La liberté est le moteur du train de nos vies, chacun de nos choix est une fleur qui à chaque instant éclot , fâne et meurt… elle est bien jolie, ta maman, Bogdan, dans ce train et je la reconnais bien à travers la fenêtre : Marina, et ce reflet du voyage incessant qui mous mène vers d’autres horizons, d’autres connaissances… le train du bonheur ne s’arrête pas. :)
ok, andu. voi incepe cu "osul"! mustirea lui ar putea fi intuita in continuarea versului. taietura ceea groasa a ranei ar fi ajuns pana la os. dar daca suna jenibil, apoi vad eu cum oi croseta afacerea "osul" numa sa nu lase cititorii in dileme existentiale. ;) acum despre horaieli rurale. mmda, zici bine cu bagatelizarea, dar, intelege-ma si tu: acolo am neaparata nevoie de o hora! nu stiu de ce imi imaginam o scena idilica si usor ridicola a unor sateni in itari prinsi intr-o hora ireala, mai degraba decupata din desenele de clasa a 2-a decat din "viata satelor" (duminica pe la 10, daca esti interesat! desi acum s-ar putea sa-i fi schimbat titlul in: "euroagricultorii", talkshow reprogamat la o ora de varf, nu in timpul crestinestei leturghii, cum foarte urat aparea in mai vechea grila). hora e una din imaginile esentiale ale poemului, ramane sa vad cum o pot aseza frumos si gospodareste intr-un realism liric. poate renunt la "sate", oricum am alergie la contondentii tarani postmoderni care fac stirile de la 5, iar cei "clasici" parca nu mai au acelasi impact precum odinioara. s-o fi nascut vesnicia la sat, dar satul de azi esueza la protv/antena1 unde "sangele curge in rauri. tineti aproape!" (carcotasii). cat dinspre partea oprobriului..."Cand Dumnezeu vrea sa piara furnica, ii da aripi" (proverb arab).
sa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
Leonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
nu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
alt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
andule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
Şi se transformă-n vorbe-ngăimate
În acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă: Şi se transformă-n vorbe îngăimate
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
Multumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
am o nelămurire vis a vis de "carnea neîmpărtășită". nu prea înțeleg, este vorba de împărtășire "cu carne" - ceea ce îmi pare puțin nepotrivit -? Sau este vorba de împărtășirea "cărnii" (sarx) - ceea ce iar nu înțeleg cum să o interpretez teologic sau filozofic. În același timp știu că fii sînt "părtași sînegelui și cărnii", dar oare despre asta să fie vorba?...
Eh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
Cred că "pe muntele-acesta" ar suna cumva mai bine (umila mea părere). Poate la final de scos "aceea" la armură... În rest, textul sună ca o poveste dintr-un text sacru, e frumos. Vorbind de erudiție, văd că te descurci în limba arabă, dragă Katya. Mi-ar fi plăcut să văd o transcriere în alfabet latin a textului arab, nu doar traducerea, eram curios cum se pronunță.
mi-a plăcut poemul până la: "în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici"
apoi, ce urmează după acel vers, trage în jos textul. mai exact, partea cu inima. poemul devine, brusc, dulceag, "prea de inimă" şi, în fond, ar trebui să sfârşească într-o notă gravă, să-i văd forţa. nu mă loveşte în piept. am nevoie să fiu lovită în piept. este doar o părere. eu, de câte ori plasez inima într-un context, am mare grijă cu ea, pentru că pentru mine este un substantiv pe cât de banal pe atât de "funcţionabil" şi greu la nivel de frază. ba, chiar, am ajuns să ignor acest substantiv. e ca şi chestia cu substantivul înger. sunt puţine poeme care reuşesc să aducă un înger aproape de noi. îmi permit, aici, să-l dau exemplu pe vlad turburea, colegul nostru de site. sper să nu i se ridice corniţe peste noapte. bun. ziceam că lui îi reuşesc astfel de poeme cu îngeri. altfel zis, nu există scriitor sau poet perfect pentru că, volens nolens, suntem cu toţii subiectivi. şi atunci unde este "perfectul" că-l mănânc!
imi place mult poemul "aș putea inventa un pântec. o altă naștere pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" eu inca astept sa-mi unesc cele doua puncte, astept... cu drag, erika
(Hieroglifă) În prima peșteră din cale am să intru și voi desena, Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele. Voi fi mașteră lumii în care visez. Cuvintele mele înlănțuite, eterne le voi face efigii: Elefanți, vulturi, fluturi, urși, cerbi și sulițe. Cu ele mă voi agăța în milenii. Mă latră umbra câinilor ca niște flăcări ale focului. Din rana lor înțeleg că literele devin imagini, Iar timpul sângele meu în univers.
consider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
La liberté est le moteur du train de nos vies, chacun de nos choix est une fleur qui à chaque instant éclot , fâne et meurt… elle est bien jolie, ta maman, Bogdan, dans ce train et je la reconnais bien à travers la fenêtre : Marina, et ce reflet du voyage incessant qui mous mène vers d’autres horizons, d’autres connaissances… le train du bonheur ne s’arrête pas. :)
pentru textul : la liberté ne s'arrête pas deok, andu. voi incepe cu "osul"! mustirea lui ar putea fi intuita in continuarea versului. taietura ceea groasa a ranei ar fi ajuns pana la os. dar daca suna jenibil, apoi vad eu cum oi croseta afacerea "osul" numa sa nu lase cititorii in dileme existentiale. ;) acum despre horaieli rurale. mmda, zici bine cu bagatelizarea, dar, intelege-ma si tu: acolo am neaparata nevoie de o hora! nu stiu de ce imi imaginam o scena idilica si usor ridicola a unor sateni in itari prinsi intr-o hora ireala, mai degraba decupata din desenele de clasa a 2-a decat din "viata satelor" (duminica pe la 10, daca esti interesat! desi acum s-ar putea sa-i fi schimbat titlul in: "euroagricultorii", talkshow reprogamat la o ora de varf, nu in timpul crestinestei leturghii, cum foarte urat aparea in mai vechea grila). hora e una din imaginile esentiale ale poemului, ramane sa vad cum o pot aseza frumos si gospodareste intr-un realism liric. poate renunt la "sate", oricum am alergie la contondentii tarani postmoderni care fac stirile de la 5, iar cei "clasici" parca nu mai au acelasi impact precum odinioara. s-o fi nascut vesnicia la sat, dar satul de azi esueza la protv/antena1 unde "sangele curge in rauri. tineti aproape!" (carcotasii). cat dinspre partea oprobriului..."Cand Dumnezeu vrea sa piara furnica, ii da aripi" (proverb arab).
pentru textul : Doină desă te regăsesc aici, aproape că ştiam că vei aduce un plus acestui text.
pentru textul : îşi spunea singură şi cam atât demulţumesc frumos.
sa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
pentru textul : eu zvînc de"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
pentru textul : Hermeneia în presa de azi denu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
pentru textul : scrisori imaginare III de"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
pentru textul : Pussy deLeonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
nu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
pentru textul : Portretul unei călătoare dealt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
andule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer deeu vreau niste uni-versuri pentru asteroizi mai periculosi decat poetul solar
pentru textul : Opalescențe deMijloacele de exprimare... evident. Mi-e greu sa inteleg cum subiectul unui text poate fi epatant.
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deŞi se transformă-n vorbe-ngăimate
pentru textul : vorbe deÎn acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă:
Şi se transformă-n vorbe îngăimate
bănuiești greșit gîndind prea mult la legea gravitației și nu la metaforă. poate ne explici și ce polaritate au ca să se atragă.
pentru textul : punctus interrogativus deobserv ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
pentru textul : podul suspinelor deMultumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deam o nelămurire vis a vis de "carnea neîmpărtășită". nu prea înțeleg, este vorba de împărtășire "cu carne" - ceea ce îmi pare puțin nepotrivit -? Sau este vorba de împărtășirea "cărnii" (sarx) - ceea ce iar nu înțeleg cum să o interpretez teologic sau filozofic. În același timp știu că fii sînt "părtași sînegelui și cărnii", dar oare despre asta să fie vorba?...
pentru textul : Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deVoi corecta ortografia si punctuatia textului.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic depenitele acordate in versiunea anterioara se pastreaza sau nu (apar si in aceasta versiune)?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deEh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
pentru textul : Rugăciune de zi deCred că "pe muntele-acesta" ar suna cumva mai bine (umila mea părere). Poate la final de scos "aceea" la armură... În rest, textul sună ca o poveste dintr-un text sacru, e frumos. Vorbind de erudiție, văd că te descurci în limba arabă, dragă Katya. Mi-ar fi plăcut să văd o transcriere în alfabet latin a textului arab, nu doar traducerea, eram curios cum se pronunță.
pentru textul : المرأه في الحب deAş mai schimba titlul...
pentru textul : Și ne-au pătat cu numele spus în zadar demi-a plăcut poemul până la: "în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici"
pentru textul : Perspectivă deapoi, ce urmează după acel vers, trage în jos textul. mai exact, partea cu inima. poemul devine, brusc, dulceag, "prea de inimă" şi, în fond, ar trebui să sfârşească într-o notă gravă, să-i văd forţa. nu mă loveşte în piept. am nevoie să fiu lovită în piept. este doar o părere. eu, de câte ori plasez inima într-un context, am mare grijă cu ea, pentru că pentru mine este un substantiv pe cât de banal pe atât de "funcţionabil" şi greu la nivel de frază. ba, chiar, am ajuns să ignor acest substantiv. e ca şi chestia cu substantivul înger. sunt puţine poeme care reuşesc să aducă un înger aproape de noi. îmi permit, aici, să-l dau exemplu pe vlad turburea, colegul nostru de site. sper să nu i se ridice corniţe peste noapte. bun. ziceam că lui îi reuşesc astfel de poeme cu îngeri. altfel zis, nu există scriitor sau poet perfect pentru că, volens nolens, suntem cu toţii subiectivi. şi atunci unde este "perfectul" că-l mănânc!
imi place mult poemul "aș putea inventa un pântec. o altă naștere pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" eu inca astept sa-mi unesc cele doua puncte, astept... cu drag, erika
pentru textul : Săpătură fără fulgere de(Hieroglifă) În prima peșteră din cale am să intru și voi desena, Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele. Voi fi mașteră lumii în care visez. Cuvintele mele înlănțuite, eterne le voi face efigii: Elefanți, vulturi, fluturi, urși, cerbi și sulițe. Cu ele mă voi agăța în milenii. Mă latră umbra câinilor ca niște flăcări ale focului. Din rana lor înțeleg că literele devin imagini, Iar timpul sângele meu în univers.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 decu zambetele, poete!
pentru textul : pro'cţia copilului deconsider ca se poate privi si ca o incercare de maieutica. intrebarile si raspunsurile au scopul de aduce spre adevar, care se gaseste in final:"Și las-o moale cu dragostea că nu e de bine dacă te-ai apucat să citești din astea.", dar cred ca revelarea adevarului abia urmeaza dupa intrebarea:"Cine ti-a dat cartea?". E interesant acest joc al intrebarilor si raspunsurilor subtile, gandite care te determina sa ajungi la adevaruri pe care nici tu nu le cunosti, dar reusesti cu ajutorul lor(al intrebarilor) sa ajungi la ele (la adevaruri). interesanta si naivitatea lui Fane care nicidecum nu echivaleaza cu necunoasterea.acesta chiar daca daca pare a nu pricepe este foarte atent la ce spune Costi:"Ia uite măi! Pînă mai acum cinci minute îmi spuneai că e o prostie și acum mă aburești cu trăitu’. Cînd să te cred?". placut textul.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi denu crezi?
pentru textul : Ziua giocondului deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu debobadilica betie
pentru textul : Cavalerul Trac dePagini