Thanks for your comment Corina! :) I partly agree with your suggestions. I will think about it. But I need to explain to you that the part you found difficult to read is intended to be a kind of metaphor or image depicting the easiness of father's walking steps compared to the difficulty of the child's amble and movement further in life...maybe that part is indeed necessary to be reviewed in the future. The whole poem is a kind of statement about the difficulty to adapt to the normal pace with a touch of supernatural, because for the child was easier to fly in the beginning. I, too, love to read you!, Cristina
domnule Titarenco, as vrea sa scoateti la lumina comentariile din arhiva pentru textul domnului Stefan Ciobanu si de asemeni ma voi stradui sa il gasesc personal pe autor pentru a lamuri aceasta situatie. Emil, sincer iti multumesc pentru interventie.. . ma simt ciudat sa stiu ca sunt acuzata de plagiat mai ales cand expresia imi apartine... in sensul ca am formulat/o eu... si sincer vreau sa nu existe dubii in ceea ce priveste acuratetea textelor mele. Marina Nicolaev, am la activ un curs de canto si crede/ma ca o respiratie daca am luat/o din gandirea altcuiva am avut bunul simt sa/i citez exact numele, opera, si toate datele necesare. va rog, daca se poate, eu astept sa vedem adevarul, si in cazul in care am preluat incorect ceva ce nu/mi apartine ..ma retrag de pe site, iar daca nu , imi sunteti datoare cu scuze. Afirmatiile nefondate nu sunt un semn de profesionalism... vigilenta, Katya Kelaro
Shappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
Cîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
Ioana, să știi că am eliminat destul de mult înainte să o postez, dar probabil că mai trebuie. Eu tot nu pot să văd în poeziile mele "încărcătura". Eventual, îmi pot exprima punctul de vedere în legătură cu alte texte, acolo văd... E culmea, nu?... Sunt gândurile mele acolo, cred că de aceea. Mă voi gândi, dar nu știu dacă o să iasă... Mulțumesc pentru trecere și pentru semn.
Îmi pare rău să spun că a avea talent şi a scrie gen Gălăţeanu e mai rău decât a nu avea talent şi a scrie gen Păunescu.
Doamnă Cristina Ştefan, mulţumesc, oricum, după toate criticile aduse de unii am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie dsecât să stric buna dispoziţie cu versurile mele hidoase. Dacă voi mai scrie vreodată ceva, va fi proză, dacă distinşii mei critici vor găsi ceva în ea.
Cu respect şi mulţumiri tuturor, Cezar
Silvia, dupa cum vezi nu prea mai stii unde dai si unde crapa, cel putin in spatiul virtual. Comentariul meu, ca mai toate celelalte, este scris intr-un registru ironico-frust, la fel ca si poezia mea, mai nou. Nu am nimic personal cu nimeni, doar poemul meu are.:)
Oricum, multumesc! Se pare ca factorul furiei ajuta stilului. Imi cer iertare pentru caracter, mi s-a spus ca este prea puternic si mai impunge.
dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
yep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
chiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
Greșit/corect:
iesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
Ai idei interesante în poem, oare de ce le strici constrîngîndu-le să rimeze? Uite versurile ce par forțate și la care aș mai lucra: Un suferind cu stropul de morfină. ... Dar cresc portocalii "flori de natalii" În seara asta ne-am resuscitat.
Uau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
Marina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
P. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
Suedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Thanks for your comment Corina! :) I partly agree with your suggestions. I will think about it. But I need to explain to you that the part you found difficult to read is intended to be a kind of metaphor or image depicting the easiness of father's walking steps compared to the difficulty of the child's amble and movement further in life...maybe that part is indeed necessary to be reviewed in the future. The whole poem is a kind of statement about the difficulty to adapt to the normal pace with a touch of supernatural, because for the child was easier to fly in the beginning. I, too, love to read you!, Cristina
pentru textul : The end of the blue period dedomnule Titarenco, as vrea sa scoateti la lumina comentariile din arhiva pentru textul domnului Stefan Ciobanu si de asemeni ma voi stradui sa il gasesc personal pe autor pentru a lamuri aceasta situatie. Emil, sincer iti multumesc pentru interventie.. . ma simt ciudat sa stiu ca sunt acuzata de plagiat mai ales cand expresia imi apartine... in sensul ca am formulat/o eu... si sincer vreau sa nu existe dubii in ceea ce priveste acuratetea textelor mele. Marina Nicolaev, am la activ un curs de canto si crede/ma ca o respiratie daca am luat/o din gandirea altcuiva am avut bunul simt sa/i citez exact numele, opera, si toate datele necesare. va rog, daca se poate, eu astept sa vedem adevarul, si in cazul in care am preluat incorect ceva ce nu/mi apartine ..ma retrag de pe site, iar daca nu , imi sunteti datoare cu scuze. Afirmatiile nefondate nu sunt un semn de profesionalism... vigilenta, Katya Kelaro
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deShappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
pentru textul : Copilul din cîrpe de in de"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
pentru textul : nimic artificial deAm venit cu surle și trâmbițe să dezmorțesc oleacă hermeneia. Glumă – n’am mutre că puneam o față zâmboacă.
pentru textul : pseudo/credo demultam Adrian pentru "unitatea doi"! povestea conturului - am incercat sa redau "greutatea" momentului. aproape ca nu a iesit:) dar na, precum spui:)
Paul, urma scapa turma, mai ales cand nimeresti si titlul:) Cele absolut bune!
pentru textul : jumătăți de icoană deCîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
pentru textul : Jurnalul unui condamnat deAlma, multumesc dar iubesc Haiku..se pare ca nu e dragoste impartasita :) am sa incerc sa modific dar nu acum se apropie dimineata :)mc
pentru textul : Onoare deSilvia, îţi mulţumesc.
Dle Ionuţ, sunt onorat de aprecieri. Felicitări pentru primirea in USR! Cu stimă.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 de... aici, cu suflet și restul. Spre, optimist! Acum, apreciere! Sărbători celor dragi, Virgil!
pentru textul : The State of Hermeneia deeu as fi lasat doar primele doua strofe si as fi scos "clopot de plins" care nu se potriveste de nici un fel
pentru textul : I live in a yellow water-lily deAtunci, pune mausul si citeste: http://www.scribd.com/doc/44998281/POvestasul-de-Mario-Vargas-Llosa
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deda, Corina, nu vreau să divaghez de la text, dar asta era și ideea: că tu,poezia ta Blind date, meritați un supererou:) cheers, paul
pentru textul : caut femeie deîn mocirla...
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deIoana, să știi că am eliminat destul de mult înainte să o postez, dar probabil că mai trebuie. Eu tot nu pot să văd în poeziile mele "încărcătura". Eventual, îmi pot exprima punctul de vedere în legătură cu alte texte, acolo văd... E culmea, nu?... Sunt gândurile mele acolo, cred că de aceea. Mă voi gândi, dar nu știu dacă o să iasă... Mulțumesc pentru trecere și pentru semn.
pentru textul : unei gardenii deÎmi pare rău să spun că a avea talent şi a scrie gen Gălăţeanu e mai rău decât a nu avea talent şi a scrie gen Păunescu.
pentru textul : iarna deDoamnă Cristina Ştefan, mulţumesc, oricum, după toate criticile aduse de unii am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie dsecât să stric buna dispoziţie cu versurile mele hidoase. Dacă voi mai scrie vreodată ceva, va fi proză, dacă distinşii mei critici vor găsi ceva în ea.
Cu respect şi mulţumiri tuturor, Cezar
Silvia, dupa cum vezi nu prea mai stii unde dai si unde crapa, cel putin in spatiul virtual. Comentariul meu, ca mai toate celelalte, este scris intr-un registru ironico-frust, la fel ca si poezia mea, mai nou. Nu am nimic personal cu nimeni, doar poemul meu are.:)
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deOricum, multumesc! Se pare ca factorul furiei ajuta stilului. Imi cer iertare pentru caracter, mi s-a spus ca este prea puternic si mai impunge.
dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
pentru textul : abac de septembrie deyep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii dechiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
Greșit/corect:
pentru textul : nu sunt Hilbert deiesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
M-ar ajuta si un comentariu legat de text dar am citit recitit regulamentul si am constatat ca nu aveti "nicio obligatie".
pentru textul : Oameni fara nume deAi idei interesante în poem, oare de ce le strici constrîngîndu-le să rimeze? Uite versurile ce par forțate și la care aș mai lucra: Un suferind cu stropul de morfină. ... Dar cresc portocalii "flori de natalii" În seara asta ne-am resuscitat.
pentru textul : Dedoianii deMultumesc. Ai dreptate cu prima strofa, diseara am sa incerc s- o refac. Ma bucur mult sa te revad sub un text de- al meu.
pentru textul : din caietul cu spiră deUau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
pentru textul : Paharul cu apă deMi-a plăcut textul. Prima parte, pare ruptă din tine, dar a doua pare ruptă din suflet. Succes, Cezar
pentru textul : nu îţi dau drumul dedesigur, fara s, am corectat
pentru textul : Paturi Suprapuse deOvidius, venit din depărtata Sulmona, este surprins intr-o ipostază de inceput: " poet roman" Aranca, mulțumesc pentru citire, mai vorbim.
pentru textul : poet latin deMarina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
pentru textul : Haiku-uri deP. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deSuedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 dePagini