super ! :)

ai un titlu ca un poem, maricica. fain!

Cristina Ștefan, controlați-vă vă rog frumos limbajul. Deocamdată, cea care scrâșnește din cuvinte stridente în acest subsol, sunteți chiar dumneavoastră. Cuvinte gen „scrâșniți”, „stupid”, „mârlănie”, „idioată” - au fost aduse de dumneavoastră în subsolul acestui text, ceea ce, zău, nu vă face cinste. Pe lângă asta, dați și dovadă de labilitate emoțională(și implicit de un subiectivism critic împins până la extrem) prin faptul că aruncați acum în derizoriu un text, pe care, acum 2 zile în urmă tot dumneavoastră l-ați apreciat. Nimeni, dar absolut nimeni, nu v-a forțat mâna să împenițați acest text.

Repet încă o dată, am contestat obiecțiile pe care le-ați adus pentru că aplicarea criticii pe text pornea de la premise false. Nu mi se pare corect să „rupeți” din context 2 biete sintagme și să supuneți criticii, prin intermediul lor, întreg cadrul textual. E ca și cum pentru dumneavoastră în acest text n-ar exista decât acele sintagme. V-am explicat, la modul concret, de ce mi se pare eronată o astfel de critică, fără să vă „fac” într-un fel anume.

Asta ca să nu mai spunem, că în ultimul d-ră com., chiar d-ră vă aflați la o zecime de pas de un atac la persoană.

Toate cele bune,
Eugen.

în spatele versurilor mele se află un destul de puternic substrat filosofic, așa că țin destul de mult ca cel care încearcă să "intre" în structura lui să țină cont de acest lucru. când am răspuns acelui comentariu nu am făcut-o unui inginer sau creator de website-uri oferite ulterior gratis altora, ci pur și simplu omului care a încercat să facă un comentariu unui text a cărui idee a scăpat-o. nu mă interesează nici ce spun gurile rele, ci efectiv ceea ce scriu eu și modul în care oamenii încearcă să mă perceapă. eu sunt de formație "filosofică", deci este atât de greu de admis din partea unui "literat" că a scăpat ceva în cadrul unui posibil comentariu? desigur, câștigarea unui concurs la nivel național de poezie poate fi un criteriu demn de luat în considerare pentru unii, însă pentru mine lucrurile nu stau deloc așa. așa cum mai spuneam unui interlocutor cu care am dialogat pe acest site, nivelul de criptare a mesajului poetic a fost așa de mult coborât, încât toată lumea poate să fie poet, nu? fac referire acum la numeroșii creatori care își expun "operele" pe n site-uri și care duc uneori versul către nivelul obscen. nu fac critica poeticii, ci a celor care o scriu și o defăimează. richard rorty miza pe o cultură de tip poetic, în dauna uneia de tip filosofic, tocmai unui principiu pe care l-a numit "autocreația". acest lucru îl fac cu certitudine heidegger, derrida, nabokov, orwell, kundera, în zilele noastre. dar care este sensul poeticii contemporane: mizericismul? în spatele unor vorbe scrise, nu am pus doar alte vorbe, ci idei. creația mea nu depinde nici de vreun comentariu făcut în mod individual, nici de publicarea pe acest site. în acest sens îmi voi retrage poeziile de pe hermeneia...

Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.

Mulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.

Voilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?

Bun program, ne vedem la Iasi. Nu ma pricep la poezie, dar patroana de la magazinul din cartierul meu are vreo suta de kilograme de piscoturi expirate si nu stie ce sa faca cu ele.

Virgil,
Mi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.

Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)

pana una alta, bine ai venit pe hermeneia...

Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.

Adriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.

Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.