titlul ar putea fi inteles astfel: rosul parului e gestul celui prins in interiorul unui familiar stapanit de groaza/angoasa, prin care, nu atat incearca sa rupa legatura cu trupul, corporalitatea, cat executa o miscare-tip, o reactie naturala a organismului in fata congelarii/contaminarii. asa cum mana taiata inca misca.
Dle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
Nu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
Dacă nu pierdeai hăţurile în final (ultimele patru versuri - unde parcă te-ai lăsat copleşită de-o feminitate/ de un lirism matern exagerat/ă), ieşea un text foarte bun. Chiar şi aşa, are nişte pasaje foarte inspirate:
"mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare" - excelent!
etc.
(consider că tipul acesta de scriere te prinde de 4 virgulă 16 ori mai bine decât formele asiatice).
ihm, si tu acuma Corina, nu toate poemele sunt antagonice si nu toate versurile sunt bune de pus pe note muzicale. imi pare rau ca doar atata ti-a placut dar n-am ce-i face, poate cu alta ocazie am sa livrez un poem mai bun. ideea este ca atunci cand vine vorba de chestii din astea nu prea exista loc de noroc, eu de obicei cand ma apuc de citit un poem, daca-l simt prost de la inceput nu-l mai citesc, daca un volum ma dezamageste, il arunc. problema e simpla si rezolvata usor, nu de alta dar cu nervii poetici nu-i de gluma:p
Ok. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
nu mă aștept să îmi înțelegi apatia de unde venim noi nu a mai venit aproapenimeni super fain. nu ma pricep prea tare la cuvinte, dar asta m-a atins in mod deosebit pentru prima dată înțeleg mîinile ne sînt date ca să nu fim confundați cu cărțile pe care nuvremsălescriem la sfîrșit rămîn vocalele avem de-a face cu o schisma, cu o revelatie sau cu amîndoua?
ok, îmi îsușesc critica dar tot nu mai cred în tablouri moderne cu îngeri
căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă (scuzați eventualele inexactități, citatul e din memorie) e cam tot ce mai pot înghiți la ora actuala re. îngeri
Poemul mi se pare slab, dar nu vreau să deschid o polemică aici cu emilian cel foarte pal doar pentru că lui îi place și apoi ne oferă o argumentație de abracadabra, alege o carte și apoi ți-o ghicesc eu pentru că sunt cel mai deștept din încăpere! decorul și psihodialogul, surogate acceptate pentru expresii licentioase, falsa senzatie de expresie suburbana,... zau pale, te plătește cineva să dai cu molitox... pentru că sunt alergic??
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
Iar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
versurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)
Da, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
nu, nu cred ca sint neaparat un gica contra. dar tocmai ma intrebam daca nu cumva exagerez, daca nu cumva sint prea "clasic", prea invechit, prea purist, prin obsesia asta a mea de a fi "poetic". ma intrebam daca nu cumva lumea a trecut peste mine. e o alta epoca acum. se "contine" poezia, nu se "scrie". iar eu am ramas intepenit intr-un model. ceva ce am detestat intotdeauna. la altii.
Înaintarea spre miezul lucrurilor are formă de spirală. Culoarea ei e transparentă. Miroase a pământ, iar respirația ei umflă aripile unei păsări străvezii. Da.
Matei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
"ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
în simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt" - absolut totale versurile, dacă mi se permite extazierea. Un text însingurat şi resemnat, dar demn. Foarte reuşit.
...pornesc acest comentariu cu speranţa/dorinţă ca tu să-l receptezi aşa cum trebuie, aşa cum este - un comentariu care nu dă verdicte, ci doar opinii probate/probabile.
...Cred, de fapt, sunt convins că ai talent. Destul. Şi tocmai acest lucru mă face să intervin. Dar talentul tău este greşit exploatat/pus în valoare. Pe scurt spus, trăgând o linie sub toate textele tale pe care le-am citit (şi am lecturat tot ce ai postat), consider că faci unele greşeli pe care mulţi oameni le fac (mai talentaţi ori mai puţini talentaţi), respectiv acelea de a:
...confunda frumuseţea cu înfrumuseţarea, starea de poezie cu starea, estetica limbajului, cu estetica lirică. Mai exact, luând pe rând termenii de mai sus - mulţi presupun că frumuseţea (valoarea) unui poem rezultă din puterea de-a idealiza (formal/stilistic) un oarecare aspect. Nu este aşa! Aici, avem de-a face cu poetizarea. Frumuseţea (valoarea) trebuie să vină din veridicitatea simplificată a faptului respectiv; abia aici figurile de stil pot avea rol. Tot astfel, urmând palierul starea poetică vs stare, mulţi au impresia că a atribui oricărui moment din viaţă importanţă lirică, înseamnă a avea putere creativă; că a simţi este egal cu a avea talent. Nu este aşa! Aici este vorba doar de exacerbare aproape narcisistă. Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. Fie el presărat cu orice filosofie pretenţioasă ori chimie sentimentală. Starea de poezie înseamnă a lua dintr-un moment doar ceea ce este unic, caracteristic numai şi numai autorului... şi nici asta nu-i de ajuns. Acel ceva trebuie să fie şi irepetabil.. Acel ceva trebuie smuls din banalitate, trăit, înţeles şi tradus celorlalţi prin instrumente lirice cât mai personale. Mai departe, tot mai mulţi cred că estetica limbajului este totuna (şi de ajuns) cu estetica poeziei. De aceea, vei întâlni, poate că ai şi făcut-o de multe ori, texte siropoase, diabetice de-a dreptul (flori, lună, soare, câmpii, inorogi, îndrăgostiţi sub copaci, vis, zei etc etc etc). Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale de te iau măselele. Aici e vorba de veleitarism/manierism (infantil)
...Ei, suspeectez că, uneori, ai tendinţa de-a scrie apelând la unele trăsături negativă din cele de mai sus. Nu ştiu din ce motive, nici nu îmi dau cu presupusul. Dar cred că iroseşti talent şi, de ce nu, timp. Repet, tot ce am scris mai sus nu reprezintă verdicte, ci doar concepţiile mele referitoare la universul poetic, în general. Sper să citeşti aşa cum se cuvine acest comentariu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adriana, mersi de atentionare. asta fac chiar acum.
pentru textul : love love love detitlul ar putea fi inteles astfel: rosul parului e gestul celui prins in interiorul unui familiar stapanit de groaza/angoasa, prin care, nu atat incearca sa rupa legatura cu trupul, corporalitatea, cat executa o miscare-tip, o reactie naturala a organismului in fata congelarii/contaminarii. asa cum mana taiata inca misca.
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul deDle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deNu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
cum știi tu să amintești omului cele sfinte cîte uită... nu ți-e jale, omule? jele mi-i că vai de curtea în care iarba uită coasa
pentru textul : pridvorbe deDacă nu pierdeai hăţurile în final (ultimele patru versuri - unde parcă te-ai lăsat copleşită de-o feminitate/ de un lirism matern exagerat/ă), ieşea un text foarte bun. Chiar şi aşa, are nişte pasaje foarte inspirate:
"mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare" - excelent!
etc.
(consider că tipul acesta de scriere te prinde de 4 virgulă 16 ori mai bine decât formele asiatice).
pentru textul : Septembrie cu noduri deihm, si tu acuma Corina, nu toate poemele sunt antagonice si nu toate versurile sunt bune de pus pe note muzicale. imi pare rau ca doar atata ti-a placut dar n-am ce-i face, poate cu alta ocazie am sa livrez un poem mai bun. ideea este ca atunci cand vine vorba de chestii din astea nu prea exista loc de noroc, eu de obicei cand ma apuc de citit un poem, daca-l simt prost de la inceput nu-l mai citesc, daca un volum ma dezamageste, il arunc. problema e simpla si rezolvata usor, nu de alta dar cu nervii poetici nu-i de gluma:p
pentru textul : l’absente derealitatea transcrisă sincer înseamnă poezie. plus felul acela personal de a vedea lucrurile....
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deOk. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
pentru textul : Ferestre deAdrian,
pentru textul : Viraj mult prea strâns dehmm!!de ce aşa?
nu mă aștept să îmi înțelegi apatia de unde venim noi nu a mai venit aproapenimeni super fain. nu ma pricep prea tare la cuvinte, dar asta m-a atins in mod deosebit pentru prima dată înțeleg mîinile ne sînt date ca să nu fim confundați cu cărțile pe care nuvremsălescriem la sfîrșit rămîn vocalele avem de-a face cu o schisma, cu o revelatie sau cu amîndoua?
pentru textul : uneori fac pe prostul desi iaca asa am participat si eu la virtualia:) si iar multam!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" demultumesc pentru vizita si apreciere.
pentru textul : ușor/ de-o aripă demultumesc :) o sa incerc sa urmez sugestia :)
pentru textul : Mic des-a notat. multam!
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deok, îmi îsușesc critica dar tot nu mai cred în tablouri moderne cu îngeri
pentru textul : tablou domestic cu înger decăzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă (scuzați eventualele inexactități, citatul e din memorie) e cam tot ce mai pot înghiți la ora actuala re. îngeri
Poemul mi se pare slab, dar nu vreau să deschid o polemică aici cu emilian cel foarte pal doar pentru că lui îi place și apoi ne oferă o argumentație de abracadabra, alege o carte și apoi ți-o ghicesc eu pentru că sunt cel mai deștept din încăpere! decorul și psihodialogul, surogate acceptate pentru expresii licentioase, falsa senzatie de expresie suburbana,... zau pale, te plătește cineva să dai cu molitox... pentru că sunt alergic??
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
pentru textul : Tristeţi duminicale deIar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
Aş renunţa la "definitiv şi tandru"...mi se pare că se leagă mai bine fără.
pentru textul : mâna mea întinsă spre tine, un țipăt deÎn rest, un text acceptabil
stimă, z.
versurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)
pentru textul : copilul verde deDa, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
pentru textul : vremuri, în Lhasa denu, nu cred ca sint neaparat un gica contra. dar tocmai ma intrebam daca nu cumva exagerez, daca nu cumva sint prea "clasic", prea invechit, prea purist, prin obsesia asta a mea de a fi "poetic". ma intrebam daca nu cumva lumea a trecut peste mine. e o alta epoca acum. se "contine" poezia, nu se "scrie". iar eu am ramas intepenit intr-un model. ceva ce am detestat intotdeauna. la altii.
pentru textul : downloadez poezii denu știu dacă textul merita o peniță dar sugestia ta îmi pare cu adevărat valabilă. vezi mai bine ca mine.
pentru textul : spuneau bătrînii de cînepă deSucces, "urâtule" !
pentru textul : Urâții - lansare de carte deÎnaintarea spre miezul lucrurilor are formă de spirală. Culoarea ei e transparentă. Miroase a pământ, iar respirația ei umflă aripile unei păsări străvezii. Da.
pentru textul : cerc închis deNicodem...mii de scuze pentru greseala!
pentru textul : închinare de cuarț deMatei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
pentru textul : la marginea drumurilor descrii bine, domnule agheorghesei, cel puțin ultimele două chestii de-ale matale pe care le-am citit m-au impresionat plăcut
pentru textul : Cerneluri deAtunci, pune mausul si citeste: http://www.scribd.com/doc/44998281/POvestasul-de-Mario-Vargas-Llosa
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară de"ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
pentru textul : flowers for yulia deîn simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt" - absolut totale versurile, dacă mi se permite extazierea. Un text însingurat şi resemnat, dar demn. Foarte reuşit.
Maria,
...pornesc acest comentariu cu speranţa/dorinţă ca tu să-l receptezi aşa cum trebuie, aşa cum este - un comentariu care nu dă verdicte, ci doar opinii probate/probabile.
...Cred, de fapt, sunt convins că ai talent. Destul. Şi tocmai acest lucru mă face să intervin. Dar talentul tău este greşit exploatat/pus în valoare. Pe scurt spus, trăgând o linie sub toate textele tale pe care le-am citit (şi am lecturat tot ce ai postat), consider că faci unele greşeli pe care mulţi oameni le fac (mai talentaţi ori mai puţini talentaţi), respectiv acelea de a:
...confunda frumuseţea cu înfrumuseţarea, starea de poezie cu starea, estetica limbajului, cu estetica lirică. Mai exact, luând pe rând termenii de mai sus - mulţi presupun că frumuseţea (valoarea) unui poem rezultă din puterea de-a idealiza (formal/stilistic) un oarecare aspect. Nu este aşa! Aici, avem de-a face cu poetizarea. Frumuseţea (valoarea) trebuie să vină din veridicitatea simplificată a faptului respectiv; abia aici figurile de stil pot avea rol. Tot astfel, urmând palierul starea poetică vs stare, mulţi au impresia că a atribui oricărui moment din viaţă importanţă lirică, înseamnă a avea putere creativă; că a simţi este egal cu a avea talent. Nu este aşa! Aici este vorba doar de exacerbare aproape narcisistă. Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. Fie el presărat cu orice filosofie pretenţioasă ori chimie sentimentală. Starea de poezie înseamnă a lua dintr-un moment doar ceea ce este unic, caracteristic numai şi numai autorului... şi nici asta nu-i de ajuns. Acel ceva trebuie să fie şi irepetabil.. Acel ceva trebuie smuls din banalitate, trăit, înţeles şi tradus celorlalţi prin instrumente lirice cât mai personale. Mai departe, tot mai mulţi cred că estetica limbajului este totuna (şi de ajuns) cu estetica poeziei. De aceea, vei întâlni, poate că ai şi făcut-o de multe ori, texte siropoase, diabetice de-a dreptul (flori, lună, soare, câmpii, inorogi, îndrăgostiţi sub copaci, vis, zei etc etc etc). Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale de te iau măselele. Aici e vorba de veleitarism/manierism (infantil)
...Ei, suspeectez că, uneori, ai tendinţa de-a scrie apelând la unele trăsături negativă din cele de mai sus. Nu ştiu din ce motive, nici nu îmi dau cu presupusul. Dar cred că iroseşti talent şi, de ce nu, timp. Repet, tot ce am scris mai sus nu reprezintă verdicte, ci doar concepţiile mele referitoare la universul poetic, în general. Sper să citeşti aşa cum se cuvine acest comentariu.
(voi reveni cu unul aplicat pe text)
pentru textul : Mai singură... deda, cred ca ai dreptate Vladimir. ce sa ii faci, vremuri proaste
pentru textul : forbidden love dePagini