AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
va multumesc pentru lectura si opinii. virgil, cum as putea sa ma supar tocmai pe tine?! fireste ca suntem. andu, fireste ca suntem. altfel, nu am avea poezii impenitate. dorel, sunt curioasa cam cum ar parea finalul daca as inlocui sau as scoate definitiv "nunta", cred ca este singurul link la miorita in afara tematicii de baza a poemului. ce zici?! oricum, multumesc pentru observatii. voi tine seama de ele, sunt absolut pertinente. ...
scrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
Să nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
Cand nu pedepseste legea scrisa de om, pedepseste legea lui Dumnezeu. Data viitoare apelez la politia animalelor. Chiar ma gandeam ce texte horror se studiau in scoala, Miorita, Baltagul, Mesterul Manole, Ion, Rascoala. Crima si pedeapsa (nu, nu cartea, ci la propriu).
eu nu stiu ce aveti domniile voastre de impartit si nici nu ma priveste. dar ar fi bine ca imparteala sa aiba loc in alta parte.
pe Hermeneia v-as ruga sa va abtineti de la insulte si caracterizari.
Matei, iti amintesc ca aici se comneteaza textul de mai sus (care poate fi desfiintat, dar ai argumente pentru asta), si nu "opera omnia".
Virgil,
E foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
tecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
e „cartea” aceasta asa o licarire de traire autentica, ce pe drept se cere pastrata sub cheie:) poezia in general descrie o lume proprie, aici tu ai definit coltul tau personal, ai analizat la rece perspectivele si le-ai pus la pastrat cu tot cu sentimente, in asteptarea unor timpuri mai bune cred... mi-a placut prin naturaletea curgerii cuvintelor, tonul confesiv si folosirea persoanei 1, aduc un plus de real.
am mai citit texte de felul acesta. cel de față mi se pare cam prea lung (și chiar contorsionat) pentru ce vrea să spună. sună ok (cred) ca text-poantă dar am rezerve ca literatură
Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
Chiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
mulţumesc, Silvia, pentru aplecarea pe text şi opinie, tind să agreez cu tine. textul îl las să se răcească un pic şi apoi cred că voi reveni pe el cu foarfeca, acul şi aţa. tu ai venit oarecum cu buldozerul împotriva "cuvintelor de genul..."
cuvinte care mie nu mi se par nici ostatice, nici rebele. eu am să le greblez doar, că-mi plac.
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
Legat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
Este un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
ok, am ajuns și-aici, sper să nu fie prea târziu, să se fi închis camerele deschise publicului larg... dar who cares about those?! Da, un fel de self sufficiency în această poezie, o chestie care pe mine în general mă deranjează, daaar aici e contrabalansată de o reconfortantă auto-ironie, de un fel de joacă inteligentă cu imaginația și răbdarea cititorilor tăi, iar rezultatul e plăcut lecturii. Am și câteva reproșuri de făcut, ca să nu plec cu mâna goală: prima strofă este construită cam greoi. Versul doi și trei, fiecare cu comparația sa, sunt obositoare ("ca un melc... / cum o vioară..."). Do something (nu-ți spun ce, vorba ta, că tot suntem români) about it. Ar mai fi o ambiguitate de rezolvat în prima strofă... să te văd dacă o remarci și tu, acum că ți-am atras atenția. De asemenea, "muzica zilelor", ironie voită prin căderea în banal cu această expresie atât de uzitată, e ok. Doar că sună prea... zâzâit. Ai uneori un mod ciudat de a construi. Mie nu-mi sună deloc "domingo la bucătăria unui prieten".
Virgil, nu-mi trebuie 24 de ore ca să demonstrez că un text de-al meu este în mod inevitabil un plagiat după un text de-al meu.
Că eu am multiple identități pe net, inclusiv pe Hermeneia, acesta este un fapt și nu vreau să mă laud, dar chiar mi-a reușit acest mic proiect de-al meu de a nu fi 'depistat' la vreme nici aici și nici prin alte locuri.
Și nu vreau să fiu greșit înțeles... toate site-urile au reguli anti-clone... pe care eu unul, sincer, nu le-am prea înțeles la capitolul scriitură, pentru că trebuie să fii destul de ignorant (fără să jignesc pe nimeni) ca să nu depistezi un autor, ori acel autor se dedublează și atunci nu mai e clonă, right?
Deci textul este un plagiat după textul meu scris de Alexandra, right.
Acum tot ce-ți rămâne de făcut este să decizi de ce mă suspenzi, pentru clonare sau pentru plagiat.
Sau pentru nici una dintre ele, dacă te gândești mai bine, dar asta deja presupune o încordare maximă a mușchiului creierului acela care se ocupă cu vederea laterală.
Sper că am răspuns în intervalul solicitat, pentru că noi avem fusele orare cam împrăștiate.
Da, se pare că poezia ta e mai clară, a prins conștiință de sine. Ai multă forță, știu din vechile tale texte, dar trebuie s-o folosești cu talent, să fii mai atentă la expresie, ca în această poezie. Îți urez să fii la fel de exigentă în viitor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
pentru textul : Poem cu capul în nori deva multumesc pentru lectura si opinii. virgil, cum as putea sa ma supar tocmai pe tine?! fireste ca suntem. andu, fireste ca suntem. altfel, nu am avea poezii impenitate. dorel, sunt curioasa cam cum ar parea finalul daca as inlocui sau as scoate definitiv "nunta", cred ca este singurul link la miorita in afara tematicii de baza a poemului. ce zici?! oricum, multumesc pentru observatii. voi tine seama de ele, sunt absolut pertinente. ...
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen descrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
pentru textul : Vremuieşte deSă nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
Cand nu pedepseste legea scrisa de om, pedepseste legea lui Dumnezeu. Data viitoare apelez la politia animalelor. Chiar ma gandeam ce texte horror se studiau in scoala, Miorita, Baltagul, Mesterul Manole, Ion, Rascoala. Crima si pedeapsa (nu, nu cartea, ci la propriu).
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deeu nu stiu ce aveti domniile voastre de impartit si nici nu ma priveste. dar ar fi bine ca imparteala sa aiba loc in alta parte.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele depe Hermeneia v-as ruga sa va abtineti de la insulte si caracterizari.
Matei, iti amintesc ca aici se comneteaza textul de mai sus (care poate fi desfiintat, dar ai argumente pentru asta), si nu "opera omnia".
Ideea este interesanta, un fel de pilda orientala. Am retinut " a predica in pustiul din el ". Ialin
pentru textul : Cuvintele lui deVirgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deE foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
mulțumesc pentru observații. probabil că este ineficient să îl mai transform acum dar apreciez critica. keep it coming.
pentru textul : al doilea dialog cu mirabeau detecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
pentru textul : diversitate... dee „cartea” aceasta asa o licarire de traire autentica, ce pe drept se cere pastrata sub cheie:) poezia in general descrie o lume proprie, aici tu ai definit coltul tau personal, ai analizat la rece perspectivele si le-ai pus la pastrat cu tot cu sentimente, in asteptarea unor timpuri mai bune cred... mi-a placut prin naturaletea curgerii cuvintelor, tonul confesiv si folosirea persoanei 1, aduc un plus de real.
pentru textul : unei cărți desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deMulţumesc pentru semn.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară dewhat about the body? sau te pomenesti ca esti si tu neoplatoniciana...
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deam mai citit texte de felul acesta. cel de față mi se pare cam prea lung (și chiar contorsionat) pentru ce vrea să spună. sună ok (cred) ca text-poantă dar am rezerve ca literatură
pentru textul : Convieţuire dePictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq deChiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
pentru textul : vitralii deNoroc de comentariul lui Paul: de fapt, si mie tot haikul ăla mi-a plăcut, dar am scris 2, în loc de 3.
Aşadar, ăsta:
"alb până în zări –
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deo pată de culoare
doar pe derdeluș".
inca n-ai spart coaja oului e doar o parere cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deprimul vers mi-a plăcut mult, iar ideea e frumoasă, Silviu!
pentru textul : zilnică deștii că am să mai trec, deci nimic nou în această privință:)!
mulţumesc, Silvia, pentru aplecarea pe text şi opinie, tind să agreez cu tine. textul îl las să se răcească un pic şi apoi cred că voi reveni pe el cu foarfeca, acul şi aţa. tu ai venit oarecum cu buldozerul împotriva "cuvintelor de genul..."
pentru textul : până nu se-nchid porţile decuvinte care mie nu mi se par nici ostatice, nici rebele. eu am să le greblez doar, că-mi plac.
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
pentru textul : la liberté promise deLegat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
Mulţumesc pentru revenire.
pentru textul : Cerneluri dedar de ce e încadrată la jurnal literar?
pentru textul : picioruşe de molii deR. Gorcea, paşol na turbinca, vidma! :))
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deEste un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deremarc finalul:
pentru textul : Renaştere de"oamenii mari strîng pumnii la piept
revarsă nisipul
perfid
suflă spre cer un nou univers
mai arid."
ok, am ajuns și-aici, sper să nu fie prea târziu, să se fi închis camerele deschise publicului larg... dar who cares about those?! Da, un fel de self sufficiency în această poezie, o chestie care pe mine în general mă deranjează, daaar aici e contrabalansată de o reconfortantă auto-ironie, de un fel de joacă inteligentă cu imaginația și răbdarea cititorilor tăi, iar rezultatul e plăcut lecturii. Am și câteva reproșuri de făcut, ca să nu plec cu mâna goală: prima strofă este construită cam greoi. Versul doi și trei, fiecare cu comparația sa, sunt obositoare ("ca un melc... / cum o vioară..."). Do something (nu-ți spun ce, vorba ta, că tot suntem români) about it. Ar mai fi o ambiguitate de rezolvat în prima strofă... să te văd dacă o remarci și tu, acum că ți-am atras atenția. De asemenea, "muzica zilelor", ironie voită prin căderea în banal cu această expresie atât de uzitată, e ok. Doar că sună prea... zâzâit. Ai uneori un mod ciudat de a construi. Mie nu-mi sună deloc "domingo la bucătăria unui prieten".
pentru textul : cromozomii de fier deVirgil, nu-mi trebuie 24 de ore ca să demonstrez că un text de-al meu este în mod inevitabil un plagiat după un text de-al meu.
pentru textul : un cavaler pentru milady deCă eu am multiple identități pe net, inclusiv pe Hermeneia, acesta este un fapt și nu vreau să mă laud, dar chiar mi-a reușit acest mic proiect de-al meu de a nu fi 'depistat' la vreme nici aici și nici prin alte locuri.
Și nu vreau să fiu greșit înțeles... toate site-urile au reguli anti-clone... pe care eu unul, sincer, nu le-am prea înțeles la capitolul scriitură, pentru că trebuie să fii destul de ignorant (fără să jignesc pe nimeni) ca să nu depistezi un autor, ori acel autor se dedublează și atunci nu mai e clonă, right?
Deci textul este un plagiat după textul meu scris de Alexandra, right.
Acum tot ce-ți rămâne de făcut este să decizi de ce mă suspenzi, pentru clonare sau pentru plagiat.
Sau pentru nici una dintre ele, dacă te gândești mai bine, dar asta deja presupune o încordare maximă a mușchiului creierului acela care se ocupă cu vederea laterală.
Sper că am răspuns în intervalul solicitat, pentru că noi avem fusele orare cam împrăștiate.
îmi place mult. e un colaj superb între cultură și culoare. iar cadrul de început perfect ales. da, așa te recunosc, Virgil!
pentru textul : crochiu II deDa, se pare că poezia ta e mai clară, a prins conștiință de sine. Ai multă forță, știu din vechile tale texte, dar trebuie s-o folosești cu talent, să fii mai atentă la expresie, ca în această poezie. Îți urez să fii la fel de exigentă în viitor.
pentru textul : Cuvântul dePagini