P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
nici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
Adriana, am introdus în google primul rând din comul tău şi am ajuns pe agonia, la george ţărnea. nu ştiam nimic despre frumosul său poem. mi-a placut mult, mai mult decât al meu. m-am gândit: totul s-a scris deja pe pământ, dar în acelaşi timp, totul nu s-a terminat încă de scris. fiecare cu grămada sa de gânduri şi de trăiri...
Sebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
îmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
Textul are o dinamică aparte de întrepătrundere a metaforelor atrase de un algoritm propriu, original de stări, secvențe emoționale. Cred că e un elogiu frumos adus depărtării și mai ales, un (posibil) titlu de volum.
drumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
nicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
In orice cercetare se strecoara inadvertente sau greseli regretabile. Care se pot corecta cu gratie, sau cu diplomatie de culise, care dupa cum se vede lipseste aici cu desavarsire. Cer scuze artistului Perahim si un gand pios familiei sale.
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
In textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
aranca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
Madim, recitește, eu am comentat pe text, însă tu ai comentat comentariul meu. Nu era necesar. Una e să simți și alta e chiar să fie lumini și, dacă nu sunt, nu e util nimănui să fie inventate. Pentru că aici în poem sunt "mațe", "hrube", "cățărătoare ființe", "atîrnați de umbre / și stele" (iar stelele se văd atunci când, pentru ochiul uman, este întuneric în jur). Dacă citești atent poezia lui Virgil (și mă refer la Poezia pe care o scrie Virgil), regăsești în multe poeme simbolurile de mai sus. Apar ca niște trăsături care curg încet, într-un plan secundar. P.S. Cred că luminile pe care le vedeai tu erau de la veioze, verifică.
îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
primul haiku imi aminteste de lacul de la ipotesti. acolo impreuna cu prietenul meu Ciprian Soptica am avut un dialog despre culoarea lacului. Lacul era galben, asa cum ni-l descrie insusi Eminescu. Ceea ce ne fascina era concertul broastelor. O placere sa asculti de pe un pod poemele lor. De aceea cred ca si acest prin haiku reprezinta in fond strigatul poetic. al doile-a hauku e parca o poveste de dragoste de la tara. numai doi indragostiti de la tara pot asculta cu adevarat cantecul greierilor. tinerii de la oras aud mai mult cantecul canalelor sau a motoarelor de masini. a savura acest "ceai cu luna" cred ca inseamna mai curand inivatie in mijlocul naturii. doamne ce frumos e scris acest haiku. ma si vad alaturi de iubita mea sub ramuri undeva in mijlocul campului acultand luna, ascultand greierii, ascultand cum ea soarbe ceiul. felicitari pentru acest haiku. al trei-lea haiku se intampla acum. in iasi ploaia chiar mangaie iarba. o splendoare sa arunci privirea printe bulele de pamantului ce se racoreste. iti multumesc pentru aceasta desfatare a hakuurilor tale. tate cele bune Paul von Gorban
am luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
recunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
pentru textul : De inima albastră denici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
pentru textul : Gioconda și Elefantul deun cadru deosebit pentru o lansare de carte, felicitari, sa fie de bun augur !
pentru textul : Lansare de carte decum putem vedea cartea daca nu venim la lansare? :)
Adriana, am introdus în google primul rând din comul tău şi am ajuns pe agonia, la george ţărnea. nu ştiam nimic despre frumosul său poem. mi-a placut mult, mai mult decât al meu. m-am gândit: totul s-a scris deja pe pământ, dar în acelaşi timp, totul nu s-a terminat încă de scris. fiecare cu grămada sa de gânduri şi de trăiri...
pentru textul : trecere. 7. dete rog sa recitești și să editezi textul. am găsit cel puțin două greșeli de tipărire
pentru textul : story of a city deSebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Mariana, am citit.
Vă mulţumesc!
pentru textul : La multă descompunere, tată deîmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
pentru textul : jurnal de front. virtualia deMulţumesc pentru observaţie, l-am corectat.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deTextul are o dinamică aparte de întrepătrundere a metaforelor atrase de un algoritm propriu, original de stări, secvențe emoționale. Cred că e un elogiu frumos adus depărtării și mai ales, un (posibil) titlu de volum.
pentru textul : mireasa mea depărtarea dedrumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
pentru textul : toarnă cu love habibi denicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
aşa e văd că şi legenda hermeneiei continuă aşa că ia să fim cu toţii în 2010 citiţi şi iubiţi de să nu ne vedem!
pentru textul : Legenda continuă denu stiu ce merita dar o penita iti spun eu ca nu merita sint vremuri ciudate
pentru textul : 3:59 a.m. deIn orice cercetare se strecoara inadvertente sau greseli regretabile. Care se pot corecta cu gratie, sau cu diplomatie de culise, care dupa cum se vede lipseste aici cu desavarsire. Cer scuze artistului Perahim si un gand pios familiei sale.
pentru textul : Jules Perahim deVladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
pentru textul : Lumina deIn textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
pentru textul : Nopţile unui proscris deceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
pentru textul : o să îmi iau umbrela dearanca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deAsa pare. Dar este asemenea unui cerc vicios care...se deschide intr-unul "virtuos"; adica intr-o spirala.
pentru textul : omului cu valuri în suflet deda, frumos și feminin scris. finalul poate alunecă puțin înspre ceva prea simplu dar restul este frumos.
pentru textul : de inima ta m-am desprins deMi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii denu văd ce legătură are textul meu cu limba engleză. dacă mă intersa să scriu în engleză scriam în engleză
pentru textul : zăpadă și soare deMadim, recitește, eu am comentat pe text, însă tu ai comentat comentariul meu. Nu era necesar. Una e să simți și alta e chiar să fie lumini și, dacă nu sunt, nu e util nimănui să fie inventate. Pentru că aici în poem sunt "mațe", "hrube", "cățărătoare ființe", "atîrnați de umbre / și stele" (iar stelele se văd atunci când, pentru ochiul uman, este întuneric în jur). Dacă citești atent poezia lui Virgil (și mă refer la Poezia pe care o scrie Virgil), regăsești în multe poeme simbolurile de mai sus. Apar ca niște trăsături care curg încet, într-un plan secundar. P.S. Cred că luminile pe care le vedeai tu erau de la veioze, verifică.
pentru textul : sarea pămîntului deca primele 3 strofe chiar au fost scrise de ziua acestei sfinte...
pentru textul : Sfânta lene deinsa finalul e bun.
no comment.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deîmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
pentru textul : Viol consimțit deprimul haiku imi aminteste de lacul de la ipotesti. acolo impreuna cu prietenul meu Ciprian Soptica am avut un dialog despre culoarea lacului. Lacul era galben, asa cum ni-l descrie insusi Eminescu. Ceea ce ne fascina era concertul broastelor. O placere sa asculti de pe un pod poemele lor. De aceea cred ca si acest prin haiku reprezinta in fond strigatul poetic. al doile-a hauku e parca o poveste de dragoste de la tara. numai doi indragostiti de la tara pot asculta cu adevarat cantecul greierilor. tinerii de la oras aud mai mult cantecul canalelor sau a motoarelor de masini. a savura acest "ceai cu luna" cred ca inseamna mai curand inivatie in mijlocul naturii. doamne ce frumos e scris acest haiku. ma si vad alaturi de iubita mea sub ramuri undeva in mijlocul campului acultand luna, ascultand greierii, ascultand cum ea soarbe ceiul. felicitari pentru acest haiku. al trei-lea haiku se intampla acum. in iasi ploaia chiar mangaie iarba. o splendoare sa arunci privirea printe bulele de pamantului ce se racoreste. iti multumesc pentru aceasta desfatare a hakuurilor tale. tate cele bune Paul von Gorban
pentru textul : Trei haikuri în limba română deam luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
pentru textul : despre poem derecunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
titlul e genial
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deFelicitări, succes la lansare! Coperta e prea rece şi distantă, comparativ cu stilul cald şi apropiat de suflet al poemelor.
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas decă se alege praful de noi
dar
prin iubire
s-au scuturat trei prafuri
din mine
ştergătoarele nu pot să facă faţă. voi nu aveţi spălătorii mecaniate la benzinărie?
fain.
pentru textul : odios plouă dePagini