Da Monica, ai dreptate, "infern" de trei ori e mult prea mult, dar am găsit înlocuitor pentru al treilea. De "ultima" / "ultim" am scăpat. În infern e întuneric, cred, dar la fel, cred că nu e beznă. Da, iubirea e numai ochi, de aceea a pierdut-o pe Euridice; o iubea și nu putea să nu o privească. Cu celelalte nu știu ce să fac, oricum e o poezie nereușită de-a mea, pe care o voi reface complet peste câțiva ani. Dacă.
textul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
dacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
Mulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
O Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
Textul nu-i rau... poate ai fi putut conduce semnificatia strict medicala spre o parte oculta, sa migrezi fontul spre galben, trecand prin manipura, rostind mantra sacra a focului intr-un altar de sunete centrat pe mi... Nu-mi place " de descoperiri", "c-o"... mai bine "cu o". E o senzatie de joc neterminat in acest text.
Poezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
Alam - erata: privește, în loc de ărivește... scuze Virgil: confesiunii, confesionalului, confesionalității... cred că merge și așa. :) eu accept, mai ales că îmi place să inventez cuvinte. :)
ai imaginatie. desi ideea asta necro-romantica a fost destul de abordata. se putea renunta la articol in versul 3 antepenultimul vers, cel cu "sticlutele" mi se pare oarecum naiv
Dragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
îmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
Emil foarte placut impresionat de analiza. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru timpul pe care l-ai acordat acestui text. Din punctul meu de vedere e unul din cele mai pertinente si argumentate comentarii de care am beneficiat in ultima vreme. 90% din obiectiile tale sunt indreptatite. Pornesc mai intii de la faptul ca si mie mi-e greu sa-mi incadrez textele intr-o anume categorie: prea stufoase ca sa fie poezie prea poetice sa fie proza. Balastul exista pentru ca de regula nu sunt genul de om care isi lucreaza textele. Daca as scoate un volum pe hirtie atunci as deveni mai constient si le-as taia la singe. Dar pentru ca eu nu vad prea mare viitor in textele mele nu dau importanta. E drept exista fior exista emotie, dar acestea vin instinctiv nu dintr-o anume stiinta ceea ce poate fi inselator in ceea ce priveste talentul unui autor. Sinceritatea nu se confunda cu talentul. Eu mai am drum lung pina acolo, uneori nici nu stiu si nici nu vreau sa-l parcurg. Oricum, analiza ta e mai buna decit textul si pentru asta iti multumesc.
Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
bun, am citit cu atentie textele tale cat si biografia, intrucat nu stiam cine esti si de ce scrii pe o anume tematica. acuma am inteles de unde apar mereu acei bocanci militaresti si consider ca toate poemele tale pot fi grupate intr-un volum si chiar mi se pare interesanta aceasta abordare venita din partea unei poete. se simte linia poetica, se simte usurinta si sinceritatea scrierii, se simte doza de nostalgie. scrii bine si te rog sa continui la fel.
uite, am sa iti raspund cu o varinata: Moise a urcat pe Dumnezeu nici el nici muntele nu mai aveau unde sa cada cararea se osificase pamintul latra rosu Moise se infasurase in limbile de foc ale Duhului mesteca piatra si piatra il mesteca intr-o logodna cumplita Moise albise ca o frunza acoperita cu mana pustiei dospita in cuptorul madianului adormind a tinjire mergea incet uneori se catara pe Dumnezeu ca sa vada mai bine
trebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
da este foarte trist. si moartea unui poet este ca si moartea fiecarui om. ma alatur si eu celor care depling aceasta plecare. p.s. am citit cite ceva despre domnia sa si am aflat ca a fost un personaj destul de inedit. caruia nu ii lipsea simtul umorului. a candidat pentu conducerea USR. oare cum ar fi fost daca el si nu Manolescu ajungea acolo. poate am fi avut o "uniune" mai putin insipida si ceva mai boema. cine stie. poate.
M-a atras foarte mult inspiratul titlu, între Nichita Stănescu și S Dali, căutam frumusețea vieții,...am găsiut acest "iarba stă/udă ca nesimțita" care sincer, nu mi-a plăcut deloc! parcă ar trebui ceva schimbat pe aici. Iarba care e simbolul vieții, al pasiunii, al tinereții,..aici dau de fața ei "udă (și) nesimțita" , m-a surprins, mai ales că este vorba de un poem scris de Asztalos George, care scrie frumos și cu mult miez.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da Monica, ai dreptate, "infern" de trei ori e mult prea mult, dar am găsit înlocuitor pentru al treilea. De "ultima" / "ultim" am scăpat. În infern e întuneric, cred, dar la fel, cred că nu e beznă. Da, iubirea e numai ochi, de aceea a pierdut-o pe Euridice; o iubea și nu putea să nu o privească. Cu celelalte nu știu ce să fac, oricum e o poezie nereușită de-a mea, pe care o voi reface complet peste câțiva ani. Dacă.
pentru textul : Orfeu detextul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
pentru textul : Scrâșnitorul deErată= va răsări în loc de va răsare
pentru textul : Haiku dedacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deMulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
pentru textul : spring roll deO Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
și eu am sângele ardelean, Viorel. nu ai făcut diferența între contextul social și cel conjunctural, între cauzalități, mai pe înțels. numai de bine!
pentru textul : domnule Labiș deerr: cred că ştiu - cred că ştiţi
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deinca un poem puternic si plin de patos. o rugaciune frumoasa, dar si educativa.
pentru textul : Scrum (XIII) deTextul nu-i rau... poate ai fi putut conduce semnificatia strict medicala spre o parte oculta, sa migrezi fontul spre galben, trecand prin manipura, rostind mantra sacra a focului intr-un altar de sunete centrat pe mi... Nu-mi place " de descoperiri", "c-o"... mai bine "cu o". E o senzatie de joc neterminat in acest text.
pentru textul : insulele lui langerhans dePoezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
pentru textul : Doza letală deAlam - erata: privește, în loc de ărivește... scuze Virgil: confesiunii, confesionalului, confesionalității... cred că merge și așa. :) eu accept, mai ales că îmi place să inventez cuvinte. :)
pentru textul : cai negri, însetați desau poate e de ajuns stampila aceea...
pentru textul : cromatic ps desi totusi nu crezi ca tocmai acest "z" are zimtii lui care iti sugereaza izbiturile de realtatea zilei?
pentru textul : spleen II deai imaginatie. desi ideea asta necro-romantica a fost destul de abordata. se putea renunta la articol in versul 3 antepenultimul vers, cel cu "sticlutele" mi se pare oarecum naiv
pentru textul : așa a fost deDragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
pentru textul : și zeii plîng deîmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
pentru textul : Felix catus deAlma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
pentru textul : Pământul de mijloc deEmil foarte placut impresionat de analiza. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru timpul pe care l-ai acordat acestui text. Din punctul meu de vedere e unul din cele mai pertinente si argumentate comentarii de care am beneficiat in ultima vreme. 90% din obiectiile tale sunt indreptatite. Pornesc mai intii de la faptul ca si mie mi-e greu sa-mi incadrez textele intr-o anume categorie: prea stufoase ca sa fie poezie prea poetice sa fie proza. Balastul exista pentru ca de regula nu sunt genul de om care isi lucreaza textele. Daca as scoate un volum pe hirtie atunci as deveni mai constient si le-as taia la singe. Dar pentru ca eu nu vad prea mare viitor in textele mele nu dau importanta. E drept exista fior exista emotie, dar acestea vin instinctiv nu dintr-o anume stiinta ceea ce poate fi inselator in ceea ce priveste talentul unui autor. Sinceritatea nu se confunda cu talentul. Eu mai am drum lung pina acolo, uneori nici nu stiu si nici nu vreau sa-l parcurg. Oricum, analiza ta e mai buna decit textul si pentru asta iti multumesc.
pentru textul : cocoon deAritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii deautobus este autobus http://dexonline.ro/search.php?cuv=autobus Cristi P.S. Multumesc pentru lectura si comentariu
pentru textul : Sonet 151 dede mult n-am m-ai rîs așa bine, alma...
pentru textul : caut muză demai urmează şi alte fragmente? (o să revin)
pentru textul : Caietele lui Filip (II) debun, am citit cu atentie textele tale cat si biografia, intrucat nu stiam cine esti si de ce scrii pe o anume tematica. acuma am inteles de unde apar mereu acei bocanci militaresti si consider ca toate poemele tale pot fi grupate intr-un volum si chiar mi se pare interesanta aceasta abordare venita din partea unei poete. se simte linia poetica, se simte usurinta si sinceritatea scrierii, se simte doza de nostalgie. scrii bine si te rog sa continui la fel.
pentru textul : Cale nouă deDeosebit acest descîntec viu în rădăcina atător stele. Îmi pare rău că nu am reușit să-l ascult la RdioLynx, dar cum ai putea face zoom pe timp?
pentru textul : H * deM-ai lasat fara cuvinte... Oare chiar merit eu o penita?Oricum multumesc mult , Calin
pentru textul : De noapte decorectura: "Le vrai tombeau des morts est le coeur des vivants."
pentru textul : balada mortului viu ▒ deuite, am sa iti raspund cu o varinata: Moise a urcat pe Dumnezeu nici el nici muntele nu mai aveau unde sa cada cararea se osificase pamintul latra rosu Moise se infasurase in limbile de foc ale Duhului mesteca piatra si piatra il mesteca intr-o logodna cumplita Moise albise ca o frunza acoperita cu mana pustiei dospita in cuptorul madianului adormind a tinjire mergea incet uneori se catara pe Dumnezeu ca sa vada mai bine
pentru textul : Despre Moise detrebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
pentru textul : crochiu I deda este foarte trist. si moartea unui poet este ca si moartea fiecarui om. ma alatur si eu celor care depling aceasta plecare. p.s. am citit cite ceva despre domnia sa si am aflat ca a fost un personaj destul de inedit. caruia nu ii lipsea simtul umorului. a candidat pentu conducerea USR. oare cum ar fi fost daca el si nu Manolescu ajungea acolo. poate am fi avut o "uniune" mai putin insipida si ceva mai boema. cine stie. poate.
pentru textul : din lumea poeziei... deM-a atras foarte mult inspiratul titlu, între Nichita Stănescu și S Dali, căutam frumusețea vieții,...am găsiut acest "iarba stă/udă ca nesimțita" care sincer, nu mi-a plăcut deloc! parcă ar trebui ceva schimbat pe aici. Iarba care e simbolul vieții, al pasiunii, al tinereții,..aici dau de fața ei "udă (și) nesimțita" , m-a surprins, mai ales că este vorba de un poem scris de Asztalos George, care scrie frumos și cu mult miez.
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă dePagini