Eu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
Cu respect, Cezar
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
eu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
într-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.
Adrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
îmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
Ecaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
nu m-am gandit niciodata sa-mi inregistrez poemele pentru ca 1 mi se pare ciudat sa-mi recit propriile poeme si 2 pentru ca nu mi-a venit pe chelie.:) dar daca tu spui atunci am sa incerc, mai ales ca sunt o persoana care imbratiseaza cu o ignoranta aproape idioata provocarile care mi se par cele mai stranii, grele sau pur si simplu iesite din raza mea.
sînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.
Cred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
mi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
merci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
"indivizibil" mi se pare redundant acolo, am ales să scap de el. Cât despre furnicăturile din privire, ce pot să zic, mea culpa, e un cerc vicios de care nu mă pot lipsi, imi place finalul.
multumesc
Ferestrele acestea în noi, transparente, mici deschdieri de timp, spre începuturi și spre sfârșituri, și dincolo de cuvintele inventate, de chipuri. Doar amploare de sunet și reverberație. În noi, în ei, în toți. Mulțumesc, Adim. (îmm, acum navighezi de-acasă! vânt bun și... ferestre deschise larg spre atemporalul cuvintelor))
Comunicarea este un factor extrem de important mai ales în cadrul unei comunități spirituale, și-i mulțumim dlui. Virgil Titarenco pentru faptul că își face timpul necesar a aborda într-un mod personal, apropiat, această chestiune. De asemenea îi mulțumim pentru efortul dînsului de a ne oferi o găzduire de excepție. Bunul simț, decența, eleganța și curățenia stilului sînt elemente care fac din acest site literar o oază într-un deșert - o lume de nisip care a coborît foarte mult ștacheta față de ceea ce ar trebui să reprezinte arta, literatura în mod special. În acest context, al comunicării, aș dori să-i adresez Almei cîteva cuvinte. Aș vrea să-i spun că prietenia, una dintre cele mai mari valori ale omului social nu a murit, sîntem mulți care o iubim, îi simțim foarte mult lipsa și o dorim înapoi. Tuturor sărbători fericite, fie ca lumina Învierii să ne unească sufletele! Cu sinceritate, Naan Lea
”şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…”
- eu cred că aici nu merge ceva. textul e greoi, ideea în sine e chiar faină, însă inversiunile, adjectivele, rima - toate fac textul să se blocheze înainte de a ajunge la... un cititor ca mine. Dar se prea poate să greșesc, important e modul în care tu te simți mai bine pentru a ajunge... dincolo de ecran...
- remarc:
”Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă
să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip”
nu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
are si simplitate si oarecare iz psalmodic dar nici pic de mister. astfel de poeme trebuie sa contina mister si miracol. miracolul painii, al pamantului (absolut deloc neputincios; nu stiu de unde ai scos "neputinta pamantului"), povestea lui ahab (cam fara legatura), vina lui, etc.. poate nu prind eu ideea. ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parcă am mai citit textul acesta la tine Alina. unde or fi penițele? da' lasă că vin ele imediat.
pentru textul : după douăzeci de ani deEu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
pentru textul : 8 Martie deCu respect, Cezar
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
pentru textul : homo ludens deVirgil, problema nu e în sânge ci în caracter. Despre crini... îmi doresc să mă mai vizitezi, toți avem de învățat. Iar eu îți cam simt lipsa:)
pentru textul : îngeri sub cărămizi deeu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
pentru textul : De-a singurul deîntr-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.
Te rog să nu foloseşti numai majuscule în titlu. Una ar fi de ajuns...
pentru textul : Yurika Masumo deAdrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
pentru textul : copacul dinăuntru deîmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deEcaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
pentru textul : opi denu m-am gandit niciodata sa-mi inregistrez poemele pentru ca 1 mi se pare ciudat sa-mi recit propriile poeme si 2 pentru ca nu mi-a venit pe chelie.:) dar daca tu spui atunci am sa incerc, mai ales ca sunt o persoana care imbratiseaza cu o ignoranta aproape idioata provocarile care mi se par cele mai stranii, grele sau pur si simplu iesite din raza mea.
pentru textul : vodkă și scoici deeste si asta o idee. uite ca incerc sa iti urmez sfatul
pentru textul : apryl desînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.
pentru textul : decor debobadil, nu mai folosi cuvinte pe care nu le înțelegi. mai ales în limba engleză.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
pentru textul : NolamnotHamlet deMulțumesc de cuvinte. Văd că ieșirea la lumina tentează pe toată lumea. Apa fântânii, vrăbiile cuibului din mână ... câte rețete!
pentru textul : Singur deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni demi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
imagini frumoase, alăturate eterogen și aleator.
pentru textul : 15 făurar denici eu
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
pentru textul : cină festivă demerci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
"indivizibil" mi se pare redundant acolo, am ales să scap de el. Cât despre furnicăturile din privire, ce pot să zic, mea culpa, e un cerc vicios de care nu mă pot lipsi, imi place finalul.
pentru textul : Poem demultumesc
Ferestrele acestea în noi, transparente, mici deschdieri de timp, spre începuturi și spre sfârșituri, și dincolo de cuvintele inventate, de chipuri. Doar amploare de sunet și reverberație. În noi, în ei, în toți. Mulțumesc, Adim. (îmm, acum navighezi de-acasă! vânt bun și... ferestre deschise larg spre atemporalul cuvintelor))
pentru textul : silence deAi un typo, vers 9 (poaRte).
pentru textul : Voi creşte... deiata un text care a reusit sa ma amuze. in aceasta vreme gri
pentru textul : Lovitură de rafturi deComunicarea este un factor extrem de important mai ales în cadrul unei comunități spirituale, și-i mulțumim dlui. Virgil Titarenco pentru faptul că își face timpul necesar a aborda într-un mod personal, apropiat, această chestiune. De asemenea îi mulțumim pentru efortul dînsului de a ne oferi o găzduire de excepție. Bunul simț, decența, eleganța și curățenia stilului sînt elemente care fac din acest site literar o oază într-un deșert - o lume de nisip care a coborît foarte mult ștacheta față de ceea ce ar trebui să reprezinte arta, literatura în mod special. În acest context, al comunicării, aș dori să-i adresez Almei cîteva cuvinte. Aș vrea să-i spun că prietenia, una dintre cele mai mari valori ale omului social nu a murit, sîntem mulți care o iubim, îi simțim foarte mult lipsa și o dorim înapoi. Tuturor sărbători fericite, fie ca lumina Învierii să ne unească sufletele! Cu sinceritate, Naan Lea
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile de”şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…”
- eu cred că aici nu merge ceva. textul e greoi, ideea în sine e chiar faină, însă inversiunile, adjectivele, rima - toate fac textul să se blocheze înainte de a ajunge la... un cititor ca mine. Dar se prea poate să greșesc, important e modul în care tu te simți mai bine pentru a ajunge... dincolo de ecran...
- remarc:
”Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă
să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip”
alex
pentru textul : Un ochi îngust, privind subțire denu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
pentru textul : nodoram huiorul* deare si simplitate si oarecare iz psalmodic dar nici pic de mister. astfel de poeme trebuie sa contina mister si miracol. miracolul painii, al pamantului (absolut deloc neputincios; nu stiu de unde ai scos "neputinta pamantului"), povestea lui ahab (cam fara legatura), vina lui, etc.. poate nu prind eu ideea. ...
pentru textul : întoarceri derespectul e reciproc, știi asta.
pentru textul : în ultima cameră, el dePatetic... prea induiosatoare perspectiva... noroc de caroseriile ruginite ca altfel as fi spus ca e lirica feminina.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deun personaj fabulos. umor spumos.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) deAdrian, te-ai intrebat cat de dese sunt pauzele?
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul dePagini