strofele 2 şi 3, cu precizarea că aş renunţa de tot, dar de tot la versurile:
"nu-ţi mai irosi paşii în van
nu vezi
nu ne mai încape pămîntul".
da, o frumoasă metamor...
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Emil, cred că trebuie să acorzi aceeași atitudine decentă și unui text poetic și unuia în proză. Am mai vorbit de granițele iluzorii dintre ele... Spui că nu dai importanță textelor tale, atunci eu, omul simplu, de ce te-aș mai citi? Lea, nu înțeleg de ce vii cu tonul ăsta, dacă ai descoperit, ceva spune frumos. Poate ai descoperit ceva ce alții n-au văzut, sau au uitat de amănuntul ăsta până-n finalul comentariului lor.
Remus, de ce ai impresia ca-mi pierd timpul cu textele tale? Aici este vorba de cu totul altceva, sau poate ai nevoie de dex ca sa-ti explice. Si daca tot suntem acolo, am sa trag niste sfori, poate te angajeaza aia cand o sa se gandeasca cum sa reactualizeze limba noastra draga;)
Ce inseamna "pomele-i" ? Cine e vampirul? Finalul e la misto? La urma urmei, e de apreciat efortul de a posta un text despre Eminescu, taman azi. Ca in rest, fluiera vantul pe Hermeneia, nimeni altcineva nu s-a sinchisit sa scrie despre. Sa-mi fie rusine.
Ştefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
Virgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
imi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
mi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
imagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
Precizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
M-am bucurat, multumesc! ma gandeam ce anume da forta unui poem in general si cum s-ar traduce exact acea forta; sensibil si forta pot sta impreuna? cand devine un text patetic si afectat; conteaza mult starea pe care o ai cand scrii, cat de suparat esti pe viata sau cat de neindragostit sau cat de rational?!:)
că eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
Virgil, faptul că am utilizat verbul a circula de două ori nu înseamnă că am o fixaţie, exagerezi mult. Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect...Cu unele obiecţii ale tale sunt de acord şi tocmai le corectez. În rest, observ doar faptul că nu îţi place, este opinia ta, poate alţii văd altceva. Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd. Pretenţiile tale par, din nou, exagerate. Este un portret cu inteţia de a crea o atmosferă şi o anume poezie a faptelor culese din realitate. Îmi pare rău că nu ai înţeles. Sincer. Povestirile nu trebuie să aibă intrigă şi, citind textele tale (care mie îmi plac), nici eu nu am găsit intirgă.
Sensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
Unii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Vedeti ş şi ţ din propozitia mea din comentariul anterior ... este luat textul cu copy de pe pagina http://srv.diacritice.com/ si pus direct in comentariu.
Nu arata prea bine :)
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
Adriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
Se pare că multă lume bună va fi la București zilele acestea :) Să fie cu bucurie și parte dintr-o serie numeroasă!
Apreciez că anunțul răspunde principalelor întrebări: când? unde? cine? ce?
Aș fi pus virgulă în loc de două puncte în primul enunț și aș fi scris o dată cuvântul ''poeme".
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
Am uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
strofele 2 şi 3, cu precizarea că aş renunţa de tot, dar de tot la versurile:
pentru textul : metamorfoză de"nu-ţi mai irosi paşii în van
nu vezi
nu ne mai încape pămîntul".
da, o frumoasă metamor...
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
pentru textul : high definition deapoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Emil, cred că trebuie să acorzi aceeași atitudine decentă și unui text poetic și unuia în proză. Am mai vorbit de granițele iluzorii dintre ele... Spui că nu dai importanță textelor tale, atunci eu, omul simplu, de ce te-aș mai citi? Lea, nu înțeleg de ce vii cu tonul ăsta, dacă ai descoperit, ceva spune frumos. Poate ai descoperit ceva ce alții n-au văzut, sau au uitat de amănuntul ăsta până-n finalul comentariului lor.
pentru textul : schizoid de profesie deRemus, de ce ai impresia ca-mi pierd timpul cu textele tale? Aici este vorba de cu totul altceva, sau poate ai nevoie de dex ca sa-ti explice. Si daca tot suntem acolo, am sa trag niste sfori, poate te angajeaza aia cand o sa se gandeasca cum sa reactualizeze limba noastra draga;)
pentru textul : Alb şi roşu deok, am modificat. cred ca aveai dreptate cu privire la imaginea neintentionata de mine.
pentru textul : reverie de ianuarie demultumesc
da, ai dreptate. si totusi am vrut sa sune asa. dar am insa rezerve fata de acel genitiv
pentru textul : liniște și greață deCe inseamna "pomele-i" ? Cine e vampirul? Finalul e la misto? La urma urmei, e de apreciat efortul de a posta un text despre Eminescu, taman azi. Ca in rest, fluiera vantul pe Hermeneia, nimeni altcineva nu s-a sinchisit sa scrie despre. Sa-mi fie rusine.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre deeu nu imi gasesc textele si nu le-am pastrat in alta parte. cum sa le gasesc pe site?
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deŞtefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
În rest, mi-a plăcut.
s.b.
pentru textul : unde îmi pare că exist deVirgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
pentru textul : Ardo A 400 deimi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui demi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
Vladimir, încep să cred că am înțeles amândoi greșit, propun ca neînțelegerea să se oprească aici, sub acest text, al meu
pentru textul : Prunci de lumină deimagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
pentru textul : drumul crucii fără zgomote dePrecizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
pentru textul : some rule rules some rules deM-am bucurat, multumesc! ma gandeam ce anume da forta unui poem in general si cum s-ar traduce exact acea forta; sensibil si forta pot sta impreuna? cand devine un text patetic si afectat; conteaza mult starea pe care o ai cand scrii, cat de suparat esti pe viata sau cat de neindragostit sau cat de rational?!:)
zi buna!
pentru textul : ca un sărut pe frunte decă eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
pentru textul : infraroșu demulțumesc de comm Paul, și să știi că metafizica nu depășește pe oricine, hmm... migrenele astea,
pentru textul : euforie muribundă deVirgil, faptul că am utilizat verbul a circula de două ori nu înseamnă că am o fixaţie, exagerezi mult. Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect...Cu unele obiecţii ale tale sunt de acord şi tocmai le corectez. În rest, observ doar faptul că nu îţi place, este opinia ta, poate alţii văd altceva. Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd. Pretenţiile tale par, din nou, exagerate. Este un portret cu inteţia de a crea o atmosferă şi o anume poezie a faptelor culese din realitate. Îmi pare rău că nu ai înţeles. Sincer. Povestirile nu trebuie să aibă intrigă şi, citind textele tale (care mie îmi plac), nici eu nu am găsit intirgă.
pentru textul : Portretul unei călătoare deSensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
pentru textul : Fuga dedaca devine elitista vroiam sa spun..imi fug tastele de sub mana..
pentru textul : hermeneia 2.0 deUn poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
pentru textul : preludiu și fugă deUnii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Vedeti ş şi ţ din propozitia mea din comentariul anterior ... este luat textul cu copy de pe pagina http://srv.diacritice.com/ si pus direct in comentariu.
pentru textul : exil deNu arata prea bine :)
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
pentru textul : centrul lumei deProbabil după ce se închide farmacia ne apucăm de scris. Rețete. Nu mai fac alte comentarii, îți mai dau o șansă.
pentru textul : Poem biologic deAdriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
pentru textul : nebunul deSe pare că multă lume bună va fi la București zilele acestea :) Să fie cu bucurie și parte dintr-o serie numeroasă!
pentru textul : "Lumea e o pisică jigărită" deApreciez că anunțul răspunde principalelor întrebări: când? unde? cine? ce?
Aș fi pus virgulă în loc de două puncte în primul enunț și aș fi scris o dată cuvântul ''poeme".
nu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi depentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina deAm uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes de... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
pentru textul : Cândva dePagini