de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...

Dorin Cozan, ați reușit printr-o singura frază să surprindeți toate sensurile poemului. talentul dvs. poetic e dublat, din cate vad, de o foarte buna percepție critică. vă mulțumesc pentru "trecere". la mulți ani!

da, fireste, la asa interval de timp am cautat deja in dexonline.ro. oricum merci de osteneala de a scrie si politetea de a nu ma lasa cu intrebarea in brate.

Corectie.

In loc de "Asta este doar o mină cârcoleală" se va citi "Asta este doar o mică cârcoteală"

Mii de scuze pentru Profet care a oferit facilitati pt. a nu mai fi nevoie de corectii.

Margas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:

„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”

și

„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”

Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?

Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.

Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?

Un text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin

Un haiku adevărat. Frumos, sugestiv, lasă loc interpretărilor diverse. Eu nu am văzut lotuşi dimineaţa, aici sunt ca o oglindă, legătură dintre macro şi microcosmos. Mulţumesc pentru postare.

interesanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.

Mulțumesc pentru explicație.
Va veni și comentariul mai la obiect în curând. Deocamdată sunt cu un ochi pe Hermeneia (să mă achit de unele responsabilități) și cu unul pe lucrarea de licență.
Așteptările dumneavoastră sunt legitime. Promit să revin :)

:)

stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.

Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.

do you realise how big a distance between an angel and you? o-o-oh my dear! try to be a nice girl instead. the fact that you write whatever comes, ugly nonsens, sometimes, do not give you the position to sit on the supreme court. but of course, thanks for emotions, timidity and courage.

mulțumesc pentru observații dar după îndelungată meditație sînt nevoit să spun că nu am înțeles de ce textul inițial nu ar fi zen. (elementul „hibernal” probabil este facultativ - din perspectivă zen -, deși eu am simțit că ar fi mai bine așa). deci n-am înțeles. dimpotrivă citindu-l cred acum că indiferent dacă este zen sau nu, totuși este din cauză de zen. sau poate este o descriere a unei stări de zen. știu că unii vor fi probabil oripilați să citească expresii precum „cauză de zen” sau „stare de zen” datorită analiticului pe care îl incumbă dar nu s-a urmărit asta. vă mărturisesc că inițial aș fi schimbat în „pseudo-zen hibernal” dar acum nu mai cred că ar fi neaparat așa. în orice caz, mîine este posibil să gîndesc altfel. iar asta este tot zen, nu?

Drăguţ, zău aşa!

Da Madim este vorba de un alt fel de solitudine... multumesc de trecere si interpretare.