D-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").
Interesanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
...nu sunt un tânăr din generația "băgămiaș" , nu fac pe eroul dar nici pe rebelul cum e la modă în unele cazuri particulare de pe portaluri literare diverse, însă aici, în textul tău Roxana, îmi place fluența , prospețimea, ludicul ameliorat de tandrețe, ideile conduse bine și captivante, iar pentru aceste considerente ce mi-au făcut plăcută lectura unei seri de iunie în care mă tot întreb de ce nu sunt pe vreun litoral, las un semn sincer de apreciere. și pot să spun că sunt puține proze care să îmi atragă atenția și să nu mă dezamăgească.
oarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
Când nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
ne trezim fără să înțelegem
în acest parc
menajerie feudiană
pe pieptul de tablă al omului nou
socialismul ruginește încet
decorații temporale
sărut urechea ta atinsă de frig
trăim ani buni pentru orice frustrare
tu muști din mine
ca dintr-un măr
îți place să privești îmbrățișarea
dintre picătura de sînge cu ger
te acuz
faci experimente
inima trebuie vopsită anticoroziv
ascunsă într-un seif departe
sau bancă din elveția unde mîinile tale înghețate
ascunse în mîinile mele
să descopere frauda secolului
iubirea trebuie înțeleasă
e un sentiment negativ
pe un fond pozitiv
de indiferență sau demență
progresiv ambiguă
pînă la paroxism
atunci
oscilația podurilor lumii
devin rezonanță în noi
așa văd eu poemul acesta, Virgil, se repeta "din mine", în fine , observi tu... ideea e ca a lui Voltaire, "spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte", ceea ce tu faci cu succes.
deci, pentru că rezonez și noutatea imaginilor este ff frumoasă, las semnul meu de admirație. mai ales pentru final.
Gasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
Eu totuși am o problemă. Dacă tot spui că vei vorbi despre cele zece lucruri care nu îți plac la tine (intrigantă confesiune) în primele două porțiuni rămîi fidelă promisiunii dar apoi celelalte se diluaeză în altceva. Strofa trei este despre lucruri pe care le urăști (e ambiguu dacă asta e ceva ce nu îți place la tine). Strofa patru este despre niște „metafore” (aici am ajuns în ceață deja). Iar în a cincea este vorba despre eclesiastul. Despre eclesiastul (sau ecclesiastul) s-ar putea spune multe dar ce are asta cu ceea ce nu îți place la tine? Iar suptul sîngelui Domnului (de la sfîrșit) deși face trimiteri soteriologice totuși crează o senzație destul de dezagreabilă, nu crezi? Deci cam astea ar fi observațiile mele de pînă acum.
nu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
acest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
salut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
O poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
am fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
Mi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
Aş putea să spun că tăcerile acestea, dacă nu sunt ale lui Simion, cum ne-a obişnuit autorul Turburea, de la o seamă de vreme, sunt ale unui guşter ce-şi poartă o parte din vină într-o “eternitate atemporală”. Aşteptarea îmbracă haina unei căderi “dacă nu ar fi aşteptarea” care “să-i cadă pe piept”, moartea ar fi mai rapidă, rece, nu atât de caldă. E bună liniştea şi împăcarea „soldatului”, sub scut, “aproape linişte”, este învingător.
Frumos lucrat cadrul, din personaje care se pot identifica armonios. O combinaţie scurtă de trăiri sugerate printr-o singură respiraţie. Totul se reduce la sonorizare mută. Practic e o vizuală. E minunat să putem avea fiecare dintre noi, cu noi, un guşter atunci când aşteptarea ni se apropie. Eu nu mă tem.
nu trebuie sa-ti fie ciuda, adriana, caci, intr-adevar, ai intuit bine - sunt trei secvente onirice fara legatura intre ele, singurul liant fiind o stare de mare incarcatura emotionala pentru autor. in ceea ce priveste "zvarleste" este "zvarle" asa cum ai sesizat tu, insa, din cand in cand, imi permit folosirea unor forme neliterare doar de dragul unei placeri ciudate pentru o fonetica aparte ce-mi pare mie mai muzicala.
or strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
Da, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
D-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deInteresanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
pentru textul : downloadez poezii deda, interesantă ideea. un fel de negație a negației
pentru textul : pesimiste I de...nu sunt un tânăr din generația "băgămiaș" , nu fac pe eroul dar nici pe rebelul cum e la modă în unele cazuri particulare de pe portaluri literare diverse, însă aici, în textul tău Roxana, îmi place fluența , prospețimea, ludicul ameliorat de tandrețe, ideile conduse bine și captivante, iar pentru aceste considerente ce mi-au făcut plăcută lectura unei seri de iunie în care mă tot întreb de ce nu sunt pe vreun litoral, las un semn sincer de apreciere. și pot să spun că sunt puține proze care să îmi atragă atenția și să nu mă dezamăgească.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deVirgil, mai bine recunoaște că ți s-a făcut dor de amandine și ecler... :)) merci fain de comm, îmi este foarte util, ai spus multe în puține cuvinte.
pentru textul : simetrii deoarecum ciudată forma acestui text. prima strofă nu are nici un fel de rimă. la a doua există o tentativă de rimă dar nu neaparat reușită. iar la umtima este ceva. nu îmi este clar dacă s-a urmărit această ambiguitate. un text quasi-ludic.
pentru textul : Ospitalitate deCând nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
pentru textul : nevoia de surâs deAdrian,am modificat textul.mulţumesc pentru trecere.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului deTu ai mereu tendinta de a scrie poezie manifest. :) Iti reuseste stilul acesta. Si cel yerba mate. :)
pentru textul : de ce ar trebui deun poem excelent.
ne trezim fără să înțelegem
în acest parc
menajerie feudiană
pe pieptul de tablă al omului nou
socialismul ruginește încet
decorații temporale
sărut urechea ta atinsă de frig
trăim ani buni pentru orice frustrare
tu muști din mine
ca dintr-un măr
îți place să privești îmbrățișarea
dintre picătura de sînge cu ger
te acuz
faci experimente
inima trebuie vopsită anticoroziv
ascunsă într-un seif departe
sau bancă din elveția unde mîinile tale înghețate
ascunse în mîinile mele
să descopere frauda secolului
iubirea trebuie înțeleasă
e un sentiment negativ
pe un fond pozitiv
de indiferență sau demență
progresiv ambiguă
pînă la paroxism
atunci
oscilația podurilor lumii
devin rezonanță în noi
așa văd eu poemul acesta, Virgil, se repeta "din mine", în fine , observi tu... ideea e ca a lui Voltaire, "spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte", ceea ce tu faci cu succes.
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii dedeci, pentru că rezonez și noutatea imaginilor este ff frumoasă, las semnul meu de admirație. mai ales pentru final.
Mulțumesc, Virgil. Conversațiile din mijloacele de transport bucureștene sunt eterna mea sursă de inspirație :)
pentru textul : tuberoză deGasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
pentru textul : racing live deMulțumesc, Virgil, pentru popas. Fără pretenții, da, dar încercând să nu fie simplist.
pentru textul : Scrisoare către un prieten deEu totuși am o problemă. Dacă tot spui că vei vorbi despre cele zece lucruri care nu îți plac la tine (intrigantă confesiune) în primele două porțiuni rămîi fidelă promisiunii dar apoi celelalte se diluaeză în altceva. Strofa trei este despre lucruri pe care le urăști (e ambiguu dacă asta e ceva ce nu îți place la tine). Strofa patru este despre niște „metafore” (aici am ajuns în ceață deja). Iar în a cincea este vorba despre eclesiastul. Despre eclesiastul (sau ecclesiastul) s-ar putea spune multe dar ce are asta cu ceea ce nu îți place la tine? Iar suptul sîngelui Domnului (de la sfîrșit) deși face trimiteri soteriologice totuși crează o senzație destul de dezagreabilă, nu crezi? Deci cam astea ar fi observațiile mele de pînă acum.
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine denu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
pentru textul : l’absente deacest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
salut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deO poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
pentru textul : Prima noapte stropită cu raze deoricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
pentru textul : candirú demulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II deam fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.
pentru textul : Tot Ce Am Adus deMultumesc pentru lectura, apreciere si penita. ma bucur de fiecare data cand reusesc sa starnesc emotii estetice unor cititori.
pentru textul : Dureri de ceară deceva nipon, ceva... mistic, ceva care ma cheama inapoi de cate ori o iau inainte, prea inainte... multam! prea multi i, nu am atatia pe tastatura:)
pentru textul : ultima cină deBine ai revenit, Radu!
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
pentru textul : Există viață după… deMi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
Aş putea să spun că tăcerile acestea, dacă nu sunt ale lui Simion, cum ne-a obişnuit autorul Turburea, de la o seamă de vreme, sunt ale unui guşter ce-şi poartă o parte din vină într-o “eternitate atemporală”. Aşteptarea îmbracă haina unei căderi “dacă nu ar fi aşteptarea” care “să-i cadă pe piept”, moartea ar fi mai rapidă, rece, nu atât de caldă. E bună liniştea şi împăcarea „soldatului”, sub scut, “aproape linişte”, este învingător.
pentru textul : prezentul simplu deFrumos lucrat cadrul, din personaje care se pot identifica armonios. O combinaţie scurtă de trăiri sugerate printr-o singură respiraţie. Totul se reduce la sonorizare mută. Practic e o vizuală. E minunat să putem avea fiecare dintre noi, cu noi, un guşter atunci când aşteptarea ni se apropie. Eu nu mă tem.
nu trebuie sa-ti fie ciuda, adriana, caci, intr-adevar, ai intuit bine - sunt trei secvente onirice fara legatura intre ele, singurul liant fiind o stare de mare incarcatura emotionala pentru autor. in ceea ce priveste "zvarleste" este "zvarle" asa cum ai sesizat tu, insa, din cand in cand, imi permit folosirea unor forme neliterare doar de dragul unei placeri ciudate pentru o fonetica aparte ce-mi pare mie mai muzicala.
pentru textul : backward deor strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
pentru textul : Helen deDa, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
pentru textul : Barajul deprobabil ca eu sint mai novice decit novicii, fa un bine si explica-mi
pentru textul : să ne rugăm deAoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
pentru textul : Cavalerul Trac deuuuau:) utranspiratie, nu gluma! spor la viata!
pentru textul : umbiguităţi dePagini