Textul ar putea fi unul dintre cele mai bune ale tale / voastre dacă nu ar fi aplatizat de expresii puerile de genul "prin piețe", "tare idiot", "tot așa", "în piață". De asta are slash-uri, pentru că e scris la patru mâini? Se citește greoi așa.
un poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
Eu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
... pentru nostalgia reținută a versurilor, pentru îmbinarea ideilor cu imaginea de ansamblu, în special pentru versurile: să nu regreți ne repetăm complice din cînd în cînd războaiele ca și ploile sau revoluțiile au ceva frumos ca un fel de pandant pe haina ternă a vîrstelor noastre mature ... și...aștept rama:)! (nu ar putea fi copilăria... de altă culoare, una caldă?)
anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
as zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
un discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
Contrar așteptărilor, m-a binedispus mai ales finalul. Nu-i o rețetă rea pentru a tăvăli o primăvară în praful tuturor așteptărilor de peste iarnă. Discursul e bun, e puternic, și-mi place că se acutizează cu fiecare vers mai mult. Cred însă că debutul e destul de slab față de ceea ce urmează. Mie mi se pare, la ora asta, că poezia începe pe undeva pe la ultimul vers al primei strofe. Și cred că nu merge chestia cu "e așa de frumos să fii orb", ajunge referirea de mai devreme la Al Pacino...
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
citeva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
bun text. are un ritm al sau cap-coada care m-a pus cu botul pe labe. e o lume autentica aceasta chiar daca nu pare lume. iar limbajul care o construieste seamana cu piesele de domino - simplu, dar indestructibil.
felicitarile mele pentru condeiul de aur!
...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
Nelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
Am fost la lansarea cărții Adinei de la librăria Eminescu din București, în 12 octombrie 2007. O adunare de mare suflet și un mare succes. Poeziile Adinei sunt excepționale, volumul are o ținută grafică superlativă. Au fost prezenți Valeria Manta Tăicuțu, Adina Stoicescu, Ioan Gabriel Pușcă, Marina Samoilă, Matei Ghigiu, Maia Cristea-Vieru, Milescu Victoria și Florian Silișteanu. Este poate una dintre ultimele lansări de carte la care a participat regretatul scriitor Marius Tupan. Îți mulțumesc Marina că te-ai gândit să semnalezi aici apariția cărții Adinei. Apreciez foarte mult.
când o să plec îţi voi lăsa locul
pe acoperiş
să asculţi viaţa cum doarme" - foarte faină partea asta, mari...
- aş mai lucra puţin la prima parte, sunt idei bune, merită...
daca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
o poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
ca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Aristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
Cu înţelegere
"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
ar băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
bine ai venit pe hermeneia, mădă! dacă te-a prins acest text, vei mai găsi multe pe aici care îți vor intra în grații:) mulțumesc pentru aprecieri și semnul de lectură! și să ți se îndeplinească presimțirea:) dacă ții morțiș:)
Mai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
Andule, stii cum as rezma comentariul tau?
operatie reusita, pacientul mort.:))
adica am scris un text bun, in stilul meu artificial. e ok...iata-ma generatoare de paradoxuri. :)
merci.
de citit, ma poti citi orinde, nu cred ca te alunga cineva...doar sa vrei. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul ar putea fi unul dintre cele mai bune ale tale / voastre dacă nu ar fi aplatizat de expresii puerile de genul "prin piețe", "tare idiot", "tot așa", "în piață". De asta are slash-uri, pentru că e scris la patru mâini? Se citește greoi așa.
pentru textul : nu despre penibil deExact si eu la acelasi lucru m-am gandit, cum oare or sa se termina toate aceste desfiintari. :) Multumesc pentru comentariu!
pentru textul : eu aș desființa cultura deun poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
pentru textul : Conținutul paharului ce se vrea deEu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
pentru textul : strâmtori de... pentru nostalgia reținută a versurilor, pentru îmbinarea ideilor cu imaginea de ansamblu, în special pentru versurile: să nu regreți ne repetăm complice din cînd în cînd războaiele ca și ploile sau revoluțiile au ceva frumos ca un fel de pandant pe haina ternă a vîrstelor noastre mature ... și...aștept rama:)! (nu ar putea fi copilăria... de altă culoare, una caldă?)
pentru textul : antiplatonice VI deanna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
pentru textul : boabe de timp deas zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
pentru textul : Nippon kouhii dedeci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
pentru textul : poate de"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
Cristina, mulțumesc. Interesant comentariul tău. Și ai dreptate cu acel „se gîndi”. Este unul din defectele textului și va trebui să mă ocup de el.
pentru textul : cercul - episodul 3 deun discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
pentru textul : niciodată la fel deContrar așteptărilor, m-a binedispus mai ales finalul. Nu-i o rețetă rea pentru a tăvăli o primăvară în praful tuturor așteptărilor de peste iarnă. Discursul e bun, e puternic, și-mi place că se acutizează cu fiecare vers mai mult. Cred însă că debutul e destul de slab față de ceea ce urmează. Mie mi se pare, la ora asta, că poezia începe pe undeva pe la ultimul vers al primei strofe. Și cred că nu merge chestia cu "e așa de frumos să fii orb", ajunge referirea de mai devreme la Al Pacino...
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă deUmbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte deciteva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...
pentru textul : nostalgia unei eventuale pierderi deMerci, Emilian. Intr-adevar, asta caut. Sa "spun" fara cuvinte "mari" ori constructii "savante" :)
pentru textul : Aici începe totul debun text. are un ritm al sau cap-coada care m-a pus cu botul pe labe. e o lume autentica aceasta chiar daca nu pare lume. iar limbajul care o construieste seamana cu piesele de domino - simplu, dar indestructibil.
pentru textul : Lalande defelicitarile mele pentru condeiul de aur!
E o cacofonie între ultimul cuvânt din al treilea vers și primul din versul următor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deAș schimba titlul.
Sunt câteva imagini frumoase.
...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
pentru textul : cred că așa se întâmplă deNelu Jorz, salut cu bucurie primul tău comentariu al unui poem pe această pagină.Sunt onorat că ți-a atras atenția și te mai aștept. Cu stimă, pentru un poet de ale cărui păreri voi ține seama
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deAm fost la lansarea cărții Adinei de la librăria Eminescu din București, în 12 octombrie 2007. O adunare de mare suflet și un mare succes. Poeziile Adinei sunt excepționale, volumul are o ținută grafică superlativă. Au fost prezenți Valeria Manta Tăicuțu, Adina Stoicescu, Ioan Gabriel Pușcă, Marina Samoilă, Matei Ghigiu, Maia Cristea-Vieru, Milescu Victoria și Florian Silișteanu. Este poate una dintre ultimele lansări de carte la care a participat regretatul scriitor Marius Tupan. Îți mulțumesc Marina că te-ai gândit să semnalezi aici apariția cărții Adinei. Apreciez foarte mult.
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur de"totuşi suntem păsări diferite
când o să plec îţi voi lăsa locul
pe acoperiş
să asculţi viaţa cum doarme" - foarte faină partea asta, mari...
- aş mai lucra puţin la prima parte, sunt idei bune, merită...
alex
pentru textul : eu mor foarte rar dedaca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
pentru textul : Urâții - lansare de carte deAdriana, îţi mulţumesc de cel puţin trei ori pentru semnele luminoase. De ce să fiu ipocrit şi să nu recunosc - mă bucură.
pentru textul : stingerea deMie mi-au plăcut și versurile următoare, mai ales ultima expresie:
„minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos”
Nu am înțeles rostul celor patru puncte de la începutul poemului... Sunt cele patru colțuri ale camerei strâmte de hotel? :)
pentru textul : atât deo poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Aristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
pentru textul : cercuri de ape deCu înţelegere
"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
pentru textul : semn (inevitabila confesiune) dear băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
bine ai venit pe hermeneia, mădă! dacă te-a prins acest text, vei mai găsi multe pe aici care îți vor intra în grații:) mulțumesc pentru aprecieri și semnul de lectură! și să ți se îndeplinească presimțirea:) dacă ții morțiș:)
pentru textul : i-am pus numele studenție deMai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
pentru textul : miniatură desory, lasa dracu poezia!!!!!!!!!!!!!!!
pentru textul : povestea soldatului de fier deAndule, stii cum as rezma comentariul tau?
pentru textul : cină festivă deoperatie reusita, pacientul mort.:))
adica am scris un text bun, in stilul meu artificial. e ok...iata-ma generatoare de paradoxuri. :)
merci.
de citit, ma poti citi orinde, nu cred ca te alunga cineva...doar sa vrei. :)
Pagini