monica, la + si - infinit am realizat ca voi afla, de atunci mai departe, in viata, lucruri despre care nu voi afla nimic, niciodata. de curand, incerca cineva sa-mi explic, iar, cum ar trebui sa conceptualizez infinitul. nu a reusit. mi-am adus aminte ca am un poem vechi care ar putea sa-ti mai spuna ceva despre cearta mea cu infinitul. sper sa-l citesti. abia l-am pus. nu fi prea drastica... chiar e unul vechi. :) ma bucur ca-ti place jane doe.
Scuze, am atins cumva tastatura și nu am terminat ce aveam de spus. Vorbeam despre cele două lumi, despre cele două culturi. Fiecare din ele are ceva al ei, Monica. A încerca să le modifici este o mare eroare. Arabii și efemeritatea...O civilizație veche de mii de ani de la care mai avem totuși cîte ceva de învățat. Nu trebuie să ne fie teamă că deveni siripoși atunci cînd încercăm să exprimăm într-un fel ceea ce simțim. Altfel ne transformăm în cinici, stresați, ne facem urîți Monica și noi am fost creați după chipul și asemănarea și nu avem voie. Cît despre posibilitatea crearării uni forum, tocmai voiam să-i sugerez aceasta dlui. Titarenco. Mi- a luat vorba.Acest forum ar degaja textele de comentarii offtopic
Chiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
nu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
anyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
aici poemul straluceste doar în primele două versuri. imi par fantastic de puternice. cele ce îi urmează se muncesc spre a se înălța, cel puțin, la nivelul lor, fără a reuși.
Este aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
Eu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
Trecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
Linea, multumesc pentru cuvintele tale sunt ca niste flash-uri, flash-uri care imi ridica unele semne pentru a lasa deoparte pe celelalte.... in lumea din care vin eu licuricii sunt azvarliti (in sus) cu varful coasei, pana in luna; nu stiu daca extazul le mai priește, sper, totusi, macar rotirea sa le faca bine....cat despre divinitate...sa-i fie, la fel, de bine..... francisc
Vladimir - ma bucur ca ai trecut pe aici 4 - "este o chestiune ce tine de universul personal al autorului" ( + inima are 4 camere; anul are 4 anotimpuri; 4 puncte cardinale; 4 elemente materiale fundamentale - focul, pamantul, aerul si apa) 4 - (in chineza SSE sau TSE - inseamna si moarte ) este o cifra malefica - aspectul Yin, dar are si un aspect Yang (cele patru anotimpuri si cele patru directii cardinale) cele 4 Adevaruri Nobile specifice budismului si mai sunt multe chestii... Interesanta decizia Consiliului:) As dori niste detalii referitoare la rezervele "pasivitatii" (??) mele pe acest site... In rest, aspir si eu la texte bune Cu respect Ion Nimerencu
No comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
aia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
P.S. Si inca ceva D-na Marina Nicolaevna, Dvs. folositi numele meu fals de pe agonia in continuare cu o obstinatie demna de o cauza mai buna. Numele meu este Andu Moldovan. OK, D-na Nicolaevna? Andu
o imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
mult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
se aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
Andu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
monica, la + si - infinit am realizat ca voi afla, de atunci mai departe, in viata, lucruri despre care nu voi afla nimic, niciodata. de curand, incerca cineva sa-mi explic, iar, cum ar trebui sa conceptualizez infinitul. nu a reusit. mi-am adus aminte ca am un poem vechi care ar putea sa-ti mai spuna ceva despre cearta mea cu infinitul. sper sa-l citesti. abia l-am pus. nu fi prea drastica... chiar e unul vechi. :) ma bucur ca-ti place jane doe.
pentru textul : jane doe deScuze, am atins cumva tastatura și nu am terminat ce aveam de spus. Vorbeam despre cele două lumi, despre cele două culturi. Fiecare din ele are ceva al ei, Monica. A încerca să le modifici este o mare eroare. Arabii și efemeritatea...O civilizație veche de mii de ani de la care mai avem totuși cîte ceva de învățat. Nu trebuie să ne fie teamă că deveni siripoși atunci cînd încercăm să exprimăm într-un fel ceea ce simțim. Altfel ne transformăm în cinici, stresați, ne facem urîți Monica și noi am fost creați după chipul și asemănarea și nu avem voie. Cît despre posibilitatea crearării uni forum, tocmai voiam să-i sugerez aceasta dlui. Titarenco. Mi- a luat vorba.Acest forum ar degaja textele de comentarii offtopic
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deChiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
pentru textul : teoria mulțimilor deDaniel, te asteptam cu drag la cenaclu! Si cu texte :).
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a demulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deacestea doua suna fals, calofil, in rest e perfect.
pentru textul : simfonia neterminată de"ce-a rămas din ele am folosit
drept cuie pentru coșciug"
Ma bucur daca ai gasit ceva in acest poem.
pentru textul : scame de cer culese din inima unei femei denu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
pentru textul : last night deanyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
Un final superb, pregătit de mica densitate de verbe de până atunci.
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deIubite? De ce iubite? Mai degrabă urâte.
pentru textul : Gemene-asemene deaici poemul straluceste doar în primele două versuri. imi par fantastic de puternice. cele ce îi urmează se muncesc spre a se înălța, cel puțin, la nivelul lor, fără a reuși.
pentru textul : Scrum deEste aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
pentru textul : the first encounter deEu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
pentru textul : strâmtori deAlma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
pentru textul : Cioplitorului de vers deși aș scoate pastișă, e chiar eminesciană!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul denumesc acest text "femeie de piatra, cu papillon"
pentru textul : papillon deTrecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deLinea, multumesc pentru cuvintele tale sunt ca niste flash-uri, flash-uri care imi ridica unele semne pentru a lasa deoparte pe celelalte.... in lumea din care vin eu licuricii sunt azvarliti (in sus) cu varful coasei, pana in luna; nu stiu daca extazul le mai priește, sper, totusi, macar rotirea sa le faca bine....cat despre divinitate...sa-i fie, la fel, de bine..... francisc
pentru textul : act cu antet și sigiliu debucură comentariile de sus, au căzut unde e nevoie, merci pentru apreciere paul, Laurenţiu, Adrian.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare de(am corectat)
Vladimir - ma bucur ca ai trecut pe aici 4 - "este o chestiune ce tine de universul personal al autorului" ( + inima are 4 camere; anul are 4 anotimpuri; 4 puncte cardinale; 4 elemente materiale fundamentale - focul, pamantul, aerul si apa) 4 - (in chineza SSE sau TSE - inseamna si moarte ) este o cifra malefica - aspectul Yin, dar are si un aspect Yang (cele patru anotimpuri si cele patru directii cardinale) cele 4 Adevaruri Nobile specifice budismului si mai sunt multe chestii... Interesanta decizia Consiliului:) As dori niste detalii referitoare la rezervele "pasivitatii" (??) mele pe acest site... In rest, aspir si eu la texte bune Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere deNo comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
pentru textul : Portretul unei călătoare deaia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
pentru textul : vremuri deP.S. Si inca ceva D-na Marina Nicolaevna, Dvs. folositi numele meu fals de pe agonia in continuare cu o obstinatie demna de o cauza mai buna. Numele meu este Andu Moldovan. OK, D-na Nicolaevna? Andu
pentru textul : adieu deo imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
pentru textul : everglades de"A trăi murind în fiecare clipă e destul.
Mai puţin nu este îndeajuns."
Zic şi eu:
pentru textul : (1) Aforeme deA trăi nu este îndeajuns - ar putea să avem un silogism aici
mult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul dese aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv desub nicio formă un text care începe cu un link youtube nu este acceptabil pe hermeneia. mi se pare absurd să numești așa ceva o poezie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei detextul începe bine, se continuă mediocru și se sfîrșește lamentabil. păcat...
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deAndu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dePagini