trebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
Partea a doua a strofei secunde si finalul mi-au placut cel mai mult... partile contextuale mai pot fi slefuite ori poate contrastul isi are rostul sau...
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
Un eseu interesant și cred că e un "spațiu creativ" în care te apleci cu multă străduință și chemare. Poate ar trebui menționat că personajul din "Zenobia" se identifica cu soția lui, într-un anume fel. Văzut și prin această prismă, romanul prinde și alte conotații, cred. Dar e doar o idee care duce în altă direcție. A vorbi despre Gellu Naum și opera lui este foarte greu; a-l încadra între suprarealiști când el nu se definea a fi printre ei, iarăși e complicat. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas la Paris și nu s-ar mai fi întors în țară? De multe ori m-am gândit la această posibilă opțiune a destinului său. Mă intrigă (și poate aici îmi găsesc răspunsul parțial) ce afirma ntr-un interviu oferit Simonei Popescu (despre care aminteai în eseu): „Ador oamenii care, asemeni magicienilor, declanșează cu cîteva cuvinte, cu cîteva linii, terifiantele crize de conștiință, acei oameni care opresc poeții pe stradă ca să le urle în urechi: renunțați la literatură, acei oameni care opresc atleții în momentul precis al aruncării discului ca să-i întrebe: la ce bun ?, acei oameni care deschid mormintele ca să elibereze viața, ospiciile ca să elibereze rațiunea. Gesturile lor sînt o serie de curse întinse unei false vieți, unei false iubiri, unei false rațiuni. Oamenii aceștia, de obicei, supără prin veșnica lor nemulțumire". Pentru că, nu-i așa? „Orice poet adevărat e un subversiv" (Gellu Naum).
fie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
Mie mi-a placut ideea poemului, chiar daca na, ce sa fac, am inceput iar in minte cu "pietre-n cale, mereu pietre, nime-n lume nu ma-ndreapta, pan-la tine nicio piatra, nu mai vrea sa-mi fie treapta" Consider acest text un poem reusit mai ales in aceasta forma minimalista. Accentul e bine pus pe senzatia de gol apoi pe cadere si pe obiectul caderii in conjunctie cu sintagma cadere-disparitie... plus o infatisare cinematografica destul de reusita. Finalul insa mi se pare prea "sec", dar asta e doar gustul meu :-) Felicitari si inspiratie in continuare! Andu
cauza şi efectul începând chiar cu primul vers ("... miel prins în dinţii lupului"). dau de conotaţiile acestei "frică de înger ", deduc faptul că moartea are viaţă şi viaţa moarte, că una fără alta nu se poate şi că, mai nou, au luat amploare. vorbim de un fenomen. global (apropo de cuşcă). dar parcă se aude coasa! în timpul ăsta, creionul se topeşte... cuvinte...
„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
Da, este o scriere cu iz arhaic, asumată, de altfel, un text care se îndepărtează mult faţă de ce încerc de obicei, dar o face, repet, voit. De unde acest iz, al vechimii? Din construcţia stilistică (interogaţii retorice/ un anume ritm - schimbat în ultima unitate, pentru evitarea monotoniei - /un anume lexic). De ce această formă? Aceasta a încăput cel mai loial nevoia momentului. Mulţumesc de trecere!
Un text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
ce să zic. se mai împlântă. eu nu scriu de la birou şi nici nu ştiu ce e ăla. tata e plecat prin univers, când era el nu se vorbea despre google şi n-ar şti să gasească Vasluiu'. aşa că trimit unul din păduchii mei, dacă pot să-l conving.
ia vezi că pe circumferinţa lui solomon ben david nu era harem, că el nu e musulman. fii măcar corect, măcar aici.
din semnalele pe care le am eu în acest moment, e posibil să fie...posibil. tehnic știm că astfel de comunicări la distanță reprezintă un fapt obișnuit. totul depinde de resurse.
Mie mi-au plăcut toate. Desigur nu e necesar să scrii obligatoriu 5/7/5, în afară de cazul în care vrei să scrii haiku tradiţional. Dar e oarecum absurd să pretinzi că poţi fixa drept lege pentru alte limbi ceea ce japonezii au stabilit iniţial pentru propria lor limbă. Sunetele, amploarea, lungimea lor diferă. Ceea ce cred că e mai important este cizelarea measajului şi imaginilor chiar dacă numărul silabelor este mai mic (mai mare nu e bine, decât excepţional, cu una sau două silabe în plus). Poemele de mai sus reuşesc să fie şi tradiţionale ca formă şi frumos construite intrinsec.
"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
gosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
deci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
Sapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie
Eu mulţumesc, Paul! Scrii bine :) si stiu cine te-a pus ( apropo de ce spunea Raluca la poemul cu îngeri) Apreciez mult că îţi faci mereu timp să răspunzi fiecăruia atât de frumos, cu atâta drag!
Revenisem aici să cer scuze pentru citatele amestecate si să repar:
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt
din alte timpuri"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
textul este haotic și greu de citit. mai spunea adrian cuiva pe aici că incoerența nu are nicio legatură cu arta.
singurul vers care chiar a meritat atenția este: „bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara”
Bună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
pentru textul : login deMariana! Îmi doresc şi eu această carte. Nu mă pricep la Haiku dar asta nu însemnează că nu pot citi haiku...
pentru textul : Karumi dePartea a doua a strofei secunde si finalul mi-au placut cel mai mult... partile contextuale mai pot fi slefuite ori poate contrastul isi are rostul sau...
pentru textul : pulverizare depentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina deBine Mariana! Hai la o cafea virtuală...c-am obosit deja.
pentru textul : nupoem deUn eseu interesant și cred că e un "spațiu creativ" în care te apleci cu multă străduință și chemare. Poate ar trebui menționat că personajul din "Zenobia" se identifica cu soția lui, într-un anume fel. Văzut și prin această prismă, romanul prinde și alte conotații, cred. Dar e doar o idee care duce în altă direcție. A vorbi despre Gellu Naum și opera lui este foarte greu; a-l încadra între suprarealiști când el nu se definea a fi printre ei, iarăși e complicat. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas la Paris și nu s-ar mai fi întors în țară? De multe ori m-am gândit la această posibilă opțiune a destinului său. Mă intrigă (și poate aici îmi găsesc răspunsul parțial) ce afirma ntr-un interviu oferit Simonei Popescu (despre care aminteai în eseu): „Ador oamenii care, asemeni magicienilor, declanșează cu cîteva cuvinte, cu cîteva linii, terifiantele crize de conștiință, acei oameni care opresc poeții pe stradă ca să le urle în urechi: renunțați la literatură, acei oameni care opresc atleții în momentul precis al aruncării discului ca să-i întrebe: la ce bun ?, acei oameni care deschid mormintele ca să elibereze viața, ospiciile ca să elibereze rațiunea. Gesturile lor sînt o serie de curse întinse unei false vieți, unei false iubiri, unei false rațiuni. Oamenii aceștia, de obicei, supără prin veșnica lor nemulțumire". Pentru că, nu-i așa? „Orice poet adevărat e un subversiv" (Gellu Naum).
pentru textul : Romanul "Zenobia" - un continuum al lirismului naumian. Sunconștient și realitate, între "arta visatului" și cea a "amintitului", în contextul romanului deTele? Cuvintele Tele? ma imbat miresmelor tale? behait de singe drag? Oricit as incerca sa ma rotesc ca un dervis, tot nu as numi asta poezie.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi defie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deMie mi-a placut ideea poemului, chiar daca na, ce sa fac, am inceput iar in minte cu "pietre-n cale, mereu pietre, nime-n lume nu ma-ndreapta, pan-la tine nicio piatra, nu mai vrea sa-mi fie treapta" Consider acest text un poem reusit mai ales in aceasta forma minimalista. Accentul e bine pus pe senzatia de gol apoi pe cadere si pe obiectul caderii in conjunctie cu sintagma cadere-disparitie... plus o infatisare cinematografica destul de reusita. Finalul insa mi se pare prea "sec", dar asta e doar gustul meu :-) Felicitari si inspiratie in continuare! Andu
pentru textul : oameni și pietre decauza şi efectul începând chiar cu primul vers ("... miel prins în dinţii lupului"). dau de conotaţiile acestei "frică de înger ", deduc faptul că moartea are viaţă şi viaţa moarte, că una fără alta nu se poate şi că, mai nou, au luat amploare. vorbim de un fenomen. global (apropo de cuşcă). dar parcă se aude coasa! în timpul ăsta, creionul se topeşte... cuvinte...
bun poemul.
pentru textul : cauză şi efect decotzcaru si baciu (pletosii)
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deer: gingaş
pentru textul : Fluturi pe lampă* de„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
pentru textul : De inima albastră deBine ați venit, Constantin Frosin! Este o ocazie deosebită de a vă citi pe acest site, poemele, traducerile și de ce nu? comentariile.
pentru textul : Poèmes sous-réalistes decred ca voi lasa cuvintele acelea in engleza. finalul cred ca ar mai putea fi lucrat cindva
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deDa, este o scriere cu iz arhaic, asumată, de altfel, un text care se îndepărtează mult faţă de ce încerc de obicei, dar o face, repet, voit. De unde acest iz, al vechimii? Din construcţia stilistică (interogaţii retorice/ un anume ritm - schimbat în ultima unitate, pentru evitarea monotoniei - /un anume lexic). De ce această formă? Aceasta a încăput cel mai loial nevoia momentului. Mulţumesc de trecere!
pentru textul : Dezaurire deUn text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
pentru textul : beautyland dece să zic. se mai împlântă. eu nu scriu de la birou şi nici nu ştiu ce e ăla. tata e plecat prin univers, când era el nu se vorbea despre google şi n-ar şti să gasească Vasluiu'. aşa că trimit unul din păduchii mei, dacă pot să-l conving.
ia vezi că pe circumferinţa lui solomon ben david nu era harem, că el nu e musulman. fii măcar corect, măcar aici.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: defoloseste butonul "editeaza". (sub text, dreapta)
pentru textul : Tu ești femeie dedin semnalele pe care le am eu în acest moment, e posibil să fie...posibil. tehnic știm că astfel de comunicări la distanță reprezintă un fapt obișnuit. totul depinde de resurse.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important demă onorează aprecierile şi peniţa acordată acvariului meu fluorescent,venite din partea unui autor preţios şi sensibil estimator al poeziei
pentru textul : o inimă ca o sepie deMie mi-au plăcut toate. Desigur nu e necesar să scrii obligatoriu 5/7/5, în afară de cazul în care vrei să scrii haiku tradiţional. Dar e oarecum absurd să pretinzi că poţi fixa drept lege pentru alte limbi ceea ce japonezii au stabilit iniţial pentru propria lor limbă. Sunetele, amploarea, lungimea lor diferă. Ceea ce cred că e mai important este cizelarea measajului şi imaginilor chiar dacă numărul silabelor este mai mic (mai mare nu e bine, decât excepţional, cu una sau două silabe în plus). Poemele de mai sus reuşesc să fie şi tradiţionale ca formă şi frumos construite intrinsec.
pentru textul : 3 gafe haiku de"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul degosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată dedeci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
pentru textul : Incienso deMulţumesc, Paul!
pentru textul : Noapte bună, copii deSapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie
pentru textul : Umbra păsărilor deEu mulţumesc, Paul! Scrii bine :) si stiu cine te-a pus ( apropo de ce spunea Raluca la poemul cu îngeri) Apreciez mult că îţi faci mereu timp să răspunzi fiecăruia atât de frumos, cu atâta drag!
Revenisem aici să cer scuze pentru citatele amestecate si să repar:
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt
din alte timpuri"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
Seară frumoasă si ţie!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate detextul este haotic și greu de citit. mai spunea adrian cuiva pe aici că incoerența nu are nicio legatură cu arta.
pentru textul : bărbatul desingurul vers care chiar a meritat atenția este: „bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara”
Bună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
pentru textul : fulgerul dePagini