În acest moment, abuzezi de facilitatea de-a comenta. Pentru asta, primeşti un avertisment. La a doua abatere, contul tău va fi propus pentru suspendare.
Emilian, surprins plăcut de oprirea ta, cu atât mai mult cu cât dai rar pe aici.
"E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune.", de acord. Pe linia asta, consider că una dintre cele mai mari greşeli care se face frecvent este faptul de-a considera orice aspect demn de-a fi scris.
"Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul." - până la urmă, în ciuda oricărui curent, experiment, trend, circ etc, rolul artei rămâne acela de-a naşte sentimente. Sau, măcar, de a deschide uşa acestora.
Acum, mă văd pus într-o poziţie ingrată: trebuie să-ţi amintesc că Hermeneia nu acceptă vulgarităţi, aşadar ar fi ok să nu se mai repete.
Cred că ai abuzat niţeluş de comparaţie. "Cărora/ care/ care" - cam mult. Nici finalul nu mi se pare potrivit. Consider că nu prea ţi-a ieşit textul ăsta.
textul ar fi putut fi unul reusit. are însă atît parti frumoase cît și părți defectuoase, stîngace.
repetiția ideii de nimic (care printre altele este destul de „clișeisitcă”) în versurile „dacă mâini care nu au nimica de spus fixează
pendulul nimicului nu te aprinde” deranjează și le cam descalifică estetic.
cuvîntul a cleveti este un arhaism care mă îndoiesc că mai este realmente înțeles de prea mulți cititori de azi.
versul „pe vecie de viaţă că nu mai sînt locuri vacante” sună agramat.
și mai pot fi și alte observații.
Semn pentru primele două strofe sunt din altă poveste din altă gamă, de undeva din copilăria lui Luis Buñuel și al său mediu impregnat de obscurantism religios. Poate de aceea m-au marcat, șocat: "cînd nu mai poți fă o căpiță adună-i pe toți laolaltă să știe căruța unde să tragă în urma mea pămîntul gol toți oamenii strînși pe partea asta a lumii mai stau la suprafață doar picioarele ca niște tulpini tăiate pe jumătate" este o arhitectură a visului sau a coșmarului care devine organică la tine, te înconjoară, devii parte indivizibilă.
Un text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
Mi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
va rog sa nu mai lasati in comentarii adrese de email sau numere de telefon. Hermeneia nu este responsabila de consecintele sau siguranta publicarii acestor informatii personale.
câtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
și se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
Citisem pe internet mai demult, pe http://www.bopsecrets.org/gateway/passages/basho-frog.htm un text: Matsuo Bashô: Frog Haiku (Thirty Translations and One Commentary). Limerickul de la sfârșit m-a făcut să râd bine. Astfel mi-a venit ideea ca, după textul original (la care i-am adăugat și versiunea în "kanji") și traducerea fideșă în limba română să stârnesc și altora un zâmbet adăugând versiuni umoristice ale tristihului.
Paul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
andu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
Un poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
Din pacate, Adrian a ridicat o problema: unde e parodia? Din punctul meu de vedere sint discutii inutile, dar necesare. Margas e o clona care a atacat pe multi, dar din nefericire a esuat ca o balena in Antartica. A incercat sa atraga atentia asupra stilului ei, asupra textelor, ca deh, netul e mare si ai unde esua. Parodia presupune umor, presupune inteligenta, presupune mult mai multe decit incearca Virgil sa se scuze pentru penitza, din punctul meu de vederre acordata aiurea. Dar ceea ce blama Margas(ca se acorda penite in regim reciproc, ca tot ca tot ce vrea vea e ok) se intoarce impotriva.
Mesaj pentru Virgil
Ai avut atita oameni valorosi pe acest site. Lasa orgoliul la o parte. Nu mi se pare corect sa intervii contra editorilor care se ocupa de acest site. Nu vreau sa-ti aduc aminte citi oameni au fost pe aici si i-ai indepartat, pentru ca tu esti proprietar de site.
Nu-l pierde si pe Adrian. Aveti cea mai buna echipa editoriala acum. Daca nu ai incredere in editori si-l discretidezi pe fata ti-as sugera sa inchizi site-ul.
uite ca citesc si eu astazi textul asta dupa atita broohaha pe site. este un text liric reusit. ii remarc puterea de sugestie in simplitate desi eu nu ma prea ma dau in vint dupa ingeri si alte "personaje" din astea poetice suprautilizate. e un text intreg, totusi eu parca as fi vrut sa citesc mai mult.
„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
Un exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deÎn acest moment, abuzezi de facilitatea de-a comenta. Pentru asta, primeşti un avertisment. La a doua abatere, contul tău va fi propus pentru suspendare.
pentru textul : Fie deDomnule Adrian
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea devă mulţumesc pentru citire, aprecieri şi mai ales pentru încredere.
vă mai aştept
Marga
Andule, leaga-ti o cometa rosie de mana stanga (partea inimii) si saruta numai ulcioare neincepute. ajuta! :)
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului defiecare strofa imi pare a fi un bob de nisip al timpului masurat de o clepsidra. citind am simtit cum cad. am citit cu placere.
pentru textul : despre dragoste sau așa ceva deEmilian, surprins plăcut de oprirea ta, cu atât mai mult cu cât dai rar pe aici.
"E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune.", de acord. Pe linia asta, consider că una dintre cele mai mari greşeli care se face frecvent este faptul de-a considera orice aspect demn de-a fi scris.
"Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul." - până la urmă, în ciuda oricărui curent, experiment, trend, circ etc, rolul artei rămâne acela de-a naşte sentimente. Sau, măcar, de a deschide uşa acestora.
Acum, mă văd pus într-o poziţie ingrată: trebuie să-ţi amintesc că Hermeneia nu acceptă vulgarităţi, aşadar ar fi ok să nu se mai repete.
Mulţumesc pentru atenţie, timp şi apreciere!
pentru textul : Noapte bună, copii deMatei, multumesc de trecere si pentru apreciere. sbasiba tibia toate cele bune
pentru textul : Cerc deCred că ai abuzat niţeluş de comparaţie. "Cărora/ care/ care" - cam mult. Nici finalul nu mi se pare potrivit. Consider că nu prea ţi-a ieşit textul ăsta.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer detextul ar fi putut fi unul reusit. are însă atît parti frumoase cît și părți defectuoase, stîngace.
pentru textul : din cartea proverbelor derepetiția ideii de nimic (care printre altele este destul de „clișeisitcă”) în versurile „dacă mâini care nu au nimica de spus fixează
pendulul nimicului nu te aprinde” deranjează și le cam descalifică estetic.
cuvîntul a cleveti este un arhaism care mă îndoiesc că mai este realmente înțeles de prea mulți cititori de azi.
versul „pe vecie de viaţă că nu mai sînt locuri vacante” sună agramat.
și mai pot fi și alte observații.
Semn pentru primele două strofe sunt din altă poveste din altă gamă, de undeva din copilăria lui Luis Buñuel și al său mediu impregnat de obscurantism religios. Poate de aceea m-au marcat, șocat: "cînd nu mai poți fă o căpiță adună-i pe toți laolaltă să știe căruța unde să tragă în urma mea pămîntul gol toți oamenii strînși pe partea asta a lumii mai stau la suprafață doar picioarele ca niște tulpini tăiate pe jumătate" este o arhitectură a visului sau a coșmarului care devine organică la tine, te înconjoară, devii parte indivizibilă.
pentru textul : pămînt înghețat deUn text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
pentru textul : Poem care s-ar fi scris altfel derepetitia e mama invataturii, vreau sa vad daca-i pe bune;)
pentru textul : stinge becul și ascultă-mă deMi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
pentru textul : întotdeauna a fost de„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
Mi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
pentru textul : Autodafé deva rog sa nu mai lasati in comentarii adrese de email sau numere de telefon. Hermeneia nu este responsabila de consecintele sau siguranta publicarii acestor informatii personale.
pentru textul : Ultimul text la Kyoto decâtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deși se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
da, acum e ok multa inspiratie si spor!
pentru textul : Sunt contagioasă deCam sec... In special "sacadat/secular". Lacunar text, insuficient sustinuta ideea.
ialin
pentru textul : Cuneiform deCitisem pe internet mai demult, pe http://www.bopsecrets.org/gateway/passages/basho-frog.htm un text: Matsuo Bashô: Frog Haiku (Thirty Translations and One Commentary). Limerickul de la sfârșit m-a făcut să râd bine. Astfel mi-a venit ideea ca, după textul original (la care i-am adăugat și versiunea în "kanji") și traducerea fideșă în limba română să stârnesc și altora un zâmbet adăugând versiuni umoristice ale tristihului.
pentru textul : Haikul “Broasca” al lui Matsuo Basho, în diferite traduceri (una fidelă și 20 umoristice) dePaul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
pentru textul : Etaj VII deandu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
pentru textul : candiru deUn poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
pentru textul : omului cu valuri în suflet deInteresanta ideea despre singularitate, dar nu am inteles daca paragrafele care urmeaza o exemplifica sau sunt idei separate.
pentru textul : Orgasm de un anumit fel deDin pacate, Adrian a ridicat o problema: unde e parodia? Din punctul meu de vedere sint discutii inutile, dar necesare. Margas e o clona care a atacat pe multi, dar din nefericire a esuat ca o balena in Antartica. A incercat sa atraga atentia asupra stilului ei, asupra textelor, ca deh, netul e mare si ai unde esua. Parodia presupune umor, presupune inteligenta, presupune mult mai multe decit incearca Virgil sa se scuze pentru penitza, din punctul meu de vederre acordata aiurea. Dar ceea ce blama Margas(ca se acorda penite in regim reciproc, ca tot ca tot ce vrea vea e ok) se intoarce impotriva.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deMesaj pentru Virgil
Ai avut atita oameni valorosi pe acest site. Lasa orgoliul la o parte. Nu mi se pare corect sa intervii contra editorilor care se ocupa de acest site. Nu vreau sa-ti aduc aminte citi oameni au fost pe aici si i-ai indepartat, pentru ca tu esti proprietar de site.
Nu-l pierde si pe Adrian. Aveti cea mai buna echipa editoriala acum. Daca nu ai incredere in editori si-l discretidezi pe fata ti-as sugera sa inchizi site-ul.
uite ca citesc si eu astazi textul asta dupa atita broohaha pe site. este un text liric reusit. ii remarc puterea de sugestie in simplitate desi eu nu ma prea ma dau in vint dupa ingeri si alte "personaje" din astea poetice suprautilizate. e un text intreg, totusi eu parca as fi vrut sa citesc mai mult.
pentru textul : Umbra Îngerului deIdeile nu sînt proaste. Punerea în lirică este stîngace. Prea mulți de „ca să”, „ce”, „pe care”. Adică nu e nevoie să ne explici. Spune-ne.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur deDe corectat "cu ochii migdalat făcuţi din cărbune".
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează de... tot aşa.
pentru textul : Neprevăzutul de„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
pentru textul : când îngerul își imaginează deUn exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
pentru textul : cine ajunge primul dePagini