da, Lucian, încep și sfîrșesc de foarte multe ori cu aceleași versuri. mă caracterizează în scriere acest lucru... ai văzut foarte bine această cochilie în care încerc să mă ascund... îți mulțumesc pentru apreciere. Madim
prin urmare, ai observat bine, Viorel, că îmi schimb stilul, dar o fac preferențial și în niciun caz prescriptiv. știu și cunoști la fel de bine expresii biblice cu "Dumnezeu s-a mâniat" ori "se mâniase", deci am simțit impulsul, corect de altfel, de a-L descrie în raport cu mine. cât despre sisif, l-am făcut amnezic și fericit. iar pentru aprecierea ta îți mulțumesc frumos! acestea fiind zise... acta est fabula.
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
Alma, proiectia acestor "ginduri" pare interesanta...insa insistenta de a capata toate deodata si in acelsi timp"consistenta" fotografica da senzatia de abuz si oarecare dezordine...as fi preferat in mai multe etape, cu "lingurita" pentru a le putea degusta. in principiu un gurmand nu se indoapa...inca ceva: as elimina factorul mecanic, poate intelegi la ce ma refer.
imi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
Primele două versuri sunt de reținut, aduc ceva nou: "locuiești într-o iarnă paralelă fără solstiții / mă întreb dacă poți face o femeie de zăpadă". Cu "ochi fără gene", poate pentru a nu se prinde... "steluțe în genele ei"?
Boba, nu, nici eul poetic si nici eul asta de aici de pe fotoliu nu si-ar fi dorit sa se nasca "acolo". Antirusismul meu e supranormal. Nu te juca cu el. Si nu, nu spun pe sleau. Aia o fac jurnalistii. Poetii ca si diplomatii sugereaza mon cher. N-am nici un dubiu asupra respectului tau. Dar stii cum e... la urma urmei trebuie sa ma hotarasc daca vreau sa fac literatura sau muraturi.
un fragment dintr-o mai amplă lucrare? subtitlul aşa ar sugera. dacă da, vreau întregul.
aş fi intitulat povestirea: jocuri.
mi-a plăcut trecerea spaţială de la un joc la altul. acum să citim despre joaca (cu) lupul!
margas, vezi că se poate?
dacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
Poezia mare... Aha, vorbesti de Omu Ăla! Cât despre text, presupun că poeții cu pricina nu publicau pe hermeneia:) clar că autorul a trăit altfel decât mine ziua în care a scris textul. Toate cele bune foarte!
"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
Fără supărare.
Cred că încerci un fel de decompensare în acest text, un breakdown, cum spui tu. Teoretic, cred că este soluție, dar nu ai putut stăpâni, cred eu, și ai aruncat mult prea mult balast. Cum spunea Virgil pe o altă poezie de-a ta, parcă nu-mi vine a crede că tu ești autorul. Ai în continuare felul tău de a vedea lucrurile formidabil (ex: "foamea... (ca) un animal îndesat care-și bagă botul în venele tale", "moartea... o umbrelă uzată"), dar nu știu ce caută acolo "se agață de maxilare de mațe de fapt nu e foame e mai mult un gol"; "pare" în "moartea pare"; "te uiți la ea pînă amețești nimic nu ți se mai pare de netrecut", "le urez tot binele din lume" ș.a.m.d. Atâta umplutură, când tu știi cum să surprinzi esențialul... nu știu, dar tare ți-aș spune să rescrii poezia asta. Desigur, n-ai să asculți.
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
uite-asa, Dorine! Tarfa aia de poezie care te bantuie pana iti frange gatul, "Femeia/ Care dansa pe mese si ucidea poeti" desi esti plin de ea pana in maduva oaselor, o cauti fara sa sti ca esti impregnat in totalitate de ea! Este unul din textele iesit intr-o clipa de gratie. Perfect imbraca in prozodia fara cusur.
Ca tot e rost de scandal, zic si eu:
- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
Eu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, Lucian, încep și sfîrșesc de foarte multe ori cu aceleași versuri. mă caracterizează în scriere acest lucru... ai văzut foarte bine această cochilie în care încerc să mă ascund... îți mulțumesc pentru apreciere. Madim
pentru textul : Pur și simplu demultumesc Magda. dom'le trebuia sa ma anunte cineva. acum se pot acorda penite. iar daca mai sint probleme va rog sa faceti galagie
pentru textul : Îndobivărare deprin urmare, ai observat bine, Viorel, că îmi schimb stilul, dar o fac preferențial și în niciun caz prescriptiv. știu și cunoști la fel de bine expresii biblice cu "Dumnezeu s-a mâniat" ori "se mâniase", deci am simțit impulsul, corect de altfel, de a-L descrie în raport cu mine. cât despre sisif, l-am făcut amnezic și fericit. iar pentru aprecierea ta îți mulțumesc frumos! acestea fiind zise... acta est fabula.
pentru textul : springfield & treehouses deerata: mercurul.
pentru textul : Elegie ermetică VI deSe pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deAlma, proiectia acestor "ginduri" pare interesanta...insa insistenta de a capata toate deodata si in acelsi timp"consistenta" fotografica da senzatia de abuz si oarecare dezordine...as fi preferat in mai multe etape, cu "lingurita" pentru a le putea degusta. in principiu un gurmand nu se indoapa...inca ceva: as elimina factorul mecanic, poate intelegi la ce ma refer.
pentru textul : silences deimi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
pentru textul : Poemul e zidit în insonor de"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deda, mersi, Maria.
pentru textul : podul lui procust deîmi place francheţea comului tău şi dibăcia cu care izbuteşti să transpui textul cu plusurile şi minusurile lui. mulţumesc.
pentru textul : se ia prin copy-paste dePrimele două versuri sunt de reținut, aduc ceva nou: "locuiești într-o iarnă paralelă fără solstiții / mă întreb dacă poți face o femeie de zăpadă". Cu "ochi fără gene", poate pentru a nu se prinde... "steluțe în genele ei"?
pentru textul : o iarnă paralelă deam mai tăiat din observații, așa că te rog să citești: "și nu aduce în ipostaze hilare tangoul și haosul." mulțumesc.
pentru textul : candoare transcendenta deși încă ceva, ce faci tu aici nu e critică literară, este discreditare.
pentru textul : frica de nu deBoba, nu, nici eul poetic si nici eul asta de aici de pe fotoliu nu si-ar fi dorit sa se nasca "acolo". Antirusismul meu e supranormal. Nu te juca cu el. Si nu, nu spun pe sleau. Aia o fac jurnalistii. Poetii ca si diplomatii sugereaza mon cher. N-am nici un dubiu asupra respectului tau. Dar stii cum e... la urma urmei trebuie sa ma hotarasc daca vreau sa fac literatura sau muraturi.
pentru textul : în orașul acela rusesc deun fragment dintr-o mai amplă lucrare? subtitlul aşa ar sugera. dacă da, vreau întregul.
pentru textul : Jocuri și jucători deaş fi intitulat povestirea: jocuri.
mi-a plăcut trecerea spaţială de la un joc la altul. acum să citim despre joaca (cu) lupul!
esti binevenita.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer demargas, vezi că se poate?
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dedacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
e doar un poem vechi impaturit sub perna. multumesc, yester.
pentru textul : arareori mărturiseam... deai putea sa imi explici de ce acest text apare postat pe un alt site sub un alt titlu la o distanta de citeva zile? gest reprobabil...
pentru textul : între cuvânt și cer dePoezia mare... Aha, vorbesti de Omu Ăla! Cât despre text, presupun că poeții cu pricina nu publicau pe hermeneia:) clar că autorul a trăit altfel decât mine ziua în care a scris textul. Toate cele bune foarte!
pentru textul : ziua în care poezia nu a salvat lumea de"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
pentru textul : La cățeaua leșinată deFără supărare.
Cred că încerci un fel de decompensare în acest text, un breakdown, cum spui tu. Teoretic, cred că este soluție, dar nu ai putut stăpâni, cred eu, și ai aruncat mult prea mult balast. Cum spunea Virgil pe o altă poezie de-a ta, parcă nu-mi vine a crede că tu ești autorul. Ai în continuare felul tău de a vedea lucrurile formidabil (ex: "foamea... (ca) un animal îndesat care-și bagă botul în venele tale", "moartea... o umbrelă uzată"), dar nu știu ce caută acolo "se agață de maxilare de mațe de fapt nu e foame e mai mult un gol"; "pare" în "moartea pare"; "te uiți la ea pînă amețești nimic nu ți se mai pare de netrecut", "le urez tot binele din lume" ș.a.m.d. Atâta umplutură, când tu știi cum să surprinzi esențialul... nu știu, dar tare ți-aș spune să rescrii poezia asta. Desigur, n-ai să asculți.
pentru textul : sway deun titlu care mi*a atras atentia, la fel si unele versuri. mi-ar fi placut repetitia integrala la final sau altceva... :)
pentru textul : Mult-prea-vederea deAlma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
pentru textul : Cioplitorului de vers deCristina Ştefan.
Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.
Mă bucură semnul tau.
pentru textul : synopsis debun titlul, partea a doua de asemeni- o idee miraculoasa. nu mi a placut doar ca m am trezit din avion in tren, pentru ca n am belet, domle, n am...
pentru textul : my woman, drammen-house deacel touch feminin, discret. Mulțumesc frumos, Daniela!
pentru textul : parcele ale aceluiași soare deuite-asa, Dorine! Tarfa aia de poezie care te bantuie pana iti frange gatul, "Femeia/ Care dansa pe mese si ucidea poeti" desi esti plin de ea pana in maduva oaselor, o cauti fara sa sti ca esti impregnat in totalitate de ea! Este unul din textele iesit intr-o clipa de gratie. Perfect imbraca in prozodia fara cusur.
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deCa tot e rost de scandal, zic si eu:
pentru textul : despre o femeie goală de- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
Eu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dePagini