Recunosc, uneori nu mai citesc ce scriu autorii pe care îi știu pentru ca să pot citi și ce scriu alții. Sîntem o funcție de timp cu limită fixă. Fără infinit aici. Alteori revin și citesc. Probabil e căutătorul de comori și vechituri din mine. Exploratorul. Un text fantastic tocmai pentru că în ciuda tehnicismelor precum sms și mașina de spălat, are poezie pînă la refuz. Ca o tragedie antică.
saptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
Vladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
Ai scris un poem bun. A fost citit aseară la Radio Lynx, la emisiunea de poezie. Seamănă știi cu ce? Cu Povestiri din casa ceasului, ale lui Nexus. Caută cu google, nu las link aici. Sunt sigură că nu le-ai citit, însă sunt sigură că eu le știam cândva pe de rost. Suntem conectați, tele/empatia.
„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
Tocmai "somnul" acesta mi-a obosit într-atât viaţa!
Până ea, viaţa, a dat cu mine de toţi pereţii, să mă trezesc!
un poem scris in intimitatea camerei, aceea in care masa troneaza in mijloc, acoperita cand de panzeturi cand de fete de masa împletite de mână, născătoare de amintiri copilărești, adolescentine, cotidiene... un martor, un prieten tacut și neînsuflețit este aici masa. masa aceea nefolosită, ștearsă de praf, în mijlocul căreia tronează un bibleou împietrit în locul unei vii vaze de flori. această masă ți-a dăruit ideea unui decor interbelic?
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
multumesc mult de oprire si semn.
Adrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
Virgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
Un poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
of, solomoane! tu stii ce greu mai e sa corectezi un text de care ai trecut deja:) as fi scris frumos, in loc de fain, ca sa priceapa tot romanu. dupa aia, am zis ca daca las "ce fine", or pricepe si englezofoniifili si ma internationalizeaza:) clar ca tre schimbat ceva si se va intampla curand. Multam de cele scrise!
ok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
mulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
abstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
Un exercițiu de suflet ușor desuet "desenez în fiecare dimineață inimi pe care le umplu cu pietre" ușor bizar... Pietrele identificate cu tăcerile par upgradate în restartări intermitente, anacronice.
O părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
adriana, cred că am scris poemul într-o cheie prea personală. am să-l refac. acum îmi dau seama că
e posibil să se înțeleagă că făceam comert cu paturi si blugi turcesti :)multumesc pentru semn.
Ceva prisoseşte în acest text. Redundanţa (om/omenesc) care diluează sugestia. Eu aş prefera varianta:
în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra, doar cer şi tăcere,
n-ai unde să pleci.
rămâi singur şi totuşi
respiri prin plămâni. mâna ta te atinge,
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă.
neputinţa şi somnul îţi sunt omeneşti,
aşa cum iubirea-i legată în trup
printr-o mie de fire.
dacă vrei să alegi
între tine şi ea,
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit în capcană.
să muşti şi strigi că nu doare. [„apoi
să aştepţi până urcă
mirosul sălciu al uitării
ca o pernă de muşchi
peste prag.” – deşi e spus «poetic» parcă ar putea lipsi mai ales că atenuează ceea ce urmează: „n-am unde să plec…etc.]
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit.
da, un text din mai mult texte și care ar trebui probabil prelucrat. scoase multe chestii de umplutură. senzația care ți-o oferă este că autorul are imaginație dar nu are răbdare să transpună cu talent. uneori arta nu este a scrie ci a ști cum să sugerezi fără să scrii.
Ah, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Recunosc, uneori nu mai citesc ce scriu autorii pe care îi știu pentru ca să pot citi și ce scriu alții. Sîntem o funcție de timp cu limită fixă. Fără infinit aici. Alteori revin și citesc. Probabil e căutătorul de comori și vechituri din mine. Exploratorul. Un text fantastic tocmai pentru că în ciuda tehnicismelor precum sms și mașina de spălat, are poezie pînă la refuz. Ca o tragedie antică.
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice desaptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deVladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
pentru textul : Heat deAi scris un poem bun. A fost citit aseară la Radio Lynx, la emisiunea de poezie. Seamănă știi cu ce? Cu Povestiri din casa ceasului, ale lui Nexus. Caută cu google, nu las link aici. Sunt sigură că nu le-ai citit, însă sunt sigură că eu le știam cândva pe de rost. Suntem conectați, tele/empatia.
pentru textul : orele noastre de„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor dede un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
Tocmai "somnul" acesta mi-a obosit într-atât viaţa!
Până ea, viaţa, a dat cu mine de toţi pereţii, să mă trezesc!
un poem scris in intimitatea camerei, aceea in care masa troneaza in mijloc, acoperita cand de panzeturi cand de fete de masa împletite de mână, născătoare de amintiri copilărești, adolescentine, cotidiene... un martor, un prieten tacut și neînsuflețit este aici masa. masa aceea nefolosită, ștearsă de praf, în mijlocul căreia tronează un bibleou împietrit în locul unei vii vaze de flori. această masă ți-a dăruit ideea unui decor interbelic?
pentru textul : Timpul își frângea mâinile a neliniște într-un decor interbelic deviorel
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
pentru textul : Compactă demultumesc mult de oprire si semn.
Adrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deVirgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
tu ai o furcă acolo în spate?:)
pentru textul : cel mai nașpa cântec de dragoste dere
pentru textul : svensk bufee deAminteste-mi care si cand a fost prima avertizare! Si cate avertizari am voie? :))
pentru textul : story of a city deUn poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
Mi-a plăcut!
pentru textul : poem cu părinți deof, solomoane! tu stii ce greu mai e sa corectezi un text de care ai trecut deja:) as fi scris frumos, in loc de fain, ca sa priceapa tot romanu. dupa aia, am zis ca daca las "ce fine", or pricepe si englezofoniifili si ma internationalizeaza:) clar ca tre schimbat ceva si se va intampla curand. Multam de cele scrise!
pentru textul : alee deMulțumesc, dar genitivul nu-mi place cum sună. Ne mai gîndim. Cred că ar merge mai bine la dativ, dar mai vedem...
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
pentru textul : în care discul se zgârie demultumesc, m-am bucurat ca mi-ai citit un text peste care credeam ca demult s-a asternut praul.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe demulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
pentru textul : Poemul conceperii demultumesc Magda. dom'le trebuia sa ma anunte cineva. acum se pot acorda penite. iar daca mai sint probleme va rog sa faceti galagie
pentru textul : Îndobivărare deabstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
pentru textul : Musca deUn exercițiu de suflet ușor desuet "desenez în fiecare dimineață inimi pe care le umplu cu pietre" ușor bizar... Pietrele identificate cu tăcerile par upgradate în restartări intermitente, anacronice.
pentru textul : Exercițiu deO părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber deadriana, cred că am scris poemul într-o cheie prea personală. am să-l refac. acum îmi dau seama că
pentru textul : despre inima mea dee posibil să se înțeleagă că făceam comert cu paturi si blugi turcesti :)multumesc pentru semn.
felicitări sincere Adrian, Raluca!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deCeva prisoseşte în acest text. Redundanţa (om/omenesc) care diluează sugestia. Eu aş prefera varianta:
în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra, doar cer şi tăcere,
n-ai unde să pleci.
rămâi singur şi totuşi
respiri prin plămâni. mâna ta te atinge,
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă.
neputinţa şi somnul îţi sunt omeneşti,
aşa cum iubirea-i legată în trup
printr-o mie de fire.
dacă vrei să alegi
între tine şi ea,
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit în capcană.
să muşti şi strigi că nu doare. [„apoi
să aştepţi până urcă
mirosul sălciu al uitării
ca o pernă de muşchi
peste prag.” – deşi e spus «poetic» parcă ar putea lipsi mai ales că atenuează ceea ce urmează: „n-am unde să plec…etc.]
n-am unde să plec.
pentru textul : ascunzişul din urmă demă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit.
interesant acest joc semantic între carnivor şi carnal
pentru textul : Carnivoră deda, un text din mai mult texte și care ar trebui probabil prelucrat. scoase multe chestii de umplutură. senzația care ți-o oferă este că autorul are imaginație dar nu are răbdare să transpună cu talent. uneori arta nu este a scrie ci a ști cum să sugerezi fără să scrii.
pentru textul : Matrioska deeseu depre... farfurii?
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deGlumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!
Marina, ca lector sufăr, să știi, nu mai pot citi decît cu creionul în mînă... Mulțumesc pentru completare și pentru semn cu lumină.
pentru textul : Limite incendiare dedintre textele prezente aici la al dvs am zambit cel mai mult. dincolo de retusurile sugerate, mi se pare cel mai bun
pentru textul : Sonet 161 deAh, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dePagini