dragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
mult, mai ales şi în special tenta mitică a poeziei şi scara aceasta: "ca o sentință - ca o cassandră - înainte să te cred" atât de inspirat creată pe ultimul vers al fiecărei strofe. şi remarc metaforica jumătate a strofei a doua. în opinia mea, o poezie inteligent construită, atât şi cum trebuie.
părinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
poemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
voiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
Again, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
Desigur, nu pot fi decât un naiv subiectiv cu textele mele, dar cuvinte precum: "secular", "oxigenat" sau "celest" nu mi se par chiar aşa de strălucitoare încât să orbească doritorul de simplitate.Mulţumesc pentru trecere şi comentarii.
cred ca eram si eu prin tiglina atunci.. sunt vreo cateva expresii care strica eufonia textului, marturisesc ca nu imi place tonul se simte o pretentie nejustificata ori poate m-am imbatat eu prea tare
Oriana, am ales aceste personaje pentru charisma lor de sorginte erotică.Lucretia Borgia ar fi împins poemul într-o zona prea macabră.Așa, am încercat să păstrez acea duioșie de care, de ce să nu recunoaștem , sunt capabile chiar și personajele malefice... Mulțumesc pentru aprecieri
A.A.A. Acest text este afront de apreciere adus femeii.
Nu cred ca dvs, spalati, calcati, faceti mancare,faceti piata cand veniti de la serviciu.Poate nu santeti casatorit, in cazul acesta iesiti din acest sablon. Textul acesta reprezinta femeile care fac acest lucru grotesc, inuman, eu le inteleg, le sustin si respect.
Multam!
Ignorand tonul berbecesc al Cristinei si referirile cu pensionul si alte chestii un pic spumoase, ea are partial dreptate cu acele expresii vetuste. Mai mult in cazul lui Eminescu, pentru ca rozele in cazul de fata ar putea sa insemne si puncte cardinale, cu derivat de la roza vanturilor, si nu rozele din rondelurile lui Macedonski. Ceea ce nu stie Cristina, dar mai poate studia si isi mai poate imbunatati bagajul critic, este ca autorul practica transmodernismul, utilizand pe alocuri intertextualitatea cu inserari clasice. Nu stiu daca acest proces este intentionat sau nu (s-ar parea ca autorul sa ma contrazica in comentarii), dar cred ca elementele clasice au o sustinere, cu toate ca introducerea lor in context este extrem de dificila, nearmonioasa, tocmai pentru ca la distanta scurta sunt si pretiozitati de care pana si avangardistii s-ar teme: dragonii uraganelor.
Deci, problema acestui text este inegalitatea, se vede ca este facut si nu simtit, tocmai prin lipsa de omogenitate si armonie intre cuvinte si procedeele stilistice.
foarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
apocalipsa e o curgere, o prezență. daca scuturi globul de cristal, totul o ia de la capat. din acest motiv am ales Africa. bineinteles, aceasta a fost ideea de baza. ceilalti comentatori cu siguranta vor aduce noi pareri si noi argumente. va astept cu nerabdare. alma, multumesc
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
cu bucuria dialogării,
"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
ca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
Leonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
Andule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
Prin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am trimis acest email Consiliului Hermeneia pe 19 octombrie *in aceasta seara voi retrage acest text de pe site. m-ar enerva teribil sa fac asta inainte de recital. *luati in considerare retragerea mea definitiva de pe siteul dumneavoastra. nu au rost alte precizari de nicio parte. /*multumesc dlui dorin cozan pentru atragerea atentiei si consiliului hermeneia pentru colaborare. as aprecia daca nu s-ar mai scrie nimic sub acest comentariu si sub acest text. luati-o ca pe o rugaminte a unui artist inainte de a intra pe scena. *da, andu ,ai intuit perfect. a fost odata o tara numita romania
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
pentru textul : Gărzile negre decelestin, pe bune, tie iti suna romaneste versurile:
"mai mult decât din toată inima
ea va rămâne să-mi semene timpului
de la un capăt la altul" ?
eu mi-am scrintit imaginatia incercind sa inteleg ce vrea sa spuna chestia asta.
pentru textul : Viață cu floare la fereastră decred că este încadrat textul greșit, la "interviu".
pentru textul : Părintele Romega de la Maxut demult, mai ales şi în special tenta mitică a poeziei şi scara aceasta: "ca o sentință - ca o cassandră - înainte să te cred" atât de inspirat creată pe ultimul vers al fiecărei strofe. şi remarc metaforica jumătate a strofei a doua. în opinia mea, o poezie inteligent construită, atât şi cum trebuie.
pentru textul : spring time cassandra demi se pare mie sau simt ceva invidie in comentariul tau, bobadile? invidie in ce priveste cultura, evident. ca de lipsa ei nu vad sa se plinga nimeni.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I depărinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
pentru textul : Șoarecele și Pisica depoemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate devoiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
nu am solicitat desene ci corecturi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos de"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
pentru textul : Gărzile negre deAgain, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
aveți perfectă dreptate. cît despre scenetă, o ador, aproape c-o știu pe de rost, de cîte ori am văzut-o
pentru textul : vintage collection -audio deDesigur, nu pot fi decât un naiv subiectiv cu textele mele, dar cuvinte precum: "secular", "oxigenat" sau "celest" nu mi se par chiar aşa de strălucitoare încât să orbească doritorul de simplitate.Mulţumesc pentru trecere şi comentarii.
pentru textul : Lumea ca tablă de şah decred ca eram si eu prin tiglina atunci.. sunt vreo cateva expresii care strica eufonia textului, marturisesc ca nu imi place tonul se simte o pretentie nejustificata ori poate m-am imbatat eu prea tare
pentru textul : într-un tablou de Rafael deOriana, am ales aceste personaje pentru charisma lor de sorginte erotică.Lucretia Borgia ar fi împins poemul într-o zona prea macabră.Așa, am încercat să păstrez acea duioșie de care, de ce să nu recunoaștem , sunt capabile chiar și personajele malefice... Mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : poem de migdale amare deA.A.A. Acest text este afront de apreciere adus femeii.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deNu cred ca dvs, spalati, calcati, faceti mancare,faceti piata cand veniti de la serviciu.Poate nu santeti casatorit, in cazul acesta iesiti din acest sablon. Textul acesta reprezinta femeile care fac acest lucru grotesc, inuman, eu le inteleg, le sustin si respect.
Multam!
Nu la plagiat m-am gândit, doar că e o expresie uzată într-o poezie de 3 versuri doar. Dacă-ţi place aşa, asta e.
pentru textul : ruginiu deIgnorand tonul berbecesc al Cristinei si referirile cu pensionul si alte chestii un pic spumoase, ea are partial dreptate cu acele expresii vetuste. Mai mult in cazul lui Eminescu, pentru ca rozele in cazul de fata ar putea sa insemne si puncte cardinale, cu derivat de la roza vanturilor, si nu rozele din rondelurile lui Macedonski. Ceea ce nu stie Cristina, dar mai poate studia si isi mai poate imbunatati bagajul critic, este ca autorul practica transmodernismul, utilizand pe alocuri intertextualitatea cu inserari clasice. Nu stiu daca acest proces este intentionat sau nu (s-ar parea ca autorul sa ma contrazica in comentarii), dar cred ca elementele clasice au o sustinere, cu toate ca introducerea lor in context este extrem de dificila, nearmonioasa, tocmai pentru ca la distanta scurta sunt si pretiozitati de care pana si avangardistii s-ar teme: dragonii uraganelor.
pentru textul : Solilocvii aride deDeci, problema acestui text este inegalitatea, se vede ca este facut si nu simtit, tocmai prin lipsa de omogenitate si armonie intre cuvinte si procedeele stilistice.
E o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj defoarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
pentru textul : Orléans deapocalipsa e o curgere, o prezență. daca scuturi globul de cristal, totul o ia de la capat. din acest motiv am ales Africa. bineinteles, aceasta a fost ideea de baza. ceilalti comentatori cu siguranta vor aduce noi pareri si noi argumente. va astept cu nerabdare. alma, multumesc
pentru textul : candelabrele deașa e , nu sunt eficient , din păcate:))))))) dar mai sper... asta la vista...
pentru textul : apa trece, pietrele trec dece imagini frumoase ai creat!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deo călătorie care m-a dus cu gândul departe.
semn de admiraţie.
GD Toma, nu sunt în pană de... "soluții"!
pentru textul : icoană hoinară denicio problemă nici pentru mine.
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
pentru textul : de iubire de timp de zei decu bucuria dialogării,
"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
pentru textul : Azi deca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
pentru textul : Culori deLeonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
pentru textul : Străin deo viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
pentru textul : nu e o vină deAndule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dePrin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deFrom: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am trimis acest email Consiliului Hermeneia pe 19 octombrie *in aceasta seara voi retrage acest text de pe site. m-ar enerva teribil sa fac asta inainte de recital. *luati in considerare retragerea mea definitiva de pe siteul dumneavoastra. nu au rost alte precizari de nicio parte. /*multumesc dlui dorin cozan pentru atragerea atentiei si consiliului hermeneia pentru colaborare. as aprecia daca nu s-ar mai scrie nimic sub acest comentariu si sub acest text. luati-o ca pe o rugaminte a unui artist inainte de a intra pe scena. *da, andu ,ai intuit perfect. a fost odata o tara numita romania
pentru textul : zilele universitatii dePagini