in dulcele stil clasic, un poem saltaret si zblobiu, ironizand trubadurul, gondola, si alte greiere carele canta la frumoase. de apreciat, in afara ritmului, limpezimea limbajului si logica discursului, care te duce cu gandul la lacustrele poezii, vise si visuri
Va multumesc pentru comentariu, domnule Calin Samarghitan. Pentru mine strofa a 5-a are chiar rolul de a razbuna si rupe. Parerea dumneavoastra conteaza, insa. Cu tot respectul, domnule Mircea Florin Sandru, am incercat sa imi schimb si numele ulterior inregistrarii, dar nu am reusit... In ceea ce priveste comparatia cu Minulescu, ma flateaza, desi este considerat de unii un trubadur pueril.
iată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
Umbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
observatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
blasfemia tacuta e peste tot, nu imi vine sa cred ca nu o vezi. iar femeile orajele...e ceva oranj, am crezut ca te-a dus c gandul la acea culoare.... ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? iar poezia e aci, in textul asta nenorocit. nu inteleg, tre sa scriu ca tine ca sa zic ca fac poezie?
E un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
Ce text bun, ce final nashpa. Ce text bun, ce titlu nashpa. Ce subtitlu si mai nashpa. Cred ca e nevoie totusi de o scoala de poezie. Ca pe vremurile antice. Acu toti scriu poezie. Unii chiar au talent, altii ba. Fata asta are talent. Ce cauta la novice, nu stiu, cred ca le-a sarit mausul la editori si au bifat gresit. Cel mai frumos vers: "Într-o zi - jumătate februarie, jumătate martie -". Mielina, tehceb, ordine sisifica, grafice injective, cavitatea toracica =)) 'ai de capul meu - scoate chestiile astea, ca nu ajuta, strica.
si totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
Călin, as promised: vas Cum îți spuneam, spre această imagine m-a dus cu gândul poezia ta. Cât despre propunerile mele, desigur că se vroiau doar un punct de plecare pentru tine, nicidecum o încercare de coatorat :-) Nu de alta, dar așa, neinvitată, nu-mi stă în fire. Pozitivă abordarea cu turnul de fluturi, aș zice.
Asa cum tu astepti pareri sub textele tale si altii asteapta sub textele lor. Evident, concluzia logica este ca daca toata lumea va ramine intr-o astfel de asteptare paralizanta nimeni nu va afla nici o parere de la nimeni, tocmai pentru ca fiecare este preocupat egoist numai de ce anume i se ofera lui. Banuiesc ca ai prins ideea. Nu te astepta sa primesti ceva ce tu nu oferi altora.
domle, uite ca am mai citit inca o data comentariul Arancai. Cu si mai multa atentie. Ce pot spune este ca fiecare are un stil al lui (sau al ei). Femeile au o tendinta asa "poetica" mai accentuata de a se exprima. Mi s-ar parea absurd sa le pretind sa fie "directe si reci" ca noi barbatii. Asa sint ele. Uneori ma enerveaza si pe mine dar asta e, nu eu le-am facut asa, ci Dumnezeu. Este evident insa ca dincolo de limbajul ei Aranca se refera mai degraba la scriitura Elei decit la caracterul ei. Dar, asa cum am spus-o si am explicat-o, si asa cum Ela a priceput extraordinar de bine, chestia asta e la limita. Uite, Ela e "profesionista". Poate de aia a si priceput. Numai tu nu ai vrut sa pricepi. Nu ai vrut si bine. Si de aceea nici nu a putut fi dialog. Ai monologat. Ti-a fost absolut indiferent daca am si eu ceva de spus. Ai fost absolut ne-empatic. Ai adus vorba de comentariul Arancai in timp ce eu ma refeream la altceva. In ce preiveste fraza "de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti", hai domle sa nu chiar credem ca lumea a inceput sau se termina cu noi si nici ca vezi Doamne, Virgil se va rataci de tot daca nu sintem noi pe aici. Un dram de modestie cred ca n-ar strica la nimeni. Si culmea e ca azi am fost si sint cit se poate de calm si bine dispus
Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
Este inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
Marius Dragoș, aș vrea să pot să te încurajez și eu cum a făcut Profetul. Sigur că este un text enigmatic, aș spune aproape la fel de enigmatic ca PROSTIA, care pentru mine produce cele mai indescifrabile enigme de când mă știu viu. Dacă ai cea mai vagă intenție să așterni negru pe alb cuvinte pe care să spui apoi că sunt ale tale, îți recomand cu toată prietenia să aprofundezi mai mult, mult mai mult acest proces.
Ce ai postat deocamdată aici pe site este rubbish.
Cu drag,
Andu
o poezie, cred eu, care nu se ridica la nivelul celorlalte scrise de virgil titarenco. pare scrisa foarte in graba, fiindca altfel nu ti-ai fi permis sa scrii: "cu cuvintele vii" sau "sceneta meschină al morții". nu am inteles nici daca intentionat ai scris de doua ori "fel" alaturi sau a fost o greseala, asta pe langa faptul ca in versul anterior il mai aveai folosit odata. dai foarte multe explicatii fara rost, iar ideea iesitului de undeva nu mi se pare deloc originala:"mă crispez la gîndul că nu mai pot ieși din el". e o poezie lamentabila, aproape patetica:" trebuia să-l înțeleg era datoria mea".mai ramanea sa scrii undeva ca plangi. apoi, mai ai o alaturare de cuvinte nefericita: "marile mele momente", toate incep cu "m".e o poezie foarte slaba cu multe greseli.
Mie mi se pare un poem de craciun onest si bine scris. Are o lumina care si daca nu e poezie, e ok. ce e poezia ne-am mai tot intrebat noi pe aici si pe aiurea. Chestiunea insa nicodem este ca tu trebuie sa intelegi ca virgil titarenco (adica patronul acestui site) nu este crestin si asta noi ceilalti (cel putin eu) am inteles-o demult, e vremea cred sa o pricepi si tu, nu de altceva dar sa nu mai curga atata cerneala virtuala degeaba pe un subiect tabu care genereaza doar conflicte inutile. sa revenim la poezie cu alte cuvinte, desigur, daca avem chef. Andu
nu știu...mi se pare foarte încărcată, prea multe epitete, prea multe cuvinte de legătură, destule gerunzii. plus niscai locuri comune, cum ar fi "spusul nespuselor". per total, mi-a lăsat o senzație amăruie vecină discomfortului, de parcă aș fi văzut o femeie frumoasă îmbrăcată cum dă Dumnezeu...înțelegi? aș mai scoate câte ceva, aș lăsa ideea să respire, mi se pare că toată abundența imagistică aceea o sufocă. de ex: noaptea orașul croiește umbrelor vise plouă torențial poeții ies la braț din taverne încep să culeagă toate absențele să spună cuvinte culese aiurea din flori umblă-n cadență deschid toate rănile lumii se încuie în ele acolo-și alină arsurile zilei etc. nu spun că e o variantă foarte fericită...era doar pentru exemplificare. însă aș renunța fără niciun regret la "alinându-le sub limbile lor sedate de har" pentru ca: 1)dacă tot se încuie ÎN ele, cum să le aline sub limbă? 2)dacă limba aceea este sedată, înseamnă că este deja alinată. s.a.m.d....n-o mai lungesc, sunt sigură că înțelegi cam ce vreau să spun.
mulţumesc Silviu :) E una dintre poeziile mele mai scurte. Oricât am încercat, nu am reuşit să o scriu mai lungă pentru ideea aceea care ţi-a plăcut şi care are rostul ei aici.
...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in dulcele stil clasic, un poem saltaret si zblobiu, ironizand trubadurul, gondola, si alte greiere carele canta la frumoase. de apreciat, in afara ritmului, limpezimea limbajului si logica discursului, care te duce cu gandul la lacustrele poezii, vise si visuri
pentru textul : Lacu’- str. deVa multumesc pentru comentariu, domnule Calin Samarghitan. Pentru mine strofa a 5-a are chiar rolul de a razbuna si rupe. Parerea dumneavoastra conteaza, insa. Cu tot respectul, domnule Mircea Florin Sandru, am incercat sa imi schimb si numele ulterior inregistrarii, dar nu am reusit... In ceea ce priveste comparatia cu Minulescu, ma flateaza, desi este considerat de unii un trubadur pueril.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt demultumesc pentru intelegere. si scuze pentru cacofonia strecurata in comentariul meu anterior; acum am observat-o.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deerata de citire
pentru textul : Triunghiuri deiată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge de...unde ii spuneam lui Matei ca poate desfiinta textul DACA are argumente pentru asta.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele defiistă? cristă? Ah, rimele astea...
pentru textul : sfaturi către sine deUmbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deobservatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deblasfemia tacuta e peste tot, nu imi vine sa cred ca nu o vezi. iar femeile orajele...e ceva oranj, am crezut ca te-a dus c gandul la acea culoare.... ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? iar poezia e aci, in textul asta nenorocit. nu inteleg, tre sa scriu ca tine ca sa zic ca fac poezie?
pentru textul : aforism deE un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
pentru textul : numai mâinile tale deCe text bun, ce final nashpa. Ce text bun, ce titlu nashpa. Ce subtitlu si mai nashpa. Cred ca e nevoie totusi de o scoala de poezie. Ca pe vremurile antice. Acu toti scriu poezie. Unii chiar au talent, altii ba. Fata asta are talent. Ce cauta la novice, nu stiu, cred ca le-a sarit mausul la editori si au bifat gresit. Cel mai frumos vers: "Într-o zi - jumătate februarie, jumătate martie -". Mielina, tehceb, ordine sisifica, grafice injective, cavitatea toracica =)) 'ai de capul meu - scoate chestiile astea, ca nu ajuta, strica.
pentru textul : Trei cinci opt desi totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deerata: amendez. Daca mi-au scapat si alte greseli, imi cer scuze.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deCălin, as promised: vas Cum îți spuneam, spre această imagine m-a dus cu gândul poezia ta. Cât despre propunerile mele, desigur că se vroiau doar un punct de plecare pentru tine, nicidecum o încercare de coatorat :-) Nu de alta, dar așa, neinvitată, nu-mi stă în fire. Pozitivă abordarea cu turnul de fluturi, aș zice.
pentru textul : Desen deAsa cum tu astepti pareri sub textele tale si altii asteapta sub textele lor. Evident, concluzia logica este ca daca toata lumea va ramine intr-o astfel de asteptare paralizanta nimeni nu va afla nici o parere de la nimeni, tocmai pentru ca fiecare este preocupat egoist numai de ce anume i se ofera lui. Banuiesc ca ai prins ideea. Nu te astepta sa primesti ceva ce tu nu oferi altora.
pentru textul : Șarpele Midgardului dedomle, uite ca am mai citit inca o data comentariul Arancai. Cu si mai multa atentie. Ce pot spune este ca fiecare are un stil al lui (sau al ei). Femeile au o tendinta asa "poetica" mai accentuata de a se exprima. Mi s-ar parea absurd sa le pretind sa fie "directe si reci" ca noi barbatii. Asa sint ele. Uneori ma enerveaza si pe mine dar asta e, nu eu le-am facut asa, ci Dumnezeu. Este evident insa ca dincolo de limbajul ei Aranca se refera mai degraba la scriitura Elei decit la caracterul ei. Dar, asa cum am spus-o si am explicat-o, si asa cum Ela a priceput extraordinar de bine, chestia asta e la limita. Uite, Ela e "profesionista". Poate de aia a si priceput. Numai tu nu ai vrut sa pricepi. Nu ai vrut si bine. Si de aceea nici nu a putut fi dialog. Ai monologat. Ti-a fost absolut indiferent daca am si eu ceva de spus. Ai fost absolut ne-empatic. Ai adus vorba de comentariul Arancai in timp ce eu ma refeream la altceva. In ce preiveste fraza "de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti", hai domle sa nu chiar credem ca lumea a inceput sau se termina cu noi si nici ca vezi Doamne, Virgil se va rataci de tot daca nu sintem noi pe aici. Un dram de modestie cred ca n-ar strica la nimeni. Si culmea e ca azi am fost si sint cit se poate de calm si bine dispus
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deabia acum am vazu comentariul tau.
pentru textul : singura piele deda, interesanta comparatie. :)
Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
pentru textul : despre altă călătorie II deEste inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deDaca spui tu, Stefan, ca era de asteptat...nu te pot contrazice. :) bine ai revenit. Adriana
pentru textul : Îngerii există deMarius Dragoș, aș vrea să pot să te încurajez și eu cum a făcut Profetul. Sigur că este un text enigmatic, aș spune aproape la fel de enigmatic ca PROSTIA, care pentru mine produce cele mai indescifrabile enigme de când mă știu viu. Dacă ai cea mai vagă intenție să așterni negru pe alb cuvinte pe care să spui apoi că sunt ale tale, îți recomand cu toată prietenia să aprofundezi mai mult, mult mai mult acest proces.
pentru textul : Despărțire deCe ai postat deocamdată aici pe site este rubbish.
Cu drag,
Andu
o poezie, cred eu, care nu se ridica la nivelul celorlalte scrise de virgil titarenco. pare scrisa foarte in graba, fiindca altfel nu ti-ai fi permis sa scrii: "cu cuvintele vii" sau "sceneta meschină al morții". nu am inteles nici daca intentionat ai scris de doua ori "fel" alaturi sau a fost o greseala, asta pe langa faptul ca in versul anterior il mai aveai folosit odata. dai foarte multe explicatii fara rost, iar ideea iesitului de undeva nu mi se pare deloc originala:"mă crispez la gîndul că nu mai pot ieși din el". e o poezie lamentabila, aproape patetica:" trebuia să-l înțeleg era datoria mea".mai ramanea sa scrii undeva ca plangi. apoi, mai ai o alaturare de cuvinte nefericita: "marile mele momente", toate incep cu "m".e o poezie foarte slaba cu multe greseli.
pentru textul : latenightmovie deMie mi se pare un poem de craciun onest si bine scris. Are o lumina care si daca nu e poezie, e ok. ce e poezia ne-am mai tot intrebat noi pe aici si pe aiurea. Chestiunea insa nicodem este ca tu trebuie sa intelegi ca virgil titarenco (adica patronul acestui site) nu este crestin si asta noi ceilalti (cel putin eu) am inteles-o demult, e vremea cred sa o pricepi si tu, nu de altceva dar sa nu mai curga atata cerneala virtuala degeaba pe un subiect tabu care genereaza doar conflicte inutile. sa revenim la poezie cu alte cuvinte, desigur, daca avem chef. Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria denu știu...mi se pare foarte încărcată, prea multe epitete, prea multe cuvinte de legătură, destule gerunzii. plus niscai locuri comune, cum ar fi "spusul nespuselor". per total, mi-a lăsat o senzație amăruie vecină discomfortului, de parcă aș fi văzut o femeie frumoasă îmbrăcată cum dă Dumnezeu...înțelegi? aș mai scoate câte ceva, aș lăsa ideea să respire, mi se pare că toată abundența imagistică aceea o sufocă. de ex: noaptea orașul croiește umbrelor vise plouă torențial poeții ies la braț din taverne încep să culeagă toate absențele să spună cuvinte culese aiurea din flori umblă-n cadență deschid toate rănile lumii se încuie în ele acolo-și alină arsurile zilei etc. nu spun că e o variantă foarte fericită...era doar pentru exemplificare. însă aș renunța fără niciun regret la "alinându-le sub limbile lor sedate de har" pentru ca: 1)dacă tot se încuie ÎN ele, cum să le aline sub limbă? 2)dacă limba aceea este sedată, înseamnă că este deja alinată. s.a.m.d....n-o mai lungesc, sunt sigură că înțelegi cam ce vreau să spun.
pentru textul : Drumul poeților demersi, Virgil, am modificat ca să se deschidă din titlu.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dePai eu ma gandeam la altceva. Ca o penita pe H face mai mult decat 3 stele galbene + 1 rosie de pe ago. De unde cumperi tu.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă demulţumesc Silviu :) E una dintre poeziile mele mai scurte. Oricât am încercat, nu am reuşit să o scriu mai lungă pentru ideea aceea care ţi-a plăcut şi care are rostul ei aici.
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM de...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
pentru textul : septicemia memoriei deFrumoasă efuziune, cucerește prin simplitate și sinceritate. Mi-a plăcut. Cu drag, /O\
pentru textul : Într-o zi dePagini