Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
Adeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
este o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
da, dragă Virgil, am și argumente, dar dacă tu chiar ai nevoie de ele, eu rămân fără ele, because you know... you can take a mule to water but you cannot make him drink
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
Uite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
uite-asa, Dorine! Tarfa aia de poezie care te bantuie pana iti frange gatul, "Femeia/ Care dansa pe mese si ucidea poeti" desi esti plin de ea pana in maduva oaselor, o cauti fara sa sti ca esti impregnat in totalitate de ea! Este unul din textele iesit intr-o clipa de gratie. Perfect imbraca in prozodia fara cusur.
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Dragul meu, aflai cu stupoare si oaresice invidie colegiala, ca ai comis-o din nou si eu habar sa am ca matale ai scos inca un volum. Ferice de tine si de copilul tau. Ce pot sa ti mai spun? Dincolo de bucurie, m-am si intristat ca aflai ultimul. Imi amintesc ca in tineretea noastra (pardon, a mea! ca te vad tanar in poza asta a la star trek) vorbiram mult, ba chiar ne si auziram. Nu stiu care din noi doi are vocea mai sexi, dar asta, in economia poetica, tine de publicitare si tehnica de marketing. bobadil sigur stie si el asta...
in fine, ce vroiam de fapt sa ti zic? A! Mai scrie-mi badie paul, cand ai timp...Daca n-ai, iti dau eu id, email, telefon....Uneori telepatia nu ajunge, chiar si pt noi, poetii de curte veche..
Felicitari sincere pt volum. Poate imi dai si mie sa cetesc ceva.
Cu stima si simpatie celesta,
al tau
D.
plec de aici ducând cu mine trei metafore splendide:
„Un timp trecu până să își facă loc primăvara în ei.”
”Lumea îmbătrânea odată cu vorbele.”
și
”De la tine am învățat să trec prin zile.”
P.S. m-a cam zgâtiat verbul ăsta rigid și sec...„a constata”.
Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
Marchizo, wow! ce placere sa te recitesc! De ce insa aceste frantuzisme, tu nu vazusi ca hollande are amanta ilegala?
Vorba lui gyuri pascu, hai mai termina mai ramiro cu al pacino si de niro tu nu vezi ca pooolitica e-n tromba... si dragostele se sucomba? (veche)
Mi-ar fi placut sa citesc textul asta scris de claudia cea nesfarsită si nu de clodia de lecol de cluun, dar merge si asa, eu sunt fericit.
Multzam si la multi ani cu drag!
Abia acum aflu de asta. Interesanta dezbatere. Totusi, mie mi s-a spus sa nu mai acord penite in stanga si-n dreapta. Am fost furios pe moment. Credeam ca textele care-mi plac pot fi evidentiate astfel, acordam penitele in urma unor analize subiective si mi se parea firesc - ori (am inteles ulterior si personal) nu eu decid valoarea unui text sau al altuia. Trebuie sa vina remarci pozitive din mai multe parti, de aceea exista o "conducere" (moderator, administrator, consiliu etc). Precum zicea Profetul, penitele astea vor rugini si nu vor mai avea valoare. Am inteles ratiunea faptului ca mi s-a atras atentia (nici nu stiu de-am fost sanctionat in vreun fel, ca vad ca nu-mi opreste nimeni textele). Iar decizia Sapphirei de-a nu mai publica 3 luni mi se pare bizara si amuzanta. Un scriitor nu poate sa taca atata timp. Poate ne va surprinde cu o avalansa de texte dupa ce va iesi din "turnul de fildes". Iata ce dau acum, dupa vreo 4-5 luni, o penita de aur. Pentru sinceritatea si claritatea explicatiilor din acest text, asta este motivatia gestului pe care-l fac. Sa aveti pace, Dancus
frumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
Interesant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
Eu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
Place începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
ce aroma placut de lirica barbiliana degaja poezia aceasta! desi, de la versurile acestea mai la vale, "ah îl rugai dă-mi tu un gadget nu-ți cer o mînă doar un deget", m-ai dus spre Nichita si ingerul lui. frumos. un text mustind de sensuri, sub invelisul de ludic. o bijuterie filigranata.
Cred că ambele forme sunt corecte și mai cred că trebuie să respectăm opțiunea autoarei pentru una din ele. Nu înțeleg de ce se comentează așa de puțin conținutul. /O\
mie mi se pare prea mult, si nici nu am citit tot. gestul arancai mi se pare gratuit dar simpatic, comms, in rest, doar un joc de orgolii. mie, de ex, imi plac experimentele de acest tip. am avut si clone, pe hermeneia am intrat cu pseudonim, am scris si scriu jam sessions si colaje, ma intereseaza segmentul ludic al textuluiliterar ca mijloc hedonist, etc. aici a fost si vad ca inca nu s-a topit, polemica tip bulgare de zapada, care se tot mareste in rostogolire si in care argumntele, daca exista, se transforma in argumentatie, sau nu mai conteaza deloc in context. pana la urma, cine nu a avut clone, cine nu a mintit sau inselat (nu spun ca aici ar fi cazul, sa fim bine intelesi, chiar daca putin ipocriti...), cine nu a simtit macar o secunda perversiunea anonimatului sau a puterii manipularii...? e cineva pefect aici?
Djamal, Și acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postați pe hermeneia.com. Nu vă faceți iluzii, nu aveți pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obțineți nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiți tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiți "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă crește scorurile. E un fel de a vă minți. Dar nu veți reuși să îi induceți în eroare pe adevărații cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteți un veleitar care își face iluzii degeaba.
te rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
rog editorii sa introduca si "Cannes 2001" (la textul de pe prima pagina) intrucat este parte definita din text; intreaga atmosfera fiind de acolo si acolo. multumesc.
Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
Daca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
Nicule,
Nici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
Stii care e problema de fapt Virgile? Pe bune... tu ai impresia ca toti suntem prosti iar tu esti singurul destept. Si poti sa jonglezi cu etimologia cat vrei tu ca tot nefericit o sa ramai, parerea mea. Tu ne arati aici "the bravery of being out of range" si cam atat. Get a life, Bobadil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
pentru textul : două cântece roşii deAdeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
opinie=doxa.Scuze ca nu am scris tot ce era de scris la momentul potrivit.
pentru textul : ultimele modificări pe site deeste o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
pentru textul : candelabrele deda, dragă Virgil, am și argumente, dar dacă tu chiar ai nevoie de ele, eu rămân fără ele, because you know... you can take a mule to water but you cannot make him drink
pentru textul : poveste cu păsări și pești deAdriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
pentru textul : Ca să fii cal deLa mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
Uite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
pentru textul : Ucenic din Țigănie deuite-asa, Dorine! Tarfa aia de poezie care te bantuie pana iti frange gatul, "Femeia/ Care dansa pe mese si ucidea poeti" desi esti plin de ea pana in maduva oaselor, o cauti fara sa sti ca esti impregnat in totalitate de ea! Este unul din textele iesit intr-o clipa de gratie. Perfect imbraca in prozodia fara cusur.
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, demirat și singur, aceasta este viața scribului, un biet ocnaș care își vinde sufletul pentru o peniță de aur... pe hîrtie
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deMulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Amicului meu, Paul
Dragul meu, aflai cu stupoare si oaresice invidie colegiala, ca ai comis-o din nou si eu habar sa am ca matale ai scos inca un volum. Ferice de tine si de copilul tau. Ce pot sa ti mai spun? Dincolo de bucurie, m-am si intristat ca aflai ultimul. Imi amintesc ca in tineretea noastra (pardon, a mea! ca te vad tanar in poza asta a la star trek) vorbiram mult, ba chiar ne si auziram. Nu stiu care din noi doi are vocea mai sexi, dar asta, in economia poetica, tine de publicitare si tehnica de marketing. bobadil sigur stie si el asta...
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dein fine, ce vroiam de fapt sa ti zic? A! Mai scrie-mi badie paul, cand ai timp...Daca n-ai, iti dau eu id, email, telefon....Uneori telepatia nu ajunge, chiar si pt noi, poetii de curte veche..
Felicitari sincere pt volum. Poate imi dai si mie sa cetesc ceva.
Cu stima si simpatie celesta,
al tau
D.
plec de aici ducând cu mine trei metafore splendide:
„Un timp trecu până să își facă loc primăvara în ei.”
”Lumea îmbătrânea odată cu vorbele.”
și
”De la tine am învățat să trec prin zile.”
P.S. m-a cam zgâtiat verbul ăsta rigid și sec...„a constata”.
pentru textul : prea bătrâni să mai creadă în bomboane deDa, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
pentru textul : Recidivare în tăcere deMarchizo, wow! ce placere sa te recitesc! De ce insa aceste frantuzisme, tu nu vazusi ca hollande are amanta ilegala?
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deVorba lui gyuri pascu, hai mai termina mai ramiro cu al pacino si de niro tu nu vezi ca pooolitica e-n tromba... si dragostele se sucomba? (veche)
Mi-ar fi placut sa citesc textul asta scris de claudia cea nesfarsită si nu de clodia de lecol de cluun, dar merge si asa, eu sunt fericit.
Multzam si la multi ani cu drag!
Abia acum aflu de asta. Interesanta dezbatere. Totusi, mie mi s-a spus sa nu mai acord penite in stanga si-n dreapta. Am fost furios pe moment. Credeam ca textele care-mi plac pot fi evidentiate astfel, acordam penitele in urma unor analize subiective si mi se parea firesc - ori (am inteles ulterior si personal) nu eu decid valoarea unui text sau al altuia. Trebuie sa vina remarci pozitive din mai multe parti, de aceea exista o "conducere" (moderator, administrator, consiliu etc). Precum zicea Profetul, penitele astea vor rugini si nu vor mai avea valoare. Am inteles ratiunea faptului ca mi s-a atras atentia (nici nu stiu de-am fost sanctionat in vreun fel, ca vad ca nu-mi opreste nimeni textele). Iar decizia Sapphirei de-a nu mai publica 3 luni mi se pare bizara si amuzanta. Un scriitor nu poate sa taca atata timp. Poate ne va surprinde cu o avalansa de texte dupa ce va iesi din "turnul de fildes". Iata ce dau acum, dupa vreo 4-5 luni, o penita de aur. Pentru sinceritatea si claritatea explicatiilor din acest text, asta este motivatia gestului pe care-l fac. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Moderator pe hermeneia defrumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
bref, am lecturat cu plăcere, Sebi!
pentru textul : nu exist dar mă tratez deInteresant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
pentru textul : contingență deEu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
pentru textul : construct dePlace începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
ce aroma placut de lirica barbiliana degaja poezia aceasta! desi, de la versurile acestea mai la vale, "ah îl rugai dă-mi tu un gadget nu-ți cer o mînă doar un deget", m-ai dus spre Nichita si ingerul lui. frumos. un text mustind de sensuri, sub invelisul de ludic. o bijuterie filigranata.
pentru textul : epifania după Simion deCred că ambele forme sunt corecte și mai cred că trebuie să respectăm opțiunea autoarei pentru una din ele. Nu înțeleg de ce se comentează așa de puțin conținutul. /O\
pentru textul : în medalionul din piept deÎmi pare rău, dar mie textul mi se pare o compunere/ compoziţie cam şcolărească. Un soi de poem dulceag, suferind şi de generalitate...
pentru textul : Obiecte fragile demersi, chestia cu manelismul, ma rog...
pentru textul : oda femeii siderurge demie mi se pare prea mult, si nici nu am citit tot. gestul arancai mi se pare gratuit dar simpatic, comms, in rest, doar un joc de orgolii. mie, de ex, imi plac experimentele de acest tip. am avut si clone, pe hermeneia am intrat cu pseudonim, am scris si scriu jam sessions si colaje, ma intereseaza segmentul ludic al textuluiliterar ca mijloc hedonist, etc. aici a fost si vad ca inca nu s-a topit, polemica tip bulgare de zapada, care se tot mareste in rostogolire si in care argumntele, daca exista, se transforma in argumentatie, sau nu mai conteaza deloc in context. pana la urma, cine nu a avut clone, cine nu a mintit sau inselat (nu spun ca aici ar fi cazul, sa fim bine intelesi, chiar daca putin ipocriti...), cine nu a simtit macar o secunda perversiunea anonimatului sau a puterii manipularii...? e cineva pefect aici?
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deDjamal, Și acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postați pe hermeneia.com. Nu vă faceți iluzii, nu aveți pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obțineți nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiți tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiți "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă crește scorurile. E un fel de a vă minți. Dar nu veți reuși să îi induceți în eroare pe adevărații cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteți un veleitar care își face iluzii degeaba.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi dete rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
pentru textul : Oameni moderni demi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
pentru textul : M de la mag derog editorii sa introduca si "Cannes 2001" (la textul de pe prima pagina) intrucat este parte definita din text; intreaga atmosfera fiind de acolo si acolo. multumesc.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deSunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
pentru textul : Devorah deDaca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
Bună ideea de "câmpuri" de acces. Și ca design. Și ca facilitare vizuală. Felicit concretizarea atât de eficientă în timp minim.
pentru textul : ultimele modificări pe site deNicule,
pentru textul : totul pare că merge pe dos deNici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
Stii care e problema de fapt Virgile? Pe bune... tu ai impresia ca toti suntem prosti iar tu esti singurul destept. Si poti sa jonglezi cu etimologia cat vrei tu ca tot nefericit o sa ramai, parerea mea. Tu ne arati aici "the bravery of being out of range" si cam atat. Get a life, Bobadil
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dePagini