Dragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
chiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
punînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
Katy, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
alma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
La ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
de unde tragem concluzia ca si personajele mele si cele ale lui emil au... burta :) se recomanda salate, sucuri de fructe proaspete si alergari in jurul stadionului lia manoliu. plus cate o portie de carpe diem per day ambilor autori (de preferat dimineata sau seara, pentru evitarea efectelor razelor gamma asupra violentelor). ma asteptam sa fie si opinii pro prima varianta. eu acum ce sa fac...?!
Nu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
Emile, bine ai revenit pe Hermeneia dupa auto-suspendare! Iti acord o penita pentru efortul acestei auto-suspendari exemplare si a revenirii in forta cu un text vechi si bun ca vinul ! Andu
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
Stimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
Superb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
un poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
Mulțumesc Virgil. E felul meu de a scrie demult. Rareori îl arăt. Am ales ca aici să scriu în acest fel, propriu mie. Și sper să rămân pe linia asta. Mă bucur că ai remarcat ultima idee. De la care a pornit tot poemul.
Prima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
there are some beautiful images here: the child who had never learned the race was running, the blue acrobat in equilibrium on his ball
from another paradise.
I would review though the part with:
the child felt through his nostrils
how the man’s steps slice the air - sounds slightly heavy.. try: the child felt through his nostrils the air sliced by man's steps
and this part:
with all his heart he would have liked to play
like a normal child - sounds rather blunt in fact I would have bypassed verse 2 straight onto no 3 (stanza 3).
I sense the pain, strength through the unfortunate ordeal but sometimes people have to accept and move on and I don't think the poem is far from shining its message like a beacon!
Departe de mine a nu fi înțeles seriozitatea dureroasă a acestui "experiment"... la urma urmelor este ultimul înălțat, iar lemnele sunt butuci și textul este alb pe negru și pașii sunt stinși, și foamea nu se demodează și și și... Am înțeles, Paul, și de aceea mi-a și plăcut. Ia-o astfel: ai aici o comoară care strălucește dinspre dinăuntru în afara ta. Nici sugestiile mele n-au fost în joacă, dar rămân, oricum ar fi, dinspre "în afara" ta.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
moartea e singura obsesie care ne macina pana la sfarsit. frazele astea imi amintesc de copilarie "bunica mea are o sobă uriașă pe care coace bostani. cînd se întorc de la strînsul oamenilor umbrele sînt hămesite își reazimă picioarele de sobă și așteaptă să pună masa" proza de fata e ca o palma care te loveste in stern, ca un cleste care-ti deschide ochii fortat, ca sa vezi. te citesc pe nerasuflate!
Puteți comanda de pe internet și traducerile în limbă romană, sunt foarte "guenoniene", ca să spun așa, deci valoarea textului original nu este diluată. Vorbesc de cele apărute la Aditura Aion din Oradea ( Ezoterismul lui Dante, Stările multiple ale Ființei, Simbolismul Crucii...și cred că mai sunt).Apoi, cu același traducător, altele au apărut la Herald (Metafizică și cosmogonie Orientală, Scurtă privire asupra inițierii, Marea Triadă...și cred că mai sunt) - pe acestea trei le găsiți în librării, și va sfătuiesc să căutați chiar și prin librăriile "New Age", eu acolo le-am găsit, probabil că nu știau ce vând! :) Domnia cantitatii și semnele vremurilor a fost reeditată de Humanitas nu de mult, deci de găsit în librării. Omul și devenirea să după Vedanta - știu doar o traducere mai veche, a d-nei Ivănescu, nu se mai găsește, eu am rugat o prietenă să mi-o aducă din Franța. Iar Legele lumii - apărut în România în '94, la Ed. Rosmarin, nu se mai găsește nici pe internet, eu m tars-o la Xerox. Traducerile unor articole știu că au fost că au fost reunite într-un volum omagial, Oriensis, apărut tot la Ed, Aion. dacă veti da o căutare pe Google, vă va duce pe Liternet. Ce se poate comanda pe internet, e acolo. succes Clujului!
yester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
Paul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu iți mulțumesc foarte mult Oriana și imi permit să editez traducerea separat.
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deDragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dechiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
pentru textul : aşteptarea după Simion depunînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
Katy, mai întâi îți urez bun venit pe Hermeneia! Mie îmi sună bine versurile tale, nu le găsesc nici ermetice, nici copilărești. Chestie de gusturi. O viziune a artistul plastic descriind lumea înconjurătoare printr-o proiecție în canevasul palmei. Mult succes în continuare!
pentru textul : port curajul dealma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
pentru textul : cheile deDomnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
pentru textul : Amnezie deLa ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
de unde tragem concluzia ca si personajele mele si cele ale lui emil au... burta :) se recomanda salate, sucuri de fructe proaspete si alergari in jurul stadionului lia manoliu. plus cate o portie de carpe diem per day ambilor autori (de preferat dimineata sau seara, pentru evitarea efectelor razelor gamma asupra violentelor). ma asteptam sa fie si opinii pro prima varianta. eu acum ce sa fac...?!
pentru textul : aproape noapte pe grant deNu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deexcelent... iata un motiv pentru care imi pare rau ca nu sint acum in bucuresti
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! demultam mult de trecere marga :)
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul dePaul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)
pentru textul : vals pentru masha deEmile, bine ai revenit pe Hermeneia dupa auto-suspendare! Iti acord o penita pentru efortul acestei auto-suspendari exemplare si a revenirii in forta cu un text vechi si bun ca vinul ! Andu
pentru textul : cer deschis deîn jocul trist și searbăd
pentru textul : Frunze deal frunzelor de toamnă
din onomatopee
făcut-ai șnur de salbă
iar vîntul te îngînă
cu înc-o melopee
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic deStimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deSuperb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deun poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deMulțumesc Virgil. E felul meu de a scrie demult. Rareori îl arăt. Am ales ca aici să scriu în acest fel, propriu mie. Și sper să rămân pe linia asta. Mă bucur că ai remarcat ultima idee. De la care a pornit tot poemul.
pentru textul : Declivis dePrima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 detotodata nu inteleg de ce acest text este incadrat la scenariu. chiar daca vei spune ca e monolog.
pentru textul : monolog I dethere are some beautiful images here: the child who had never learned the race was running, the blue acrobat in equilibrium on his ball
from another paradise.
I would review though the part with:
the child felt through his nostrils
how the man’s steps slice the air - sounds slightly heavy.. try: the child felt through his nostrils the air sliced by man's steps
and this part:
with all his heart he would have liked to play
like a normal child - sounds rather blunt in fact I would have bypassed verse 2 straight onto no 3 (stanza 3).
I sense the pain, strength through the unfortunate ordeal but sometimes people have to accept and move on and I don't think the poem is far from shining its message like a beacon!
Lovely to read you!:p
pentru textul : The end of the blue period deC
mersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deDeparte de mine a nu fi înțeles seriozitatea dureroasă a acestui "experiment"... la urma urmelor este ultimul înălțat, iar lemnele sunt butuci și textul este alb pe negru și pașii sunt stinși, și foamea nu se demodează și și și... Am înțeles, Paul, și de aceea mi-a și plăcut. Ia-o astfel: ai aici o comoară care strălucește dinspre dinăuntru în afara ta. Nici sugestiile mele n-au fost în joacă, dar rămân, oricum ar fi, dinspre "în afara" ta.
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deEste un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
pentru textul : antiplatonice III deCe păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
pentru textul : copacul demoartea e singura obsesie care ne macina pana la sfarsit. frazele astea imi amintesc de copilarie "bunica mea are o sobă uriașă pe care coace bostani. cînd se întorc de la strînsul oamenilor umbrele sînt hămesite își reazimă picioarele de sobă și așteaptă să pună masa" proza de fata e ca o palma care te loveste in stern, ca un cleste care-ti deschide ochii fortat, ca sa vezi. te citesc pe nerasuflate!
pentru textul : despre moarte și alte obsesii dePuteți comanda de pe internet și traducerile în limbă romană, sunt foarte "guenoniene", ca să spun așa, deci valoarea textului original nu este diluată. Vorbesc de cele apărute la Aditura Aion din Oradea ( Ezoterismul lui Dante, Stările multiple ale Ființei, Simbolismul Crucii...și cred că mai sunt).Apoi, cu același traducător, altele au apărut la Herald (Metafizică și cosmogonie Orientală, Scurtă privire asupra inițierii, Marea Triadă...și cred că mai sunt) - pe acestea trei le găsiți în librării, și va sfătuiesc să căutați chiar și prin librăriile "New Age", eu acolo le-am găsit, probabil că nu știau ce vând! :) Domnia cantitatii și semnele vremurilor a fost reeditată de Humanitas nu de mult, deci de găsit în librării. Omul și devenirea să după Vedanta - știu doar o traducere mai veche, a d-nei Ivănescu, nu se mai găsește, eu am rugat o prietenă să mi-o aducă din Franța. Iar Legele lumii - apărut în România în '94, la Ed. Rosmarin, nu se mai găsește nici pe internet, eu m tars-o la Xerox. Traducerile unor articole știu că au fost că au fost reunite într-un volum omagial, Oriensis, apărut tot la Ed, Aion. dacă veti da o căutare pe Google, vă va duce pe Liternet. Ce se poate comanda pe internet, e acolo. succes Clujului!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deyester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deeste un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate dePaul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dePagini