In comparatie cu celelate poezii pe care le-am mai citit de la dumneavoastra, aceasta este una destul de slaba. Seamana cu o compunere de scoala generala. "ne indeamna"/"sa privim" constructie slaba, non poetica. Miresme de bucurie... un sentiment trebuie sugerat, nu explicitat- sens conotativ nu denotativ. Din prima strofa as pastra doar "chipul soarelui reflectat în pupile". Luna comparata cu lamaie... un mare stereotip. Am intalnit foarte des aceasta comparatie.O varsam "repede" (din nou, ideea ar trebui sugerata) ? "Sa ne aline durerea" - alt stereotip (clasic). Din ultima strofa as pastra versul doi. In rest... imagini romantice cu iz eminescian. Cu parere de rau, acest text este sub asteptari (evident, parerea mea !) Ialin
întotdeauna m-a atras poezia cu rimă şi de fiecare dată când vreau să scriu o poezie încep cu rimă.
e un mesaj profund aici ce se-ntoarce în timp, o amintire plăcută ce-şi păstrează parfumul seductibil din adolescenţă, cuvinte frumoase aşezate cu tâlc ce vibrează cu armonie în fiecare strofă.
e ca o poveste de dragoste ce continuă în timp pe un ton acustic plăcut.
alma, cel mai bine o cheie se pastreaza in pantec. aceleasi candelabre, dar, sper, o lumina mai calda. o cutie de rezonanta pentru corzi. niciodata, desfacute, nu vor suna la fel. numai ca, mereu, ele trebuie intinse. de aici, senzatia...de bine/rau multumesc pentru aprecierile tale, alma.
Pentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
și cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
schimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
deși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
Imi pare bine ca am reusit sa va fac sa zambiti... inseamna ca dincolo de ironie, care acum imi pare totusi prea facil construita, voi ati rezonat cu tema poeziei. Multumesc de feed-back.
eu nu am raspuns dintr-un motiv limpede: felul in care ai incheiat acest "text la prima mână", mai precis intrebarea din final, m-a crispat. am oroare de tot ceea ce poate semana cu o "declaratie de adeziune" (mai ales la cele pe care trebuie sa le dau atunci cand simt o mana infipta in reverul meu). O incheiere mai potrivita ar fi fost, poate, "raspundeti-va" si nu "raspundeti". :) P.S. imi place sa cred ca, daca discutia dintre tine si George va continua, va continua in chip civilizat, ca fiecare ii va respecta opinia celuilalt, ca nu veti recurge la atacuri la persoana...asa ca, te rog frumos, fa un pas inapoi, fiindca, uite, un picior a inceput sa-ti alunece...:)
deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
Îmi cer scuze pentru ironie, nu am vrut să sune așa cum o spuneți Dvs. De fapt, e regretabilă comparația cu celălalt autor, care mereu mă face să plâng. Ce am vrut eu să subliniez a fost că poemul este cam lacrimogen față de ce scrieți Dvs. iar acea exprimare cu trenul în mișcare tot nu-mi sună bine. Oare nu ar fi mai cum vreți Dvs simplu 'noaptea mă mai trezește câte un tren' ?
În rest, cele bune... și să nu mai aducem vorba niciodată despre metrou.
Margas
cristina, ma tem, ca tu confunzi hermeneia cu un site de blogarit. probabil ar trebui sa cauti in alta parte. ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta. dar tu nici macar nu depui efortul. nu nu ai decit un chef de a turna tot felul de texte fara valoare pe hermeneia. te avertizez ca daca vei mai continua sa publici la acest nivel si intr-o astfel de cantitate pe zi contul tau pe hermeneia va fi trecut la novice.
Un incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Va multumesc. In general sunt foarte reticent la modificari, dar analizez intotdeauna parerile oamenilor bine intentionati si sunt deschis la orice sugestie. O duminica faina.
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Superb poem de o verbalitate aparte, o combinație aici doar de solomon știută între peiorație și vibrație în favoarea celei din urmă.
Și da, cum subliniază și Virgil, chiar de poche.
Un poem cât se poate de inspirat.
Margas.
P.S. De eliminat totuși cacofonia de pe final 'ca cea mai bună dintre...'
uite dom'le ca cineva a reusit sa ma amuze astazi. ce-o fi insemnind oare "ca si psalm ii lipseste reverenta"? e intradevar interesant cum unii au aplecarea asta spre a deveni penibili. ca la bun simt nu ma mai astept. incep sa cred ca unora nu le e dat sa-l aiba.
păi şi eu mi-aş dori să apar lângă o tufă de mazăre dar să fie mazărea aia cu pantaloni în carouri. deci spun da şi eu, hic et nunc. succes cu baraca ta!
o succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
mi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
Virgil, e mult sub nivelul tău să faci așa ceva, adică să abuzezi de posibilitatea ta de-a edita un comm pentru ca apoi să lași comm-ul meu în aer.
Ai scris SUZE când ai postat primul comm... cu scuzele. Nu te da mai deștept doar pentru ești cu degetele pe butoane pls...
Detest să fiu ridiculizat de miliție
"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
chiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
ma asteptam, ca voi, cei din generatiile astea mai noi, sa fiti mai postpost modernisti ca noi, mai fragmentaristi, stiou eu..., poeziile tale sunt cam moi, miros a trandafiri nealtoiti, a muscate..., adica, nu prea au miros
Versurile doi și trei mi se par o impunere asupra cititorului și le-aș elimina complet pentru că poemul este o personală reușită așa, ca atare. Pe de altă parte eu cred că știu cât de greu îți este să nu impui la un moment, undeva în poem, trăirile tale asupra cititorului ca și cum acesta ar fi un pic prostuț și trebuie învățat ce și cum, dar crede-mă, merită să renunți câteodată. Uite, și ce dacă eu nu am o 'pivniță a străbunilor mei'? Ar trebui să nu simpatizez cu acest poem?
Sigur, eu l-am citit până la capăt ca pe o îndatorire și până la urmă nu am regretat, mi-a plăcut... se simte până la urmă tonul... cel care face muzica.
Și o notă aparte pentru tabloul reușit al 'răstignirii'.
Andu
P.S. Totuși de ce este câmpul de subtitlu obligatoriu la introducerea unui text? Cel puțin la mine așa se vede, cu steluță roșie... titlul și categoria nu ajung?
Observ că acesta este primul tău text postat aici. Atunci se cuvine să-ți urez "bun-venit". Deși nu este obligatoriu, te invit să încerci să îți completezi și profilul. Ai abordat în textul de față un subiect generos, și mi se pare că te-ai limitat oarecum la nivelul unei analize de liceu. Limbajul folosit de tine nu are suficiență flexibilitate, citindu-te pe alocuri, îmi aduc aminte (cu zâmbet ce-i drept) de clișeele de exprimare folosite în comentariile de la limba română (de ex: "văzut la momentul respectiv prin ochii unui copil care nu înțelegea prea multe, însă care a fost nevoit să se maturizeze cu mult înainte de vreme"). Cred că puteai fi mai incisivă, mai hotărâtă. Mai mult, pare neterminat. Și, în mod definitiv, te sfătuiesc la modul cel mai serios să revezi editarea textelor înainte de a le posta. Cel de față are destul de multe greșeli de editare. Așteptăm cu interes evoluția ta pe hermeneia.
"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In comparatie cu celelate poezii pe care le-am mai citit de la dumneavoastra, aceasta este una destul de slaba. Seamana cu o compunere de scoala generala. "ne indeamna"/"sa privim" constructie slaba, non poetica. Miresme de bucurie... un sentiment trebuie sugerat, nu explicitat- sens conotativ nu denotativ. Din prima strofa as pastra doar "chipul soarelui reflectat în pupile". Luna comparata cu lamaie... un mare stereotip. Am intalnit foarte des aceasta comparatie.O varsam "repede" (din nou, ideea ar trebui sugerata) ? "Sa ne aline durerea" - alt stereotip (clasic). Din ultima strofa as pastra versul doi. In rest... imagini romantice cu iz eminescian. Cu parere de rau, acest text este sub asteptari (evident, parerea mea !) Ialin
pentru textul : circuit deîntotdeauna m-a atras poezia cu rimă şi de fiecare dată când vreau să scriu o poezie încep cu rimă.
e un mesaj profund aici ce se-ntoarce în timp, o amintire plăcută ce-şi păstrează parfumul seductibil din adolescenţă, cuvinte frumoase aşezate cu tâlc ce vibrează cu armonie în fiecare strofă.
e ca o poveste de dragoste ce continuă în timp pe un ton acustic plăcut.
Felicitările mele!
pentru textul : adolescentină dealma, cel mai bine o cheie se pastreaza in pantec. aceleasi candelabre, dar, sper, o lumina mai calda. o cutie de rezonanta pentru corzi. niciodata, desfacute, nu vor suna la fel. numai ca, mereu, ele trebuie intinse. de aici, senzatia...de bine/rau multumesc pentru aprecierile tale, alma.
pentru textul : candelabrele dePentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
pentru textul : vule vu murir avec moi? detak faino :D te ukrainetz rumunii?
pentru textul : Vinul de Trandafiri deși cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deschimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
Julio Cortazar, Idolul cicladelor, ultima povestire - Mangaierea cea mai profunda daca n o sa ti placa, eu is napoleon! :P
pentru textul : schiță deCel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv dedeși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
pentru textul : poetul I deImi pare bine ca am reusit sa va fac sa zambiti... inseamna ca dincolo de ironie, care acum imi pare totusi prea facil construita, voi ati rezonat cu tema poeziei. Multumesc de feed-back.
pentru textul : Anticoncepționale deeu nu am raspuns dintr-un motiv limpede: felul in care ai incheiat acest "text la prima mână", mai precis intrebarea din final, m-a crispat. am oroare de tot ceea ce poate semana cu o "declaratie de adeziune" (mai ales la cele pe care trebuie sa le dau atunci cand simt o mana infipta in reverul meu). O incheiere mai potrivita ar fi fost, poate, "raspundeti-va" si nu "raspundeti". :) P.S. imi place sa cred ca, daca discutia dintre tine si George va continua, va continua in chip civilizat, ca fiecare ii va respecta opinia celuilalt, ca nu veti recurge la atacuri la persoana...asa ca, te rog frumos, fa un pas inapoi, fiindca, uite, un picior a inceput sa-ti alunece...:)
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deai dreptate andreea, sunt constienta de asta, lautarii aceia... acum ca mi-ai sesizat si tu...o sa vad m-a bucurat sincer trecerea ta!
pentru textul : repetiție cu vioară dedeh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
pentru textul : coborârea în Carte deÎmi cer scuze pentru ironie, nu am vrut să sune așa cum o spuneți Dvs. De fapt, e regretabilă comparația cu celălalt autor, care mereu mă face să plâng. Ce am vrut eu să subliniez a fost că poemul este cam lacrimogen față de ce scrieți Dvs. iar acea exprimare cu trenul în mișcare tot nu-mi sună bine. Oare nu ar fi mai cum vreți Dvs simplu 'noaptea mă mai trezește câte un tren' ?
pentru textul : laparovision deÎn rest, cele bune... și să nu mai aducem vorba niciodată despre metrou.
Margas
cristina, ma tem, ca tu confunzi hermeneia cu un site de blogarit. probabil ar trebui sa cauti in alta parte. ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta. dar tu nici macar nu depui efortul. nu nu ai decit un chef de a turna tot felul de texte fara valoare pe hermeneia. te avertizez ca daca vei mai continua sa publici la acest nivel si intr-o astfel de cantitate pe zi contul tau pe hermeneia va fi trecut la novice.
pentru textul : Gărzile negre deUn incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
pentru textul : Alb şi roşu deEu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Va multumesc. In general sunt foarte reticent la modificari, dar analizez intotdeauna parerile oamenilor bine intentionati si sunt deschis la orice sugestie. O duminica faina.
pentru textul : Groparul orb deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deSuperb poem de o verbalitate aparte, o combinație aici doar de solomon știută între peiorație și vibrație în favoarea celei din urmă.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deȘi da, cum subliniază și Virgil, chiar de poche.
Un poem cât se poate de inspirat.
Margas.
P.S. De eliminat totuși cacofonia de pe final 'ca cea mai bună dintre...'
uite dom'le ca cineva a reusit sa ma amuze astazi. ce-o fi insemnind oare "ca si psalm ii lipseste reverenta"? e intradevar interesant cum unii au aplecarea asta spre a deveni penibili. ca la bun simt nu ma mai astept. incep sa cred ca unora nu le e dat sa-l aiba.
pentru textul : psalm depăi şi eu mi-aş dori să apar lângă o tufă de mazăre dar să fie mazărea aia cu pantaloni în carouri. deci spun da şi eu, hic et nunc. succes cu baraca ta!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deo succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
pentru textul : o aplecare spre interior demi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
Virgil, e mult sub nivelul tău să faci așa ceva, adică să abuzezi de posibilitatea ta de-a edita un comm pentru ca apoi să lași comm-ul meu în aer.
pentru textul : patul în formă de gondolă deAi scris SUZE când ai postat primul comm... cu scuzele. Nu te da mai deștept doar pentru ești cu degetele pe butoane pls...
Detest să fiu ridiculizat de miliție
"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
pentru textul : scrâşnet dechiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
erata: m-am
pentru textul : lasă, lasă dema asteptam, ca voi, cei din generatiile astea mai noi, sa fiti mai postpost modernisti ca noi, mai fragmentaristi, stiou eu..., poeziile tale sunt cam moi, miros a trandafiri nealtoiti, a muscate..., adica, nu prea au miros
pentru textul : trailer pentru balconul meu deVersurile doi și trei mi se par o impunere asupra cititorului și le-aș elimina complet pentru că poemul este o personală reușită așa, ca atare. Pe de altă parte eu cred că știu cât de greu îți este să nu impui la un moment, undeva în poem, trăirile tale asupra cititorului ca și cum acesta ar fi un pic prostuț și trebuie învățat ce și cum, dar crede-mă, merită să renunți câteodată. Uite, și ce dacă eu nu am o 'pivniță a străbunilor mei'? Ar trebui să nu simpatizez cu acest poem?
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deSigur, eu l-am citit până la capăt ca pe o îndatorire și până la urmă nu am regretat, mi-a plăcut... se simte până la urmă tonul... cel care face muzica.
Și o notă aparte pentru tabloul reușit al 'răstignirii'.
Andu
P.S. Totuși de ce este câmpul de subtitlu obligatoriu la introducerea unui text? Cel puțin la mine așa se vede, cu steluță roșie... titlul și categoria nu ajung?
Virgil, mulțumesc...și sper să te mai surprind
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deObserv că acesta este primul tău text postat aici. Atunci se cuvine să-ți urez "bun-venit". Deși nu este obligatoriu, te invit să încerci să îți completezi și profilul. Ai abordat în textul de față un subiect generos, și mi se pare că te-ai limitat oarecum la nivelul unei analize de liceu. Limbajul folosit de tine nu are suficiență flexibilitate, citindu-te pe alocuri, îmi aduc aminte (cu zâmbet ce-i drept) de clișeele de exprimare folosite în comentariile de la limba română (de ex: "văzut la momentul respectiv prin ochii unui copil care nu înțelegea prea multe, însă care a fost nevoit să se maturizeze cu mult înainte de vreme"). Cred că puteai fi mai incisivă, mai hotărâtă. Mai mult, pare neterminat. Și, în mod definitiv, te sfătuiesc la modul cel mai serios să revezi editarea textelor înainte de a le posta. Cel de față are destul de multe greșeli de editare. Așteptăm cu interes evoluția ta pe hermeneia.
pentru textul : Paul Goma de"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
pentru textul : interviu dePagini