Oriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
e-o poezie care m-a cam chinuit pentru ca o simteam aproape fizic si de cate ori credeam c-am prins-o, imi tot scapa. ma-ntreb uneori daca n-ar fi mai usoara terapia conventionala. :o)
multumesc, apreciez ca ti-ai facut timp si-ai citit.
Bobadile, pentru a nu stiu cita oara reusesti sa impusti doi iepuri dintr-o data. Reusesti sa fii si ridicol si incorect. In primul rind ca in fotografia de aici nu esti tu si familia ta. Nimeni nu a caricaturizat asa ceva. Sint convins ca Vlad nu ar face asta. Pentru ca are mult prea mult bun simt. Tu insa faci valuri cu ofuscari si reprosuri denaturate. Mai mult de atit, nu ai dreptate nici macar cu faptul ca eu m-as supara daca s-ar face cu mine asa ceva. Uite, aici ne deosebim. Eu nu sint asa de suparacios si plingacios ca tine. Iar cu portretul meu Vlad ca facut misto nu o data ci de doua ori. Iar daca nu crezi te invit sa verifici aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5227 si aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5845 Asa ca inainte sa emiti chestii din astea scofilcite mai bine te documentezi. Face bine imagine. Si nu mai vorbi din ce ti se pare. Pentru ca asa cum ti-am mai spus, devii treptat un om pe care oamenii nu il mai iau niciodata in serios. Si uite, tocmai pentru ca te-am vazut ca plingi cu lacrimi asa mari nu am sa pun poza pe prima pagina. Nu pot sa te vad cum suferi atit de mult. Cum zic americanii la asta?... parca Woosy - in vocabularul "urban" american asta se traduce cam asa: "A very weak character or girly kind of male." Recunosc, americanii sint cam sexisti cind definesc asta (sorry girls out there) dar asta mi-a sugerat comentariul tau. Woosy
Adevărul e că nu prea am mai scris, e drept. Între timp mi s-au schimbat ceva priorități în viață. Partea de mijloc e cea mai ... trăită... sunt acolo cîțiva oameni care mi-au marcat ultimul an. Poate de aceea e mai reușită. Cum am spus și în "biografie" cînd mă voi întoarce, mă voi întoarce aici. Mulțumesc pentru re-primire.
Cumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
departe de mine îndrăzneala de a pretinde că poezia aceasta (sau oricare alta scrisă de mine) merită așezată alături de versurile lui Arghezi! de comparație, nici nu mai vorbesc...
sincer o spun.
pe de altă parte, mă miră că tu găsești aici „o asemănare izbiroare” (!) - în afară de folosirea verbului „a săpa”. dar,dacă tot vrei să-i cauți o ”rădăcină”, dă-mi voie să te îndrum spre cea autentică: Geneza 26 (18-22).
psalm? nu mi-am propus să fie psalm, dar, dacă asta e ieșit, aceasta să fie marea mea greșeală...
:)
mulțumesc pentru poezia lui Arghezi - spre rușinea mea, nu cred că o (mai?) știam. și pentru bunăvoință, părere și celelalte.
Virgil, am fost surprinsă de semnul tău și de peniță, mulțumesc!
și ție sunt nevoită să-ți spun că nu am căutat finonul religios, am scris într-un moment de împăcare cu mine. ca pe o mulțumire. atât.
Multă polemică (dar şi juste observaţii de detaliu) în jurul unui text, totuşi, modest - atât ca poezie în genere, cât şi ca poezie pentru copii. Sigur, e vorba aici de un soi de lirism relicviar, în genul celui practicat cândva de uitatul I.M. Raşcu, iar mai încoace de Gh. Tomozei (în "Maşinării romantice"), ori de Emil Brumaru. Textul de aici nu e o fabulă, ci e un soi de alegorie. Dar îi lipseşte acel fluid liric care să-i umple celulele şi să-l facă poezie adevărată şi emoţionantă. Fără acel fluid el rămâne (cum şi este) în bună măsură inert.
Şi încă o observaţie, de ordin general: "poezia pentru copii" trebuie să fie cel puţin la fel de substanţială liric şi de relevantă stilistic ca "poezia pentru adulţi"; de altfel, această distincţie nici nu este justificată; Arghezi, de pildă, este la fel de poet în "Zdreanţă" ca "Psalmi" sau în "Cărticică de seară"; iar Otilia Cazimir e chiar mai poetă în "O furnică", bunăoară, ca în creaţia "serioasă"...
Multe formulari poetice reusite: "carnea unor trenuri fugare" "grinzile aspre dureros încrucișate pînă la absurd" "gîndurile tale scrise cu dinții în mine ca o turmă cuneiformă" As termina poezia la "încordate fibre și fire oase și ochi mîini în mîini pînă dincolo"
eu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
Mi se pare că, din perspectivă sensului unitar, a treia unitate se dezice de primele două - nu mai are acelasi cadru personal şi nici acelaşi set expresiv/ metodă stilistică de transmitere. Aici aş mai lucra...
Oricum, exceptând acest fapt, este un text reuşit spre foarte reuşit. De remarcat, în special, curăţenia şi echilibrul liric din prima strofă ("te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul/ noaptea ies din tine fire lungi rezistente
ca niște gratii" - excelente!), tropii cuminţi - nimic căutat, nimic teribilist, nimic "şocant", un firesc inedit, cum îmi place mie să spun... De asemenea, un final inspirat, care mai taie puţin din mitul cultivat de unii scriitori mofturoşi (dar mai săraci la talent) conform căruia dimensiunea spirituală se obţine, musai, prin concepte înalte şi, normal, retorice.
Sincer, poezia ta îmi place cu mult mai mult când se distanţează puţin de ideatica mitologică, religioasă ori metafizică.
Îmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
Cristi, te rog nu ma innobila acum cu titlul de MMCL (ca nu apuc sa traiesc pana atunci) si ma vei obliga sa te ung si eu MMDC (in traducere libera MM(KK)) lucru care nu stiu daca iti va conveni. Revenind, nu-mi place ironia din raspunsul tau care arata nu doar exact contrariul (o frustrare adica) "o versificare usoara ca dealtfel toate textele mele" ci mai mult (daca se poate si se poate) si anume ca nu iti este caracteristic acest procedeu. Din cate mi-am dat eu seama pe tine te prinde mult mai bune haina sinceritatii si nu cred ca ar trebui s-o lepezi asa de curand, cel putin nu in fata mea. Daca ai fi femeie frumoasa as mai zice :-) Iar pluralizarea unui nume propriu sa arate respect... asta da inventie! Te-ai gandit s-o brevetezi? Hai sa fim totusi si un pic seriosi Cristi, ok? Andu
Adriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
nu este nimic ostentativ. erau vorba de 2 zile diferenta, a fost mai degraba o neglijenta; nu a fost intentia de a incalca un regulament. un lucru deosebit si pozitiv este ca ti-ai amintit de ceea ce scriu (nu de mine).
ce frumos și sensibil spui tu: "mă bucur că l-am citit", și mie mi se întâmplă să mă bucur când citesc anumite poeme. acum l-am reluat pe păunescu... e ceva straniu să îl vezi progresând, chiar și în vers alb, în timp ce pe unele fețe lacrimile nu s-au uscat...
zi faină și ție, Daniela! mulțumesc!
Virgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la construirea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor partu voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. E ceva ce depinde de foarte mulţi factori (interiori şi exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar e de preferat să lipsească.
Dragă Corina, dacă ar fi să îți întorc complimentul atât de generos aș zice că orice ai face ție tot cu tava în mână îți stă cel mai bine chinuindu-te să faci o baclava, o calitate la care tu te strădui să renunți de ceva vreme și e mare păcat.
Altfel, eu cercuri nu fac cu Nicholas și nici cu tine, deși cred că aș putea, la o adică, regreta a doua alegere.
În rest, Crăciun Fericit și să auzim de texte cât mai bune și de penițe acordate pe text și meritate!
A
mulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
Imi cer scuze, dar nu pot sa ma abtin sa nu sesizez aceasta situatie rizibila de a citi comentarii amestecate in limbile romana si franceza sub un text scris in limba franceza. Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... poate, dar tot hilar mi se pare, inca o data imi cer iertare. Ca sa nu mai zic ca imi cer iertare ca nu am scris aici nimic despre text, pentru ca eu cunosc limba franceza prea putin pentru a-mi da cu parerea aici. O parere pe romaneste, desigur. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te rog să corectezi subtitlul
pentru textul : haiku deîn altă ordine de idei mă îndoiesc că "sânul primăverii" sau "parfumul vieţii" pot exista într-un haiku
Oriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
pentru textul : Obsesii dee-o poezie care m-a cam chinuit pentru ca o simteam aproape fizic si de cate ori credeam c-am prins-o, imi tot scapa. ma-ntreb uneori daca n-ar fi mai usoara terapia conventionala. :o)
pentru textul : Păreri de rău din altă lume demultumesc, apreciez ca ti-ai facut timp si-ai citit.
Bobadile, pentru a nu stiu cita oara reusesti sa impusti doi iepuri dintr-o data. Reusesti sa fii si ridicol si incorect. In primul rind ca in fotografia de aici nu esti tu si familia ta. Nimeni nu a caricaturizat asa ceva. Sint convins ca Vlad nu ar face asta. Pentru ca are mult prea mult bun simt. Tu insa faci valuri cu ofuscari si reprosuri denaturate. Mai mult de atit, nu ai dreptate nici macar cu faptul ca eu m-as supara daca s-ar face cu mine asa ceva. Uite, aici ne deosebim. Eu nu sint asa de suparacios si plingacios ca tine. Iar cu portretul meu Vlad ca facut misto nu o data ci de doua ori. Iar daca nu crezi te invit sa verifici aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5227 si aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5845 Asa ca inainte sa emiti chestii din astea scofilcite mai bine te documentezi. Face bine imagine. Si nu mai vorbi din ce ti se pare. Pentru ca asa cum ti-am mai spus, devii treptat un om pe care oamenii nu il mai iau niciodata in serios. Si uite, tocmai pentru ca te-am vazut ca plingi cu lacrimi asa mari nu am sa pun poza pe prima pagina. Nu pot sa te vad cum suferi atit de mult. Cum zic americanii la asta?... parca Woosy - in vocabularul "urban" american asta se traduce cam asa: "A very weak character or girly kind of male." Recunosc, americanii sint cam sexisti cind definesc asta (sorry girls out there) dar asta mi-a sugerat comentariul tau. Woosy
pentru textul : login deDecat sa scrii des si prost, mai util e sa scrii rar si bine.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deAdevărul e că nu prea am mai scris, e drept. Între timp mi s-au schimbat ceva priorități în viață. Partea de mijloc e cea mai ... trăită... sunt acolo cîțiva oameni care mi-au marcat ultimul an. Poate de aceea e mai reușită. Cum am spus și în "biografie" cînd mă voi întoarce, mă voi întoarce aici. Mulțumesc pentru re-primire.
pentru textul : Ultimul an din viața mea deCumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
pentru textul : 12'' dedeparte de mine îndrăzneala de a pretinde că poezia aceasta (sau oricare alta scrisă de mine) merită așezată alături de versurile lui Arghezi! de comparație, nici nu mai vorbesc...
sincer o spun.
pe de altă parte, mă miră că tu găsești aici „o asemănare izbiroare” (!) - în afară de folosirea verbului „a săpa”. dar,dacă tot vrei să-i cauți o ”rădăcină”, dă-mi voie să te îndrum spre cea autentică: Geneza 26 (18-22).
psalm? nu mi-am propus să fie psalm, dar, dacă asta e ieșit, aceasta să fie marea mea greșeală...
:)
mulțumesc pentru poezia lui Arghezi - spre rușinea mea, nu cred că o (mai?) știam. și pentru bunăvoință, părere și celelalte.
Virgil, am fost surprinsă de semnul tău și de peniță, mulțumesc!
pentru textul : Fântânarului deși ție sunt nevoită să-ți spun că nu am căutat finonul religios, am scris într-un moment de împăcare cu mine. ca pe o mulțumire. atât.
Multă polemică (dar şi juste observaţii de detaliu) în jurul unui text, totuşi, modest - atât ca poezie în genere, cât şi ca poezie pentru copii. Sigur, e vorba aici de un soi de lirism relicviar, în genul celui practicat cândva de uitatul I.M. Raşcu, iar mai încoace de Gh. Tomozei (în "Maşinării romantice"), ori de Emil Brumaru. Textul de aici nu e o fabulă, ci e un soi de alegorie. Dar îi lipseşte acel fluid liric care să-i umple celulele şi să-l facă poezie adevărată şi emoţionantă. Fără acel fluid el rămâne (cum şi este) în bună măsură inert.
pentru textul : ceainicul deŞi încă o observaţie, de ordin general: "poezia pentru copii" trebuie să fie cel puţin la fel de substanţială liric şi de relevantă stilistic ca "poezia pentru adulţi"; de altfel, această distincţie nici nu este justificată; Arghezi, de pildă, este la fel de poet în "Zdreanţă" ca "Psalmi" sau în "Cărticică de seară"; iar Otilia Cazimir e chiar mai poetă în "O furnică", bunăoară, ca în creaţia "serioasă"...
Multe formulari poetice reusite: "carnea unor trenuri fugare" "grinzile aspre dureros încrucișate pînă la absurd" "gîndurile tale scrise cu dinții în mine ca o turmă cuneiformă" As termina poezia la "încordate fibre și fire oase și ochi mîini în mîini pînă dincolo"
pentru textul : incomod deeu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
mulţumesc, Mariana, pentru implicare.
O t t i l i a
pentru textul : şi s-au ales cu mine deŞi încă o chestie:
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMi se pare că, din perspectivă sensului unitar, a treia unitate se dezice de primele două - nu mai are acelasi cadru personal şi nici acelaşi set expresiv/ metodă stilistică de transmitere. Aici aş mai lucra...
Oricum, exceptând acest fapt, este un text reuşit spre foarte reuşit. De remarcat, în special, curăţenia şi echilibrul liric din prima strofă ("te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul/ noaptea ies din tine fire lungi rezistente
ca niște gratii" - excelente!), tropii cuminţi - nimic căutat, nimic teribilist, nimic "şocant", un firesc inedit, cum îmi place mie să spun... De asemenea, un final inspirat, care mai taie puţin din mitul cultivat de unii scriitori mofturoşi (dar mai săraci la talent) conform căruia dimensiunea spirituală se obţine, musai, prin concepte înalte şi, normal, retorice.
Sincer, poezia ta îmi place cu mult mai mult când se distanţează puţin de ideatica mitologică, religioasă ori metafizică.
pentru textul : epifanie deÎmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor deCristi, te rog nu ma innobila acum cu titlul de MMCL (ca nu apuc sa traiesc pana atunci) si ma vei obliga sa te ung si eu MMDC (in traducere libera MM(KK)) lucru care nu stiu daca iti va conveni. Revenind, nu-mi place ironia din raspunsul tau care arata nu doar exact contrariul (o frustrare adica) "o versificare usoara ca dealtfel toate textele mele" ci mai mult (daca se poate si se poate) si anume ca nu iti este caracteristic acest procedeu. Din cate mi-am dat eu seama pe tine te prinde mult mai bune haina sinceritatii si nu cred ca ar trebui s-o lepezi asa de curand, cel putin nu in fata mea. Daca ai fi femeie frumoasa as mai zice :-) Iar pluralizarea unui nume propriu sa arate respect... asta da inventie! Te-ai gandit s-o brevetezi? Hai sa fim totusi si un pic seriosi Cristi, ok? Andu
pentru textul : Popor supus, valet la curtea lumii deAdriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
iata o voce noua pe Hermeneia, care pare a avea multe de spus.
pentru textul : Q Fever denu este nimic ostentativ. erau vorba de 2 zile diferenta, a fost mai degraba o neglijenta; nu a fost intentia de a incalca un regulament. un lucru deosebit si pozitiv este ca ti-ai amintit de ceea ce scriu (nu de mine).
pentru textul : El Conqueridor deAm deschis, am citit, mi-a plăcut...
pentru textul : Toamna de* * * * *
Dorine, Dorine, adica pe aici se posteaza numai texte ne-bune?! Eu zic ca e suficient de nebun de...frumos.
pentru textul : pridvorbe desinguru 10 dat de mine in concurs : ) mult imi place poemu asta
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deîncă ai diacritice puse greșit în text
pentru textul : Singurătate pe margini de urme dece frumos și sensibil spui tu: "mă bucur că l-am citit", și mie mi se întâmplă să mă bucur când citesc anumite poeme. acum l-am reluat pe păunescu... e ceva straniu să îl vezi progresând, chiar și în vers alb, în timp ce pe unele fețe lacrimile nu s-au uscat...
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă dezi faină și ție, Daniela! mulțumesc!
Virgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
pentru textul : Spasm nocturn deAr fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la construirea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor partu voleibalişti.
pentru textul : Viaţa după Irina dePe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. E ceva ce depinde de foarte mulţi factori (interiori şi exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar e de preferat să lipsească.
:)
pentru textul : De veghe în lanul cu maci deDragă Corina, dacă ar fi să îți întorc complimentul atât de generos aș zice că orice ai face ție tot cu tava în mână îți stă cel mai bine chinuindu-te să faci o baclava, o calitate la care tu te strădui să renunți de ceva vreme și e mare păcat.
pentru textul : Șapte ani deAltfel, eu cercuri nu fac cu Nicholas și nici cu tine, deși cred că aș putea, la o adică, regreta a doua alegere.
În rest, Crăciun Fericit și să auzim de texte cât mai bune și de penițe acordate pe text și meritate!
A
mulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
pentru textul : Ce rost are poezia? deCrăciun fericit! Și la mulți ani, Hermeneia! Mulți și vizitați, și scriși.
pentru textul : De Nașterea Domnului deImi cer scuze, dar nu pot sa ma abtin sa nu sesizez aceasta situatie rizibila de a citi comentarii amestecate in limbile romana si franceza sub un text scris in limba franceza. Poate ca eu nu sunt capabil sa inteleg spiritul bilingv al emigrantilor... poate, dar tot hilar mi se pare, inca o data imi cer iertare. Ca sa nu mai zic ca imi cer iertare ca nu am scris aici nimic despre text, pentru ca eu cunosc limba franceza prea putin pentru a-mi da cu parerea aici. O parere pe romaneste, desigur. Andu
pentru textul : adieu dePagini