frumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
Sărbători fericite!
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
Virgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
Sincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
ovYus, e obvious ca intre scrierea mea si a ta e o mare prapastie. iti spun, daca nu stii, ca e o mai mare satisfactie si rasplata sa scrii despre Logos, relatandu-te corect la iubirea si judecata Lui, decat sa scrii bla, bla, bla de dragul de a fii si tu considerat poet. in ce priveste diatribul tau la "meleagurile transatlantice" fii pe pace, toate meleagurile sunt o apa si-un pamant, nici meleagul tau mioritic nu e mai pestrit, nu va mai bateti in piept cu pumnul patriotismului cand inca mai asteptati covrigul din coada acestor meleaguri transatlantice. in rest ce sa-ti spun ? exista totusi o casa iluzorie a lui Plato. mergi pe Google si informeaza-te. dar, hai sa bem un ceai chinezesc daca tot ai trecut pe la mine, se zice ca e cea mai buna apa.
Un eveniniment deosebit, faceţi lucruri frumoase la Sibiu, o adevărată capitală europeană a culturii. Mă bucur pentru editorul revistei Algoritm Literar, Silviu Guga, dar şi pentru directorul editurii ATU din Sibiu, domnul Niu Herişanu pentru că vor fi actorii Serilor Argotice şi nu pot decât să vă felicit pentru aceste reuşite evenimente culturale.
Excelentă scriere, o tabletă nu doar de aducere-aminte a ceea ce suntem, ci mai degrabă a ceea ce ar trebui să fim dacă nu am fi uitat, ca să zic așa, întretimp, ceea ce suntem.
Și a murit Enkidu, prietenul care vâna cu mine lei... parcă așa era?
Mulțumesc pentru această lectură aparte și vă mai aștept.
Andu
Nu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
poemul pare mai descatusat asa..french kiss insa - (stiu ca iar imi arat coltii!) nu merge cu vegetalul, ori nu se aude bine, ori ceva se poticneste cind il spui cu voce tare.
ca este french, neo-zeelandez sau roman un sarut ramine un tribut oferit dragostei. poate mers pe miza asta poate fi re-gindit ca titlu si vers.
Există adevăruri dincolo de creștet. Încep cu numere, lăsând cifrele să curgă în jos, spre roșietice urme. E o iluzie sau chiar realitatea. În labirint, putem fi aici și acolo. Calea nu este niciodată dreaptă, pentru că rădăcinile se reflectă în aparentul cer și nu în aparențe. Ești în tot și în toate, acasă e oriunde. Ceasurile se opresc atunci când fiecare merge pe drumul său, Rei.
Aranca toata chestia asta a iesit spontan din ideea unei calatorii iminente la Paris . Cred ca nu exista mai mare dilema decat planul de vizita , 5 zile scurte si atat de multe de revazut.. Ce sa aleg mai intai? ce muzee , ce cafenele , ce bulevarde? Cum sa impart ziua de iarna scurta cu atatea tentatii? Dar imi zic: daca nu April in Paris, macar Ianuarie 2007pe rive gauche. Multumesc de versuri. Bruant le canta superb banuiesc... Se vede atat de clar in afisele lui Lautrec..
multumesc, raluca. sincer, cred ca e mai mult rezonanta pe care o are in tine, si chiar o spun fara modestie. ceea ce de fapt ma bucura cu mult mai tare.
Emil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
Ce frumos să se comenteze un text așa de vechi și drag mie.
Nicodem, o să mă gândesc un pic ce și cum scot, observațiile tale sunt bune, apreciez efortul. Partea cu zbor pe sus și pe jos iese sigur.
Costi, suntem banali, dar să zicem că doar din când în când, altfel când s-ar mai scrie poeme ca Alexei al tău.
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
frumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
pentru textul : Nada dede aprecieri. Mulțumesc pentru semn.
Cu prețuire!
pentru textul : oniromahie deInteresant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deMargas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul deprivesc gestul dvs. de a evidentia textul ca pe un semn de incurajare.
pentru textul : cântecul Sarei deerata: sa-mi tai capul. *
pentru textul : primăvară sub clopot deAdriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Perpetuum robia deSărbători fericite!
A fost o problemă tehnică legată de acest text (binevenită, aş putea spunea, având în vedere că aşa am apucat să-l citesc şi eu)
E un text bun spre foarte bun, cu o forţă deosebită pentru un text laconic.
Aş renunţa la "care-i" (explicativ) din al doilea vers.
Impresionant/memorabil acest vers:
"plouă în cana cu vin
pentru textul : s-au terminat cuvintele depână la boabele de struguri"
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deVirgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deSincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
"să mă înveți a zâmbi" eu aș fi terminat așa... e prea simplist pentru tine și poem sfârșitul, Virgil. sugerează cumva că nu îi pare rău...
pentru textul : preludiu în alb și negru deovYus, e obvious ca intre scrierea mea si a ta e o mare prapastie. iti spun, daca nu stii, ca e o mai mare satisfactie si rasplata sa scrii despre Logos, relatandu-te corect la iubirea si judecata Lui, decat sa scrii bla, bla, bla de dragul de a fii si tu considerat poet. in ce priveste diatribul tau la "meleagurile transatlantice" fii pe pace, toate meleagurile sunt o apa si-un pamant, nici meleagul tau mioritic nu e mai pestrit, nu va mai bateti in piept cu pumnul patriotismului cand inca mai asteptati covrigul din coada acestor meleaguri transatlantice. in rest ce sa-ti spun ? exista totusi o casa iluzorie a lui Plato. mergi pe Google si informeaza-te. dar, hai sa bem un ceai chinezesc daca tot ai trecut pe la mine, se zice ca e cea mai buna apa.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine deUn eveniniment deosebit, faceţi lucruri frumoase la Sibiu, o adevărată capitală europeană a culturii. Mă bucur pentru editorul revistei Algoritm Literar, Silviu Guga, dar şi pentru directorul editurii ATU din Sibiu, domnul Niu Herişanu pentru că vor fi actorii Serilor Argotice şi nu pot decât să vă felicit pentru aceste reuşite evenimente culturale.
pentru textul : Serile Artgotice - februarie 22 deai dreptate, multumesc, o sa modific
pentru textul : Gloomy Sunday II demulțumesc!
pentru textul : încep să smulg crini din televizor deÎmi place foarte mult varianta finală, interesant este că lași cumva cititorului tendința să continue gândul tău. Frumos realizat acum.
pentru textul : via sepia deExcelentă scriere, o tabletă nu doar de aducere-aminte a ceea ce suntem, ci mai degrabă a ceea ce ar trebui să fim dacă nu am fi uitat, ca să zic așa, întretimp, ceea ce suntem.
pentru textul : Ploaie în luna lui Marte deȘi a murit Enkidu, prietenul care vâna cu mine lei... parcă așa era?
Mulțumesc pentru această lectură aparte și vă mai aștept.
Andu
Exact asta spuneam şi eu, Roxana - hai să nu ne înghiontim! Cred, sper c-o să ne vedem data viitoare.
Felicitări pentru eforturi!
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deNu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
pentru textul : (meta)morfoze depoemul pare mai descatusat asa..french kiss insa - (stiu ca iar imi arat coltii!) nu merge cu vegetalul, ori nu se aude bine, ori ceva se poticneste cind il spui cu voce tare.
ca este french, neo-zeelandez sau roman un sarut ramine un tribut oferit dragostei. poate mers pe miza asta poate fi re-gindit ca titlu si vers.
cheers!
pentru textul : french kiss vegetal deNu ştiu Alex ce este cu tine! Dar mă bucur să mă întâlnesc cu poezia ta în acest loc.
pentru textul : oriental red denu inteleg de ce e nevoie de atita teribilism si nici nu inteleg de ce este nevoie acolo de firma avon
pentru textul : Apocalypto deExistă adevăruri dincolo de creștet. Încep cu numere, lăsând cifrele să curgă în jos, spre roșietice urme. E o iluzie sau chiar realitatea. În labirint, putem fi aici și acolo. Calea nu este niciodată dreaptă, pentru că rădăcinile se reflectă în aparentul cer și nu în aparențe. Ești în tot și în toate, acasă e oriunde. Ceasurile se opresc atunci când fiecare merge pe drumul său, Rei.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deAranca toata chestia asta a iesit spontan din ideea unei calatorii iminente la Paris . Cred ca nu exista mai mare dilema decat planul de vizita , 5 zile scurte si atat de multe de revazut.. Ce sa aleg mai intai? ce muzee , ce cafenele , ce bulevarde? Cum sa impart ziua de iarna scurta cu atatea tentatii? Dar imi zic: daca nu April in Paris, macar Ianuarie 2007pe rive gauche. Multumesc de versuri. Bruant le canta superb banuiesc... Se vede atat de clar in afisele lui Lautrec..
pentru textul : Aristide Bruant demultumesc, raluca. sincer, cred ca e mai mult rezonanta pe care o are in tine, si chiar o spun fara modestie. ceea ce de fapt ma bucura cu mult mai tare.
pentru textul : Geruită, de-altădată deaşa e, a fost o poveste.. merci paul.
pentru textul : re: demai ai doua incercari
pentru textul : cazane deEmil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
pentru textul : Un altfel de prag deCe frumos să se comenteze un text așa de vechi și drag mie.
pentru textul : bat la porțile tale și înjur deNicodem, o să mă gândesc un pic ce și cum scot, observațiile tale sunt bune, apreciez efortul. Partea cu zbor pe sus și pe jos iese sigur.
Costi, suntem banali, dar să zicem că doar din când în când, altfel când s-ar mai scrie poeme ca Alexei al tău.
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
pentru textul : Poemul mulțumirii dePagini