un poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
o lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Fragment dintr-un vis narcisist Cred că aș putea iubi un zeu. Ar fi mai înalt decât mine și m-ar provoca să fiu mereu altfel, mereu din ce în ce mai înaltă, până când aș ajunge mai înaltă ca el. Și atunci nu l-aș mai iubi. Atunci, după ce-l voi fi întrecut, voi fi în căutarea zeului celui pe care l-am aruncat la gunoi, un zeu și mai înalt, care privește întotdeauna în sus, și niciodată în jos, la mine. Eu îl voi face să privească în jos. Și când va privi în jos eu voi fugi. Va trebui să își rotească privirea. Doar așa mă va găsi, privind în jurul lui, la lumea înconjurătoare, căzând la picioarele ei, la picioarele mele. Am greșit. Nu cred că aș putea iubi un zeu. Dar aș putea sa îl calc sub tălpile mele, și atunci aș face mai mult decât să îl iubesc. L-aș ridica deasupra mea. (noiembrie 2003)
Am uitat să las semn luminat. pentru un text remarcabil și prin grafia prin care am putea detecta două voci ...prezent - trecut, dedublare etc Fain (într-un cuvînt!)
Câștigătorul concursului ,, Pe sub flori mă legănai'' este domnul Dorin Cozan, cu poemul ,,Livadă de piersici, cu botoșei albi''. Felicitări! Vă rog să luați legătura prin email cu organizatoarea pentru a intra în posesia premiului.
are vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
dacă nu aș fi prins năvala apelor, vreodată, aș fi putut crede că se revarsă aici și Târnava mea, pentru că eu am prins potop din acesta, și pe mulți prieteni i-au găzduit părinții mei atunci, țin minte.. locuiam pe deal însă ce e straniu, copil fiind, am ascuns atunci și multă vreme, gândul periculos, cum ca apele acelea tulburi care-au înnecat tot în calea lor, mie mi se păreau fascinante așa cum au amestecat, otova, pământul galben sau când brun, umbră arsă, cu ocrul acela al apei..de sus se vedea doar o oglindă facută parcă din tină arămie și oglindirile țin minte și acum, însemnau toată paleta de ocruri pământești... aici însa nu e vorba de inundație și nici de fugă. aici nu e vorba nici de lutul țestelor ce scot din plinuri-goluri, sunete liniștitoare cumva, ca o tihnă după un imens efort, nu e vorba nici despre lupta pentru supraviețuire. aici e DRUMUL DE LA ȘI PÂNĂ LA. aici e efortul prin care inveți să fii solidar cu celălalt, e drumul, cu suișurile și coborâșurile lui, ca sa apuci să te astâmperi, ascultând muzica într-o prăbușire în sferelor din mințile noastre apoi.. nu întâmplător, sunt frământările din lut.. si nu se putea nici să nu sune.. mai vin, călin. îmi place cum aud...
nu stiu dar eu nu vad nimic despre cifre sau numere aici. asa ca nu prea inteleg o parte a comentariilor voastre. in plus, eu totusi consider ca ultima parte isi gaseste foarte bine locul acolo unde e. sau cel putin asa se vede de la mine. francisc, intradevar ai prins ideea la modul fantastic. multumesc
domnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
Dacă aș fi vrut să scriu o povestire, aș fi sugerat probabil că este vorba despre un anume institut de boli câteodată (mai ales când nu te aștepți) terminale, că la etajul VII sunt copiii, că la 702 e un înger sau un pat gol șamd. S-ar fi înțeles probabil mai mult și toată lumea ar fi vărsat probabil o lacrimă și s-ar fi simțit apoi mai generoasă. Mea culpa. Iar șaptesutetrei goes without saying. Sau cel puțin așa vreau eu. Să cred. Mulțumesc de citire și de aplecare asupra unui poem care respectă reguli, care trece nevăzut la fel la orice tragedie care nu este a noastră. Confusion will be my epytaph...
Ti-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
Si acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
nu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
Alma, sînt convins că dacă te vei uita la categoria Info pe Hermeneia vei descoperi postat undeva în toamna anului trecut prima parte a acestui "incident"
text interesant, bogat, oarecum oniric as zice strofele cinci, sase si sapte mi se par putin in plus sau prea altfel, prea particularizate, aproape evident codificate dar parca toti am sti despre ce e vorba poate as fi facut altceva cu ele sau poate as mai fi adaugat niste strofe pentru a inchide cercul asta pentru ca iti lasa senzatia ca ai scris tot ce ai scris doar pentru ca sa ne spui despre mama (element puternic emotional dar particularizant in acelasi timp) si iarba Domnului. m-a deranjat "asurzeasca", nu stiu daca apare tocmai bine in poezia scrisa azi am fost critic, cred totusi ca textul, in contextul confesionalitatii (oare exista cuvintul asta?) lui are potential sa nu fie usor uitat
n-am să fac niciodată mai mult şi mai bine, sînt absolut convins, în domeniul literaturii şi artelor, decât tine. dacă trebuie s-o repet, o repet. iar Hermeneia e un site excelent, am profitat de serviciile ei, nici măcar contribuind cu bănuţii văduvei. la jugul la care te-ai înjugat, nu pot să-ţi spun decât admirabil. eu prefer să aud " bine rob bun şi credincios" pentru o altă cauză. de aceea preocupările mele nu sînt în domeniu. dar uite, ţie, bravo. apreciez munca ta, poate n-am spus-o clar pîna acum.
am vrut doar să-ţi răspund provocării, nu prea amabil aruncată, de a-ţi oferii exemple.
calomnia, mînjeşti, ca o hienă, disgusting, astea sînt cuvintele tale, nu ale mele.
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
Uh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, mi-a placut si mie. ideea, sentimentul transmis, legarea cuvintelor perfect justificata, nici mai mult nici mai putin decat trebuie. felicitari!
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deun poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
pentru textul : laparovision deo lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
sa-mi cer scuze?:))
pentru textul : oricare alta deundeva s-au intamplat ele, chiar daca nu in plan real, poate trebuia sa gasesc alt substitut pentru cuvantul 'autor';
Fragment dintr-un vis narcisist Cred că aș putea iubi un zeu. Ar fi mai înalt decât mine și m-ar provoca să fiu mereu altfel, mereu din ce în ce mai înaltă, până când aș ajunge mai înaltă ca el. Și atunci nu l-aș mai iubi. Atunci, după ce-l voi fi întrecut, voi fi în căutarea zeului celui pe care l-am aruncat la gunoi, un zeu și mai înalt, care privește întotdeauna în sus, și niciodată în jos, la mine. Eu îl voi face să privească în jos. Și când va privi în jos eu voi fugi. Va trebui să își rotească privirea. Doar așa mă va găsi, privind în jurul lui, la lumea înconjurătoare, căzând la picioarele ei, la picioarele mele. Am greșit. Nu cred că aș putea iubi un zeu. Dar aș putea sa îl calc sub tălpile mele, și atunci aș face mai mult decât să îl iubesc. L-aș ridica deasupra mea. (noiembrie 2003)
pentru textul : ce am scris "atunci" dedaca eram in locul lui d`Aquino, cred ca as fi ales mai bine :)
pentru textul : mestecand ganduri deAm uitat să las semn luminat. pentru un text remarcabil și prin grafia prin care am putea detecta două voci ...prezent - trecut, dedublare etc Fain (într-un cuvînt!)
pentru textul : Te iubesc dus-întors deCâștigătorul concursului ,, Pe sub flori mă legănai'' este domnul Dorin Cozan, cu poemul ,,Livadă de piersici, cu botoșei albi''. Felicitări! Vă rog să luați legătura prin email cu organizatoarea pentru a intra în posesia premiului.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deare vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
pentru textul : Your message has been sent deSă știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
pentru textul : Șoapte lângă o rază deun text inspirat, frumos, sincer și plin de patos. atentie la ultimul vers al primei strofe! ai un typo. te-am citit cu plăcere.
pentru textul : Tagore dedacă nu aș fi prins năvala apelor, vreodată, aș fi putut crede că se revarsă aici și Târnava mea, pentru că eu am prins potop din acesta, și pe mulți prieteni i-au găzduit părinții mei atunci, țin minte.. locuiam pe deal însă ce e straniu, copil fiind, am ascuns atunci și multă vreme, gândul periculos, cum ca apele acelea tulburi care-au înnecat tot în calea lor, mie mi se păreau fascinante așa cum au amestecat, otova, pământul galben sau când brun, umbră arsă, cu ocrul acela al apei..de sus se vedea doar o oglindă facută parcă din tină arămie și oglindirile țin minte și acum, însemnau toată paleta de ocruri pământești... aici însa nu e vorba de inundație și nici de fugă. aici nu e vorba nici de lutul țestelor ce scot din plinuri-goluri, sunete liniștitoare cumva, ca o tihnă după un imens efort, nu e vorba nici despre lupta pentru supraviețuire. aici e DRUMUL DE LA ȘI PÂNĂ LA. aici e efortul prin care inveți să fii solidar cu celălalt, e drumul, cu suișurile și coborâșurile lui, ca sa apuci să te astâmperi, ascultând muzica într-o prăbușire în sferelor din mințile noastre apoi.. nu întâmplător, sunt frământările din lut.. si nu se putea nici să nu sune.. mai vin, călin. îmi place cum aud...
pentru textul : Fuga denu stiu dar eu nu vad nimic despre cifre sau numere aici. asa ca nu prea inteleg o parte a comentariilor voastre. in plus, eu totusi consider ca ultima parte isi gaseste foarte bine locul acolo unde e. sau cel putin asa se vede de la mine. francisc, intradevar ai prins ideea la modul fantastic. multumesc
pentru textul : sephirot III dedomnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
pentru textul : ploua în eden III deDacă aș fi vrut să scriu o povestire, aș fi sugerat probabil că este vorba despre un anume institut de boli câteodată (mai ales când nu te aștepți) terminale, că la etajul VII sunt copiii, că la 702 e un înger sau un pat gol șamd. S-ar fi înțeles probabil mai mult și toată lumea ar fi vărsat probabil o lacrimă și s-ar fi simțit apoi mai generoasă. Mea culpa. Iar șaptesutetrei goes without saying. Sau cel puțin așa vreau eu. Să cred. Mulțumesc de citire și de aplecare asupra unui poem care respectă reguli, care trece nevăzut la fel la orice tragedie care nu este a noastră. Confusion will be my epytaph...
pentru textul : Etaj VII deTi-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
pentru textul : Scrum (XII) deSi acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea denu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
pentru textul : banalitate deAlma, sînt convins că dacă te vei uita la categoria Info pe Hermeneia vei descoperi postat undeva în toamna anului trecut prima parte a acestui "incident"
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com detext interesant, bogat, oarecum oniric as zice strofele cinci, sase si sapte mi se par putin in plus sau prea altfel, prea particularizate, aproape evident codificate dar parca toti am sti despre ce e vorba poate as fi facut altceva cu ele sau poate as mai fi adaugat niste strofe pentru a inchide cercul asta pentru ca iti lasa senzatia ca ai scris tot ce ai scris doar pentru ca sa ne spui despre mama (element puternic emotional dar particularizant in acelasi timp) si iarba Domnului. m-a deranjat "asurzeasca", nu stiu daca apare tocmai bine in poezia scrisa azi am fost critic, cred totusi ca textul, in contextul confesionalitatii (oare exista cuvintul asta?) lui are potential sa nu fie usor uitat
pentru textul : cai negri, însetați den-am să fac niciodată mai mult şi mai bine, sînt absolut convins, în domeniul literaturii şi artelor, decât tine. dacă trebuie s-o repet, o repet. iar Hermeneia e un site excelent, am profitat de serviciile ei, nici măcar contribuind cu bănuţii văduvei. la jugul la care te-ai înjugat, nu pot să-ţi spun decât admirabil. eu prefer să aud " bine rob bun şi credincios" pentru o altă cauză. de aceea preocupările mele nu sînt în domeniu. dar uite, ţie, bravo. apreciez munca ta, poate n-am spus-o clar pîna acum.
am vrut doar să-ţi răspund provocării, nu prea amabil aruncată, de a-ţi oferii exemple.
calomnia, mînjeşti, ca o hienă, disgusting, astea sînt cuvintele tale, nu ale mele.
pentru textul : numai umbra deCristina, e, totuşi, un text cu şi despre frunze...
pentru textul : Frunze dePoate era mai bine un titlu: Auto Moto Velo!
pentru textul : sacrilegiu deexcelent! asta numesc eu esentializare in poezie. sînt o mie de lucruri la care mă face să mă gîndesc.
pentru textul : de Anul Nou deDomnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
pentru textul : răscruce depoate doar mi se pare, dar te cam repeti. cam aceleasi cuvinte, cam aceleasi imagini in mai multe poeme...
pentru textul : timpul lui 0 deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pentru textul : Blue Iulia deCartile sunt facute ca, dupa ce le citim, sa gandim cu mintea si, mai ales, cu cuvintele noastre.
pentru textul : de vorbă cu tine de"ca o cârtiţă care s-a înfundat în prea multă lumină
sunt" - mi-a plăcut asta.
Cred că fragmentarea e puţin nefericită.
pentru textul : acest alb din cămaşa lui deUh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata dePagini