D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Recunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
Acest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
Margas, "pattern"-ul folosit de Victor a fost sa iti puna oglinda in fata. Dar se pare ca nu te-ai prins. S-au nu ai vrut sa te. Pentru ca habar nu ai tu cite reclamatii am primit in particular cu privire la modul cum abordezi tu alti autori de pe aici. Inclusiv profesia, masculinitatea, educatia, locul pe unde se afla, etc. De cele mai multe ori cu absolut nici o legatura cu textul cu pricina. Si eu m-am opus deocamdata (asa cum am facut-o de foarte multe ori cu multi altii) unor masuri (sa le zicem disciplinare). Acum, cind Victor "si-a permis" sa faca o parodie pe seama ta ai sarit ca arsa. Ba mai mult, ai calificat gestul lui drept mitocanie. Uite, am sa iti fac o favoare. Am sa te scutesc de alte explicatii si am sa iti spun cu se numeste asta in dictionar la mine: ipocrizie. Si te asigur ca este de mii de ori mai neplacuta la o persoana decit supraponderalitatea. Asta daca are vreo importanta (cumva), pentru tine, imaginea personala.
Mulțumesc (a câta oară sunt nevoit să spun asta?) Aranca (Marina) de apreciere. Cunosc și persoane (nu spun cine, hahaha), la care parodia nu le-a plăcut. Însă eu personal m-aș simți flatat dacă mi-ar parodia cineva vreo poezie... În fine, dacă măcar am puțin mai multă liniște la rubrica "comentarii" și pe viitor sunt criticat legat de ceea ce scriu, nu legat de ceea ce NU scriu, voi fi mulțumit. Altfel, pot scrie și alte parodii, materie primă există din belșug (și nu mă deranjează deloc dacă în paralel altcineva îmi parodiază încercările poetice, ba chiar dimpotrivă).
Silvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
gasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
da andule, poate ai dreptate. de aceea fiecare cred că avem românia lui. personajul meu, virgil t, are şi el românia lui. ce să îi faci, nobody is perfect. dar eu tot continui să cred că tu te apleci oarecum superficial asupra a ceea ce am scris eu de vreme ce crezi că portretul e simplist. în orice caz eu nu am vrut să sugerez că românul lui virgil t ar avea o "latură ciobănească" ci că este în esenţa lui cioban. dar cînd vorbim despre esenţă nu trebuie să abordăm subiectul cu uşurinţă. pentru că dacă ar fi aşa eu cunosc o droaie de români care s-ar ofusca dacă i-ai asocia cu ideea de cioban. dar asta este doar pentru că manifestă o superficilitate orgolioasă în percepţia lor. eu zic să nu ne pripim.
Un poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
Nu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Cezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
Putini,în afara de tine,au darul simplitatii limbajului.Desi se spune ca poezia e în primul rând metafora,tu ai darul de a scrie bijuterii aproape fara a o folosi.Minunat!
Virgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
am sentimentul că ai fost caustică atunci când ai scris comentariul.no offense, dar în primul rând întrebarea mea era adresată autorului și în al doilea rând nu-ți face griji, citesc suficient de mult și cred că am citit destul de mult pentru o adolescentă de vârsta mea.
voi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
Dragul meu, aflai cu stupoare si oaresice invidie colegiala, ca ai comis-o din nou si eu habar sa am ca matale ai scos inca un volum. Ferice de tine si de copilul tau. Ce pot sa ti mai spun? Dincolo de bucurie, m-am si intristat ca aflai ultimul. Imi amintesc ca in tineretea noastra (pardon, a mea! ca te vad tanar in poza asta a la star trek) vorbiram mult, ba chiar ne si auziram. Nu stiu care din noi doi are vocea mai sexi, dar asta, in economia poetica, tine de publicitare si tehnica de marketing. bobadil sigur stie si el asta...
in fine, ce vroiam de fapt sa ti zic? A! Mai scrie-mi badie paul, cand ai timp...Daca n-ai, iti dau eu id, email, telefon....Uneori telepatia nu ajunge, chiar si pt noi, poetii de curte veche..
Felicitari sincere pt volum. Poate imi dai si mie sa cetesc ceva.
Cu stima si simpatie celesta,
al tau
D.
Şi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
draga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
de ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
Citind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
Pentru cititorii care nu au vazut incercarile lui Boc de-a scapa de zapada cu o lopata, catrenul nu are noima, asadar, nici umor. Ar fi trebuit o nota, la inceput.
Atât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
Silvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
am dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
Madim, vezi ce faci cu invelisul acela mincinos, despre ingeri o sa incerc sa mai scriu, probabil :-) Altfel, comentariul tau este scurt si cuprinzator: ca o fereastra deschisa am vrut sa fie poezia aceasta. Multumesc, Madim. PS si totusi, ai ales tocmai irealul din atmosfera aceasta... asta chiar ma intriga si ma bucura, in acelasi timp.
din textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Scuze de intervenţie, Paul!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! dehahahahaha.... bine ai venit in kuweit (pe pagina mea literara)..te mai astept...data viitoare platesti bilet pentru intrare la film.
pentru textul : expoziția de corali deRecunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
pentru textul : sofa chess deAcest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
Margas, "pattern"-ul folosit de Victor a fost sa iti puna oglinda in fata. Dar se pare ca nu te-ai prins. S-au nu ai vrut sa te. Pentru ca habar nu ai tu cite reclamatii am primit in particular cu privire la modul cum abordezi tu alti autori de pe aici. Inclusiv profesia, masculinitatea, educatia, locul pe unde se afla, etc. De cele mai multe ori cu absolut nici o legatura cu textul cu pricina. Si eu m-am opus deocamdata (asa cum am facut-o de foarte multe ori cu multi altii) unor masuri (sa le zicem disciplinare). Acum, cind Victor "si-a permis" sa faca o parodie pe seama ta ai sarit ca arsa. Ba mai mult, ai calificat gestul lui drept mitocanie. Uite, am sa iti fac o favoare. Am sa te scutesc de alte explicatii si am sa iti spun cu se numeste asta in dictionar la mine: ipocrizie. Si te asigur ca este de mii de ori mai neplacuta la o persoana decit supraponderalitatea. Asta daca are vreo importanta (cumva), pentru tine, imaginea personala.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deMulțumesc (a câta oară sunt nevoit să spun asta?) Aranca (Marina) de apreciere. Cunosc și persoane (nu spun cine, hahaha), la care parodia nu le-a plăcut. Însă eu personal m-aș simți flatat dacă mi-ar parodia cineva vreo poezie... În fine, dacă măcar am puțin mai multă liniște la rubrica "comentarii" și pe viitor sunt criticat legat de ceea ce scriu, nu legat de ceea ce NU scriu, voi fi mulțumit. Altfel, pot scrie și alte parodii, materie primă există din belșug (și nu mă deranjează deloc dacă în paralel altcineva îmi parodiază încercările poetice, ba chiar dimpotrivă).
pentru textul : Un întreg fragmentat devă urez mult succes și adevărate talente să fie descoperite în acestă primăvară
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional "Primăvara Albastră", Pucioasa, Dâmboviţa deSilvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
pentru textul : nesărbătoare degasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deda andule, poate ai dreptate. de aceea fiecare cred că avem românia lui. personajul meu, virgil t, are şi el românia lui. ce să îi faci, nobody is perfect. dar eu tot continui să cred că tu te apleci oarecum superficial asupra a ceea ce am scris eu de vreme ce crezi că portretul e simplist. în orice caz eu nu am vrut să sugerez că românul lui virgil t ar avea o "latură ciobănească" ci că este în esenţa lui cioban. dar cînd vorbim despre esenţă nu trebuie să abordăm subiectul cu uşurinţă. pentru că dacă ar fi aşa eu cunosc o droaie de români care s-ar ofusca dacă i-ai asocia cu ideea de cioban. dar asta este doar pentru că manifestă o superficilitate orgolioasă în percepţia lor. eu zic să nu ne pripim.
pentru textul : românia lui virgil t -III- demultumesc pentru citire si sfaturi, am incercat ceva experimente, mai am de cioplit la text, nu-l las asa
pentru textul : Cu toate astea deUn poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
pentru textul : Primul infern deNu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Cristina că un text poate fi scris într-o mie de feluri. există o sită personală prin care cernem ideile. rămân la ce-i scris, deocamdată.
Foastăna e o scandură, o bucată de lemn cioplită precar, o grindă, un stâlp. Regards, cum spun americanii.
pentru textul : doomsday poem deCezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram dePutini,în afara de tine,au darul simplitatii limbajului.Desi se spune ca poezia e în primul rând metafora,tu ai darul de a scrie bijuterii aproape fara a o folosi.Minunat!
pentru textul : despre ea, niciodată deVirgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deam sentimentul că ai fost caustică atunci când ai scris comentariul.no offense, dar în primul rând întrebarea mea era adresată autorului și în al doilea rând nu-ți face griji, citesc suficient de mult și cred că am citit destul de mult pentru o adolescentă de vârsta mea.
pentru textul : Între două tăceri devoi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
pentru textul : Icoana deAmicului meu, Paul
Dragul meu, aflai cu stupoare si oaresice invidie colegiala, ca ai comis-o din nou si eu habar sa am ca matale ai scos inca un volum. Ferice de tine si de copilul tau. Ce pot sa ti mai spun? Dincolo de bucurie, m-am si intristat ca aflai ultimul. Imi amintesc ca in tineretea noastra (pardon, a mea! ca te vad tanar in poza asta a la star trek) vorbiram mult, ba chiar ne si auziram. Nu stiu care din noi doi are vocea mai sexi, dar asta, in economia poetica, tine de publicitare si tehnica de marketing. bobadil sigur stie si el asta...
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dein fine, ce vroiam de fapt sa ti zic? A! Mai scrie-mi badie paul, cand ai timp...Daca n-ai, iti dau eu id, email, telefon....Uneori telepatia nu ajunge, chiar si pt noi, poetii de curte veche..
Felicitari sincere pt volum. Poate imi dai si mie sa cetesc ceva.
Cu stima si simpatie celesta,
al tau
D.
Şi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
pentru textul : rupestră/ rupestrian dedraga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
pentru textul : continuum explosion dede ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
pentru textul : - deCitind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
pentru textul : apryl dePentru cititorii care nu au vazut incercarile lui Boc de-a scapa de zapada cu o lopata, catrenul nu are noima, asadar, nici umor. Ar fi trebuit o nota, la inceput.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deAtât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
pentru textul : Golgotă deSilvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
http://www.youtube.com/watch?v=KfKRSVQf-nM
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare de"chiar dacă se spune
că vor să distrugă
toate ceasurile
cu cifre romane"
Nu sunt un expert...
Era doar o idee;
dar după cum se ştie, propriul auror îşi cunoaşte tehnica cel mai bine.
La cât mai multe citiri!
pentru textul : closer deam dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
pentru textul : perdu deMadim, vezi ce faci cu invelisul acela mincinos, despre ingeri o sa incerc sa mai scriu, probabil :-) Altfel, comentariul tau este scurt si cuprinzator: ca o fereastra deschisa am vrut sa fie poezia aceasta. Multumesc, Madim. PS si totusi, ai ales tocmai irealul din atmosfera aceasta... asta chiar ma intriga si ma bucura, in acelasi timp.
pentru textul : Mulaj pe fereastra deschisă dedin textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
pentru textul : îndrăzneşte-mă dethanks, sis,
întotdeauna trebuie să fie ceva care să nu-ţi placă!
am schimbat, nu ştiu dacă pozitiv,
şi pen' ca nu dormi la ora asta (02:00 la tine) gândeşte-te şi sugerează-mi ceva incredibil de potrivit.
*sis ar vrea să însemne sister, să nu misinterpretezi!
pentru textul : entelehie dePagini