te rog, acuzele la persoana mea. astfel, voi primi o avertizare, dacă e cazul și lucrurile vor decurge conform regulamentului site-ului. de asta fii sigură.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deacum despre reacția ta. e una copilăroasă.
1. nu am spus că scriu de dragul unei zile obositoare... dar da, am scris în urma uneia și (se pare) ți-a plăcut.
2. nu îți înțeleg frustrarea referitoare la patalamale.
3. un scriitor, conducător de cenaclu sau așa ceva, are mai mare grijă la ce exprimă și cum o face, pretenție pe care o aveam de la tine, ce-i drept. de aici dezamăgirea mea la acest oarecare comentariu. însă eu sunt de vină. am așteptări nefondate, ca să le zic așa, cel puțin de la anumite persoane. e probabil faptul că am greșit în ce te privește. și pentru că spui voi nu faceți comentarii la texte ci la persoane vin la ultima ta poezie (aici nu am cum, observi) și vedem ce se poate comenta.
Îți mulțumesc mult și ție, dragă Matei, mă simt compleșit de atenție și apreciere din partea ta și a d-lui Virgil. În cinci ore am scris textul de mai sus, fără să mă ridic de pe scaun... Iar legat de defrișările masive din Bucovina și de schimbarea de climă, cred că oricâte semnale de alarmă s-ar trage, nu vor fi prea multe.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deSilviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
pentru textul : Bunicul deScurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii desalut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
numai bine, cristina
pentru textul : La distanță de-un om dealex
Am citit anunțul tău de azi, voi încerca să îmi spun părerea acolo. Îmi cer scuze dacă a părut că aș acuza, a fost doar o neînțelegere, nu știu care e mecanismul interior al unui website, dar încerc să înțeleg atunci când mi se explică. Mulțumesc pentru răspuns.
pentru textul : ultimele modificări pe site dear fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deParerea mea este ca nu stapanesti suficient de bine tehnica verbului (o tempora, o moris) si ceea ce reusesti pana la urma este o varza a-la-cluj de verbe. Apoi poate te vei gandi sa renunti la metaforele inutile, cum spunea Blaga o metafora face poezia iar doua o ucid. Descrierea soricelului mi se pare futila si ma face sa rad, poate daca ai fi spus "ca un soricel negru cu urechi roz" sau daca aruncai la inaintare sobolanii ciumei care, desi fumati, mai au ceva putere de expresie macar pentru adolescentii din ziua de azi care nici n-au auzit de camus.
pentru textul : Pandora deAlma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
pentru textul : Five Seconds demultumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
pentru textul : atunci s-a sfîrșit dedaca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
pentru textul : Dumnezeu deer,
pentru textul : povestea soldatului de fier dea se citi teorii bâlbâite cu iz de axiome
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
pentru textul : la film cu Mihnea deÎn altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
iti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
pentru textul : nici nu știi de...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
pentru textul : perdu dePagini