dară dumneata domnule conscriitor nu revizuieşti scriitura când o dai la săraci?
că eu am văzut acel bump de prima dată când m-am aplecat peste text. şi am tot aşteptat o zi, două, o săptămână, până nu m-am mai putut abţine. şi dacă alţii au observat şi au tăcut, e treaba lor. aici era mirarea. textul mi s-a părut forte.
Asa un text bun n-am mai citit de multa vreme. As da toate penitele din lume, pentru ca din mainile sale sa creasca stilouri, nu perfuzii. Te invit in seara aceasta la www.radiolynx.ro, incepand cu ora 22 ora Romaniei, pentru a-l lectura in direct la o emisiune de poezie. Excelent, felicitari!
Am tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului: „se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat: „Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
Felicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
iar ortodoxismul nu este religie de stat, iar în romînia procentul etnicilor romîni nu este 100% (e optzeci și ceva)
România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.
de acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
cel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
Uite ca am reusit sa ajung si la tine, Laurentiu. Da, cred ca este un text care marcheaza o cotitura in "destinul tau literar", ca sa spun asa. Un text construit cinematografic, unde retrospectia este ingenios si temeinic folosita. Reusesti sa povestesti si sa portretizezi dintr-o singura tusa, ceea ce nu este putin lucru. Remarc, deasemenea, si plasticitatea imagini care nu incarca textul, focalizand exagerat atentia cititorului, ci doar pune anumite accente, lasandu-l sa curga nestingherit. una din cele mai bune poezii pe care ti le-am citit. (si precedenta mi-a placut mult.) Nu voi lasa citate fiindca, scoase din context, si-ar pierde forta. Dar las o penita pentru intreg.
ai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Nichita spunea (citatul e din memorie): "Poezia nu este facuta din cuvinte si nici din idei, ci din sentimente". Ori aici prozdia imbraca perfect sentimentul "incorsetandu-l". Ori tocmai o asemenea incorsetare il face sa izbuneasca mult mai puternic din subtext, ducand la o percepere a sa directa, dincolo de cuvinte.
eugen, e posibil sa fie mai incarcat cu epitete, asa cum spune si titlul textul e o constructie din mai multe randuri adunate in ultimele luni.
cred ca se poate si mai bine, o sa mai revin. multam mult pentru feed-back, acolo, da e un typo, corectez.
elena, de parti descriptive n-am dus lipsa niciodata, e sigur ca sunt inclinata spre asa ceva, cand ma apuca scrisul.
multam si tie!
Bine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
Nu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
nope. textul este destul de cliseistic si predictibil. e poate o mostra despre cum sa folosesti "pragmatic" metaforele. si pe alocuri se scufunda in lozincard. precizez, daca mai e nevoie, ca observatiile mele ar fi fost aceleasi si daca un barbat scria asa ceva despre "caut femeie". anyway, poezia ar fi fost daca era vorba despre un barbat orb si care nu mai are nici un miez fierbinte, sau daca il asteptai imbracata in palton si cu bigudiuri in par. aia avea ceva sanse sa fie poezie, sa intrige sau sa comita ceva. dar asa, cu "tatuaje pe inima" si "orhidee in mina" nu cred ca se facea poezie nici in 1950. dar evident, nu am cum sa stiu sigur ca n-am trait atunci. deci slabut dupa umila mea parere.
Domnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
un om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
fără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
Ecaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dară dumneata domnule conscriitor nu revizuieşti scriitura când o dai la săraci?
că eu am văzut acel bump de prima dată când m-am aplecat peste text. şi am tot aşteptat o zi, două, o săptămână, până nu m-am mai putut abţine. şi dacă alţii au observat şi au tăcut, e treaba lor. aici era mirarea. textul mi s-a părut forte.
şi mai vedem.
pentru textul : astăzi nu defrumos fara rasuflarea de gheata a copiilor
pentru textul : long et douloureux deerata - daca ar fi - si este posibil sa mai fie cateva, sunt foarte obosit, va rog frumos sa ma scuzati.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit decitind poemul imi dau seama cat de mult imi amintesc Iasul. ma intreb, pentru cei care nu au fost acolo, ce efect are citirea lui?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deinteresant. și atît de adevărat.
pentru textul : mic tratat de poezie deam mai tăiat din observații, așa că te rog să citești: "și nu aduce în ipostaze hilare tangoul și haosul." mulțumesc.
pentru textul : candoare transcendenta desingura porțiune care mi se pare reușită este strofa din mijloc
pentru textul : Adonai – întreită mirare deAsa un text bun n-am mai citit de multa vreme. As da toate penitele din lume, pentru ca din mainile sale sa creasca stilouri, nu perfuzii. Te invit in seara aceasta la www.radiolynx.ro, incepand cu ora 22 ora Romaniei, pentru a-l lectura in direct la o emisiune de poezie. Excelent, felicitari!
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deBineînţeles, începând de ieri anunţul poate fi preluat oriunde. Chiar vă mulţumim pentru aceasta.
Ups!, da, o scăpare, tot până la 1 mai, da.
pentru textul : Premiile naţionale pentru poezie "Mircea Ivănescu" deAm tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului:
„se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat:
„Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
pentru textul : Perpetuum robia deFelicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
iar ortodoxismul nu este religie de stat, iar în romînia procentul etnicilor romîni nu este 100% (e optzeci și ceva)
România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.
pentru textul : noapte cu plată de*albă şi tipărită am vrut să spun! :)
pentru textul : confesiuni dede acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
pentru textul : în felul meu de copil decel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
Uite ca am reusit sa ajung si la tine, Laurentiu. Da, cred ca este un text care marcheaza o cotitura in "destinul tau literar", ca sa spun asa. Un text construit cinematografic, unde retrospectia este ingenios si temeinic folosita. Reusesti sa povestesti si sa portretizezi dintr-o singura tusa, ceea ce nu este putin lucru. Remarc, deasemenea, si plasticitatea imagini care nu incarca textul, focalizand exagerat atentia cititorului, ci doar pune anumite accente, lasandu-l sa curga nestingherit. una din cele mai bune poezii pe care ti le-am citit. (si precedenta mi-a placut mult.) Nu voi lasa citate fiindca, scoase din context, si-ar pierde forta. Dar las o penita pentru intreg.
pentru textul : poem cu oblio deai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Ionuţ, scuze.
pentru textul : Canibalism liric deNichita spunea (citatul e din memorie): "Poezia nu este facuta din cuvinte si nici din idei, ci din sentimente". Ori aici prozdia imbraca perfect sentimentul "incorsetandu-l". Ori tocmai o asemenea incorsetare il face sa izbuneasca mult mai puternic din subtext, ducand la o percepere a sa directa, dincolo de cuvinte.
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei deeugen, e posibil sa fie mai incarcat cu epitete, asa cum spune si titlul textul e o constructie din mai multe randuri adunate in ultimele luni.
pentru textul : construct decred ca se poate si mai bine, o sa mai revin. multam mult pentru feed-back, acolo, da e un typo, corectez.
elena, de parti descriptive n-am dus lipsa niciodata, e sigur ca sunt inclinata spre asa ceva, cand ma apuca scrisul.
multam si tie!
scuză-mă! Cu gândul că nu trebuie să-l uit pe Andrei Velea, am produs un lapsus.
Îți mulțumesc Adrian. Îți mărturisesc că urmăresc în mod constant scrisul tău, care îmi place din ce în ce mai mult.
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 deVirgil, voi încerca pe viitor. Până atunci sper să poți aprecia minimorum acest experiment vizual. Mulțumesc pentru îndrumări.
pentru textul : roca din care mă nasc deBine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deNijinsky sau altul, exact ca el, dansind ca el dar cu iubiri deavalmasiplinedemiros.
pentru textul : cheile deMi-a plăcut poemul tău. Are nerv şi a fost o plăcere să-l citesc. Cezar
pentru textul : Coboară pe umerii uzi deNu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
pentru textul : disoluție denope. textul este destul de cliseistic si predictibil. e poate o mostra despre cum sa folosesti "pragmatic" metaforele. si pe alocuri se scufunda in lozincard. precizez, daca mai e nevoie, ca observatiile mele ar fi fost aceleasi si daca un barbat scria asa ceva despre "caut femeie". anyway, poezia ar fi fost daca era vorba despre un barbat orb si care nu mai are nici un miez fierbinte, sau daca il asteptai imbracata in palton si cu bigudiuri in par. aia avea ceva sanse sa fie poezie, sa intrige sau sa comita ceva. dar asa, cu "tatuaje pe inima" si "orhidee in mina" nu cred ca se facea poezie nici in 1950. dar evident, nu am cum sa stiu sigur ca n-am trait atunci. deci slabut dupa umila mea parere.
pentru textul : Blind date deDomnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
pentru textul : a catedralei grea singurătate demi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
pentru textul : nu scriu poezie deun om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea defără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II deEcaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
pentru textul : despre închideri deAcest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAcum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
Pagini