aș da două penițe de aur dacă ar fi permis. un text care merită remarcat. de ce? pentru că scrie scurt și taie acolo în zona fără reproș. văd textul ca un vrednic camarad al lui „de ce iubim femeile”. iar faptul că e scris de o femeie îl face și mai valoros.
Primele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
in fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
Este un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
Da, Virgil, întocmai, nu este vorba de norme morale, ci de poezie. Normele pe care le-a adus în discuție Mariana - un gest fără noimă.
„apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare” -
aș vrea să aud ce cuvinte consideri tu, că am pus eu în gura altuia.
Pe lângă asta, viața m-a învățat o chestie: să mă feresc ,ca de ciumă, de oamenii obișnuiți să vorbească în numele unui număr mare de oameni, chestie care după cum observasem ceva mai târziu, ajunge să frizeze impostura.
„deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. ”
Virgil, nu e nevoie să-mi aduci regulamentul în față. Îl cunosc destul de bine, dovadă că n-a fost nevoie până acum să-mi reproșezi vreodată ceva în legătură cu vreo încălcare. am venit cu exemplificări din dex. Cuvântul „cur” nu este un cuvânt obscen sau vulgar. Faptul că textul a fost trimis de către un editor la texte inacceptabile, este un abuz, lucru evident, pe care tu nu ai ochi ca să-l vezi. Și nu cred că e cazul să aduci în comentariul tău cuvinte stridente, gen „a da cu capul în zid”, sau „poemul care începe din cur și cam ... tot acolo rămâne”. pentru că te descalifici singur cu chestii din ăstea - îmi reproșezi mie ceea ce faci tu singur, adică - încerci să jignești. Dar stai liniștit, că nu reușești să o faci, cel puțin nu cu mine. Sînt destul de lămurit în legătură cu foarte multe lucruri.
Iar faptul că eu mi-am permis să-i zic Marianei că scrie prost - este o părere și nu o jignire, tot așa cum ea consideră că textul meu se încadrează în „moda teribilismului lexical”. Oare de ce? Pentru că acolo există cuvântul „cur”?
„Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;” ”
Virgil, eu exact pe asta am mizat, scriind acest text: pe simplitate. De ce un poem trebuie să fie complicat? Ok, am înțeles părerea ta, deși felul în care ai exprimat-o, e destul de tendențios. Pe de altă parte, crede-mă, știu destul de bine cât valorează ceea ce scriu. Iar cuvântul „Letargie”, mi se pare mai nimerit în legătură cu alte lucruri decât cele pe care vrei tu să pui accentul, dar despre asta prefer să tac, cel puțin acum. Sînt convins că o să se ivească și alte momente mai propice pentru asemenea contre. (Abia aștept să vină...).
„Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist.”
„Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.”
Virgil, dacă doar atât ai înțeles din acest text, atunci, sincer, ești de compătimit, nu alta. Îmi pare rău pentru tine, zău. Ca autor, ești ok, nu scrii extraordinar de bine, dar scrii binișor ... În ce privește omul, am să las câteva puncte de suspensie...
Cât despre polemica pe care ai început-o în ultimul pasaj.mie mi se pare absolut inutilă.
Iată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
Contrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
ce ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
Sebi, nu mai ești un novice ca să îți sugerez eu ceva, dar dacă insiști am să spun doar că mi-aș dori să nu întâlnesc locuri comune în poemul tău, să îl mai cureți puțin în partea mediană, să eviți reluarea unei idei, chiar dacă este justificată și să dai un aer natural, cu care m-ai obișnuit, poemelor tale.
Bref, nu îți fac o variantă pe text, contez pe experiența ta. Dar dacă insiști, îmi voi lua timp! Asta dacă este un text la care ții. Eu te citesc în continuare cu plăcere! Salutări dintr-o seară tecuceană!
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
Și eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
Textul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
Domnule Gorun, NICIODATĂ o poezie nu va sta în picioare cu un 'căci' la început de vers...
Căci căci nu e frumos.
Căci căci n-are de-a face cu poezia.
Căci căci nu merge cu versul deci căci căci nu e poetic.
Dvs. nu aveți neapărat vreo chemare pentru lirism, poate ar fi mai bine să renunțați și să vă limitați la lucrurile în care, sincer, excelați.
Căci poemul de aici este execrabil.
intilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
Esti o draguta Nuta... schimba acolo nu te lua dupa mine :-) Imi place constructia poemului, un fel de mini-colectie de haiku-uri legate printr-o viziune supra-realista. Si daca tot schimbi, poate revii un pic si asupra strofei a patra pentru a pastra unitatea formei din celelalte strofe, mutand "de piatra" sus pe versul intai unde, cel putin eu asa cred, ii este locul. Andu.
Reactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
Apropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
"se plouă"...chiar n-ati gasit alta solutie? am ramas cu impresia ca, aici, ideea se supune prozodiei, si nu invers, cum ar fi firesc. mi-a placut, insa, penultimul vers.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu ştiu ce se întâmplă: după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie. Deci nu-i vina mea! :)
pentru textul : Străin deaș da două penițe de aur dacă ar fi permis. un text care merită remarcat. de ce? pentru că scrie scurt și taie acolo în zona fără reproș. văd textul ca un vrednic camarad al lui „de ce iubim femeile”. iar faptul că e scris de o femeie îl face și mai valoros.
pentru textul : femeile de pe la noi dePrimele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
pentru textul : Desen deferește-te de Vadim! a.k.a. V.C. Tudor după/conform Luca Pițu.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară desau antrenează-te:)
Igor, bine-ai venit pe Hermeneia.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
pentru textul : Blueprint: natură statică dein fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe dein sfarsit, un articol despre o lansare care spune multe in putine cuvinte.
pentru textul : Antologia ”Club Astra”, Sibiu deincheierea, mai ales, e de milioane! :))
dorincozan nu sufera de cozanism si nici nu este poetul care scrie mai bine sau mai prost. este fiinta care multumeste
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deinteresant text. are darul de a te face sa doresti sa fi fost mai lung
pentru textul : Rând dinspre Dumnezeu deEste un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
pentru textul : ora amiezii de- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
Da, Virgil, întocmai, nu este vorba de norme morale, ci de poezie. Normele pe care le-a adus în discuție Mariana - un gest fără noimă.
„apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare” -
aș vrea să aud ce cuvinte consideri tu, că am pus eu în gura altuia.
Pe lângă asta, viața m-a învățat o chestie: să mă feresc ,ca de ciumă, de oamenii obișnuiți să vorbească în numele unui număr mare de oameni, chestie care după cum observasem ceva mai târziu, ajunge să frizeze impostura.
„deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. ”
Virgil, nu e nevoie să-mi aduci regulamentul în față. Îl cunosc destul de bine, dovadă că n-a fost nevoie până acum să-mi reproșezi vreodată ceva în legătură cu vreo încălcare. am venit cu exemplificări din dex. Cuvântul „cur” nu este un cuvânt obscen sau vulgar. Faptul că textul a fost trimis de către un editor la texte inacceptabile, este un abuz, lucru evident, pe care tu nu ai ochi ca să-l vezi. Și nu cred că e cazul să aduci în comentariul tău cuvinte stridente, gen „a da cu capul în zid”, sau „poemul care începe din cur și cam ... tot acolo rămâne”. pentru că te descalifici singur cu chestii din ăstea - îmi reproșezi mie ceea ce faci tu singur, adică - încerci să jignești. Dar stai liniștit, că nu reușești să o faci, cel puțin nu cu mine. Sînt destul de lămurit în legătură cu foarte multe lucruri.
Iar faptul că eu mi-am permis să-i zic Marianei că scrie prost - este o părere și nu o jignire, tot așa cum ea consideră că textul meu se încadrează în „moda teribilismului lexical”. Oare de ce? Pentru că acolo există cuvântul „cur”?
„Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;” ”
Virgil, eu exact pe asta am mizat, scriind acest text: pe simplitate. De ce un poem trebuie să fie complicat? Ok, am înțeles părerea ta, deși felul în care ai exprimat-o, e destul de tendențios. Pe de altă parte, crede-mă, știu destul de bine cât valorează ceea ce scriu. Iar cuvântul „Letargie”, mi se pare mai nimerit în legătură cu alte lucruri decât cele pe care vrei tu să pui accentul, dar despre asta prefer să tac, cel puțin acum. Sînt convins că o să se ivească și alte momente mai propice pentru asemenea contre. (Abia aștept să vină...).
„Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist.”
„Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.”
Virgil, dacă doar atât ai înțeles din acest text, atunci, sincer, ești de compătimit, nu alta. Îmi pare rău pentru tine, zău. Ca autor, ești ok, nu scrii extraordinar de bine, dar scrii binișor ... În ce privește omul, am să las câteva puncte de suspensie...
Cât despre polemica pe care ai început-o în ultimul pasaj.mie mi se pare absolut inutilă.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
pentru textul : Friday, 13 deContrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost dece ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
pentru textul : aforism deSebi, nu mai ești un novice ca să îți sugerez eu ceva, dar dacă insiști am să spun doar că mi-aș dori să nu întâlnesc locuri comune în poemul tău, să îl mai cureți puțin în partea mediană, să eviți reluarea unei idei, chiar dacă este justificată și să dai un aer natural, cu care m-ai obișnuit, poemelor tale.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deBref, nu îți fac o variantă pe text, contez pe experiența ta. Dar dacă insiști, îmi voi lua timp! Asta dacă este un text la care ții. Eu te citesc în continuare cu plăcere! Salutări dintr-o seară tecuceană!
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el deexcelent, mai ales finalul text rotund
pentru textul : dorina deȘi eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
pentru textul : Your message has been sent deTextul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
Domnule Gorun, NICIODATĂ o poezie nu va sta în picioare cu un 'căci' la început de vers...
pentru textul : (4) Cartea Prinţului deCăci căci nu e frumos.
Căci căci n-are de-a face cu poezia.
Căci căci nu merge cu versul deci căci căci nu e poetic.
Dvs. nu aveți neapărat vreo chemare pentru lirism, poate ar fi mai bine să renunțați și să vă limitați la lucrurile în care, sincer, excelați.
Căci poemul de aici este execrabil.
nu
pentru textul : cazane dePaul, nu mi-ai sugerat nimic în sensul formei pe care ai fi folosit-o. Poate, poate...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deCu salutări din frigul zilei !
multumesc de lectura si de semnul lasat, PaulC. respectele mele !
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deintilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest demultumesc , ottilia!
pentru textul : e v a decorectura in loc de "asupra ta să, te desființeze" se va citi "asupra ta să te desființeze"
pentru textul : de vorbă cu o sabie deEsti o draguta Nuta... schimba acolo nu te lua dupa mine :-) Imi place constructia poemului, un fel de mini-colectie de haiku-uri legate printr-o viziune supra-realista. Si daca tot schimbi, poate revii un pic si asupra strofei a patra pentru a pastra unitatea formei din celelalte strofe, mutand "de piatra" sus pe versul intai unde, cel putin eu asa cred, ii este locul. Andu.
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deReactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
pentru textul : după douăzeci de ani (III) deApropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
Stefane, cand te intorci din tabara sa treci sa-mi iei si mie o chifla graham, pls. nu-mi priesc pufuletii.
pentru textul : broşură de la martori depeisajul asta pe mine nu ma duce nicaieri. are un iz de terapie prin scris, genul folositi 12 simboluri in 11 rinduri.
pentru textul : peisaj transcendent de"se plouă"...chiar n-ati gasit alta solutie? am ramas cu impresia ca, aici, ideea se supune prozodiei, si nu invers, cum ar fi firesc. mi-a placut, insa, penultimul vers.
pentru textul : Tu ești femeie dePagini