multumesc, voi tine cont de sugestii. voi mai scoate din si-uri chiar daca - am mai spus - nu sunt scapari.
cuiburile mi-au placut in imaginea cu trenuri si "vagoane", trecand asa. dar o sa vad.
la jeansi nu cred ca am sa renunt fiindca sunt cel putin zece ani de cand nu le mai spun blugi, n-as fi eu. in fond asta e doar o poezie! :o)
apreciez ca mi-ai spus parerea ta.

Maia, tin sa te avertizez din pozitia mea de batran cu oasele tari ca daca apuci pe aceasta panta a celor trei de R poetici nu te vei mai putea intoarce niciodata la naivitatea superba de a crede ca ai scris ceva nou. Asa ca... faci ce crezi de cuvinta, U have been worned :-) Insa orice ar fi, raman un cititor fidel si unde mai pui acolo, un admirator din loja. Andu

Da, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
Nu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga

P.S. in limba sparga nu ma pricep. Desi (citez din memorie): „Temboridez guruvă și stelpică norangă Temboridez sa-ti scalpin întorsul și să-ți gui Multmbilara-ți voșcă pe-o crepitură pangă Și să-ți jumiz firiga lâng-un hisar mârzui” Ceea ce-i cu totul altceva, în modul în care „sună”, decât însăilarea ta – cu tot ajutorul (subînțeles) al lui Mădălin Voicu. Cu toate că Voicu, în afară de faptul că e țigan, mai are și ureche muzicală (sau tocmai de aceea). Dar... nici unul și nici altul nu sunteți, totuși....Nina Casian. Cel puțin în ceea ce privește limba spargă. „Versiunea” engleză este, însă, splindidă (din punctul meu de vedere). Gorun

n-am inteles acel "CI" din final de asemeni nu stiu daca notiunea de palimpsest acolo este necesara sau suficient exploatata ca metafora. valoarea unui cuvint se regaseste in durerea produsa de absenta lui

crisparea face riduri:) prin urmare, dacă textul meu seamănă cu o "declarație de adeziune" și acest fapt (care este ilogic, pentru că eu sunt membru Hermeneia, deci la ce aș mai adera?)(termen impropriu "a adera", pentru că nu e un partid) te-a împiedicat să îți exprimi o părere, opinie, despre site-ul acesta pe care activezi, chiar îmi dă de gândit chestiunea. eu te-aș fi încadrat la cei care din bun simț au tăcut. știi, mie intervenția ta îmi pare în totalitate o scuză. chiar așa și începi... "nu am răspuns pentru că..." și mâinile mele nu sunt la reverul nimănui. adică în momentul când eu zic plus, nu oblig pe nimeni să fie de acord cu mine? sau te simți obligată de acest text să spui vreun secret?:) cât despre discuția cu George, cred că într-o polemică (deși e pretențios spus așa, aici), într-un schimb contradictoriu de idei, poți analiza discursul celuilalt în termeni civilizați, cum cred că am și făcut-o. încă nu am spus că aberează sau alte cele:)) e o discuție, probabil încheiată și purtată la rece.

Cristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela

Bobadil am corectat pe ixci pe colo. Din ce stiu eu, ambele forme sint acceptate si "masa" si ma-sa". Iar acolo, la demult, exact aia am vrut sa spun: cindva. Nu demult timp, ca e prea explicit. Multumesc de apreciere.

Da, asa e: acolo e gresit.

titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.

inspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".

D-le Lăzărescu,

""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.

Celestin, îţi salut trecerea!

Oh, acum am văzut ce de comentarii avea textul. Îmi cer o mie de scuze Marinei, nu am acordat penița ca să îi fac în ciudă, mie chiar mi-a plăcut și consider că are metafore reușite, că are o viziune interesantă, imagini inedite. Sper să nu fiu înțeleasă greșit.

atunci bănuiesc că cel mai simplu ar fi să așteptăm câțiva zeci de ani pentru a afla dacă ceea ce se scrie astăzi mai poate fi considerat poezie sau nu. pentru că așa cum ai spus și tu, Paul, poezia curată se va distinge și alege în timp de cea care doar a urmărit factorul „faimă”, atât de stupid într-un timp în care absolut totul se reciclează sau aruncă la gunoi după prima folosire.