nu ati inteles nimic din comentariul meu. m-am referit tocmai la faptul ca acea adresa exista. era o subtilitate, chiar daca nu o voiam impanata cu noroi, la adresa lui Andu. si cu toate ca el m-a suparat cu o serie de interventii pe aici sau pe aiurea, nu cred ca antecomentatoarea mea are dreptul sa vina cu acuze, cita vreme nu a scris nimic pe acest site. imi pare o clona sau cineva care se afla in treaba pur si simplu. iar dumneavoastra se pare ca nu aveti rabdare sa cititi comentariile cu atentie. e mai simplu sa acuzati lumea de meschinarii. prefer sa ma opresc aici cu seria de offtopic. regret ca s-a intimplat in subsolul unei poezii.
de la depărtare nu pari deștept. dar cred că mă repet. cu drag , însă. sfatul meu: cântă la altă masă că n-am bani să-ți dau și ia apă în gură că faci praf.
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
este foarte interesant cum cineva face pe polițaiul pe două site-uri. mai interesant însă găsesc faptul că, se dau și exemple cât și informații greșite. despre exemplul dat în comentariul anterior este vorba cu siguranță despre un poem al meu la care am dat explicația la momentul respectiv. repet și aici, nu a fost ceva intenționat cum se continuă să se înțeleagă, a fost o alegere a mea și o înțelegere greșită a condițiilor de postare. revin la problema informațiilor greșite. Ioana, are doar trei texte postate pe acest site. nu o cunosc personal dar sunt convinsă că dacă ar fi știut că există o regulă nu și-ar fi permis să o încalce. de altfel, nu este tocmai o regulă, este de fapt, o rugăminte al lui Virgil Titarenco, propietarul acestui site. probabil că această rugăminte va fi inclusă cât de curând și în regulamentul site-lui și, numai atunci vom avea dreptul să afirmăm că cineva a încălcat regulamentul site-lui, până atunci însă, eu zic să ne ferim să arătăm cu degetul, atunci când nu e cazul. cred că este mai înțelept să aflăm cauza, apoi să înțelegem. cam atât! consider că suntem persoane mature și avem cu toții capacitatea de a înțelege și nu doar pe aceea de a condamna. p.s. - Ioana, ca să înțelegi despe ce este vorba, caută în pagina lui Virgil textul - "Jurnal de nesomn III". Madim
as fi vrut sa spun cate ceva despre poezia ta care este cladita parca din forme alungite (ochii, degetele, cararea, venele), superba, poezie, superba! dar ceea ce simt acum, dupa ce am citit de 2 ori poezia ta, este inefabil. doar atat: 'ochi lungi' mi se pare o imagine geniala felicitari te mai citesc, silviana
"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
ce bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
dragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
prunc născut la umbra mamei sale, la două sute patruzeci de luni și-un cuvânt. L-au alăptat pe rând cu toate întrebările lumii, femei vitrege cu sâni mari și veninoși, două sute patruzeci de luni și-un cuvânt Un bătrân cu degete multe a tăiat pentru plânsul lui stejarul surd din cel mai cântec sat Leagăn cioplit, leagăn șerpuit cuibar pentru ouă de visători.
nu m-ai supărat defel. botic am făcut doar fiindcă nu mă-ncumet să las peniță - nu știu s-o argumentez depedeveu literar... încă-mi place barca asta, e singura cu care am ales să mă mai plimb și n-aș vrea să mă poftească unii-alții pe mal. păcat că n-ai priceput comentariul meu anterior.
mie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
tecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
textul se vrea a fi, prin patosul ce autoarea il manifesta, insa epateaza usor numai prin "visez deschisă către răsărit", deși pare, oarecum, carnal acest vis... de remarcat sunt stradaniile spre originalitate lipsite, însa, de puterea exprimarii: "poate voi găsi un nimic/cu pene de păun/înfipte în lună." sau "în aplauzele unei mulțimi/golite de sevă". imi pare ca asocierile dintre idei nu se susțin. ce au a face păunii cu nimicul și penele înfipte în... lună sau mulțimile - nu matematice - golite de sevă?!?... ar mai fi de abordat expresiile licențioase, dar a marcat - spre a fi și eu tipic - Profetul. lucian.
Este mult lirism în acest poem și se simte dramatismul momentului, Virgil. Cînd am spus că mai trebuie lucrat am făcut referire la cîteva expresii care par puțin forțate și care, cred eu s-ar putea datora obișnuinței de a gîndi într-o altă limbă. Tocmai acel fapt care conduce cititorul spre miezul unui lirism pe care eu nu l-am mai întîlnit pînă acum, o forță inepuizabilă ca o magmă clocotind în adîncuri insondabile, se pare că determină mici, foarte mici scăpări la nivelul învelișului extern. Stilul fin, incisiv, ultrarafinat este ceea ce atrage și dă valoare. Restul sînt chestiuni pe care le vei sesiza chiar tu, mai tîrziu și care nici nu contează chiar atît de mult. Îmi pare rău, nu-mi place cum sună nici vom dispărea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acum iti iese. Din nefericire, rar. Dar asta e Boba.
pentru textul : absalor denu ati inteles nimic din comentariul meu. m-am referit tocmai la faptul ca acea adresa exista. era o subtilitate, chiar daca nu o voiam impanata cu noroi, la adresa lui Andu. si cu toate ca el m-a suparat cu o serie de interventii pe aici sau pe aiurea, nu cred ca antecomentatoarea mea are dreptul sa vina cu acuze, cita vreme nu a scris nimic pe acest site. imi pare o clona sau cineva care se afla in treaba pur si simplu. iar dumneavoastra se pare ca nu aveti rabdare sa cititi comentariile cu atentie. e mai simplu sa acuzati lumea de meschinarii. prefer sa ma opresc aici cu seria de offtopic. regret ca s-a intimplat in subsolul unei poezii.
pentru textul : despre o femeie goală depoemul este frumos, desi pare putin idealist. eu cred ca cineva n-a iubit : ori unul, ori altul, ori amâmdoi.:)
pentru textul : Cam aşa deiata un text care m-a facut sa zimbesc. bun venit pe Hermeneia.
pentru textul : Flori de Gunamar deSă fi fost satira atât de bine mascată?! După metatext, o scriere cu nerv şi tăiş.
pentru textul : indie depărerea mea e că primele două strofe sînt ok ultima e prea "soft"
pentru textul : magnolii în iarnă deIoana, te rog corectează, șterge subtitlul și adaugă dedesubtul poeziei: apărută în revista "Neliniști Metafizice", nr icsulescu. Ok?
pentru textul : Ana deErata: Resit=Reusit, locrurile=lucrurile Scuze, probabil e de la caldura.
pentru textul : Umbra deRevin, scuze pentru typo Adrian :)
pentru textul : cântec candriu dede la depărtare nu pari deștept. dar cred că mă repet. cu drag , însă. sfatul meu: cântă la altă masă că n-am bani să-ți dau și ia apă în gură că faci praf.
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână de"" Caci beat sint eu si nu de vinuri ? h
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deamintirile au locul lor predestinat, la congelator sau în cartea nescrisă a trecutului, "nimic nu mai este/așa cum a fost" dar asta știam deja...
pentru textul : rația de frig deAi mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.
pentru textul : Golgotă deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre deBatori, Comentariul tău dovedește cu prisosință că ai privit imaginea cu toată seriozitatea. Mulțumesc pentru răstălmăcire și îndemn.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis derelatia intre titlu si ultimul vers. metafore bine alese, secondez.
" bătăile nopţii taie ninsoarea
triunghiuri opresc locuri lângă geam
marea ca o trecere-n moarte
strânge cenuşa la gura pădurii
înainte să plece
sufletul meu coase pânze oprite la ţărm" ...
per total, un poem care spune mult in putine cuvinte.
pentru textul : fiul risipitor deeste foarte interesant cum cineva face pe polițaiul pe două site-uri. mai interesant însă găsesc faptul că, se dau și exemple cât și informații greșite. despre exemplul dat în comentariul anterior este vorba cu siguranță despre un poem al meu la care am dat explicația la momentul respectiv. repet și aici, nu a fost ceva intenționat cum se continuă să se înțeleagă, a fost o alegere a mea și o înțelegere greșită a condițiilor de postare. revin la problema informațiilor greșite. Ioana, are doar trei texte postate pe acest site. nu o cunosc personal dar sunt convinsă că dacă ar fi știut că există o regulă nu și-ar fi permis să o încalce. de altfel, nu este tocmai o regulă, este de fapt, o rugăminte al lui Virgil Titarenco, propietarul acestui site. probabil că această rugăminte va fi inclusă cât de curând și în regulamentul site-lui și, numai atunci vom avea dreptul să afirmăm că cineva a încălcat regulamentul site-lui, până atunci însă, eu zic să ne ferim să arătăm cu degetul, atunci când nu e cazul. cred că este mai înțelept să aflăm cauza, apoi să înțelegem. cam atât! consider că suntem persoane mature și avem cu toții capacitatea de a înțelege și nu doar pe aceea de a condamna. p.s. - Ioana, ca să înțelegi despe ce este vorba, caută în pagina lui Virgil textul - "Jurnal de nesomn III". Madim
pentru textul : portarul de la spital deas fi vrut sa spun cate ceva despre poezia ta care este cladita parca din forme alungite (ochii, degetele, cararea, venele), superba, poezie, superba! dar ceea ce simt acum, dupa ce am citit de 2 ori poezia ta, este inefabil. doar atat: 'ochi lungi' mi se pare o imagine geniala felicitari te mai citesc, silviana
pentru textul : de la o ploaie la alta de"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
pentru textul : cumpănă dece bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
pentru textul : fahrenheit game dedragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
pentru textul : Crepuscul deprunc născut la umbra mamei sale, la două sute patruzeci de luni și-un cuvânt. L-au alăptat pe rând cu toate întrebările lumii, femei vitrege cu sâni mari și veninoși, două sute patruzeci de luni și-un cuvânt Un bătrân cu degete multe a tăiat pentru plânsul lui stejarul surd din cel mai cântec sat Leagăn cioplit, leagăn șerpuit cuibar pentru ouă de visători.
pentru textul : poem cu breton denu m-ai supărat defel. botic am făcut doar fiindcă nu mă-ncumet să las peniță - nu știu s-o argumentez depedeveu literar... încă-mi place barca asta, e singura cu care am ales să mă mai plimb și n-aș vrea să mă poftească unii-alții pe mal. păcat că n-ai priceput comentariul meu anterior.
pentru textul : Pietrele Doamnei dedacă deranjez, atunci vă rog frumos să-mi anulați statutul de membru al site-ului hermeneia! nu țin neapărat să postez texte, sincer!
pentru textul : I have a dream demie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
pentru textul : duminica zi cu neșansă detecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
pentru textul : diversitate... deDle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant deMultumesc de indrumare; mi-a reusit faza; am revenit asupra textelor :))))
pentru textul : Femeia arteziană detextul se vrea a fi, prin patosul ce autoarea il manifesta, insa epateaza usor numai prin "visez deschisă către răsărit", deși pare, oarecum, carnal acest vis... de remarcat sunt stradaniile spre originalitate lipsite, însa, de puterea exprimarii: "poate voi găsi un nimic/cu pene de păun/înfipte în lună." sau "în aplauzele unei mulțimi/golite de sevă". imi pare ca asocierile dintre idei nu se susțin. ce au a face păunii cu nimicul și penele înfipte în... lună sau mulțimile - nu matematice - golite de sevă?!?... ar mai fi de abordat expresiile licențioase, dar a marcat - spre a fi și eu tipic - Profetul. lucian.
pentru textul : iz de madona deEste mult lirism în acest poem și se simte dramatismul momentului, Virgil. Cînd am spus că mai trebuie lucrat am făcut referire la cîteva expresii care par puțin forțate și care, cred eu s-ar putea datora obișnuinței de a gîndi într-o altă limbă. Tocmai acel fapt care conduce cititorul spre miezul unui lirism pe care eu nu l-am mai întîlnit pînă acum, o forță inepuizabilă ca o magmă clocotind în adîncuri insondabile, se pare că determină mici, foarte mici scăpări la nivelul învelișului extern. Stilul fin, incisiv, ultrarafinat este ceea ce atrage și dă valoare. Restul sînt chestiuni pe care le vei sesiza chiar tu, mai tîrziu și care nici nu contează chiar atît de mult. Îmi pare rău, nu-mi place cum sună nici vom dispărea.
pentru textul : dana point I dePagini