pendul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
există un ochi al lui Dumnezeu într-un bec stins? da, există. unde ai putea să fugi departe de ochiul Lui?
câteva scormoniri metaforice care mi-au plăcut, cum ar fi sfărâmarea patului cu târnăcoape. şi pentru că te-ntinzi fără frică pe sfoara de acrobat şi poate că şi visezi, peniţă.
Paul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
te rog sa citesti aceasta portiune din regulament: 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. si desi nu sint impotriva acestui anunt inca astept sa ne ceri permisiunea ca sa il postezi la info
...si regia mă duce cu gîndul la Mel Gibson. Un scurt metraj al tristeții, al dezrădăcinării ? Liniștea, înfiorătoarea liniște, și-apoi strigătul saxofonului și atmosfera halucinantă par a precede venirea unei zeități mayașe, iubitoare de sînge. Trădarea o zeitate invizibilă, simțită, ghicită, amenințătoare și tristă vibrînd în aer printre confetti și lacrimi. O poveste tulburătoare a unui Crăciun îndepărtat. Optez pentru frumusețea sărbătorilor creștine și pentru un an viitor optimist, plin de succese, realizări și multă prosperitate. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă lumineze sufletul, să vă aducă liniște, sănătate și bucurie alături de cei dragi acum și alți mulți ani de-acum încolo! De asemenea urez membrilor comunității Hermeneia multe împliniri într-un un an nou cît se poate de fericit! Naan Lea
Ce frumos îmi îmtâmpini primul coment! Mulţumesc, Paul!
Şi fiindcă mă încurajezi la a veni şi cu observaţii, chiar acum aş avea una :): Cred că ai putea renunţa la ,,un pic" fiindcă se înţelege din versurile următoare că nu închizi ochii de tot :)( Doamne, fereşte! ) Ia-o ca pe o glumiţă!
Un poem profund. Cititorul asistă neputincios la o durere, la o deturnare a semnificaţiei Crăciunului printr-un eveniment nefericit. Discursul liric e firesc, cu rostiri reflexive, cu întrebări si destăinuiri rafinate. Versul ,,cum poți fi atât de divin" străluceste precum steaua nasterii. Te felicit pentru acurateţea versului tău, Mădălina!
Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
No offence, dar pentru un utilizator de rand ideea completarii id-ului textului este destul de complicata. Cred ca ati putea regandi sistemul. De exemplu, doar o sguestie, in loc de id, sa faceti un drop-down cu toate textele unui autor, sau sa puneti un link in dreptul fiecarui text care la apasare sa ajunga in pagina de profil. ialin
Daca eu as da erate la cate greseli fac cand postez texte si nu numai comentarii (chiar textul prezent a trebuit sa-l corectez de mai multe ori si inca nu stiu daca a iesit cum trebuie, iar in dialogul care l-am purtat, recitindu-l acum, mi-am pus mainile in cap) ar trebui sa umplu spatiul de la com-uri numai cu "......", se va citi "++++++". Singura mea scuza sunt doua: ingineria ca meserie (practicata) si...din nefericire, varsta (ochelarilor pe care-i port de-o viata intreaga).
Un text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
Mi-a placut ideea din primele doua versuri. Nu stiu cat de pozitiv e faptul ca ai pus "ma simt goala" de doua ori in cinci versuri. Textul este mai bun decat restul textelor postate. Ialin
Poezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
In altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
Un text criptic, cu ascunzișuri molcome, aproape înțelepte ("așa amortizăm cu toții conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "și-apoi îi face", "și acesta înduioșat"), dar cu oarece inedit și într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
Nu iti fa nici o problema Vacarasule, este evident ca nu avem nici un punct comun in ceea ce priveste poezia si probabil nici literatura in general. Se mai intimpla, nu esti primul si cu siguranta nu vei fi ultimul.
Nooo, staai! Te vazui pe messenger si imi amintii ca aveai ce aveai cu Dumnezeu. Vad ca tot vizualul lui Aalizei este cel mai reusit, dar si celalalt, iar ambele fac toata schema de 6 numere. :) Pentru ca Dumnezeu stie de ce nu mai am timp sa scriu poezie, am sa intru si eu in concurs cu un link, ca vad ca e la moda: http://www.hermeneia.com/poezie/4614
Ioana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
ai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
miezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
Un poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
ciudat, citeodata unele texte au mai multa rezonanta in alta limba decat cea originala in care au fost scrise... in acest caz, poate si datorita si lui Nicole, pe care o salut cu aceeasi prietenie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pendul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deexistă un ochi al lui Dumnezeu într-un bec stins? da, există. unde ai putea să fugi departe de ochiul Lui?
pentru textul : liniştea din bec decâteva scormoniri metaforice care mi-au plăcut, cum ar fi sfărâmarea patului cu târnăcoape. şi pentru că te-ntinzi fără frică pe sfoara de acrobat şi poate că şi visezi, peniţă.
Paul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar dete rog sa citesti aceasta portiune din regulament: 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. si desi nu sint impotriva acestui anunt inca astept sa ne ceri permisiunea ca sa il postezi la info
pentru textul : Cum am mâncat un câine de...si regia mă duce cu gîndul la Mel Gibson. Un scurt metraj al tristeții, al dezrădăcinării ? Liniștea, înfiorătoarea liniște, și-apoi strigătul saxofonului și atmosfera halucinantă par a precede venirea unei zeități mayașe, iubitoare de sînge. Trădarea o zeitate invizibilă, simțită, ghicită, amenințătoare și tristă vibrînd în aer printre confetti și lacrimi. O poveste tulburătoare a unui Crăciun îndepărtat. Optez pentru frumusețea sărbătorilor creștine și pentru un an viitor optimist, plin de succese, realizări și multă prosperitate. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă lumineze sufletul, să vă aducă liniște, sănătate și bucurie alături de cei dragi acum și alți mulți ani de-acum încolo! De asemenea urez membrilor comunității Hermeneia multe împliniri într-un un an nou cît se poate de fericit! Naan Lea
pentru textul : a christmas tale deVă rog să-i găsiţi, totuşi, un titlu!
Textele trebuie:
"să aibă un titlu distinct. Nu se
permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum
*** sau @#$."
Mulţumesc!
pentru textul : Interferenţe deCe frumos îmi îmtâmpini primul coment! Mulţumesc, Paul!
pentru textul : întoarcerea la praga deŞi fiindcă mă încurajezi la a veni şi cu observaţii, chiar acum aş avea una :): Cred că ai putea renunţa la ,,un pic" fiindcă se înţelege din versurile următoare că nu închizi ochii de tot :)( Doamne, fereşte! ) Ia-o ca pe o glumiţă!
lucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.
pentru textul : mălai deCOABITÁRE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [ Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Cuvântul «cohabita» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate:
pentru textul : Alb şi roşu decoabita (1 coabitez) | coabita (1 coabit)
Un poem profund. Cititorul asistă neputincios la o durere, la o deturnare a semnificaţiei Crăciunului printr-un eveniment nefericit. Discursul liric e firesc, cu rostiri reflexive, cu întrebări si destăinuiri rafinate. Versul ,,cum poți fi atât de divin" străluceste precum steaua nasterii. Te felicit pentru acurateţea versului tău, Mădălina!
pentru textul : carmen a murit de crăciun deAm fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
pentru textul : Fântânarului deazizo ruhyo, dupa ce mai citesti, o sa fie mai simplu :).
pentru textul : de vorbă cu tine deNo offence, dar pentru un utilizator de rand ideea completarii id-ului textului este destul de complicata. Cred ca ati putea regandi sistemul. De exemplu, doar o sguestie, in loc de id, sa faceti un drop-down cu toate textele unui autor, sau sa puneti un link in dreptul fiecarui text care la apasare sa ajunga in pagina de profil. ialin
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deMi-au placut versurile
"era evident din ruşinea de-a nu mă putea înfăţişa gol
ci doar cu toate neînţelesurile pe mine
până la sprâncene"
si ultima strofa.
pentru textul : Poate mâine... deDaca eu as da erate la cate greseli fac cand postez texte si nu numai comentarii (chiar textul prezent a trebuit sa-l corectez de mai multe ori si inca nu stiu daca a iesit cum trebuie, iar in dialogul care l-am purtat, recitindu-l acum, mi-am pus mainile in cap) ar trebui sa umplu spatiul de la com-uri numai cu "......", se va citi "++++++". Singura mea scuza sunt doua: ingineria ca meserie (practicata) si...din nefericire, varsta (ochelarilor pe care-i port de-o viata intreaga).
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deGand la gand. Dar nu cu prea mare bucurie. Deoarece si eu vroiam sa-ti cer un ragaz.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deUn text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
pentru textul : nemişcaţi deEste o schimbare a categoriei gramaticale, d-le Agheorghesei...
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deMi-a placut ideea din primele doua versuri. Nu stiu cat de pozitiv e faptul ca ai pus "ma simt goala" de doua ori in cinci versuri. Textul este mai bun decat restul textelor postate. Ialin
pentru textul : Introspecție dePoezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
pentru textul : Anotimp deIn altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
Un text criptic, cu ascunzișuri molcome, aproape înțelepte ("așa amortizăm cu toții conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "și-apoi îi face", "și acesta înduioșat"), dar cu oarece inedit și într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
pentru textul : doamna de la nouă deNu iti fa nici o problema Vacarasule, este evident ca nu avem nici un punct comun in ceea ce priveste poezia si probabil nici literatura in general. Se mai intimpla, nu esti primul si cu siguranta nu vei fi ultimul.
pentru textul : poetul III deO parodie care depăşeşte (prin umor, firesc şi dezinvoltură) cu mult originalul! Savuros text!
pentru textul : portret cu vt și langustă deNooo, staai! Te vazui pe messenger si imi amintii ca aveai ce aveai cu Dumnezeu. Vad ca tot vizualul lui Aalizei este cel mai reusit, dar si celalalt, iar ambele fac toata schema de 6 numere. :) Pentru ca Dumnezeu stie de ce nu mai am timp sa scriu poezie, am sa intru si eu in concurs cu un link, ca vad ca e la moda: http://www.hermeneia.com/poezie/4614
pentru textul : Dumnezeu deIoana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
pentru textul : între două capete de întuneric de"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
pentru textul : scrisoare despre mâine deand by the way, ca tot vorbeai despre "ideea" mea. daca tot zici ca e una, macar ai prins-o? sau tot mai bîjbîi?
pentru textul : despre o femeie goală deai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
pentru textul : ultima lună demiezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
Un poem nevrotic care are o dorinta nemaipomenita de epatare (in ciuda evidentei nevroze) si care mie cel putin nu mi-a spus nimic dincolo de vraja cuvintelor atat de bine oranduite cinematografic. Andu
pentru textul : dar totul se termină deciudat, citeodata unele texte au mai multa rezonanta in alta limba decat cea originala in care au fost scrise... in acest caz, poate si datorita si lui Nicole, pe care o salut cu aceeasi prietenie.
pentru textul : Mușcând din aceeași zi/Régalant du męme jour dePagini