Bun gust, rafinament, sugestie, excelență... iată doar patru dintre coordonatele copertei semnată de Vlad Turburea. Nici nu se putea altfel pentru ceea ce este condeiul artistului și pentru ceea ce a devenit Virtualia în spațiul literar-artistic. Iată încă un motiv pentru care îmi doresc mult ca poemele mele să fie lângă ale voastre.
Felicitări, Vlad!
Felicitări, Alina! Succes!
Aștept să ne (re)vedem la Iași, chiar dacă pe aici "ninge dezmățat și tandru", vorba cântecului.
Mie imi place "să mă nască prin carnea degetelor strâmbe" chiar daca poate parea un pic fortat, transmite un mesaj. A doua strofa intr-adevar e f buna, se leaga frumos de prima si cred ca poemul ar fi fost "rotund" fara ultimele trei versuri care din punctul meu de vedere par ca nu prea se leaga ca stil de exprimare de celelalte. Violeta
Chiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
Da, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
Dorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
nu ati inteles nimic din comentariul meu. m-am referit tocmai la faptul ca acea adresa exista. era o subtilitate, chiar daca nu o voiam impanata cu noroi, la adresa lui Andu. si cu toate ca el m-a suparat cu o serie de interventii pe aici sau pe aiurea, nu cred ca antecomentatoarea mea are dreptul sa vina cu acuze, cita vreme nu a scris nimic pe acest site. imi pare o clona sau cineva care se afla in treaba pur si simplu. iar dumneavoastra se pare ca nu aveti rabdare sa cititi comentariile cu atentie. e mai simplu sa acuzati lumea de meschinarii. prefer sa ma opresc aici cu seria de offtopic. regret ca s-a intimplat in subsolul unei poezii.
...Versificaţia, în mare, e ok, însă particularitatea lingvistică lipseşte. E aici un soi de pastişă după romanticii târzii, poate asumată, poate nu, dar asta nu scuză expresia perimată, elocvenţa fără miză etc.
..."cuvânt dăltuit/vecii de mister/aripa de vis/lumina de stea/necuprins promis" - sintagme mari şi goale. Personal, nu pricep nimic din ele. Nici în context, nici în afara.
Adrian, probabil că acum fiind detașat de text, am zâmbit la cât de serios și hâtru ai subliniat ce ți-a plăcut și ce nu. Știi că te apreciez ca om de litere, de aceea semnul tău mă bucură, cu toate că pentru mine este un poem la care nu îmi vine a mai poposi, dar o voi face în serile cu ploi și descărcări electrice. Știu piesa la care te referi, Maria &... a folosit-o și George Serediuc la un poem video Soarele mecanic, pe care îl am pe blog și îmi place f. mult. încearcă, în funcție de timpul tău, să citești poemul pe piesa cu numele poemului de max richter. Îți spun asta pentru că ai acordat mult timp textului și meriți un reper auctorial. Ai dreptate cu acel "tac mormânt", mă voi gândi eu la ceva. Îți mulțam om bun!
gând bun!
dinu, poemu' spune: domo arigato:)
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
M-a atras titlul, că tot am ceva în ultimul timp cu scrisorile. Iar septembrie e luna în care tristeţile şi bucuriile se rotesc într-o ameţeală continuă.
Şi ce am găsit după titlu m-a pus pe gânduri ( e un compliment ). Cuvinte precum ciorile, paharul, vinul, foile îngălbenite, rafturi, papuci, deţinuţi devin simboluri realizând un fel de schelet pe care se aşază un voal fin de simţăminte oarecum triste, un fel de dezamăgire, de neputinţă.
Prezenţa lui Dumnezeu într-un pahar de vin la final de octombrie poate fi şi ironie, şi amăgire, şi dezamăgire. Aici face atingere cu un concept care îmi place mult: Dumnezeu nu trebuie să rămână închis în biserică, ci trebuie luat şi dus la ,,deţinuţii" lumii.
Versul ,,ţi se mai înroşesc ochii dar n-ai unde să te duci" pare să fie pivotul poemului alături de ,,dar se pare că numai tu ai rămas pe afară".
Apreciez firescul discursului liric!
Şi, da, am rămas şi eu privind îndelung la ,,paharul cu vin"...
cel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
Am citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
Părerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
Începi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
mai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
Alma, cred ca daca ai fi scris "Andu" in loc de "Domnul Pa" ar fi fost si mai rizibil, pentru ca ai fi introdus in ecuatie componenta personala, care aici chiar nu are ce cauta. Insa foarte serios, tie chiar iti place asta cu "Domnul Pa"? Pare asa, o ironie ciudata, pacat de versuri care au forta si expresie. Ce-ai zice de "Domnul P"... e mai simplu si cu mult mai multe intelesuri, parerea mea. Andu
prima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
domnule Virgil...cred că şi faptele banale, chiar dacă nu sunt tragedii, pot inspira adesea poezii interesante su plăcute. Poate nu e cazul acestei poezii, dar foarte multe poezii bune nu ies din cotidian şi nu sunt neapărat tragedii. Uneori prea multe condimente sau note stridente strică farmecul poeziei. Mulţumesc pentru popas.
Nenea Manolescu mă tot ameninţă de ceva vreme cu ciomagul pamfletului: "las' că-ţi altoiesc eu urechile, măgarule care eşti tu măgar", ar spune neanea. Eu n-am ce face - pun bot, îmi tai unghiile, ca să nu-şi zgârie obrajii în ele, şi-mi ascut pixul. Nenea Manolescu păleşte doborâtor când se enervează, pen' că a citit mult din nişte oameni foarte foarte deştepţi. Plus de asta, eu sunt aproape un ţânc, pe când el, din generaţia lui Gică Petrescu. Deci, cum spunea el, avantaj nenea Manolescu. Mie mi-e drag nenea Manolescu!
si totusi e un pamflet (in versuri) si inca unul foarte bun, poate chiar o diatriba, ce reuseste sa reproiecteze ca intr-un cinematograf in aer liber, totul despre noi, despre metehnele si defectele noastre, pastrind atitudinea filosofica arhicunoscuta. si unde sint urechile mari de elefant ale zidurilor? cine aude cu adevarat? contemporan noua, insa doar atit, autorul suporta invariabil degringolada mizeriei umane. si iata-l: "în trenuri murdare în gări care put pe jos dorm cu gura deschisă pe băncile rupte se joacă barbut miroase a ceapă și clisă e totul ciudat și îmi vine să strig vin zoaiele valuri la ușă se face târziu și se face mai frig și jarul s-a stins sub cenușă." un poem pe care il consider un regal. multumesc Mircea Florin Sandru.
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
Avec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bun gust, rafinament, sugestie, excelență... iată doar patru dintre coordonatele copertei semnată de Vlad Turburea. Nici nu se putea altfel pentru ceea ce este condeiul artistului și pentru ceea ce a devenit Virtualia în spațiul literar-artistic. Iată încă un motiv pentru care îmi doresc mult ca poemele mele să fie lângă ale voastre.
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deFelicitări, Vlad!
Felicitări, Alina! Succes!
Aștept să ne (re)vedem la Iași, chiar dacă pe aici "ninge dezmățat și tandru", vorba cântecului.
Mie imi place "să mă nască prin carnea degetelor strâmbe" chiar daca poate parea un pic fortat, transmite un mesaj. A doua strofa intr-adevar e f buna, se leaga frumos de prima si cred ca poemul ar fi fost "rotund" fara ultimele trei versuri care din punctul meu de vedere par ca nu prea se leaga ca stil de exprimare de celelalte. Violeta
pentru textul : rogatio deChiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
pentru textul : Pensulă deDa, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului denu ati inteles nimic din comentariul meu. m-am referit tocmai la faptul ca acea adresa exista. era o subtilitate, chiar daca nu o voiam impanata cu noroi, la adresa lui Andu. si cu toate ca el m-a suparat cu o serie de interventii pe aici sau pe aiurea, nu cred ca antecomentatoarea mea are dreptul sa vina cu acuze, cita vreme nu a scris nimic pe acest site. imi pare o clona sau cineva care se afla in treaba pur si simplu. iar dumneavoastra se pare ca nu aveti rabdare sa cititi comentariile cu atentie. e mai simplu sa acuzati lumea de meschinarii. prefer sa ma opresc aici cu seria de offtopic. regret ca s-a intimplat in subsolul unei poezii.
pentru textul : despre o femeie goală deasa e, aceeasi fotografie. au schimbat doar luminozitatea. si-au cerut scuze?
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL deBună seara!
...Versificaţia, în mare, e ok, însă particularitatea lingvistică lipseşte. E aici un soi de pastişă după romanticii târzii, poate asumată, poate nu, dar asta nu scuză expresia perimată, elocvenţa fără miză etc.
..."cuvânt dăltuit/vecii de mister/aripa de vis/lumina de stea/necuprins promis" - sintagme mari şi goale. Personal, nu pricep nimic din ele. Nici în context, nici în afara.
Sper să nu vă indispună prea tare acest com.
(celălalt text mi se pare mai ok)
pentru textul : Ce cuvânt?! deAdrian, probabil că acum fiind detașat de text, am zâmbit la cât de serios și hâtru ai subliniat ce ți-a plăcut și ce nu. Știi că te apreciez ca om de litere, de aceea semnul tău mă bucură, cu toate că pentru mine este un poem la care nu îmi vine a mai poposi, dar o voi face în serile cu ploi și descărcări electrice. Știu piesa la care te referi, Maria &... a folosit-o și George Serediuc la un poem video Soarele mecanic, pe care îl am pe blog și îmi place f. mult. încearcă, în funcție de timpul tău, să citești poemul pe piesa cu numele poemului de max richter. Îți spun asta pentru că ai acordat mult timp textului și meriți un reper auctorial. Ai dreptate cu acel "tac mormânt", mă voi gândi eu la ceva. Îți mulțam om bun!
pentru textul : oceans house mirror degând bun!
dinu, poemu' spune: domo arigato:)
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
pentru textul : Reportaj de la război deM-a atras titlul, că tot am ceva în ultimul timp cu scrisorile. Iar septembrie e luna în care tristeţile şi bucuriile se rotesc într-o ameţeală continuă.
pentru textul : corespondență de septembrie deŞi ce am găsit după titlu m-a pus pe gânduri ( e un compliment ). Cuvinte precum ciorile, paharul, vinul, foile îngălbenite, rafturi, papuci, deţinuţi devin simboluri realizând un fel de schelet pe care se aşază un voal fin de simţăminte oarecum triste, un fel de dezamăgire, de neputinţă.
Prezenţa lui Dumnezeu într-un pahar de vin la final de octombrie poate fi şi ironie, şi amăgire, şi dezamăgire. Aici face atingere cu un concept care îmi place mult: Dumnezeu nu trebuie să rămână închis în biserică, ci trebuie luat şi dus la ,,deţinuţii" lumii.
Versul ,,ţi se mai înroşesc ochii dar n-ai unde să te duci" pare să fie pivotul poemului alături de ,,dar se pare că numai tu ai rămas pe afară".
Apreciez firescul discursului liric!
Şi, da, am rămas şi eu privind îndelung la ,,paharul cu vin"...
totuşi aş renunţa la: "tu nu ştii cum e să mori din afară spre înăuntru" - spre înăuntru, aş lăsa doar: "tu nu ştii cum e să mori din afară"
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan deNu prea este poezie textul asta. E cam de cutia de nisip.
pentru textul : Şi ce dacă? deDar am precizat ;-( ) : pentru mesajul artistic, pentru metaforele deosebite, pentru expresivitate șI pentru că mi-a plăcut.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că decel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
pentru textul : cel ce scrie poeme deDa, este vorba exact de acea carte despre care am discutat la seminar cu studenții. Lor le este didicată, aș putea spune.
pentru textul : amartya deAm citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dePărerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
Începi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
pentru textul : Noapte albă. Ianuarie negru. demai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
editeaza din nou si modifica incadrarea... incearca...
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deAlma, cred ca daca ai fi scris "Andu" in loc de "Domnul Pa" ar fi fost si mai rizibil, pentru ca ai fi introdus in ecuatie componenta personala, care aici chiar nu are ce cauta. Insa foarte serios, tie chiar iti place asta cu "Domnul Pa"? Pare asa, o ironie ciudata, pacat de versuri care au forta si expresie. Ce-ai zice de "Domnul P"... e mai simplu si cu mult mai multe intelesuri, parerea mea. Andu
pentru textul : domnul Pa și visul deprima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
pentru textul : Poem deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deBine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
pentru textul : Falun depentru lectura si comentariu. da, nu m-am gandit la asa ceva. posibil.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. dedomnule Virgil...cred că şi faptele banale, chiar dacă nu sunt tragedii, pot inspira adesea poezii interesante su plăcute. Poate nu e cazul acestei poezii, dar foarte multe poezii bune nu ies din cotidian şi nu sunt neapărat tragedii. Uneori prea multe condimente sau note stridente strică farmecul poeziei. Mulţumesc pentru popas.
pentru textul : Albicans deNenea Manolescu mă tot ameninţă de ceva vreme cu ciomagul pamfletului: "las' că-ţi altoiesc eu urechile, măgarule care eşti tu măgar", ar spune neanea. Eu n-am ce face - pun bot, îmi tai unghiile, ca să nu-şi zgârie obrajii în ele, şi-mi ascut pixul. Nenea Manolescu păleşte doborâtor când se enervează, pen' că a citit mult din nişte oameni foarte foarte deştepţi. Plus de asta, eu sunt aproape un ţânc, pe când el, din generaţia lui Gică Petrescu. Deci, cum spunea el, avantaj nenea Manolescu. Mie mi-e drag nenea Manolescu!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv desi totusi e un pamflet (in versuri) si inca unul foarte bun, poate chiar o diatriba, ce reuseste sa reproiecteze ca intr-un cinematograf in aer liber, totul despre noi, despre metehnele si defectele noastre, pastrind atitudinea filosofica arhicunoscuta. si unde sint urechile mari de elefant ale zidurilor? cine aude cu adevarat? contemporan noua, insa doar atit, autorul suporta invariabil degringolada mizeriei umane. si iata-l: "în trenuri murdare în gări care put pe jos dorm cu gura deschisă pe băncile rupte se joacă barbut miroase a ceapă și clisă e totul ciudat și îmi vine să strig vin zoaiele valuri la ușă se face târziu și se face mai frig și jarul s-a stins sub cenușă." un poem pe care il consider un regal. multumesc Mircea Florin Sandru.
pentru textul : căpățâni de porc în automobile de lux dece m-a făcut să mă opresc este "lemnul uşilor are, încă, miros de primăvară." şi "pielea mi se va face mai aspră decât lespedea treptelor."
pentru textul : cântec negru deVirgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
pentru textul : continuum explosion deAvec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
pentru textul : Edith Piaf dePagini