un poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
Doamna Adriana, Imi pare rau ca n-am apucat sa citesc si a treia oara textul de mai sus. si nici altele, inca. am facut insa doua comentarii (plus intrebari) pe un alt forum (europeea), fara ecou. cu respect, tm
Au poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
Marina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
Da, o prozodie pe care o salut. Desigur, daca vrei sa aprofundezi in directia asta e nevoie de mai mult material, dar eu sunt in general un tip rabdator. Mi-au placut fetii frumosi cu buricul atarnat pe sosea si toata strofa aia. Din pacate, urmatoarea e prea inghesuita, nu-mi place. Dar daca mai scrii asa ai macar un cititor, fie-mi tarana usoara. Andu
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
Aş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
Toți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
cami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
mulțumesc, Adrian! acum văd cum privești tu poemul. și da, cu excepția "până ghetto-ul se recunoștea sub ziuă" care îmi pare o prețiozitate, voi prelua varianta ta.
Poate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
Vlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
Anna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
exact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
multumesc Ioana, credeam ca... sau voi fi acuzata de simplitate, sau voi fi ignorata, ... ca valorile zilei nu mai sunt: simplitatea, delicatetea si altruismul:) daca tu ai vazut "drama" pasarii, delicatetea ta ... ma bucur ca ai venit mai ales la poezia aceasta, multumesc pentru penita!
o bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
felicitări !
îmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
era mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
Rumi? :p...ma bucur sa citesc despre nasterea acestui volum de Haiku. Mie mi-e teama de ..stilul haiku si de aceea ma atrage..si de aceea te feleicit din inima .
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
Lucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multam
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deun poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
pentru textul : ne trezim într-un pat deRevin, scuze pentru typo Adrian :)
pentru textul : cântec candriu deDoamna Adriana, Imi pare rau ca n-am apucat sa citesc si a treia oara textul de mai sus. si nici altele, inca. am facut insa doua comentarii (plus intrebari) pe un alt forum (europeea), fara ecou. cu respect, tm
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deAu poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
pentru textul : O depărtare de"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
Astept sentina :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deMarina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
pentru textul : când ieși din somn ca din moarte deDa, o prozodie pe care o salut. Desigur, daca vrei sa aprofundezi in directia asta e nevoie de mai mult material, dar eu sunt in general un tip rabdator. Mi-au placut fetii frumosi cu buricul atarnat pe sosea si toata strofa aia. Din pacate, urmatoarea e prea inghesuita, nu-mi place. Dar daca mai scrii asa ai macar un cititor, fie-mi tarana usoara. Andu
pentru textul : poveste cu zâne demultumesc, Viorel
dar aici e vorba de o alta...Doamna.
pentru textul : ultima oglindă deRaluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
pentru textul : iarnă și eminescu deToți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
pentru textul : în noaptea asta decami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
pentru textul : ultimul vis deNu trebuie să vă supărați, aici e un atelier în care orgoliile se lasă la intrare. Orice idee, propunere, observație trebuie înțelese ca atare.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă demulțumesc, Adrian! acum văd cum privești tu poemul. și da, cu excepția "până ghetto-ul se recunoștea sub ziuă" care îmi pare o prețiozitate, voi prelua varianta ta.
pentru textul : the fifties dePoate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deVlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
pentru textul : introfanie de toamnă I deințeleg acest punct de vedere.
pentru textul : regret pe spațiu simplu deAnna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
pentru textul : Îngeri ® deexact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna demultumesc Ioana, credeam ca... sau voi fi acuzata de simplitate, sau voi fi ignorata, ... ca valorile zilei nu mai sunt: simplitatea, delicatetea si altruismul:) daca tu ai vazut "drama" pasarii, delicatetea ta ... ma bucur ca ai venit mai ales la poezia aceasta, multumesc pentru penita!
pentru textul : rugă desughiț în somn -
pentru textul : Haiku deîn cana de pe masă
coboară un miros
care este problema Alina? Daca ai o problema tehnica pe hermeneia cu siguranta ca poti contacta pe webmaster
pentru textul : femeia domnului Pa deo bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul defelicitări !
multumesc andule! dar, de! stii cum se spune: de gustibus...
pentru textul : Renaștere deîmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
pentru textul : sequoia I deera mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
Rumi? :p...ma bucur sa citesc despre nasterea acestui volum de Haiku. Mie mi-e teama de ..stilul haiku si de aceea ma atrage..si de aceea te feleicit din inima .
pentru textul : Karumi denu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
pentru textul : Bu Liu deSurprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
pentru textul : din ce în ce mai galben deLucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
pentru textul : Lângă fereastra veche dePagini