îmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
ai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
nu cred că e neterminată metafora. cum e un paianjen? eu îl văd mereu la pândă.
aici aveţi dreptate, dar în sensul că e "trezvie". stare de priveghere duhovnicească, trezire a sufletului, de gardă a fiinţei umane faţă de condiţia lui. sau pe aici.
nu mă supăr niciodată pe oamenii cu care dialoghez.
Ştii bine la ce mă refeream legat de păreri. Vizavi de titlu - mă gândesc câte texte s-or numi "Iarna", ori "Apus de...", ori câte au conjunctie... înţelegi unde bat. Nu la/în titlu se împarte originalitatea. Sunt unii care consideră asta şi încep să trântească titluri în engleză, care nu se justifică neam, sau chestii gen "%^&*$()". Asta 1. Ai spus că titlul este lung şi explicativ, nu doar că l-ai mai întâlnit. Am explicat coerent ce cred despre asta. Asta 2. Nu abuzez de niciun adverb, ci pur şi simplu inventez două, care să-mi încapă sensul. Dacă nu erau consecutive, mai era abuz? Asta 3. Despre metafore - ai spus că-ţi place strofa trei, eu am spus că o consider cea mai slabă, şi am argumetnat legându-mă de densitatea mnetaforei, argument extins până generaliare. Iată legătură. Eu nu prea bat câmpii în comentarii. Şi asta-i 5. Concentreză-te!
Captivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
Cristina, cât se poate de sincer îți spun că nu doar poemul tău este 'pe lângă' poezie, ci chiar și crezul tău așa-zis artistic... care poate fi privit și ca scuză, hai să-i spunem așa, în fața totalului tău amatorism în ale scrisului.
Desigur, hârtia virtuală suportă multe, mai ales pe Hermeneia, dar pe viitor te-aș ruga să te gândești nu de două ori, ci de hai să zicem așa, o cifră mai realistă, de 18 ori înainte să mai postezi asemenea trepidații ale creierului.
În rest, te salut cu drag, nu înseamnă că dacă nu poți scrie poeme nu ai putea face sumedenie de alte lucruri la fel de captivante.
ar fi putut proveni si din pastrarea timpului verbelor (cred), dar astfel ar fi "suparat" repetarea obsesiva "as face si as drege".
cat despre "alunecarea spre locurile comune"... e greu sa n-o fac: sunt un tip mediocru si, nu-i asa, poezicile mele nu pot decat sa reflecte asta. incerc eu sa extrag, dar...
multumesc, din nou, pentru trecere!
Mihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
spre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
chiar daca-i cad dintii pana la unul, grigore deseneaza porti pe cer si isi alege singur brazda sub care va sta...
imi place cum construiesti o lume uitata undeva intr-un colt al memoriei si cum aduni puzlele acestea sub copertile unui gand, ce probabil vine dinspre o fireasca dar tulburatoare realitate.
Fiorolac = fior +olac În dex olac înseamnă ceva, fără legătură cred, însă încercam să sugerez aurolac... Pentru asta versurile finale au fost la început altele chiar și semnele diacritice pot inspira când sunt inspirate în amestecat cu fiorolac poetic însă cineva s-a plîns de repetiția inspirării și iată că am făcut o varză din ideea inițială. Nu aș fi crezut că e text de peniță după socotelile mele de-acasă.
Si eu care credeam ca eu sunt schizo... P.S. Cand va veni vremea si tu o sa-ti aduci aminte. Deocamdata nu e si nici nu trebuie sa fie de fapt nimic nu trebuie sa fie nimic nu trebuie sa vina sa plece sa se transforme sa treaca nimic nu trebuie sa nimic
Na, Vio, am sorbit deodată ceaiul, nu te zărisem la vremea comentului! Pornind de la faptul că universul e infinit, da, putem spune orice, mai puțin faptul că e infinit. Problema e că ăla (e vorba de Hawkins), zice că e finit. Deci, până la urmă tot Ptolemeu a avut dreptate. Nu? He-he, ce dimineață faină mi-ați oferit, domnilor!
Nu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
strofele 2 şi 3, cu precizarea că aş renunţa de tot, dar de tot la versurile:
"nu-ţi mai irosi paşii în van
nu vezi
nu ne mai încape pămîntul".
da, o frumoasă metamor...
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
să spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
da, si mie imi placu. se cere continuat. nu stau acu sa l caut de pureci, asa ca zic bravo. limbajul e veri tru (cum zic soimii patriei), personajele sunt veridice, dialogul, la obiect si plin de toate cele.
Virgil, am modificat putin poemul. am retinut sugestiile tale, voi tine cont de ele. versurile "mai lasă-mi o umbră deschisă să o îmbrățișez în tăcere.", prefer sa nu le modific, nu acum. am scris poemul ascultand Enigma - "Return to inocence". multumesc pentru parere. Madim
iata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
Trebuie sa fi lucrat mult la acest poem. Imi aminteste de vremurile cand poezia se lucra o noapte intreaga, poate mai multe nopti la rand. Mai ai cateva poeme asa.
mi-am permis o încercare de variantă: mai târziu am deschis în gol o fereastră fără spre ce și spre unde dimensiunile unei schițe linii puncte un cod cafeaua mi-a dat în foc voi spăla aragazul de gânduri toate stațiile se opresc acolo în piața mare la fântâna arteziană se-agață de turn să vegheze orasul în fața muzeului mereu mă întâlneam cu cineva mai mult sau mai puțin dispus spre latura mea interioară cândva pasajul era inundat … bună seara bună seara ... mă bucur că ești bine și atît
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
Vladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
pentru textul : mister în trenul de noapte deai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
pentru textul : angemon denu cred că e neterminată metafora. cum e un paianjen? eu îl văd mereu la pândă.
aici aveţi dreptate, dar în sensul că e "trezvie". stare de priveghere duhovnicească, trezire a sufletului, de gardă a fiinţei umane faţă de condiţia lui. sau pe aici.
nu mă supăr niciodată pe oamenii cu care dialoghez.
pentru textul : trezvie deŞtii bine la ce mă refeream legat de păreri. Vizavi de titlu - mă gândesc câte texte s-or numi "Iarna", ori "Apus de...", ori câte au conjunctie... înţelegi unde bat. Nu la/în titlu se împarte originalitatea. Sunt unii care consideră asta şi încep să trântească titluri în engleză, care nu se justifică neam, sau chestii gen "%^&*$()". Asta 1. Ai spus că titlul este lung şi explicativ, nu doar că l-ai mai întâlnit. Am explicat coerent ce cred despre asta. Asta 2. Nu abuzez de niciun adverb, ci pur şi simplu inventez două, care să-mi încapă sensul. Dacă nu erau consecutive, mai era abuz? Asta 3. Despre metafore - ai spus că-ţi place strofa trei, eu am spus că o consider cea mai slabă, şi am argumetnat legându-mă de densitatea mnetaforei, argument extins până generaliare. Iată legătură. Eu nu prea bat câmpii în comentarii. Şi asta-i 5. Concentreză-te!
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deCaptivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
pentru textul : Fata plăpumarului deactul creatiei e cam sadic. ca si lectorul care il inghite
pentru textul : crabii deCristina, cât se poate de sincer îți spun că nu doar poemul tău este 'pe lângă' poezie, ci chiar și crezul tău așa-zis artistic... care poate fi privit și ca scuză, hai să-i spunem așa, în fața totalului tău amatorism în ale scrisului.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deDesigur, hârtia virtuală suportă multe, mai ales pe Hermeneia, dar pe viitor te-aș ruga să te gândești nu de două ori, ci de hai să zicem așa, o cifră mai realistă, de 18 ori înainte să mai postezi asemenea trepidații ale creierului.
În rest, te salut cu drag, nu înseamnă că dacă nu poți scrie poeme nu ai putea face sumedenie de alte lucruri la fel de captivante.
Viorel, mă bucură lectura ta nocturnă, sinceră. noapte liniștită și ție! Mulțumesc!
pentru textul : flowers for yulia dear fi putut proveni si din pastrarea timpului verbelor (cred), dar astfel ar fi "suparat" repetarea obsesiva "as face si as drege".
pentru textul : negociere decat despre "alunecarea spre locurile comune"... e greu sa n-o fac: sunt un tip mediocru si, nu-i asa, poezicile mele nu pot decat sa reflecte asta. incerc eu sa extrag, dar...
multumesc, din nou, pentru trecere!
Mihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
pentru textul : Ferestre despre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
pentru textul : am înţeles ce e tăcerea de"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
chiar daca-i cad dintii pana la unul, grigore deseneaza porti pe cer si isi alege singur brazda sub care va sta...
pentru textul : despre grigore deimi place cum construiesti o lume uitata undeva intr-un colt al memoriei si cum aduni puzlele acestea sub copertile unui gand, ce probabil vine dinspre o fireasca dar tulburatoare realitate.
prima strofa e inceputul pentru un alt sfirsit decit cel de aici
pentru textul : alex elia-clodia şi misterul deFiorolac = fior +olac În dex olac înseamnă ceva, fără legătură cred, însă încercam să sugerez aurolac... Pentru asta versurile finale au fost la început altele chiar și semnele diacritice pot inspira când sunt inspirate în amestecat cu fiorolac poetic însă cineva s-a plîns de repetiția inspirării și iată că am făcut o varză din ideea inițială. Nu aș fi crezut că e text de peniță după socotelile mele de-acasă.
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deSi eu care credeam ca eu sunt schizo... P.S. Cand va veni vremea si tu o sa-ti aduci aminte. Deocamdata nu e si nici nu trebuie sa fie de fapt nimic nu trebuie sa fie nimic nu trebuie sa vina sa plece sa se transforme sa treaca nimic nu trebuie sa nimic
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deNa, Vio, am sorbit deodată ceaiul, nu te zărisem la vremea comentului! Pornind de la faptul că universul e infinit, da, putem spune orice, mai puțin faptul că e infinit. Problema e că ăla (e vorba de Hawkins), zice că e finit. Deci, până la urmă tot Ptolemeu a avut dreptate. Nu? He-he, ce dimineață faină mi-ați oferit, domnilor!
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deam văzut Adriana, mulțumesc!
pentru textul : cu doina-n gând... deNu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
pentru textul : Îngeri ® deFelicitări pentru debutul în poezie! Cu plăcere, așteptăm și data lansării. Va fi tot în Iași?
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial destrofele 2 şi 3, cu precizarea că aş renunţa de tot, dar de tot la versurile:
pentru textul : metamorfoză de"nu-ţi mai irosi paşii în van
nu vezi
nu ne mai încape pămîntul".
da, o frumoasă metamor...
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge desă spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
da, si mie imi placu. se cere continuat. nu stau acu sa l caut de pureci, asa ca zic bravo. limbajul e veri tru (cum zic soimii patriei), personajele sunt veridice, dialogul, la obiect si plin de toate cele.
pentru textul : Protocolar deVirgil, am modificat putin poemul. am retinut sugestiile tale, voi tine cont de ele. versurile "mai lasă-mi o umbră deschisă să o îmbrățișez în tăcere.", prefer sa nu le modific, nu acum. am scris poemul ascultand Enigma - "Return to inocence". multumesc pentru parere. Madim
pentru textul : Creioane sub apă deiata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
pentru textul : angoase&fisuri deTrebuie sa fi lucrat mult la acest poem. Imi aminteste de vremurile cand poezia se lucra o noapte intreaga, poate mai multe nopti la rand. Mai ai cateva poeme asa.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei demi-am permis o încercare de variantă: mai târziu am deschis în gol o fereastră fără spre ce și spre unde dimensiunile unei schițe linii puncte un cod cafeaua mi-a dat în foc voi spăla aragazul de gânduri toate stațiile se opresc acolo în piața mare la fântâna arteziană se-agață de turn să vegheze orasul în fața muzeului mereu mă întâlneam cu cineva mai mult sau mai puțin dispus spre latura mea interioară cândva pasajul era inundat … bună seara bună seara ... mă bucur că ești bine și atît
pentru textul : gol spre fereastră de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa de...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
pentru textul : alb-negru deVladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
Sincerely,
pentru textul : a.m. deC
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
pentru textul : pasagera dePagini