aveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
gânduri bune vouă!
P. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
Chestiile astea tin de Ministerul Culturii. Acolo se fac si se desfac sfori... Asa cum spui, un festival la Braila nu poate monopoliza totul. Dar pentru ca sa schimbi ceva trebuie sa stii din timp, si sa faci presiune prin revistele de cultura, prin articole tintite. Or, nu intereseaza pe nimeni, nu-i asa?
Nu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
mulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
Un poem bun, sunt intru totul de acord cu aprecierea acordata de yester (un om care evolueaza constant neincetat si neperturbat) nostalgie&spleen induse printr-un nivel discursiv, o parte quasiconfesiva dar mai ales realitatea imbibata de ceea ce suntem. Daca ar fi sa adaug ceva cu umilinta ar fi doar excelenta depictare a extravagantei frustrarii maternale purificata insa prin katharsisul tainei paternale privind despartirea pamantului de ape. Sigur ar mai fi cateva lucruri de spus de exemplu excluziunea ca principiu de baza al numerologiei mistice apoi geometria in asocierea cu viata si moartea Bravos, Andu
succinte si expresive, primele doua. a treia mi-a placut mai putin. ai un spatiu in plus la (1). "femeile nu -s copii fotografice". scapa de el, te rog.
Sunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
Daniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
Incitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
Profetule, ceva ma pune pe ginduri. O intrebare. Unde mi-a disparut blonda? O alta intrebare, intr-o ordine numerologica 79 vine inainte de 54? ca la texte nu apare a fi asa ci invers. O a treia intrebare de ce apare erroare cind vreau sa intru la mine unde scrie Luana zosmer? si-o rugaminte. explica-mi toate alstea sau sterge-le pe toate. Cu multumiri si organizare placuta. h
Aida, tu spui că "mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto." Eu totuși nu cred că s-a adaptat ca "moto" cu forma aceasta masculină "mottul" folosită de tine. Și m-am dus la DEX. Ce am aflat? Ei bine, se folosesc ambele variante respectiv: "mótto s. n., art. móttoul; pl. móttouri" sau "MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto." De asemenea, nu se foloseste "ultimile reguli" ci "ultimele reguli". Îți atrag atenția amical și în contextul folosirii corecte a limbii române. Chiar dacă aceste observații par dure, directe și fără menajamente, trebuie să reții următorul lucru: oricât de genial/original ar putea fi un text, dacă el conține greșeli gramaticale devine zero, nu numai în mediul literar românesc cât și prin alte locuri. Îți pot confirma și alții.
descopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
poem frumos însă prozodia lasă de dorit
asta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
Mă bucură acest eveniment și îl recomand din toată inima. Am participat o singură dată „live” și am avut experiența autenticității. Ce n-am înțeles sau poate nu reiese chiar așa de clar din anunț este dacă poeziile (sau proza) ce vor fi trimise pentru volumul de cenaclu trebuie sau nu să se încadreze în tema „Magie și Timp”.
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
să spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
Despre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
pentru textul : ultimele zile degânduri bune vouă!
P. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
pentru textul : baloane de tăcere deChestiile astea tin de Ministerul Culturii. Acolo se fac si se desfac sfori... Asa cum spui, un festival la Braila nu poate monopoliza totul. Dar pentru ca sa schimbi ceva trebuie sa stii din timp, si sa faci presiune prin revistele de cultura, prin articole tintite. Or, nu intereseaza pe nimeni, nu-i asa?
pentru textul : la curtea regelui sosit-au păsări de metal deSixtus, ultima strofă are aromă, de fapt are tot ce-i trebuie. Până acolo e cam accidentat terenul.(Pentru mine e accidentat...)
pentru textul : Rugina cuielor deNu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade deHei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" de:) politistul de serviciu te saluta. cu chipiu' pe-o spranceana. numai bine.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deas fi preferat "untdelemn" in loc de "ulei" si as fi renuntat la "morala" ultimelor doua versuri
pentru textul : monolog despre creolă dedac'aș putea da bice cuvintelor:) mulțumesc frumos de semn și consens literar:)
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur demulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
pentru textul : Allienter deMă mai gândesc la clişeul din primele versuri. Mulţumesc de trecere şi semn.
Eugen
pentru textul : Blond-negru deE genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
pentru textul : amintire deDin păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
eu aștept și un volum de poezie. pînă ce.... felicitări!
pentru textul : De la Vaslui citire deinspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".
pentru textul : portret cu duminică deUn poem bun, sunt intru totul de acord cu aprecierea acordata de yester (un om care evolueaza constant neincetat si neperturbat) nostalgie&spleen induse printr-un nivel discursiv, o parte quasiconfesiva dar mai ales realitatea imbibata de ceea ce suntem. Daca ar fi sa adaug ceva cu umilinta ar fi doar excelenta depictare a extravagantei frustrarii maternale purificata insa prin katharsisul tainei paternale privind despartirea pamantului de ape. Sigur ar mai fi cateva lucruri de spus de exemplu excluziunea ca principiu de baza al numerologiei mistice apoi geometria in asocierea cu viata si moartea Bravos, Andu
pentru textul : Albe&reci deDoamne, cate vorbe!...
pentru textul : Devorah desuccinte si expresive, primele doua. a treia mi-a placut mai putin. ai un spatiu in plus la (1). "femeile nu -s copii fotografice". scapa de el, te rog.
pentru textul : Kore merge mai departe deSunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
pentru textul : deviațiiart deDaniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deIncitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deProfetule, ceva ma pune pe ginduri. O intrebare. Unde mi-a disparut blonda? O alta intrebare, intr-o ordine numerologica 79 vine inainte de 54? ca la texte nu apare a fi asa ci invers. O a treia intrebare de ce apare erroare cind vreau sa intru la mine unde scrie Luana zosmer? si-o rugaminte. explica-mi toate alstea sau sterge-le pe toate. Cu multumiri si organizare placuta. h
pentru textul : jurnal de nesomn III deAida, tu spui că "mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto." Eu totuși nu cred că s-a adaptat ca "moto" cu forma aceasta masculină "mottul" folosită de tine. Și m-am dus la DEX. Ce am aflat? Ei bine, se folosesc ambele variante respectiv: "mótto s. n., art. móttoul; pl. móttouri" sau "MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto." De asemenea, nu se foloseste "ultimile reguli" ci "ultimele reguli". Îți atrag atenția amical și în contextul folosirii corecte a limbii române. Chiar dacă aceste observații par dure, directe și fără menajamente, trebuie să reții următorul lucru: oricât de genial/original ar putea fi un text, dacă el conține greșeli gramaticale devine zero, nu numai în mediul literar românesc cât și prin alte locuri. Îți pot confirma și alții.
pentru textul : a opta zi din minune dedescopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
pentru textul : Alchimia sufletului depoem frumos însă prozodia lasă de dorit
pentru textul : tablou domestic cu înger deasta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
Observ ca este un poem care stirneste ecouri..asta ma bucura :p.
Emancipare Marga? Nu stiu ce e aia: traiesc intr-o societate unde regula 'dog eat dog' este respectata cu sfintenie de cind Magna Carta!
Lea - ma bucur de cunostinta. "I'm a winner, I'm a sinner, do you want my autograph?":p
Multumiri, multumiri!
pentru textul : Planeta maimuțelor deMă bucură acest eveniment și îl recomand din toată inima. Am participat o singură dată „live” și am avut experiența autenticității. Ce n-am înțeles sau poate nu reiese chiar așa de clar din anunț este dacă poeziile (sau proza) ce vor fi trimise pentru volumul de cenaclu trebuie sau nu să se încadreze în tema „Magie și Timp”.
pentru textul : Virtualia Nouă desă zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge desă spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
Despre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
pentru textul : poemul cornet de semințe devizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
Pagini