Ma gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
wow. gosh! am ris cu atita pofta cum nu am mai ris de multa vreme. bine ca il ascult pe g harrison cu ceva krishna de-a lui. anyway, bucatica aia de remarca, asa cum bine spunea bobalilu' rămîne o enigmă și așa îi șade și bine. repet ce am spus. pentru ca cei care au urechi de auzit sa auda: queen margot nu scrie prost, are un talent înnascut incontestabil. dar asta i-am spus-o și altă dată. problema este că are un ego la fel de mare (sau poate mai mare decît talentul) iar chestia asta o împieidcă să primească sfaturi sau critici, deci o împiedică să învețe, deci o împiedică să crească. iar cînd un artist nu crește se zice că se plafonează. dar sînt convins că ea care e profesoară de artiști știe chestia asta. dar, așa cum zice vechea zicală: învățătorule învață-te pe tine însuți și doctore vindecă-te pe tine însuți. cu privire la bobadilu nu pot spune decît că penița lui a fost o scăpare pentru că de obicei are ștacheta mai sus. și sînt convins că nu are alte motive iar queen margot nu are nevoie de încurajări ci de chestii din astea dure de la mine. evident nu mă aștept ca vreunul din ei să fie de acord cu mine. so, we agree to disagree...
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
Alexandru, felicitări cu drag, eu mă lupt cu proza și tu iei premii. La mai multe, om bun!
Acum trebuie să spun că e prima dată când îi simt pe Silvia și Adrian emoționați și să știți că vă stă bine așa! Mă bucur și sunt alături în bucuria voastră! Pentru că sunt mândru... de aia semnul!
perfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
Multumesc pentru legenda, mladitza, nu era cazul, departe de mine tematica legendei, dar acesta este doar un exercitiu strict de noapte, de exersat, cu instrumentarul adecvat, lucrul cel mai greu: sa fii umil privindu-te pe tine insuti (din interior spre exterior si invers).
Stihuiri frumoase, elegante, o vibrație intrinsecă asemeni cadenței valurilor mării. Apreciez mult talentul și migala care au dat naștere acestor versuri nemuritoare, o superbă arhitectură, altar ideii de iubire absolută; citind, gândul mă trimite la marile creații ale lumii: Taj Mahalul, Hamlet, reeeditând oarecum, la antipod, sacrificiul Ofeliei.
Andu, consilul Hermeneia consideră comentariul tău ca fiind contrar principiilor stipulate în regulament. La prima abatere va trebui să îți suspendăm contul pe o perioadă nedeterminată.
Ecaterina, între tine și Andu, (cred că majoritatea) îl vom alege pe Andu întotdeauna. El e la graniță de multe ori și îi șade bine, dar atitudinea ta e neprincipială. Nu te supăra.
depinde ce înțelegi prin „acasă”, Mariana... :)
uf! și jur că n-am vrut să semene a cuvinte încrucișate.
eu mă temeam că ideea sare prea repede-n ochi!
așa este Masha! Eu formulasem un argument de apreciere nu de scuză (referitor la vârstă). Am citit textul pe la 1.00 a.m. (obicei de care trebuie să mă las) și mi s-a părut ok dpdv gramatical. Deci numai cei cu antrenament special pot fi spotless la o asemenea oră după o zi plină. Tu scrii mai bine decât mulți alții și progresezi repede. Deci nici un a(o)buz din partea nimănui.
djamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
e simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
Păi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
Că nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
Reușit experiment, mai ales în ultima parte. Am remarcat cum "drumul se preface în scară". E pentru urcare sau pentru coborâre? Și, pentru că nu știu răspunsul, las cuvintele mele cum o fărâmă de optimism, dincoace de grilaj.
Atmosfera este pesimistă, puțin prea pesimistă pentru o dimineață însorită cum este tinerețea. Niște accente păunesciene (nu știu de ce îmi amintesc acum de el) deși textul nu are nimic militant, de fanfară. Unele unități metrice uneori prea lungi pe ici-colo. Corbul îmi amintește de "The Raven" al lui Poe dar e departe de tenta lugubră de acolo. Tema nu este extrem de originală din păcate. un typo: "defapt"
Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
Dragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
Younger Sister, nu știu, nu am vrut să fie poem, nu am vrut să fie nimic altceva decât un urlet. Dacă e cumva zguduitor, chiar o fărâmă, ceva tot se cheamă c-am făcut, decât să tac. Nu știu, Virgil, ai dreptate, cum să fie poezie, cum poți să faci poezie, e un fel de colaj, poate poetic nu e bine spus, ai dreptate. Ce legătură să aibă însă desenele de copii cu ce se întâmplă în Myanmar acum și în China? Ceva trăznit vroiai în loc? Poate că glumești. Că vrei sau nu să accepți ca idee, eu am vrut un colaj între poezie și știre, nici măcar între poezie și fotografie. Pentru că, la un moment dat, știrea în sine poate și trebuie să zguduie, să producă un catarsis... Dacă e profund apoetic, so be it. Poate, cum spunea, e cazul să schimb încadrarea. Deși nu am pus la poezie... gândește-te de ce nu am ales să introduc nimic măcar simple fotografii cu ce se întâmplă în acele locuri. Și desigur, toate sunt fumate și spuse, și dumnezeul și placenta. chiar și oamenii care sunt icoana lui dumnezeu uneori, dacă sunt, nu invers. Eu mă gândeam că poate am reușit să spun ceva nou despre toate acestea împreună. Dar nu-i așa, nu-i nimic nou să moară sute de mii de oameni dintr-o dată și unii să vândă apa potabilă cu simbolul crucii roșii în piețe. Nu-i nimic nou dacă, din cauza asta, mâine pot muri 2 milioane jumătate. Poate e bine că pur și simplu ai dat click pe link și ai citit știrea. Chiar dacă o mai citisei. La urma urmelor, uneori literatura poate să aibă și funcție socială. Și nu, nu vorbi de limitări că nu te cred.
Poate ca intrebarea fundamentala este alta: filosofarea este o nevoie ori un moft? Despre intelegerea actului filosofarii, tributar, asa cum il stim noi, culturii grecesti si influentelor ulterioare de origine araba, s-au scris o gramada de studii, in special cu referire la conditionarea culturala a acesteia in comparatie cu orientul indepartat. Are Tagore o carte, Sadhana, in care pune punctul pe i. Filosofia, asa cum o stim, este tributara cetatii si parte din universul omului care alege sa se separe de natura fie si delimitand un perimetru de autosiguranta prin garduri, ziduri etc. Filosofia este actul de bravura al europeanului care neintelegand natura, incearca, in special deductiv, sa si-o inchipuie intr-un mod pozitiv. Apreciez dialogul insa cred ca asertiunea din prima parte a articolului, cu privire la filosofia inteleasa ca sistem este reductionista. Nu exista doar Kant, Hegel etc ci si Nietzsche, Kierkegaard s.a. Parerea mea este ca orice act de factura filosofica are la baza individul si nemultumirea sa fata de o anumita stare de lucruri. Lumea din jurul sau nu-l conditioneaza. Orice alt demers in care individul creeaza sisteme de acest fel dar nu isi modeleaza viata in spiritul acestora este doar un act gratuit de virtuozitate rationala.
Silvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vă mulţumesc, domnule Călin, pentru lectură, comentariul succint, dar aplicat, pentru aprecieri şi pentru vibraţie. Toate bune!
pentru textul : De vorbă cu tata deVa felicit si va multumesc!
pentru textul : Șapte ani detextul e mai vechi, îl țin minte bine, mi-a plăcut și atunci domnule costin, dați-ne și poezii mai noi, pentru pulsul vremurilor cu prețuire...
pentru textul : nais tu mit iu deMa gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dewow. gosh! am ris cu atita pofta cum nu am mai ris de multa vreme. bine ca il ascult pe g harrison cu ceva krishna de-a lui. anyway, bucatica aia de remarca, asa cum bine spunea bobalilu' rămîne o enigmă și așa îi șade și bine. repet ce am spus. pentru ca cei care au urechi de auzit sa auda: queen margot nu scrie prost, are un talent înnascut incontestabil. dar asta i-am spus-o și altă dată. problema este că are un ego la fel de mare (sau poate mai mare decît talentul) iar chestia asta o împieidcă să primească sfaturi sau critici, deci o împiedică să învețe, deci o împiedică să crească. iar cînd un artist nu crește se zice că se plafonează. dar sînt convins că ea care e profesoară de artiști știe chestia asta. dar, așa cum zice vechea zicală: învățătorule învață-te pe tine însuți și doctore vindecă-te pe tine însuți. cu privire la bobadilu nu pot spune decît că penița lui a fost o scăpare pentru că de obicei are ștacheta mai sus. și sînt convins că nu are alte motive iar queen margot nu are nevoie de încurajări ci de chestii din astea dure de la mine. evident nu mă aștept ca vreunul din ei să fie de acord cu mine. so, we agree to disagree...
pentru textul : Lauryannus's Land deda, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deAlexandru, felicitări cu drag, eu mă lupt cu proza și tu iei premii. La mai multe, om bun!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAcum trebuie să spun că e prima dată când îi simt pe Silvia și Adrian emoționați și să știți că vă stă bine așa! Mă bucur și sunt alături în bucuria voastră! Pentru că sunt mândru... de aia semnul!
text mediocru care spune dar nu exprima
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii dedomnule Cristea, mulțumim. așteptăm însă și să mai poposiți pe aici și cu comentarii sub texte. sînt convins că aveți ce spune(scrie).
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor" deperfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
pentru textul : 110 m garduri deMultumesc pentru legenda, mladitza, nu era cazul, departe de mine tematica legendei, dar acesta este doar un exercitiu strict de noapte, de exersat, cu instrumentarul adecvat, lucrul cel mai greu: sa fii umil privindu-te pe tine insuti (din interior spre exterior si invers).
pentru textul : exercițiul umilinței deStihuiri frumoase, elegante, o vibrație intrinsecă asemeni cadenței valurilor mării. Apreciez mult talentul și migala care au dat naștere acestor versuri nemuritoare, o superbă arhitectură, altar ideii de iubire absolută; citind, gândul mă trimite la marile creații ale lumii: Taj Mahalul, Hamlet, reeeditând oarecum, la antipod, sacrificiul Ofeliei.
pentru textul : Rânduri fumegânde deAndu, consilul Hermeneia consideră comentariul tău ca fiind contrar principiilor stipulate în regulament. La prima abatere va trebui să îți suspendăm contul pe o perioadă nedeterminată.
pentru textul : poem naiv de blog deEcaterina, între tine și Andu, (cred că majoritatea) îl vom alege pe Andu întotdeauna. El e la graniță de multe ori și îi șade bine, dar atitudinea ta e neprincipială. Nu te supăra.
pentru textul : poetul I dedepinde ce înțelegi prin „acasă”, Mariana... :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deuf! și jur că n-am vrut să semene a cuvinte încrucișate.
eu mă temeam că ideea sare prea repede-n ochi!
gigantice*
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deașa este Masha! Eu formulasem un argument de apreciere nu de scuză (referitor la vârstă). Am citit textul pe la 1.00 a.m. (obicei de care trebuie să mă las) și mi s-a părut ok dpdv gramatical. Deci numai cei cu antrenament special pot fi spotless la o asemenea oră după o zi plină. Tu scrii mai bine decât mulți alții și progresezi repede. Deci nici un a(o)buz din partea nimănui.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou dedjamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
pentru textul : Primul cerc dee simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - dePăi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deCă nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
Reușit experiment, mai ales în ultima parte. Am remarcat cum "drumul se preface în scară". E pentru urcare sau pentru coborâre? Și, pentru că nu știu răspunsul, las cuvintele mele cum o fărâmă de optimism, dincoace de grilaj.
pentru textul : Grilaj deAtmosfera este pesimistă, puțin prea pesimistă pentru o dimineață însorită cum este tinerețea. Niște accente păunesciene (nu știu de ce îmi amintesc acum de el) deși textul nu are nimic militant, de fanfară. Unele unități metrice uneori prea lungi pe ici-colo. Corbul îmi amintește de "The Raven" al lui Poe dar e departe de tenta lugubră de acolo. Tema nu este extrem de originală din păcate. un typo: "defapt"
pentru textul : Mourn dePoezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
pentru textul : Scrum XXIII de(personal, îmi pare o găselniţă bună acest "sieţi")
pentru textul : poem deDragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
pentru textul : Doină deYounger Sister, nu știu, nu am vrut să fie poem, nu am vrut să fie nimic altceva decât un urlet. Dacă e cumva zguduitor, chiar o fărâmă, ceva tot se cheamă c-am făcut, decât să tac. Nu știu, Virgil, ai dreptate, cum să fie poezie, cum poți să faci poezie, e un fel de colaj, poate poetic nu e bine spus, ai dreptate. Ce legătură să aibă însă desenele de copii cu ce se întâmplă în Myanmar acum și în China? Ceva trăznit vroiai în loc? Poate că glumești. Că vrei sau nu să accepți ca idee, eu am vrut un colaj între poezie și știre, nici măcar între poezie și fotografie. Pentru că, la un moment dat, știrea în sine poate și trebuie să zguduie, să producă un catarsis... Dacă e profund apoetic, so be it. Poate, cum spunea, e cazul să schimb încadrarea. Deși nu am pus la poezie... gândește-te de ce nu am ales să introduc nimic măcar simple fotografii cu ce se întâmplă în acele locuri. Și desigur, toate sunt fumate și spuse, și dumnezeul și placenta. chiar și oamenii care sunt icoana lui dumnezeu uneori, dacă sunt, nu invers. Eu mă gândeam că poate am reușit să spun ceva nou despre toate acestea împreună. Dar nu-i așa, nu-i nimic nou să moară sute de mii de oameni dintr-o dată și unii să vândă apa potabilă cu simbolul crucii roșii în piețe. Nu-i nimic nou dacă, din cauza asta, mâine pot muri 2 milioane jumătate. Poate e bine că pur și simplu ai dat click pe link și ai citit știrea. Chiar dacă o mai citisei. La urma urmelor, uneori literatura poate să aibă și funcție socială. Și nu, nu vorbi de limitări că nu te cred.
pentru textul : Children of fear dePoate ca intrebarea fundamentala este alta: filosofarea este o nevoie ori un moft? Despre intelegerea actului filosofarii, tributar, asa cum il stim noi, culturii grecesti si influentelor ulterioare de origine araba, s-au scris o gramada de studii, in special cu referire la conditionarea culturala a acesteia in comparatie cu orientul indepartat. Are Tagore o carte, Sadhana, in care pune punctul pe i. Filosofia, asa cum o stim, este tributara cetatii si parte din universul omului care alege sa se separe de natura fie si delimitand un perimetru de autosiguranta prin garduri, ziduri etc. Filosofia este actul de bravura al europeanului care neintelegand natura, incearca, in special deductiv, sa si-o inchipuie intr-un mod pozitiv. Apreciez dialogul insa cred ca asertiunea din prima parte a articolului, cu privire la filosofia inteleasa ca sistem este reductionista. Nu exista doar Kant, Hegel etc ci si Nietzsche, Kierkegaard s.a. Parerea mea este ca orice act de factura filosofica are la baza individul si nemultumirea sa fata de o anumita stare de lucruri. Lumea din jurul sau nu-l conditioneaza. Orice alt demers in care individul creeaza sisteme de acest fel dar nu isi modeleaza viata in spiritul acestora este doar un act gratuit de virtuozitate rationala.
pentru textul : Despre căile filosofării depacat ca noi ca natiune nu am putut pastra sentimentul extraordinar de tragic si de frumos al acelor zile
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deSilvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea dedin nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 dePagini