Poemul e pe gustul meu tot. Fără reproş. Este atât de real minţii, are înţelesuri la nivel de sinapsă. Am o singură obiecţie. Zici undeva: "că sunt iar greu și că zbier
apoi o pânză de durere îmi pătrunse în creier". Te referi la pânza de bomfaier, că eu da. Paul să ştii că poemul acesta mi-a mers la suflet. Ce spui? Poţi scoate un poem bun, pornind de la faptul că femeia este precum un bomfaier?:)))
Şi mai am o singură obiecţie. Eu cred că tu încă eşti în comă. Păi altfel, eu, de exemplu, nu pot a scrie.
SilVia
Le monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
multumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
O poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
Îţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
Bine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
Draga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
sancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
Grăit-am eu, logofătul Costache Criptoniade Viersutoriul, mariul dreguitor die vorobe mieşteşugite intr-unul înţelesiu die nucul din curtea Zoricăi Muzoaia Strâmba, că acestiu viers înţelesu fost-a numai de djupânul toatelor făcutele şi nefăcutele şî cu acestea stihuri culease die pie buzele şî djeştele ficioarelor din Parnas alungat-am mariele cârdu die lăcuste degrabă pârdjolitoare die ogor la capătul şelui die-al trişpilea veac acum şi-n vecii vecilor, amin! Şî celui de-o avea vorobe die ocară die pucioasă tare ghinie îi va şede mai scurt die un cap.
(textul rămâne pe prima pagină doar pentru că e un exemplu sublim de cum se bate câmpii în chip pseudoliric).
parafraza nu valorizeaza textul atat timp cat atmosfera acestuia nu o pregateste organic, asa ca ramane o gaselnita calofila sau o ingrosare parodica. fireste ca este doar opinia mea si atat.:)
dar am incredere in flerul tau, asa ca da-i inainte!
este multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
fără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
M-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
Daca citesti asta inseamna ca sunt mort. Ei sunt pe urmele mele. Ei stiu ca eu stiu. Stiu ca secretul acestui text este la mine. Acum, sunt in pericol. Secretul este in pericol. De aceea, trimite mai departe acest mesaj: "Totul se scufunda. Din cauza din cauza (au ajuns, sunt aici!!!) nevoii de sex sex salbatic, sex pistruiat, sex intelectual, sex sufocant sex sex sex sex sex... cod: amore caliente"
Aranca, atunci cînd am publicat textul m-am așteptat la orice fel de critici zicîndu-mi: a intrat el Daniel în groapa cu lei și nu a fost sfîrtecat, textului acestuia ce-ar putea să i se facă? :). Sînt de principiu că de cele mai multe ori criticile sînt mai constructive decît elogiile false. De exemplu, de cîte ori mi-ai criticat un text, mi-a crescut simțitor audiența, motiv pentru care nu pot decît să îți fiu profund recunoscătoare. Da, am citi textul Biancăi. Nu am comentat pentru că am avut două opinii contradictorii la momentul respectiv. Una a fost că da, Bianca are foarte multă dreptate. În momentul în care un specialist sau un artist are curajul să își asume o responsabilitate are de înfruntat riscuri majore, unele dintre acestea putînd să-l distragă de la adevărata sa preocupare. Mai mult decît atît, vai de acela care are curajul să iasă în față, să-și formuleze un punct de vedere! De aceea nu întotdeauna ies la înaintare cei mai avizați. O altă opinie este că nu are dreptate atunci cînd pornește de la premisa că publicul și moderatorii / editorii ar face parte din tabere diferite. Uneori atitudinea Biancăi îmi creează aceeași senzație pe care am avut-o într-o seară la Atena, cînd am ieșit să ne plimbăm pe Acropole și în fața impresionantelor opere de artă am remarcat agitația polițiștilor la lasărea întunericului. Un pic prea multă crispare în fața luărilor de poziție. Cred că totul pornește de la o neînțelegere a rolului editorului, al moderatorului. Spre deosebire de activitatea publicistică pe suport de hîrtie, pe site-urile literare lipsește numitul redactor. Acesta este de obicei nefericitul care joacă rolul de tampon între autor și editori, între editori și public. Editorul nu este un critic literar, nici moderatorul tot așa cum autorul cu criticii nu se poate certa, nici criticii cu publicul, nici publicul cu autorul. Drept pentru care, în ceea ce mă privește, atîta timp cît nu-mi tai din chenzină, poți să mă critici. Faptul că totuși ai avut bunăvoința să citești textul pînă la capăt, înseamnă că ceva te-a atras și ceva nu ți-a plăcut. Dacă nu-mi spui și ce anume, nu pot corecta și opera mea :) va fi privată de un valoros punct de vedere. Matei, îți mulțumesc pentru constanta ta aplecare asupra textelor și comentariilor mele. Tincuța, da ai dreptate, între penultima și ultima frază există o crevasă de cca. 7-8 sute de ani. Dar am obosit. Ceea ce nu înseamnă că tu ai avea voie vreodată să capitulezi în fața răului, a urîtului și a micimii umane. Cu drag tuturor, vă mulțumesc mult pentru sugestii și ... reclamații.
Imi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
Nu cred ca este fericita repetitia din incipitul poemului la fel cum nu cred ca era necesara explicitarea din final. In rest, un poem foarte bun, cu aceeasi cadenta semantica asiatica cu care m-a obisnuit acest talentat rapsod caruia daca as fi imputernicita, i-as gasi un binemeritat loc intr-un vademecum al poeziei multiculturale, desigur daca as gasi sponsorii.
Margas
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
Aha, vedeţi, d-le Velea, că vizavi de postarea textelor care sunt deja publicate în volum se agaţă o problemă delicată. Deşi cred că ştiţi asta, spun: cum mai poate comenta cineva un text care e dfinitivat, care nu mai poate fi schimbat? Sau să presupunem ca acel volum a avut parte de critica lui X,Y, unde X,Y au oareşce blazon. Cum îşi mai poate permite cititorul datu' cu părerea critică?
Mai concret, mai pot eu acum să vă rog să scoateţi totuşi acel "sineţi" ori să-l declaraţi licenţă poetică? :) Şi, cel mai important, la ce mai foloseşte autorului un feedback venit dintr-un text de acum 9-10 ani?
Să te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.
note de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul e pe gustul meu tot. Fără reproş. Este atât de real minţii, are înţelesuri la nivel de sinapsă. Am o singură obiecţie. Zici undeva: "că sunt iar greu și că zbier
pentru textul : ... the last alibi for death deapoi o pânză de durere îmi pătrunse în creier". Te referi la pânza de bomfaier, că eu da. Paul să ştii că poemul acesta mi-a mers la suflet. Ce spui? Poţi scoate un poem bun, pornind de la faptul că femeia este precum un bomfaier?:)))
Şi mai am o singură obiecţie. Eu cred că tu încă eşti în comă. Păi altfel, eu, de exemplu, nu pot a scrie.
SilVia
Le monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
pentru textul : Aproape de lume/Le monde est proche de*sugestiile
pentru textul : Eterna reîntoarcere demultumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deO poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
pentru textul : shooting stars deÎţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
Bine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
pentru textul : nu ești poetă deDraga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
pentru textul : november time desancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
pentru textul : linia deGrăit-am eu, logofătul Costache Criptoniade Viersutoriul, mariul dreguitor die vorobe mieşteşugite intr-unul înţelesiu die nucul din curtea Zoricăi Muzoaia Strâmba, că acestiu viers înţelesu fost-a numai de djupânul toatelor făcutele şi nefăcutele şî cu acestea stihuri culease die pie buzele şî djeştele ficioarelor din Parnas alungat-am mariele cârdu die lăcuste degrabă pârdjolitoare die ogor la capătul şelui die-al trişpilea veac acum şi-n vecii vecilor, amin! Şî celui de-o avea vorobe die ocară die pucioasă tare ghinie îi va şede mai scurt die un cap.
(textul rămâne pe prima pagină doar pentru că e un exemplu sublim de cum se bate câmpii în chip pseudoliric).
pentru textul : mihai viteazu descrie cu maci noptile...se vor deschide.
pentru textul : o lățime de masă deparafraza nu valorizeaza textul atat timp cat atmosfera acestuia nu o pregateste organic, asa ca ramane o gaselnita calofila sau o ingrosare parodica. fireste ca este doar opinia mea si atat.:)
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dedar am incredere in flerul tau, asa ca da-i inainte!
este multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deAutenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
pentru textul : aproape noapte pe grant deMi-au placut versurile
"era evident din ruşinea de-a nu mă putea înfăţişa gol
ci doar cu toate neînţelesurile pe mine
până la sprâncene"
si ultima strofa.
pentru textul : Poate mâine... depauza de lene a hiperactivului imobilizat
pentru textul : Săgeata 2 deimi place. pentru ce nu spune. ce spune este sofistic autopersiflant, asadar nu e sofism.
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
pentru textul : interviu defără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
M-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
pentru textul : Doi deDaca citesti asta inseamna ca sunt mort. Ei sunt pe urmele mele. Ei stiu ca eu stiu. Stiu ca secretul acestui text este la mine. Acum, sunt in pericol. Secretul este in pericol. De aceea, trimite mai departe acest mesaj: "Totul se scufunda. Din cauza din cauza (au ajuns, sunt aici!!!) nevoii de sex sex salbatic, sex pistruiat, sex intelectual, sex sufocant sex sex sex sex sex... cod: amore caliente"
pentru textul : Simt deTu ai imbatranit si eu ma-m ramolit di tat! Despre ce ziceai ca-ti "iesea" de mai mult ori pe zi? Ca eu am uitat.
pentru textul : absalor deScuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all debucuroasă că am transmis aşa de aproape, îţi mulţumesc nemăsurat, cu scuze pentru întârziere!
pentru textul : când i se făcea dor bunicii deAranca, atunci cînd am publicat textul m-am așteptat la orice fel de critici zicîndu-mi: a intrat el Daniel în groapa cu lei și nu a fost sfîrtecat, textului acestuia ce-ar putea să i se facă? :). Sînt de principiu că de cele mai multe ori criticile sînt mai constructive decît elogiile false. De exemplu, de cîte ori mi-ai criticat un text, mi-a crescut simțitor audiența, motiv pentru care nu pot decît să îți fiu profund recunoscătoare. Da, am citi textul Biancăi. Nu am comentat pentru că am avut două opinii contradictorii la momentul respectiv. Una a fost că da, Bianca are foarte multă dreptate. În momentul în care un specialist sau un artist are curajul să își asume o responsabilitate are de înfruntat riscuri majore, unele dintre acestea putînd să-l distragă de la adevărata sa preocupare. Mai mult decît atît, vai de acela care are curajul să iasă în față, să-și formuleze un punct de vedere! De aceea nu întotdeauna ies la înaintare cei mai avizați. O altă opinie este că nu are dreptate atunci cînd pornește de la premisa că publicul și moderatorii / editorii ar face parte din tabere diferite. Uneori atitudinea Biancăi îmi creează aceeași senzație pe care am avut-o într-o seară la Atena, cînd am ieșit să ne plimbăm pe Acropole și în fața impresionantelor opere de artă am remarcat agitația polițiștilor la lasărea întunericului. Un pic prea multă crispare în fața luărilor de poziție. Cred că totul pornește de la o neînțelegere a rolului editorului, al moderatorului. Spre deosebire de activitatea publicistică pe suport de hîrtie, pe site-urile literare lipsește numitul redactor. Acesta este de obicei nefericitul care joacă rolul de tampon între autor și editori, între editori și public. Editorul nu este un critic literar, nici moderatorul tot așa cum autorul cu criticii nu se poate certa, nici criticii cu publicul, nici publicul cu autorul. Drept pentru care, în ceea ce mă privește, atîta timp cît nu-mi tai din chenzină, poți să mă critici. Faptul că totuși ai avut bunăvoința să citești textul pînă la capăt, înseamnă că ceva te-a atras și ceva nu ți-a plăcut. Dacă nu-mi spui și ce anume, nu pot corecta și opera mea :) va fi privată de un valoros punct de vedere. Matei, îți mulțumesc pentru constanta ta aplecare asupra textelor și comentariilor mele. Tincuța, da ai dreptate, între penultima și ultima frază există o crevasă de cca. 7-8 sute de ani. Dar am obosit. Ceea ce nu înseamnă că tu ai avea voie vreodată să capitulezi în fața răului, a urîtului și a micimii umane. Cu drag tuturor, vă mulțumesc mult pentru sugestii și ... reclamații.
pentru textul : Satul din vale deImi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deNu cred ca este fericita repetitia din incipitul poemului la fel cum nu cred ca era necesara explicitarea din final. In rest, un poem foarte bun, cu aceeasi cadenta semantica asiatica cu care m-a obisnuit acest talentat rapsod caruia daca as fi imputernicita, i-as gasi un binemeritat loc intr-un vademecum al poeziei multiculturale, desigur daca as gasi sponsorii.
pentru textul : sura1 deMargas
arata inainte, dar acum se termina frumos.
pentru textul : cambodian oud dema-ntreb daca beduinii aveau si ei sulite..:) eu ii prefer prea-razboinicilor spahii.
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
pentru textul : în vârful picioarelor deAha, vedeţi, d-le Velea, că vizavi de postarea textelor care sunt deja publicate în volum se agaţă o problemă delicată. Deşi cred că ştiţi asta, spun: cum mai poate comenta cineva un text care e dfinitivat, care nu mai poate fi schimbat? Sau să presupunem ca acel volum a avut parte de critica lui X,Y, unde X,Y au oareşce blazon. Cum îşi mai poate permite cititorul datu' cu părerea critică?
Mai concret, mai pot eu acum să vă rog să scoateţi totuşi acel "sineţi" ori să-l declaraţi licenţă poetică? :) Şi, cel mai important, la ce mai foloseşte autorului un feedback venit dintr-un text de acum 9-10 ani?
O seară faină!
pentru textul : poem deacum consider comentariul tau benefic, motiv pentru care iti multumesc. cu prietenie.
pentru textul : Stare precară deSă te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.
pentru textul : Casa memoriala Dancus (Fragment) denote de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
pentru textul : 3 zile în Paris dePagini