Virgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
un text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
Ori eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
scoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
ok, Profetule! stiu ca ai dreptate, dar ceea ce am scris era un gand al fiului meu, pe care l/am scris direct pe pagina de pe site. mie mi/a trezit un zambet inocent. cu respectul cuvenit.
ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
Credeam că v-aţi vindecat de metaforele genitivale.... Exceptându-le, mi se pare mie că aţi reuşit (în sfârşit?) să obţineti un echilibru între imagine şi discurs (discursul este unul bine condus, în cheie intimă, dar nu intimistă).
"iubito
păzeşte-mă de inima ta pădure în flăcări" - fain!
Mai am un gând, dar să nu-l luaţi prea în serios, pentru că sunt aproximativ ignorant în ceea ce priveşte normele religioase: e ok ca poetul să meargă pe ape şi iubita să înmulţească pâini şi peşti?
...se poate să fi trecut şi prin paleta stilsitică bacoviană. Mă bucur că ai citit, totuşi, şi de la mine :).
Paul,
...în contextul acela, "tată" e greu să nu fie folosit de două ori. De fapt, e imposibil. Ar trebui să-mi reneg tema-motor. Iar la "statuie", of, şi acolo e dificil. Pentru că prima are conotaţie (tautologică) de nemişcare (statuie între plămâni şi tâmple), iar a doua, conotaţie (paradoxală) de mişcare (statuile cu braţele deschise). Aşadar, vezi tu, la nivel de expresie, noţiunea se repetă, la nivel metaforic, nu. Aştept sugestii aici, totuşi. Mulţumesc!
Silvia,
...dacă aş spune "braţe", mi-ar dispărea elementul intenţional; voinţa statuilor. "Derularea" trebuie scindată de "bliţ" (ipostază/amintire), ea - derualrea - are caracter temporal mai lung şi cade sub incidenţa sacului de oase (moartea tatălui). Cred că trebuie păstrată. De acord, însă, că textul trebuie terminat la "ora". Acolo, am gafat prin supralicitare. De altfel, în textul zero (ciorna) nu am reluat versul. Deci, voi tăia. Mulţumesc!
Mihaela,
...Verbele sunt la voi. Dacă sunt şi cele pe care le-am ascuns, mai bine. Mulţumesc!
părere:
versurile acestea sunt foarte aproape de versurile unei melodii, de-altfel cunoscută şi fără să vrei să o asculţi (vezi tv, radio), melodie recentă care spune ceva de genul: "e sofisticată, mă! nu vezi cum se îmbracă, mă! o fi stricată, mă!"
Stii care e problema de fapt Virgile? Pe bune... tu ai impresia ca toti suntem prosti iar tu esti singurul destept. Si poti sa jonglezi cu etimologia cat vrei tu ca tot nefericit o sa ramai, parerea mea. Tu ne arati aici "the bravery of being out of range" si cam atat. Get a life, Bobadil
e o cascadă de cuvinte. îmi spunea cineva într-un tren că uneori citește o poezie, îi place și habar nu are ce să spună despre ea. așa se întâmplă cu mine acum. și-ar fi nedrept să trec așa nevăzut, e timp și pentru critică adevărată.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
Dacă diminețile tale sunt atât de grele, aș vrea să plâng cu tine în seară. Mi-am notat și eu pe birou cum "desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri". Imaginea de aici e cuceritoare. Mult prea atente pentru o dimineață, privirea și gândul autoarei trimit sugestiv spre labirintul anunțat în titlu. E un labirint grav și apăsător, complicat dar totodată dulce și plin de semnificații. Imaginile se leagă armonic: dimineață - pâine prăjită - lămâie - ceai. Ce bine că lipsește cafeaua, ar fi fost banal. Până aici totul e pașnic și liniștit. Dar conștiința începe să sape după sensuri: "gândești", "înțelepciune bolnavă" (tragic pentru un gând de dimineață), și apoi... începi să "desfaci încet culoarea viloet a mâinilor în fire subțiri" și de aici totul se complică: te războiești cu "țesătura feței de masă", biroul mâzgălit, fereastra și valul, ape adânci, "așteptare îngropată", nici un prieten, trestia, toată tensiunea crește apoteotic spre un final zdrobitor, aproape de o dimineață de conștient coșmar, când, în tot labirintul iubirii, poate însuși trupul se rupe în două. E drept, s-a spus și mai sus, că poți să mai renunți la câteva cuvinte. Fac câteva sugestii: - vers 4: "în căderea tăcerii asculți sângele în tâmple" - vers 7: "desfaci încet violetul mâinilor în fire subțiri", dar te rog nu modifica după sugestia mea, ca să nu mor de tot. - în fiecare vers ai cel puțin un verb (mult prea mult după mine), cu excepția celui de-al patrulea vers de la sfârșit, unde adăugând verbul doar în versul următor, creezi un efect plăcut. Încearcă să renunți la cât mai multe verbe și înlocuiește-le cu stările acelor momente. O să fi surprinsă de efect.
Vladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
Respiră bine, în sensul că lasă loc speculației, are deschidere. Totuși ultimul vers mi se pare prea scorțos.
A trebuit să merg să caut ce înseamnă ”valknut” și semnificațiile. Deci mi-a prins bine. Am înțeles atunci și ce-i cu apariția runelor, chiar de două ori, într-un text dealtfel scurt.
cu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
Silvia, e o chestiune de raționament simplu, pe care oricine îl poate efectua în liniștea emisferelor sale fără să răgușească explicându-mi ce face și ce nu face soarele. E chestia de timp, la care femeile, în general vorbesc, sunt foarte atente. Ceea ce nu observ la tine, și nu știu dacă este de rău sau bine. În prima strofă căldura vocii ei încălzește imediat (răsare e un cuvânt cu semnificația lui devreme, se pare pentru unii numai). Iar faptul că ție îți frige urechea telefonul înseamnă că trebuie să îl schimbi, e doar o părere tehnică.
Acum, în alt registru în care nu ne exploatăm creieru' cu degetul în nas, nu avem mintea plecată la pădure și nu ne râgâie popii la cap, e drăguț că nu ți-ai pierdut tonusul și am înțeles că glumești. Dar do better next time. Pentru că din comentariul tău reiese doar că îți pasă doar de urechile mele:) ceea ce este nobil, desigur.
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
o poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu am scris, nu stiu să scriu, e o erezie, eu doar mă uit ...
pentru textul : ce am scris "atunci" deVirgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deun text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deOri eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
scoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
pentru textul : scoică închisă deok, Profetule! stiu ca ai dreptate, dar ceea ce am scris era un gand al fiului meu, pe care l/am scris direct pe pagina de pe site. mie mi/a trezit un zambet inocent. cu respectul cuvenit.
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
pentru textul : I live in a yellow water-lily deCredeam că v-aţi vindecat de metaforele genitivale.... Exceptându-le, mi se pare mie că aţi reuşit (în sfârşit?) să obţineti un echilibru între imagine şi discurs (discursul este unul bine condus, în cheie intimă, dar nu intimistă).
"iubito
păzeşte-mă de inima ta pădure în flăcări" - fain!
Mai am un gând, dar să nu-l luaţi prea în serios, pentru că sunt aproximativ ignorant în ceea ce priveşte normele religioase: e ok ca poetul să meargă pe ape şi iubita să înmulţească pâini şi peşti?
pentru textul : din cartea eclesiastului deMaria,
...se poate să fi trecut şi prin paleta stilsitică bacoviană. Mă bucur că ai citit, totuşi, şi de la mine :).
Paul,
...în contextul acela, "tată" e greu să nu fie folosit de două ori. De fapt, e imposibil. Ar trebui să-mi reneg tema-motor. Iar la "statuie", of, şi acolo e dificil. Pentru că prima are conotaţie (tautologică) de nemişcare (statuie între plămâni şi tâmple), iar a doua, conotaţie (paradoxală) de mişcare (statuile cu braţele deschise). Aşadar, vezi tu, la nivel de expresie, noţiunea se repetă, la nivel metaforic, nu. Aştept sugestii aici, totuşi. Mulţumesc!
Silvia,
...dacă aş spune "braţe", mi-ar dispărea elementul intenţional; voinţa statuilor. "Derularea" trebuie scindată de "bliţ" (ipostază/amintire), ea - derualrea - are caracter temporal mai lung şi cade sub incidenţa sacului de oase (moartea tatălui). Cred că trebuie păstrată. De acord, însă, că textul trebuie terminat la "ora". Acolo, am gafat prin supralicitare. De altfel, în textul zero (ciorna) nu am reluat versul. Deci, voi tăia. Mulţumesc!
Mihaela,
...Verbele sunt la voi. Dacă sunt şi cele pe care le-am ascuns, mai bine. Mulţumesc!
pentru textul : De-a singurul deMulțumesc pentru încurajări. Facem ce putem. Un pas înspre Poesis și poate ea va face zece spre noi. Sper să iasă bine.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu depărere:
pentru textul : O femeie care promite deversurile acestea sunt foarte aproape de versurile unei melodii, de-altfel cunoscută şi fără să vrei să o asculţi (vezi tv, radio), melodie recentă care spune ceva de genul: "e sofisticată, mă! nu vezi cum se îmbracă, mă! o fi stricată, mă!"
Stii care e problema de fapt Virgile? Pe bune... tu ai impresia ca toti suntem prosti iar tu esti singurul destept. Si poti sa jonglezi cu etimologia cat vrei tu ca tot nefericit o sa ramai, parerea mea. Tu ne arati aici "the bravery of being out of range" si cam atat. Get a life, Bobadil
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dee o cascadă de cuvinte. îmi spunea cineva într-un tren că uneori citește o poezie, îi place și habar nu are ce să spună despre ea. așa se întâmplă cu mine acum. și-ar fi nedrept să trec așa nevăzut, e timp și pentru critică adevărată.
pentru textul : între c și î deDraga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
pentru textul : apex deDacă diminețile tale sunt atât de grele, aș vrea să plâng cu tine în seară. Mi-am notat și eu pe birou cum "desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri". Imaginea de aici e cuceritoare. Mult prea atente pentru o dimineață, privirea și gândul autoarei trimit sugestiv spre labirintul anunțat în titlu. E un labirint grav și apăsător, complicat dar totodată dulce și plin de semnificații. Imaginile se leagă armonic: dimineață - pâine prăjită - lămâie - ceai. Ce bine că lipsește cafeaua, ar fi fost banal. Până aici totul e pașnic și liniștit. Dar conștiința începe să sape după sensuri: "gândești", "înțelepciune bolnavă" (tragic pentru un gând de dimineață), și apoi... începi să "desfaci încet culoarea viloet a mâinilor în fire subțiri" și de aici totul se complică: te războiești cu "țesătura feței de masă", biroul mâzgălit, fereastra și valul, ape adânci, "așteptare îngropată", nici un prieten, trestia, toată tensiunea crește apoteotic spre un final zdrobitor, aproape de o dimineață de conștient coșmar, când, în tot labirintul iubirii, poate însuși trupul se rupe în două. E drept, s-a spus și mai sus, că poți să mai renunți la câteva cuvinte. Fac câteva sugestii: - vers 4: "în căderea tăcerii asculți sângele în tâmple" - vers 7: "desfaci încet violetul mâinilor în fire subțiri", dar te rog nu modifica după sugestia mea, ca să nu mor de tot. - în fiecare vers ai cel puțin un verb (mult prea mult după mine), cu excepția celui de-al patrulea vers de la sfârșit, unde adăugând verbul doar în versul următor, creezi un efect plăcut. Încearcă să renunți la cât mai multe verbe și înlocuiește-le cu stările acelor momente. O să fi surprinsă de efect.
pentru textul : Labirint deSi prozodia unde e?
pentru textul : Despre ale mele zile deVladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
pentru textul : insomnie demultumesc frumos, ma bucur ca v-a placut textul cu respect, adelina
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deRespiră bine, în sensul că lasă loc speculației, are deschidere. Totuși ultimul vers mi se pare prea scorțos.
A trebuit să merg să caut ce înseamnă ”valknut” și semnificațiile. Deci mi-a prins bine. Am înțeles atunci și ce-i cu apariția runelor, chiar de două ori, într-un text dealtfel scurt.
pentru textul : in parc 2 decine nu are un câine-căluț pitit undeva, Adrian?
cine nu l-a visat cum amușină scheletele săniilor de odinioară?
Sărbători ale inimii și minții îți doresc!
pentru textul : iarna întârzie la un film deputem fi reciclați. sau nu
pentru textul : rece liniște decu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
pentru textul : pluvială dedin "ambele caracteristici" se refera la un inceput de comentariu care nu s-a mai salvat.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici depoem-manifest.
dacă e lege, lege să fie...facem corectura cuvenită.
pentru textul : La ceas de cumpănă deMulţumesc pentru popas, citire şi sfat.
cu stimă, IPV.
Silvia, e o chestiune de raționament simplu, pe care oricine îl poate efectua în liniștea emisferelor sale fără să răgușească explicându-mi ce face și ce nu face soarele. E chestia de timp, la care femeile, în general vorbesc, sunt foarte atente. Ceea ce nu observ la tine, și nu știu dacă este de rău sau bine. În prima strofă căldura vocii ei încălzește imediat (răsare e un cuvânt cu semnificația lui devreme, se pare pentru unii numai). Iar faptul că ție îți frige urechea telefonul înseamnă că trebuie să îl schimbi, e doar o părere tehnică.
pentru textul : ultimele zile deAcum, în alt registru în care nu ne exploatăm creieru' cu degetul în nas, nu avem mintea plecată la pădure și nu ne râgâie popii la cap, e drăguț că nu ți-ai pierdut tonusul și am înțeles că glumești. Dar do better next time. Pentru că din comentariul tău reiese doar că îți pasă doar de urechile mele:) ceea ce este nobil, desigur.
ai dreptate, virgil. pe siteul asta mi se pare ca ai promis si tu ceva in regulament, dar nu ai aplicat. de asta imi permit si eu sa fiu ridicola.
pentru textul : poetul I deîmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deo poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
pentru textul : aritmie de„viața nu este poezie iar poezia nu este viață”
pentru textul : despre poezie - 2 deCred complet pe dos, și am argumentat în scrierile mele.
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
pentru textul : Ceasul meu dePagini