Îmi dă impresia unui tablou expresionist. Iar dacă rostul haiku-ului este acela de a induce stări de contemplare, înseamnă că suntem în fața unei reușite.
da, un text cu multe elemente bune. poate as fi renuntat la "serbare" observ o evolutie in textele tale de aici si o mai mare siguranta in ceea ce scrii
Bun poem, mi-a plăcut.
Nu mai e gratuit ostentativ cum m-a obișnuit Nicholas, când îl citești nu mai simți că autorul are neapărat ceva personal cu tine dacă nu-i împărtășești opiniile. Bun deci.
Însă trebuiesc făcute câteva retușuri
'cum joan d'arc' ar trebui să se transforme în 'precum joanne d'arc', nicholas nu trebuie să-ți fie rușine dar tu nu mai știi prea bine românește, e ok, noi suntem aici ca să te ajutăm, de exemplu 'cum' și 'precum' sunt două chestii total diferite, ok?
Iar 'desdemonele' alea sunt neinspirate, acest procedeu literar de a transforma un nume propriu în substantiv comun este ca să fiu elegant, expirat. Hamleții și napoleonii și-au trăit demult viața pe paginile celor mai puțin inspirați dintre optzeciști, această tâmpenie nu mai trebuie reinventată, părerea mea, unless vrei să fii tâmpit. Este un privilegiu pe care nimeni nu ți-l va refuza.
aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
mie, ca autoritate finală asupra poemului:), îmi place comparația "ca o grefă stoarsă", mă duce cu gândul la un blender, acuma am să las poemul să se așeze, deși mie ăsta micu îmi place, pentru că ți-a transmis exact starea, și cândva o să trec iar pe chimicale, pepsi (auzi la ea) pfui!:)
îți mulțumesc, Daniela!
"îmi rămân zilele care vor veni un fel de pariu între ieri și azi" - iată un mod inedit de-a descrie prezentul. Interesant text, poate doar finalul ușor desuet să-l umbrească...
ram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
Iar un text din ciclul: "Asa, si?". Subtitlul asa se vrea? Cred ca singurele versuri de la care ai putea scrie totusi un text reprezentativ pentru tine sunt primele cinci. Finalul e gaselnita.
Stimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
Hanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
ok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
eu zic sa ne calmam si sa facem un pas inapoi. nu am citit toate comentariile si cu atit mai putin nu le-am analizat. as vrea insa sa nu aducem in hermeneia posibile conflicte din exterior. am sa citesc si am sa imi exprim parerea.
"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
Încă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
De ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
Mădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
și-aș fi putut fi bun de n-aș fi așa rău ți-aș oferi condeiul să scrie-n locul meu ți-aș sorbi răsuflarea să simt ce simți și tu și ți-aș lăsa uitarea s-aleagă: da sau nu! dar șterge-mă din zile c-o simplă radiere copacul fără aripi se surpă în tăcere Chiar dacă "E greșită învățătura" atât pot eu, și poate că tocmai din cauza asta textul figurează ca experiment și nu ca specie bine definită pentru că de mult ori sunt supus greșeliilor și caut să mă creionez așa cum sunt. Mulțumesc pentru răbdare, mulțumesc pentru grijă și dacă voi mai murdări penița sper să-mi fie iertată îndrăzneala
Cred că am corectat textul de minim șapte ori. Dacă mi-a scăpat ceva, înseamnă că... cel mai probabil mi-au crescut dioptriile. Dacă am scris/ pus/ așezat ceva aiurea, atunci probabil ar trebui să iau o pauză mai lungă, până îmi revin.
Și imi cer scuze pentru că data trecută m-am cam grăbit cu atenționarea. Trebuia să am mai multă grijă. De fapt, trebuia să am mai multă grijă când l-am publicat. În fine. Iar explicațiile și soluțiile au ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă nu se vede.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi dă impresia unui tablou expresionist. Iar dacă rostul haiku-ului este acela de a induce stări de contemplare, înseamnă că suntem în fața unei reușite.
pentru textul : Haiku deda, un text cu multe elemente bune. poate as fi renuntat la "serbare" observ o evolutie in textele tale de aici si o mai mare siguranta in ceea ce scrii
pentru textul : somn de...mâine, ţinând cont de toate observaţiile (inclusiv ale mele, după recitirea la rece), voi posta, sub textul actual, o variantă.
pentru textul : p.s deBun poem, mi-a plăcut.
pentru textul : dimineţile toamna deNu mai e gratuit ostentativ cum m-a obișnuit Nicholas, când îl citești nu mai simți că autorul are neapărat ceva personal cu tine dacă nu-i împărtășești opiniile. Bun deci.
Însă trebuiesc făcute câteva retușuri
'cum joan d'arc' ar trebui să se transforme în 'precum joanne d'arc', nicholas nu trebuie să-ți fie rușine dar tu nu mai știi prea bine românește, e ok, noi suntem aici ca să te ajutăm, de exemplu 'cum' și 'precum' sunt două chestii total diferite, ok?
Iar 'desdemonele' alea sunt neinspirate, acest procedeu literar de a transforma un nume propriu în substantiv comun este ca să fiu elegant, expirat. Hamleții și napoleonii și-au trăit demult viața pe paginile celor mai puțin inspirați dintre optzeciști, această tâmpenie nu mai trebuie reinventată, părerea mea, unless vrei să fii tâmpit. Este un privilegiu pe care nimeni nu ți-l va refuza.
aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
pentru textul : arca lui do deeu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
pentru textul : Cuvinte inventate. Hemoglife deai pus-o pe foaie cam devreme. ca lipsesc unele cuvinte inspre intelegere:) sau e doar o trambulina de pe care odata aruncat poti trece dincolo?!
pentru textul : devreme deasa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului demie, ca autoritate finală asupra poemului:), îmi place comparația "ca o grefă stoarsă", mă duce cu gândul la un blender, acuma am să las poemul să se așeze, deși mie ăsta micu îmi place, pentru că ți-a transmis exact starea, și cândva o să trec iar pe chimicale, pepsi (auzi la ea) pfui!:)
pentru textul : avangarda iernii deîți mulțumesc, Daniela!
"îmi rămân zilele care vor veni un fel de pariu între ieri și azi" - iată un mod inedit de-a descrie prezentul. Interesant text, poate doar finalul ușor desuet să-l umbrească...
pentru textul : '80-'08 deram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deExcelent.
pentru textul : gorunul cunoaşterii desterge cealalta postare.
pentru textul : Săgeata deIar un text din ciclul: "Asa, si?". Subtitlul asa se vrea? Cred ca singurele versuri de la care ai putea scrie totusi un text reprezentativ pentru tine sunt primele cinci. Finalul e gaselnita.
pentru textul : Foamea deun titlu potrivit acestor marunte cuvinte adunate in si la gramada. parca ar fi unul din tablourile Profetului.
pentru textul : mălai deLui Adrian ii revine meritul de a rascoli prin taceri si a de a aduce cuvintele sa se imbratiseze.
pentru textul : Dantela întoarcerii deMulţumesc pentru citire.
pentru textul : fereastră în anotimp deStimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deHanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
pentru textul : Draperii roșii deok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
pentru textul : starea hermeneia deeu zic sa ne calmam si sa facem un pas inapoi. nu am citit toate comentariile si cu atit mai putin nu le-am analizat. as vrea insa sa nu aducem in hermeneia posibile conflicte din exterior. am sa citesc si am sa imi exprim parerea.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deLasă inspirația să vină la tine și vei scrie. Ca și până acum. Frumos. Succes!
pentru textul : românia perfect I deparca asteptam un alt final. si, categoric, nu vad rostul primelor doua versuri.
pentru textul : capitulare dedar, intre aceste fragmente cu care n-am rezonat, e un poem bun.
probabil ca eu sint mai novice decit novicii, fa un bine si explica-mi
pentru textul : să ne rugăm de"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
pentru textul : Despărţire deÎncă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
De ce ti-a fost frica, pana acum, se pare ca nu scapi. Intr-adevar, poezia asta se deschide: "ca un fluviu rascolit de tenebre/ pe sub un pod / iarna". Sa vedem ce mai urmeaza. Sper sa nu fie o simpla intamplare.
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deMădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deși-aș fi putut fi bun de n-aș fi așa rău ți-aș oferi condeiul să scrie-n locul meu ți-aș sorbi răsuflarea să simt ce simți și tu și ți-aș lăsa uitarea s-aleagă: da sau nu! dar șterge-mă din zile c-o simplă radiere copacul fără aripi se surpă în tăcere Chiar dacă "E greșită învățătura" atât pot eu, și poate că tocmai din cauza asta textul figurează ca experiment și nu ca specie bine definită pentru că de mult ori sunt supus greșeliilor și caut să mă creionez așa cum sunt. Mulțumesc pentru răbdare, mulțumesc pentru grijă și dacă voi mai murdări penița sper să-mi fie iertată îndrăzneala
pentru textul : radiere deCred că am corectat textul de minim șapte ori. Dacă mi-a scăpat ceva, înseamnă că... cel mai probabil mi-au crescut dioptriile. Dacă am scris/ pus/ așezat ceva aiurea, atunci probabil ar trebui să iau o pauză mai lungă, până îmi revin.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deȘi imi cer scuze pentru că data trecută m-am cam grăbit cu atenționarea. Trebuia să am mai multă grijă. De fapt, trebuia să am mai multă grijă când l-am publicat. În fine. Iar explicațiile și soluțiile au ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă nu se vede.
singura portiune care se remarca este strofa a treia. restul mi se pare umplutura
pentru textul : osmoză dePagini