M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
elia, mulțumesc pentru perseverență. e o floare mai rară zilele astea. am să încerc să revăd dacă există vreun typo. oricum intenționam să mai adaug un paragraf sau două la acest episod.
Intrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
"Colectivizarea l-a lăsat însă și fără pămînt și fără pădure, caii și căruța fiindu-i luate într-o noapte rece și ploioasă din toamna anului 1959, în fruntea celor hotărîți să înfăptuiască mărețele realizări, aflîndu-se Costică Bălana, un pierde vară ce-și petrecea mai tot timpul prin cîrciumă și-i înjura pe cei care agonisiseră mai mult decît el. Acum avea funcție, era brigadier și purta banderolă cu tricolor, un om de încredere, hotărît să-și facă datoria și să nu ierte pe nimeni, nici chiar pe maică-sa. După decembrie '89, lucrurile luate cu japca de comuniști, s-au restituit proprietarilor de drept sau urmașilor acestora." Pasaj jurnalistic, ideologizat, nepotrivit într-o povestire. Eu numesc asta "ideologism întors". În anii 50, prozatorii aserviți ideologizau în spiritul cerințelor, satirizând chiaburii și alte "rămășițe ale vechiului regim". Astăzi, deși nu le-o cere nimeni, dar pentru că unii oportuniști cred că așa e bine, unii autori îi imită pe aceștia și incriminează și ei "rămășițele vechiului regim" (de data asta - comunist. Dar textele, despărțite de o jumătate de veac și mai bine, sunt realizate după aceeași rețetă. Schimbând ceea ce e de schimbat, și din acesta ar putea ieși o povestioară (nu lipsită de umor, e drept), vrednică de epoca proletcultistă... În afară de toate acestea, corect ar fi "pierde-vară". În plus, în ultima frază apare o virgulă între subiect și predicat...
reduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
Draga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
Ecaterina... e atat de greu sa remarci caracterul ironic al fotografiei, modificarea facuta si toate cele ? Vorba lui aalizeei pagina principala, subtitlul ? Incearca te rog sa fii mai ponderata, astfel vom putea comunica mult mai bine. Ialin
1. Mi-am dorit o paralela (prin antiteza) (nu numai de imagini ci si de limbaj) intre lumea noua a celor doi amanti si lumea arhaica si metaforica in care dorinta lor se intrupeaza (personificare) intr-un zimbru...
sancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
Sapphire, am facut corectarile necesare.Incerc sa-mi sintetiez mai bine ideile. Petre, ce sa spun?Surprinsa pozitiv. Younger, ai savurat pe indelete poezia.Ai patruns aceea zona, sa zicem crepusculara, a poeziei. multumesc tuturor.
multumesc de incurajari si zic incurajari pentru ca n-am nici o pretentie in privinta textelor mele iar daca-mi reuseste pe alocuri cate ceva e cu atat mai bine
Încă: Un creator autentic își poate afirma, desigur, valoarea inclusiv prin tăcere. Prin smerenie, prin sacrificiu ș.a.m.d. E tot o manifestare a ”conștiinței valorii sale”. Așadar, nuanțele. Hristos a înviat! Sper că m-ai înțeles.
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
autorului! De asemenea şi domnului Gorun Manolescu pentru recenzia deosebită.
pentru textul : Inseparabila dezordine deM-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" de"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
pentru textul : interviu dee obligatoriu sa fie trimise toate cele 3 poezii, odata? se pot trimite doar 2 poezii, sau doar una?
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deelia, mulțumesc pentru perseverență. e o floare mai rară zilele astea. am să încerc să revăd dacă există vreun typo. oricum intenționam să mai adaug un paragraf sau două la acest episod.
pentru textul : cercul - episodul 3 detot "filmul" e deosebit, dar ce incheiere, domnule, ce incheiere...! as fluiera admirativ, dar nu mi-a reusit niciodata.( fluieratul.)
pentru textul : film grain deIntrucit textul e incadrat la polemica, hai sa iti raspund. Incep cu sfirsitul. Toate astea au o legatura cu patriotismul pentru ca aceasta legatura s-a facut de nenumarate ori de catre altii chiar si aici pe Hermeneia.com. Deci, eu nu fac decit sa vin in intimpinarea unei probleme deja ridicate. Iar ca remarca as spune ca acum auzind cum se vorbeste romaneste la Bucuresti inclin sa cred ca este o problema de patriotism pentru ca mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa judeci "lipsa de patriotism" a celor "din afara" care in mod deliberat isi pastreaza limba cu toate stingaciile lor in timp ce nimeni (nu vad eu cel putin) ca face nimic pentru ca pe televiziunea romana sa se vorbeasca corect romaneste. In ce priveste doliul national si patriarhul am rezerve fata de opinia ta din cel putin doua motive. Primul este formal. De vreme ce biserica ortodoxa nu este "inca" biserica nationala ideea asta cu reprezentarea sau asemanarea cu institutia prezidentiala mi se pare cam trasa de par. Sau vrei sa imi sugerezi ca de acum incolo o sa tineti doliu national cind o sa treaca la cele vesnice oricare din capii confesiunilor religioase din Romania care au un anumit grad de "reprezentare"? Cel de-al doilea este de ordin moral. Ma indoiesc ca un om care a fost patriarh peste o biserica in vremea ce dictatura comunista ii darima bisericile si manastirile, sau care si-a prezentat adeziunea fata de interventia criminala a armatei la Timisoara in 1989 merita doliu national chiar daca sa zicem ca insitutia pe care o reprezinta s-ar califica pentru asa ceva. Putina decenta fata de mortii Timisoarei, carora nici astazi inca nu li s-a facut dreptate intr-un tribunal, ma gindesc ca nu ar strica. Evident insa ca aceasta realitate se vede diferit daca te uiti la ea de la Iasi sau de la Timisoara. Asa ca imi dau seama de dificultatea perceptiei. In ce priveste Academia Romana, a o asemana cu institutia legiutoare a tarii (gluma pe care am mai citit-o si in alta parte) mi se pare total aiurea si tradeaza, dupa parerea mea, ramasite ale unei mentalitati observicioase fata de un autoritarism centralizat. Ma intreb daca miine prin absurd Academia va va "legifera" ca trebuie sa scrieti cu caractere chirilice, o veti face? Iar daca nu, de ce? Cind si unde ai dreptul sa te revolti, sa consideri ca decizia Academiei este o timpenie? Evident insa ca, asa cum spuneam si la inceput, ideea asta este ridicola. Academia nu este organ legiuitor (in sensul parlamentului) si chiar daca cineva ar sustine asta atunci ar fi o aberatie eminamente antidemocratica de vreme ce membrii academiei nu sint alesi prin nici un fel de sufragiu de catre populatie. Asa ca, sa nu mai incurcam borcanele. Eventual Academia Romana are un rol consultativ si de promovare-evidentiere in dezvoltatea culturii si civilizatiei romanesti cit si o activitate de cercetare. De fapt modul cum prezinti tu Academia Romana imi spune ca nu ai citit niciodata nici STATUTUL ACADEMIEI ROMÂNE si nici LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ACADEMIEI ROMÂNE. Iti recomand sa le citesti pe site-ul www.acad.ro Formularea "b) se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii;" din Capitolul II, articolul 8, punctul b al legii mi se pare ca vrea sa spuna ceva incercind sa nu spuna nimic. Cind spui ca un lucru e obligatoriu si nu prevezi nici o pedeapsa pentru incalcarea lui ma gindesc ca de fapt, politic vorbind, spui ceva dar de fapt nu intentionezi lucrul acela. Sau ar trebui sa intelegem ca "obligatoriu" se refera doar la felul in care vorbesc limba romana academicienii? Evident, formularea este ambigua (si banuiesc ca este voit ambigua). Cind tu insa imi spui ca "Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani", desi pot fi de acord cu tine, asta nu face rusinea mai mica. Si daca este tolerabil la florarese sau taximetristi (fara sa vreau sa ofensez aceste doua categorii profesionale), continui sa sustin ca este absolut intolerabil pe canalul national de televiziune in anul 2007 la un eveniment de rezonanta nationala (asa cum sustii chiar tu). Iar daca tu imi spui ca de fapt acesta e un feneomen des intilnit la crainicii de televiziune din Romania atunci mie nu imi mai ramine decit sa zimbesc trist. Concluzia mea ramine ca este ipocrit sa te legi de limba romana a celor care in ciuda distantei si contextului continua sa o vorbeasca in timp ce la Bucuresti este macelarita pe canalul national de televiziune cu prilejul unei zile de doliu national. In ce priveste faptul ca unii "sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie" nu cred ca este vorba de nehotarire. Cred ca este vorba de o usurinta de exprimare (datorita modului cum functioneaza creierul) pe de o parte. Iar pe de alta cred ca unii, atunci cind lucreaza la un text care se vrea literar, o fac din incercarea de a-i da o culoare aparte, sau un anumit eclecticism, etc, in functie de intentia literara. Faptul ca unii pot face asta si din snobism sau din dorinta de a epata nu anuleaza valoarea folosirii ei inteligente. De fapt daca te vei apleca sa citesti texte interbelice o vei intilni si in multe din ele. Ma tem insa ca de multe ori ostilitatea fata de aceasta practica tradeaza nu un anumit "purism" literar ci mai degraba un anumit gen de nationalism provincial. Dar iata ca m-am intins destul de mult. Sper insa sa iti fi raspuns la observatii.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deun poem care mi-a placut mult, prima strofa mai ales; imagine si cantec, alb si negru, simbol si plasticitate - toate intr-un putin de cuvinte.
pentru textul : stingerea decelorlalţi comentatori. Andrei ai dreptate, am modificat. yester, nu fii invidios, în general şi tu ai destule cârje. îţi doresc cât mai multe.
pentru textul : ad interim dedomnu profet, uneori chiar trebuie.
bobadilimache, seamana mai putin leit, nu toata lumea foloseste copy-paste in creatie...
in rest, alta zi din saptamana.
pentru textul : plată deei, iată ce numesc eu un text sexy...
pentru textul : despre cum am murit astă noapte de"Colectivizarea l-a lăsat însă și fără pămînt și fără pădure, caii și căruța fiindu-i luate într-o noapte rece și ploioasă din toamna anului 1959, în fruntea celor hotărîți să înfăptuiască mărețele realizări, aflîndu-se Costică Bălana, un pierde vară ce-și petrecea mai tot timpul prin cîrciumă și-i înjura pe cei care agonisiseră mai mult decît el. Acum avea funcție, era brigadier și purta banderolă cu tricolor, un om de încredere, hotărît să-și facă datoria și să nu ierte pe nimeni, nici chiar pe maică-sa. După decembrie '89, lucrurile luate cu japca de comuniști, s-au restituit proprietarilor de drept sau urmașilor acestora." Pasaj jurnalistic, ideologizat, nepotrivit într-o povestire. Eu numesc asta "ideologism întors". În anii 50, prozatorii aserviți ideologizau în spiritul cerințelor, satirizând chiaburii și alte "rămășițe ale vechiului regim". Astăzi, deși nu le-o cere nimeni, dar pentru că unii oportuniști cred că așa e bine, unii autori îi imită pe aceștia și incriminează și ei "rămășițele vechiului regim" (de data asta - comunist. Dar textele, despărțite de o jumătate de veac și mai bine, sunt realizate după aceeași rețetă. Schimbând ceea ce e de schimbat, și din acesta ar putea ieși o povestioară (nu lipsită de umor, e drept), vrednică de epoca proletcultistă... În afară de toate acestea, corect ar fi "pierde-vară". În plus, în ultima frază apare o virgulă între subiect și predicat...
pentru textul : căciula cu patru bilețele dereduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
pentru textul : Haiku decred ca daca nu citesti cu atentie primele doua versuri scapi mesajul .
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deDraga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg deEcaterina... e atat de greu sa remarci caracterul ironic al fotografiei, modificarea facuta si toate cele ? Vorba lui aalizeei pagina principala, subtitlul ? Incearca te rog sa fii mai ponderata, astfel vom putea comunica mult mai bine. Ialin
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deE fain atunci. Am auzit muzica din tine. Da, acolo dau mai încet. Din tine. ;) Mulțam.
pentru textul : Fără întoarcere deda, am bîjbîit și eu și tot nu îmi ieșea. cred că eram prea obosit și era prea tîrziu. am revenit la ce alesesem inițial
pentru textul : în atelierul pictorului orb II de1. Mi-am dorit o paralela (prin antiteza) (nu numai de imagini ci si de limbaj) intre lumea noua a celor doi amanti si lumea arhaica si metaforica in care dorinta lor se intrupeaza (personificare) intr-un zimbru...
2. Stii cum sunt ochii de ciuta... :)
Cristi
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) demetafora asta e excelenta si merita putin dezvoltata sau pusa in prim plan: "cai încercănați de zbor"... cum era prima varianta?
pentru textul : nisipul ca stare de zbor desancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deSapphire, am facut corectarile necesare.Incerc sa-mi sintetiez mai bine ideile. Petre, ce sa spun?Surprinsa pozitiv. Younger, ai savurat pe indelete poezia.Ai patruns aceea zona, sa zicem crepusculara, a poeziei. multumesc tuturor.
pentru textul : matadorul demultumesc de incurajari si zic incurajari pentru ca n-am nici o pretentie in privinta textelor mele iar daca-mi reuseste pe alocuri cate ceva e cu atat mai bine
pentru textul : Descumpănire deOamenii mari lasa in urma pasi vizibili! Felicitari Paul!:)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” demultam de trecere silvia. oricum este una din poeziile scrise in lipsa de mare inspiratie si abandonata oarecum pe drum. :)
pentru textul : Cu ochii închiși deÎncă: Un creator autentic își poate afirma, desigur, valoarea inclusiv prin tăcere. Prin smerenie, prin sacrificiu ș.a.m.d. E tot o manifestare a ”conștiinței valorii sale”. Așadar, nuanțele. Hristos a înviat! Sper că m-ai înțeles.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deda e noapte. am plecat să mă culc. nu dărîmați Hermeneia. sau dacă o faceți să fie cu folos.
pentru textul : sequoia I denu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
pentru textul : metalmorphosis de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari de...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
pentru textul : Totul despre Mine dePagini