...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
liricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
Asa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
eu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
schita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
cred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
Super pastilă maestre, mai ceva ca Viagra! Unde să mai pun că sunt și ardelenii mei pe acilea, asta e subiectivă, știu... una peste alta o pastilă pe care am înghițit-o de vreo trei ori la rând și ce să vezi? În loc să ma ia somnul, m-a luat dorul de Ardealul meu unde, într-adevăr, scepticismul acesta este la el acasă. Nu e stoicism, nu e negativism, e scepticism, nu e septic, nu se ia, e sceptic.
Venea Vasile cu căruța înapoi de la lucru seara și ca să ajungă acasă trebuia să treacă prin părău... da când ajunge acolo, vede un pod peste părău. Trage tare de hățuri, oprește calul. Se gândește o clipă, apoi dă din bici și mână calul prin apă... greu de trecut, dar ajunge pe partea cealaltă, unde obosit se dă jos și își aprinde o mahoarcă. Vine și Gheo la scurt timp și povestea se repetă... ajunge și el pe partea cealaltă lângă Vasile tot traversând prin apă... amândoi fumând o mahoarcă.
Vine și Ion într-un târziu, ajunge în fața podului nici nu se sinchisește, mână căruța peste pod, podul se rupe, cade Ion în apă cu cal cu căruță cu tot, îl mână râul la vale... ăstialalți doi stăteau pe malul celălalt și fumau liniștiți privind cum pe Ion îl înghit apele.
Într-un târziu, după ce nici urmă de Ion sau de căruță sau cal se mai vedea, Gheo rupe primul tăcerea, trage un fum adânc din mahoarcă și zice 'mă Vasile, da' Iuăn ăsta al nost' băiat tânăr și necugetat... el oare n-o fi văzut că ăștia o făcut pod??'
Remarcabilă pastilă, vă mai aștept cu așa ceva, dom' profesor.
Clar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
sigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
mie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
Si acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
abia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
ce imi pare mie a fi potential euristic, este aceasta decupare a unor spatii noi, care aduc libertate fanteziei in intalnirea cu inefabilul, o singura secunda ajunge sa ne implineasca visul Cami, aceea secunda poate fi chiar “jocul” in care palmele noastre ne tin sufletele la inaltime, jocul acela “fara reguli” a starilor de intalnire cu noi insine... mi-a placut pe ansamblu, tehnic vorbind… poate explici, insisti prea mult pe atmosfera starii pe care vrei sa o transmiti…putin mister ar prinde bine si aici are dreptate francisc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adelina, ce e cu textul asta? ultimele tale poezii marcau o evolutie - ce s-a intamplat?
pentru textul : Iubire de cocalar de...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
pentru textul : Totul despre Mine dem-am gindit in mod deosebit la Giuseppe ARCIMBOLDO (ARCHIMBOLDO) - [1527-1593] la cele 4 anotimpuri si nu numai...date despre ceea ce a pictat se pot gasi pe internet : http://www.peinturefle.ovh.org/imaginer/galerie.htm sau http://fr.wikipedia.org/wiki/Arcimboldo...
pentru textul : la vest de mine însămi deМожет быть, не стоит, но я весело
pentru textul : Ești cea mai aproape eliberare deer... "neica" Gorune
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deliricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
pentru textul : Ca sub un stejar deAsa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
pentru textul : mijlocul cerului decu precizarea sa-ti corectezi titlul, bineinteles.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deeu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deAm revenit... ma refeream la versul al treilea al variantei in romana... si... :-) imi plac sensurile ca in oglinda intre cele doua variante.
pentru textul : texture deschita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
pentru textul : În umbra privirii albastre defrumoasă lumea din poezia ta, iar faptul ca poti sa impletesti o poveste din versurile ei inseamna mult pentru mine.
pentru textul : alte povestiri de la Şipot defelicitari, poete!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deMda, Andule, iti dau dreptate. Ma gandesc la o alta varianta, mai "comestibila":) cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere deDjamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
pentru textul : memoria imediatã decred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deSuper pastilă maestre, mai ceva ca Viagra! Unde să mai pun că sunt și ardelenii mei pe acilea, asta e subiectivă, știu... una peste alta o pastilă pe care am înghițit-o de vreo trei ori la rând și ce să vezi? În loc să ma ia somnul, m-a luat dorul de Ardealul meu unde, într-adevăr, scepticismul acesta este la el acasă. Nu e stoicism, nu e negativism, e scepticism, nu e septic, nu se ia, e sceptic.
pentru textul : Scepticismul deVenea Vasile cu căruța înapoi de la lucru seara și ca să ajungă acasă trebuia să treacă prin părău... da când ajunge acolo, vede un pod peste părău. Trage tare de hățuri, oprește calul. Se gândește o clipă, apoi dă din bici și mână calul prin apă... greu de trecut, dar ajunge pe partea cealaltă, unde obosit se dă jos și își aprinde o mahoarcă. Vine și Gheo la scurt timp și povestea se repetă... ajunge și el pe partea cealaltă lângă Vasile tot traversând prin apă... amândoi fumând o mahoarcă.
Vine și Ion într-un târziu, ajunge în fața podului nici nu se sinchisește, mână căruța peste pod, podul se rupe, cade Ion în apă cu cal cu căruță cu tot, îl mână râul la vale... ăstialalți doi stăteau pe malul celălalt și fumau liniștiți privind cum pe Ion îl înghit apele.
Într-un târziu, după ce nici urmă de Ion sau de căruță sau cal se mai vedea, Gheo rupe primul tăcerea, trage un fum adânc din mahoarcă și zice 'mă Vasile, da' Iuăn ăsta al nost' băiat tânăr și necugetat... el oare n-o fi văzut că ăștia o făcut pod??'
Remarcabilă pastilă, vă mai aștept cu așa ceva, dom' profesor.
Clar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra desigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
pentru textul : grand touring demie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
pentru textul : zilnică detextul a suferit mici modificări...fără să abuzez, aș aprecia din nou o părere sinceră...
pentru textul : confesiuni decineva interesat? :)
mulțumesc,
ștefan
amin!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deUite aici DAAAAAAAA! Tonaj de emoţii in cateva grame de cuvinte . Multumesc , că bucuri ochii , nu ca mine ...
pentru textul : Descumpănire deSi acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea deabia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
pentru textul : kore2 deElena, te rog să corectezi textul după toate sugestiile făcute (punctuație, diacritice, reguli tipografice).
pentru textul : BIG EYES deZapata, mă bucur că ţi-ai făcut timp pentru lectură. Mulţumesc pentru popas!
pentru textul : Când bronzul străluceşte mai tare decât aurul deeu cred ca argumentul almei este insuficient ptr a acorda o penita.
pentru textul : intimități fără bluetooth deOrice graniță dintre două țări care au filosofii politice diferite e nasoală. Crezi că granița dintre US și Mexic e mai frumoasă?
pentru textul : sandale pentru no woman's land dece imi pare mie a fi potential euristic, este aceasta decupare a unor spatii noi, care aduc libertate fanteziei in intalnirea cu inefabilul, o singura secunda ajunge sa ne implineasca visul Cami, aceea secunda poate fi chiar “jocul” in care palmele noastre ne tin sufletele la inaltime, jocul acela “fara reguli” a starilor de intalnire cu noi insine... mi-a placut pe ansamblu, tehnic vorbind… poate explici, insisti prea mult pe atmosfera starii pe care vrei sa o transmiti…putin mister ar prinde bine si aici are dreptate francisc
pentru textul : cascade dePagini