Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Ioana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)
Ţin să se consemneze că nu am o problemă cu parodierea în sine, ci cu modul în care se face. Textul este nu rău, ci jalnic, si o pot demonstra, făcând apel la argumente literare care vizează genul, fireşte. Chiar dacă, de cele mai multe ori, este extrem de dificil de explicat de ce stâlpul de pe trotuar este un... stâlp. Whatever, nu văd de ce aceia care ne sunt potrivnici în opinie ar fi ipocriţi...
dom'le, chestia cu „impalele grase” m-a dat gata. uite o zicere pe care nu am reușit să o găsesc eu. să mori de ciudă și nu alta. textul e frumos. ceva mai mult decît cerebralele cu care ne-ai obișnuit. și te și aventurezi la metafore și oniric (aproape feminin) cum nu prea ai obiceiul. dar e cu măsură. eu, nefiind mare critic, nu prea văd defecte. dar chiar dacă sînt sînt ca crestăturile pe coaja de mesteacăn. adică interesante. un text de care ne vom aminti cu plăcere.
nici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
Scuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
Margas.
in opinia mea, Andu Moldovan si-a exprimat (cam neargumentat, ce-i drept) o parere despte textul (!) tau - nu tocmai magulitoare, cei drept. i-ai raspuns cu un atac la persoana. folosind un vocabular care nu-si are locul, aici. considera-te, te rog, avertizat.
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
Și eu mi-am spus că Alina își lasă mâna să scrie singură aici, și mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârșit că mi-a dat cu eleganță peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Și atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care și când se joacă deține controlul (mdap! and I love it), și totuși găsește mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să știm răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.
pentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
dar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Iti multumesc frumos pentru feedbackul generos..aceste prime incercari marcheaza pentru mine doar inceputul erei 'spoken word' on line..am fost receptiva la ce a spus si Andu mai sus (care nu am stiut ca fumeaza! - tut tut tut, naughty!): nu mesajul m-a deranjat ci 'the delivery mode'. Deci. voi practica in oglinda la microfon (nu ride :p) stind in picioare sau jos in dus sau la volan - desi 'verba volant scripta manet' vreau sa las mostenire posteritatii si un cadou audio, asa, for kicks! :p
Chiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
pentru ca faci din nimic versuri ai o penita si de la mine
haideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
ma tenteaza sa mai dau o penita, dar sa nu bata la ochi. cred ca ar trebui sa fie o categorie speciala pentru scrierile tale. da, domnule virgil titarenco, scrii bine, tot mai bine
Si ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
Poate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
Ma bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
Uite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
cineva se va opri la fereastra sufletului tau va privi inauntru o revarsare de senin va topi umbra care te-a ascuns anotimpurile se vor intalni pe linia unui orizont cu palme impreunate nicaieri nu am intalnit minune mai adevarata decat zambetul acesta al tau dincolo de rasarit exista o poarta care desparte frigul, in turme de ganduri si turme de vant... cineva se va apleca, va culege din tarana dorinta aceea marunta, o va ridica la rang de stea...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deSi daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Ioana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
pentru textul : oul de piatră deCrăciun fericit! și mulți ani pentru Hermeneia!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deuuuau:) utranspiratie, nu gluma! spor la viata!
pentru textul : umbiguităţi deemilian
habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)
pentru textul : bună dimineața deŢin să se consemneze că nu am o problemă cu parodierea în sine, ci cu modul în care se face. Textul este nu rău, ci jalnic, si o pot demonstra, făcând apel la argumente literare care vizează genul, fireşte. Chiar dacă, de cele mai multe ori, este extrem de dificil de explicat de ce stâlpul de pe trotuar este un... stâlp. Whatever, nu văd de ce aceia care ne sunt potrivnici în opinie ar fi ipocriţi...
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar demultumesc pentru recomandare.
pentru textul : sura11 desucces Virgil, tie si tuturor colegilor...
dom'le, chestia cu „impalele grase” m-a dat gata. uite o zicere pe care nu am reușit să o găsesc eu. să mori de ciudă și nu alta. textul e frumos. ceva mai mult decît cerebralele cu care ne-ai obișnuit. și te și aventurezi la metafore și oniric (aproape feminin) cum nu prea ai obiceiul. dar e cu măsură. eu, nefiind mare critic, nu prea văd defecte. dar chiar dacă sînt sînt ca crestăturile pe coaja de mesteacăn. adică interesante. un text de care ne vom aminti cu plăcere.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare denici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
pentru textul : rugaminte importanta defără ghilimele fără ELE fără puncte de suspensie. despre ghilimele-nu văd rostul lor acolo unde sînt exprimări fireşti.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deScuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
pentru textul : felie crocantă deMargas.
in opinia mea, Andu Moldovan si-a exprimat (cam neargumentat, ce-i drept) o parere despte textul (!) tau - nu tocmai magulitoare, cei drept. i-ai raspuns cu un atac la persoana. folosind un vocabular care nu-si are locul, aici. considera-te, te rog, avertizat.
pentru textul : viața mea deÎntotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine decu stima si bucurie iti multumesc si eu, mircea
pentru textul : toate oasele deȘi eu mi-am spus că Alina își lasă mâna să scrie singură aici, și mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârșit că mi-a dat cu eleganță peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Și atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care și când se joacă deține controlul (mdap! and I love it), și totuși găsește mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să știm răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești depentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
pentru textul : nuculița dedar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Iti multumesc frumos pentru feedbackul generos..aceste prime incercari marcheaza pentru mine doar inceputul erei 'spoken word' on line..am fost receptiva la ce a spus si Andu mai sus (care nu am stiut ca fumeaza! - tut tut tut, naughty!): nu mesajul m-a deranjat ci 'the delivery mode'. Deci. voi practica in oglinda la microfon (nu ride :p) stind in picioare sau jos in dus sau la volan - desi 'verba volant scripta manet' vreau sa las mostenire posteritatii si un cadou audio, asa, for kicks! :p
Si nu numai asta, acest trend este ceva ce a acaparat lumea iubitorilor de poezie de ceva vreme si iata cum de la:
Sylvia Plath http://www.youtube.com/watch?v=_tvSDw84ArQ
la Printul Charles https://soundcloud.com/brainpicker/prince-charles-reads-my-hearts
ca sa nu mai vorbim de actori celebri ca S L Jackson http://www.youtube.com/watch?v=CseO1XRYs9I - (this one's a pearl!!!!:)))
etc etc etc poezia recitata acapareaza si modeleaza un nou gen de audienta.
Deci, watch this space! :p and listen.....
Cheers!
pentru textul : Carpe Diem deChiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
pentru textul : querida depentru ca faci din nimic versuri ai o penita si de la mine
pentru textul : îngeri şi marmeladă dehaideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
ma tenteaza sa mai dau o penita, dar sa nu bata la ochi. cred ca ar trebui sa fie o categorie speciala pentru scrierile tale. da, domnule virgil titarenco, scrii bine, tot mai bine
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deSi ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
pentru textul : totul se petrece în mintea ta demai putin fiorolacul (sau fiorocolac ca tot n-am inteles) dar e pacat sa caricaturizezi un text care este in rest atit de dur si reusit poetic
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac demultumesc de trecere si semn. Am luat in considerare opinia ta.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu stima si mult respect,
Iuri.
precizare: imaginea utilizata aici reprezinta unul din simbolurile fundamentale ale crestinismului si anume crucea. am ales aici crucea hughenota.
pentru textul : rosario dee bine daca e promitator, e loc de progres. multumesc inca o data pentru lectura si comentariu...voi reflecta asupra textului
pentru textul : arhitect davidov dePoate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
pentru textul : mama deÎn fine.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deMa bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deUite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
cineva se va opri la fereastra sufletului tau va privi inauntru o revarsare de senin va topi umbra care te-a ascuns anotimpurile se vor intalni pe linia unui orizont cu palme impreunate nicaieri nu am intalnit minune mai adevarata decat zambetul acesta al tau dincolo de rasarit exista o poarta care desparte frigul, in turme de ganduri si turme de vant... cineva se va apleca, va culege din tarana dorinta aceea marunta, o va ridica la rang de stea...
pentru textul : Dragostea umbrei dela acest poem pe care l-am mai citit de câteva ori... și o să-l mai citesc ori de câte ori gândul îmi va fi galben, iar sufletul, frunză!
mulțumesc, Paul, pentru acest răgaz!
pentru textul : din ce în ce mai galben dePagini