Katya, acum a început perioada întocmirii dosarelor pentru burse peste tot. E important să găsești o bursa funcție de capacitățile tale profesionale, pregătire etc. Totul este să fii bine pregătit și consecvent. Este o cheie a succesului. Românii au pregătirea necesară pentru a candida și reuși. Un site al burselor în Europa este http://www.europeana.ro/burse/Burse.htm. Spre exemplu, la Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne se poate accesa site-ul http://www.univ-paris1.fr/etudiants/inscriptions/rubrique32.html. Fiecare instituție are condițiile ei de participare referitoare la studii, rezultate și uneori cu limita de vârstă. De citit, studiat, analizat obiectiv fiecare ofertă universitară. Personal, am încurajat pe toți cei care merită să candideze. Sansa este pentru toți românii indiferent unde se află în țară sau străinătate. Referitor la rezidențele de creație propuse de Institutul Cultural Român din Paris, acestea reprezintă un program de promovare a valorilor românești, o variantă de a avea o bursă numai pentru 2 luni, pentru un anume segment de specialiști. Alte burse ale Institutului Cultural Român așa cum remarcai și tu Katya, adică - Bursele "Constantin Brâncuși" și "George Enescu" - Burse pentru traducători străini - Burse pentru jurnalisti culturali din străinătate - Burse de cercetare si documentare - Burse pentru tinerii români care studiază în străinătate se pot accesa pe http://www.icr.ro/pagini.php?cod=21&subpagina=1. Acum, despre românii din afara granițelor: au șanse egale cu cei din țară. Au toate capacitățile de a promova în toate universitățile din lume. Există câteodată un curent ușor tendențios de a-i segrega (pe cei din țară și pe cei din diaspora), dar este o falsă problemă emisă de persoane neavizate. Demult, un prieten îmi spunea că în viață trebuie să știi să riști la momentul respectiv. Poate că momentul prielnic este cel al tinereții dar nici asta nu e o regulă. Riscați! Inteligența e capacitatea de a forța norocul!
dragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
dar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
nimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
revin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
parerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
Andu, felicitari, vad aici un poem bun, un poem al realitatii imediate, un poem al clipelor. Mi-a placut foarte mult degajarea care reiese din versuri, modul in care spui franc tot ceea ce crezi ca ar trebui sa spui. Reusesti sa dai impresia unui dialog firesc si asta e foarte bine. Felicitari petre
<<ziua în care va veni dana și îmi va da link la poemul acesta cu inimă: ziua în care noi vom râde dintr-o poză ovală cu zimți. și atunci va fi liniște ..>> As vrea sa stai in poza ovala a lui Ingres la baia turceasca in randul trei, unde fetele sunt relaxate si dansatoarea burtii tocmai a facut o pirueta nastrusnica smulgand un "oooo" de mirare de la noi spectatorii.. continua sa ne bucuri ochii Alma, tu stii atat de bine cum sa o faci ..
scuze. deci, "merci pentru articol. e intradevar foarte trist"
si nu stiam ca leo butnaru s-o ocupat de avangarda ucraineana separat de cea rusa (aia rusa o aparut in doua volume la noi). o s-o caut, oricum
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!
Îmi cer scuze, dar nu mi-am dat seama de ceea ce înseamnă "padding", nici după ce am citit explicaţiile găsite pe undeva: "proprietăţi care definesc spaţiul dintre marginea elementului şi conţinutul acestuia". Doar pot bănui la ce se referă, nu trebuie să fie mare filozofie, dar tot nu ştiu cum se operează cu aşa ceva. Mai precis: nu-mi dau seama ce era rău înainte şi ce e bine acum.
eh, asa da! foarte frumos. iar imaginatia mea trebuia sa ma traga de mîneca si sa-mi zica ca-i asa. doar chestia a fost sugerata, numa' ca eu eram un pic distrat si cu mintea in locuri mai zburdalnice. mea culpa. o sa incerc sa nu ma mai grabesc asa :)
Maestre, Italia este portia din noi necunoscuta ce deschide laguna inimii...Venetia este o proiectie atemporala unde raminem tineri si fericiti, privind nu numai spre laguna ci si dincolo de Scuola Arciconfraternita di San Rocco unde Jacopo Tintoretto iti ia rasuflarea prin La Crocifissione... de oriunde s-ar afla, M are inca aceasta putere de a imblinzi tacerea...
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
nu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
Ionuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ca si ultimul ce, lucian?
pentru textul : ca un pește deKatya, acum a început perioada întocmirii dosarelor pentru burse peste tot. E important să găsești o bursa funcție de capacitățile tale profesionale, pregătire etc. Totul este să fii bine pregătit și consecvent. Este o cheie a succesului. Românii au pregătirea necesară pentru a candida și reuși. Un site al burselor în Europa este http://www.europeana.ro/burse/Burse.htm. Spre exemplu, la Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne se poate accesa site-ul http://www.univ-paris1.fr/etudiants/inscriptions/rubrique32.html. Fiecare instituție are condițiile ei de participare referitoare la studii, rezultate și uneori cu limita de vârstă. De citit, studiat, analizat obiectiv fiecare ofertă universitară. Personal, am încurajat pe toți cei care merită să candideze. Sansa este pentru toți românii indiferent unde se află în țară sau străinătate. Referitor la rezidențele de creație propuse de Institutul Cultural Român din Paris, acestea reprezintă un program de promovare a valorilor românești, o variantă de a avea o bursă numai pentru 2 luni, pentru un anume segment de specialiști. Alte burse ale Institutului Cultural Român așa cum remarcai și tu Katya, adică - Bursele "Constantin Brâncuși" și "George Enescu" - Burse pentru traducători străini - Burse pentru jurnalisti culturali din străinătate - Burse de cercetare si documentare - Burse pentru tinerii români care studiază în străinătate se pot accesa pe http://www.icr.ro/pagini.php?cod=21&subpagina=1. Acum, despre românii din afara granițelor: au șanse egale cu cei din țară. Au toate capacitățile de a promova în toate universitățile din lume. Există câteodată un curent ușor tendențios de a-i segrega (pe cei din țară și pe cei din diaspora), dar este o falsă problemă emisă de persoane neavizate. Demult, un prieten îmi spunea că în viață trebuie să știi să riști la momentul respectiv. Poate că momentul prielnic este cel al tinereții dar nici asta nu e o regulă. Riscați! Inteligența e capacitatea de a forța norocul!
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris defrumoasa coperta. imi pare rau ca nu pot sa ajung, dar abia astept sa am cartea in maini.:)
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 dedragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deAlina, mulţumiri şi mult succes! vei reuşi şi de data asta! las şi o peniţă pentru virtualia 13. sper să cadă într-o vineri 13:)))! bau!:)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă dedar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
...poemul e fain.
pentru textul : poem imposibil denimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deEste un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
pentru textul : Perpetuum robia derevin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară dePaul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)
pentru textul : vals pentru masha deOana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
Câteodată suntem autorii unei singure capodopere. :)
pentru textul : my Mary deparerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
pentru textul : poeţi dela ce bun un cetitor hodinit?! soldat roman dand cu zarul ca sa castige camasa lui Isus.
pentru textul : Zar deprea mult mereu, niciodată, niciun, etc. şi foarte multă negaţie în text care vine în defavoarea poeziei tale:)
pentru textul : ziua cu patru pereţi deDezarmant de sincer. Poetul în faţa paginii goale. Şi frica...
pentru textul : Eșafod deAndu, felicitari, vad aici un poem bun, un poem al realitatii imediate, un poem al clipelor. Mi-a placut foarte mult degajarea care reiese din versuri, modul in care spui franc tot ceea ce crezi ca ar trebui sa spui. Reusesti sa dai impresia unui dialog firesc si asta e foarte bine. Felicitari petre
pentru textul : inner smile deca un zar pe cant in echilibru stabil
pentru textul : Ovidiu mi-a zis de<<ziua în care va veni dana și îmi va da link la poemul acesta cu inimă: ziua în care noi vom râde dintr-o poză ovală cu zimți. și atunci va fi liniște ..>> As vrea sa stai in poza ovala a lui Ingres la baia turceasca in randul trei, unde fetele sunt relaxate si dansatoarea burtii tocmai a facut o pirueta nastrusnica smulgand un "oooo" de mirare de la noi spectatorii.. continua sa ne bucuri ochii Alma, tu stii atat de bine cum sa o faci ..
pentru textul : silences descuze. deci, "merci pentru articol. e intradevar foarte trist"
pentru textul : Renașterea împușcata desi nu stiam ca leo butnaru s-o ocupat de avangarda ucraineana separat de cea rusa (aia rusa o aparut in doua volume la noi). o s-o caut, oricum
Silvia, mă bucur că ţi-a plăcut. mai ales finalul. mulţumesc pentru urări.
pentru textul : am nevoie de o inimă nouă deSixtus: Se prea poate, nu spun nu. Virgil: "Fiorii" rămân "nedezinfectați". De acord cu restul. "Nicicui" era chiar inventat, my bad.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta deAndrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun, om bun!
...mulțumesc, Ioana!... sună bine secretul tău Marina...
pentru textul : Te iubesc dus-întors deAmuzant? Exotic. Sper să iasă bine.
Îmi cer scuze, dar nu mi-am dat seama de ceea ce înseamnă "padding", nici după ce am citit explicaţiile găsite pe undeva: "proprietăţi care definesc spaţiul dintre marginea elementului şi conţinutul acestuia". Doar pot bănui la ce se referă, nu trebuie să fie mare filozofie, dar tot nu ştiu cum se operează cu aşa ceva. Mai precis: nu-mi dau seama ce era rău înainte şi ce e bine acum.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu deeh, asa da! foarte frumos. iar imaginatia mea trebuia sa ma traga de mîneca si sa-mi zica ca-i asa. doar chestia a fost sugerata, numa' ca eu eram un pic distrat si cu mintea in locuri mai zburdalnice. mea culpa. o sa incerc sa nu ma mai grabesc asa :)
pentru textul : Höre Israel denu
pentru textul : weed room deMaestre, Italia este portia din noi necunoscuta ce deschide laguna inimii...Venetia este o proiectie atemporala unde raminem tineri si fericiti, privind nu numai spre laguna ci si dincolo de Scuola Arciconfraternita di San Rocco unde Jacopo Tintoretto iti ia rasuflarea prin La Crocifissione... de oriunde s-ar afla, M are inca aceasta putere de a imblinzi tacerea...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
pentru textul : ym denu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
Ionuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
Mulțumesc pentru vizită și cuvinte,
pentru textul : Umbra. deEugen.
Pagini