am citit si eu textul. si cred ca nimeni (sper ca nici paul) nu se indoieste de faptul ca am admirat intotdeauna ceea ce a scris el cind a scris bine. textul de fata insa m-a dezamagit. de fapt nu am inteles ce vrea sa spuna. si nu va grabiti sa imi spuneti ca de aici, de aiurea, din california, eu nu mai am cum sa simt cu tragedia siretului, blah, blah, blah. pentru ca e un cheap shot. nu are nici o legatura cu sentimentalismele noastre. ce vreau sa spun e ca nu am inteles ce a vrut sa spuna paul prin si in textul sau. cred ca stie el vorba aia a lui mark twain care zicea ca daca un ciine musca un om este un fapt dar daca un om musca un ciine este o stire. cam tot ce a scris el pe aici sint fapte. nici macar impresii. un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious. plictisitor. toti stim ca romanii sint asa. nu numai vladica ci si opinca. adica ni s-a reamintit ca romanii sint un popor de monsti. well, chestia asta o stiam. ce m-ar fi interesat era daca mi-ar fi spus de ce crede el ca sint ei asa. sau daca ne-ar fi descris o monstruozitate de care nu am mai auzit. adica daca ar fi facut analiza sociala sau tabloid. dar asa, e doar blog. exact ceea ce critica el.
si, sa nu fiu inteles gresit. eu sint convins ca paul (nu caracatita .. apropos, ce sideline ieftin.. te credeam paul ceva mai profund, but anyway), deci sint convins ca paul a vazut si experimentat chestii interesante, si poate chiar tragice. dar cine nu a experimentat asta..? o simpla insiruire de genul (ion creanga!) "hai sa va spun nepotii mei ce a mai vazut taica, oh boje moi!" nu cred ca prezinta mare interes.
ca sa nu mai spun ca pe alocuri anumite scapari, care isi uita modestia acasa, fac povestea sa fie cam tongue in cheek. mai raminea sa ne spuna ce Canon are paul.
eu insa mai astept. vorba lu' bobadil...
sapphire, iti multumesc pentru atentia cu care te/ai aplecat asupra poemului, insa nu ma pot lipsi de lirism. poezia in sine trebuie sa fie, in primul rand poetica, in opinia mea. desigur, voi incerca si sigur voi reveni aspura acestui poem. asa fac cu toate. dar in ceea ce priveste poetizarea lor, pentru mine este o conditie absolut necesara. dancus, multumesc de trecere. cuvintele tale imi dau curaj si incredere in ceea ce fac.
de fapt, petre este cel care a vorbit despre erotism fara ca eu sa ma fi gandit la acest aspect. apoi gandeam ca are ceva dreptate, iar vladimir, in incursiunea despre moarte in istoria religiilor, m-a facut sa inteleg ca act sexual si erotism sunt doua aspecte fundamentale ale unei relatii umane si cu sinele, si cu absolutul. oare, despre asa ceva am voit eu sa scriu? sau poemul meu chiar va poarta, cu felul sau imperfect, in lumea pe care o descoperiti, acceptand-o sau negand-o, asa cum este abordata aici? va astept la fel de efervescenti si va multumesc tuturor.
mie, sincer, mi se pare mai mult o poezie populară, nu văd nimic ieşit din comun şi nici de referinţă pentru viitor. e, simplu, o parodie. dar asta e părerea mea, desigur.
La strofa a doua, cred că înainte de "femeia" ar ajuta o virgulă. Ultimul vers de la strofa a doua cred că ar trebui corectat în "Izbite de valurile ca niște picoare de elefanți" , "Izbite de valuri ca niște picioare de elefanți" sau "Izbite de valuri ca de niște picioare de elefanți". Forma afișată nu e corectă gramatical. În rest, poezia nu sună rău și nu am avut nevoie de DEX ca să înțeleg textul, hehehe.
consider o eroare sa incerci sa amesteci absoluturi cu contextualizari foarte personale. iese un fel ce ciulama din care 99% din cititori nici nu inteleg si nici nu simt mare lucru. apoi, cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual). am mai spus-o probabil de vreo zece ori pina acum pe hermeneia, exista oameni care pot avea experiente religioase speciale dar asta sub nicio forma nu asigura aparitia unui text poetic. dimpotriva. miza devine mult mai dificil de atins.
singura portiune care are un anumit fior poetic este
"de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine"
Grăit-am eu, logofătul Costache Criptoniade Viersutoriul, mariul dreguitor die vorobe mieşteşugite intr-unul înţelesiu die nucul din curtea Zoricăi Muzoaia Strâmba, că acestiu viers înţelesu fost-a numai de djupânul toatelor făcutele şi nefăcutele şî cu acestea stihuri culease die pie buzele şî djeştele ficioarelor din Parnas alungat-am mariele cârdu die lăcuste degrabă pârdjolitoare die ogor la capătul şelui die-al trişpilea veac acum şi-n vecii vecilor, amin! Şî celui de-o avea vorobe die ocară die pucioasă tare ghinie îi va şede mai scurt die un cap.
(textul rămâne pe prima pagină doar pentru că e un exemplu sublim de cum se bate câmpii în chip pseudoliric).
Eu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
poemul e intr-adevar slab in masura in care nu apreciezi/gusti genul asta de vers romantic. ar fi pacat sa scriem toti la fel de parca am reda traumele victimelor razboiului din Bosnia. mai trebuie sa existe si dulceata in lume, dar de aici pana la a spune ca vlad + catalina = dezadrian (pardon, love) e mult
Marina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
Umbla vorba cum ca ai pus cam mult zahar insa iti spun Ioano bucata asta de text este deosebita si nici macar nu mai zic de ce pentru ca se vede si prin ochelari de soare.
Da chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
Poezia cu rimă impune niște reguli. Atenție la prozodie! Imaginează-ți că reciți cu voce tare în fața unui public. E un exercițiu bun pentru a-ți descoperi anumite unități metrice incomplete. Cred că repetiția "Îți" din final e redundantă. Ai putea să folosești semnele diacritice? Mulțumesc! Bine ai venit Vollmond!
Ela, sper că fiecare să fi înțeles ce era de înțeles din tot ce a fost scris aici. Eu, personal, am înțeles. Este o experiență. Astfel de clasamente nu s-au mai făcut pe alte site-uri literare, doar ceva asemănător în cadrul concursurilor (deci, anunțate). Criteriile sunt inspirate din citirea textelor, iar intenția mea nu a fost de ironie, ci, așa cum a spus Virgil, e o proiecție a feminității. Așa am ales eu să mă exprim, așa am știut. Nu am vrut să jignesc pe nimeni și speram ca toți cei Aleși să se bucure, așa cum m-am bucurat și eu, sincer, atunci când am făcut alegerile, iar cei nealeși să nu se supere. Dacă observi atent, cei al căror nume a fost ales, au un avantaj net față de ceilalți: au link direct la pagina lor. Sper ca Hermeneia să îți fie locul unde să poți reveni oricând dorești tu.
Nu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
daca aceste este un site literar, si daca asa comentarii se fac in subsolul textelor recomandate, si inca la textul directorului de site, apoi nu stiu, cred ca m-a deceptionat spatiul asta. daca domnul virgil titarenco nu are de gind sa intreprinda nicio actiune de pedeapsa, vis a vis de comentariul precedent lasat de domnul andu moldovan, asa cum promite in regulamentul hermeniei, apai eu pe-aici nu mai calc. impuscati-ma dar nu mai calc in veci. o zi buna in continuare si vacanta placuta tuturor.
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Eugen, multumesc mult pentru sinceritatea opiniilor, dar simt nevoia sa fac o precizare:
in ultima vreme, conceptia mea actul creatiei in general si despre poezie in particular s-a schimbat. si am ajuns la concluzia ca, daca nu ne asumam astfel de exercitii, pe care le-as numi "exercitii de limpezire", intram pe un drum infundat.
nu pretind ca textul de mai sus e unul intru totul reusit, din punctul de vedere al cititorului... mai degraba, e unul indraznet din perspectiva autorului.
de asemenea, s-a schimat si grila "exigentelor" mele...:) dovada ca, un timp, nu am intervenit sub alte texte. probabil ca o voi face de-acum incolo, am astepat, insa, ca "limpezirea apelor", cum a numit-o domnul Gorun, sa se infaptuiasca.
daca as fi putut sa-l incardez la "jurnal", acolo ar fi aparut...din pacate, nu exista categoria "jurnal poetic".
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit si eu textul. si cred ca nimeni (sper ca nici paul) nu se indoieste de faptul ca am admirat intotdeauna ceea ce a scris el cind a scris bine. textul de fata insa m-a dezamagit. de fapt nu am inteles ce vrea sa spuna. si nu va grabiti sa imi spuneti ca de aici, de aiurea, din california, eu nu mai am cum sa simt cu tragedia siretului, blah, blah, blah. pentru ca e un cheap shot. nu are nici o legatura cu sentimentalismele noastre. ce vreau sa spun e ca nu am inteles ce a vrut sa spuna paul prin si in textul sau. cred ca stie el vorba aia a lui mark twain care zicea ca daca un ciine musca un om este un fapt dar daca un om musca un ciine este o stire. cam tot ce a scris el pe aici sint fapte. nici macar impresii. un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious. plictisitor. toti stim ca romanii sint asa. nu numai vladica ci si opinca. adica ni s-a reamintit ca romanii sint un popor de monsti. well, chestia asta o stiam. ce m-ar fi interesat era daca mi-ar fi spus de ce crede el ca sint ei asa. sau daca ne-ar fi descris o monstruozitate de care nu am mai auzit. adica daca ar fi facut analiza sociala sau tabloid. dar asa, e doar blog. exact ceea ce critica el.
pentru textul : despre inundaţii. altfel desi, sa nu fiu inteles gresit. eu sint convins ca paul (nu caracatita .. apropos, ce sideline ieftin.. te credeam paul ceva mai profund, but anyway), deci sint convins ca paul a vazut si experimentat chestii interesante, si poate chiar tragice. dar cine nu a experimentat asta..? o simpla insiruire de genul (ion creanga!) "hai sa va spun nepotii mei ce a mai vazut taica, oh boje moi!" nu cred ca prezinta mare interes.
ca sa nu mai spun ca pe alocuri anumite scapari, care isi uita modestia acasa, fac povestea sa fie cam tongue in cheek. mai raminea sa ne spuna ce Canon are paul.
eu insa mai astept. vorba lu' bobadil...
sapphire, iti multumesc pentru atentia cu care te/ai aplecat asupra poemului, insa nu ma pot lipsi de lirism. poezia in sine trebuie sa fie, in primul rand poetica, in opinia mea. desigur, voi incerca si sigur voi reveni aspura acestui poem. asa fac cu toate. dar in ceea ce priveste poetizarea lor, pentru mine este o conditie absolut necesara. dancus, multumesc de trecere. cuvintele tale imi dau curaj si incredere in ceea ce fac.
pentru textul : Decofrare dede fapt, petre este cel care a vorbit despre erotism fara ca eu sa ma fi gandit la acest aspect. apoi gandeam ca are ceva dreptate, iar vladimir, in incursiunea despre moarte in istoria religiilor, m-a facut sa inteleg ca act sexual si erotism sunt doua aspecte fundamentale ale unei relatii umane si cu sinele, si cu absolutul. oare, despre asa ceva am voit eu sa scriu? sau poemul meu chiar va poarta, cu felul sau imperfect, in lumea pe care o descoperiti, acceptand-o sau negand-o, asa cum este abordata aici? va astept la fel de efervescenti si va multumesc tuturor.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual demie, sincer, mi se pare mai mult o poezie populară, nu văd nimic ieşit din comun şi nici de referinţă pentru viitor. e, simplu, o parodie. dar asta e părerea mea, desigur.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deLa strofa a doua, cred că înainte de "femeia" ar ajuta o virgulă. Ultimul vers de la strofa a doua cred că ar trebui corectat în "Izbite de valurile ca niște picoare de elefanți" , "Izbite de valuri ca niște picioare de elefanți" sau "Izbite de valuri ca de niște picioare de elefanți". Forma afișată nu e corectă gramatical. În rest, poezia nu sună rău și nu am avut nevoie de DEX ca să înțeleg textul, hehehe.
pentru textul : Poem pentru ideea de femeie deda, pur si simplu n-am stiut unde s-o incadrez.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deconsider o eroare sa incerci sa amesteci absoluturi cu contextualizari foarte personale. iese un fel ce ciulama din care 99% din cititori nici nu inteleg si nici nu simt mare lucru. apoi, cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual). am mai spus-o probabil de vreo zece ori pina acum pe hermeneia, exista oameni care pot avea experiente religioase speciale dar asta sub nicio forma nu asigura aparitia unui text poetic. dimpotriva. miza devine mult mai dificil de atins.
singura portiune care are un anumit fior poetic este
"de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine"
restul e cam umplutura.
pentru textul : răscruce desughiț în somn -
pentru textul : Haiku deîn cana de pe masă
coboară un miros
Grăit-am eu, logofătul Costache Criptoniade Viersutoriul, mariul dreguitor die vorobe mieşteşugite intr-unul înţelesiu die nucul din curtea Zoricăi Muzoaia Strâmba, că acestiu viers înţelesu fost-a numai de djupânul toatelor făcutele şi nefăcutele şî cu acestea stihuri culease die pie buzele şî djeştele ficioarelor din Parnas alungat-am mariele cârdu die lăcuste degrabă pârdjolitoare die ogor la capătul şelui die-al trişpilea veac acum şi-n vecii vecilor, amin! Şî celui de-o avea vorobe die ocară die pucioasă tare ghinie îi va şede mai scurt die un cap.
(textul rămâne pe prima pagină doar pentru că e un exemplu sublim de cum se bate câmpii în chip pseudoliric).
pentru textul : mihai viteazu dePoti .
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor dela "când o prietenie se-nneacă"!
pentru textul : simulacre deEu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
pentru textul : aprilie depoemul e intr-adevar slab in masura in care nu apreciezi/gusti genul asta de vers romantic. ar fi pacat sa scriem toti la fel de parca am reda traumele victimelor razboiului din Bosnia. mai trebuie sa existe si dulceata in lume, dar de aici pana la a spune ca vlad + catalina = dezadrian (pardon, love) e mult
pentru textul : de vorbă cu tine II deMarina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
pentru textul : Haiku-uri deUmbla vorba cum ca ai pus cam mult zahar insa iti spun Ioano bucata asta de text este deosebita si nici macar nu mai zic de ce pentru ca se vede si prin ochelari de soare.
pentru textul : Obiecte fragile deDa chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
pentru textul : Golgotă desînt si eu un nesuferit. dar lupta cu gospodinele aciuate pe situri literare la menopauza e în van
pentru textul : sînt un nesuferit dedestul de sugestive. nu mă împac însă cu gerunziul.
pentru textul : Haiku dede ce nu:
artistul strânge la piept?
Poezia cu rimă impune niște reguli. Atenție la prozodie! Imaginează-ți că reciți cu voce tare în fața unui public. E un exercițiu bun pentru a-ți descoperi anumite unități metrice incomplete. Cred că repetiția "Îți" din final e redundantă. Ai putea să folosești semnele diacritice? Mulțumesc! Bine ai venit Vollmond!
pentru textul : Simțire de:) nu poate decat sa-mi para bine, cristina
pentru textul : În amonte deEla, sper că fiecare să fi înțeles ce era de înțeles din tot ce a fost scris aici. Eu, personal, am înțeles. Este o experiență. Astfel de clasamente nu s-au mai făcut pe alte site-uri literare, doar ceva asemănător în cadrul concursurilor (deci, anunțate). Criteriile sunt inspirate din citirea textelor, iar intenția mea nu a fost de ironie, ci, așa cum a spus Virgil, e o proiecție a feminității. Așa am ales eu să mă exprim, așa am știut. Nu am vrut să jignesc pe nimeni și speram ca toți cei Aleși să se bucure, așa cum m-am bucurat și eu, sincer, atunci când am făcut alegerile, iar cei nealeși să nu se supere. Dacă observi atent, cei al căror nume a fost ales, au un avantaj net față de ceilalți: au link direct la pagina lor. Sper ca Hermeneia să îți fie locul unde să poți reveni oricând dorești tu.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deNu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
pentru textul : ceainicul dedaca aceste este un site literar, si daca asa comentarii se fac in subsolul textelor recomandate, si inca la textul directorului de site, apoi nu stiu, cred ca m-a deceptionat spatiul asta. daca domnul virgil titarenco nu are de gind sa intreprinda nicio actiune de pedeapsa, vis a vis de comentariul precedent lasat de domnul andu moldovan, asa cum promite in regulamentul hermeniei, apai eu pe-aici nu mai calc. impuscati-ma dar nu mai calc in veci. o zi buna in continuare si vacanta placuta tuturor.
pentru textul : poetul I dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Îmi permit să adaug un comentariu, notă explicativă în ce priveşte roua de toamnă.
Pentru cei care ştiu limba engleză:
http://www.tangdynastytimes.com/2008/09/the-autumn-world-of-dewdrops.html
pentru textul : Haiku deo idee interesantă dar nu-mi pare fructificată/rezolvată artistic
pentru textul : remember deEugen, multumesc mult pentru sinceritatea opiniilor, dar simt nevoia sa fac o precizare:
in ultima vreme, conceptia mea actul creatiei in general si despre poezie in particular s-a schimbat. si am ajuns la concluzia ca, daca nu ne asumam astfel de exercitii, pe care le-as numi "exercitii de limpezire", intram pe un drum infundat.
nu pretind ca textul de mai sus e unul intru totul reusit, din punctul de vedere al cititorului... mai degraba, e unul indraznet din perspectiva autorului.
de asemenea, s-a schimat si grila "exigentelor" mele...:) dovada ca, un timp, nu am intervenit sub alte texte. probabil ca o voi face de-acum incolo, am astepat, insa, ca "limpezirea apelor", cum a numit-o domnul Gorun, sa se infaptuiasca.
daca as fi putut sa-l incardez la "jurnal", acolo ar fi aparut...din pacate, nu exista categoria "jurnal poetic".
inca o data, multumesc.
pentru textul : dragoste deTextul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil deAlina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori dePagini