Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
sapphire, multumesc. cat despre decizia de a nu publica... mai degraba ai renunta a fi moderator, daca tot vrei sa renunti la una din cele doua. dar cel mai bine n-ai renunta la nici una. oricare dintre ele cred ca iti dauneaza.
"una azi, alta mane". Cam asta e. Si nu prea avem ce face. Poate unora n-o sa le placa textul. Mie da. Insa in nota obisnuita a lui D.C.. Nu sare din front (peste stacheta proprie) cum o fac altele ale sale
chiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
Cred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
Virgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
un poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
acolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
Virgil, pe bune ca Păcală eşti tu! În loc să mulţumeşti pentru că a fost transmis la TV tocmai textul scris de tine, în recitarea mea, că site-ul hermeneia a avut reclamă, tu ţi-ai găsit - singurul, de altfel - să faci nazuri. Asta îmi aminteşte de o altă fază, cu o zi înainte de cenaclu, Raluca Gorcea reuşeşte să mă enerveze teribil pe email, confundând Cenaclul Virtualia şi pe mine cu site-ul Hermeneia - ceea ce este o eroare!
Hermeneia este partener media, site înfiinţat la vreo 2-3 ani de la înfiinţarea Virtualiei.
Virgil - şi ceilalţi cârcotaşi - repet, când o organizaţi voi o ediţie a Virtualiei sau orice alt cenaclu, atunci să aveţi curajul să comentaţi aiurea. Din faţa monitorului e simplu, realitatea e aia care ne apasă.
fatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)
mă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
foarte frumos! un text simplu, dar profund. excelent pasajul: "rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
Un text mult mai ok faţă de ce am citit, până acum, la tine. Nu intru în detalii, aş mai spune doar să nu (mai) abuzezi de construcţii genitivale şi de concepte retorice.
si eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
Căline, ai dreptate și dacă mă încurajezi mă pun pe lucrat la varianta explicită.
Nume zici, portrete zici? Ești sigur?
O să iasă plină de beep-uri cf. cu RegulaMenta
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
poate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
Am uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
Virgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
pentru textul : jester decred ca trivialitatea si neologismul stau sa se intreaca in a exprima originalitatea poemului.
pentru textul : Singurătăți și absint deMulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
pentru textul : Haiku desapphire, multumesc. cat despre decizia de a nu publica... mai degraba ai renunta a fi moderator, daca tot vrei sa renunti la una din cele doua. dar cel mai bine n-ai renunta la nici una. oricare dintre ele cred ca iti dauneaza.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deobserv ca am comis o gafa...sper sa nu te fi suparat prea mult. :) in privinta spusului...
pentru textul : Secvență de"una azi, alta mane". Cam asta e. Si nu prea avem ce face. Poate unora n-o sa le placa textul. Mie da. Insa in nota obisnuita a lui D.C.. Nu sare din front (peste stacheta proprie) cum o fac altele ale sale
pentru textul : Vorbesc singur, frățioare! deLas o penita chiar de s-ar zice ca e lauda, voi sa stiti ca nu e lauda, e bucurie!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deEi si ?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” denu găsesc nicio literă d în text. nu e aşa. oricum, poem limpede, plăcut, surgicaly executed.
pentru textul : amputarea literei d dechiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
mulţumesc încă o dată pentru dialog.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deCred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
pentru textul : NolamnotHamlet deyester , ionut, va multumesc pentru semnul trecerii voastre si nu voi uita de vorbele voastre. cu mult drag, ionuca.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deVirgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deun poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
pentru textul : uneori|singurătate deacolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
Virgil, pe bune ca Păcală eşti tu! În loc să mulţumeşti pentru că a fost transmis la TV tocmai textul scris de tine, în recitarea mea, că site-ul hermeneia a avut reclamă, tu ţi-ai găsit - singurul, de altfel - să faci nazuri. Asta îmi aminteşte de o altă fază, cu o zi înainte de cenaclu, Raluca Gorcea reuşeşte să mă enerveze teribil pe email, confundând Cenaclul Virtualia şi pe mine cu site-ul Hermeneia - ceea ce este o eroare!
Hermeneia este partener media, site înfiinţat la vreo 2-3 ani de la înfiinţarea Virtualiei.
Virgil - şi ceilalţi cârcotaşi - repet, când o organizaţi voi o ediţie a Virtualiei sau orice alt cenaclu, atunci să aveţi curajul să comentaţi aiurea. Din faţa monitorului e simplu, realitatea e aia care ne apasă.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi descurt text cu note existentialiste Adriana continua pe linia ei fara a ne menaja cu rotunjimi de final "mă pescuiesc din oglinzi" - vers de remarcat
pentru textul : năvod de1. cum adica "patru câte doi"?
pentru textul : primăvara de2. ce inseamna "întrânsa"?
iuri, nem ertem mit montal de tetțic ohodi montod:)(transliterat of course)
pentru textul : Fugă defatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pentru textul : 100% safe depasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)
mă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
pentru textul : Doi defoarte frumos! un text simplu, dar profund. excelent pasajul: "rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
pentru textul : Te iubesc dus-întors deUn text mult mai ok faţă de ce am citit, până acum, la tine. Nu intru în detalii, aş mai spune doar să nu (mai) abuzezi de construcţii genitivale şi de concepte retorice.
pentru textul : la masa cu poeţi desi eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deCăline, ai dreptate și dacă mă încurajezi mă pun pe lucrat la varianta explicită.
pentru textul : parfumul Hermeneiei deNume zici, portrete zici? Ești sigur?
O să iasă plină de beep-uri cf. cu RegulaMenta
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deda. este si acesta un paradox...ca tot ati vorbit astazi despre paradoxuri. :)
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) depoate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! deAm uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
pentru textul : Gând de vecernie depoate puțin cam prea multe cuvinte pe alocurea dar are suflet. ceea ce nu e ușor să pui cu adevărat în niște amărîte de litere.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deVirgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine dePagini