pai virgil, daca ma iau dupa tine, un dram de explicatii sau justificari, spune-mi si mie, cu sinceritate, ce referire face Manolescu Gorun la text. Una singura. Pentru ca, conform regulamentului - 23.2. să conţină observaţii pertinente, Manolescu Gorun ne demonstreaza ori ca nu l-a studiat, ori ca nu stie ce sunt acelea observatii pertinente. Uite, tu, de exemplu, analizezi textul, nu dai penite din burta.Si yester o face in textul de fata. Dar ce referire la text face Manolescu Gorun? Iar tu nu trebuie sa ma tragi de urechi pentru ca le explic domnilor sa respecte un regulament, asa cum am mai facut-o atunci cand m-au injurat, iar tu nu ai intervenit deloc, ca un adevarat director de sit. Pai ce Dzeu!
a treia vesnicie nu mi se pare potrivit in pilda. putem vorbi de a treia dimensiune, al treilea cer, al treilea mileniu, dar nu a treia vesnicie! eu as fi zis: a treia o mie, fiind in mileniul al treilea de la rostire si fiind la fel de actuala si mergand pe ideea ca la El o mie de ani sint ca o zi. dar s-ar putea sa nu inteleg eu exact sensul...
multumim Marina, este un articol de felul carora ne dorim mai multe pe Hermeneia. multumesc ca ai spar gheata. te mai asteptam. au participat si reviste romanesti?
un poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
Eugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
mie nu-mi sună bine versul 2 (într-o noapte că plec), adică formularea nu mi se pare poetică. Și mai ai o tentatică de plecare prin versul 14, care iar sună ciudat. În rest, e un poem interesant chiar dacă e plin de acțiune (verbe adică), care dau o altă dinamică acestuia.
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
Mi-a plăcut strofa doua din prima secţiune. Pe acolo am simţit răsuflarea poeziei. Prima parte, aceea cu dama de cupă mi s-a părut slabuţă. Cred că nu ai articulat corect copiii din penultima strofă. Aşa şi remarc ceva mişcare filosofică în: suntem ca fiarele în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui
Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
ger și clorofilă? și fibre? mi se par cam forțate alăturările astea, Cătălina. ai talent suficient, cred că poți găsi ceva mai potrivit, care să slujească ideii, nu să ceară neapărat un...„Waw!” :)
cred că poți scăpa și de comparația de după... aș vedea cam așa:
„am să port etola cu fulgi/ pasăre deschizând larg aripile”
aș tăia „al penelor” - e clar că vorbim de păsări zburătoare, nu? de obicei, ele au si pene...
și acel „sigur” l-aș da jos...
„că nu se cade ca...” produce o apropiere fonetică nu prea fericită...
cam același lucru despre „îmbrăcată/îngropată”...
„din care zilnic arunc fără să mă gândesc la această risipă care ucide copaci” - CAREvasăzică, două comparații una după alta!
să nu te supere observațiile astea, dar eu am mari așteptări de la tine! :)
nu ma refeream la tren neaparat cand am spus capriciu, iar nostalgia nu cred ca vine de la conditiile de calatorie, poate de la povestile care se spun de obicei in timpul calatoriilor... e ceva "pescaresc" in povestile duse de tren, mi-a placut mult titlul ales de tine, se pot spune atatea sub un titlu ca acesta... ... cred ca mai degraba ma refeream la limbajul din primul vers, sau poate la lejeritatea cu care regizezi discursul poetic, aducand laolalta elemente diverse dintr-o lume de amintiri si una reala. e frumos de tot cum reusesti sa imbini aceste elemente, sa simplifici si sa restrangi cotidianul la o ceremone discursiva, folosind cuvinte putine dar cu impact puternic.
cel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
chei de lectură ( iubirea ca pradă) a. preliminarii: propoziția este o reprezentare a realității. lumea este totalitatea faptelor. faptele sunt dincolo de cuvinte. ce rămâne după noi, cei care (ne) iubim? nimicul. nimicul este o parte a iubirii care ne caută marginile.... sfat: să îndrăznim să ne simțim liberi; suntem oricum, condamnați b. comentariu : strofa 1: suntem ca o mare care izbește neîncetat, ieșindu-și din matcă: o mie de brațe (adică puzderie de nevoi și lupte întru sațietatea niciodată absolută). spada (războiul, diferența și transgresarea ei) se opune orizontalității, fericirii/iubirii/ataraxiei/etc., în sens abolut necesar (la prima vedere); tot ce-i frumos se obține și se apără, cu de la sine putere strofa 2: un straniu interludiu este această viață, o neinteleasă plăcută/amară iluzie ne păstrează, prin macerarea sensurilor, cuvintelor,(sub limbă) în luptă, în gândul victoriei; de la etajul 10, căderea e spectaculoasă, unsă cu miere strofa 3: cuvântul dezbracă sufletul, îl eliberează, caută ochiul (cunoasterea, acel dincolo vesnic de necuprins. se inchid ochii, sufletul e smuls, lepădat, dezvelit pana la riscul disolutiei/amaraciunii/etc. lupta se repeta, la un alt nivel, alte batalii, alte victorii, ciclul se reia si, de aici, senzatia frigului si a vanarii de vant; paradox: cauti, afli, nimic nu mai e sesizabil, definitiv, nici macar cautarea strofa 4. atingerea/eliberarea de trup/iesirea din cerc; totul merge de la sine (se dau singure); culegerea roadelor cu maini frumoase de inger, imatariale, desfacute de carne strofa 5: dualitate: sesizarea (normala acum) repetitiilor de orice natura din orice regn (aproape), o simplitate care transcende dezordinea, efemerul, incalcirea limbilor si a bratelor; o impartasire purificata care recupereaza insa desfatarea, corporalitatea, ca parte a Totului.
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
ma bucura revenirea dvs la textele mele si incercarea onesta de a va exprima punctul de vedere, indiferent de eventualele neintelegeri si neacorduri. observasem deja ca ma cititi si va multumesc ptr. asta. sper sa merit atentia dvs. si nu numai. sincer, ma simt bine aici, pe H, onorat de ospitalitatea si spiritul acestui site aici, dinamica acestui colaj este clara, la fel polii si structura lui. titlul poate fi aplicat strict divinitatii sau neavand nicio legatura cu dzeu sau si/si. aici nu am facut chei de lectura ptr ca nu cred in existenta strabismului poetic va multumesc si va astept la urmatorul text.
Mulțumesc de clarificare, suna destul de ciudat expresia (sună și-acum, de fapt), dar voi știți mai bine. Nu detaliile personale interesează aici, dar să nu creadă careva că facem vreo cântare aici :D. Eu consider că, pentru a te lăsa "prins" de o poezie, dacă este poezie, nu este neaparat nevoie de indicații de regie (sau, dacă este, scrie-le! cu asta nu am nimic împotriva), și, cu atât mai puțin, nu ai nevoie să fi trecut neparat prin experiențe similare. Tu, ca poet, trebuie să ma ridici din scaunul meu din fața calculatorului și să mă porți acolo unde vrei tu. Să ma faci să văd, să cunosc, sau să-mi creezi iluzia că am cunoscut ceea ce vrei să transmiți. Sau, și mai și, să mă faci să caut eu. Dacă te bazezi doar pe cei care au trăit / văzut același lucru, îngustezi mult sfera cititorilor. Tocmai de aceea am și spus de versul "Canaletto negociază mări desuete". Nu am fost și nu știu, dar aici ai creat magia. Pe această linie, poate, ar trebui să mergi. Restul nu are susținere poetică sau cade în banal tocmai din acest motiv. Poate mă repet, dar cred că nu e suficient să ai o idee bună și metafore pentru o poezie. Am înțeles ideea, dar e ca și cum cineva mi-ar spune "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." și eu aș spune, wow, nu-i rea deloc ideea... dar prin asta nu m-a emoționat cu nimic. Iarăși, nu-i nevoie să-mi sugerezi delicat că poetul are libertatea de a se folosi cum dorește de cuvânt, poți fi în ce perioadă vrei tu, și fiecare se manifestă poetic diferit, doar că eu am considerat potrivit să-ți spun cum se vede din afară. Cât de utile sau in- sunt remarcile mele, tu vei aprecia.
Aranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
Marina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
asa cum il citesc eu acum imi place, in mod special finalul, ultimele trei versuri stau in picioare chiar despartite de intreg.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului depai virgil, daca ma iau dupa tine, un dram de explicatii sau justificari, spune-mi si mie, cu sinceritate, ce referire face Manolescu Gorun la text. Una singura. Pentru ca, conform regulamentului - 23.2. să conţină observaţii pertinente, Manolescu Gorun ne demonstreaza ori ca nu l-a studiat, ori ca nu stie ce sunt acelea observatii pertinente. Uite, tu, de exemplu, analizezi textul, nu dai penite din burta.Si yester o face in textul de fata. Dar ce referire la text face Manolescu Gorun? Iar tu nu trebuie sa ma tragi de urechi pentru ca le explic domnilor sa respecte un regulament, asa cum am mai facut-o atunci cand m-au injurat, iar tu nu ai intervenit deloc, ca un adevarat director de sit. Pai ce Dzeu!
pentru textul : Umbra. demultam de trecere, sebi. e cumva reconfortant sa stii ca exista oameni care rezoneaza cu cuvintele tale.
pentru textul : În amonte dea treia vesnicie nu mi se pare potrivit in pilda. putem vorbi de a treia dimensiune, al treilea cer, al treilea mileniu, dar nu a treia vesnicie! eu as fi zis: a treia o mie, fiind in mileniul al treilea de la rostire si fiind la fel de actuala si mergand pe ideea ca la El o mie de ani sint ca o zi. dar s-ar putea sa nu inteleg eu exact sensul...
pentru textul : cânt şi judecată demultumim Marina, este un articol de felul carora ne dorim mai multe pe Hermeneia. multumesc ca ai spar gheata. te mai asteptam. au participat si reviste romanesti?
pentru textul : Al 16-lea Salon al Revistei de la Paris deun poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
pentru textul : mater misericordiae deEugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn demie nu-mi sună bine versul 2 (într-o noapte că plec), adică formularea nu mi se pare poetică. Și mai ai o tentatică de plecare prin versul 14, care iar sună ciudat. În rest, e un poem interesant chiar dacă e plin de acțiune (verbe adică), care dau o altă dinamică acestuia.
pentru textul : El știe... denelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
pentru textul : sempre demulțumesc pentru trecere și opinii
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi descăpat, rezolvat, mulțumit! :)
pentru textul : realitatea nu mai poa’ să nască deMi-a plăcut strofa doua din prima secţiune. Pe acolo am simţit răsuflarea poeziei. Prima parte, aceea cu dama de cupă mi s-a părut slabuţă. Cred că nu ai articulat corect copiii din penultima strofă. Aşa şi remarc ceva mişcare filosofică în:
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w desuntem ca fiarele în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui
Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
pentru textul : nu uitați maioneza deai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deMie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
pentru textul : Karma alunecă printre noi deun text bun acesta, cu un discurs controlat, firesc...
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie demai trec :)
ger și clorofilă? și fibre? mi se par cam forțate alăturările astea, Cătălina. ai talent suficient, cred că poți găsi ceva mai potrivit, care să slujească ideii, nu să ceară neapărat un...„Waw!” :)
cred că poți scăpa și de comparația de după... aș vedea cam așa:
„am să port etola cu fulgi/ pasăre deschizând larg aripile”
aș tăia „al penelor” - e clar că vorbim de păsări zburătoare, nu? de obicei, ele au si pene...
și acel „sigur” l-aș da jos...
„că nu se cade ca...” produce o apropiere fonetică nu prea fericită...
cam același lucru despre „îmbrăcată/îngropată”...
„din care zilnic arunc fără să mă gândesc la această risipă care ucide copaci” - CAREvasăzică, două comparații una după alta!
să nu te supere observațiile astea, dar eu am mari așteptări de la tine! :)
succes mai departe!
pentru textul : rânduri fără poezie denu ma refeream la tren neaparat cand am spus capriciu, iar nostalgia nu cred ca vine de la conditiile de calatorie, poate de la povestile care se spun de obicei in timpul calatoriilor... e ceva "pescaresc" in povestile duse de tren, mi-a placut mult titlul ales de tine, se pot spune atatea sub un titlu ca acesta... ... cred ca mai degraba ma refeream la limbajul din primul vers, sau poate la lejeritatea cu care regizezi discursul poetic, aducand laolalta elemente diverse dintr-o lume de amintiri si una reala. e frumos de tot cum reusesti sa imbini aceste elemente, sa simplifici si sa restrangi cotidianul la o ceremone discursiva, folosind cuvinte putine dar cu impact puternic.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia decel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
pentru textul : BLA BLA BLA dechei de lectură ( iubirea ca pradă) a. preliminarii: propoziția este o reprezentare a realității. lumea este totalitatea faptelor. faptele sunt dincolo de cuvinte. ce rămâne după noi, cei care (ne) iubim? nimicul. nimicul este o parte a iubirii care ne caută marginile.... sfat: să îndrăznim să ne simțim liberi; suntem oricum, condamnați b. comentariu : strofa 1: suntem ca o mare care izbește neîncetat, ieșindu-și din matcă: o mie de brațe (adică puzderie de nevoi și lupte întru sațietatea niciodată absolută). spada (războiul, diferența și transgresarea ei) se opune orizontalității, fericirii/iubirii/ataraxiei/etc., în sens abolut necesar (la prima vedere); tot ce-i frumos se obține și se apără, cu de la sine putere strofa 2: un straniu interludiu este această viață, o neinteleasă plăcută/amară iluzie ne păstrează, prin macerarea sensurilor, cuvintelor,(sub limbă) în luptă, în gândul victoriei; de la etajul 10, căderea e spectaculoasă, unsă cu miere strofa 3: cuvântul dezbracă sufletul, îl eliberează, caută ochiul (cunoasterea, acel dincolo vesnic de necuprins. se inchid ochii, sufletul e smuls, lepădat, dezvelit pana la riscul disolutiei/amaraciunii/etc. lupta se repeta, la un alt nivel, alte batalii, alte victorii, ciclul se reia si, de aici, senzatia frigului si a vanarii de vant; paradox: cauti, afli, nimic nu mai e sesizabil, definitiv, nici macar cautarea strofa 4. atingerea/eliberarea de trup/iesirea din cerc; totul merge de la sine (se dau singure); culegerea roadelor cu maini frumoase de inger, imatariale, desfacute de carne strofa 5: dualitate: sesizarea (normala acum) repetitiilor de orice natura din orice regn (aproape), o simplitate care transcende dezordinea, efemerul, incalcirea limbilor si a bratelor; o impartasire purificata care recupereaza insa desfatarea, corporalitatea, ca parte a Totului.
pentru textul : o mie dedeci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
pentru textul : poate de"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
ma bucura revenirea dvs la textele mele si incercarea onesta de a va exprima punctul de vedere, indiferent de eventualele neintelegeri si neacorduri. observasem deja ca ma cititi si va multumesc ptr. asta. sper sa merit atentia dvs. si nu numai. sincer, ma simt bine aici, pe H, onorat de ospitalitatea si spiritul acestui site aici, dinamica acestui colaj este clara, la fel polii si structura lui. titlul poate fi aplicat strict divinitatii sau neavand nicio legatura cu dzeu sau si/si. aici nu am facut chei de lectura ptr ca nu cred in existenta strabismului poetic va multumesc si va astept la urmatorul text.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deMulțumesc de clarificare, suna destul de ciudat expresia (sună și-acum, de fapt), dar voi știți mai bine. Nu detaliile personale interesează aici, dar să nu creadă careva că facem vreo cântare aici :D. Eu consider că, pentru a te lăsa "prins" de o poezie, dacă este poezie, nu este neaparat nevoie de indicații de regie (sau, dacă este, scrie-le! cu asta nu am nimic împotriva), și, cu atât mai puțin, nu ai nevoie să fi trecut neparat prin experiențe similare. Tu, ca poet, trebuie să ma ridici din scaunul meu din fața calculatorului și să mă porți acolo unde vrei tu. Să ma faci să văd, să cunosc, sau să-mi creezi iluzia că am cunoscut ceea ce vrei să transmiți. Sau, și mai și, să mă faci să caut eu. Dacă te bazezi doar pe cei care au trăit / văzut același lucru, îngustezi mult sfera cititorilor. Tocmai de aceea am și spus de versul "Canaletto negociază mări desuete". Nu am fost și nu știu, dar aici ai creat magia. Pe această linie, poate, ar trebui să mergi. Restul nu are susținere poetică sau cade în banal tocmai din acest motiv. Poate mă repet, dar cred că nu e suficient să ai o idee bună și metafore pentru o poezie. Am înțeles ideea, dar e ca și cum cineva mi-ar spune "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." și eu aș spune, wow, nu-i rea deloc ideea... dar prin asta nu m-a emoționat cu nimic. Iarăși, nu-i nevoie să-mi sugerezi delicat că poetul are libertatea de a se folosi cum dorește de cuvânt, poți fi în ce perioadă vrei tu, și fiecare se manifestă poetic diferit, doar că eu am considerat potrivit să-ți spun cum se vede din afară. Cât de utile sau in- sunt remarcile mele, tu vei aprecia.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deAranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
pentru textul : Poem arab cu Gladis deMarina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deAsemenea, Vlad!
pentru textul : Sărbători fericite! deAsemenea oricui trece pe aici!
dragul meu A, vin cu vinul si tu vino cu apa. pe unde-oi fi, te-oi urmari...
pentru textul : Baletistul 2.0 demultumesc pentru ca ai raspuns prompt la santaj, ca un poet autentic :P
eXceptând
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... desubscriu multumirilor pentru includere in volum. Plus ca este o initiativa super. felicitari tuturor celor care au participat.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă de"si afara ploua ploua/e trecut de ora noua/si in povestea noastra/nu e loc de Dumneavoastra..." imi place, ioana.:)
pentru textul : Fotografii cu oameni mici dePagini