Eu cred că problema e la d-voastră, d-le Dinu. Cred că încurcaţi biblia cu literatura, cenaclul cu biserica, credinţa-fanion cu forma de superioritate şi poezia cu cutia milei.
Nu suntem corul bisericii, ca să cădem în rotule sub mantia d-voastră, când vă faceţi milă de ne înduraţi cu câte o cântare. Aici se face literatură. Sau se încearcă. Asta judecăm, pentru asta suntem judecaţi... Fie că purtăm în mână ţigări, narghilele, busuioace, crucioaie sau alte acatiste.
ce e ca o punte fragilă? violența din aer, aerul însuși, sau inscripția trupului? eu cred că inscripția dar nu pot fi sigur e ambiguu "violența mă înconjoară" ca o punte "inscripție răspândită" ca o punte "aerul mă înconjoară" ca o punte nu prea merge, cred eu poate ai vrut asta intenționat, să ne pui mintea la treabă, să vizualizăm un paradox: ceva ce te înconjoară ca o punte, un fel de koan poetic atunci se susține pt. mine ultima strofă sună cam așa "iar trupul tău o inscripție ca o punte fragilă peste violența din aerul care mă-nconjoară ca o (... .... .... )" legea 61 e cu tulburarea liniștii publice ea nu s-a schimbat doar noi ne facem de cap, deci o mai încălcăm cu drag și pathos, ca să simțim că trăim, de-al dracu tu devii un michael j., o figură mitică a imaginarului omului nereligios, desvrăjit de azi ea Fecioara, o ironie fină la adresa femeii dintotdeauna, simbolică e alunecos, dar îmi place, e ceva interesant, și apreciez că vii cu chestii de reinventare, de repunere în discuție a căilor statornicite în poezie nu sunt sigur că am înțeles, dar sună bine poemul
Andu iti accept scuzele de mai sus ( ca sa nu le numesc lamentatii) si iti multumesc inca odata ca ti a placut mult textul si mai putin inregistrarea.
Pentru conflict resolution intre utilizatorul Andu Moldovan si Corina Gina Papouis propun urmatoarele clauze:
1. Next time there will not be a next time…altfel.
2. Cind ataci neprovaocat sa nu te mire intrarea in defensiva. Atitudinea de bully in orice departament (chiar si cel cel pe care il conduc) primeste 0 points si are consecinte.
3. La urmatoarele mele postari audio pur si simplu evita butonul play! – in cazul in care ai tras concluziile de mai sus singur si neajutat de nimeni.
4. Self control! - Referintele cu tangenta personala (cine esti, unde lucrez, cit bei, ce maninc dimineata) ar trebui evitate – deci stop googling me!
Cu acestea fiind spuse un weekend frumos si ai grija de tine!
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
Sapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie
M-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
Un text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
Incercarea de a scrie un poem pe aceasta tema este admirabila, problema este ca altii au facut-o inaintea lui Eugen si au facut-o mult prea bine, astfel incat atunci cand citesc aceste 2 strofe mi se pare ca citesc o secventa subnutrita inspirata din "Manifest impotriva cuvantului curva" de Andrei Ruse.
ok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
da, și mie varianta a II-a mi se pare mai bună, deși, să nu mai spui la nimeni, nici aceasta nu mă mulțumește pe deplin. asta e !
am recepționat sugestia ta și probabil că o mi-o voi însuși,
cu mulțumiri.
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac. S-ar putea s-o dau în bară.
Am rezonat cu poemul tău în felul următor:
orhideea a rămas în acelaşi loc
rece, intangibil,
acolo unde simţi cum te pierzi,
cum devii pradă
şi începi să te caţeri
până pe ultima spiţă a scării,
fugărit de fantoma unui coşar
ei nu înţeleg,
sentimente (de cristal??) porţi în jurul pieptului,
cearcăne, trecut,
şi eşti mai curat
decât ploaia,
mai norocos decât un coşar…
Dacă am greşit îmi cer scuze...
...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
Surprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
ideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
Am remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
e foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
n-am citit decît primele paragrafe. și asta de dragul frunzelor de potbal. îmi place mirosul lor. în rest, e greu să numește așa ceva povestire. e doar un discurs interminabil despre o salcie. pe bune, tu chiar crezi că asta e artă?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Franco, mulțumesc foarte mult pentru această observație făcută din perspectiva unui lector sincer!
pentru textul : cine ajunge primul deEu cred că problema e la d-voastră, d-le Dinu. Cred că încurcaţi biblia cu literatura, cenaclul cu biserica, credinţa-fanion cu forma de superioritate şi poezia cu cutia milei.
Nu suntem corul bisericii, ca să cădem în rotule sub mantia d-voastră, când vă faceţi milă de ne înduraţi cu câte o cântare. Aici se face literatură. Sau se încearcă. Asta judecăm, pentru asta suntem judecaţi... Fie că purtăm în mână ţigări, narghilele, busuioace, crucioaie sau alte acatiste.
Doamne-ajută!
pentru textul : răscruce deun text interesant. nu îmi prea place finalul, dar poae sunt subiectiv. un moment bine surprins.
pentru textul : să dece e ca o punte fragilă? violența din aer, aerul însuși, sau inscripția trupului? eu cred că inscripția dar nu pot fi sigur e ambiguu "violența mă înconjoară" ca o punte "inscripție răspândită" ca o punte "aerul mă înconjoară" ca o punte nu prea merge, cred eu poate ai vrut asta intenționat, să ne pui mintea la treabă, să vizualizăm un paradox: ceva ce te înconjoară ca o punte, un fel de koan poetic atunci se susține pt. mine ultima strofă sună cam așa "iar trupul tău o inscripție ca o punte fragilă peste violența din aerul care mă-nconjoară ca o (... .... .... )" legea 61 e cu tulburarea liniștii publice ea nu s-a schimbat doar noi ne facem de cap, deci o mai încălcăm cu drag și pathos, ca să simțim că trăim, de-al dracu tu devii un michael j., o figură mitică a imaginarului omului nereligios, desvrăjit de azi ea Fecioara, o ironie fină la adresa femeii dintotdeauna, simbolică e alunecos, dar îmi place, e ceva interesant, și apreciez că vii cu chestii de reinventare, de repunere în discuție a căilor statornicite în poezie nu sunt sigur că am înțeles, dar sună bine poemul
pentru textul : Legea 61 deAndu iti accept scuzele de mai sus ( ca sa nu le numesc lamentatii) si iti multumesc inca odata ca ti a placut mult textul si mai putin inregistrarea.
Pentru conflict resolution intre utilizatorul Andu Moldovan si Corina Gina Papouis propun urmatoarele clauze:
1. Next time there will not be a next time…altfel.
2. Cind ataci neprovaocat sa nu te mire intrarea in defensiva. Atitudinea de bully in orice departament (chiar si cel cel pe care il conduc) primeste 0 points si are consecinte.
3. La urmatoarele mele postari audio pur si simplu evita butonul play! – in cazul in care ai tras concluziile de mai sus singur si neajutat de nimeni.
4. Self control! - Referintele cu tangenta personala (cine esti, unde lucrez, cit bei, ce maninc dimineata) ar trebui evitate – deci stop googling me!
Cu acestea fiind spuse un weekend frumos si ai grija de tine!
pentru textul : Carpe Diem deEram prea diferiți,
iar lumea – aceeași:
cățea scheunând pe la colțuri de stradă.
Suntem prea diferiți, eu și lumea -
pentru textul : Fostei mele șótii detu, în schimb, draga altuia,
ai rămas aceeași… ca lumea...
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deda, am bîjbîit și eu și tot nu îmi ieșea. cred că eram prea obosit și era prea tîrziu. am revenit la ce alesesem inițial
pentru textul : în atelierul pictorului orb II deSapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie
pentru textul : Umbra păsărilor deM-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deUn text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deIncercarea de a scrie un poem pe aceasta tema este admirabila, problema este ca altii au facut-o inaintea lui Eugen si au facut-o mult prea bine, astfel incat atunci cand citesc aceste 2 strofe mi se pare ca citesc o secventa subnutrita inspirata din "Manifest impotriva cuvantului curva" de Andrei Ruse.
pentru textul : Umbra. dete rog editeaza textul si corecteaza greselile de typo
pentru textul : săritura tsukahara deDe data asta cred c-o să ajung şi eu. Având în vedere că sunt de-aici, din Târg, dacă pot ajuta cu ceva...
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă delucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.
pentru textul : mălai deam senzatia ca ori nu citesti regulamentul ori o faci intentionat
pentru textul : olympa deok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
pentru textul : coborârea în Carte deda, și mie varianta a II-a mi se pare mai bună, deși, să nu mai spui la nimeni, nici aceasta nu mă mulțumește pe deplin. asta e !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (II) deam recepționat sugestia ta și probabil că o mi-o voi însuși,
cu mulțumiri.
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac. S-ar putea s-o dau în bară.
Am rezonat cu poemul tău în felul următor:
orhideea a rămas în acelaşi loc
rece, intangibil,
acolo unde simţi cum te pierzi,
cum devii pradă
şi începi să te caţeri
până pe ultima spiţă a scării,
fugărit de fantoma unui coşar
ei nu înţeleg,
pentru textul : pierdut desentimente (de cristal??) porţi în jurul pieptului,
cearcăne, trecut,
şi eşti mai curat
decât ploaia,
mai norocos decât un coşar…
Dacă am greşit îmi cer scuze...
...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
pentru textul : iarnă și eminescu deSurprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
Stai linistita Cristina, nu ma descurajez eu asa de repede. Apreciez in schimb o parere sincera si o sugestie buna.
pentru textul : Between the bars deideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
pentru textul : scrisori imaginare III deAm remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
pentru textul : Frunze demerci lucian si aranca pentru trecere aritmosa unde este textul la care te referi?
pentru textul : aritmie denu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
pentru textul : sacrilegiu debine ai venit Violeta! iti doresc un an bun cu realizari literare!
pentru textul : Madam Oracol dee foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
pentru textul : întoarcerea la praga demare pacat ca aceste premii sunt doar virtuale.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deintr-adevar, arata foarte bine, iar aalizeei merita felicitari
no, iata ca am dat cu pensula inca o data. așa mi-o picat mie bine
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II den-am citit decît primele paragrafe. și asta de dragul frunzelor de potbal. îmi place mirosul lor. în rest, e greu să numește așa ceva povestire. e doar un discurs interminabil despre o salcie. pe bune, tu chiar crezi că asta e artă?
pentru textul : Salcia dePagini