Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
domnule profet, incerc sa va satisfac curiozitatea iscata pe marginea acestei "frumuseti rare". sunt sigur ca nu va raman necunoscute sensurile termenului "blocaj". la repezeala (http://dexonline.ro/search.php?cuv=blocaj) am gasit urmatoarele definitii: BLOCÁJ s.n. 1. Fundație de piatră, de bolovani etc. făcută la o șosea, la o stradă etc. 2. Intervenție la fileu a unui grup de voleibaliști pentru a împiedica pe adversari să înscrie o lovitură. ♦ (Box) Interpunerea palmei, antebrațului sau brațului între pumnul adversarului și locul vizat de lovitura acestuia. 3. (Med.) Împiedicarea desfășurării unui proces sau unei funcții fiziologice. [< fr. blocage]. daca abandonam primul sens (total nepotrivit discutiei noastre), din celelalte doua putem extrage ideea "impiedicarii adeversarilor", "impiedicarii unui proces". oricum ar fi, DEXul de "impiedicare" ne vorbeste. lucru, ce mi se pare adecvat in cazul domniei voastre. si din cauza ca aceasta "impiedicare" (strict idiosincratica, posibil patologica) doreste insumarea unei majoritati in acceptarea ei drept masura coercitiva, ea trebuie sa se deghizeze sub masca "Regulamentului" si, astfel, sa intre in "legalitate". odata devenita lege, "impiedicarea" noastra va actiona nestingherita, fiind cvasi-atotputernica. va invoca tot felul de motive personale (ce tin mai degraba de mersul umorilor prin corp) camuflate juridic pentru a-si exercita controlul asupra subiectilor ei. mai mult, pt ca legalitatea trebuie nu doar recunoscuta de catre ceilalti, ci si implementata prin ei, "impiedicarea" primordiala se manifesta prin intermediul unui consiliu alcatuit din oameni care ii admit din start legalitatea si legitimitatea (care, de fapt, nu "e"). pt ca o extrema atrage mereu pe alta, sistemul "impiedicarii" va fi si el, la randu-i "impiedicat" de oameni care cred in NONimpiedicare. astfel, sistemul impiedicat va fi despiedicat de cei pe care ii recepteaza ca "anarhisti" ori "talibani". teza-antiteza-sinteza. sper ca prin acest silogism am reusit putin sa sting pofta domniei voastre de a intelege la ce se refera termenul "blocaj(e)" folosit de mine in cine stie ce comment neserios....
Virgil, am băgat la cap, thanks!
Masha, nu mă ridic la nivelul de a înțelege pe deplin sintagma logoree utopică, te rog să mă ierți.
Oricum, mulțumesc că ai scris aici.
"am coborât treptele scării" - cred că "am coborât treptele" era de ajuns.
"mi-am luat un sprite" - sintagma asta mi-a adus aminte de o chestie pe care mă tot ţin să ţi-o spun: în foarte multe cazuri, am observat că ai tendinţa de a face cunoscute mărci. Părerea mea e că nu aduc nimic nou; aduc, în schimb, vaga bănuială că vrei să împartăşeşti liric chestii banale; chestii care îti sunt, poate, specifice ţie, dar sunt banale. Cred că nuanţa generală ar trebui să domine - "mi-am luat un suc, mi-am aprins o ţigară, mi-am făcut o cafea", nu "mi-am luat un sprite, mi-am aprins un winston, mi-am făcut un jacobs".
ma semnez pe ghips de dragul artistului. va veni vremea cand ghipsul va crapa si puiul va iesi galben si auriu ca o stea pufoasa de Craciun. pana atunci, piuie infundat. mi-as face o casa din containere, dar nu cred ca Vlad are si secondhand.
genial. ma duce cu gîndul la unul din preferatii mei, daniil harms. din chestii banale construiesti imagini foarte originale. umorul negru tot la harms ma duce cu gîndul. iar in spatele cuvintelor, un adevar crud. frumos
Ioana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
această analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
onorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
nu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
va doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
adrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de n-am vazut si singura nu numai exagerarile dar si greselile. cum scrisu' pe apucate nu mi se pare o explicatie buna, n-am sa dau una, o sa corectez repede ce pot corecta.
doar apostrofu' nu l-am pus in mod intentionat, ar fi academicizat un cuvant care nu-si are rostul in poezie si n-am vrut sa-i fac onoarea - parea ca i-as da o infatisare artificiala. in fine, nu conteaza, o sa corectez.
cu exagerarile alea nu stiu ce sa fac inca, in momentul ala erau revolta, intensitate, a fost greu oricum de gasit un echilibru fiindca nu vreau sa ma iau prea in serios.
ce-i mai important insa e ca aprecierile tale m-au surprins, chiar tin la ele pentru ca am incredere. si asta e mult de tot.
madalina
am fost surprinsa ca te-ai oprit la doua din imaginile mele favorite aici, favorite pentru ca sunt parti pe care si eu le simt mai puternic decat pe altele. si filmul asta cu iarba il repet si eu in minte la fel ca la tine. ironia pe care ai remarcat-o e dintr-o nevoie de echilibru, din teama de a ma lua (prea)in serios atunci cand am eu impresia ca merg la nu stiu ce adancimi personale.
multumesc ca te-ai oprit sa-mi spui, e bine sa stiu. :o)
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
poemul acesta mi se pare mai tehnic, mai elaborat, mai dorit în sensul mulării pe niște așteptări ale cititorului complex îndestul, poate în detrimentul transparenței mesajului poezie cu bătaie spre viitor, definitely
Ignorand tonul berbecesc al Cristinei si referirile cu pensionul si alte chestii un pic spumoase, ea are partial dreptate cu acele expresii vetuste. Mai mult in cazul lui Eminescu, pentru ca rozele in cazul de fata ar putea sa insemne si puncte cardinale, cu derivat de la roza vanturilor, si nu rozele din rondelurile lui Macedonski. Ceea ce nu stie Cristina, dar mai poate studia si isi mai poate imbunatati bagajul critic, este ca autorul practica transmodernismul, utilizand pe alocuri intertextualitatea cu inserari clasice. Nu stiu daca acest proces este intentionat sau nu (s-ar parea ca autorul sa ma contrazica in comentarii), dar cred ca elementele clasice au o sustinere, cu toate ca introducerea lor in context este extrem de dificila, nearmonioasa, tocmai pentru ca la distanta scurta sunt si pretiozitati de care pana si avangardistii s-ar teme: dragonii uraganelor.
Deci, problema acestui text este inegalitatea, se vede ca este facut si nu simtit, tocmai prin lipsa de omogenitate si armonie intre cuvinte si procedeele stilistice.
Ani, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
Anișoara, regulamentul spune: „16.2. să folosească diacriticele limbii române (în cazul excepțional în care acest lucru nu este posibil, nefolosirea diacriticelor să fie consecventă pe parcursul tuturor textelor autorului respectiv)” și „18. Un text care prezintă greșeli gramaticale, de tipărire și asupra căruia s-a atras atenția de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci și patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitații textului.” Există vreo anumită nelămurire asupra acestui aspect?
naturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
îți spun bine ai venit în primul rând că așa e datina... privind la text însă, apreciez nota suprarealistă impregnată puternic: o clipă eram în science fivtion după care părea totul iluzie...sincer, mai studiez... totul este însă un alt început...sper și îți doresc să fie cu dreptul.
Am revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
eu nu ma impusc daca nu-mi iese un poem asa cum am voit, sau asa cum l-au voit ceilalti, dar recunosc ca era nevoie sa ma aplec mai mult asupra acestui text, probabil o s-o fac cand o sa ma simt in stare, sunt aici unele lucruri la care tin si pe care cred ca le-asi putea dezvolta mai bine... in general nu ma grabesc sa postez, dar astazi nu stiu de ce am avut impresia ca am scris o capodopera :) glumesc, stiu ca nu e asa si ai dreptate... in rest nici pe mine nu ma multumeste titlul, desi tot pe-acolo pe undeva ar trebui sa caut, iar despre sarcina acestui poem, nu stiu daca am inteles exact ce ai vrut sa spui, dar daca ar fi trebuit sa-mi satisfaca fericirea pe un an, normal ca m-as fi simtit foarte nefericita... o sa ma intorc la el, dar mi-ai putea oare promite ca te intorci si tu sa-mi spui daca am diminuat macar putin din disconfortul pe care ti l-a creat prima lecturare?
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
dacă am ajuns să citesc așa ceva pe Hermeneia chiar că e trist. e o manea jenantă. de obicei nu fac asta dar eu ți-aș recomanda să nu mai postezi așa ceva aici.
paradoxal dar poezia ta îmi amintește de poetul din orașul copilăriei mele, spunea el:"oamenii de aici nu sunt fericiți pentru că nu știu ce înseamnă cuvântul acesta" subtitlul echilibrează titlul poezia are zvâc, adică, în traducere liberă:), nerv poetic, dintr-un anume punct de vedere acesta este îndeajuns pentru a face valabil un text
silviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
câteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
se scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.
pentru textul : până la capătul... deMarina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
pentru textul : O depărtare dedomnule profet, incerc sa va satisfac curiozitatea iscata pe marginea acestei "frumuseti rare". sunt sigur ca nu va raman necunoscute sensurile termenului "blocaj". la repezeala (http://dexonline.ro/search.php?cuv=blocaj) am gasit urmatoarele definitii: BLOCÁJ s.n. 1. Fundație de piatră, de bolovani etc. făcută la o șosea, la o stradă etc. 2. Intervenție la fileu a unui grup de voleibaliști pentru a împiedica pe adversari să înscrie o lovitură. ♦ (Box) Interpunerea palmei, antebrațului sau brațului între pumnul adversarului și locul vizat de lovitura acestuia. 3. (Med.) Împiedicarea desfășurării unui proces sau unei funcții fiziologice. [< fr. blocage]. daca abandonam primul sens (total nepotrivit discutiei noastre), din celelalte doua putem extrage ideea "impiedicarii adeversarilor", "impiedicarii unui proces". oricum ar fi, DEXul de "impiedicare" ne vorbeste. lucru, ce mi se pare adecvat in cazul domniei voastre. si din cauza ca aceasta "impiedicare" (strict idiosincratica, posibil patologica) doreste insumarea unei majoritati in acceptarea ei drept masura coercitiva, ea trebuie sa se deghizeze sub masca "Regulamentului" si, astfel, sa intre in "legalitate". odata devenita lege, "impiedicarea" noastra va actiona nestingherita, fiind cvasi-atotputernica. va invoca tot felul de motive personale (ce tin mai degraba de mersul umorilor prin corp) camuflate juridic pentru a-si exercita controlul asupra subiectilor ei. mai mult, pt ca legalitatea trebuie nu doar recunoscuta de catre ceilalti, ci si implementata prin ei, "impiedicarea" primordiala se manifesta prin intermediul unui consiliu alcatuit din oameni care ii admit din start legalitatea si legitimitatea (care, de fapt, nu "e"). pt ca o extrema atrage mereu pe alta, sistemul "impiedicarii" va fi si el, la randu-i "impiedicat" de oameni care cred in NONimpiedicare. astfel, sistemul impiedicat va fi despiedicat de cei pe care ii recepteaza ca "anarhisti" ori "talibani". teza-antiteza-sinteza. sper ca prin acest silogism am reusit putin sa sting pofta domniei voastre de a intelege la ce se refera termenul "blocaj(e)" folosit de mine in cine stie ce comment neserios....
pentru textul : ce frumusețe rară deVirgil, am băgat la cap, thanks!
pentru textul : pastel de iarnă deMasha, nu mă ridic la nivelul de a înțelege pe deplin sintagma logoree utopică, te rog să mă ierți.
Oricum, mulțumesc că ai scris aici.
Virgil, Ce pot sa mai spun...Multumesc pentru apreciere.
pentru textul : Experimental denu știu dacă textul merita o peniță dar sugestia ta îmi pare cu adevărat valabilă. vezi mai bine ca mine.
pentru textul : spuneau bătrînii de cînepă de"am coborât treptele scării" - cred că "am coborât treptele" era de ajuns.
"mi-am luat un sprite" - sintagma asta mi-a adus aminte de o chestie pe care mă tot ţin să ţi-o spun: în foarte multe cazuri, am observat că ai tendinţa de a face cunoscute mărci. Părerea mea e că nu aduc nimic nou; aduc, în schimb, vaga bănuială că vrei să împartăşeşti liric chestii banale; chestii care îti sunt, poate, specifice ţie, dar sunt banale. Cred că nuanţa generală ar trebui să domine - "mi-am luat un suc, mi-am aprins o ţigară, mi-am făcut o cafea", nu "mi-am luat un sprite, mi-am aprins un winston, mi-am făcut un jacobs".
pentru textul : once upon a time in springland deK-ul lipsa: Eckhart.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dema semnez pe ghips de dragul artistului. va veni vremea cand ghipsul va crapa si puiul va iesi galben si auriu ca o stea pufoasa de Craciun. pana atunci, piuie infundat. mi-as face o casa din containere, dar nu cred ca Vlad are si secondhand.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete degenial. ma duce cu gîndul la unul din preferatii mei, daniil harms. din chestii banale construiesti imagini foarte originale. umorul negru tot la harms ma duce cu gîndul. iar in spatele cuvintelor, un adevar crud. frumos
pentru textul : the kill deIoana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
pentru textul : între două capete de întuneric deam văzut ultimul comm :) Cristina, faci cum vrei tu, este poezia ta!
pentru textul : elegie 011 deaceastă analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
pentru textul : faute de mieux deonorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
nu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
pentru textul : prăbuşire deva doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
adrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de n-am vazut si singura nu numai exagerarile dar si greselile. cum scrisu' pe apucate nu mi se pare o explicatie buna, n-am sa dau una, o sa corectez repede ce pot corecta.
doar apostrofu' nu l-am pus in mod intentionat, ar fi academicizat un cuvant care nu-si are rostul in poezie si n-am vrut sa-i fac onoarea - parea ca i-as da o infatisare artificiala. in fine, nu conteaza, o sa corectez.
cu exagerarile alea nu stiu ce sa fac inca, in momentul ala erau revolta, intensitate, a fost greu oricum de gasit un echilibru fiindca nu vreau sa ma iau prea in serios.
ce-i mai important insa e ca aprecierile tale m-au surprins, chiar tin la ele pentru ca am incredere. si asta e mult de tot.
madalina
am fost surprinsa ca te-ai oprit la doua din imaginile mele favorite aici, favorite pentru ca sunt parti pe care si eu le simt mai puternic decat pe altele. si filmul asta cu iarba il repet si eu in minte la fel ca la tine. ironia pe care ai remarcat-o e dintr-o nevoie de echilibru, din teama de a ma lua (prea)in serios atunci cand am eu impresia ca merg la nu stiu ce adancimi personale.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc demultumesc ca te-ai oprit sa-mi spui, e bine sa stiu. :o)
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc depoemul acesta mi se pare mai tehnic, mai elaborat, mai dorit în sensul mulării pe niște așteptări ale cititorului complex îndestul, poate în detrimentul transparenței mesajului poezie cu bătaie spre viitor, definitely
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deIgnorand tonul berbecesc al Cristinei si referirile cu pensionul si alte chestii un pic spumoase, ea are partial dreptate cu acele expresii vetuste. Mai mult in cazul lui Eminescu, pentru ca rozele in cazul de fata ar putea sa insemne si puncte cardinale, cu derivat de la roza vanturilor, si nu rozele din rondelurile lui Macedonski. Ceea ce nu stie Cristina, dar mai poate studia si isi mai poate imbunatati bagajul critic, este ca autorul practica transmodernismul, utilizand pe alocuri intertextualitatea cu inserari clasice. Nu stiu daca acest proces este intentionat sau nu (s-ar parea ca autorul sa ma contrazica in comentarii), dar cred ca elementele clasice au o sustinere, cu toate ca introducerea lor in context este extrem de dificila, nearmonioasa, tocmai pentru ca la distanta scurta sunt si pretiozitati de care pana si avangardistii s-ar teme: dragonii uraganelor.
pentru textul : Solilocvii aride deDeci, problema acestui text este inegalitatea, se vede ca este facut si nu simtit, tocmai prin lipsa de omogenitate si armonie intre cuvinte si procedeele stilistice.
Ani, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
pentru textul : peronul nr. 2 dela mulți ani și hermeneiei, pentru cei deja cinci ani și patru zile
pentru textul : De Nașterea Domnului deAnișoara, regulamentul spune: „16.2. să folosească diacriticele limbii române (în cazul excepțional în care acest lucru nu este posibil, nefolosirea diacriticelor să fie consecventă pe parcursul tuturor textelor autorului respectiv)” și „18. Un text care prezintă greșeli gramaticale, de tipărire și asupra căruia s-a atras atenția de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci și patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitații textului.” Există vreo anumită nelămurire asupra acestui aspect?
pentru textul : Sky Mirror denaturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
şi nu mă pot abţine să nu remarc. frumos!
pentru textul : nupoem deîți spun bine ai venit în primul rând că așa e datina... privind la text însă, apreciez nota suprarealistă impregnată puternic: o clipă eram în science fivtion după care părea totul iluzie...sincer, mai studiez... totul este însă un alt început...sper și îți doresc să fie cu dreptul.
pentru textul : monolog I deAm revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
pentru textul : Hoh, Tenger! deeu nu ma impusc daca nu-mi iese un poem asa cum am voit, sau asa cum l-au voit ceilalti, dar recunosc ca era nevoie sa ma aplec mai mult asupra acestui text, probabil o s-o fac cand o sa ma simt in stare, sunt aici unele lucruri la care tin si pe care cred ca le-asi putea dezvolta mai bine... in general nu ma grabesc sa postez, dar astazi nu stiu de ce am avut impresia ca am scris o capodopera :) glumesc, stiu ca nu e asa si ai dreptate... in rest nici pe mine nu ma multumeste titlul, desi tot pe-acolo pe undeva ar trebui sa caut, iar despre sarcina acestui poem, nu stiu daca am inteles exact ce ai vrut sa spui, dar daca ar fi trebuit sa-mi satisfaca fericirea pe un an, normal ca m-as fi simtit foarte nefericita... o sa ma intorc la el, dar mi-ai putea oare promite ca te intorci si tu sa-mi spui daca am diminuat macar putin din disconfortul pe care ti l-a creat prima lecturare?
pentru textul : boabe de timp dede la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu deAndrei, ai împărțit deja textul. Postează-l pe capitole/subîmpărțiri. Adrian are dreptate, plus că și eu vreau să te citesc mai pe îndelete.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) dedacă am ajuns să citesc așa ceva pe Hermeneia chiar că e trist. e o manea jenantă. de obicei nu fac asta dar eu ți-aș recomanda să nu mai postezi așa ceva aici.
pentru textul : poftiți la marea târguială deparadoxal dar poezia ta îmi amintește de poetul din orașul copilăriei mele, spunea el:"oamenii de aici nu sunt fericiți pentru că nu știu ce înseamnă cuvântul acesta" subtitlul echilibrează titlul poezia are zvâc, adică, în traducere liberă:), nerv poetic, dintr-un anume punct de vedere acesta este îndeajuns pentru a face valabil un text
pentru textul : fericirea I desilviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
pentru textul : la-ntâmplare decâteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Pagini