paul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
enervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
Andule, eu una n-am întîlnit bărbat să scrie sub pseudonim feminin (poate totuși citesc prea puțin) - asta întru soluționarea problemei tale existențiale. indiciul era în subtitlu. mă bucură totuși c-ai fi văzut o eventuală translație a accentului. cît despre "treaba cu experimentele", cam bîjbîi. ți-aș cere să mă lămurești dar poate nu e locul. iaca, tocmai bîntui pe hermeneia sa mă dumiresc cum e cu nisipul.
cîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
Emile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
nicio cale de a te naşte câştigător, dar cu siguranţă există căi de a ajunge în această postură.
mie mi-a plăcut ideea de grup/ de echipă spre atingerea acestui scop măreţ. însă, cum bine ai sugerat, există mereu cineva, ceva care se desprinde, distrugând echilibrul.
mi-a plăcut expresia "roiul (acela) de cuvinte", oscilarea între a face cum e normal şi a face şi altfel, pe dos chiar, însă concluzia este... tot o stare de incertitudine.
foarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
Uau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
M-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
Dacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
Stimate Domn,
Nu înțeleg prea bine mirarea Dvs. din incipitul acestui... ce-o fi el. Iată că deja vă cunoaște și Internetul iar Dvs. mi se pare că începe să vă placă această situație, eu cel puțin așa citesc interpretările Dvs. din acest text care colorează cu o doctrină literară autistă un adevărat bazar.
Din tot ce am citit nu am rămas cu mare lucru, deși am re-lecturat și asta doar pentru că este vorba de Dvs.
Dar am rămas cu elitismul și ironia care se degajă dintre rândurile Dvs., domnule Cristea. Și o înșiruire fără un fir călăuzitor.
Cred că mesajul Dvs. l-aș fi primit mai bine dacă nu vă puneați atât de mult în prim plan încă de la început și dacă ați fi scris textul în altă cheie și sunt sigură că știți la ce mă refer... Nu știu cine sunteți sau / și dacă sunteți Domnule Cristea dar vă citesc de o vreme încoace.
Și vă voi mai citi... ca mine poate și mulți alții.
Dar doar Dvs. până la urmă decideți cum faceți să răsune cuvintele pe care le scrieți în acest, repet, bazar.
M
wow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
mulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
mda... n-am inteles pentru ce sunt cele 4 (patru) penite si pentru ce se dau in general penite pentru anunturi care intra la sectiunea info . nu e nici prezentare de carte nici articol... e un anunt si atît. o palma pe umar, prieteneste, si ajunge. in plus, virtualia nu e ceva nemaiîntîlnit... ca in oricare cenaclu, se merge pe circuit inchis. ei si prietenii lor si atît; gașca matei hutopilă cel cenzurat
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
paul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
pentru textul : seară rotundă deenervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deEi ca să vezi unde se fac statisticile !
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAndule, eu una n-am întîlnit bărbat să scrie sub pseudonim feminin (poate totuși citesc prea puțin) - asta întru soluționarea problemei tale existențiale. indiciul era în subtitlu. mă bucură totuși c-ai fi văzut o eventuală translație a accentului. cît despre "treaba cu experimentele", cam bîjbîi. ți-aș cere să mă lămurești dar poate nu e locul. iaca, tocmai bîntui pe hermeneia sa mă dumiresc cum e cu nisipul.
pentru textul : nemai deNici mie nu-mi plac clepsidrele. Ca dovadă, le-am făcut ucigaşe... de lună. Apropo de lună, să explic? Să nu explic? :)
pentru textul : Clepsidre deDin greșală s-a înregistrat de două ori răspunsul la un comentariu. Este posibilă ștergerea unuia dintre ele?
pentru textul : Transeptul decîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
părerea mea.
pentru textul : dacă te-aş iubi în seara asta deideea poemului poate fi comunicarea, jocul, tandretea care niciodata nu sunt "prea mult"; nepermise, da...
pentru textul : Mirose de... bun răspunsul. Dar asta nu înseamnă că textul nu ar mai trebui lucrat.
pentru textul : Spoiler deDau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
pentru textul : Primul infern de,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
"dar tulburau măcar apele". in versul asta ceva nu suna bine, e stangaci. nu ti se pare?
pentru textul : oameni și pietre decă textul a plăcut. Şi îţi mulţumesc pentru prezenţă, Ottilia!
pentru textul : stele negre stele galbene deÎncerc într-adevăr să renunț la rimă și excesul de genitive.
pentru textul : Teenage angst dedar aici dă-mi voie să nu o iau în considerare. mulțumesc însă pentru.
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deadaugio:
pentru textul : trezvie demesajul de mai sus se adresează d-nei Cristina Ştefan.
Emile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine devin şi eu în groapa din tine. vin şi eu, chiar în cuptor. să fim patru.
pentru textul : după potopul nopţii denicio cale de a te naşte câştigător, dar cu siguranţă există căi de a ajunge în această postură.
mie mi-a plăcut ideea de grup/ de echipă spre atingerea acestui scop măreţ. însă, cum bine ai sugerat, există mereu cineva, ceva care se desprinde, distrugând echilibrul.
mi-a plăcut expresia "roiul (acela) de cuvinte", oscilarea între a face cum e normal şi a face şi altfel, pe dos chiar, însă concluzia este... tot o stare de incertitudine.
un text bun, în opinia mea.
pentru textul : natural born winner defoarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deun poem care, dupa ce l/am lecturat, mi/a amintit de Mircea Cartarescu.
pentru textul : despre emilian, în cercuri deUau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
pentru textul : Paharul cu apă deintuitia mea feminină imi șoptește că el căuta ziua de mâine. după cum mentolat fantoma lui behăia
pentru textul : Moartea păianjenului deM-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
pentru textul : automata hari dePs. Un plus pentru subtilu, inedit si de o tandrete ciudata.
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun deDacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? decă cușca nu sună bine
pentru textul : cauză şi efect deStimate Domn,
pentru textul : "Bijuterii literare" deNu înțeleg prea bine mirarea Dvs. din incipitul acestui... ce-o fi el. Iată că deja vă cunoaște și Internetul iar Dvs. mi se pare că începe să vă placă această situație, eu cel puțin așa citesc interpretările Dvs. din acest text care colorează cu o doctrină literară autistă un adevărat bazar.
Din tot ce am citit nu am rămas cu mare lucru, deși am re-lecturat și asta doar pentru că este vorba de Dvs.
Dar am rămas cu elitismul și ironia care se degajă dintre rândurile Dvs., domnule Cristea. Și o înșiruire fără un fir călăuzitor.
Cred că mesajul Dvs. l-aș fi primit mai bine dacă nu vă puneați atât de mult în prim plan încă de la început și dacă ați fi scris textul în altă cheie și sunt sigură că știți la ce mă refer... Nu știu cine sunteți sau / și dacă sunteți Domnule Cristea dar vă citesc de o vreme încoace.
Și vă voi mai citi... ca mine poate și mulți alții.
Dar doar Dvs. până la urmă decideți cum faceți să răsune cuvintele pe care le scrieți în acest, repet, bazar.
M
wow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
pentru textul : no memory demulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
pentru textul : Sens unic demda... n-am inteles pentru ce sunt cele 4 (patru) penite si pentru ce se dau in general penite pentru anunturi care intra la sectiunea info . nu e nici prezentare de carte nici articol... e un anunt si atît. o palma pe umar, prieteneste, si ajunge. in plus, virtualia nu e ceva nemaiîntîlnit... ca in oricare cenaclu, se merge pe circuit inchis. ei si prietenii lor si atît; gașca matei hutopilă cel cenzurat
pentru textul : Virtualia Nouă dePagini