Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
regret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
Sa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
Un text interesant, care mi-a atras atenţia. Dincolo de această eterogenitate a cuvintelor, imaginilor, conceptelor, văd o discretă şi plăcută dialectică între eros şi thanatos care susţine întregul poem.
Mai jos se simte o emfază, o forţare şi aş sugera o reformulare.
„aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei”
Bună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
e o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
Trebuie sa marturisesc ca "viziunea" nu a fost a mea. Un prieten a exclamat la un moment dat "Ce mai bal mascat ar fi daca ne-am cu totii jos mastile intr-o zi!" Ei bine, am incercat sa redau flashurile avute de mine, si, ca sa fie mai cu sare si piper povestirea, am particularizat-o... pentru ca iubirea, nu-i asa, nu poate fi "generala". Dar poate fi singura care ne-ar face sa ne recunoastem, fara masti.
Cristina, Viorel,
mulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
Ecaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
Poemul e interesant, cu accente delicate: "Îmi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" Singura problemă, dar asta ține de percepțiile mele, nu îmi plac fetițele care în ciuda numărului păpușilor pe care le tot primesc "Le scot ochii cu o șurubelniță de jucărie"...
"era o femeie îmi suna la ușă târziu după miezul nopții îmi spunea că a venit să mâncăm împreună scotea din sacoșa de pânză un iepure alb-negru îmi spunea că ar putea fi un melc cu urechi prelungi dar că nu e așa pentru că se întâmplă fiecăruia să fie altfel mai ales atunci când nu are de ales dansa pe balustradă îmi sugea cu ciudă urechile apoi mă lăsa să o iau de mână să o port prin încăperile casei devastate de cutremur eu gândeam că așa nu se mai poate mă dezlipeam de toate lucrurile simbolice încercam să-ți arăt că ne aflăm în interiorul unui sentiment îngrozitor că ne pândesc subtile plenitudini și multe altele treceam pe holuri rumegând iarbă ea rămânea mereu în urmă număra în gând până la sfârșitul numerelor tu mă desenai cu vârful unghiei în aer mi te încolăceai pe oase ca o iluzie obosită să nu zici că nu ți-am spus" Matei dixit iar tie poate ca iti va face bine, zic si eu.
Draga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
Ce să spun, d-le Dălan... Nu cred că mă prea interesează părerea d-voastră despre poezia mea. Cu atât mai mult cu cât nu despre mine se discuta aici, cu atât mai mult cu cât, s-avem pardon!, dar numai credibil nu sunteţi acum, şi cu atât si mai mult cu cât sunteţi vădit certat cu limba noastră cea de toate zilele. Despre limbajul meu, atâta vreme cât nu vă lezează persoana, nu văd de ce v-aţi da cu presupusul. Nu v-am spus "bun venit!", nu vă spun "adio".
Fotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
ar fi absurd să crezi tu sau oricine că scrii pentru mine sau pentru ca să îmi placă mie. dar asta nu este incompatibil cu dreptul meu de a-mi exprima părerea. la rîndul tău tu ai dreptul (și responsabilitatea) să judeci ce vrei să faci cu părerea mea.
în orice caz există o diferență între a merge „la limita exigenței” și a merge la „limita toleranței”. eu, personal, prefer ca cineva să fie exigent cu mine. chiar dacă de cele mai multe ori nu îmi place.
Să-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
OK, mi-a scapat acest crucifiem in loc de crucificam, mea culpa. Nu cred ca am invatat mai putin limba romana decat altii care crucifica pe aici. Stiu ca e greu sa tii valoarea culturala a site-ului si respect eforturile in aceasta directie, dar nu se face asta cu comentarii de felul celor pe care le-ai facut recently. Eu imi cer scuze pentru greseala mea, dar tu, Virgile? Cu respect, Bobadil. P.S. Iar actul sexual este ceva mult mai concret decat sexualitatea. N-o mai scalda americaneste din nou :-)
Cred că Adriana și Gebeilzis au înțeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteți (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco și nici pentru yerba maté și producătorii ei), prin negația (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce țin de prezentul și structura mea. Chiar dacă mușcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria și viața de acum. Mușcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanțelor mai mare decât în alte ținuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuțele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în fața ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, mușcatele și gândurile în armura lor) precum și ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Mușețelul e prea diuretic, Tincuța, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deși noaptea, luna deasupra mării rușinoasă ca o fată mare, mi se pare de mușețel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
pentru textul : Pasărea de nailon deregret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
pentru textul : Nenorocul de"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
e forma finală!
pentru textul : poeții dorm în vaze deSa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deUn text interesant, care mi-a atras atenţia. Dincolo de această eterogenitate a cuvintelor, imaginilor, conceptelor, văd o discretă şi plăcută dialectică între eros şi thanatos care susţine întregul poem.
Mai jos se simte o emfază, o forţare şi aş sugera o reformulare.
„aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei”
Strofa a doua şi finalul sunt însă notabile.
pentru textul : desperado deBună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com dee o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
pentru textul : pescarii din nashville deDesigur. De ce nu? :)
pentru textul : Haiku deMulțumesc de opinie.
Trebuie sa marturisesc ca "viziunea" nu a fost a mea. Un prieten a exclamat la un moment dat "Ce mai bal mascat ar fi daca ne-am cu totii jos mastile intr-o zi!" Ei bine, am incercat sa redau flashurile avute de mine, si, ca sa fie mai cu sare si piper povestirea, am particularizat-o... pentru ca iubirea, nu-i asa, nu poate fi "generala". Dar poate fi singura care ne-ar face sa ne recunoastem, fara masti.
pentru textul : Bal mascat deCristina, Viorel,
pentru textul : coperte de cărţi demulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” desi eu as m-as opri la versurile remarcate de Aranca. Si-mi aminteam cum, la etajul 4 al inimii ei, locuiam...
pentru textul : Gemene-asemene deEcaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
pentru textul : opi dePoemul e interesant, cu accente delicate: "Îmi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" Singura problemă, dar asta ține de percepțiile mele, nu îmi plac fetițele care în ciuda numărului păpușilor pe care le tot primesc "Le scot ochii cu o șurubelniță de jucărie"...
pentru textul : Păpușile plâng deD-le Gorun, Paul, Silvia, pentru timpul, disponibilitatea, rezonanţa şi indulgenţa voastră, mulţumesc!
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deUn text frumos, cu iz memorialistic, în ton cu toamna care ne înveleşte tiptil.
"burnița mărunt a bucurești beat și tânăr
străzile reci ne umflau venele" - foarte reuşit semiportret.
"din banii lui de cazare sau
de cantină nu rețin" - "nu reţin" mi se pare redundant.
De bine!
pentru textul : i-am pus numele studenție de"era o femeie îmi suna la ușă târziu după miezul nopții îmi spunea că a venit să mâncăm împreună scotea din sacoșa de pânză un iepure alb-negru îmi spunea că ar putea fi un melc cu urechi prelungi dar că nu e așa pentru că se întâmplă fiecăruia să fie altfel mai ales atunci când nu are de ales dansa pe balustradă îmi sugea cu ciudă urechile apoi mă lăsa să o iau de mână să o port prin încăperile casei devastate de cutremur eu gândeam că așa nu se mai poate mă dezlipeam de toate lucrurile simbolice încercam să-ți arăt că ne aflăm în interiorul unui sentiment îngrozitor că ne pândesc subtile plenitudini și multe altele treceam pe holuri rumegând iarbă ea rămânea mereu în urmă număra în gând până la sfârșitul numerelor tu mă desenai cu vârful unghiei în aer mi te încolăceai pe oase ca o iluzie obosită să nu zici că nu ți-am spus" Matei dixit iar tie poate ca iti va face bine, zic si eu.
pentru textul : diary of a dream deDraga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg deStimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
pentru textul : a catedralei grea singurătate deCe să spun, d-le Dălan... Nu cred că mă prea interesează părerea d-voastră despre poezia mea. Cu atât mai mult cu cât nu despre mine se discuta aici, cu atât mai mult cu cât, s-avem pardon!, dar numai credibil nu sunteţi acum, şi cu atât si mai mult cu cât sunteţi vădit certat cu limba noastră cea de toate zilele. Despre limbajul meu, atâta vreme cât nu vă lezează persoana, nu văd de ce v-aţi da cu presupusul. Nu v-am spus "bun venit!", nu vă spun "adio".
pentru textul : prăbuşire deFotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deConform regulamentului, am să te rog să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
pentru textul : Obosit de timp dear fi absurd să crezi tu sau oricine că scrii pentru mine sau pentru ca să îmi placă mie. dar asta nu este incompatibil cu dreptul meu de a-mi exprima părerea. la rîndul tău tu ai dreptul (și responsabilitatea) să judeci ce vrei să faci cu părerea mea.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deîn orice caz există o diferență între a merge „la limita exigenței” și a merge la „limita toleranței”. eu, personal, prefer ca cineva să fie exigent cu mine. chiar dacă de cele mai multe ori nu îmi place.
Să-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
pentru textul : ceainicul deCostel, ce-i asta? :)
pentru textul : polizorul deOK, mi-a scapat acest crucifiem in loc de crucificam, mea culpa. Nu cred ca am invatat mai putin limba romana decat altii care crucifica pe aici. Stiu ca e greu sa tii valoarea culturala a site-ului si respect eforturile in aceasta directie, dar nu se face asta cu comentarii de felul celor pe care le-ai facut recently. Eu imi cer scuze pentru greseala mea, dar tu, Virgile? Cu respect, Bobadil. P.S. Iar actul sexual este ceva mult mai concret decat sexualitatea. N-o mai scalda americaneste din nou :-)
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dece e aia skipe? am auzit de ceva pe nume skype, un serviciu pe internet. dar de skipe nu am auzit.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype deCred că Adriana și Gebeilzis au înțeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteți (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco și nici pentru yerba maté și producătorii ei), prin negația (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce țin de prezentul și structura mea. Chiar dacă mușcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria și viața de acum. Mușcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanțelor mai mare decât în alte ținuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuțele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în fața ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, mușcatele și gândurile în armura lor) precum și ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Mușețelul e prea diuretic, Tincuța, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deși noaptea, luna deasupra mării rușinoasă ca o fată mare, mi se pare de mușețel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...
pentru textul : Tetley deŞi totuşi, pentru cele spus şi altele.
( pi punct es: te rog eu frumos ca păru' lu' ileana cosânzeana - scoate liniile alea "diagonale".)
pentru textul : cinema victoria desi o afirm cu toata presiunea socio-culturala resimtita;)
pentru textul : Recunoştere in Colentina dePagini