Nu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
elia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
nu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
Luminita, multumesc mult. Pentru mine cheiai e partea de mijloc, cea cu crescatorii de pasari si crescatorii de oameni. Pentru prima data am incercat sa nu fiu eu in centrul atentiei. Acolo in ultima strofa repetitia stiu ca nu suna bine, dar am incercat sugerarea unei obsesii, iar strofa a patra e exclusiv simbolistica. E posibil sa ai dreptate, pentru moment nu pot sa-mi dau seama. Poate ar trebui sa termin strofa la undite, o sa ma mai gindesc.
Există o corelație între citat și textul tău. Dar trebuie să analizezi cu atenție "Crimă și pedeapsă", din punct de vedere al utilitarismului, conceptului de culpabilitate tragică, dualismului și al moralei hedoniste din romanul lui Feodor Mihailovici Dostoievski.
ce-ar insemna artistul fara dulcele lui subiectivism si jurnalistul fara ascutitul lui obiectivism?! in ceea ce priveste activismul, nu mai este, de multa vreme, o vorba amorfa a limbii de lemn comuniste. poate inseamna si ceva idealism combinat cu ceva efort facut in numele adevarului si al binelui.
ma bucur ca iti place "interviul" si iti multumesc. nu e nici despre cai si nici despre Oana, este despre zeppeline.
right, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
Andu, ai dreptate la partea cu visele, e ceva ce nu merge acolo, o sa revin peste text, candva. Finalul e voit asa, desigur ;)). Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru penita.
un asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
un poem remarcabil!
îşi merită pe deplin peniţele, eu nu pot decât să admir simplitatea aparentă şi să învăţ.finalul este copleşitor, îţi lasă un gol care muşcă.
felicitări , Paul.
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
bun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
Citește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
domnule Cezar, mi-as dori ca intr-o zi (si o spun cu toata sinceritatea) sa recititi atat "disputa" de aici (mai ales ultimul comentariu ce pace l-ati lasat), cat si textul-cauza, si sa radeti din toata inima. Ar fi dovada unei evolutii.
pana atunci, (si)pentru binele dumneavoastra, voi muta textul in santierul literar.
mentionez ca doar dumneavoastra puteti aduce textele din magazie in atelier...dar banuiesc ca nu se va intampla asta, atata timp cat nu veti constientiza ca mai e mult pana departe.
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată. Dacă ar fi scris un un poet consacrat acest vers, nu cred că comentariu ar fi la fel. Sunt sătul de comentarii ce se leagă mereu de cei ca mine (mici). Eu glumesc, poate, dar alţii mai serioşi şi-au scris datele de pe legitimaţia de membru al US (Şi ce poezie măreaţă a ieşit!) Fiecare avem stilul nostru. Oricum părăsesc saitu nu pentrucă sunt criticat, ci pentrucă e bătaie de joc. Cezar
nu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
cel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
Da, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
unde este poezia? este o poezie în proză. dar dacă ați citi cu atenție cred că ceva se poate lua de bun, ca să mă exprim nu tocmai academic!
pentru textul : I have a dream dezâmbesc, așa e, Adrian! mulțam de semn! ăsta sunt eu:)
pentru textul : îngerul dansa cu fața la perete deNu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
pentru textul : Introspecție deun poem incrancenat, angajat si curajos pentru care te felicit, virgil. ce nu-mi suna bine este "ducă crucea". ai putea inlocui cu "urce".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deelia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
pentru textul : tablou cu pisică albă denu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
pentru textul : Lunea se moare uniform derevin spre a cere carte ta. daca esti de acord, da/mi un semn in acest sens, te rog!
pentru textul : Scrum VI deLuminita, multumesc mult. Pentru mine cheiai e partea de mijloc, cea cu crescatorii de pasari si crescatorii de oameni. Pentru prima data am incercat sa nu fiu eu in centrul atentiei. Acolo in ultima strofa repetitia stiu ca nu suna bine, dar am incercat sugerarea unei obsesii, iar strofa a patra e exclusiv simbolistica. E posibil sa ai dreptate, pentru moment nu pot sa-mi dau seama. Poate ar trebui sa termin strofa la undite, o sa ma mai gindesc.
pentru textul : the kill deExistă o corelație între citat și textul tău. Dar trebuie să analizezi cu atenție "Crimă și pedeapsă", din punct de vedere al utilitarismului, conceptului de culpabilitate tragică, dualismului și al moralei hedoniste din romanul lui Feodor Mihailovici Dostoievski.
pentru textul : poveste cu nuferi deslab, asa nu!
pentru textul : Ascultă demultumesc pentru comentarii; in orice constructie poetica, simbolurile genereaza o emotie care este sau nu receptata ,care este sau nu inteleasa;
pentru textul : Desprinsă din lacrimă dece-ar insemna artistul fara dulcele lui subiectivism si jurnalistul fara ascutitul lui obiectivism?! in ceea ce priveste activismul, nu mai este, de multa vreme, o vorba amorfa a limbii de lemn comuniste. poate inseamna si ceva idealism combinat cu ceva efort facut in numele adevarului si al binelui.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dema bucur ca iti place "interviul" si iti multumesc. nu e nici despre cai si nici despre Oana, este despre zeppeline.
right, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deAndu, ai dreptate la partea cu visele, e ceva ce nu merge acolo, o sa revin peste text, candva. Finalul e voit asa, desigur ;)). Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru penita.
pentru textul : They deun asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) de...e pur si muove:)! (sa ma corecteze deștepții la spelling)
pentru textul : cromozomii de fier deun poem remarcabil!
pentru textul : autumn music 2 deîşi merită pe deplin peniţele, eu nu pot decât să admir simplitatea aparentă şi să învăţ.finalul este copleşitor, îţi lasă un gol care muşcă.
felicitări , Paul.
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă debun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
pentru textul : Sens unic deCitește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
pentru textul : e bună tipa dee trist ce se intampla aici.
domnule Cezar, mi-as dori ca intr-o zi (si o spun cu toata sinceritatea) sa recititi atat "disputa" de aici (mai ales ultimul comentariu ce pace l-ati lasat), cat si textul-cauza, si sa radeti din toata inima. Ar fi dovada unei evolutii.
pana atunci, (si)pentru binele dumneavoastra, voi muta textul in santierul literar.
mentionez ca doar dumneavoastra puteti aduce textele din magazie in atelier...dar banuiesc ca nu se va intampla asta, atata timp cat nu veti constientiza ca mai e mult pana departe.
pentru textul : toamnă 3 devălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
pentru textul : candelabrele deLa fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată. Dacă ar fi scris un un poet consacrat acest vers, nu cred că comentariu ar fi la fel. Sunt sătul de comentarii ce se leagă mereu de cei ca mine (mici). Eu glumesc, poate, dar alţii mai serioşi şi-au scris datele de pe legitimaţia de membru al US (Şi ce poezie măreaţă a ieşit!) Fiecare avem stilul nostru. Oricum părăsesc saitu nu pentrucă sunt criticat, ci pentrucă e bătaie de joc. Cezar
pentru textul : Luna denu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
pentru textul : Ecce Homo ▒ deca pe pagina ta de profil nu vad nici poza nici vreo informatie. simpla curiozitate (in mintea mea oamenii au o pozitie geografica bine definita)
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deVa multumesc pentru ca ati citit si comentat.
pentru textul : Când scriu devoi încerca. rămâne de văzut dacă voi reuşi. mulţumesc de oprire şi sfaturi.
pentru textul : points faibles decel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
pentru textul : BLA BLA BLA descuze de typo. fara primul "de"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deDa, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
pentru textul : după deal dePagini