Nu am chef si nici timp sa stau sa scriu justificari de penite. Exista si varianta sa mai comentez pe sitele asta cand o sa am timp de scris comentarii justificatoare de penite. Voi alegeti. Daca Emilian ar avea conditiile financiare si economice ale lui Sorescu, Stanescu si ceilalti enumerati de voi, ar fi mai mare ca ei, in ierarhia culturala romaneasca. Emilian, ce zici tu despre volum sunt texte infantile, ma scuzi. E important sa scoti zeci de volume, nu unul. Si nu ma refer la numarul de exemplare. E mai important ca banii aruncati pe copaci morti intru nemurirea poeziei, sa ii donezi la o casa de copii. Am auzit ca la Brumar s-a ajuns la 4-5 mii lei si mai mult. Piei, satana! Eu o sa imi scot volumul pe 1 cd si atat, ma costa 1 leu.
este o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
Alma, nu mi-o lua in nume de rau insa mi se pare mult prea mult aceasta siguranta. nu spun ca nu ai dreptate in ceea ce priveste textul meu, dar usurinta cu care se dau verdicte mi se pare cel putin ridicola. 1. poezia transmite 2. poezia nu trebuie sa transmita tuturor 3. poezia poate sa nu transmita nimic unuia sau mai multor cititori sunt poezii pe care le-am citit, destul de multe chiar si din care mi-au ramas increstate pe suflet doua versuri, sau unul. asta nu inseamna desigur ca-i voi ciopartii poema lui Nichita sau Poe. deci, iti respect opinia, dar te-as ruga sa nu ai asteptari in privinta asta. . te-as mai ruga sa justifici totusi aceasta opinie atata timp cat o faci publica. chestie care tine de fair play si cu care va trebui sa ne obisnuim, avem carente mari in domeniu. numai de bine
wow, si vor fi lansate toate cartile de pe lista?? as veni :) apropo, va veni vreunul din autori? :( oricum, mi se pare complet aiurea sa faci lansare de carte unui autor fara acordul lui. de ce nu faceti si lansarea cartilor lui Cartarescu, ale lui Coelho samd?
tot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
ținînd cont de cît de curînd s-a înscris roxana pe acest site, eu salut atît activitatea ei cît și acest articol. sper că mai mulți își vor spune părerea sau vor înțelege ce ne preocupă aici și că nu este vorba nici de extremism și nici de un capriciu al unor indivzi. dar desigur orice lucru bun poate fi făcut și mai bun. situația textelor vechi "în haine grafice noi" pe care se pare că a ridicat-o Linea e un alt aspect care ar mai merita abordat și desigur că mai pot exista și alte situații, pe cît de inventivă și amuzantă poate fi uneori imaginația unor autori de pe aici
Eu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
din punct de vedere tehnic si compozitional una din cele mai reusite imagini prelucrate de vlad. remarc in mod deosebit cum s-a lucrat la umbre si la tridimensionalitate. personal prefer aceste imagini "distressed" in locul celor prea "3D cartoonish".
In poezia hai sa o numesc "moderna" sau macar cu pretentii de modernitate (atat cat sa mearga cu tehnica asta vizuala ultra-moderna pe care am admirat-o aici) expresii de genul "ce mangaiere cruda" sau "unde sa bat? nu e nicio poarta in jur/ doar umbra unei iubiri fugare" sunt desuete ca o demuazela. Poza e faina (dar cate din astea nu vezi daca intri pe deviant) iar poemul (subiectul site-ului) e slab slab, ori de cate ori l-ai citi (eu lam citit de sapte ori, noroc ca-i scurt, intr-o tentativa disperata). Un poem de fotograf cu mainile roase de acid si atat. Parerea mea, Andu
textul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
Text slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
Niciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
poemul tau are acuratete si lirism, moliciunea rememorarii mitului, ceva imagini frumoase, dar si multe elemente de care te poti lipsi sau nu functioneaza in logica stilistica. uite, de ex, in strofa 2, "gleznele noastre/făceau dragoste cu pământul bolovănos" este o metafora care proneste de la o idee interesanta dar, daca probezi semnificatii, observi ca gleznele in pamantul bolovanos nu pot face dragoste, poate doar un viol. ...
mi-a placut inceputul, consistenta F-ului, care apoi, din pacate s-a diluat...as mai fi gasit loc pentru far/ felina/ foc/ frica/ fecund/ frauda/ fac.
...dar ritmul e bun, incita, de la fermoar in sud.
imparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
Mie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
Adevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.
Fara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez: Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.
Alma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
vreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
Virgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu am chef si nici timp sa stau sa scriu justificari de penite. Exista si varianta sa mai comentez pe sitele asta cand o sa am timp de scris comentarii justificatoare de penite. Voi alegeti. Daca Emilian ar avea conditiile financiare si economice ale lui Sorescu, Stanescu si ceilalti enumerati de voi, ar fi mai mare ca ei, in ierarhia culturala romaneasca. Emilian, ce zici tu despre volum sunt texte infantile, ma scuzi. E important sa scoti zeci de volume, nu unul. Si nu ma refer la numarul de exemplare. E mai important ca banii aruncati pe copaci morti intru nemurirea poeziei, sa ii donezi la o casa de copii. Am auzit ca la Brumar s-a ajuns la 4-5 mii lei si mai mult. Piei, satana! Eu o sa imi scot volumul pe 1 cd si atat, ma costa 1 leu.
pentru textul : story of a city deeste o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
pentru textul : candelabrele deAlma, nu mi-o lua in nume de rau insa mi se pare mult prea mult aceasta siguranta. nu spun ca nu ai dreptate in ceea ce priveste textul meu, dar usurinta cu care se dau verdicte mi se pare cel putin ridicola. 1. poezia transmite 2. poezia nu trebuie sa transmita tuturor 3. poezia poate sa nu transmita nimic unuia sau mai multor cititori sunt poezii pe care le-am citit, destul de multe chiar si din care mi-au ramas increstate pe suflet doua versuri, sau unul. asta nu inseamna desigur ca-i voi ciopartii poema lui Nichita sau Poe. deci, iti respect opinia, dar te-as ruga sa nu ai asteptari in privinta asta. . te-as mai ruga sa justifici totusi aceasta opinie atata timp cat o faci publica. chestie care tine de fair play si cu care va trebui sa ne obisnuim, avem carente mari in domeniu. numai de bine
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete devremea de luptă
pentru textul : Haiku decucuvea nesătulă
de ochii de maci
wow, si vor fi lansate toate cartile de pe lista?? as veni :) apropo, va veni vreunul din autori? :( oricum, mi se pare complet aiurea sa faci lansare de carte unui autor fara acordul lui. de ce nu faceti si lansarea cartilor lui Cartarescu, ale lui Coelho samd?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție detot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
pentru textul : ultimele modificări pe site deținînd cont de cît de curînd s-a înscris roxana pe acest site, eu salut atît activitatea ei cît și acest articol. sper că mai mulți își vor spune părerea sau vor înțelege ce ne preocupă aici și că nu este vorba nici de extremism și nici de un capriciu al unor indivzi. dar desigur orice lucru bun poate fi făcut și mai bun. situația textelor vechi "în haine grafice noi" pe care se pare că a ridicat-o Linea e un alt aspect care ar mai merita abordat și desigur că mai pot exista și alte situații, pe cît de inventivă și amuzantă poate fi uneori imaginația unor autori de pe aici
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deEu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
pentru textul : act cu antet și sigiliu desă-l iertăm, dragă queen margot. eu am râs cu lacrimi, mi-a amintit atât de mult de bunicii mei... ghecuiu (mulțumesc).
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deAm avut destule experiente cu Dan Matei Agaton ca ministru..:) ma abtin..
pentru textul : Strainul Cinei dedin punct de vedere tehnic si compozitional una din cele mai reusite imagini prelucrate de vlad. remarc in mod deosebit cum s-a lucrat la umbre si la tridimensionalitate. personal prefer aceste imagini "distressed" in locul celor prea "3D cartoonish".
pentru textul : o călătorie cu darwin deIn poezia hai sa o numesc "moderna" sau macar cu pretentii de modernitate (atat cat sa mearga cu tehnica asta vizuala ultra-moderna pe care am admirat-o aici) expresii de genul "ce mangaiere cruda" sau "unde sa bat? nu e nicio poarta in jur/ doar umbra unei iubiri fugare" sunt desuete ca o demuazela. Poza e faina (dar cate din astea nu vezi daca intri pe deviant) iar poemul (subiectul site-ului) e slab slab, ori de cate ori l-ai citi (eu lam citit de sapte ori, noroc ca-i scurt, intr-o tentativa disperata). Un poem de fotograf cu mainile roase de acid si atat. Parerea mea, Andu
pentru textul : Ochiul închis detextul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia de"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
e bună, mie îmi place partea de mijloc...
pentru textul : Ziua cu trei picioare deText slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deNiciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” depoemul tau are acuratete si lirism, moliciunea rememorarii mitului, ceva imagini frumoase, dar si multe elemente de care te poti lipsi sau nu functioneaza in logica stilistica. uite, de ex, in strofa 2, "gleznele noastre/făceau dragoste cu pământul bolovănos" este o metafora care proneste de la o idee interesanta dar, daca probezi semnificatii, observi ca gleznele in pamantul bolovanos nu pot face dragoste, poate doar un viol. ...
pentru textul : căutarea marelui doi demi-a placut inceputul, consistenta F-ului, care apoi, din pacate s-a diluat...as mai fi gasit loc pentru far/ felina/ foc/ frica/ fecund/ frauda/ fac.
pentru textul : Nudul de...dar ritmul e bun, incita, de la fermoar in sud.
imparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie destau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deMie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
Adevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.
pentru textul : strada mântuleasa deO părere, într-adevăr, echilibrată şi demnă, atât de autor, cât şi de poetul pe care îl reaminteşte minţilor şi sufletelor noastre.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber deFara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez: Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deAlma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dedomnilor,
pentru textul : psalm denu credeți că e destul gaz pe aici? și poate cineva mai are și o brichetă în buzunar!
vreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
pentru textul : hermeneia 2.0 deyester , ionut, va multumesc pentru semnul trecerii voastre si nu voi uita de vorbele voastre. cu mult drag, ionuca.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deVirgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deIoana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
pentru textul : gourmet desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Pagini