Textul mizeaza pe puterea de sugestie pe care o are uneori amalgamul de imagini ce se succed intr-o "logica" a delirului cu sanse putine de a fi controlat, inclusiv la nivelul transmiterii ideii/starii. Seamana cu un text scris la o sedinta de spiritism :)
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
este de-a dreptul fascinant, sunt atras de atmosfera textelor tale ca un junkie... se vede că ai scris și proză înainte...
poemul degajă o tristețe senină și o atmosferă de intrare într-un tablou admirat, în care există o naturalețe căreia cu greu îi poți rezista:
filmul în care
ei doi
merg
pierduți
pe o stradă lungă pustie și ea se sprijină de el
privește în jos, apoi iarăși la el
și părul ajunge pe obrazul lui
ea nu are cancer nu o doare nimic
dragostea lor e ca un mercedes de mii de dolari
târându-se prin deșert...
versuri frumoase care vin din alt anotimp, din altă realitate și se întâlnesc aici pentru un rewind cu ochii închiși cercetâd blândețea ca pe un obiect fin, lăcuit și plăcut mirositor al unei alte vremi...
excelent gândit finalul.
atunci când ninge văd flori uriașe în loc de oameni
adorm lângă o sobă
unde focul arde benign
iar filmul rulează în noapte cu ochii roșii
fără
nici cel mai mic
fășîit
ce pot să zic? tac, citesc și recitesc... și admir!
eu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
asa de criptic ca ma gindesc daca am inteles ce era de inteles sau am inteles altceva. doldora de "expresii frumoase" care ingreuneaza considerabil textul. apoi, linga fiecare substantiv simti nevoia sa pui un epitet? il face imbicsit, dens, colorat, si nu in sensul bun
sori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
observatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
Eeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
citești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
îți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
Un exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
îmi propusesem - plecînd de la acest text - să mai citesc două trei poezii semnate de Daniela Bîrzu. pînă la urmă le-am citit pe toate. interesantă modalitatea de abordare trecerea aparent neregulată/brutală de la elemente aprige din realitatea imediată la pasaje domoale/melancolice/triste. dar acestea din urmă sînt repede strunite prin reîntoarcerea frapantă în cotidian pentru a nu da motive de sminteală unui cititor mofturos predispus să creadă că autoarea îl ademenește cu un tragism ieftin.
parcă e o succesiune melodică formată din note scurte și rapide care face trecerea între diferitele teme ale piesei. și totuși întregul transmite o stare de tristețe/melancolie dar paradoxal e un exercițiu tonifiant.
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
Am citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul: Cel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
Si eu sunt de acord cu toti antecomentatorii mei, cu mici diferente, primele patru versuri mi se par foarte frumoase, ca intr-un film de Oscar. Mai departe, intervin balcanismele, dar in lumea asta exista poemul pentru Chichere. Penita in locul creionului trecut pe inventar, la ingeri.
Nu ma refeream la clisee... tu stii mai bine ca nu prea cred in clisee daca observ ca autorul nu dintr-o facila lene le utilizeaza ci mai degraba vrea sa le recupereze... era o constatare doar.
Daniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
Daniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
azi (sau poate ieri, precis de curand ) mi s-au nascut doua gemene nepoate una neagra de fum alta radea de atata culoare una peste alta oamenii se fac cu multa poezie. AG
mulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
Întîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Las' ca pana termin eu cu Andu colajul, se usuca si or sa cada singure =)).
pentru textul : story of a city deTextul mizeaza pe puterea de sugestie pe care o are uneori amalgamul de imagini ce se succed intr-o "logica" a delirului cu sanse putine de a fi controlat, inclusiv la nivelul transmiterii ideii/starii. Seamana cu un text scris la o sedinta de spiritism :)
pentru textul : Dezlegare deMulţumesc pentru răspuns.
pentru textul : teama de cutremur deNu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deIa uite-l si pe Domnul Pa in memoria colectiva! =))
pentru textul : Frumosul Principe Cercel deverbul mai jos. pentru că aşa e normal. mulţumesc Radu Luca, Adrian,.
pentru textul : cerc deeste de-a dreptul fascinant, sunt atras de atmosfera textelor tale ca un junkie... se vede că ai scris și proză înainte...
poemul degajă o tristețe senină și o atmosferă de intrare într-un tablou admirat, în care există o naturalețe căreia cu greu îi poți rezista:
filmul în care
ei doi
merg
pierduți
pe o stradă lungă pustie și ea se sprijină de el
privește în jos, apoi iarăși la el
și părul ajunge pe obrazul lui
ea nu are cancer nu o doare nimic
dragostea lor e ca un mercedes de mii de dolari
târându-se prin deșert...
versuri frumoase care vin din alt anotimp, din altă realitate și se întâlnesc aici pentru un rewind cu ochii închiși cercetâd blândețea ca pe un obiect fin, lăcuit și plăcut mirositor al unei alte vremi...
excelent gândit finalul.
atunci când ninge văd flori uriașe în loc de oameni
adorm lângă o sobă
unde focul arde benign
iar filmul rulează în noapte cu ochii roșii
fără
nici cel mai mic
fășîit
ce pot să zic? tac, citesc și recitesc... și admir!
pentru textul : rewind deeu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur demultumesc pentru semnul de lectura.
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deasa de criptic ca ma gindesc daca am inteles ce era de inteles sau am inteles altceva. doldora de "expresii frumoase" care ingreuneaza considerabil textul. apoi, linga fiecare substantiv simti nevoia sa pui un epitet? il face imbicsit, dens, colorat, si nu in sensul bun
pentru textul : Dincolo e focul deE bine? Mi-am permis să-l reîncadrez, dacă nu e bine, la magazie pentru păstrare. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi desori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
pentru textul : suflet felii dePERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
Dar de ce nu ai putut da premiul, Andule? Ai avut doua maini stangi si la premiere, se pare!
pentru textul : feng shui în lucernă deAndu, daca scriam "Andu", in loc de "domnul Pa", tot asa de rizibila ar fi fost? In rest, multumesc de semnalari. O sa incerc, pe cat posibil.
pentru textul : domnul Pa și visul deAm uitat să răspund. Da, am nodificat la final. Mai treci prin acest loc.
pentru textul : când oraşul rănit mă va căuta în exil denu ma supar, draga mea, inca ofer pareri pe gratis. sper sa nu fie si gratuite
pentru textul : O depărtare deobservatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deEeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
pentru textul : Cel mai, Cea mai decitești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
pentru textul : l'approche du nuage deîți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
Un exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
pentru textul : cine ajunge primul deîmi propusesem - plecînd de la acest text - să mai citesc două trei poezii semnate de Daniela Bîrzu. pînă la urmă le-am citit pe toate. interesantă modalitatea de abordare trecerea aparent neregulată/brutală de la elemente aprige din realitatea imediată la pasaje domoale/melancolice/triste. dar acestea din urmă sînt repede strunite prin reîntoarcerea frapantă în cotidian pentru a nu da motive de sminteală unui cititor mofturos predispus să creadă că autoarea îl ademenește cu un tragism ieftin.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deparcă e o succesiune melodică formată din note scurte și rapide care face trecerea între diferitele teme ale piesei. și totuși întregul transmite o stare de tristețe/melancolie dar paradoxal e un exercițiu tonifiant.
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
pentru textul : Ana deAm citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul:
pentru textul : din scrisorile larisei deCel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
Si eu sunt de acord cu toti antecomentatorii mei, cu mici diferente, primele patru versuri mi se par foarte frumoase, ca intr-un film de Oscar. Mai departe, intervin balcanismele, dar in lumea asta exista poemul pentru Chichere. Penita in locul creionului trecut pe inventar, la ingeri.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deNu ma refeream la clisee... tu stii mai bine ca nu prea cred in clisee daca observ ca autorul nu dintr-o facila lene le utilizeaza ci mai degraba vrea sa le recupereze... era o constatare doar.
pentru textul : adevăr de o noapte deDaniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
pentru textul : ca să te-aduc înapoi deDaniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
azi (sau poate ieri, precis de curand ) mi s-au nascut doua gemene nepoate una neagra de fum alta radea de atata culoare una peste alta oamenii se fac cu multa poezie. AG
pentru textul : astăzi astăzi demulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
pentru textul : Fără titlu de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deÎntîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
pentru textul : Șoarecele și Pisica dePagini