as inlocui "de departe" cu "de aproape" imi pare mai incitant in prelungirea ideii ca trebuie sa te departezi,
ca sa poti vedea detasat.
deasemenea repetita cuvantului lumina din primele 2 versuri poate fi evitata:
"am nevoie de mai multă lumină
care să facă străzile să dispară..."
in rest un poem "luminos" ce accentueaza o sensibilitate ce imprastie reflexe.
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
calupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
o poezie foarte aglomerata. in primul rand o gramada de cuvinte complicate (de multe ori acestia nu-si prea au locul intr-o poezie) la care se mai adauga si cateva versuri in engleza. acest "crepusculul" nu mi se pare deloc poetic, mi-ar fi placut mai mult: "amurgul camerei mele se intemeiaza pe faptul ca...". in versul patru amorului nu cred ca-i convine vecinatatea cuvintelor:"exacerbat de inextricabil" ca si eu aproape m-am balbait si m-a dus cu gandul la o perioada a copilariei sau adolescentei cand suntem tentati(de obicei in eseuri) a folosi tot felul de cuvinte complicate pentru "a da bine".nu cred ca are nevoie cititorul de asa ceva.scrii ceva de genul:"Crepusculul ochilor mei este o chestie ubicuă" dupa care vii cu un vers banal:"deoarece el există în tot ceea ce sunt eu", astfel fiind evident ca e o poezie contrafacuta, unele cuvinte sunt parca aruncate. "viitorul suna bine in falsitatea omenirii postmoderne" e ok, dar finalul nu e pe masura asteptarilor. nu prea vad rostul acelor "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este". cred ca era suficient:"nu exista decat trecut/ si crepuscul"
Atmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
J'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
o sa iti raspund aici. nu-ti port resentimente, esti ceea ce esti, o creatura umana cu varii sentimente. pacat ca ura si invidia te macina, un om de inteligenta ta ar putea fi de mai mult ajutor celorlalti. ciudat este ca rolul tau cel mai important, drept pt care iti multumesc, era sa-mi confirmi ca locul meu nu este aici. la un moment dat vei realiza tot ce ti-am zis. succes in viata si sa fii sanatos. si tu si familia ta.
O baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
Virgil, trecerea și semnul tău înseamnă mult pentru mine. Îmi pare rău că, însă, observ atât de târziu comentariile. Lucian, oricum eu nu scriu ca să epatez pe cineva și oricum am sistemul meu de valori în care cred. Iau în seamă părerile altora, învăț daca am ceva de învățat, dar nu e neapărată nevoie " să fac ca alții". Cine e pe frecvența mea de undă va veni după mine nechemat. Sapphire, pe mine mă bucură orice semn, așa că, după părerea mea, Lucian și-a spus doar o opinie.
am vrut să văd cu ochii mei acest articol publicat și în altă parte, așa cum ai precizat. atât. de ce? simplu. pentru că nu l-am văzut publicat în locul care l-a generat, pe unde de altfel, mai publici (și e dreptul tău, nu mă interesează). nici măcar nu s-a pus problema că ai fi ceea ce nu ești (cu atât mai puțin Iisus Christos) și nici că ai fi mincinos. aștept. mulțumesc.
vei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri - altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte - prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave ascunse in crinoline vestede si fracuri nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte balcoanele se umezesc strident de lumina leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete daca deschizi o alta zi intre noi ne vor vinde in tirguri de patimi in cele din urma aceste iluzii
M-am bucurat să aflu de aici că doi sibieni, pe care am avut deosebita plăcere să-i cunosc, sunt printre nominalizaţii premiilor Niram Art 2010. Le doresc mult succes şi sper să aflu veşti bune.
Titlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
trăiesc cu speranţa că în viitor voi reuşi să capăt acel "rafinament lingvistic".
mă bazez pe observaţiile d-voastră pertinente în primul rând, mulţumesc.
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
veti observa ca eu nu interzic nimanui sa nu incerce. doar sa fie atent la anul in care traim (2013) si sa incerce sa-si adapteze scrisul acestui an. este conditia minima pentru cineva care vrea sa scrie cu adevarat poezie. asta pentru ca veleitari sunt destui si oricine insira niste versuri pe o pagina alba, fie ca sunt fara rima si eventual imprumuta cateva procedee, tot nu respecta exigentele. nu dau exemple. sunt oameni care nu reusesc sa-si formeze o identitate poetica, desi cumva au putin talent in a incropi texte care suna poetic, dar din pacate sunt desuete, sunt deja scrise de altii si altii dinaintea lor. majoritatea celor care scriu pe site-uri, si credeti-ma sunt documentat, nici macar nu citesc poezie contemporana. nu cumpăra carti, unii nici macar nu stiu care sunt diferentele intre ceea ce scriu ei si poemele care au cu adevarat valoare in ochii criticii. pentru ca cei mai multi se complac in micile succese obtinute in comunitatile de poezie, unde de obicei autorii se apreciaza reciproc - se lauda unii pe altii ca sa fie la randul lor laudati - si asta e cel mai mare dusman al inovatiei, al cautarii, al depasirii propriei conditii. chiar si acolo unde exista talent, virusul autosuficientei loveste fatal. a fi cel mai dur critic al tau inseamna nu sa astepti laude, ci sa inveti din reprosurile, criticile facute de altii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pot spune cu mana pe inima ca mi-era dor de tine.
daca ar fi dupa mine ti-as da numai penite. :) probabil pentru ca esti un om tare frumos.
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină defrancisc, imparateasa... va multumesc pentru cuvintele frumoase scrise aici.
pentru textul : epistolă din nașterea ta demultam, Cristina! asa sunt ideile serioase... interminabile:) numa de bine!
pentru textul : ca o fiară noiembrie deas inlocui "de departe" cu "de aproape" imi pare mai incitant in prelungirea ideii ca trebuie sa te departezi,
ca sa poti vedea detasat.
deasemenea repetita cuvantului lumina din primele 2 versuri poate fi evitata:
"am nevoie de mai multă lumină
care să facă străzile să dispară..."
in rest un poem "luminos" ce accentueaza o sensibilitate ce imprastie reflexe.
si... "ochii cailor", suna parca putin cacafonic :)
pentru textul : ochii cailor deganduri bune!
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
pentru textul : Grandma decalupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
pentru textul : covrigi calzi deo poezie foarte aglomerata. in primul rand o gramada de cuvinte complicate (de multe ori acestia nu-si prea au locul intr-o poezie) la care se mai adauga si cateva versuri in engleza. acest "crepusculul" nu mi se pare deloc poetic, mi-ar fi placut mai mult: "amurgul camerei mele se intemeiaza pe faptul ca...". in versul patru amorului nu cred ca-i convine vecinatatea cuvintelor:"exacerbat de inextricabil" ca si eu aproape m-am balbait si m-a dus cu gandul la o perioada a copilariei sau adolescentei cand suntem tentati(de obicei in eseuri) a folosi tot felul de cuvinte complicate pentru "a da bine".nu cred ca are nevoie cititorul de asa ceva.scrii ceva de genul:"Crepusculul ochilor mei este o chestie ubicuă" dupa care vii cu un vers banal:"deoarece el există în tot ceea ce sunt eu", astfel fiind evident ca e o poezie contrafacuta, unele cuvinte sunt parca aruncate. "viitorul suna bine in falsitatea omenirii postmoderne" e ok, dar finalul nu e pe masura asteptarilor. nu prea vad rostul acelor "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este". cred ca era suficient:"nu exista decat trecut/ si crepuscul"
pentru textul : Crepuscul deAtmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
pentru textul : Solitudine deJ'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deo sa iti raspund aici. nu-ti port resentimente, esti ceea ce esti, o creatura umana cu varii sentimente. pacat ca ura si invidia te macina, un om de inteligenta ta ar putea fi de mai mult ajutor celorlalti. ciudat este ca rolul tau cel mai important, drept pt care iti multumesc, era sa-mi confirmi ca locul meu nu este aici. la un moment dat vei realiza tot ce ti-am zis. succes in viata si sa fii sanatos. si tu si familia ta.
pentru textul : cacofonia sentimentelor deErata: "gezhiocată " se ca citi, evident: "dezhiocată"
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. depacat ca noi ca natiune nu am putut pastra sentimentul extraordinar de tragic si de frumos al acelor zile
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deO baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin deVirgil, trecerea și semnul tău înseamnă mult pentru mine. Îmi pare rău că, însă, observ atât de târziu comentariile. Lucian, oricum eu nu scriu ca să epatez pe cineva și oricum am sistemul meu de valori în care cred. Iau în seamă părerile altora, învăț daca am ceva de învățat, dar nu e neapărată nevoie " să fac ca alții". Cine e pe frecvența mea de undă va veni după mine nechemat. Sapphire, pe mine mă bucură orice semn, așa că, după părerea mea, Lucian și-a spus doar o opinie.
pentru textul : gol spre fereastră demulţumesc de trecere şi popasul făcut pe aici.
pentru textul : Laudă apelor cele mari deam vrut să văd cu ochii mei acest articol publicat și în altă parte, așa cum ai precizat. atât. de ce? simplu. pentru că nu l-am văzut publicat în locul care l-a generat, pe unde de altfel, mai publici (și e dreptul tău, nu mă interesează). nici măcar nu s-a pus problema că ai fi ceea ce nu ești (cu atât mai puțin Iisus Christos) și nici că ai fi mincinos. aștept. mulțumesc.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic devei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri - altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte - prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave ascunse in crinoline vestede si fracuri nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte balcoanele se umezesc strident de lumina leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete daca deschizi o alta zi intre noi ne vor vinde in tirguri de patimi in cele din urma aceste iluzii
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 dep.s. - tilul de milioane
pentru textul : i-am pus numele mamă deM-am bucurat să aflu de aici că doi sibieni, pe care am avut deosebita plăcere să-i cunosc, sunt printre nominalizaţii premiilor Niram Art 2010. Le doresc mult succes şi sper să aflu veşti bune.
pentru textul : Un poet şi un sculptor sibian printre nominalizaţii premiilor Niram Art 2010 deTitlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
pentru textul : Rădăcinile visului deexceptand acel "amiabil" (din considerente estetice) si "estuarele Dunarii" (din considerente geografice), textul m-a prins si mi-a placut.
pentru textul : amintire de dincolo deStrofa a treia e o imagine pregătită pentru un alt poem. Dar am trântit-o aici :)
pentru textul : azi sar schije demultumesc, Simona. te mai astept. mircea.
pentru textul : Întâiul psalm al lui Iov desunt cel mai mare dintre păcătoși, dar fug că se scoală Pavel apostolul și mă ia la bătaie... eh, e competiție mare pe tema asta
pentru textul : Nenorocul detrăiesc cu speranţa că în viitor voi reuşi să capăt acel "rafinament lingvistic".
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile demă bazez pe observaţiile d-voastră pertinente în primul rând, mulţumesc.
Multumesc de feed-back Alina.
pentru textul : camera somnului deCe seamana directorul cu Brad Pitt din Sapte ani in Tibet :)).
pentru textul : Hermeneia în presa de azi depoemul poarta un ritm pedagogic. cititorul trebuie sa invete parca ceva dupa ce l-a citit. sau nu?
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deIarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deveti observa ca eu nu interzic nimanui sa nu incerce. doar sa fie atent la anul in care traim (2013) si sa incerce sa-si adapteze scrisul acestui an. este conditia minima pentru cineva care vrea sa scrie cu adevarat poezie. asta pentru ca veleitari sunt destui si oricine insira niste versuri pe o pagina alba, fie ca sunt fara rima si eventual imprumuta cateva procedee, tot nu respecta exigentele. nu dau exemple. sunt oameni care nu reusesc sa-si formeze o identitate poetica, desi cumva au putin talent in a incropi texte care suna poetic, dar din pacate sunt desuete, sunt deja scrise de altii si altii dinaintea lor. majoritatea celor care scriu pe site-uri, si credeti-ma sunt documentat, nici macar nu citesc poezie contemporana. nu cumpăra carti, unii nici macar nu stiu care sunt diferentele intre ceea ce scriu ei si poemele care au cu adevarat valoare in ochii criticii. pentru ca cei mai multi se complac in micile succese obtinute in comunitatile de poezie, unde de obicei autorii se apreciaza reciproc - se lauda unii pe altii ca sa fie la randul lor laudati - si asta e cel mai mare dusman al inovatiei, al cautarii, al depasirii propriei conditii. chiar si acolo unde exista talent, virusul autosuficientei loveste fatal. a fi cel mai dur critic al tau inseamna nu sa astepti laude, ci sa inveti din reprosurile, criticile facute de altii.
pentru textul : de el dePagini