un poem plin de sensibilitate, cu imagini deosebite: "ca un vizitator așteptat iubirea se cuibărea în fotoliu dezghiocându-și litere într-un ritm oarecare" undeva o expresie are dublu sens, cel putin in limba romana "când sentimentele erau plecate cu sorcova" ce parere ai?
Marturisesc ca raspunsul tau Virgile este nu doar efervescent si suculent, dar m-a si facut sa ma duc in fata oglinzii si sa-mi rad barba pan-la os. Cine o mai zice de acum incolo ca Profetul nu are simtul umorului, uite asa (urmeaza semnul acela cu indexul incovoiat) sa se faca! Ce e al tau al tau ramane! Multzam si scuze Katya de off-topic. Andu
"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
Daca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
este modest pentru că nu strigă în gura mare "vai, ce bun sunt!" la asta m-am referit.
la ce i-ar folosi să "se bată de la egal la egal"? întreb şi eu.
este apreciat şi fără să fie "agresiv".
modestia e rădăcina caracterului, părerea mea,depinde de fiecare ce vrea să culeagă, flori sau mărăcini...
Un iz oniric, epopeic, bineînţeles, păstrând proporţiile lirice. Mi-a plăcut încrâncenarea de la început în contrast cu liniştea din final. Am şi v'o două sugestii:
"să o adaugi buzunarului tău" - "să o adaugi în buzunar" mi se pare mai puţin pedant vizavi de gramatică; şi, de ce nu, mai firesc.
"construiește castele
din bilele colorate căzute pe drum" - "construieşte castele/ din bilele de pe drum" - pentru sugestie.
da, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
din punct de vedere tehnic si compozitional una din cele mai reusite imagini prelucrate de vlad. remarc in mod deosebit cum s-a lucrat la umbre si la tridimensionalitate. personal prefer aceste imagini "distressed" in locul celor prea "3D cartoonish".
de dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
Virgil Titarenco, am spus clar ca am fost insultat si mi s-a pocit pseudonimul. Ce masuri iei in aceasta situatie? De ce esti partinitor si nu aplici regulamentul cum trebuie? Yester trebuia macar avertizat. Nu stiu despre ce amenintare vorbesti. Mi s-a spus sa contribui pozitiv la Hermeneia si va asigur ca veti primi exact ceea ce meritati, pe masura priceperii mele. De ce traieste cu impresia ca in jurul tau sunt atacuri sau amenintari cand, de fapt, eu am fost cel insultat, iar tu, trebuie, pur si simplu sa-i avertizezi pe cei in cauza. Oricum, multumesc, am salvat paragrafele lui Yester si raspunsul tau ca sa mi le aduc aminte mai bine.
Ce mai faceți, domnule Manolescu? Vedeți, în seară asta am ajuns iar la eseul dumneavoastră, din nevoia unei comparații. Și, recitindu-l, am văzut că, în ce privește unele aspecte, sunt puțin contrariată. Să luăm, de pildă, înnoirea pe care Castanieda ar putea să o aducă unei tradiții care nu poate fi una autentică decât prin calitatea sa supraumană, prin imutabilitatea și regularitatea sa, de unde rezultă că orice contribute personală este nu un bine adus respectivului nucleu esoteric, nu o impietate, ci o subminare. Dogmă nu poate suferi mutații (altminteri, n-ar mai fi dogmă) și nici miezul esoteric al unei învățături; modificările pot să apăra la nivelul "scoarței", în partea exoterică, și asta numai atunci când conjuncturile sociale și istorice o impun. Deci, dați-mi voie să am rezerve în ceea ce privește meritele lui Castaneda, considerate sub acest aspect. mai departe: "Pentru vrăjitori, a fi «vrăjitor» nu înseamnă a fi «shaman» deoarece, aceasta este sinonim cu a apuca pe o uliță înfundată” . Ȋnsă pentru „un om obișnuit, deși magia practicată de shamani este un lucru negativ, condamnabil, cu toate acestea este și fascinant…..Este mai bine ca vrăjitorii să fie percepuți așa fiindcă asta sporește interesul, curiozitatea” . curiozitatea...cui? mă întreb. un maestru nu are nevoie de curiozitatea unui public larg - inițierea nefiind un fel de reality show care să reclame audiența maximă; dimpotrivă, el trebuie să protejeze nucleul învățăturii pe care o deține de profani ori de cei care, deși doresc să afle, nu au chemarea, acea deschidere intelectuală (prin intelect neintelegandu-se, firește, ceea ce înțelege omul modern) care să le permită cu adevărat contopirea cu Intelectul Divin. Din câte știu, nicio doctrină esoterică nu a apelat la prozelitism, cu atât mai puțin una care a fost nevoită să se retragă în matcă. „Caracteristica principală a unui vrăjitor-luptător este să fie lipsit de „orgoliul. Nu din principiu, ci abordȃndu-l ca pe o chestiune de strategie. „...și urmează explicația , conform căreia „Orgoliul este activitatea care consumă cea mai mare cantitate de energie, de unde și efortul de a-l eradica….”.Doar pentru atât? întreb. Explicația aceasta, mergând pe linia eficientizării, mi se pare total neconvingătoareși tipic materialistă. De ce nu vorbește Castanieda despre necesitatea depășirii individualismului, fără de care orice încercare de a accede spre centrul imuabil este sortită eșecului? „Aplicȃnd practicile vizionarismului, Maeștrii au descoperit că necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane. (...)Primul adevăr despre conștiință este că lumea înconjurătoare nu este ceea ce pare a fi…Noi credem că este o lume formată din obiecte, însă nici vorbă de așa ceva….” .” Din câte știu, vizionarismul (dacă înțeleg eu corect ce vrea să spună autorul prin acest cuvânt) nu implică o depășire a lumii formale; abia cei care ajung în lumea informală pot afirma că ca „necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane.” – de altfel, un adevăr cu care toate tradițiile sunt de acord, și de care Evola vorbește în primul capitol din "Revoltă împotriva lumii moderne", citez: <<Există o lume fizică și una metafizică. Există natura muritoare și natura nemuritoare. Există rațiunea superioară a lui "a fi" și cea a lui "a deveni, a se transforma". Sau, mai pe larg, există ceva invizibil și ceva intangibil, ceva așa deasupra acestei lumi, o supralume, există un început de viață adevărată. >> mai departe: „Ceea ce există cu adevărat în exterior sunt emanațiile Vulturului, fluidul în continuă mișcare, și totuși neschimbat (ca esență) etern.” ......fluid pe care l-am putea ientifica, dacă stăm bine să ne gândim, cu eterul, primul bhuta, care, printr-o mișcare de vibrație insesizabilă, crează „sfera androgina” a lui Platon sau ceea ce Guenon numea „vortexul sferic universal” și din care se separă apoi, pe măsură ce mișcarea câștigă intensitate, ceilalți bhuta-și - și aici, ordinea pe care o acceptă diversele tradiții diferă; din câte îmi amintesc, în cea hindusă este următoarea: eter, aer, foc, apă, pământ. Însă, pornind tocmai de la acest Vultur generator, care ar putea reprezenta chiar și o altă expresie a Logosului, Castaneda aruncă o afirmație care pe mine m-a bulversat, prin contradicțiile pe care le conține: „„Ei au văzut că Vulturul este cel care aduce conștiința. Vulturul este cel care creează ființele senzitive ca ele să trăiască și să îmbogățească conștiința pe care le-o hărăzește odată cu viața. Ei au mai văzut că același Vultur devorează conștiința îmbogățită după ce ființele renunță la ea odată cu moartea….. Pentru vizionari…nu este o chestiune de credința, nici de deducție. Ei au «văzut» …..Vulturul este extrem de real pentru vizionari”. dar cred că despre asta va trebui să scriu un alt comentariu, dat fiind numărul mare de caractere.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
fiecare text pe care-l scrii parcă ar trebui citit în șoaptă pentru că arată un univers de sticlă. și trebuie protejat acest univers, așa cum și regăsirile trebuie păstrate adânc.
ai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
îţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
Ioana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
foarte frumos poemul asa cum este. si ma gandeam ce orizonturi carnoase s-ar deschide daca ultimele versuri ar fi
"e ca și cum moartea ar intra în pămînt de rușine
pentru că a venit după unu și
nu a mai gasit pe nimeni"
inlocuirea lipsei cu o lipsa si mai mare sau lipsa ca cel mai puternic semn al prezentei. un final paradoxal ofertant si deschis.
Am citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
Poate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
Andu Moldovan, cred că deja aceasta este a doua avertizare. (nici nu știu dacă nu cumva a treia). Regulamentul Hermeneia spune, cred eu destul de clar, că prin comentarii trebuie să vorbești despre text și nu despre autor. Sau dacă se poate cît mai puțin despre autor. Dacă autorul îți cere să îi faci portretul atunci poate că nu ne deranjează. Dar în principiu nu sîntem de acord să se folosească facilitatea comentariului pentru caracterizarea oamenilor. Mai ales cînd aceasta capătă aspect ofensator ca în acest caz. Tu ai mai făcut asta și față de persoana mea și nu am zis nimic, și chiar am împiedicat pe editori să ia vreo măsură (deși ei au insistat), tocmai pentru că să nu se interpreteze că mă folosesc de poziția mea pentru a avea o atitudine revanșardă. Am depus, zic eu, orice efort de bun simț și am acceptat toate măgăriile tale în speranța că poate cumva vei înțelege ceva. Încep să cred că nu (mai) ai capacitatea de a înțelege acest limbaj. Îmi pare rău dar din acest moment Consiliul va hotărî ce măsură să ia în privința ta.
Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mă desfac [...]
pentru textul : plânsul salcâmilor deca un volum de versuri pe care gândul morții
l-a tradus într-o limbă străină - un final memorabil, care iartă tot ce a fost înainte.
un poem plin de sensibilitate, cu imagini deosebite: "ca un vizitator așteptat iubirea se cuibărea în fotoliu dezghiocându-și litere într-un ritm oarecare" undeva o expresie are dublu sens, cel putin in limba romana "când sentimentele erau plecate cu sorcova" ce parere ai?
pentru textul : celui drag deNu te dezminti, domnita. Cunosti parerea mea despre carte. O mentin si pentru acest poem care te infioara. Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deMarturisesc ca raspunsul tau Virgile este nu doar efervescent si suculent, dar m-a si facut sa ma duc in fata oglinzii si sa-mi rad barba pan-la os. Cine o mai zice de acum incolo ca Profetul nu are simtul umorului, uite asa (urmeaza semnul acela cu indexul incovoiat) sa se faca! Ce e al tau al tau ramane! Multzam si scuze Katya de off-topic. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land de"in the pale color of fear" descending "the white wolf of despair" Brrr! Ce imagini! Mă țin bine de stîncă să nu amețesc și s-alunec tot privind monștrii din abisul care se utiă la mine dar se sfărîmă orele de sticlă...
pentru textul : Burden deDaca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
pentru textul : Scrum XXIV deeste modest pentru că nu strigă în gura mare "vai, ce bun sunt!" la asta m-am referit.
pentru textul : mic tratat de poezie dela ce i-ar folosi să "se bată de la egal la egal"? întreb şi eu.
este apreciat şi fără să fie "agresiv".
modestia e rădăcina caracterului, părerea mea,depinde de fiecare ce vrea să culeagă, flori sau mărăcini...
Un iz oniric, epopeic, bineînţeles, păstrând proporţiile lirice. Mi-a plăcut încrâncenarea de la început în contrast cu liniştea din final. Am şi v'o două sugestii:
"să o adaugi buzunarului tău" - "să o adaugi în buzunar" mi se pare mai puţin pedant vizavi de gramatică; şi, de ce nu, mai firesc.
"construiește castele
din bilele colorate căzute pe drum" - "construieşte castele/ din bilele de pe drum" - pentru sugestie.
(ai uitat un spaţiu aici "unbătrân").
Text bun.
pentru textul : În loc să dorm, scriu denup, nicola! sau, esti gelos pe frumusetea mea nativa? La multi ani! ps: si u esti frumos, sa stii!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deda, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
pentru textul : îmi este teamă de femeie deimi placeau ochii ei de la inceput....era mai multa dragoste :D
pentru textul : mijlocul cerului dedin punct de vedere tehnic si compozitional una din cele mai reusite imagini prelucrate de vlad. remarc in mod deosebit cum s-a lucrat la umbre si la tridimensionalitate. personal prefer aceste imagini "distressed" in locul celor prea "3D cartoonish".
pentru textul : o călătorie cu darwin dede dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
pentru textul : două mâini deVirgil Titarenco, am spus clar ca am fost insultat si mi s-a pocit pseudonimul. Ce masuri iei in aceasta situatie? De ce esti partinitor si nu aplici regulamentul cum trebuie? Yester trebuia macar avertizat. Nu stiu despre ce amenintare vorbesti. Mi s-a spus sa contribui pozitiv la Hermeneia si va asigur ca veti primi exact ceea ce meritati, pe masura priceperii mele. De ce traieste cu impresia ca in jurul tau sunt atacuri sau amenintari cand, de fapt, eu am fost cel insultat, iar tu, trebuie, pur si simplu sa-i avertizezi pe cei in cauza. Oricum, multumesc, am salvat paragrafele lui Yester si raspunsul tau ca sa mi le aduc aminte mai bine.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deCe mai faceți, domnule Manolescu? Vedeți, în seară asta am ajuns iar la eseul dumneavoastră, din nevoia unei comparații. Și, recitindu-l, am văzut că, în ce privește unele aspecte, sunt puțin contrariată. Să luăm, de pildă, înnoirea pe care Castanieda ar putea să o aducă unei tradiții care nu poate fi una autentică decât prin calitatea sa supraumană, prin imutabilitatea și regularitatea sa, de unde rezultă că orice contribute personală este nu un bine adus respectivului nucleu esoteric, nu o impietate, ci o subminare. Dogmă nu poate suferi mutații (altminteri, n-ar mai fi dogmă) și nici miezul esoteric al unei învățături; modificările pot să apăra la nivelul "scoarței", în partea exoterică, și asta numai atunci când conjuncturile sociale și istorice o impun. Deci, dați-mi voie să am rezerve în ceea ce privește meritele lui Castaneda, considerate sub acest aspect. mai departe: "Pentru vrăjitori, a fi «vrăjitor» nu înseamnă a fi «shaman» deoarece, aceasta este sinonim cu a apuca pe o uliță înfundată” . Ȋnsă pentru „un om obișnuit, deși magia practicată de shamani este un lucru negativ, condamnabil, cu toate acestea este și fascinant…..Este mai bine ca vrăjitorii să fie percepuți așa fiindcă asta sporește interesul, curiozitatea” . curiozitatea...cui? mă întreb. un maestru nu are nevoie de curiozitatea unui public larg - inițierea nefiind un fel de reality show care să reclame audiența maximă; dimpotrivă, el trebuie să protejeze nucleul învățăturii pe care o deține de profani ori de cei care, deși doresc să afle, nu au chemarea, acea deschidere intelectuală (prin intelect neintelegandu-se, firește, ceea ce înțelege omul modern) care să le permită cu adevărat contopirea cu Intelectul Divin. Din câte știu, nicio doctrină esoterică nu a apelat la prozelitism, cu atât mai puțin una care a fost nevoită să se retragă în matcă. „Caracteristica principală a unui vrăjitor-luptător este să fie lipsit de „orgoliul. Nu din principiu, ci abordȃndu-l ca pe o chestiune de strategie. „...și urmează explicația , conform căreia „Orgoliul este activitatea care consumă cea mai mare cantitate de energie, de unde și efortul de a-l eradica….”.Doar pentru atât? întreb. Explicația aceasta, mergând pe linia eficientizării, mi se pare total neconvingătoareși tipic materialistă. De ce nu vorbește Castanieda despre necesitatea depășirii individualismului, fără de care orice încercare de a accede spre centrul imuabil este sortită eșecului? „Aplicȃnd practicile vizionarismului, Maeștrii au descoperit că necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane. (...)Primul adevăr despre conștiință este că lumea înconjurătoare nu este ceea ce pare a fi…Noi credem că este o lume formată din obiecte, însă nici vorbă de așa ceva….” .” Din câte știu, vizionarismul (dacă înțeleg eu corect ce vrea să spună autorul prin acest cuvânt) nu implică o depășire a lumii formale; abia cei care ajung în lumea informală pot afirma că ca „necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane.” – de altfel, un adevăr cu care toate tradițiile sunt de acord, și de care Evola vorbește în primul capitol din "Revoltă împotriva lumii moderne", citez: <<Există o lume fizică și una metafizică. Există natura muritoare și natura nemuritoare. Există rațiunea superioară a lui "a fi" și cea a lui "a deveni, a se transforma". Sau, mai pe larg, există ceva invizibil și ceva intangibil, ceva așa deasupra acestei lumi, o supralume, există un început de viață adevărată. >> mai departe: „Ceea ce există cu adevărat în exterior sunt emanațiile Vulturului, fluidul în continuă mișcare, și totuși neschimbat (ca esență) etern.” ......fluid pe care l-am putea ientifica, dacă stăm bine să ne gândim, cu eterul, primul bhuta, care, printr-o mișcare de vibrație insesizabilă, crează „sfera androgina” a lui Platon sau ceea ce Guenon numea „vortexul sferic universal” și din care se separă apoi, pe măsură ce mișcarea câștigă intensitate, ceilalți bhuta-și - și aici, ordinea pe care o acceptă diversele tradiții diferă; din câte îmi amintesc, în cea hindusă este următoarea: eter, aer, foc, apă, pământ. Însă, pornind tocmai de la acest Vultur generator, care ar putea reprezenta chiar și o altă expresie a Logosului, Castaneda aruncă o afirmație care pe mine m-a bulversat, prin contradicțiile pe care le conține: „„Ei au văzut că Vulturul este cel care aduce conștiința. Vulturul este cel care creează ființele senzitive ca ele să trăiască și să îmbogățească conștiința pe care le-o hărăzește odată cu viața. Ei au mai văzut că același Vultur devorează conștiința îmbogățită după ce ființele renunță la ea odată cu moartea….. Pentru vizionari…nu este o chestiune de credința, nici de deducție. Ei au «văzut» …..Vulturul este extrem de real pentru vizionari”. dar cred că despre asta va trebui să scriu un alt comentariu, dat fiind numărul mare de caractere.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» deși amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deInteresant titlul, îl poți extrapola la România oare?
pentru textul : bucovina perfect defiecare text pe care-l scrii parcă ar trebui citit în șoaptă pentru că arată un univers de sticlă. și trebuie protejat acest univers, așa cum și regăsirile trebuie păstrate adânc.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare deai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc deîţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
o sa vina si poemul insa intai a venit lumina fulgerului se va auzi si sunetul cuvantului... multumesc de trecere...
pentru textul : I live in a yellow water-lily deIoana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
pentru textul : despre inundaţii. altfel defoarte frumos poemul asa cum este. si ma gandeam ce orizonturi carnoase s-ar deschide daca ultimele versuri ar fi
"e ca și cum moartea ar intra în pămînt de rușine
pentru că a venit după unu și
nu a mai gasit pe nimeni"
inlocuirea lipsei cu o lipsa si mai mare sau lipsa ca cel mai puternic semn al prezentei. un final paradoxal ofertant si deschis.
pentru textul : tourniquet deda, Aranca e Stima apelor... Multumesc pentru apreciere!
pentru textul : Cantilène desi iata de ce este bine sa stea textul la aerisit. intr-adevar, suna mult mai bine acum, l-am mai curatat, multam!
pentru textul : memento deAm citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dePoate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
am trecut acum doar sa-ti multumesc.
si sa fac repede niste modificari.
revin cu un raspuns pe masura comentariului tau ceva mai tarziu.
pentru textul : liliput debine ai venit Stefan Ciobanu! sper sa iti regasesti aici "libertate de încheietură nevoia de a dansa"...
pentru textul : și eu știu să țin minte deoricum apreciez ironia
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deAndu Moldovan, cred că deja aceasta este a doua avertizare. (nici nu știu dacă nu cumva a treia). Regulamentul Hermeneia spune, cred eu destul de clar, că prin comentarii trebuie să vorbești despre text și nu despre autor. Sau dacă se poate cît mai puțin despre autor. Dacă autorul îți cere să îi faci portretul atunci poate că nu ne deranjează. Dar în principiu nu sîntem de acord să se folosească facilitatea comentariului pentru caracterizarea oamenilor. Mai ales cînd aceasta capătă aspect ofensator ca în acest caz. Tu ai mai făcut asta și față de persoana mea și nu am zis nimic, și chiar am împiedicat pe editori să ia vreo măsură (deși ei au insistat), tocmai pentru că să nu se interpreteze că mă folosesc de poziția mea pentru a avea o atitudine revanșardă. Am depus, zic eu, orice efort de bun simț și am acceptat toate măgăriile tale în speranța că poate cumva vei înțelege ceva. Încep să cred că nu (mai) ai capacitatea de a înțelege acest limbaj. Îmi pare rău dar din acest moment Consiliul va hotărî ce măsură să ia în privința ta.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deVoi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului dePagini