apreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
una dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
poate că îndrăgostiții se simt uneori ca și când nu mai au suflet, au altceva sau altcineva. chiar atunci ... șeherezada vrea tot. especially after the flood. îndrăgostiții tăi amintesc de miracolele din timpurile când oamenii se iubeau, dorine.
Un haiku adevărat. Frumos, sugestiv, lasă loc interpretărilor diverse. Eu nu am văzut lotuşi dimineaţa, aici sunt ca o oglindă, legătură dintre macro şi microcosmos. Mulţumesc pentru postare.
pe mine ma induioseza poezia asta , are un final foarte bun si multe nuante lirice si o tristete si un de ce si un nu inteleg de ce ne-am ascunde parul sub o basca, crestem si pierderea copilariei e o iluzie, ea este mereu acolo, in livada cu visini, langa toate amintirile nemuritoare
... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
mi se pare onorabila schimbarea numelui cenaclului anul acesta, dar e fireasca si pastrarea brandului, cu atat mai mult cu cat va fi mentinut. propun "Cenaclul Virtualia - in memoriam Mihai Leoveanu" sau fara "in memoriam". iar ideea cu premiul Mihai Leoveanu este excelenta. oricum, felicitari pentru cenaclu si sa iasa cel putin la fel de bine ca pana acum! "cu care am născut și am crescut (...)"?
acest text. poate prea realist. mi se pare mai degrabă un reportaj prin ale cărui urme patinează,în toate direcțiile, săniile poeziei. mesaj fără echivoc îmbrăcat devreme, poate voit frust.
Sărbători minunate, Ottilia.
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
well, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.
Dan, mulțumesc pentru notițe. Am trimis coafeza la plimbare, dar am păstrat în subtext ideea de «coma berenice». Nu am renunțat la maniheistă dar am modificat un pic, am spus «mere maniheiste» ca un fel de cunoaștere a binelui și răului într-o formă antică, nu modernă («pierdute pe jos», în inconștient, în memoria colectivă). Totul și pentru a disloca imaginile nu doar spațial, ci și temporal. Se putea spune și mazdeană, dar am mizat pe un cuvânt mai cunoscut. Flagelul l-am păstrat pe post de curea, iarăși schimbare de scop. Nu știu ce ai vrut să spui cu «suspendat». Narcisa, mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Am modificat aici cum n-am mai modificat nicăieri în altă parte. E un text mai vechi asupra căruia nu am revenit decât abia acum. Un second thought e mereu util pentru șlefuire și claritate.
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
Aleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
Imi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
indiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
E un text mai vechi citit anul trecut la Virtualia. Alma știe.Mulțumesc pemtru considerație domnule Gorun. Sărbători și anul nou fericite...un 2009 plin de revelații și succese!
ai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
"Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric..." (Scrisoarea I) "Și ce contează timpul! Timpul nu există! Este numai un vis făcut să ne cuprindă!" "Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,(...) Căci e vis al neființei universul cel himeric..." ------------------------ "Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,(...)" "Ceasornicarii fac ca timpul să existe" -------------------------- " Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!(...) Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;(...) " "Și ce contează noaptea! Noapte e pretutindeni! Groparii-o dezvelesc. Adâncul ei se-ntinde. O umbră ce cuprinde ca ceața și sugrumă Cerul cu stele vii ce se preface-n humă, Marea a cărui val se sparge pe nisip" ----------------------- - finalul apocaliptic - "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..." etc Intr-adevar domnule Nincu poezia dumneavoastra nu are iz eminescian, imi cer scuze pentru comentariul superficial. Ialin
Citind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
mi-a placut ideea, Lucian. e indrazneata. strofa a doua m-a dus cu gandul la Sorescu. remarc: 'Se freacă zilele ca niște raze de soare în trecere' insa...pe alocuri, fortezi rimele ( vezi ultimele doua versuri ) iar pe alcocuri sunt facile...( pamantului-cuvantului). Te-ai gandit sa lasi ideea sa zbudre libera in vers alb? :) aici, parca s-ar zvarcoli pe patul lui Procust...si-i pacat de ea. umila mea parere...:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
apreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
pentru textul : One of us deuna dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
pentru textul : o iarnă lamborghini deeu as fi lasat doar primele doua strofe si as fi scos "clopot de plins" care nu se potriveste de nici un fel
pentru textul : I live in a yellow water-lily depoate că îndrăgostiții se simt uneori ca și când nu mai au suflet, au altceva sau altcineva. chiar atunci ... șeherezada vrea tot. especially after the flood. îndrăgostiții tăi amintesc de miracolele din timpurile când oamenii se iubeau, dorine.
pentru textul : cheile deUn haiku adevărat. Frumos, sugestiv, lasă loc interpretărilor diverse. Eu nu am văzut lotuşi dimineaţa, aici sunt ca o oglindă, legătură dintre macro şi microcosmos. Mulţumesc pentru postare.
pentru textul : 蓮 ー Lotus dedonaris, mulţumesc. părerea ta, nu ştiu dacă obiectivă dar sinceră, contează. aş vrea să dau mai mult şi încerc.
pentru textul : obsesii deAu! Vai!!
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt deEra vorba de situaţia actuală din ţară? Era o parabolă, iar eu n-am înţeles?! Să-mi fac, prin urmare, mea culpa?!
Zău dacă-mi vine...
pe mine ma induioseza poezia asta , are un final foarte bun si multe nuante lirice si o tristete si un de ce si un nu inteleg de ce ne-am ascunde parul sub o basca, crestem si pierderea copilariei e o iluzie, ea este mereu acolo, in livada cu visini, langa toate amintirile nemuritoare
pentru textul : X pe geamul aburit deimi place cum ai construit poezia. e ca o pictura facuta din tuse sigure.
imi pare o poezie de stare. de aceea as zice ca e conceputa exact asa cum trebuie. ermetic.
pentru textul : o rană limpede mă acoperă ca o prelată de... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină demi se pare onorabila schimbarea numelui cenaclului anul acesta, dar e fireasca si pastrarea brandului, cu atat mai mult cu cat va fi mentinut. propun "Cenaclul Virtualia - in memoriam Mihai Leoveanu" sau fara "in memoriam". iar ideea cu premiul Mihai Leoveanu este excelenta. oricum, felicitari pentru cenaclu si sa iasa cel putin la fel de bine ca pana acum! "cu care am născut și am crescut (...)"?
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deacest text. poate prea realist. mi se pare mai degrabă un reportaj prin ale cărui urme patinează,în toate direcțiile, săniile poeziei. mesaj fără echivoc îmbrăcat devreme, poate voit frust.
pentru textul : viaţa revine acasă deSărbători minunate, Ottilia.
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
pentru textul : strada mântuleasa dewell, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.
pentru textul : scrisori imaginare dete rog să încadrezi corect textul acesta
pentru textul : bits and bytes deDan, mulțumesc pentru notițe. Am trimis coafeza la plimbare, dar am păstrat în subtext ideea de «coma berenice». Nu am renunțat la maniheistă dar am modificat un pic, am spus «mere maniheiste» ca un fel de cunoaștere a binelui și răului într-o formă antică, nu modernă («pierdute pe jos», în inconștient, în memoria colectivă). Totul și pentru a disloca imaginile nu doar spațial, ci și temporal. Se putea spune și mazdeană, dar am mizat pe un cuvânt mai cunoscut. Flagelul l-am păstrat pe post de curea, iarăși schimbare de scop. Nu știu ce ai vrut să spui cu «suspendat». Narcisa, mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Am modificat aici cum n-am mai modificat nicăieri în altă parte. E un text mai vechi asupra căruia nu am revenit decât abia acum. Un second thought e mereu util pentru șlefuire și claritate.
pentru textul : paramour deNu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine dele pun, doamna profesoara. va rog sa nu ma mai trageti de urechea aia, ca nu mi s-a vindecat de cand ati sfasiat-o ultima oara. :) a ta cu pansele
pentru textul : cazane deAleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
pentru textul : și cînd mi-e somn deImi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
pentru textul : Zimţii deindiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
multumesc, Gebeleizis.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață delucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.
pentru textul : mălai deAm un mare neajuns. Două chiar. Nu am talent. Poemele mele încep mai mereu de jos în sus, de unde și eventualele dezechilibre :).
pentru textul : despre crocodili demulțumesc Adrian pentru trecere și comentariu, așa voi incerca să fac ,sper să îmi și iasă,o zi faină.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deE un text mai vechi citit anul trecut la Virtualia. Alma știe.Mulțumesc pemtru considerație domnule Gorun. Sărbători și anul nou fericite...un 2009 plin de revelații și succese!
pentru textul : Silent white deai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) de"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
pentru textul : aşteptarea după Simion de"Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric..." (Scrisoarea I) "Și ce contează timpul! Timpul nu există! Este numai un vis făcut să ne cuprindă!" "Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,(...) Căci e vis al neființei universul cel himeric..." ------------------------ "Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,(...)" "Ceasornicarii fac ca timpul să existe" -------------------------- " Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!(...) Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;(...) " "Și ce contează noaptea! Noapte e pretutindeni! Groparii-o dezvelesc. Adâncul ei se-ntinde. O umbră ce cuprinde ca ceața și sugrumă Cerul cu stele vii ce se preface-n humă, Marea a cărui val se sparge pe nisip" ----------------------- - finalul apocaliptic - "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..." etc Intr-adevar domnule Nincu poezia dumneavoastra nu are iz eminescian, imi cer scuze pentru comentariul superficial. Ialin
pentru textul : Poem fecund deCitind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
pentru textul : Prima ninsoare demi-a placut ideea, Lucian. e indrazneata. strofa a doua m-a dus cu gandul la Sorescu. remarc: 'Se freacă zilele ca niște raze de soare în trecere' insa...pe alocuri, fortezi rimele ( vezi ultimele doua versuri ) iar pe alcocuri sunt facile...( pamantului-cuvantului). Te-ai gandit sa lasi ideea sa zbudre libera in vers alb? :) aici, parca s-ar zvarcoli pe patul lui Procust...si-i pacat de ea. umila mea parere...:)
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dePagini