acesta este un poem de duminică, când visăm "jumătate de nord", când "ard rumegușul secundelor", când "nu pot rămâne doar o candelă" și vrei să respiri... strofa a 2-a o găsesc cutremurătoare, "zgomotul morții în oase" mă lasă fără cuvinte. în strofa a 3-a v1, este liniște pentru că "las duminicle domnului ". p.s. - ai un typos în s2 v4.
Anna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
Adrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
finalul cu moartea care a trecut si dusa a fost, e o imagine cu impact poate chiar prin absurdul afirmatiei, caci moartea ca si viata este in toate dar aceste realitati obiective, sunt la indemana imaginatiei noastre, putem sa le schimbam dupa bunul plac ! :) un text cu imagini frumos construite !
Cristina Ștefan, controlați-vă vă rog frumos limbajul. Deocamdată, cea care scrâșnește din cuvinte stridente în acest subsol, sunteți chiar dumneavoastră. Cuvinte gen „scrâșniți”, „stupid”, „mârlănie”, „idioată” - au fost aduse de dumneavoastră în subsolul acestui text, ceea ce, zău, nu vă face cinste. Pe lângă asta, dați și dovadă de labilitate emoțională(și implicit de un subiectivism critic împins până la extrem) prin faptul că aruncați acum în derizoriu un text, pe care, acum 2 zile în urmă tot dumneavoastră l-ați apreciat. Nimeni, dar absolut nimeni, nu v-a forțat mâna să împenițați acest text.
Repet încă o dată, am contestat obiecțiile pe care le-ați adus pentru că aplicarea criticii pe text pornea de la premise false. Nu mi se pare corect să „rupeți” din context 2 biete sintagme și să supuneți criticii, prin intermediul lor, întreg cadrul textual. E ca și cum pentru dumneavoastră în acest text n-ar exista decât acele sintagme. V-am explicat, la modul concret, de ce mi se pare eronată o astfel de critică, fără să vă „fac” într-un fel anume.
Asta ca să nu mai spunem, că în ultimul d-ră com., chiar d-ră vă aflați la o zecime de pas de un atac la persoană.
aham, ala ultimu e din alta poveste. sau ca e plumbul care in loc sa tina perdeaua dreapta, o rupe de-a binelea:) eram sigur ca nu pierzi ocazia si salvezi "mosul" readucandu-l la vioiniciunea initiala. nu stiu cum, farmece, alea alea... ca doar ai acces:) spor!
în spatele versurilor mele se află un destul de puternic substrat filosofic, așa că țin destul de mult ca cel care încearcă să "intre" în structura lui să țină cont de acest lucru. când am răspuns acelui comentariu nu am făcut-o unui inginer sau creator de website-uri oferite ulterior gratis altora, ci pur și simplu omului care a încercat să facă un comentariu unui text a cărui idee a scăpat-o. nu mă interesează nici ce spun gurile rele, ci efectiv ceea ce scriu eu și modul în care oamenii încearcă să mă perceapă. eu sunt de formație "filosofică", deci este atât de greu de admis din partea unui "literat" că a scăpat ceva în cadrul unui posibil comentariu? desigur, câștigarea unui concurs la nivel național de poezie poate fi un criteriu demn de luat în considerare pentru unii, însă pentru mine lucrurile nu stau deloc așa. așa cum mai spuneam unui interlocutor cu care am dialogat pe acest site, nivelul de criptare a mesajului poetic a fost așa de mult coborât, încât toată lumea poate să fie poet, nu? fac referire acum la numeroșii creatori care își expun "operele" pe n site-uri și care duc uneori versul către nivelul obscen. nu fac critica poeticii, ci a celor care o scriu și o defăimează. richard rorty miza pe o cultură de tip poetic, în dauna uneia de tip filosofic, tocmai unui principiu pe care l-a numit "autocreația". acest lucru îl fac cu certitudine heidegger, derrida, nabokov, orwell, kundera, în zilele noastre. dar care este sensul poeticii contemporane: mizericismul? în spatele unor vorbe scrise, nu am pus doar alte vorbe, ci idei. creația mea nu depinde nici de vreun comentariu făcut în mod individual, nici de publicarea pe acest site. în acest sens îmi voi retrage poeziile de pe hermeneia...
De mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Voilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?
argumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
Bun program, ne vedem la Iasi. Nu ma pricep la poezie, dar patroana de la magazinul din cartierul meu are vreo suta de kilograme de piscoturi expirate si nu stie ce sa faca cu ele.
Avem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
Virgil,
Mi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Un poem frumos, rotund, aerisit, o emoție curată. Drumul acela cu autobuzul, o alegorie uitată din copilărie și de care aici mi-a făcut bine să-mi reamintesc.
Halta din final nu prea merge cu autobuzul dar ... mă rog autoarea să hotărască dacă o face stație sau face autobuzul tren, ce mai contează când poezia e la locul ei?
Aș găsi totuși alt titlu și aș lăsa 'still haven't find...' - ul lui U2 în subtitlu. Doar o părere...
Felicitări pentru un poem reușit.
Margas
Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
Nu stiu in totalitate ce modificari au aparut in DOOM dupa 2005, dar eu stiam ca se scrie cu doi de i. Imi place dispunerea descrescatoare a poemului, la fel si imbinarea planurilor. Inceputul aproape paslm se muta foarte bine stapinit in cotidian.
Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
Ioan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
Un text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acesta este un poem de duminică, când visăm "jumătate de nord", când "ard rumegușul secundelor", când "nu pot rămâne doar o candelă" și vrei să respiri... strofa a 2-a o găsesc cutremurătoare, "zgomotul morții în oase" mă lasă fără cuvinte. în strofa a 3-a v1, este liniște pentru că "las duminicle domnului ". p.s. - ai un typos în s2 v4.
pentru textul : urme de cerb desuper ! :)
pentru textul : Spoiler deAnna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAdrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
ai un titlu ca un poem, maricica. fain!
pentru textul : îmbătrânesc pe malul unui poem definalul cu moartea care a trecut si dusa a fost, e o imagine cu impact poate chiar prin absurdul afirmatiei, caci moartea ca si viata este in toate dar aceste realitati obiective, sunt la indemana imaginatiei noastre, putem sa le schimbam dupa bunul plac ! :) un text cu imagini frumos construite !
pentru textul : O altfel de noapte deCristina Ștefan, controlați-vă vă rog frumos limbajul. Deocamdată, cea care scrâșnește din cuvinte stridente în acest subsol, sunteți chiar dumneavoastră. Cuvinte gen „scrâșniți”, „stupid”, „mârlănie”, „idioată” - au fost aduse de dumneavoastră în subsolul acestui text, ceea ce, zău, nu vă face cinste. Pe lângă asta, dați și dovadă de labilitate emoțională(și implicit de un subiectivism critic împins până la extrem) prin faptul că aruncați acum în derizoriu un text, pe care, acum 2 zile în urmă tot dumneavoastră l-ați apreciat. Nimeni, dar absolut nimeni, nu v-a forțat mâna să împenițați acest text.
Repet încă o dată, am contestat obiecțiile pe care le-ați adus pentru că aplicarea criticii pe text pornea de la premise false. Nu mi se pare corect să „rupeți” din context 2 biete sintagme și să supuneți criticii, prin intermediul lor, întreg cadrul textual. E ca și cum pentru dumneavoastră în acest text n-ar exista decât acele sintagme. V-am explicat, la modul concret, de ce mi se pare eronată o astfel de critică, fără să vă „fac” într-un fel anume.
Asta ca să nu mai spunem, că în ultimul d-ră com., chiar d-ră vă aflați la o zecime de pas de un atac la persoană.
Toate cele bune,
pentru textul : Solilocvii aride deEugen.
aham, ala ultimu e din alta poveste. sau ca e plumbul care in loc sa tina perdeaua dreapta, o rupe de-a binelea:) eram sigur ca nu pierzi ocazia si salvezi "mosul" readucandu-l la vioiniciunea initiala. nu stiu cum, farmece, alea alea... ca doar ai acces:) spor!
pentru textul : cu ochii mă strângeai deîn spatele versurilor mele se află un destul de puternic substrat filosofic, așa că țin destul de mult ca cel care încearcă să "intre" în structura lui să țină cont de acest lucru. când am răspuns acelui comentariu nu am făcut-o unui inginer sau creator de website-uri oferite ulterior gratis altora, ci pur și simplu omului care a încercat să facă un comentariu unui text a cărui idee a scăpat-o. nu mă interesează nici ce spun gurile rele, ci efectiv ceea ce scriu eu și modul în care oamenii încearcă să mă perceapă. eu sunt de formație "filosofică", deci este atât de greu de admis din partea unui "literat" că a scăpat ceva în cadrul unui posibil comentariu? desigur, câștigarea unui concurs la nivel național de poezie poate fi un criteriu demn de luat în considerare pentru unii, însă pentru mine lucrurile nu stau deloc așa. așa cum mai spuneam unui interlocutor cu care am dialogat pe acest site, nivelul de criptare a mesajului poetic a fost așa de mult coborât, încât toată lumea poate să fie poet, nu? fac referire acum la numeroșii creatori care își expun "operele" pe n site-uri și care duc uneori versul către nivelul obscen. nu fac critica poeticii, ci a celor care o scriu și o defăimează. richard rorty miza pe o cultură de tip poetic, în dauna uneia de tip filosofic, tocmai unui principiu pe care l-a numit "autocreația". acest lucru îl fac cu certitudine heidegger, derrida, nabokov, orwell, kundera, în zilele noastre. dar care este sensul poeticii contemporane: mizericismul? în spatele unor vorbe scrise, nu am pus doar alte vorbe, ci idei. creația mea nu depinde nici de vreun comentariu făcut în mod individual, nici de publicarea pe acest site. în acest sens îmi voi retrage poeziile de pe hermeneia...
pentru textul : apryl deDe mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
Asta este doar o mină cârcoleală.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deNu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dedar parca mergeau mai multe versuri si asteptam sa fii mai nietzschean in atitudine.
pentru textul : sodomizează-ți aproapele deMulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.
pentru textul : alb de femeie deda, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Voilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deargumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
pentru textul : Ruines de Rome deBun program, ne vedem la Iasi. Nu ma pricep la poezie, dar patroana de la magazinul din cartierul meu are vreo suta de kilograme de piscoturi expirate si nu stie ce sa faca cu ele.
pentru textul : Virtualia Zece deAvem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
pentru textul : atât de vie deVirgil,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deMi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
Nicholas Dinu , am corectat.Multumesc.E mult mai bine acum.
pentru textul : tablou cu berze deFiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
pentru textul : beef wellington deConsider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Un poem frumos, rotund, aerisit, o emoție curată. Drumul acela cu autobuzul, o alegorie uitată din copilărie și de care aici mi-a făcut bine să-mi reamintesc.
pentru textul : Still Haven't Found deHalta din final nu prea merge cu autobuzul dar ... mă rog autoarea să hotărască dacă o face stație sau face autobuzul tren, ce mai contează când poezia e la locul ei?
Aș găsi totuși alt titlu și aș lăsa 'still haven't find...' - ul lui U2 în subtitlu. Doar o părere...
Felicitări pentru un poem reușit.
Margas
pana una alta, bine ai venit pe hermeneia...
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar decine nu are un câine-căluț pitit undeva, Adrian?
cine nu l-a visat cum amușină scheletele săniilor de odinioară?
Sărbători ale inimii și minții îți doresc!
pentru textul : iarna întârzie la un film deLasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
pentru textul : Poemul de dragoste deOK. Să punem cititorul la treabă, să lăsăm subînţelesul să lucreze. Am să modific cu sugestia voastră. Mulţam, lume!
pentru textul : Ambidextru deAdriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.
pentru textul : Spânzurând uitarea deNu stiu in totalitate ce modificari au aparut in DOOM dupa 2005, dar eu stiam ca se scrie cu doi de i. Imi place dispunerea descrescatoare a poemului, la fel si imbinarea planurilor. Inceputul aproape paslm se muta foarte bine stapinit in cotidian.
pentru textul : în medalionul din piept deAi umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deIoan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
pentru textul : Onyx deUn text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
ialin
pentru textul : fără amalia dePagini