Multzu Silvia cu scuze de întârziere... comm-ul tău și aprecierea ta mă fac să mai zăbovesc pe aici puțin. Poate mai există și personaje care nu sunt desprinse din telenovele pe site-urile literare... aici pe hermeneia am venit cu sufletul deschis dar am primit multe palme... texte trimise în șantier fără explicație, comentarii vădit răutăcioase. Eu sper că lucrurile se vor îndrepta și voi continua să scriu, atât cât mă pricep, în curând voi pleca și eu în franța ca atâția medici români.
Voi încerca să râmân aici printre voi dacă voi fi tratată cu respect, așa cum și eu tratez pe alții cu respect, un capitol la care am observat din pacate că acest site nu excelează.
Asta e, e adevărat că peștele de la cap se-mpute, știu cât de vulgar sună vorba asta, dar cât e de adevărată...
Mulțumesc încă o dată pentru apreciere și să ne citim cu bine.
Marga
O baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
Bineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
Mie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
Un poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
Paul, așa e, mă bucur că e spre bine schimbarea despre care vorbești și că încă mă mai citești...pentru că eu, recunosc, stau foarte prost la capitolul timp:))). Mulțumesc pentru gândurile bune, Cami
Adrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
Mi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
Loraine putea sa arate asa (nu am gasit/o pe a ta de pe youtube) in alta ordine de idei, mie imi place textul asa cum e... prefer sa ma cobor eu la nivelul lui decat sa il ridic la ,,valoarea'' mea... dar multumesc de trecere, lectura, critica... de gustibus non disputandum
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
Mama Virtualiei nu mai vrea să aibă inima cât un purice până ajunge lumea de la Suceava, Bacău, Vaslui sau Bucureşti, cu maşinile prin viscol si gheţuş.
Vă rog să lăsaţi toţi cei care doriţi să participaţi numerele de telefoane pe adresa de email a cenaclului, pentru a vă contacta în caz că schimbăm brusc ziua şi ora.
Brusc înseamnă că vineri, în funcţie de prognoză, voi lua decizia dacă rămânem pe 15 sau schimbăm.
Atmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
bună dimineaţa!
un poem tonic în care mă regăsesc total.
mă bucur să constat că nu sunt singura care îşi doreşte să "evadeze" pe o insulă.
"nu mai știu să vorbesc
nu mai știu să m-apropii
toți te întreabă de ce plîngi
nimeni de ce rîzi" ...
un semn de apreciere.
Poezie cu impact emotiv. M-au impresionat versurile "femeile noastre obosesc prea repede, multe au măduva uscată/ în palma cu spini, bărbații plivesc biserici" Ma gandesc de cateva zile la ele...
tecstul nu este deloc indraznet, as psune ca mult prea bland. e suficienta o metafora destul de uzitata gen tarmul sangelui sa te duca in starea aia usor melancolica... apoi vine finalul si parerea mea e ca are dreptate andreea, finalul ala, chiar daca nu e conform chestiilor care s-au intamplat, taie toata vraja. as mai adauga ca observatie aerul mult prea personal al poemului si dorinta autorului de a -l pastra asa. pai cum sa intelegem noi cititorii, daca poetul spune ce vrea el, cum vrea el si apoi tot el ii acuza ca nu inteleg....
Ma bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-) Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei! Andu
Doamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
stiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
Frumos poem, plin de sensuri. Mă întreb cum ar suna poemul după o uniformizare a timpului verbelor şi câteva cuvinte şterse, inclusiv grupul şa+şi. Parcă mai definitiv, irevocabil, nu crezi? Iată: tata mi-a cumpărat
o bicicletă tohan
roşie, mare
vârfurile picioarelor mele
abia atingeau pedalele
am descoperit
atunci
o altfel de lume
o lume trăită pe două roţi
i-am simţit mâna dreaptă încleştată pe şa
respiraţia în ceafă
până mi-am găsit echilibrul
pedalam
pedalam
pedalam
după umerii mei
paşii lui tăcuţi coagulau
în vântul de la miază-noapte
Offtopic: mie tata mi-a cumpărat un Pegas verde. Asemeni ţie am pedalat, pedalat, pedalat până ce nu i-am mai simţit răsuflarea în ceafă. O rană în pămînt s-a închis în spatele meu şi l-a cuprins pe tata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multzu Silvia cu scuze de întârziere... comm-ul tău și aprecierea ta mă fac să mai zăbovesc pe aici puțin. Poate mai există și personaje care nu sunt desprinse din telenovele pe site-urile literare... aici pe hermeneia am venit cu sufletul deschis dar am primit multe palme... texte trimise în șantier fără explicație, comentarii vădit răutăcioase. Eu sper că lucrurile se vor îndrepta și voi continua să scriu, atât cât mă pricep, în curând voi pleca și eu în franța ca atâția medici români.
pentru textul : me and mr. you deVoi încerca să râmân aici printre voi dacă voi fi tratată cu respect, așa cum și eu tratez pe alții cu respect, un capitol la care am observat din pacate că acest site nu excelează.
Asta e, e adevărat că peștele de la cap se-mpute, știu cât de vulgar sună vorba asta, dar cât e de adevărată...
Mulțumesc încă o dată pentru apreciere și să ne citim cu bine.
Marga
multumesc
pentru textul : Zimţii deopinie=doxa.Scuze ca nu am scris tot ce era de scris la momentul potrivit.
pentru textul : ultimele modificări pe site deO baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin deBineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
pentru textul : ultima lună deMie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
pentru textul : poetul III deUn poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
pentru textul : de-a valma-i toamna... dePaul, așa e, mă bucur că e spre bine schimbarea despre care vorbești și că încă mă mai citești...pentru că eu, recunosc, stau foarte prost la capitolul timp:))). Mulțumesc pentru gândurile bune, Cami
pentru textul : cascade deAdrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
pentru textul : memento deMi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
pentru textul : în fond e totul lavabil deLoraine putea sa arate asa
(nu am gasit/o pe a ta de pe youtube) in alta ordine de idei, mie imi place textul asa cum e... prefer sa ma cobor eu la nivelul lui decat sa il ridic la ,,valoarea'' mea... dar multumesc de trecere, lectura, critica... de gustibus non disputandum
pentru textul : Loraine deA, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
pentru textul : elephant&castel deMama Virtualiei nu mai vrea să aibă inima cât un purice până ajunge lumea de la Suceava, Bacău, Vaslui sau Bucureşti, cu maşinile prin viscol si gheţuş.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deVă rog să lăsaţi toţi cei care doriţi să participaţi numerele de telefoane pe adresa de email a cenaclului, pentru a vă contacta în caz că schimbăm brusc ziua şi ora.
Brusc înseamnă că vineri, în funcţie de prognoză, voi lua decizia dacă rămânem pe 15 sau schimbăm.
Nu-mi amintesc, era un cântec, am redat textul din memorie. L-am şters.
pentru textul : Timp şi nisip deFluerașule. mi-ai făcu-o! mulțumesc.
pentru textul : Nu le pasă… demie poemul imi pare matemeatic. fix. totul se petrece intre puncte ipotetice ce isi asteapta formulelele. simt ca poarta in sine un fel de orgoliu.
pentru textul : tattoos deAtmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
pentru textul : fiara de lut debună dimineaţa!
pentru textul : bună dimineața din nou deun poem tonic în care mă regăsesc total.
mă bucur să constat că nu sunt singura care îşi doreşte să "evadeze" pe o insulă.
"nu mai știu să vorbesc
nu mai știu să m-apropii
toți te întreabă de ce plîngi
nimeni de ce rîzi" ...
un semn de apreciere.
cred ca verticalizarea versurilor nu e benefică. dorine, mi-am strâmbat gâtul! dacă-l mai citesc o dată am să încep să blestem și eu.
pentru textul : crucile dePoezie cu impact emotiv. M-au impresionat versurile "femeile noastre obosesc prea repede, multe au măduva uscată/ în palma cu spini, bărbații plivesc biserici" Ma gandesc de cateva zile la ele...
pentru textul : canon să dormim împreună detecstul nu este deloc indraznet, as psune ca mult prea bland. e suficienta o metafora destul de uzitata gen tarmul sangelui sa te duca in starea aia usor melancolica... apoi vine finalul si parerea mea e ca are dreptate andreea, finalul ala, chiar daca nu e conform chestiilor care s-au intamplat, taie toata vraja. as mai adauga ca observatie aerul mult prea personal al poemului si dorinta autorului de a -l pastra asa. pai cum sa intelegem noi cititorii, daca poetul spune ce vrea el, cum vrea el si apoi tot el ii acuza ca nu inteleg....
pentru textul : Poemul de dragoste decitind poemul imi dau seama cat de mult imi amintesc Iasul. ma intreb, pentru cei care nu au fost acolo, ce efect are citirea lui?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deMa bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-) Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei! Andu
pentru textul : o lună aproape plină deDoamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deiata un text care a reusit sa ma amuze. in aceasta vreme gri
pentru textul : Lovitură de rafturi deun poem -poveste, delicat, naiv si frumos, cu mici adancimi ce reverbreaza/ . un poem catifelat, as zice. felicitari pentru premiu.
pentru textul : poem de alungat singurătatea destiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
pentru textul : portarul de la spital deMultumesc. Pentru Arta de a fi. Cu tot ce inseamna ea, inclusiv Poezia. Nu inchid fereastra aceasta. Inchid doar cercul. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai deNicodem, mă bucur că ai trecut pe acest drum şi ai lăsat un semn.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deFrumos poem, plin de sensuri. Mă întreb cum ar suna poemul după o uniformizare a timpului verbelor şi câteva cuvinte şterse, inclusiv grupul şa+şi. Parcă mai definitiv, irevocabil, nu crezi? Iată:
tata mi-a cumpărat
o bicicletă tohan
roşie, mare
vârfurile picioarelor mele
abia atingeau pedalele
am descoperit
atunci
o altfel de lume
o lume trăită pe două roţi
i-am simţit mâna dreaptă încleştată pe şa
respiraţia în ceafă
până mi-am găsit echilibrul
pedalam
pedalam
pedalam
după umerii mei
paşii lui tăcuţi coagulau
în vântul de la miază-noapte
Offtopic: mie tata mi-a cumpărat un Pegas verde. Asemeni ţie am pedalat, pedalat, pedalat până ce nu i-am mai simţit răsuflarea în ceafă. O rană în pămînt s-a închis în spatele meu şi l-a cuprins pe tata.
pentru textul : Bicicleta dePagini