Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
Textul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
Cititorilor, mai putin lui V(caruie ii multumesc pentru comentariile explicative-;) Poemul este inteligibil , dupa parerea mea.Imi pare totusi rau ca acel "sfarsit" dactilografiat incorect v-a distras atentia de la mesajul central.Exista un anumit mod de citire, pauzele dintre versuri trebuie puse numai de acei care au inteles mesajul.E cursiv. Aranca, se citeste:"e o jumatate de sfarsit in care credem".Aici se termina. o idee.Sau :e o jumatate de sfarsit in care credem asa cum vedem etc.Ce nu s-a inteles?e o comparatie.Atat.desigur, textul poate fi lucrat.Insa nu stiu cat de repede voi putea reveni asupra lui. Cu drag, A
e noapte oamenii au adormit învelită în întuneric hipnotizați parcă de plasele nemișcării soarele s-a rostogolit după orizont învăluit de întuneric a și uitat roșeața apusului care îi cobora lumina în partea cealaltă de lume lumina s-a oprit pe o siluetă firavă a unei femei care medita își dezbrăca mantia aurie așa cum toamna nucul își lasă frunza veștedă pe pămînt încearca sa scrii simplu. simplitatea e aproape de intelepciune.
paul, "ai dat drumul" ardeleanului din tine, numai un ardelean sadea stie ce este un "sfeter", un cuvânt româno-ungaro-sasesc cu o origine pe care nimeni n-o mai stie. regasesc chiar o parte din copilaria mea, iar sfârsitul este neasteptat si de-a dreptul linistitor.
Lipton chiar nu îşi are rostul, decât dacă te plăteşte pentru reclamă. Şi chiar dacă, parcă tot mai bine merge, în context, ceaiul de ghimbir sau de sânziene. Fără steluţe. E un poem sensibil, care emoţionează, care impune recitire, pentru a te gândi dacă nu cumva ghearele din început:
"tot pământul, tot pământul este al meu. de asta am
ghearele,"
sunt pentru a iniţia un final ciclic:
"sunt
pline cu pământ pe care trebuie să îl scoatem"
"Cerul e de hârtie", precum în cer, aşa şi pe pâmânt: rotund, perisabil, precum viaţa ca o transhumanţă a zilelor.
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
Încercarea de a fugi din realitatea imediată. Da, cam pe-aici se situează personajele, mă bucur că ai simțit asta, pentru că îmi demonstrează că am cel puțin un cititor atent la ceea ce nu este evident. Altfel, e greu să găsești balanța între a scrie suficient de detașat pentru a vedea ansamblul unei proze, și a crea atmosfera în care cititorul să se piardă totuși... Cred că ai dreptate cu ruperea aceea, mă voi gândi la asta, mulțumesc.
parerea mea este ca: te cam "desprinzi" de multe ori in prima strofa cordonul ombilical mie imi pare un concept singular. sugestia existentei lui multiple nu stiu daca e foarte reusita aici
ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
mi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
şi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
Interesant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
Îţi mulţumesc foarte mult pentru încurajare, Adriana Lisandru!
De fapt ideea poeziei mi-a venit tocmai văzând o asemenea catedrală, în întregime construită din cranii şi alte ...oscioare aparţinând scheletului uman...http://www.220.ro/vacanta/O-Catedrala-A-Oaselor/lWkCvrpeT9/
Mă bucur că nu te deranjează parafraza...
Toate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deTextul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
pentru textul : Joc deCititorilor, mai putin lui V(caruie ii multumesc pentru comentariile explicative-;) Poemul este inteligibil , dupa parerea mea.Imi pare totusi rau ca acel "sfarsit" dactilografiat incorect v-a distras atentia de la mesajul central.Exista un anumit mod de citire, pauzele dintre versuri trebuie puse numai de acei care au inteles mesajul.E cursiv. Aranca, se citeste:"e o jumatate de sfarsit in care credem".Aici se termina. o idee.Sau :e o jumatate de sfarsit in care credem asa cum vedem etc.Ce nu s-a inteles?e o comparatie.Atat.desigur, textul poate fi lucrat.Insa nu stiu cat de repede voi putea reveni asupra lui. Cu drag, A
pentru textul : douămii(la) deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I dee noapte oamenii au adormit învelită în întuneric hipnotizați parcă de plasele nemișcării soarele s-a rostogolit după orizont învăluit de întuneric a și uitat roșeața apusului care îi cobora lumina în partea cealaltă de lume lumina s-a oprit pe o siluetă firavă a unei femei care medita își dezbrăca mantia aurie așa cum toamna nucul își lasă frunza veștedă pe pămînt încearca sa scrii simplu. simplitatea e aproape de intelepciune.
pentru textul : Noaptea însorită depaul, "ai dat drumul" ardeleanului din tine, numai un ardelean sadea stie ce este un "sfeter", un cuvânt româno-ungaro-sasesc cu o origine pe care nimeni n-o mai stie. regasesc chiar o parte din copilaria mea, iar sfârsitul este neasteptat si de-a dreptul linistitor.
pentru textul : în felul meu de copil deMa bucur mult pentru cei doi castigatori apropiati sufletului meu, Paul Blaj si Andrei Majeri!
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deFlori si felicitari!
Lipton chiar nu îşi are rostul, decât dacă te plăteşte pentru reclamă. Şi chiar dacă, parcă tot mai bine merge, în context, ceaiul de ghimbir sau de sânziene. Fără steluţe. E un poem sensibil, care emoţionează, care impune recitire, pentru a te gândi dacă nu cumva ghearele din început:
"tot pământul, tot pământul este al meu. de asta am
ghearele,"
sunt pentru a iniţia un final ciclic:
"sunt
pline cu pământ pe care trebuie să îl scoatem"
"Cerul e de hârtie", precum în cer, aşa şi pe pâmânt: rotund, perisabil, precum viaţa ca o transhumanţă a zilelor.
pentru textul : casa este aproape deam să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
pentru textul : Două luni în păr deÎmi spune și mie cineva ce e aia cesnic...?
pentru textul : deschideri deConform lui Creangă, rezultate mult mai bune s-ar putea obţine bătând nu oul, ci cocoşul.
pentru textul : ad interim dese spune despre cineva care a murit... deci eu tot cred că este vorba despre vladimir ilici lenin !
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deDeşi nu ne cunoaştem doar virtual, dar trebuie să recunoaştem că ne ştim de ceva vreme, mă aşteptam la o astfel de abirdare:
"ioane, indiferent de calitatea textului, nu dau bine ghilimele. Renunţă la ele şi chiar la unele expresii!."
Probabil era mai simplu. Şi era OK. Pentru că pur şi simplu nu am experienţă în proză. Eu aşa aş fi făcut.
pentru textul : Nopţile unui proscris deÎncercarea de a fugi din realitatea imediată. Da, cam pe-aici se situează personajele, mă bucur că ai simțit asta, pentru că îmi demonstrează că am cel puțin un cititor atent la ceea ce nu este evident. Altfel, e greu să găsești balanța între a scrie suficient de detașat pentru a vedea ansamblul unei proze, și a crea atmosfera în care cititorul să se piardă totuși... Cred că ai dreptate cu ruperea aceea, mă voi gândi la asta, mulțumesc.
pentru textul : Fuga deдякую за статтю. це дуже сумно
pentru textul : Renașterea împușcata desi iaca asa ai ramas fara logica. asta e:)
pentru textul : coborârea în Carte deparerea mea este ca: te cam "desprinzi" de multe ori in prima strofa cordonul ombilical mie imi pare un concept singular. sugestia existentei lui multiple nu stiu daca e foarte reusita aici
pentru textul : sinus de inimă deceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
pentru textul : o să îmi iau umbrela deExcelent text, da. Cam abrupt finalul. Poate trece la urmatorul nivel, ce ziceti?
pentru textul : Doar femeie demi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deşi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
cu privire la împovărător. cu privire la restul nu sînt neaparat de acord.
pentru textul : sînt un nesuferit deeh...face parte tot din ganduri...multumesc, Cristina! :)
pentru textul : gânduri cu mere deDa Dșoară Marina, știu cu exactitate la ce vă referiți și, tocmai de aceea, se pare că nu mai este nevoie de semnătură. Cu considerație.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deCa si în "Poem", nu-mi suna bine aceste "o fi", "m-o fi", poate gasesti alta formulare, fara sa schimbi ideea.
pentru textul : Urme deInteresant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
pentru textul : alb de femeie deCristina, Sebi,
pentru textul : go fishing decred că ajunge.
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
pentru textul : Asta este... deÎţi mulţumesc foarte mult pentru încurajare, Adriana Lisandru!
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deDe fapt ideea poeziei mi-a venit tocmai văzând o asemenea catedrală, în întregime construită din cranii şi alte ...oscioare aparţinând scheletului uman...http://www.220.ro/vacanta/O-Catedrala-A-Oaselor/lWkCvrpeT9/
Mă bucur că nu te deranjează parafraza...
cred ca imi place ultima. si prima. si cea de mijloc
pentru textul : Lunatice deToate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
pentru textul : Înșir`te mărgărite dePagini