Acest text are si versuri reusite, si mai putin reusite.
remarc: orașul se desfășoară-n voie
un evantai care ne-ascunde viața
si
în stația ta unde nimeni
nimeni nu mai citește ziarul (chair daca face o usoara trimitere la dinescu)
si inceputul strofei a doua, cu mareea, este destul de reusit
mi-ar placea sa vad mai putin ludic, o mai mare doza de seriozitate in rest, mai multa naturalete, dar asta, probabil ca tine de gustul meu personal. in orice caz, este loc de mai bine.
Iată și un omagiu "fractal" dedicat femeii! Eludînd șabloanele cinismului contemporan versurile au o delicatețe și o frumusețe aparte. Lirismul se degajă asemenea unui parfum discret și de mare valoare. Mesajul nu este unul evident, brusc și plin de umor așa cum întîlnim bunăoară la Dl. Cărtărescu, dar are ceva inefabil, suav și totuși gingăș în izbucnirea sa exuberantă, degajă o vitalitate aparte așa cum doar în pragul primăverii, au uneori oamenii un moment de reverie. Mulțumim, dle. Emilian Pal
Fiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
Va multumesc tuturor pentru timpul de lectura si opinii.
a.a.a. am renuntat la 'femeiusca'
Maria-Doina, am corectat.
Ottilia, pup!
Nicodem, nici nu realizasem, da am adugat majuscule si celorlalte inceputuri de vers
Virgil, BIG EYES tocmai ca o trimitere la filmul care m-a inspirat, (de aici si Hawaii, care devin hawaii),o biografie de Tim Burton, de obicei titlurile mele
nu sunt in majuscule
Eu zic să nu alunecați în pesimism domnule profesor Cristea și să continuați să scrieți. Poate că Hermeneia nu este o tribună prea importantă. Poate nu este nici măcar o tribună. Dar un colțișor de lume unde lucrurile astea interesează este.
P.S. - ar fi bine să scoateți majusculele din titlu
frumos text. constructie de asemeni. coerenta a limbajului. simplitate si idee. felicitari ps: nu stiu daca se potriveste "lectia despre caderea in gol" cu ideea si mesajul textului; pt ca e o lectie despre plutire, o pluta pe aer, cum ar zice saramago
Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
rim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
chiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
punînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
Revin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
Cititorii au puteri diferite de receptare. Drept exemplu, pentru mine a fost o încântare să parcurg textul; l-aș numi "unduire", în ciuda temei grave , întrucât cerți cald. Respect, Cristi
nu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
pentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
am strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
lumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
este o poezie ce prezinta o noua gama, deloc patetica, deschisa intr-o plaja a imaginilor rotite, translatate altfel, in alt stil decit cel obisnuit. niste versuri-imagini vibrante si originale, pline de tandrete: "sigur că o să locuiesc în tine între cercel și senatorul tău papuc de casă. ca un magellan inconsistent încolăcit la gâtul tău lung de artistă de cinema" finalul e superb: "îl văd pe Essbjorn cum își trage pantalonii sufletului în grabă și mă întorc cu fața spre peretele dinspre sud aștept liniștit faza cu sunetul grav de corabie..." da, te citesc.
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
Remarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Francisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
Adevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.
Partea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acest text are si versuri reusite, si mai putin reusite.
remarc: orașul se desfășoară-n voie
un evantai care ne-ascunde viața
si
în stația ta unde nimeni
nimeni nu mai citește ziarul (chair daca face o usoara trimitere la dinescu)
si inceputul strofei a doua, cu mareea, este destul de reusit
mi-ar placea sa vad mai putin ludic, o mai mare doza de seriozitate in rest, mai multa naturalete, dar asta, probabil ca tine de gustul meu personal. in orice caz, este loc de mai bine.
pentru textul : marabu deun titlu care mi*a atras atentia, la fel si unele versuri. mi-ar fi placut repetitia integrala la final sau altceva... :)
pentru textul : Mult-prea-vederea deIată și un omagiu "fractal" dedicat femeii! Eludînd șabloanele cinismului contemporan versurile au o delicatețe și o frumusețe aparte. Lirismul se degajă asemenea unui parfum discret și de mare valoare. Mesajul nu este unul evident, brusc și plin de umor așa cum întîlnim bunăoară la Dl. Cărtărescu, dar are ceva inefabil, suav și totuși gingăș în izbucnirea sa exuberantă, degajă o vitalitate aparte așa cum doar în pragul primăverii, au uneori oamenii un moment de reverie. Mulțumim, dle. Emilian Pal
pentru textul : țara lui vam dese pare ca cineva are nevoie de o salvare( ingereasca desigur)
pentru textul : videoconferință cu îngeri deFiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre deVa multumesc tuturor pentru timpul de lectura si opinii.
a.a.a. am renuntat la 'femeiusca'
Maria-Doina, am corectat.
Ottilia, pup!
Nicodem, nici nu realizasem, da am adugat majuscule si celorlalte inceputuri de vers
Virgil, BIG EYES tocmai ca o trimitere la filmul care m-a inspirat, (de aici si Hawaii, care devin hawaii),o biografie de Tim Burton, de obicei titlurile mele
nu sunt in majuscule
zi buna tuturor !
pentru textul : BIG EYES deEu zic să nu alunecați în pesimism domnule profesor Cristea și să continuați să scrieți. Poate că Hermeneia nu este o tribună prea importantă. Poate nu este nici măcar o tribună. Dar un colțișor de lume unde lucrurile astea interesează este.
pentru textul : La Heliade deP.S. - ar fi bine să scoateți majusculele din titlu
nu am înțeles prea bine, are ambii ochi de sticlă?
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi defrumos text. constructie de asemeni. coerenta a limbajului. simplitate si idee. felicitari ps: nu stiu daca se potriveste "lectia despre caderea in gol" cu ideea si mesajul textului; pt ca e o lectie despre plutire, o pluta pe aer, cum ar zice saramago
pentru textul : lecţia despre plutire şi gol deCitindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
pentru textul : nu cred derim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
pentru textul : jurnal de nesomn III dechiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
pentru textul : aşteptarea după Simion depunînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deRevin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
pentru textul : copilărie deCititorii au puteri diferite de receptare. Drept exemplu, pentru mine a fost o încântare să parcurg textul; l-aș numi "unduire", în ciuda temei grave , întrucât cerți cald. Respect, Cristi
pentru textul : Scrisoare către un prieten denu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
pentru textul : pe străzi pe ziduri detot acolo la inceput as sugera:
primul lucru era tăcerea
cuvintele nu mai începeau
și nu mai încheiau nimic
cheers!
pentru textul : în ziua cînd a trecut dede fapt, este chiar o parabolă... și mi-a plăcut
pentru textul : Sentiment de septembrie depentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
pentru textul : de vorbă cu tine II deam strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
lumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol deeste o poezie ce prezinta o noua gama, deloc patetica, deschisa intr-o plaja a imaginilor rotite, translatate altfel, in alt stil decit cel obisnuit. niste versuri-imagini vibrante si originale, pline de tandrete: "sigur că o să locuiesc în tine între cercel și senatorul tău papuc de casă. ca un magellan inconsistent încolăcit la gâtul tău lung de artistă de cinema" finalul e superb: "îl văd pe Essbjorn cum își trage pantalonii sufletului în grabă și mă întorc cu fața spre peretele dinspre sud aștept liniștit faza cu sunetul grav de corabie..." da, te citesc.
pentru textul : Essbjorn Svenson Trio deEu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
pentru textul : Scrisoare deRemarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Poate colaj rezultat dintr-un fel de dualitate și ecou... Mulțumesc, Violeta.
pentru textul : despre altă călătorie deFrancisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deAdevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.
pentru textul : strada mântuleasa deești simpatic!
pentru textul : iarna întârzie la un film deLa mulți ani!
Partea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
pentru textul : clean demulțumesc pentru observații
pentru textul : visul soldaților de plumb deargumenetează te rog
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deAm găsit penița. Era un fir de fân în carul cu frunze...
pentru textul : domnule Labiș dePagini