Comentarii aleatorii

- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul

Format: 2026
  • Virgil grijă la typos „rude mai

    grijă la typos „rude mai îndepărate”.
    textul este frumos chiar (sau poate din cauza) exprimării greoaie, aparent bătrînești. probabil că incursiunea în genetică și cromozomi e puțin cam stîngace pe acolo și te cam face să te întrebi ce vrea să spună. cred că aș fi oferit o peniță de aur dacă nu exista acest aspect și textul s-ar fi mulțumit să fie o povestire despre locuri și oameni. și atît.

    pentru textul : X şi Y de
    __________________________________________________
    16 Oct 2012
  • alma

    Captivant text, până la finalul pe care îl recitesc, pentru că nu sunt sigură că poate fi real. Parcă lipsește ceva, un liant între personajul redat prin persoana I singular și femeia aceea din metrou / ulterior ceainărie. Găsește-le o legătură așa încât textul să fie complet.

    pentru textul : Cariño, me dice de
    __________________________________________________
    17 Iun 2006
  • Virgil

    alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați

    pentru textul : nici măcar elena de
    __________________________________________________
    06 Ian 2006
  • kalipeto dificultati

    dificultatea de a nu fi crestin, dificultatea de a fi un crestin care nu si-a inteles Hristosul, dificultatea de a fi, pur si simplu... Multam pentru tot ce ai scris aici! "Crestinism dificil" iti doresc!

    pentru textul : dificultatea de a fi creștin de
    __________________________________________________
    31 Mar 2013
  • queen margot

    dan dediu, compozitorul?

    pentru textul : cazane de
    __________________________________________________
    04 Iul 2007
  • moi

    explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.

    pentru textul : turtle blues de
    __________________________________________________
    17 Iun 2008
  • aquamarine paul,

    paul, ma bucur de cuvintele tale. eu sunt inca in cautarea lungimii de unda, ca sa zic asa. si de asta pretuiesc orice semn. semnul tau, in mod deosebit, pentru ca si mie imi place cum scrii. titlul o sa-l schimb. adevarul e ca nu m-am mai gandit la titlu, am scris ce mi-a trecut prima oara prin cap. si multumesc pentru semnul tau de pretuire :) o seara frumoasa.( imi cer scuze pt. lipsa diacr., nu stiu de ce am ramas fara ele..)

    pentru textul : fără tine totul e o iarnă de
    __________________________________________________
    02 Oct 2010
  • nicodem ...

    nevermind.

    pentru textul : The State of Hermeneia de
    __________________________________________________
    10 Iul 2013
  • yester aș fi interesat de frazarea

    aș fi interesat de frazarea ta, Raluca. dacă ai timp... anyway mulțam frumos de aprecieri!

    pentru textul : întoarcerea la praga de
    __________________________________________________
    08 Sep 2011
  • Călin Sămărghiţan

    Îmi place ideea schimbării titlului și transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, și e bine, manifestă aici de la început. E interesantă și, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriașă, cu părți, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluțiunea" aceea, se prea umple artificial de prețiozitate (poate că o expresie mai așezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "disprețuită alternativă" ne antrenează într-un iureș de sensuri, prea încărcat de semnificații deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, și acum se risipește frumusețea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu. De remarcat, față de primul poem al ciclului, aici poetul e privit și din perspectiva cititorului, aplecându-și atenția asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuși mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" și-mi dau seama că e dificil să susții mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.

    pentru textul : poetul II de
    __________________________________________________
    11 Iul 2008
  • Djamal

    Stefan, iti multumesc de trecere si pentru semn.

    pentru textul : Decojirea de
    __________________________________________________
    18 Sep 2007
  • alma da, excelent

    Si trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".

    pentru textul : strada mântuleasa de
    __________________________________________________
    05 Mar 2015
  • Madalina Cauneac Sancho când ziceam de Nietche mă

    Sancho când ziceam de Nietche mă refeream strict la ideea că cel mai puternic supraviețuiește. Știu că s-au scris multe aberații avându-l drept baza, dar sper că aici nu-i cazul.
    Nuți, mă bucur că am putut fi cât de cât de folos.:)

    pentru textul : legendă cu oameni de rând de
    __________________________________________________
    16 Ian 2012
  • Virgil ok, Andule

    ok, uite ca te intreb pe tine. De altfel nu am absolut nici o problema sa intreb pe nimeni si nu am absolut nici o antipatie sau dispret fata de tine. Si nici nu ma consider atit de sus (de fapt nici nu ma consider sus fara comparativ) incit sa nu pot fi atent sau interesat fata de ce spun altii despre ce scriu, spun sau fac eu. Asta ca sa ne eliberam de prejudecati. Acum back la obiectul discutiei. Eu cred ca in acest caz cuvintul turma este un exemplu excelent despre cum "the beauty (or the ugliness for that matter) is in the eye of the beholder". Adica daca ma intrebi pe mine cuvintul cireada mi se pare mult mai "derogatoriu" (exista cuvintul asta in romaneste?) decit cuvintul turma. Este absolut o chestiune de perceptie personala. Si poate e legata si de animalele pe care eliptic le implicam acolo. De exemplu, pentru mine turma este in primul rind de oi (desi nu in mod exclusiv) iar cireada este mai ales de vaci (sau vite cornute). Nu cred ca prea poate fi folosita notiunea de cireada decit il tangenta cu vitele. Ok, iar cind ma intrebi pe mine ce animal mi se pare mai "curat", mai putin neplacut, sint nevoit sa iti spun ca prefer oaia (sau oile). Evident, la intrebarea de ce nu am folosit "semnatura" sau "iscalitura" in asociere cu "cuneiforma" cred ca raspunsul esta ca cred ca ar fi aparut un oarecare grad de redundanta sau pleonasm. Pentru ca "cuneiforma" este prin definitie o scriere, iar semnatura ar fi implicat oarecum acelasi lucru. Si mai e ceva. "Turma [aceea] cuneiforma" apare acolo ca un fel de urme de dinti, de muscaturi. Urmele marunte ale copitelor unei turme de oi aduc mai mult a semn cuneiform (si poate chiar a urme de dinti) decit urmele copitelor unei cornute. Si apoi o vita cornuta mi se pare prea violenta, prea greoaie, etc. Chestie de perceptie, asa cum ti-am spus. Cam acesta este raspunsul meu, pe care sub forma asta extins explicativa il ofer foarte rar, recunosc. Oricum, multumesc pentru citire si pentru opinii.

    pentru textul : incomod de
    __________________________________________________
    30 Aug 2009
  • nicodem remarc

    relatia intre titlu si ultimul vers. metafore bine alese, secondez.

    " bătăile nopţii taie ninsoarea
    triunghiuri opresc locuri lângă geam
    marea ca o trecere-n moarte
    strânge cenuşa la gura pădurii

    înainte să plece
    sufletul meu coase pânze oprite la ţărm" ...

    per total, un poem care spune mult in putine cuvinte.

    pentru textul : fiul risipitor de
    __________________________________________________
    24 Iul 2013
  • a.a.a. - răspunsuri -

    Daniela,

    .....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.

    Doina,

    .....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:

    "Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.

    Sebi,

    .....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.

    D-le Manolescu,

    .....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.

    Vă mulţumesc tuturor pentru timp şi semne!

    pentru textul : Primul infern de
    __________________________________________________
    08 Iul 2012
  • Virgil varianta mea, ciorile călăresc

    varianta mea,

    ciorile călăresc ceața
    războinici pe timp de pace copacii
    se ascund de picurii mari ai ploii
    iar tu nu vrei să îți strivească fața
    îți place doar să îi auzi cum se frâng
    de acoperișuri

    fiarele lumii zboară
    din creangă în creangă
    ca un infinit în jurul unui băț
    cu care mâni oile la păscut iarna
    în jur kilometri întregi
    de nimic

    pentru textul : vals pentru masha de
    __________________________________________________
    04 Ian 2012
  • bakemono_ella

    frumos haiku, am tot cautat haiku la fel de frumos ca al tau, dar nu am gasit. esti intr-adevar priceput la asa ceva. imi place in mod deosebit partea a doua.... si pentru ca imi place si pentru ca tu chiar spui ceva acolo.. acord si eu o mica penita. tu , singurul care vede lumea si o trece in pasi mici, la brat cu viata. felicitari inca odata ps.: sa nu te lasi niciodata de scris haiku!!!!

    pentru textul : Haiku-uri de
    __________________________________________________
    27 Mai 2007
  • Sixtus

    De data asta orice "tehnica" - de care l-am acuzat, uneori, pe autor, ca ocupa prim planul - intra in background si lasa sa respire poezia. Profetule, ai prins o clipa de gratie!

    pentru textul : zilele acestea de ianuarie de
    __________________________________________________
    31 Ian 2009
  • aalizeei corect.

    corect.

    pentru textul : unui hermenel de
    __________________________________________________
    03 Ian 2014
  • Dorel prima!

    Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!

    pentru textul : p.s de
    __________________________________________________
    03 Iul 2013
  • Virgil

    Apreciez și a doua intervenție a Flabrei. Mi se pare că ea este mai gata să devină incisvă doar în momentul în care o provoci. Am să rețin asta. Dar mi s-a părut interesant optimismul ei și privirea înspre viitor. Chiar disponibilitatea de a inova, de a inventa. Aici mă aliez cu ea. Am și eu oroare de oamenii care văd sau impun poezia ca un set rigid de reguli cărora trebuie să te supui și care sînt cunoscute cu adevărat doar de o kabală de aleși. Poate că nu am identificat pe deplin ce este poezia de vreme ce sîntem gata să o refuzăm altora. Dar aici intervine definirea poeziei și nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre rostul poeziei. Și Flabra pare să îi vadă un viitor deși probabil e unul din lucrurile căruia i s-a cîntat de foarte multe ori prohodul. E interesantă această aparentă antipoziționare. Cailean deplînge oarecum pierderea valorilor trecutului și abandonarea metaforei ca element primordial în poezie de dragul expedientului, al facilului în versuri care lovesc brutal cu muchiile și banalul contemporan și cotidian. În același timp Flabra ne spune că nu trebuie să ne speriem pentru că asistăm la metamorfoza inerentă a poeziei, la „reinventarea” ei. Care este adevărul?

    pentru textul : Ce rost are poezia? de
    __________________________________________________
    07 Apr 2009
  • yester Well,

    Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.

    pentru textul : baobabul de
    __________________________________________________
    30 Ian 2012
  • a.a.a. Nu-mi prea stă în caracter să dau

    Nu-mi prea stă în caracter să dau sugestii. Mă limitez la observaţii. De multe ori, eu îmi aleg un titlu folosindu-mă de alegoria ideii centrale.

    pentru textul : Și cu zâna ce facem? de
    __________________________________________________
    22 Oct 2011
  • Gebeleizis

    Dacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.

    pentru textul : Meditație de
    __________________________________________________
    06 Aug 2007
  • NiKiTa Articol foarte bine argumentat

    Sa speram ca Romania va intra intr-adevar pe usa din fata a Europei, intr-un sfarsit ...

    pentru textul : scrisoarea a doua către români de
    __________________________________________________
    17 Noi 2014
  • Călin Sămărghiţan

    Să îți urăști propria dragoste e un lucru ce merită scris, iar Virgil Titarenco face asta aici cu măiestrie. Și vezi cum clocotește ura zgâlțâită din rărunchii unui trup zdrențuit. Căci aceasta face dragostea ce-i urâtă, nimicește orice alt sentiment. Cuvintele ori expresiile acestei uri clocotitoare, aproape nebunești, vin din două sfere semantice. Una este a diafanului și a unui sensibil aproape sublimat: "subțire", "caligrafic pe umeri...", "visuri", "pântec în care te plămădesc", "magma albastră a gândului", "seducător", "adulmecând", "o mie de șoapte", "strecurat" și bineînțeles "dragoste". A doua sferă este una a grotescului, a absurdului, a nonsensului, a nimicirii: "mâzgălesc", "negru demențial", "obsesiv", "bici", "zile inutile", "necunoscuți vulgari și anoști", "coaja ruptă a unei răni" și, respectiv, bineînțeles, "urăsc" repetat anamnetic, o ușurare, ca o încercare a dezlipirii de suflet a unei poveri interioare. Aceste două sfere semantice antagonice intră în contrast (chiar în expresii mixte ca "negru demențial de subțire", "biciul lui și o mie de șoapte", "strecurate infidel", "cancerul nopții", "cumplită apropiere" ș.a.), și poate tocmai pentru acest fapt, reușesc să dea unui sentiment foarte greu de definit, cum este ura, o expresie atât de puternică încât naște în cititor revelația descoperirii esenței unei trăiri care doar poetic, cred, poate fi descrisă. Iar aici e făcută cu supra măsură. Sentimentul pendulării urii înseși între o limită spirituală și una imanentă, între amintire și realitate, între potențialitate și golire de sens, își trage seva din același contrast. Opoziția dragoste - ură este opoziția dintre sublim și prăbușire, între extaz și agonie. Aici are loc zbaterea celui care trăiește sentimentul de ură, iar soluția se vede: alunecarea în poet, ridicarea celei mai ucigătoare arme care este cuvântul, retragerea cu torțe în poezie. Dacă dragostea este sentimentul regăsirii de sine în celălalt, ura este cel al pierderii, al distrugerii, al izolării sinelui într-o angoasă autodistructivă (dar, iată, productivă poetic) prin lipsa reflectării în celălalt. Această zbatere respiră din fiecare expresie a poemului, izvorăște din fiecare chinuită contorsionare sufletească descrisă și scrisă cu sânge acolo, ce-și găsește o inegalabilă expresie într-o formulă poetică ce se constituie și în centrul inimă al poeziei: "urăsc cuvintele care îmi vin în minte despre tine". Demult nu ma mai citit ceva atât de bun și de hrănitor. Un adevărat dans al cuvântului.

    pentru textul : urăsc de
    __________________________________________________
    19 Iun 2006
  • Djamal

    mulțumesc de trecere și pentru semn.

    pentru textul : Haiku de
    __________________________________________________
    13 Iul 2007
  • anna

    lucian - ma refeream la cercul pe care ni-l trasam singuri in jur uneori, din teama de a nu face gesturi care sa iasa din rama unei poze exemplare... eu sunt cea care merge in spatele timpului, poate candva, o voi lua inainte... dorintele-mi vor fi ingeri de portelan, pe care o sa-i asez frumos in vitrina altui timp:)) bucuroasa de trecerea ta, multumesc!

    pentru textul : mișcare în afara cercului de
    __________________________________________________
    08 Apr 2007
  • aquamarine adrian, multumesc pentru

    adrian, multumesc pentru impresie. nu e chiar un text 90 / 60 / 90/, nu?:)
    am sa mai imblanzesc finalul si poate si restul la momentul potrivit.

    p.s.sincere felicitari pentru premiu si la mai multe! poate ne vedem la virtualia?..:))

    pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs de
    __________________________________________________
    06 Dec 2012

Pagini