Cifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
Mulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
Ba da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
Fain, ai găsit un sens esențial. Este și unul mai faptic, mai simplu: era 22 martie ora 22.22 când l-am scris aici. Și se referă și la numărul 22, acela. :) Întâmplător, 4+4 e și un etaj. 2 la a 3-a e același etaj și la 22.22 a fost o vestire. Și tot așa. :)
Vladi, slava Domnului ca mai apari pe aici din cand in cand. Ma faci sa cred ca ploua cand nimeni nu mai crede in asa ceva. Despre canoane nu neaparat dar mai ales despre noi vom mai vorbi, deja sunt sigur, toamna aceasta prin cetatea Iesilor. Gata, am vandut ce era de vandut si am ramas doar cu mine. Ionut, nu-i bai ca doar n-a intrat timpul ca matza-n sac. Tu vezi ceva corect, cred ca si eu in locul tau as fi zis la fel, de aceea ma bucur ca nu-s in locul tau, ma bucur ca un copil, ca Dmitri de exemplu. Multumesc voua pentru semnele lasate aici. Andu
Maestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
Lucian, e ceva mai altfel în poezia asta. Am impresia că ai început să scrii, să lași construcțiile care, mie cel puțin, mi se păreau artificiale la tine. Chiar dacă nu e foarte originală în totul, e o puternică notă de trăire puternică aici. Iar ultima strofă, cu excepția ultimului vers, reușește să transmită foarte bine, imaginile aici sunt autentice și se prăvălesc ca un munte peste cititor. De ce spun cu excepția ultimului vers: pentru ca aici enumerația deja e obositoare, iar "mii de sori" e chiar... banal.
Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
Foarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
ideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
textul e dragut, interesant ce nu imi place este chestia aia cu "lelelelele" si "aiii" care mie nu imi sugereaza absolut nimic poetic ci poate asa un fel de lalaiala relaxanta dar cam fara rost sau farmec
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
Cred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile: Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras: 18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
Un poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
Mi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
pentru textul : Raţionament cubist deeu ofer cerneală pentru peniţele acordate. şi ofer $200.00 pentru chitara aia cu autografe din poza a şasea.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. de"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deConține limbaj licențios inacceptabil pe Hermeneia conf. alineatului 16.4 din Regulamentul H.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) deMulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deMultumesc pentru lectura Rafael :)
pentru textul : Degete fără filtru deBa da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deĂleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare dePatetic... prea induiosatoare perspectiva... noroc de caroseriile ruginite ca altfel as fi spus ca e lirica feminina.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deFain, ai găsit un sens esențial. Este și unul mai faptic, mai simplu: era 22 martie ora 22.22 când l-am scris aici. Și se referă și la numărul 22, acela. :) Întâmplător, 4+4 e și un etaj. 2 la a 3-a e același etaj și la 22.22 a fost o vestire. Și tot așa. :)
pentru textul : salonul 22 deVladi, slava Domnului ca mai apari pe aici din cand in cand. Ma faci sa cred ca ploua cand nimeni nu mai crede in asa ceva. Despre canoane nu neaparat dar mai ales despre noi vom mai vorbi, deja sunt sigur, toamna aceasta prin cetatea Iesilor. Gata, am vandut ce era de vandut si am ramas doar cu mine. Ionut, nu-i bai ca doar n-a intrat timpul ca matza-n sac. Tu vezi ceva corect, cred ca si eu in locul tau as fi zis la fel, de aceea ma bucur ca nu-s in locul tau, ma bucur ca un copil, ca Dmitri de exemplu. Multumesc voua pentru semnele lasate aici. Andu
pentru textul : capetown deMaestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deLucian, e ceva mai altfel în poezia asta. Am impresia că ai început să scrii, să lași construcțiile care, mie cel puțin, mi se păreau artificiale la tine. Chiar dacă nu e foarte originală în totul, e o puternică notă de trăire puternică aici. Iar ultima strofă, cu excepția ultimului vers, reușește să transmită foarte bine, imaginile aici sunt autentice și se prăvălesc ca un munte peste cititor. De ce spun cu excepția ultimului vers: pentru ca aici enumerația deja e obositoare, iar "mii de sori" e chiar... banal.
pentru textul : Talpă stricată deAlina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
pentru textul : Adoratio deFoarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
pentru textul : Teama tăcerii deideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
pentru textul : cine mă visează deun poem marin in care versurile se strang din larg spre a se intalni, ca niste valuri, risipindu-se la mal. ata pot spune la aceasta tarzie ora.
pentru textul : omotetie deşi mie!mulţumesc, francisc!!
pentru textul : avea încălţări pline cu apă deda, pur si simplu n-am stiut unde s-o incadrez.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deMaria(na) am corectat...mulţumesc mult.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deInteresant, felicitari
pentru textul : Virtualia 7 deAlina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
pentru textul : regulile jocului I detextul e dragut, interesant ce nu imi place este chestia aia cu "lelelelele" si "aiii" care mie nu imi sugereaza absolut nimic poetic ci poate asa un fel de lalaiala relaxanta dar cam fara rost sau farmec
pentru textul : stele de lapte dewell, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deam nevoie de critici la poezia asta as vrea sa o fac buna astept, multumesc
pentru textul : Oglinzi deCred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile:
Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras:
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
pentru textul : Petru pământesc.. deAm citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă deUn poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deMi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
emiemi, cu stima
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către femeia lui deești un copil și aiurezi!
pentru textul : călătorii.cioburi.zile dePagini