erata: aroma placuta*.

Şi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.

hahaha data viitoare mă plătești tu să te comentez, să zici mersi că deocamdată e free.

dom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...

"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.

imagini stranii, cu tente macabre, ca un cimitir rascolit de furia ielelor... atentie la ritmul propus, la rima. versurile zece si unsprezece sint diferite de restul si se obtine un fel de sincopa in recitare. ma tot intreb unde este acest cimp... un final cantabil, expresiv: "din pămînt de un timp în cîmp au început să răsară oase alb-miresmate de femeie frumoasă"

Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).

Aranca, pe bune ca m-ai pierdut. N-am priceput nimic din ce ai scris. Mai putin partea cu radioactivitatea....

inca nu pot face o paralela intre "gandirea budista" (pentru a carei aprofundare nu am avut timp destul) si "gandirea lui Guenon", desi tin sa precizez ca el nu a pretins niciodata ca ar fi cladit ceea ce filozofii actuali numesc un "sistem de gandire", ba dimpotriva: Guenon a subliniat intotdeauna, pe parcursul cartilor scrise, ca se opune unuei astfel de metode, pe care o considera limitativa si foarte straina metafizicii. Dar nu vreau sa insist aici asupra acestui aspect, fiindca el e destul de departe de subiectul dezatut. Probabil ca as fi avut o parere mai la obiect daca as fi citit si "Omul si devenirea sa dupa Vedanta" - din pacate, nu am gasit volumul nicaieri. Dar ce am inteles, dupa cele cateva lucrari ale lui Guenon pe care le-am parcurs (unele inca neaparute pe piata romaneasca de carte) este urmatorul lucru: dupa Guenon, nu exista diferente intre diversele doctrine traditionale ortodoxe, in fondul lor; acestea apar doar ca adaptari la circumstantele de timp si de loc, adaptari necesare, de altfel , si care ce se fac simtite numai in stratul exoteric al unei doctrine; in profunzime, ramane absolut valabil ceea ce afirma explicit traditia islamica: "Doctrina unitatii este unica". iar Guenon nu confunda nicidecum budhismul cu intreaga traditie a Indiei, considerandu-l pe acesta desfasurat din ea, insa nu egal cu ea, asa cum orice forma religioasa nu este decat un miez ce protejeaza si ascunde in acelasi timo un sambure (comparatia ii apartine, daca-mi amintesc bine, lui 'ibn Arabi).evident, asta nu inseamna ca Guenon discredita budhismul, el considerand, din contra, ca India este pastratoarea unei metafizici (in adevarata acceptiune a cuvantului) pe care Occidentul a pierdut-o de mult. dar despre toate astea (si altele) poate discutam joi... uitasem: felicitari pentru volum, domnule profesor. din cate inteleg, ati dus la bun sfarsit ce-a fost mai greu.

Sis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)

Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george

Virgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
Însă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro

Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar

da, probabil e un text prost