mulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
Din punctul meu de vedere, regula de a posta numai texte noi este fortata. Autorii suntem noi, tot noi. Autorii pot in schimb sa-si aleaga un site sau altul pentru a stoca textele proprii. De fapt, cei care produc texte nu pot sa faca: un text pt agonia / un text pentru hermeneia / etc. Pot in schimb sa renunte la unul si sa se mute la altul, pentru ca de cele mai multe ori un autor isi doreste baza de date completa. Nu stiu, sau poate nu inteleg eu tinta lui Hermeneia. Personal am inregistrat un singur text in limba engleza. Virgil, explica-mi te rog.
corectare, cu scuze partiale: dixit!
Se pare ca latina mea nu mai e chiar in regula. Din păcate, nu am la îndemană un dictionar si un manual (mai exact, nu le găsesc în bibliotecă), dar DIXIT nu e, cum am afirmat, o forma de pers. a III-a a ind. prezent, ci una (tot de pers. a III-a) a ind. perfect - cf. (sper sa nu mă mai inşel) dico, dicere, dixi, dictum; de la dixi (pers. I, ind. perf. - am zis!), formăm dixis (II), dixit (pers. a III-a).
Oricum, dixit e la pers. a III-a (dar nu prezent, cum gresit am afirmat - deşi ştiam cum se traduce! -, ci perfect).
Nu reusesc să refac intreaga paradigma a acestui verb, iar internetul (prin care am încercat să mă lămuresc) nu m-a ajutat deloc.
In orice caz, cred că trebuia spus DIXI (am zis), nu DIXIT (a zis - ex. Deus dixit!)
Dar uitaţi-vă şi voi în ce m-am băgat, la vârsta mea!
A, dar uite problema oarecum lămurită în Larousse-ul de pe biroul meu, din care traduc aici: "DIXI (am spus)- Formulă prin care cineva îşi încheie de obicei expunerea probelor, un raţionament, o pledoarie; etc."
Quod erat demonstrandum, ca s-o dau iar pe lătinie...
Zâmbind.
Cristina, tocmai am deschis pagina ta de autor si totul pare bine si la locul lui. ce browser folosesti? este posibil sa iti stergi cache-ul si sa restartezi browser-ul? ma tem ca siteul nu are probleme si s-ar putea ca browser-ul tau sa nu fie configurat cum trebuie.
daca vei continua sa ai probleme te rog sa faci un screen-shot cu Alt-PrintScreen si sa il salvezi ca jpeg si sa mi-l trimiti.
multumesc
Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.
Terapia ovalului, terapia cercului, Omega, sunetul penultim, ultima umbră. Pentru că acolo unde e umbră jos, sus e lumină, unde e umbră în spate, în față e lumină. Orbul nu e nevăzător, aparențele înșeală, dar cine să își mai amintească de toate acestea, acum "lecțiile de mers pentru păpuși" ne ocupă tot timpul. Iată câteva chei pentru un poem deosebit.
după ce te obișnuiești cu tehnica și uneltele de lucru ar trebui să fie ușor. dar vine partea grea, și cunoști și tu starea - căutarea mesajului artistic. mulțumesc.
aștept, aștept! :) inițial și eu am vrut să scriu ceva amuzant, dar na.. numai amuzant n-a ieșit. Spor la scris, cred că stilul ți se potrivește ca o mănușă.
Ai avea dreptate daca varianta propusa de tine ar reflecta ceea ce voiam sa spun. Dar nu e asa...E gandit ,,sablonul" acela. Ca si aliteratiile de la sfarsit. Daca nu sunt perfecte, asta e - nepriceperea mea e de vina. Dar sunetele repetate si/sau alaturate au un sens: imi transmit emotia . Multumesc pentru atentie!
Ariana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
nu cred că suntem predestinaţi genetic spre ratare. aşa poetic, filozofic, ideea e ispititoare...
ratarea nu e un dat ontologic, ci, de cele mai multe ori, poate fi determinată de conjuncturi absolut banale: mediu, educaţie, etc. dar şi de liberul arbitru al fiecăruia.
Iustin Pârvu şi ceea ce s-a realizat la Petru Vodă e un fenomen, în mai multe sensuri.
Biserica nu şi-a pierdut funcţia socială, nici nu ar avea cum, în cele din urmă şi participarea la slujbe, e o funcţie socială a Bisericii. dar, desigur, e vb de mult mai mult. Mura-n gură rămâne însă o mare problemă a a societăţii...
Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
Ceea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Spun și eu ca pictorul: mulțumesc. Îți poți închipui: dacă ușa se deschide, nu se cade să te întorci și să pleci, astfel că începe o luptă.Mă gîndesc cum ar fi ca atunci cînd bătrînul pune scrisoarea sub ușă, să i se deschidă. O linie luminoasă oblică pe corpul lui aplecat.
micuta Nefertiti -- -- -- -- -- -- in concluzie, cu ajutorul programelor de modificare a imaginii pot face o infinitate de variante... va multumesc tuturor pentru stradanie ... consider cel mai frumos poem fotografic insasi originalul. daca nu credeam in valentele artistice ale fotografiei nu o postam pe site... Maria este manechin, a urmat cursurile unei scoli de modelling... fotografia de fata surpinde pur si simplu momentul in care i s-a pus coronita pe cap... daca ar fi sa-i pun un titlu ar fi (fara sa sune bombastic) Olimpica..intrucat a obtinut diferite premii in afara coronitei la concursuri scolare cum ar fi Cangurul, Smart, in total au fost 10 diplome , ceea ce nu e putin lucru pentru un copil in clasa a doua... draga mamei, nu e doar frumoasa... si asta ma face sa-i mai fac vreo doua sute de variante .. insa ma opresc aici ..nu vreau sa exasperez pe nimeni...
remarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
cu siguranță mulțumesc pentru citiri și opinii. nici un autor nu poate pretinde asta unui cititor. de aceea îmi faceți o favoare. chiar dacă nu a plăcut unora. este și indignarea un efect la urma urmei, nu?
Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
pentru textul : amputarea literei d deDin punctul meu de vedere, regula de a posta numai texte noi este fortata. Autorii suntem noi, tot noi. Autorii pot in schimb sa-si aleaga un site sau altul pentru a stoca textele proprii. De fapt, cei care produc texte nu pot sa faca: un text pt agonia / un text pentru hermeneia / etc. Pot in schimb sa renunte la unul si sa se mute la altul, pentru ca de cele mai multe ori un autor isi doreste baza de date completa. Nu stiu, sau poate nu inteleg eu tinta lui Hermeneia. Personal am inregistrat un singur text in limba engleza. Virgil, explica-mi te rog.
pentru textul : ultimele modificări pe site dePaul Blaj ai un mod ciudat de a urmari binele cuiva. Fie si al Hermeneii.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic debobadile, toată osteneala noastră în ale scrisului e clădită pe imaginație! să ne imaginăm, deci, o mare iubire. să ne imaginăm și ...deznodământul...
pentru textul : Radical din doi decorectare, cu scuze partiale: dixit!
pentru textul : domnule Labiș deSe pare ca latina mea nu mai e chiar in regula. Din păcate, nu am la îndemană un dictionar si un manual (mai exact, nu le găsesc în bibliotecă), dar DIXIT nu e, cum am afirmat, o forma de pers. a III-a a ind. prezent, ci una (tot de pers. a III-a) a ind. perfect - cf. (sper sa nu mă mai inşel) dico, dicere, dixi, dictum; de la dixi (pers. I, ind. perf. - am zis!), formăm dixis (II), dixit (pers. a III-a).
Oricum, dixit e la pers. a III-a (dar nu prezent, cum gresit am afirmat - deşi ştiam cum se traduce! -, ci perfect).
Nu reusesc să refac intreaga paradigma a acestui verb, iar internetul (prin care am încercat să mă lămuresc) nu m-a ajutat deloc.
In orice caz, cred că trebuia spus DIXI (am zis), nu DIXIT (a zis - ex. Deus dixit!)
Dar uitaţi-vă şi voi în ce m-am băgat, la vârsta mea!
A, dar uite problema oarecum lămurită în Larousse-ul de pe biroul meu, din care traduc aici: "DIXI (am spus)- Formulă prin care cineva îşi încheie de obicei expunerea probelor, un raţionament, o pledoarie; etc."
Quod erat demonstrandum, ca s-o dau iar pe lătinie...
Zâmbind.
o tendinta spre science-fiction (si ilustratia specifica) interesanta.
pentru textul : Templul din cer deabia după ce am citit poezia în întregime... chiar mă pregăteam să spun că vine, parcă, din altă poveste, din altă lume...:)
mi-a plăcut, am simțit-o, într-adevăr, ca pe un cântec discret, ca pe o adiere răcoroasă.
pentru textul : ceva deGabi dear.. daca nu-mi placea Garbarek ratam clipul.. cat despre tine constat ca te-am pierdut dincolo... miss U
pentru textul : Elene Usdin : fotografie --- muzica : Jan Garbarek deAdrian
Cristina, tocmai am deschis pagina ta de autor si totul pare bine si la locul lui. ce browser folosesti? este posibil sa iti stergi cache-ul si sa restartezi browser-ul? ma tem ca siteul nu are probleme si s-ar putea ca browser-ul tau sa nu fie configurat cum trebuie.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – dedaca vei continua sa ai probleme te rog sa faci un screen-shot cu Alt-PrintScreen si sa il salvezi ca jpeg si sa mi-l trimiti.
multumesc
o trecere si un comm care inseamna mult. multumesc
pentru textul : Fără titlu deMarga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
pentru textul : in the sunshine of your love depropun să ne oprim aici.
Terapia ovalului, terapia cercului, Omega, sunetul penultim, ultima umbră. Pentru că acolo unde e umbră jos, sus e lumină, unde e umbră în spate, în față e lumină. Orbul nu e nevăzător, aparențele înșeală, dar cine să își mai amintească de toate acestea, acum "lecțiile de mers pentru păpuși" ne ocupă tot timpul. Iată câteva chei pentru un poem deosebit.
pentru textul : terapie de... îmi place umorul, nene! Iankeshi penița! (Pentru savurabila prospețime! Dar cine sunt eu?!)
pentru textul : Nippon kouhii deDomnule Titarenco, vă mulţumesc de trecere, comentariu şi apreciere.
pentru textul : Mîine e duminică dedupă ce te obișnuiești cu tehnica și uneltele de lucru ar trebui să fie ușor. dar vine partea grea, și cunoști și tu starea - căutarea mesajului artistic. mulțumesc.
pentru textul : okinawa dragostea mea deaștept, aștept! :) inițial și eu am vrut să scriu ceva amuzant, dar na.. numai amuzant n-a ieșit. Spor la scris, cred că stilul ți se potrivește ca o mănușă.
pentru textul : Despre trădare deVă mulțumesc pentru cuvintele generoase, mă bucur să vă aflu veghind aceste versuri.
pentru textul : cioburi deAi avea dreptate daca varianta propusa de tine ar reflecta ceea ce voiam sa spun. Dar nu e asa...E gandit ,,sablonul" acela. Ca si aliteratiile de la sfarsit. Daca nu sunt perfecte, asta e - nepriceperea mea e de vina. Dar sunetele repetate si/sau alaturate au un sens: imi transmit emotia . Multumesc pentru atentie!
pentru textul : Ecolocație deCred că da, ar fi o idee. Dar aş vrea să fie împreună cu traducerea în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deAm înţeles ce s-a vrut textul, d-le Dinu, eu nu am reproşat ce s-a spus, am reproşat cum s-a spus.
Asta e, există şi zile mai proaste. Nu suntem niciodată egali cu noi însine in niciun domeniu, cu atât mai mult în poezie.
pentru textul : povară deAriana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
pentru textul : Apă neîncepută deDomnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus denu cred că suntem predestinaţi genetic spre ratare. aşa poetic, filozofic, ideea e ispititoare...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deratarea nu e un dat ontologic, ci, de cele mai multe ori, poate fi determinată de conjuncturi absolut banale: mediu, educaţie, etc. dar şi de liberul arbitru al fiecăruia.
Iustin Pârvu şi ceea ce s-a realizat la Petru Vodă e un fenomen, în mai multe sensuri.
Biserica nu şi-a pierdut funcţia socială, nici nu ar avea cum, în cele din urmă şi participarea la slujbe, e o funcţie socială a Bisericii. dar, desigur, e vb de mult mai mult. Mura-n gură rămâne însă o mare problemă a a societăţii...
Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
pentru textul : plumb și lumină deCeea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Spun și eu ca pictorul: mulțumesc. Îți poți închipui: dacă ușa se deschide, nu se cade să te întorci și să pleci, astfel că începe o luptă.Mă gîndesc cum ar fi ca atunci cînd bătrînul pune scrisoarea sub ușă, să i se deschidă. O linie luminoasă oblică pe corpul lui aplecat.
pentru textul : Salonul de dans demicuta Nefertiti -- -- -- -- -- --
in concluzie, cu ajutorul programelor de modificare a imaginii pot face o infinitate de variante... va multumesc tuturor pentru stradanie ... consider cel mai frumos poem fotografic insasi originalul. daca nu credeam in valentele artistice ale fotografiei nu o postam pe site... Maria este manechin, a urmat cursurile unei scoli de modelling... fotografia de fata surpinde pur si simplu momentul in care i s-a pus coronita pe cap... daca ar fi sa-i pun un titlu ar fi (fara sa sune bombastic) Olimpica..intrucat a obtinut diferite premii in afara coronitei la concursuri scolare cum ar fi Cangurul, Smart, in total au fost 10 diplome , ceea ce nu e putin lucru pentru un copil in clasa a doua... draga mamei, nu e doar frumoasa... si asta ma face sa-i mai fac vreo doua sute de variante .. insa ma opresc aici ..nu vreau sa exasperez pe nimeni...
pentru textul : my Mary deremarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami decu siguranță mulțumesc pentru citiri și opinii. nici un autor nu poate pretinde asta unui cititor. de aceea îmi faceți o favoare. chiar dacă nu a plăcut unora. este și indignarea un efect la urma urmei, nu?
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deÎmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
O mie de răni cu o singură gură.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe dePagini