felicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
mereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
O las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Chiar ma intrebam in ce fel vor evolua poemele din aceasta fascinanta serie... constat ca incep sa fie usor polemice :-) Imi cer scuze ca nu scriu un comentariu cumsecade aici, deocamdata, insa voi reveni. Si nu in acelasi fel in care vladimir o face, de exemplu, la textul "puterea mea e in tine" a lui Emil :-) Oricum ar fi, lectura aceasta mi-a dat de gandit suficient cat sa iau o decizie, ceea ce nu e putin lucru. Bobadil
Versurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
De ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult: „se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”
ma bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.
Virgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
foarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
O aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
O viziune asupra unei lumi pierdute in multe batalii, o aura a zadarniciei, o balanta inclinata catre mistic dar care cantereste un soare laic, un echivoc care reuseste sa te faca sa te reintorci asupra acestei lecturi de mai multe ori. Remarc tropii asezati la locurile lor, fapt mai rar intalnit (cel putin de subsemnatul) si care mi-au facut lectura cu atat mai agreabila. Nu stiu daca chestia cu oblio pe final e foarte potrivita (pe mine m-a scos un pic de pe directia initiala a lecturii, cred ca mergea doar "coiful tau"), dar una peste alta, semnez cu o penita de apreciere acest text bine inchegat. Batalia s-a incheiat, uite cum religia intoarce capul in partea cealalta. Felicitari. Andu
virgil, poti sa ma pici cu ceara ca nu o vad... m-am invatat cu ea si nu mai vad greselile. multumesc pentru consideratie. la poemele astea pe care le scot din rarunchi fara anestezie tin al naibii de mult.
Rafael, nu mi-a fost ușor să citesc tot ce s-a scris aici, dar a trebuit să fac asta pentru a înțelege. De orice manieră, noi nu suntem aici să ne judecăm unii pe ceilalți, iar eu nu caut circumstanțe atenuante sau agravante, pentru că aceasta nu este o instanță. Constat însă că nu știi să critici ideea, iar nu omul, dacă ai ceva de criticat. Și eu sunt creștin-ortodoxă practicantă, aleg însă să merg în smerenie, așa cum spuneai și tu că este una dintre caracteristicile ortodoxismului. Consider că, pe lângă faptul că discuția a denaturat pe teme complet anapoda (eu din prima secundă am înțeles că Virgil s-a referit la slujitori ai bisericii de orice confesiune , nu numai la cei ai bisericii ortodoxe, iar din ceea ce am citit despre ce s-a petrecut atunci -iar unele chestii mi le aduc aminte, eu chiar am trăit o parte în acea perioadă aici- acesta este chiar purul adevăr; nu știu de ce tu ai sărit la concluzia că acesta este un atac la adresa biserciii ortodoxe), tu ai depășit la un moment dat pragul unui conflict de idei și ai trecut într-adevăr la o a judeca omul din spatele ideii. Ceea ce căutăm să evităm aici pe hermeneia. Mai mult decât atât, observ că ții neaparat să mai arunci pietre și în alte direcții, ("Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?") și te voi ruga să revezi regulamentul pentru că aceasta este încă o încălcare a lui. De asemenea, te rog să te limitezi de acum înainte la a comenta textul, ideea acestuia în limitele unei polemici sănătoase, fără atac la persoană și cu respectarea interlocutorului.
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
mi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
după părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
Aşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
în ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
durere si ludic in acest text. ingrediente bune pentru a transmite o stare. poemul incepe in forta, dur, si se sfarseste douamiist. as vrea urineaza in loc de pisa. tu alegi. cunosc suferintele acestea, am scris despre ele, rezonez mereu. recomand scrisul si spirulina. fara nervi dar poezie cu nerv!
pot să spun că mă încântă logica ta, George. deci după tine când un om își dă seama că poate să evolueze singur își deschide un site literar uinde postează cot la cot cu membrii acelui site și ține cont de părerile lor când este cazul modificând în textele proprii, cam așa vezi tu lucrurile?:)) asta ca să mă refer doar la unul din aspectele șubrede ale argumentației tale. nu sunt convins că Virgil, Dorin, Vlad sau alți membri văd Hermeneia ca pe un club literar select, ci, probabil, doar ca pe un site literar, societate e- zine... pentru că au modestia necesară și bunul simț de a nu se lăuda pe sine și munca lor, muncă observată chiar și de tine. eu însă, am dreptul de a avea o opinie de outsider ce nu poate fi demontată cu aserțiuni copilărești gen "lene de aur" , când e binecunoscut faptul că graba strică și creația nu e producție la bucată pe bandă rulantă. și ar mai fi de spus, George... oricum, fiindcă unii se abțin din prudență, alții din bun simț, alții din pragmatism (nu e treaba altora să se știe ce este pentru ei acest site), am pariat că nu va scrie nimeni în subsolul acestui text și mă bucur că am pierdut, pentru că, deși invariabil cu o logică găunoasă (în acest caz), mi-ai demonstrat că ești ceea ce pretinzi că ești... :)
si mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumiri pentru critica constructiva si pentru penita. sper sa gasesc si eu povestea mea, sau sa ma gaseasca ea pe mine. :)
pentru textul : Despre Petru defelicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului demereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
cum e turcu şi pistolu'. şi eu ca poemul: neoprotestant, cu iz de ţară. dar nu mă ruşinez. mai or fi pe-aici dintr-ăştia?
pentru textul : pe acestea şi pe acelea de"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
pentru textul : Septembrie deO las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Chiar ma intrebam in ce fel vor evolua poemele din aceasta fascinanta serie... constat ca incep sa fie usor polemice :-) Imi cer scuze ca nu scriu un comentariu cumsecade aici, deocamdata, insa voi reveni. Si nu in acelasi fel in care vladimir o face, de exemplu, la textul "puterea mea e in tine" a lui Emil :-) Oricum ar fi, lectura aceasta mi-a dat de gandit suficient cat sa iau o decizie, ceea ce nu e putin lucru. Bobadil
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV deVersurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
pentru textul : dulce de moarte deDe ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult:
„se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”
ma bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deVirgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
pentru textul : delirice VI defoarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
pentru textul : intersection deO aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu demi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia deO viziune asupra unei lumi pierdute in multe batalii, o aura a zadarniciei, o balanta inclinata catre mistic dar care cantereste un soare laic, un echivoc care reuseste sa te faca sa te reintorci asupra acestei lecturi de mai multe ori. Remarc tropii asezati la locurile lor, fapt mai rar intalnit (cel putin de subsemnatul) si care mi-au facut lectura cu atat mai agreabila. Nu stiu daca chestia cu oblio pe final e foarte potrivita (pe mine m-a scos un pic de pe directia initiala a lecturii, cred ca mergea doar "coiful tau"), dar una peste alta, semnez cu o penita de apreciere acest text bine inchegat. Batalia s-a incheiat, uite cum religia intoarce capul in partea cealalta. Felicitari. Andu
pentru textul : underground deașa cum spune un alt somno... pardon! poet! :)
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deScuze, n-am știut să scot virgulele. Graba, am scos ceva de lângă ele și au rămas aiurea.
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deNu mi se permite să editez, așa că, scuze ptr prima frază.
Alma & Ariana... m-am tot gândit la modificările acestea aseară. Poate sunt necesare mai multe indicații de regie. Sper să fie mai bine așa.
pentru textul : Cuvinte în repetiție decred ca ar trebui sa comentam textul. daca vreti o dezbatere pe un subiect anume, scrieti un articol, o polemica, etc
pentru textul : downtown demulțumesc
pentru textul : dromomanie devirgil, poti sa ma pici cu ceara ca nu o vad... m-am invatat cu ea si nu mai vad greselile. multumesc pentru consideratie. la poemele astea pe care le scot din rarunchi fara anestezie tin al naibii de mult.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma deRafael, nu mi-a fost ușor să citesc tot ce s-a scris aici, dar a trebuit să fac asta pentru a înțelege. De orice manieră, noi nu suntem aici să ne judecăm unii pe ceilalți, iar eu nu caut circumstanțe atenuante sau agravante, pentru că aceasta nu este o instanță. Constat însă că nu știi să critici ideea, iar nu omul, dacă ai ceva de criticat. Și eu sunt creștin-ortodoxă practicantă, aleg însă să merg în smerenie, așa cum spuneai și tu că este una dintre caracteristicile ortodoxismului. Consider că, pe lângă faptul că discuția a denaturat pe teme complet anapoda (eu din prima secundă am înțeles că Virgil s-a referit la slujitori ai bisericii de orice confesiune , nu numai la cei ai bisericii ortodoxe, iar din ceea ce am citit despre ce s-a petrecut atunci -iar unele chestii mi le aduc aminte, eu chiar am trăit o parte în acea perioadă aici- acesta este chiar purul adevăr; nu știu de ce tu ai sărit la concluzia că acesta este un atac la adresa biserciii ortodoxe), tu ai depășit la un moment dat pragul unui conflict de idei și ai trecut într-adevăr la o a judeca omul din spatele ideii. Ceea ce căutăm să evităm aici pe hermeneia. Mai mult decât atât, observ că ții neaparat să mai arunci pietre și în alte direcții, ("Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?") și te voi ruga să revezi regulamentul pentru că aceasta este încă o încălcare a lui. De asemenea, te rog să te limitezi de acum înainte la a comenta textul, ideea acestuia în limitele unei polemici sănătoase, fără atac la persoană și cu respectarea interlocutorului.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dede acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Spor!:p
pentru textul : pe tocuri prea înalte demi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
pentru textul : epifanie dedupă părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
Bine Mariana! Hai la o cafea virtuală...c-am obosit deja.
pentru textul : nupoem deSi eu cred dar nu am timp de scris argumente. Daca vrei, ti le inregistrez si te pun sa ma asculti. Vrei asa?
pentru textul : intimități fără bluetooth deda, m-am ridicat pe varfuri si am aruncat o privire "peste gard". :) astept restul seriei; aici e mai liniste.
pentru textul : noaptea laiolilor I deAşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
pentru textul : haiku deun comentariu fara perspectiva infinitului. multumesc de trecere!
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deîn ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
pentru textul : angoase&fisuri dedurere si ludic in acest text. ingrediente bune pentru a transmite o stare. poemul incepe in forta, dur, si se sfarseste douamiist. as vrea urineaza in loc de pisa. tu alegi. cunosc suferintele acestea, am scris despre ele, rezonez mereu. recomand scrisul si spirulina. fara nervi dar poezie cu nerv!
pentru textul : Ultrasonografie depot să spun că mă încântă logica ta, George. deci după tine când un om își dă seama că poate să evolueze singur își deschide un site literar uinde postează cot la cot cu membrii acelui site și ține cont de părerile lor când este cazul modificând în textele proprii, cam așa vezi tu lucrurile?:)) asta ca să mă refer doar la unul din aspectele șubrede ale argumentației tale. nu sunt convins că Virgil, Dorin, Vlad sau alți membri văd Hermeneia ca pe un club literar select, ci, probabil, doar ca pe un site literar, societate e- zine... pentru că au modestia necesară și bunul simț de a nu se lăuda pe sine și munca lor, muncă observată chiar și de tine. eu însă, am dreptul de a avea o opinie de outsider ce nu poate fi demontată cu aserțiuni copilărești gen "lene de aur" , când e binecunoscut faptul că graba strică și creația nu e producție la bucată pe bandă rulantă. și ar mai fi de spus, George... oricum, fiindcă unii se abțin din prudență, alții din bun simț, alții din pragmatism (nu e treaba altora să se știe ce este pentru ei acest site), am pariat că nu va scrie nimeni în subsolul acestui text și mă bucur că am pierdut, pentru că, deși invariabil cu o logică găunoasă (în acest caz), mi-ai demonstrat că ești ceea ce pretinzi că ești... :)
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? desi mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
pentru textul : Jeg dePagini