Idee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
Ecaterina, mă văd nevoit să îți atrag atenția ca aici nu este nici chat și nici mai știu eu ce irc. Deci te rog dacă ai ceva de comentat la adresa postării, și mă refer la un comentariu care să vizeze aspectul artistic, literar, etc, atunci te rog să o faci. În ce privește alte probleme sau observații de natură administrativă părerea mea este să îi lași pe editori și pe moderator să o facă. Mulțumesc.
Virgil, mulțumesc pentru avertisment, sunt de acord cu ce presupune. te rog să mă crezi, activitatea mea pe Hermeneia nu reprezintă nici un fel de joacă. cer scuze pentru acțiunea imprudentă și întăresc promisiunea să nu mai șterg texte.
am cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
păi asta și este (ironie) ca și cum n-ar fi. cititorul are de ales, ori mă face bețiv, ori compară femeia cu vinul, ori și una și alta.
spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori, că ale dânsului cârți sunt ca apa. (era modest) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul. (de unde asocierea mea a femeii cu vinul, din finalul poemului) din fericire,(continua tipul deștept) toată lumea bea apă.
Eugen, multumesc mult pentru sinceritatea opiniilor, dar simt nevoia sa fac o precizare:
in ultima vreme, conceptia mea actul creatiei in general si despre poezie in particular s-a schimbat. si am ajuns la concluzia ca, daca nu ne asumam astfel de exercitii, pe care le-as numi "exercitii de limpezire", intram pe un drum infundat.
nu pretind ca textul de mai sus e unul intru totul reusit, din punctul de vedere al cititorului... mai degraba, e unul indraznet din perspectiva autorului.
de asemenea, s-a schimat si grila "exigentelor" mele...:) dovada ca, un timp, nu am intervenit sub alte texte. probabil ca o voi face de-acum incolo, am astepat, insa, ca "limpezirea apelor", cum a numit-o domnul Gorun, sa se infaptuiasca.
daca as fi putut sa-l incardez la "jurnal", acolo ar fi aparut...din pacate, nu exista categoria "jurnal poetic".
"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
tare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
Textul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
in loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
am scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
Interesant film BICOLOR, proiectat pe zid, cu mamă ținând copil de MÂNĂ. Cred că ai înțeles unde mai ai de finisat. Și care sunt cele două culori? Cerul are altă culoare, a treia, nu? Aș putea sta ore întregi cu ochii în zidul din fața ferestrei. Acolo apare uneori mama, ținându-mă de mână... În acest film în două culori ea ține ochii închiși, palmele îi sunt murdare, cearșafurile negre, și sârmele și cleștii... Numai cerul deasupra e altfel.
Uite-l pe unul foarte periculos care se cheama Stefan Ciobanu. Imi cer scuze pentru cele ce urmeaza, dar mi se pare dezamagitoare atitudinea unui autor in care am crezut. Cu totii ne credem poeti, si mai putin oameni. Stefan, ti s-a atras atentia omeneste asupra unor greseli. Raspunsul tau a fost cel putin mitocan in opinia mea. Si daca eu spun lucrul asta, eu care ma consider o persoana de bun simt si rar iau atitudine, ar trebui sa-ti dea de gindit. Pentru mine atitudinea ta e evidenta: tu esti marele poet care face site-ului un serviciu. Am vazut clar si atitudinea ta fata de hermeneia. E un site auxiliar pentru tine, pacat insa ca nu ai inteles oportunitatile care ti se ofera. Spre deosebire de alte site-uri, indiferent de simpatiii, aici editorii aplica regulamentul, ca de aia e regulament ca sa fie aplicat. By the way, Stefan, nu te retine nimeni sa-ti iei zborul spre inalturi, ma mir ca ai si nimerit intr-un loc asa de mic cu biserici bine cladite. Bine macar macar ca sunt bine cladite. Pacat de atitudinea ta, am vazut acum ce poti. Macar de-ar fi fost un text bun sa te cramponezi de niste greseli. Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. Nu suport si nu voi suporta niciodata atitudini de geniu pustiu. Tu doar ai fost mitocan. Mai multe nu mai vreau sa spun ca mi s-a acrit. Exista un regulament si vad ca toti se cred poeti si toti cred ca poetilor nu li se aplica. Iata-l pe unul foarte scirbit, Emil
"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
Draga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
Ani, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
... îmi place, nimic strident, nimic forțat, vorba lui Ionuț, poezia nu e căutată, curge peste mine cu expresii frumoase, sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei/ pe cealaltă crește un turn cu vrăbii... parcă e ceva foarte vechi, foarte trist, fără a fi demodat, fără a determina plânsul, doar de sine contemplarea, iar titlul este reușit... deci de asta!
Adrian mulțumesc petru trecere și un comentariu care mă face să perseverez,datorită acestui site învăț cum să sciu poezie cu adevărat.M-am ambiționat de multe ori chiar am vrut să renunț dar nu am putut dorința mea este să pot scrie așa cum faceți și voi pe Hermeneia.mulțumesc încă odată pentru atenția acordată poeziei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Idee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
pentru textul : în căutarea acului pierdut deadrian, cred ca ar fi bine sa scoti a doua imagine
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deEcaterina, mă văd nevoit să îți atrag atenția ca aici nu este nici chat și nici mai știu eu ce irc. Deci te rog dacă ai ceva de comentat la adresa postării, și mă refer la un comentariu care să vizeze aspectul artistic, literar, etc, atunci te rog să o faci. În ce privește alte probleme sau observații de natură administrativă părerea mea este să îi lași pe editori și pe moderator să o facă. Mulțumesc.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deVirgil, mulțumesc pentru avertisment, sunt de acord cu ce presupune. te rog să mă crezi, activitatea mea pe Hermeneia nu reprezintă nici un fel de joacă. cer scuze pentru acțiunea imprudentă și întăresc promisiunea să nu mai șterg texte.
pentru textul : port curajul deam cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV depăi asta și este (ironie) ca și cum n-ar fi. cititorul are de ales, ori mă face bețiv, ori compară femeia cu vinul, ori și una și alta.
pentru textul : pseudopatriarhale III despunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori, că ale dânsului cârți sunt ca apa. (era modest) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul. (de unde asocierea mea a femeii cu vinul, din finalul poemului) din fericire,(continua tipul deștept) toată lumea bea apă.
Eugen, multumesc mult pentru sinceritatea opiniilor, dar simt nevoia sa fac o precizare:
in ultima vreme, conceptia mea actul creatiei in general si despre poezie in particular s-a schimbat. si am ajuns la concluzia ca, daca nu ne asumam astfel de exercitii, pe care le-as numi "exercitii de limpezire", intram pe un drum infundat.
nu pretind ca textul de mai sus e unul intru totul reusit, din punctul de vedere al cititorului... mai degraba, e unul indraznet din perspectiva autorului.
de asemenea, s-a schimat si grila "exigentelor" mele...:) dovada ca, un timp, nu am intervenit sub alte texte. probabil ca o voi face de-acum incolo, am astepat, insa, ca "limpezirea apelor", cum a numit-o domnul Gorun, sa se infaptuiasca.
daca as fi putut sa-l incardez la "jurnal", acolo ar fi aparut...din pacate, nu exista categoria "jurnal poetic".
inca o data, multumesc.
pentru textul : dragoste de"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
pentru textul : Blind date decam la asta m-a dus gândul, citindu-te. ca defulare, o fi mergând...:)
pentru textul : poem cu babe deparanteza-i intreaga.
pentru textul : departe de pielea mea detare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
pentru textul : Obiecte fragile deScuze, "fără pricină", desigur. Nici nu are sens altfel. Așteptăm părțile următoare.
pentru textul : cheile deTextul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
pentru textul : Salonul de dans deVladimir, multumesc frumos pentru ganduri. Nici eu nu cred ca e un text slab :). Si mai cred ca e prea lung pentru cei care se plictisesc repede.
pentru textul : domnul Pa și visul dein loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară deam scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
pentru textul : născocire deInteresant film BICOLOR, proiectat pe zid, cu mamă ținând copil de MÂNĂ. Cred că ai înțeles unde mai ai de finisat. Și care sunt cele două culori? Cerul are altă culoare, a treia, nu? Aș putea sta ore întregi cu ochii în zidul din fața ferestrei. Acolo apare uneori mama, ținându-mă de mână... În acest film în două culori ea ține ochii închiși, palmele îi sunt murdare, cearșafurile negre, și sârmele și cleștii... Numai cerul deasupra e altfel.
pentru textul : rem deUite-l pe unul foarte periculos care se cheama Stefan Ciobanu. Imi cer scuze pentru cele ce urmeaza, dar mi se pare dezamagitoare atitudinea unui autor in care am crezut. Cu totii ne credem poeti, si mai putin oameni. Stefan, ti s-a atras atentia omeneste asupra unor greseli. Raspunsul tau a fost cel putin mitocan in opinia mea. Si daca eu spun lucrul asta, eu care ma consider o persoana de bun simt si rar iau atitudine, ar trebui sa-ti dea de gindit. Pentru mine atitudinea ta e evidenta: tu esti marele poet care face site-ului un serviciu. Am vazut clar si atitudinea ta fata de hermeneia. E un site auxiliar pentru tine, pacat insa ca nu ai inteles oportunitatile care ti se ofera. Spre deosebire de alte site-uri, indiferent de simpatiii, aici editorii aplica regulamentul, ca de aia e regulament ca sa fie aplicat. By the way, Stefan, nu te retine nimeni sa-ti iei zborul spre inalturi, ma mir ca ai si nimerit intr-un loc asa de mic cu biserici bine cladite. Bine macar macar ca sunt bine cladite. Pacat de atitudinea ta, am vazut acum ce poti. Macar de-ar fi fost un text bun sa te cramponezi de niste greseli. Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. Nu suport si nu voi suporta niciodata atitudini de geniu pustiu. Tu doar ai fost mitocan. Mai multe nu mai vreau sa spun ca mi s-a acrit. Exista un regulament si vad ca toti se cred poeti si toti cred ca poetilor nu li se aplica. Iata-l pe unul foarte scirbit, Emil
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos dece sa zic. un poem cuminte, linistit, simplu. mi-a placut, dar ar fi mai efectiv fara subtitlu si stelutele din titlu tastate de la sine.
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** de"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
pentru textul : Încondeiez iubire defrancisc - multumesc
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deDraga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deyes, sir! aia cu sapa si pe mine ma enerveaza, am facut cerere la "centru", dar deocamdata nimic:) Multumiri pentru comentariu!
pentru textul : la-ntâmplare de!!!!!!!!!
pentru textul : Cam aşa deMulțumesc. Pentru mine, Isidore Isou este un alt Constantin Brâncuși.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet deCorina, I would have named the text "the goof life". Something is goofy.
pentru textul : The good life deAni, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
pentru textul : matadorul deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul de... îmi place, nimic strident, nimic forțat, vorba lui Ionuț, poezia nu e căutată, curge peste mine cu expresii frumoase, sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei/ pe cealaltă crește un turn cu vrăbii... parcă e ceva foarte vechi, foarte trist, fără a fi demodat, fără a determina plânsul, doar de sine contemplarea, iar titlul este reușit... deci de asta!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deAdrian mulțumesc petru trecere și un comentariu care mă face să perseverez,datorită acestui site învăț cum să sciu poezie cu adevărat.M-am ambiționat de multe ori chiar am vrut să renunț dar nu am putut dorința mea este să pot scrie așa cum faceți și voi pe Hermeneia.mulțumesc încă odată pentru atenția acordată poeziei.
pentru textul : Răsăritul dePagini