mi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
Sunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
In fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
nicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
Eu i-as pune titlul ,,Dreptul la căldură" :)
Mi-a plăcut mult interpretarea ta, Paul. Nostalgiile de iarnă au o anume duiosie si-s frumoase, si calde, si albe... Mulţumesc mult.
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
text care ar putea să fie mai bun dacă ar renunța la rețeta (răsuflată după părerea mea) lui „se ia... ”, la surîs și la îngeri. îmi este greu să accept dar uneori trebuie să recunoaștem că există cuvinte care nu mai reușesc să spună nimic. poate doar în construcții excepțional de reușite.
da, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
un poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
aveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
carevasăzică, moncher, nu esti de acord.
de-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
mulțumesc, am corectatat verbul.
la pierderea "conștiinței" este vorba despre "pierderea cunoștinței prin cunoaștere" a lui Nichita, Opera Magna, Vol.II, pag. 493.
Iulia, nu stiu daca din dorinta de a surprinde esenta, nu reduc uneori totul la nimic:) multumesc ca ai adus citatul din Cioran, eleganta exprimarii lui nu suporta comparatie... doar ideea cu tipatul, ne mai impinge inainte cativa pasi tremurati ... Ioana, „tipatul” ar putea fi si semn de viata, sau ... „echilibrul” (cu carjele de rigoare) :) da, pasarea ca si timpul, sunt unele din motivele carora eu le atribui multe sensuri... multumesc de cuvintele voastre, ma bucur ca v-ati rasucit in acelasi dor, care nu este intotdeauna o lipsa, uneori poate fi un preaplin.
Pai eu ce-i spuneam lui Eugen, douamiistii au abuzat atat de mult de subiect (v. ruse inca din 2007), au trecut 4 ani de atunci, si in loc ca tinerii sa se desprinda o data de retrourile astea ale literaturii americane de proasta calitate de acum cateva decenii, tot acolo se intorc si bat pasul pe loc. Doar n-o sa scriem din nou si despre masturbari ca Komartin, despre galeti de cacat ca Sociu, despre curva de Patrie ca Galatanu. Tocmai de aia, ii sugeram elegant lui Eugen sa schimbe registrul.
Fain poem, fără discuție intelectualist, cam la fel cu tot ce scrie această autoare pe care eu o văd ca având un mare potențial. Mărturisesc, poemele acestea nu sunt favoritele mele, dar nu pot să nu le remarc valoarea. La fel ca și la Emilian Pal. Sunt mai mulți autori în această grupă hai să o numesc valorică, ei parcă se iau unii după alții când scriu, parcă sunt unul singur. Dar ce iese este valoros. Nu e original, dar e valoros. Un fel de generație Ioana Negoescu and such... plăcut condei.
Poemul e reușit mi-a plăcut să-l citesc de două trei ori, aș renunța la precizarea aceea de pe final 'în două' care nu spune nimic mai mult decât 'retezată' și aș da o peniță ipotetică.
Marga
Cineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
Foarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
Proza scrisa dupa toate rigorile artei. Are de toate. Esential ar fi sa nu stagneze doar in cadre clasice (descrieri si atat). Poate ar fi bine ca acel Richard sa spuna, la un moment dat, ceva personal, nu doar sa fac (sa execute ceva) iar cand vrea sa vorbeasca, autoarea sa-l transforme intr-un salahor. Desigur, nu e nimic batut in cuie, poate ca textul e mai lung si eu nu pot intui inceputul sau continuarea lui. Pentru modul exemplar in care e scris acest text - o penita. Dancus
"-ok ok nu îmi vorbiţi mie de anamneză
ştiu că mă exprim în româno-engleză-
iată vreau să dezbatem hermeneutic
bine bine admitem şi accente de ludic
fie şi în această manieră
care e diferenţa dintre bilă şi sferă?
e bila o formă precară
aş îndrăzni să spun chiar gregară
de manifestare
în galantare?".
Meserie în folosirea rimei, care se aude foarte bine, chiar dacă ritmul şi măsura par haotice.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
Adrian, imi asum avertismentul. Cine ma cunoaste stie foarte bine ca nu intru in polemici inutile. Dar la atac la persoana voi raspunde cu aceeasi moneda intotdeauna. Mi-am asumat intotdeauna fiecare text, ca a fost bun sau prost nu mai conteaza. Dar nu suport si nu voi suporta niciodata hartuiala si denigrarea mea ca om. Spatiul virtual si ceea ce scriu e una, iar ceea ce sint eu ca om e alta. Cind cineva isi da cu parera despre mine ca om, pe baza a ceea ce scriu, ma apuca toti dracii pentru ca se confunda literatura cu realitatea.
am sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
as fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
domnisoara katya, textul de fata e o satira adresata societatii, indivizilor care asteapta de la divinitate lucruri materiale, nu beneficii sufletesti, nu asta e e opinia mea despre ingeri, ci o critica ce-o fac laturii mele umane egoiste, nu stiu daca ati remarcat ironia din final În ziua de azi și-o găină e mai utilă decât un înger... din pacate multi gandesc asa e chiar o porcarie textul?, sa stiu sa-l sterg Cu deosebita consideratie, Adelina ps > multumesc pentru comentariu
Dorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
Domnule Virgil, mulţumesc pentru trecere şi opinie. E un text mai vechi şi în momentul în care l-am conceput, aşa am simţit. De fapt, acesta ar fi cam singurul motiv pt. care postez: ca să aud cât mai multe păreri critice si pertinente. Oricum, o să ţin cont de opiniile dumneavoastră şi ale colegilor de pe site. Citesc multă poezie virtuală şi nu numai, există si pe hermeneia autori pe care îi citesc constant de ceva timp. Doar că abia acuma m-am hotărât să-mi deschid şi eu un cont.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deSunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! deIn fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
Cristina (Sirion),
pentru textul : alte povestiri de la Şipot dete citesc mereu și păstrez. așa că facem schimb de poeme. mulțumesc.
nicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
pentru textul : pentru prima dată deEu i-as pune titlul ,,Dreptul la căldură" :)
pentru textul : Haiku (7) deMi-a plăcut mult interpretarea ta, Paul. Nostalgiile de iarnă au o anume duiosie si-s frumoase, si calde, si albe... Mulţumesc mult.
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
pentru textul : Tristete demultumesc pentru explicații. era mai corect să spun că îmi plac astfel de desene:)
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… detext care ar putea să fie mai bun dacă ar renunța la rețeta (răsuflată după părerea mea) lui „se ia... ”, la surîs și la îngeri. îmi este greu să accept dar uneori trebuie să recunoaștem că există cuvinte care nu mai reușesc să spună nimic. poate doar în construcții excepțional de reușite.
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deda, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
pentru textul : canon să dormim împreună deun poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
pentru textul : interludiu|mîinile dedacă nu ar avea forma asta de şlagăr probabil că ar putea deveni un crochiu interesant
pentru textul : ROTUND deîmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deaveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
carevasăzică, moncher, nu esti de acord.
pentru textul : confesiuni nocturne dede-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
mulțumesc, am corectatat verbul.
pentru textul : despre fructul cunoașterii dela pierderea "conștiinței" este vorba despre "pierderea cunoștinței prin cunoaștere" a lui Nichita, Opera Magna, Vol.II, pag. 493.
Iulia, nu stiu daca din dorinta de a surprinde esenta, nu reduc uneori totul la nimic:) multumesc ca ai adus citatul din Cioran, eleganta exprimarii lui nu suporta comparatie... doar ideea cu tipatul, ne mai impinge inainte cativa pasi tremurati ... Ioana, „tipatul” ar putea fi si semn de viata, sau ... „echilibrul” (cu carjele de rigoare) :) da, pasarea ca si timpul, sunt unele din motivele carora eu le atribui multe sensuri... multumesc de cuvintele voastre, ma bucur ca v-ati rasucit in acelasi dor, care nu este intotdeauna o lipsa, uneori poate fi un preaplin.
pentru textul : mă-ntorc în dor dePai eu ce-i spuneam lui Eugen, douamiistii au abuzat atat de mult de subiect (v. ruse inca din 2007), au trecut 4 ani de atunci, si in loc ca tinerii sa se desprinda o data de retrourile astea ale literaturii americane de proasta calitate de acum cateva decenii, tot acolo se intorc si bat pasul pe loc. Doar n-o sa scriem din nou si despre masturbari ca Komartin, despre galeti de cacat ca Sociu, despre curva de Patrie ca Galatanu. Tocmai de aia, ii sugeram elegant lui Eugen sa schimbe registrul.
pentru textul : Umbra. deFain poem, fără discuție intelectualist, cam la fel cu tot ce scrie această autoare pe care eu o văd ca având un mare potențial. Mărturisesc, poemele acestea nu sunt favoritele mele, dar nu pot să nu le remarc valoarea. La fel ca și la Emilian Pal. Sunt mai mulți autori în această grupă hai să o numesc valorică, ei parcă se iau unii după alții când scriu, parcă sunt unul singur. Dar ce iese este valoros. Nu e original, dar e valoros. Un fel de generație Ioana Negoescu and such... plăcut condei.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede dePoemul e reușit mi-a plăcut să-l citesc de două trei ori, aș renunța la precizarea aceea de pe final 'în două' care nu spune nimic mai mult decât 'retezată' și aș da o peniță ipotetică.
Marga
Cineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
pentru textul : Euridice deFoarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
pentru textul : Despre căile filosofării deProza scrisa dupa toate rigorile artei. Are de toate. Esential ar fi sa nu stagneze doar in cadre clasice (descrieri si atat). Poate ar fi bine ca acel Richard sa spuna, la un moment dat, ceva personal, nu doar sa fac (sa execute ceva) iar cand vrea sa vorbeasca, autoarea sa-l transforme intr-un salahor. Desigur, nu e nimic batut in cuie, poate ca textul e mai lung si eu nu pot intui inceputul sau continuarea lui. Pentru modul exemplar in care e scris acest text - o penita. Dancus
pentru textul : Richard deBună cap-coadă, dar aici e excelcomicoasă:
"-ok ok nu îmi vorbiţi mie de anamneză
ştiu că mă exprim în româno-engleză-
iată vreau să dezbatem hermeneutic
bine bine admitem şi accente de ludic
fie şi în această manieră
care e diferenţa dintre bilă şi sferă?
e bila o formă precară
aş îndrăzni să spun chiar gregară
de manifestare
în galantare?".
Meserie în folosirea rimei, care se aude foarte bine, chiar dacă ritmul şi măsura par haotice.
pentru textul : îngeri şi marmeladă deVă salut şi vă mulţumesc pentru observaţii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deNicodem, mă bucur că ai trecut pe acest drum şi ai lăsat un semn.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deAdrian, imi asum avertismentul. Cine ma cunoaste stie foarte bine ca nu intru in polemici inutile. Dar la atac la persoana voi raspunde cu aceeasi moneda intotdeauna. Mi-am asumat intotdeauna fiecare text, ca a fost bun sau prost nu mai conteaza. Dar nu suport si nu voi suporta niciodata hartuiala si denigrarea mea ca om. Spatiul virtual si ceea ce scriu e una, iar ceea ce sint eu ca om e alta. Cind cineva isi da cu parera despre mine ca om, pe baza a ceea ce scriu, ma apuca toti dracii pentru ca se confunda literatura cu realitatea.
pentru textul : elephant&castel deam sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
pentru textul : come as you are deas fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
domnisoara katya, textul de fata e o satira adresata societatii, indivizilor care asteapta de la divinitate lucruri materiale, nu beneficii sufletesti, nu asta e e opinia mea despre ingeri, ci o critica ce-o fac laturii mele umane egoiste, nu stiu daca ati remarcat ironia din final În ziua de azi și-o găină e mai utilă decât un înger... din pacate multi gandesc asa e chiar o porcarie textul?, sa stiu sa-l sterg Cu deosebita consideratie, Adelina ps > multumesc pentru comentariu
pentru textul : Înger netrebnic de"zii si matale" = "zi-i si matale".
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru deP.S. Versurile (puse în ghilimele) aparțin lui Mircea Dinescu.
pentru textul : v-a murit pittiș deDorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Licuriciul din amforă deDomnule Virgil, mulţumesc pentru trecere şi opinie. E un text mai vechi şi în momentul în care l-am conceput, aşa am simţit. De fapt, acesta ar fi cam singurul motiv pt. care postez: ca să aud cât mai multe păreri critice si pertinente. Oricum, o să ţin cont de opiniile dumneavoastră şi ale colegilor de pe site. Citesc multă poezie virtuală şi nu numai, există si pe hermeneia autori pe care îi citesc constant de ceva timp. Doar că abia acuma m-am hotărât să-mi deschid şi eu un cont.
Cu stimă,
pentru textul : Autumnal deBot Eugen
Pagini