Desigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
da Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
nu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
Cailean, m-am convins, ție îți place (probabil) alt gen de poezie. am încercat, să schimb un pic stilul. cred că m-am încurcat în gânduri... te aștept și la alte poeme. mi-a plăcut întrebarea f. mult. uite și răspunsul " nimic nu este ceea ce pare". mulțumesc. Ela, am notat observațiile tale. o să revin asupra poemului și o să țin cont de ele. mulțumesc.
un poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
și asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
Bobadil, in ordine descrescatoare: Fotografia e din arhiva personala si e facuta in atelierul bunicului meu, probabil ultimul dintre fierarii de moda veche din regiunea mea, cu nicovala si cuptor cu foale. Apoi finalul e, intr-adevar previzibil, am simtit nevoia putin sa las deschisa supapa dupa incordarea din restul textului. Cit despre comparatii si alti autori, tocmai am citit un comentariu al Ioanei Barac, care spunea ca despre un lucru s-a scris. Putem face si noi un poem despre acelasi lucru, mai bun sau mai prost. Putem incerca, variatiunile poetice nu sunt apanajul unui anume autor. In alta ordine de idei, multam de apreciere.
Emil, de mult voiam sa-ti spun ca esti unul din autorii pe care-i citesc pe unde apuc, (aici si aiurea, dar sa nu dam nume...) preferand sa tac. Asta, fiindca nu posed veleitati de critic iar a spune ca textele tale lasa in urma lor o reverberatie, ramanand si dupa ce dai clikc pe alt titlu, si dupa ce te desprinzi de calculator, si dupa ce intri in baia de fapte insipide ale zilei, poate parea usor infantil. Ei bine, de data asta imi asum riscul. Cred ca as putea face o selectie de ziceri inspirate din scrierile tale. Ca, de pilda, finalul acesta: "Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supraviețuire. Lunea toți vor să se bucure că a murit altul în locul lor." ce sa spun? bine ca scrii! pun o penita. Adriana
da, pe acolo. crima. tot tu ai declanșat în mintea mea această senzație pentru că ”Bag mâna. Curge. Sau sare. Iulia e arteziană”. Eu am citit ”sau sare” și ca substantiv. și, în tradiția populară cucuveaua se alungă cu un drob de sare. ( nu mă întreba de ce). Hei, jocul între verb și substantiv m-a dus cu gândul la o subtilitate care, sub pretextul unui final de roman polițist, ( suspans) ar cuprinde sensurile cu care tu ai încărcat acest text plin. condensat.
Ajung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
am găsit în poemul tău multe imagini frumoase. am rămas cu "învelișul mincinos de ceară" și cu "poveștile despre îngeri". un poem ca o fereastră deschisă, "o iarnă într-un cinematograf cu doi spectatori". deosebite sunt și ultimele două versuri ale primei strofe. te citesc cu plăcere. Madim
"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
Oamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
Francisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
multam ca mi-ai aratat. de fapt nici nu erau alice, erau elice (asta de la niste copaci pe care-i am pe strada, de au semintele alungite verzi, de le arunci in sus semintele lor zbarnaie ca o elice).
nu stiu daca asta explica mai bine ce-am vrut sa zic. daca e de rau... ne gandim la altceva
eu sînt destul de îngăduitor cu expresiile fără perdea atunci cînd aduc un plus de savoare textului şi conturează personajul. dar ele trebuie să vină firesc să treci peste ele fără să-ţi pui întrebarea de ce aşa ci să accepţi că da e de acolo din peisaj. Crin are dreptate, aici nu e, e doar o găselniţă care nu aduce niciun aport. dacă spuneai de pildă "cu degetele mirosindu-i încă a ţigară şi a pizdă" poate îmi sugerai o stare abia consumată şi un anumit profil erotic al personajului.
găseşte o alternativă altfel vom trece textul în şantier.
parerea mea este ca este un titlu fantastic (aproape invidiez ca nu l-am gasit eu - care stau asa prost cu titlurile -), dar pacat de titlu pentru ca textul e undeva intre slabut si abscons. Imaginea nisipului coagulat desi este nemaiauzita este si cam greoaie, dificil de simtit estetic.
"Timpul nu mai străbate
prin clepsidra maternă;" -- suna destul de banal. Si absolut nimeni nu stie de ce clepsidra aceea e materna sau ce ar vrea sa insemne acel lucru. Restul textului nu arunca nici o lumina asupra acestui lucru si nici nu este ajutat de el.
"păsările lui Hitchcock" sint o cadere brusca in istoriografia cinematografica si incerci sa te legi de ele ca de un fel de speranta ca poate afli ceva. Dar nu afli decit ca pasarile acelea au... genunchi. O chestie la fel de greoaie si absconsa ca si chestia cu nisipul coagulat.
Despre genunchii astia stranii de pasare ni se spune ca sint... inerti. Nu stiu ce vrea sa insemne asta. Poate ca vrea sa insemne "nemiscati". OK. Deci sint nemiscati si din ei... irumpe. Un verb oarecum arhaic si mai degraba metafizic decit fizic, daca ma intrebi pe mine. Deci e cam nepotrivita asocierea. In orice caz afli ca din ei, din genunchi, irumpe un duh de naftalina. Bizar. Imi este greu sa spun ca toata chestia asta mi-a spus ceva. Pentru ca nu mi-a spus. Singurul lucru pe care pot sa il spun este ca cred ca duhul asta de naftalina merita o soarta sau o poezie mai buna. Parerea mea.
dorine m-ai băgat în ceață de tot. poemul e o Anumită stare de la un capăt la altul. nu pricep. sunt bătut în cap. ce e aia genialitate? luminozitate? masturbare poetică? ai tu definițiile? cine le are? naiba probabil. sunt prea lunecoase conceptele ca să le definim noi. îmi place divagația ta. n-ai răspuns comentariului meu, o ții pe a ta cu ăncăpățînare. așa să fie dorine. cum vrei tu. mi-e lehamite să te mai contrazic. reține atîta că tot ce n-ai înțeles e fix problema ta. iar eu nu sunt un iluminist să te luminez și nici un telenovelist să te ung la corazon. astea sunt altundeva, nu le căuta aici.să-ți gîdile alții urechile dorine. la mine cînd e vorba de suflet...sufletu'. sunt sărac și jegos. nici nu pricep de ce mă bagă în seamă unii doctoranzi în philosofie. e un mister blagian aici. so gudbai adică tutalăr sau hastalavistă...:)
Este o incalcare a Regulamentului sau Katya Kelaro il publica pe Andrei Moldovan: "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"?? Ati inceput sa ma plictisiti, doamna Kelaro.
cailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
Cristina, ai început să divaghezi şi duci discuţia în palme date sau primite. Eşti atât de importantă, încât te urmăresc peste tot şi abia aştept să comentezi un text, ca să-ţi pot da palme, nu? Sau cum? Nu poţi polemiza fără s-o iei personal? Atât de obişnuită eşti să ţi se pupe mâna la orice spui, prin alte părţi? Eu zic să încetezi cu paranoia asta!
Deocamdată, eu văd că nu ai adus absolut niciun argument valid pentru textul ăsta pe care-l ţii în braţe, iar eu am adus o pagină. Şi încep să cred că ori nu mi-ai citit comentariul, ori nu l-ai înţeles..Şi mai văd pe cineva care, cumva prin gura altora, vrea să mă convingă de faptul că literatura şi filosofia ajung să se confunde, pentru că, vezi doamne, filosofii au scris literatură mare, şi invers. Şi nu văd scopul acestei prostioare. Şi cu oameni care nu mă înţeleg sau pe care nu-i pricep eu nu prea discut.
''cheamă-ne la recepţia sufletului tău" - versul pivot în jurul căruia s-a construit un discurs liric fără epatări, cuminte, un pic adolescentin, doar atât cât trebuia.
E nevoie de o fotografie la profil.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
se simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
...uneori suntem atrași de o formă sau alta, uneori de exprimare, le punem numele de construcții ca și cum am fi transpirat ridicându-le, probabil prin unele părți așa o fi, ale Terrei. da Matei,ai un comentariu util, ca și cum nu l-ai fi citit tu... atent, cu gânduri bune, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Desigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
pentru textul : Eminescu deNu am obiceiul sa caut.Doar sa fiu gasit :) merci de comment Cu respect, Sebastian
pentru textul : Atacama deda Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
pentru textul : răsărit denu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
pentru textul : Luciano Pavarotti deCailean, m-am convins, ție îți place (probabil) alt gen de poezie. am încercat, să schimb un pic stilul. cred că m-am încurcat în gânduri... te aștept și la alte poeme. mi-a plăcut întrebarea f. mult. uite și răspunsul " nimic nu este ceea ce pare". mulțumesc. Ela, am notat observațiile tale. o să revin asupra poemului și o să țin cont de ele. mulțumesc.
pentru textul : Despre suflet deun poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
pentru textul : vis a vis deși asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
artificiala povestea lui Richard. putin credibila. insa ma gindeam ca ai "ceva" pentru a scrie scenarii...cine stie...
pentru textul : Richard deBobadil, in ordine descrescatoare: Fotografia e din arhiva personala si e facuta in atelierul bunicului meu, probabil ultimul dintre fierarii de moda veche din regiunea mea, cu nicovala si cuptor cu foale. Apoi finalul e, intr-adevar previzibil, am simtit nevoia putin sa las deschisa supapa dupa incordarea din restul textului. Cit despre comparatii si alti autori, tocmai am citit un comentariu al Ioanei Barac, care spunea ca despre un lucru s-a scris. Putem face si noi un poem despre acelasi lucru, mai bun sau mai prost. Putem incerca, variatiunile poetice nu sunt apanajul unui anume autor. In alta ordine de idei, multam de apreciere.
pentru textul : aproape ziuă deEmil, de mult voiam sa-ti spun ca esti unul din autorii pe care-i citesc pe unde apuc, (aici si aiurea, dar sa nu dam nume...) preferand sa tac. Asta, fiindca nu posed veleitati de critic iar a spune ca textele tale lasa in urma lor o reverberatie, ramanand si dupa ce dai clikc pe alt titlu, si dupa ce te desprinzi de calculator, si dupa ce intri in baia de fapte insipide ale zilei, poate parea usor infantil. Ei bine, de data asta imi asum riscul. Cred ca as putea face o selectie de ziceri inspirate din scrierile tale. Ca, de pilda, finalul acesta: "Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supraviețuire. Lunea toți vor să se bucure că a murit altul în locul lor." ce sa spun? bine ca scrii! pun o penita. Adriana
pentru textul : despre moarte și alte fleacuri deda, pe acolo. crima. tot tu ai declanșat în mintea mea această senzație pentru că ”Bag mâna. Curge. Sau sare. Iulia e arteziană”. Eu am citit ”sau sare” și ca substantiv. și, în tradiția populară cucuveaua se alungă cu un drob de sare. ( nu mă întreba de ce). Hei, jocul între verb și substantiv m-a dus cu gândul la o subtilitate care, sub pretextul unui final de roman polițist, ( suspans) ar cuprinde sensurile cu care tu ai încărcat acest text plin. condensat.
pentru textul : Cucuveaua albă deAjung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
pentru textul : ...istoria scrumului deam găsit în poemul tău multe imagini frumoase. am rămas cu "învelișul mincinos de ceară" și cu "poveștile despre îngeri". un poem ca o fereastră deschisă, "o iarnă într-un cinematograf cu doi spectatori". deosebite sunt și ultimele două versuri ale primei strofe. te citesc cu plăcere. Madim
pentru textul : Mulaj pe fereastra deschisă de"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
pentru textul : R&J deOamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
Francisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
pentru textul : Cioplitorului de vers deformal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? decristina,
multam ca mi-ai aratat. de fapt nici nu erau alice, erau elice (asta de la niste copaci pe care-i am pe strada, de au semintele alungite verzi, de le arunci in sus semintele lor zbarnaie ca o elice).
nu stiu daca asta explica mai bine ce-am vrut sa zic. daca e de rau... ne gandim la altceva
pentru textul : În amonte deeu sînt destul de îngăduitor cu expresiile fără perdea atunci cînd aduc un plus de savoare textului şi conturează personajul. dar ele trebuie să vină firesc să treci peste ele fără să-ţi pui întrebarea de ce aşa ci să accepţi că da e de acolo din peisaj. Crin are dreptate, aici nu e, e doar o găselniţă care nu aduce niciun aport. dacă spuneai de pildă "cu degetele mirosindu-i încă a ţigară şi a pizdă" poate îmi sugerai o stare abia consumată şi un anumit profil erotic al personajului.
pentru textul : Incienso degăseşte o alternativă altfel vom trece textul în şantier.
Clar, ori site-ul are probleme cu conexiunile (ceea ce nu cred) ori Marina Nicolaev este de fapt o clona, un answering machine. Stop. Bobadil
pentru textul : this is a film deceva comun
cam nebun
pentru zile mari
şi oameni rari
cuvântul-nimic
să fie peltic?
mă interesează oricare opinie. apreciez acolo unde ea este pertinentă. mulţumesc pentru lectură şi semn.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte deparerea mea este ca este un titlu fantastic (aproape invidiez ca nu l-am gasit eu - care stau asa prost cu titlurile -), dar pacat de titlu pentru ca textul e undeva intre slabut si abscons. Imaginea nisipului coagulat desi este nemaiauzita este si cam greoaie, dificil de simtit estetic.
pentru textul : Duhul de naftalină de"Timpul nu mai străbate
prin clepsidra maternă;" -- suna destul de banal. Si absolut nimeni nu stie de ce clepsidra aceea e materna sau ce ar vrea sa insemne acel lucru. Restul textului nu arunca nici o lumina asupra acestui lucru si nici nu este ajutat de el.
"păsările lui Hitchcock" sint o cadere brusca in istoriografia cinematografica si incerci sa te legi de ele ca de un fel de speranta ca poate afli ceva. Dar nu afli decit ca pasarile acelea au... genunchi. O chestie la fel de greoaie si absconsa ca si chestia cu nisipul coagulat.
Despre genunchii astia stranii de pasare ni se spune ca sint... inerti. Nu stiu ce vrea sa insemne asta. Poate ca vrea sa insemne "nemiscati". OK. Deci sint nemiscati si din ei... irumpe. Un verb oarecum arhaic si mai degraba metafizic decit fizic, daca ma intrebi pe mine. Deci e cam nepotrivita asocierea. In orice caz afli ca din ei, din genunchi, irumpe un duh de naftalina. Bizar. Imi este greu sa spun ca toata chestia asta mi-a spus ceva. Pentru ca nu mi-a spus. Singurul lucru pe care pot sa il spun este ca cred ca duhul asta de naftalina merita o soarta sau o poezie mai buna. Parerea mea.
mercic! „credința fără fapte e moartă”. de-acolo incolo e simplu. cel putin asa se vede de aici.
pentru textul : cu cărțile pe piept dedorine m-ai băgat în ceață de tot. poemul e o Anumită stare de la un capăt la altul. nu pricep. sunt bătut în cap. ce e aia genialitate? luminozitate? masturbare poetică? ai tu definițiile? cine le are? naiba probabil. sunt prea lunecoase conceptele ca să le definim noi. îmi place divagația ta. n-ai răspuns comentariului meu, o ții pe a ta cu ăncăpățînare. așa să fie dorine. cum vrei tu. mi-e lehamite să te mai contrazic. reține atîta că tot ce n-ai înțeles e fix problema ta. iar eu nu sunt un iluminist să te luminez și nici un telenovelist să te ung la corazon. astea sunt altundeva, nu le căuta aici.să-ți gîdile alții urechile dorine. la mine cînd e vorba de suflet...sufletu'. sunt sărac și jegos. nici nu pricep de ce mă bagă în seamă unii doctoranzi în philosofie. e un mister blagian aici. so gudbai adică tutalăr sau hastalavistă...:)
pentru textul : Jeg deEste o incalcare a Regulamentului sau Katya Kelaro il publica pe Andrei Moldovan: "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"?? Ati inceput sa ma plictisiti, doamna Kelaro.
pentru textul : silent night decailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deCristina, ai început să divaghezi şi duci discuţia în palme date sau primite. Eşti atât de importantă, încât te urmăresc peste tot şi abia aştept să comentezi un text, ca să-ţi pot da palme, nu? Sau cum? Nu poţi polemiza fără s-o iei personal? Atât de obişnuită eşti să ţi se pupe mâna la orice spui, prin alte părţi? Eu zic să încetezi cu paranoia asta!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deDeocamdată, eu văd că nu ai adus absolut niciun argument valid pentru textul ăsta pe care-l ţii în braţe, iar eu am adus o pagină. Şi încep să cred că ori nu mi-ai citit comentariul, ori nu l-ai înţeles..Şi mai văd pe cineva care, cumva prin gura altora, vrea să mă convingă de faptul că literatura şi filosofia ajung să se confunde, pentru că, vezi doamne, filosofii au scris literatură mare, şi invers. Şi nu văd scopul acestei prostioare. Şi cu oameni care nu mă înţeleg sau pe care nu-i pricep eu nu prea discut.
''cheamă-ne la recepţia sufletului tău" - versul pivot în jurul căruia s-a construit un discurs liric fără epatări, cuminte, un pic adolescentin, doar atât cât trebuia.
pentru textul : Trăieşte! deE nevoie de o fotografie la profil.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
pentru textul : Noapte bună, copii dese simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
slab si predictibil textul. dar slab. e poate cel mai bun exemplu pe care l-am vazut in ultima vreme de nereusita in a trece din panseism in poezie.
pentru textul : Suflet androgin de...uneori suntem atrași de o formă sau alta, uneori de exprimare, le punem numele de construcții ca și cum am fi transpirat ridicându-le, probabil prin unele părți așa o fi, ale Terrei. da Matei,ai un comentariu util, ca și cum nu l-ai fi citit tu... atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Fabrica de bolduri deun text savuros, mi-a făcut plăcere citirea. Dai dovadă de bună dexteritate în mînuirea cuvintelor.
pentru textul : prea departe dePagini