Superb poem de o verbalitate aparte, o combinație aici doar de solomon știută între peiorație și vibrație în favoarea celei din urmă.
Și da, cum subliniază și Virgil, chiar de poche.
Un poem cât se poate de inspirat.
Margas.
P.S. De eliminat totuși cacofonia de pe final 'ca cea mai bună dintre...'

remarc:
"tu ai învățat cândva
să tragi în plămâni lumea întreagă
și apoi să o lași ușor să se îndepărteze
de parcă ai coborâ un copil în prăpastie"

nu, nu stiam. dar am gugălit si am aflat. in privinta orientului apropiat am fost cam ignorant. niciodata nu m-a atras. e vina mea

Si noi cu ce ne alegem Profetule? Andu

M-am apucat într-o seară după miezul nopţii, m-a prins somnul şi n-am terminat.

... îmi vine în minte o comparație, la nivel de etnii, ori diasporeni. țiganii oare vorbesc corect țigănește?și de ce întreb acest lucru este pentru că ei sunt apatrizi și deși neavând o contribuție la nește lucruri inteligente, se înțeleg de minune. a nu se înțelege că îi compar pe români, oriunde ar fi cu țiganii. și a nu se înțelege că sunt șovin, adicătelea xenofob. dar fenomenul seamănă. prin multe țări sunt țigani care vorbesc dialecte ale limbii lor și nu o fac poate corect. important este pentru ei sa se înțeleagă. aceasta referitor la nivelul comunicării. mai apoi, este foarte important să înțelegi că este un proces interactiv comunicarea, ceea ce determină și automatisme. toți știm că trebuie să gândești în acea limbă în care vorbești. de aceea fiind în românia și gândind românește, trebuie să vorbești perfect româna. că mulți nu o fac este jalnic. dar este problema lor. iar când gândești și vorbești mult o limbă, oricare ar fi ea, gândirea devine o a doua natură prin exprimare, comunicare. atent, paul

Cristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
Călin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela

Voi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.

fireste, tu decizi, dar e minunat ca textul isi pastreaza "miezul" chiar si "intors pe dos". :)

Puteai să-mi atragi atenţia punctual, pur şi simplu, nu era cazul să-ţi umfli muşchii pentru două litere omise şi un semn diacritic.
Nu fi pătimaş! În rest, ceai de sunătoare!

aş modifica la versurile:

"m-ar fi prins de chică să mă scuture cu totul" - la totul aş zice zdravăn;

"departe de oraş de ţară de planetă" - la planeta as zice (de) casă;

"eclipsa totală a pământului" - a lunii.

dar şi aşa mie mi-a plăcut într-atât cât să dau o peniţă. pentru coşul din cap cu pasărea adormită.

a, nuuu, nu-i vorba de "metaforizare de dragul metaforizarii" - aveam eu ceva in minte, dar...n-a iesit. :) asta e, trebuie umplut si cosul de gunoi cu ceva... va multumesc de feed-back si La multi ani!

nu toate rimeaza...e o rima intamplatoare, daca vrei. cred ca mi-a fost dictata mai mult de ritm, decat de...intentie. bine, ma mai gandesc si maine... multumesc, Marina.

am citit aici un poem care mai întâi râgâie agale, apoi stă în patru labe hotărât, apoi e pe dos lejer, iar la urmă e îndesat și le cam trosnește cu vitejie. în rest, autorul văd că ne tot urează spor la viață, ce naiba o mai fi însemnînd și asta, o pilulă gen banii n-aduc fericirea dar te-ajută să-ntreții iubirea?
sper să nu primesc și eu una d-asta cu spor la viață de la acest autor că fac cu nervii