bobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
Ela, Luv, vă mulțumesc, voi ține cont de cuvintele voastre, acolo unde e lumină va fi și mai multă, acolo unde praful se așterne pe scările de griuri voi îndrepta. Cine știe când se va termina cartea. Poate chiar Poezia este "epilogul" (fie voia ta, Ela) meu în viața aceasta. Poezia care vine mereu de dincolo de conștient. Crăciun fericit, în lumina vegherii Domnului!
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
cu "discrepanţa". şi eu am stat mult să mă gândesc dacă să las ori nu acest cuvânt, am riscat totuşi. iar despre final, chiar am vrut ca discrepanţa să se menţină. ştiu că textul nu este perfect, nici nu cred că aş putea atinge perfecţiunea atâta vreme cât încerc să păstrez textului un caracter aproape de normalitate. în plus, probabil o meteahnă, nu-mi plac multiplele retuşuri la un text, simt că-l teşesc.
prelegeri incognito nu vă uitați așa uimiți la hainele mele ponosite! iaca vin din “marea vâltoare ”. am sa vă povestesc despre libertatea tinerelor femei, care și-au tatuat deasupra buricului un fluture-de-indrazneală. libertatea lor izvorăște din scorbura gheizerelor, și se revarsă ca un suvoi de ape fierbinți, distrugânt malurile. mai intâi, te ia prin surprindere-in iuresul mirărilor antilopelor, care saltă nepăsătoare pe lângă tine. apoi, te inundă, doborând stâlpii de rezistență de pe marginea drumului. fiecare celulă tresare, este electocutată. senzațiile se ciognesc asemeni bilelor de biliard. in sfârșit, te adoarme, legănându-te pe ramuri de liliac inflorit. deodată constați: umărul ei este umărul tău; călcâiul ei este călcâiul tau; sângele ei curge prin venele tale; până și fluturele-de-indrăzneală este tatuat deasupra buricului tau. libertatea de a deveni un intreg, de a respira prin celălalt.
se vor gasi persoane care sa te laude fara rezerve. ar trebui sa fii obiectiv si sa accepti si persoanele care te critica. paradoxal, toate iti vor binele.
Draga Andu, te rog să încerci să păstrezi un limbaj decent și în comentarii, oricât de virulent ai dori (și ai fi îndreptățit) să fii. Să încercăm să rămânem în limitele de exigență pe care hermeneia și-a propus să le promoveze și să nu ne transformăm în chat.
Atunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
Da, zece poeme ca zece porunci... o lectura care imi aminteste de vremurile bune de altadata, cand mai credeam ca exista Vama Veche si ca Naum traieste. Ca orice text lung are stangacii destule, dar a vorbi despre ele acum ar fi ca si cum as vorbi despre silicoza sticlarului... si ar fi pacat. Mai bine semnez cu o penita Andu
Nu e rău doamnă, când o faci cinstit şi cu bună intenţie.
Exageraţi de multe ori, nu sunteţi un om al şcolii, altfel aţi şti cum se fac compunerile, nu în clasa 3-a ci într-a 12-a. Mulţumesc pentru demontare, e o părere pe care o iau în considerare pentru îndreptare, dar am primit şi altfel de păreri şi asta e chiar bine.
uite-asa, Dorine! Tarfa aia de poezie care te bantuie pana iti frange gatul, "Femeia/ Care dansa pe mese si ucidea poeti" desi esti plin de ea pana in maduva oaselor, o cauti fara sa sti ca esti impregnat in totalitate de ea! Este unul din textele iesit intr-o clipa de gratie. Perfect imbraca in prozodia fara cusur.
raspunsuri francisc, onorata de trecerea ta pe aici si multumesc pentru aprecierea logicii discursului. dupa mine, este cea mai buna poema a mea de pana acum (si nu ma refer la ce am postat aici) ca stil. cat despre creatie si nastere grea, este de fapt o paralela intre singuratatea, mai bine zis individualitatea omului si apropierea de ceilalti, cautarea sa in lume, informatia, legatura, toate fatetele comunicarii in care eu ma regasesc in celalalt/celalati si invers, plus bariera comunicationala privita ca o depasire a pragului unde poate fi perceputa, de aceasta data, ca o violare a acestei singularitati. caterina, draga mea, nu voi sterge prima parte pentru ca poema nu numai ca "are sansa" sa devina...draguta, ci este un poem bun, daca n-ai inteles bine comentariul lui francisc, el a remarcat "crescendo-ul". este vorba de constructie. e special construita asa. prima parte nu este fortata, ci este oferita ca o ipoteza, avem toate datele de la care va incepe "cunoasterea" dupa aceasta "nastere grea". orice eliminare ar trunchia mesajul, mai mult, am ramane fara premisa comunicarii. multumesc pentru comentariu.
este posibil să fie ultima peniță de aur pe care o acord pe Hermeneia 1.0 (deși încă mai este timp pentru surprize); în ultima vreme observ o tendință (oarecum liberală - în sensul american al termenului - ), deci oarecum de stînga, sau în orice caz mai „naturalist-existențialistă” de a vorbi frust, aproape documentaristic într-un anumit gen relativ nou de mesaj artistic. Am observat asta în ultimele filme pe care le-am văzut - și pe care nu le voi menționa aici pentru a nu altera atmosfera de percepție a acestui text. În orice caz, mesajul frust, aproape smuls mai degrabă decît „tăiat” scenaristic (sau montajist), existențialismul (așa cum am mai spus), relativismul moral, amestecul de inutilități și prețios, banal și tragic (sau comic), toate astea crează un fel de atmosferă „grea”. Eu încep să o privesc ca pe un fel de „apă grea a posmodernismului”. Și îmi place. Mă face să nu pot să uit textul. Și de la Homer și Moise încoace acesta este singurul lucru care contează. Chiar dacă, tehnic vorbind putem acum depozita (destul de ieftin) sute de Gig, și chiar multipli de Peta de memorie. Memoria artistică, emoțională, este probabil imposibil de impregnat digital. Încă...
George mama, asa voi face... oricum, deocamdata mi-a placut ce ai zis aici in comm. Parca nu ai fi asa cum te alintam eu... Astept scriituri noi si promit ca nu te-oi mai alinta pe viitor :-) Imi cer scuze pentru acest raspuns care e 100% off-topic, si pentru a mai salva ceva din ce mai poate fi salvat, hai sa spun ca ai putea schimba cele trei "nasuri" din incipit, sa ramai cu unul singur cam asa "noroc că avem nasul format ni-l ciocnim zilnic de ei" apoi "peacefull" sa zica cei mai priceputi decat mine daca e cu unul sau cu doi de "l", eu as inclina sa zic ca e cu unul singur, apoi "did'nt" e sigur "didn't" "who didn't want to see Tibet" ar fi trebuit urmat de "fed to the dogs", nu "feed to the dogs" Cam astea ar fi partile pozitive, fix cum zici tu Georgica mama, Andu
hmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
si stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
Superb acest pasaj care poate fi de sine-stătător, nu numai filosofic: "Seara iubita mea încuie ușa de două ori. Se roagă în gînd pentru mine. Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură. Cînd o văd bărbații îi ating tălpile. Să aibă noroc. Unul chiar a cîștigat o oră de liniște. Nu s-a mai auzit nimic de el. Liniștea nu doare." Forma fericirii rezultă din ignorarea nefericirii celorlalți: "Fericirea nu doare ca să se audă." Interesant. Nici prostia nu doare.
mă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.
imi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
Citind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
Paul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
pentru textul : Esență de Marie deEla, Luv, vă mulțumesc, voi ține cont de cuvintele voastre, acolo unde e lumină va fi și mai multă, acolo unde praful se așterne pe scările de griuri voi îndrepta. Cine știe când se va termina cartea. Poate chiar Poezia este "epilogul" (fie voia ta, Ela) meu în viața aceasta. Poezia care vine mereu de dincolo de conștient. Crăciun fericit, în lumina vegherii Domnului!
pentru textul : a love song for bobby long deintotdeauna un panaceu*
pentru textul : la vest de mine însămi deStiu Dan, dar am sa las xerox pentru ca este in ton cu mecanica textului. Într-adevar, pe texte scurte mă simt mai bine.
pentru textul : Transfigurare decata naivitate =))
pentru textul : nonșalanța iubirii demultumesc. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip demie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
pentru textul : haikuri de baltă decu "discrepanţa". şi eu am stat mult să mă gândesc dacă să las ori nu acest cuvânt, am riscat totuşi. iar despre final, chiar am vrut ca discrepanţa să se menţină. ştiu că textul nu este perfect, nici nu cred că aş putea atinge perfecţiunea atâta vreme cât încerc să păstrez textului un caracter aproape de normalitate. în plus, probabil o meteahnă, nu-mi plac multiplele retuşuri la un text, simt că-l teşesc.
sunt onorată şi măgulită de aprecierea ta.
pentru textul : timp (ne)chibzuit deprelegeri incognito nu vă uitați așa uimiți la hainele mele ponosite! iaca vin din “marea vâltoare ”. am sa vă povestesc despre libertatea tinerelor femei, care și-au tatuat deasupra buricului un fluture-de-indrazneală. libertatea lor izvorăște din scorbura gheizerelor, și se revarsă ca un suvoi de ape fierbinți, distrugânt malurile. mai intâi, te ia prin surprindere-in iuresul mirărilor antilopelor, care saltă nepăsătoare pe lângă tine. apoi, te inundă, doborând stâlpii de rezistență de pe marginea drumului. fiecare celulă tresare, este electocutată. senzațiile se ciognesc asemeni bilelor de biliard. in sfârșit, te adoarme, legănându-te pe ramuri de liliac inflorit. deodată constați: umărul ei este umărul tău; călcâiul ei este călcâiul tau; sângele ei curge prin venele tale; până și fluturele-de-indrăzneală este tatuat deasupra buricului tau. libertatea de a deveni un intreg, de a respira prin celălalt.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deîn loc de penițe negre propun un bug. nu de bucătărie ci de poezie. promit că îl desenez eu la o rezoluție decentă.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deSau la plug.
pentru textul : pastel de iarnă dese vor gasi persoane care sa te laude fara rezerve. ar trebui sa fii obiectiv si sa accepti si persoanele care te critica. paradoxal, toate iti vor binele.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deDraga Andu, te rog să încerci să păstrezi un limbaj decent și în comentarii, oricât de virulent ai dori (și ai fi îndreptățit) să fii. Să încercăm să rămânem în limitele de exigență pe care hermeneia și-a propus să le promoveze și să nu ne transformăm în chat.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deAtunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
pentru textul : photo demai puțin ultima strofă care, zic eu, cade în roz lipicios
pentru textul : poets deDa, zece poeme ca zece porunci... o lectura care imi aminteste de vremurile bune de altadata, cand mai credeam ca exista Vama Veche si ca Naum traieste. Ca orice text lung are stangacii destule, dar a vorbi despre ele acum ar fi ca si cum as vorbi despre silicoza sticlarului... si ar fi pacat. Mai bine semnez cu o penita Andu
pentru textul : turtle blues deNu e rău doamnă, când o faci cinstit şi cu bună intenţie.
pentru textul : Înfloresc iernile deExageraţi de multe ori, nu sunteţi un om al şcolii, altfel aţi şti cum se fac compunerile, nu în clasa 3-a ci într-a 12-a. Mulţumesc pentru demontare, e o părere pe care o iau în considerare pentru îndreptare, dar am primit şi altfel de păreri şi asta e chiar bine.
la orfelinat -
pentru textul : Haiku depe o foaie de desen
o casă de melc
uite-asa, Dorine! Tarfa aia de poezie care te bantuie pana iti frange gatul, "Femeia/ Care dansa pe mese si ucidea poeti" desi esti plin de ea pana in maduva oaselor, o cauti fara sa sti ca esti impregnat in totalitate de ea! Este unul din textele iesit intr-o clipa de gratie. Perfect imbraca in prozodia fara cusur.
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deraspunsuri francisc, onorata de trecerea ta pe aici si multumesc pentru aprecierea logicii discursului. dupa mine, este cea mai buna poema a mea de pana acum (si nu ma refer la ce am postat aici) ca stil. cat despre creatie si nastere grea, este de fapt o paralela intre singuratatea, mai bine zis individualitatea omului si apropierea de ceilalti, cautarea sa in lume, informatia, legatura, toate fatetele comunicarii in care eu ma regasesc in celalalt/celalati si invers, plus bariera comunicationala privita ca o depasire a pragului unde poate fi perceputa, de aceasta data, ca o violare a acestei singularitati. caterina, draga mea, nu voi sterge prima parte pentru ca poema nu numai ca "are sansa" sa devina...draguta, ci este un poem bun, daca n-ai inteles bine comentariul lui francisc, el a remarcat "crescendo-ul". este vorba de constructie. e special construita asa. prima parte nu este fortata, ci este oferita ca o ipoteza, avem toate datele de la care va incepe "cunoasterea" dupa aceasta "nastere grea". orice eliminare ar trunchia mesajul, mai mult, am ramane fara premisa comunicarii. multumesc pentru comentariu.
pentru textul : incoruptibil deeste posibil să fie ultima peniță de aur pe care o acord pe Hermeneia 1.0 (deși încă mai este timp pentru surprize); în ultima vreme observ o tendință (oarecum liberală - în sensul american al termenului - ), deci oarecum de stînga, sau în orice caz mai „naturalist-existențialistă” de a vorbi frust, aproape documentaristic într-un anumit gen relativ nou de mesaj artistic. Am observat asta în ultimele filme pe care le-am văzut - și pe care nu le voi menționa aici pentru a nu altera atmosfera de percepție a acestui text. În orice caz, mesajul frust, aproape smuls mai degrabă decît „tăiat” scenaristic (sau montajist), existențialismul (așa cum am mai spus), relativismul moral, amestecul de inutilități și prețios, banal și tragic (sau comic), toate astea crează un fel de atmosferă „grea”. Eu încep să o privesc ca pe un fel de „apă grea a posmodernismului”. Și îmi place. Mă face să nu pot să uit textul. Și de la Homer și Moise încoace acesta este singurul lucru care contează. Chiar dacă, tehnic vorbind putem acum depozita (destul de ieftin) sute de Gig, și chiar multipli de Peta de memorie. Memoria artistică, emoțională, este probabil imposibil de impregnat digital. Încă...
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deGeorge mama, asa voi face... oricum, deocamdata mi-a placut ce ai zis aici in comm. Parca nu ai fi asa cum te alintam eu... Astept scriituri noi si promit ca nu te-oi mai alinta pe viitor :-) Imi cer scuze pentru acest raspuns care e 100% off-topic, si pentru a mai salva ceva din ce mai poate fi salvat, hai sa spun ca ai putea schimba cele trei "nasuri" din incipit, sa ramai cu unul singur cam asa "noroc că avem nasul format ni-l ciocnim zilnic de ei" apoi "peacefull" sa zica cei mai priceputi decat mine daca e cu unul sau cu doi de "l", eu as inclina sa zic ca e cu unul singur, apoi "did'nt" e sigur "didn't" "who didn't want to see Tibet" ar fi trebuit urmat de "fed to the dogs", nu "feed to the dogs" Cam astea ar fi partile pozitive, fix cum zici tu Georgica mama, Andu
pentru textul : De ce mă Shanghai dehmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
pentru textul : cinema victoria desi stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
Superb acest pasaj care poate fi de sine-stătător, nu numai filosofic: "Seara iubita mea încuie ușa de două ori. Se roagă în gînd pentru mine. Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură. Cînd o văd bărbații îi ating tălpile. Să aibă noroc. Unul chiar a cîștigat o oră de liniște. Nu s-a mai auzit nimic de el. Liniștea nu doare." Forma fericirii rezultă din ignorarea nefericirii celorlalți: "Fericirea nu doare ca să se audă." Interesant. Nici prostia nu doare.
pentru textul : al patrulea cîntec de dragoste dear trebui sa pui o noua sectiune de incadrare... poem in proza
pentru textul : pescarii din nashville demă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.
pentru textul : de la o ploaie la alta deimi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deCitind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
pentru textul : iubirea stradă așa de îngustă dePaul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri de,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
pentru textul : Mai singură... dePagini