O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
eşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
p.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
uite ca nu vad. dar ceea ce nu vezi tu (poate din graba, graba de a spune ce crezi tu ca e adevarul) este ca acolo nu am scris (asa cum gresit citezi tu) causul palmelor lui dumnezeu ci "causul palmei lui dumnezeu". probabil varianta ta poate fi perceputa ca si comerciala. nu insa si a mea, care are (prin singularitate) o altfel de simbolistica. deci, pe viitor sa te uiti mai bine. si ai sa "vezi"
Aranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
textul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
Interesanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
Remarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
De ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
Bun venit pe Hermeneia, Ioana. Prima strofă e de lucrat sau de șters de tot. La fel, următoarele două versuri. Poezia ar putea începe de la "mi-e dor să simt" (deși și asta sună patetic și dulceag). În ansamblu, textul e greoi și forțat. Aștept să citesc și alte creații ale tale.
de acord cu Silviu. pana la ultimele 4-5 versuri miza e calma, banala chiar, dar ultimele 2 versuri face poemul.
la mestecarea cojilor de paine ar merge mai bine - rod coji de paine - pen'ca pe vremea cand iti ieseau dintii nu puteai mesteca papucii, ii puteai roade, eventual.
Sunt deosebite și aceste texte derivate din poezia waka. Waka e specifică doar Perioadei Asuka sau include și Perioada Nara? Metrica subgenului are formele sale privilegiate și dau o altfel de aureolă lirică. Ce poți să ne spui despre formele bussokusekika, sedoka și katauta?
Stimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
Finalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
Titlul "poveste cu nuferi" părea să promită mai mult, dădea o nuanță patetică și m-a trimis indirect în universul poetic al lui Lucian Blaga: ("Vei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi! - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: "Nu știi că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ) Din păcate, trecerea în altă gamă lirică utilizând laitmotivul personajelor din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski e subțire, nu văd legătura lor cu nuferii și/sau "oasele unor hulubi înghețați" și textul dă senzația nefirească unui ghiveci, literar vorbind... Cât despre citate, iată unul din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski: "sărăcia nu este un viciu[...]dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. In sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. In mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată!" Nu am înțeles din comentariul anterior ce s-a dorit prin utilizarea adjectivului "heterogen" (care este utilizat în egală măsură cu "eterogen")...cred că era vorba despre alt adjectiv acolo ce sună pe aproape.
superb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
răspunsul fundamental, Virgil – care, sper să mă crezi, este mult mai real decât întrebarea ta absolut retorică, nu fundamentală – ar suna cam așa: ce te faci atunci când “tema” este rezultatul realității, al unui existențialism frust, iar acela descris este o ființă despre care simți și gândești asemeni lui Byron: „aici zace cel mai bun prieten al omului, care a avut toate calitățile lui și nici unul dintre defecte”? poate că a dezvolta “metafizici” pe marginea unor astfel de subiecte ne ajută să gândim mai departe, însă nu sunt sigur că asta ne ajută să devenim cu adevărat oameni; cred că ceea ce ție îți scapă (subliniez, cred, am și eu limitele mele) este că acela din groapă nu este „povestitorul”, ci dublul său, identicul său și că mirosurile acelea nu numai că deja ai sentimentul acut că „nu le-ai simțit de multă vreme”, dar nici nu le vei mai simți niciodată (nu la fel). poate că, privit din afară, textul pare un fel de pură filozofare negativistă; te asigur că este numai o "comemorare"; nu am pretenția că am reușit, am încercat, am exprimat ce am simțit și am gândit, atâta tot. mulțumesc pentru lectură și pentru semn. cu respect, Vasile Munteanu
deosebit de sugestiv poemul lui Ronny Someck in a marturisi esenta frumusetii, memoriei lucrurilor. "La mémoire du vin ne garde plus le souvenir de la main qui avait pressé les raisins, et les raisins ne gardent plus l'odeur des toits ombrageux de la vigne." finalul m-a incintat prin forta metaforei: "Et la fille? Neuf mois – je le devine aux tracés du pinceau sur sa peau - C'est neuf mois que Léonard de Vinci a passé à la peindre entre les jambes de sa mère."
Virgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Luminita, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. onorat de vizita si de faptul ca esti un cititor constant al poeziile mele cu respect
pentru textul : Hibernare demulțumesc de trecere. uneori e poate mai bine sa intelegem ca unele porti nu au perle
pentru textul : gates w/o pearls deO asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deeşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei dep.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
uite ca nu vad. dar ceea ce nu vezi tu (poate din graba, graba de a spune ce crezi tu ca e adevarul) este ca acolo nu am scris (asa cum gresit citezi tu) causul palmelor lui dumnezeu ci "causul palmei lui dumnezeu". probabil varianta ta poate fi perceputa ca si comerciala. nu insa si a mea, care are (prin singularitate) o altfel de simbolistica. deci, pe viitor sa te uiti mai bine. si ai sa "vezi"
pentru textul : coborîrea din tablou deAranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
pentru textul : un mecanism al iluziei deMatei, mulțumesc pentru semn. Undeva cred că ai dreptate.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă detextul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deInteresanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I depi es: aş scrie, în loc de "cât de străină şi singură
pentru textul : X şi Y deploaia se simte", "cât de străină şi singură se simte ploaia", mizând pe firescul topicii.
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
pentru textul : story of a city deRemarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
pentru textul : între c și î deP.S. V-am scris, fără intenţie rea, numele greşit, scuze.
pentru textul : Amnezie deŞi încă ceva: dacă ai impresia că prim observaţie se referea la posibila tautologie înseamnă că nu înseamnă nimic.
pentru textul : de ce? desunt raluca in masura sa vorbesc despre bunul simt. Imi permit sa ignor restul comentariului tau!
pentru textul : risipă de nori denumai că, la un moment dat, de prea multă "iubire" şi probabil plictisindu-se, sictirindu-se de atâta veghe, nici ea nu mai poate ignora că o ignorăm!
mulţumesc, Nicholas, pentru vizita aceasta.
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă deDe ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deBun venit pe Hermeneia, Ioana. Prima strofă e de lucrat sau de șters de tot. La fel, următoarele două versuri. Poezia ar putea începe de la "mi-e dor să simt" (deși și asta sună patetic și dulceag). În ansamblu, textul e greoi și forțat. Aștept să citesc și alte creații ale tale.
pentru textul : Să ridicăm cortina! dede acord cu Silviu. pana la ultimele 4-5 versuri miza e calma, banala chiar, dar ultimele 2 versuri face poemul.
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM dela mestecarea cojilor de paine ar merge mai bine - rod coji de paine - pen'ca pe vremea cand iti ieseau dintii nu puteai mesteca papucii, ii puteai roade, eventual.
Sunt deosebite și aceste texte derivate din poezia waka. Waka e specifică doar Perioadei Asuka sau include și Perioada Nara? Metrica subgenului are formele sale privilegiate și dau o altfel de aureolă lirică. Ce poți să ne spui despre formele bussokusekika, sedoka și katauta?
pentru textul : 生きろ - (Ikiro! - Trăiește!) deStimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deFinalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
pentru textul : culoare de întoarcere comună deTitlul "poveste cu nuferi" părea să promită mai mult, dădea o nuanță patetică și m-a trimis indirect în universul poetic al lui Lucian Blaga: ("Vei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi! - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: "Nu știi că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ) Din păcate, trecerea în altă gamă lirică utilizând laitmotivul personajelor din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski e subțire, nu văd legătura lor cu nuferii și/sau "oasele unor hulubi înghețați" și textul dă senzația nefirească unui ghiveci, literar vorbind... Cât despre citate, iată unul din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski: "sărăcia nu este un viciu[...]dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. In sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. In mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată!" Nu am înțeles din comentariul anterior ce s-a dorit prin utilizarea adjectivului "heterogen" (care este utilizat în egală măsură cu "eterogen")...cred că era vorba despre alt adjectiv acolo ce sună pe aproape.
pentru textul : poveste cu nuferi desuperb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
pentru textul : ascunzişul din urmă derăspunsul fundamental, Virgil – care, sper să mă crezi, este mult mai real decât întrebarea ta absolut retorică, nu fundamentală – ar suna cam așa: ce te faci atunci când “tema” este rezultatul realității, al unui existențialism frust, iar acela descris este o ființă despre care simți și gândești asemeni lui Byron: „aici zace cel mai bun prieten al omului, care a avut toate calitățile lui și nici unul dintre defecte”? poate că a dezvolta “metafizici” pe marginea unor astfel de subiecte ne ajută să gândim mai departe, însă nu sunt sigur că asta ne ajută să devenim cu adevărat oameni; cred că ceea ce ție îți scapă (subliniez, cred, am și eu limitele mele) este că acela din groapă nu este „povestitorul”, ci dublul său, identicul său și că mirosurile acelea nu numai că deja ai sentimentul acut că „nu le-ai simțit de multă vreme”, dar nici nu le vei mai simți niciodată (nu la fel). poate că, privit din afară, textul pare un fel de pură filozofare negativistă; te asigur că este numai o "comemorare"; nu am pretenția că am reușit, am încercat, am exprimat ce am simțit și am gândit, atâta tot. mulțumesc pentru lectură și pentru semn. cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : ploaia prietenului din mine dedeosebit de sugestiv poemul lui Ronny Someck in a marturisi esenta frumusetii, memoriei lucrurilor. "La mémoire du vin ne garde plus le souvenir de la main qui avait pressé les raisins, et les raisins ne gardent plus l'odeur des toits ombrageux de la vigne." finalul m-a incintat prin forta metaforei: "Et la fille? Neuf mois – je le devine aux tracés du pinceau sur sa peau - C'est neuf mois que Léonard de Vinci a passé à la peindre entre les jambes de sa mère."
pentru textul : Témoin de beauté deVirgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 defrancisc, multumesc de trecere! imi pare rau ca nu inteleg nimic din ceea ce ai scris cu referire la text.
pentru textul : Sfat pentru fiul meu deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie deCe anume ai vrut să scrii, "vazu-i" (văzul lui) sau "văzui"? Cred că s-ar citi mult mai ușor dacă ar fi scris cu diacritice.
pentru textul : te caut si ma isc dePagini