Ioana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
Textul acesta e ca un sentiment atât de adânc şi concret dintr-un vis, care, mai apoi, se încearcă a fi explicat raţional, printr-un limbaj insuficient.
@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
poem frumos însă prozodia lasă de dorit
asta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
Roxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
incercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
şi vechi îs toate...
primăvara, mai veche ca şi iarna ("pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi cari fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul ei... aceasta a fost ziua a treia"). (geneza 1:12) (sau mai întâi a fost era glaciară?) nu încetează să ne pună pe ochi farmecele ei!
Călin am să văd ce trebuie să foarfec. Ştefan, fair enough.
dacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
iată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
Nicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
Cu ce nu ma impac: ingeri falsi si sentimente nocive care mi se par cam cliseistice. In rest alert si sigur, finalul foarte bun. Plus atmosfera redata fara gesturi inutile.
- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
Dar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
Revin: ai putea să crezi că la cântecul meduzei am plecat de la fotografia unui Castel în ruine, cu nuanțe cărămizii și verde? Și ai văzut la ce am ajuns. Acolo mi-am lăsat imaginația mai liberă, aici am pus accent pe... notele om. Asta mi-a inspirat imaginea inițială, care are alte nuanțe și ea. Oricum, rețin întrebarea ta și vei vedea mai departe schimbările, atunci când vor fi.
ioana, m-am gandit bine: "cu siguranta am stiut cu totii ca suntem marginiti". ce-i de facut insa cand ramai fara piele? in fiecare zi deschid catalogul. e simplu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc frumos! miroase a primăvară, Mariana...
pentru textul : little terra deIoana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deTextul acesta e ca un sentiment atât de adânc şi concret dintr-un vis, care, mai apoi, se încearcă a fi explicat raţional, printr-un limbaj insuficient.
pentru textul : ploaie de vis cu povesti deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe de@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
THE END.
pentru textul : 322 depoem frumos însă prozodia lasă de dorit
pentru textul : tablou domestic cu înger deasta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
am uitat sa spun multumesc. da, va multumesc. Ce poet s-a nascut azi?
pentru textul : astăzi astăzi deRoxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deincercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
pentru textul : deuteronomia deNu am reproşuri în ceea ce priveşte traducerea, dar eu în ultima strofă aş fi tradus un pic mai ad-literam:
"în timp ce cruda iubire mă cuprinse fără milă
pentru textul : Sonet III de Pablo Neruda depână când, străpungându-mă cu săbii şi spini,
deschise-n a mea inimă un drum ce arde."
... poate am fost prea subtil, Marina. am afirmat: 1.mă confunzi cu Iisus Christos (care a ținut să-l convingă pe Toma.) deci nu aștepta. mulțumesc!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic demulţumesc de observaţie. am corectat.
Blezniuc, încă eşti aici?
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deşi vechi îs toate...
primăvara, mai veche ca şi iarna ("pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi cari fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul ei... aceasta a fost ziua a treia"). (geneza 1:12) (sau mai întâi a fost era glaciară?) nu încetează să ne pună pe ochi farmecele ei!
Călin am să văd ce trebuie să foarfec. Ştefan, fair enough.
pentru textul : amanuensis dedacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deam tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
pentru textul : dimineață de florii ▒ deiată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deCorectie.
In loc de "Asta este doar o mină cârcoleală" se va citi "Asta este doar o mică cârcoteală"
Mii de scuze pentru Profet care a oferit facilitati pt. a nu mai fi nevoie de corectii.
pentru textul : epistolă pentru iarnă destrofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deDle Gorun, bucuros de trecerea şi ecoul spiritului dumneavoastră profund reflexiv.
pentru textul : Cântecul ei trist deNicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
pentru textul : despre iubire de1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
draga profetule... mirarile tale sunt certitudinile mele...
pentru textul : Imn mistic deCris, Viorel, Petre, vă mulțumesc pentru trecere și lectură și cuvintele voastre frumoase, cumpănite. să vă fie seara liniștită și frumoasă!
pentru textul : seară rotundă deCu ce nu ma impac: ingeri falsi si sentimente nocive care mi se par cam cliseistice. In rest alert si sigur, finalul foarte bun. Plus atmosfera redata fara gesturi inutile.
pentru textul : vă urez călătorie plăcută de- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deDar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
pentru textul : Lângă deDe ce ar fi asta reactia consiliului ?
pentru textul : opi deRevin: ai putea să crezi că la cântecul meduzei am plecat de la fotografia unui Castel în ruine, cu nuanțe cărămizii și verde? Și ai văzut la ce am ajuns. Acolo mi-am lăsat imaginația mai liberă, aici am pus accent pe... notele om. Asta mi-a inspirat imaginea inițială, care are alte nuanțe și ea. Oricum, rețin întrebarea ta și vei vedea mai departe schimbările, atunci când vor fi.
pentru textul : do re mi fa om dePaul, cred ca voi supravietui acestei tragedii...:)
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deioana, m-am gandit bine: "cu siguranta am stiut cu totii ca suntem marginiti". ce-i de facut insa cand ramai fara piele? in fiecare zi deschid catalogul. e simplu
pentru textul : ebosa deSapphire, Profetul, va multumesc pt sfaturi. Le iau cu mine si incerc sa le aplic atat textului de mai sus cat si celor viitoare.
pentru textul : Pedeapsa danaidelor dePagini