Iti multumesc pentru aprecieri, sper sa raman la inaltime, primirea e aproape nemeritat de frumoasa. :o)
Pufi eun fel de fir rosu care leaga mai multe povestiri si a carui imagine se intregeste odata publicate toate.
Andu Moldovan, ți-ai depășit atribuțiile:
1. ai formulat opinii asupra autorului, antecomentatorilor și asupra comentariilor acestora;
2. ți-ai făcut un obicei în a contesta deciziile editorilor/moderatorilor/directorului site-lui;
Acest spațiu este doar pentru comentarii asupra textului!
Și pentru că este a n-șpea încălcare a regulamentului, ceea ce confirmă existența unui anumit tip de atitudine, voi propune în Consiliul Hermeneia măsuri conform cu regulamentul H.
Pai în primul rând haikurile nu sunt creații lirice în sensul poeziei moderne. Descriu imagini, idei filosofice, concepte, toate incluzând un element sezonal explicit sau implicit și două elemente diferite conectate între ele și evitând metaforele. Recomand Matsuo Basho, ca etalon al perfecțiunii în poezia haiku. Fiind foarte diferit de poezia lirică modernă, poezia haiku, evident, nu are cum să apese pedala de accelerație ale acelorași sentimente ca și poezia lirică. Un haiku caută să concentreze cât mai multă imagine în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Haikul și poezia lirică sunt genuri diferite, cu scopuri diferite. Nu știu cât de multă poezie haiku ai citit tu, dar aș fi curios să îmi dai niște exemple de haiku reușite, expresive, în concepția ta (de autori consacrați). Asta m-ar ajuta să înțeleg mai bine care îmi sunt lipsurile și cum le pot remedia. Pentru mine e o provocare personală să scriu în dialectul huțul sau în japoneză, în primul caz datorită apartenenței mele la populația respectivă iar în al doilea caz datorită superiorității limbii japoneze la compunerea acestui gen de poezie (e normal să fie așa, deoarece haikul a fost construit pentru a exploata la maxim valențele limbii japoneze). Fiind, personal, un luptător împotriva monoculturilor și a globalizării, prefer ca versurile scrise de mine să fie, în măsura posibilităților, în mai mult de o limbă. Dacă aș avea timp și energie, mi-aș transpune toate poemele în zeci de limbi. La haiku e în general mai ușor să transpui cele trei versuri în mai multe limbi. Cei care scriu poezie haiku în general mi-au apreciat pozitiv versurile și m-au încurajat să continui seriile mele multilingvistice. Legat de dorința ta de a vedea și alte poezii, voi adăuga pe pagină și din poeziile mele lirice pe viitor.
"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
nu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
vladut. si nu uita, orice s-ar spune, orice s-ar intampla - toti oamenii sunt buni, undeva in adancul lor, asa ca "menirea" noastra, a celor mai norocosi, e sa-i privim cu blandete.
Virgil, un raspuns dat din fuga: nu umbrele urmau a fi adunate, ci "puținele ore când nu mai pândești/ veniri și plecări" (si-ul de-acolo l-am lasat pentru melodicitate) indigestie provocata de dimineata? nu ma gandisem atat de departe, ci numai la o senzatia aia pe care o ai inghitind...ulei de masline pe stomacul gol. :) dar ai fost pe aproape. eh, scuze, nu e un text "diafan". merci de feedback.
de acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
eu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
Reamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
multumesc Cristina, mai ales pentru „blanda si sfatoasa”:)... si pentru ca ti-a placut.
cred ca tonul meu aici e „resemnat” si (recunosc) poate putin patetic... dar atunci cand scriem o poezie de stare, trebuie sa ne asumam acest risc, vrand nevrand dezvelim bucati dintr-o poveste
(a noastra) care poate suna patetic.
carcotarea cu „mangaierea” e poate justificata, dar cand vorbeam de asta, crede-ma ca
...„idealul” era departe :)
iti multumesc inca o data de semn!
Nichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
un poem interesant, o lectură incitantă
am citit textul de trei ori și nu doar că nu m-a plictisit, ba dimpotrivă, m-a intrigat tot mai mult
însă nu este un apogeu
îi lipsește subtilitatea pentru că îi lipsește implicarea
rămâne un poem bun, doar că nu unul dintre favoritele mele sub această semnătură
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
Interesantă aversiunea japoneză faţă de numerele pare. Sunt curioasă care ar fi cauza. Cred că e legată mai mult de structura limbii, de ritmul ei.
Oricum, chiar dacă sunt adepta poemului clasic, dorind să concentrez frumosul ca soarele în stropul de rouă, sunt de acord cu ceea ce spune Cristina Moldoveanu şi anume că e într-un fel nedrept să fie impusă aceeaşi structură fixă altor popoare cu alte limbi. Ideea e să poată fi exprimată starea în foarte puţine cuvinte şi să se lase loc meditaţiei, reflecţiei.
Inversiunea numărului de silabe mi-a zguduit un pic temeliile, dar ce frumos am construit apoi pe ele. Deci, tot răul spre bine. Acum compar cele două variante ale fiecărui poem şi pot vedea clar că e mult mai bine concentrat mesajul în structura 5/ 7/ 5 decât în 7/ 5/ 7. Mie îmi place să folosesc cezura. Spre exemplu la ultimul poem ar fi două situaţii:
picură apă
pe lanțul de aramă -
ploaia de seară
sau
picură apă -
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Prefer varianta a doua.
Celelalte poeme în forma refăcută concentrează imagini din natură şi mă fac să îmi pun întrebări, să meditez. Simt cum lumina şi văntul, înfiorarea şi căntecul mi se strecoară în suflet. Şi pietrele au greutatea lor, iar apa lacului e atât de firavă. Aş putea continua scriind un eseu... Dintre categorile estetice specifice haiku-ului remarc mei şi karumi, drept pentru care semnul meu de apreciere.
Mulţumiri pentru dialogul literar.
PS. Mi-am amintit de o situaţie când colegii dintr-un club de haiku mi-au sugerat să las cu o silabă mai mult la ultimul vers fiindcă avea o altă valoare. Aveau dreptate:
Poemul meu:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişi ( 5 silabe )
Varianta propusă de colegi:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişii ( 6 silabe )
Se poate observa diferenţa de sens. De fapt eu aşa voiam să transmit, ca în varianta colegilor, dar am tăiat piciorul ,,cenuşăresei" ca să intre în condur :)
ddm, faptul ca Silvia Bitere a lasat acel comm aici este o greseala. Pentru ca el n-are nici o legatura cu textul lui Virgil. Faptul ca intervii si tu, facandu-i lui Virgil un proces de intentie dar necunoscand toate datele problemei, nu ajuta la nimic. Dimpotriva. Ieri iti mai lasasem un avertisment, iar daca tu ai crezut ca galbenul acelor cartonase a fost ...metafora, te-ai inselat. Azi o sa ma exprim frust, ca sa fiu bine inteleasa: nefiind la prima incalare a regulamentului, voi aduce in atentia consiluilui atitudinea ta.
Nu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
sotia lui, vali, plangea incet aplecata peste sicriu, mi-am revazut si un profesor din facultate, m-am retras la timp, nu aveam mood pentru explicatii istorice, aveam gura inclestata, nici el nu avea chef sa vada pe nimeni, si-a suflat nasul si-a sters ochii si a plecat altfel, fireste ca eva era si ea acolo, o prezenta aburitoare din care ramasesera doar frunzele din fata liceului de fete si cotorul de mar cu dobitoacele nu te razboulesti, le imblanzesti. ce inseamna razboulesti?
Vladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iti multumesc pentru aprecieri, sper sa raman la inaltime, primirea e aproape nemeritat de frumoasa. :o)
pentru textul : Mila Domnului dePufi eun fel de fir rosu care leaga mai multe povestiri si a carui imagine se intregeste odata publicate toate.
Andu Moldovan, ți-ai depășit atribuțiile:
1. ai formulat opinii asupra autorului, antecomentatorilor și asupra comentariilor acestora;
2. ți-ai făcut un obicei în a contesta deciziile editorilor/moderatorilor/directorului site-lui;
Acest spațiu este doar pentru comentarii asupra textului!
Și pentru că este a n-șpea încălcare a regulamentului, ceea ce confirmă existența unui anumit tip de atitudine, voi propune în Consiliul Hermeneia măsuri conform cu regulamentul H.
pentru textul : drumul spre Okinawa dePai în primul rând haikurile nu sunt creații lirice în sensul poeziei moderne. Descriu imagini, idei filosofice, concepte, toate incluzând un element sezonal explicit sau implicit și două elemente diferite conectate între ele și evitând metaforele. Recomand Matsuo Basho, ca etalon al perfecțiunii în poezia haiku. Fiind foarte diferit de poezia lirică modernă, poezia haiku, evident, nu are cum să apese pedala de accelerație ale acelorași sentimente ca și poezia lirică. Un haiku caută să concentreze cât mai multă imagine în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Haikul și poezia lirică sunt genuri diferite, cu scopuri diferite. Nu știu cât de multă poezie haiku ai citit tu, dar aș fi curios să îmi dai niște exemple de haiku reușite, expresive, în concepția ta (de autori consacrați). Asta m-ar ajuta să înțeleg mai bine care îmi sunt lipsurile și cum le pot remedia. Pentru mine e o provocare personală să scriu în dialectul huțul sau în japoneză, în primul caz datorită apartenenței mele la populația respectivă iar în al doilea caz datorită superiorității limbii japoneze la compunerea acestui gen de poezie (e normal să fie așa, deoarece haikul a fost construit pentru a exploata la maxim valențele limbii japoneze). Fiind, personal, un luptător împotriva monoculturilor și a globalizării, prefer ca versurile scrise de mine să fie, în măsura posibilităților, în mai mult de o limbă. Dacă aș avea timp și energie, mi-aș transpune toate poemele în zeci de limbi. La haiku e în general mai ușor să transpui cele trei versuri în mai multe limbi. Cei care scriu poezie haiku în general mi-au apreciat pozitiv versurile și m-au încurajat să continui seriile mele multilingvistice. Legat de dorința ta de a vedea și alte poezii, voi adăuga pe pagină și din poeziile mele lirice pe viitor.
pentru textul : Ĥ mare (Nori – Nuboj – Clouds - Nuages) deun tremur placut, dar atat de... departe. o poezie simpla, scurta, dar care spune (si altora) esentialul, atat de... dramatic.
pentru textul : tremolo de"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » denu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie devladut. si nu uita, orice s-ar spune, orice s-ar intampla - toti oamenii sunt buni, undeva in adancul lor, asa ca "menirea" noastra, a celor mai norocosi, e sa-i privim cu blandete.
pentru textul : trei crai de la răsărit deVirgil, un raspuns dat din fuga: nu umbrele urmau a fi adunate, ci "puținele ore când nu mai pândești/ veniri și plecări" (si-ul de-acolo l-am lasat pentru melodicitate) indigestie provocata de dimineata? nu ma gandisem atat de departe, ci numai la o senzatia aia pe care o ai inghitind...ulei de masline pe stomacul gol. :) dar ai fost pe aproape. eh, scuze, nu e un text "diafan". merci de feedback.
pentru textul : penumbră. în loc de... demultumesc frumos doamna Ioana Geacar
pentru textul : experiment dede acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deMă puteţi ajuta să înţeleg această nouă regulă de publicare că nu prea sunt familiarizat cu ea.
pentru textul : Jurnalul Adelei deCu respect, Cezar
eu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
pentru textul : [email protected] deReamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
"nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(
pentru textul : sandale pentru no woman's land deE ok. Atitudinea conteaza. Era destul un simplu "nu stiu". Merci!
P.S. Cunosc de ceva vreme regula: hai sa-l facem praf pe noul venit. Stai linistit, e unul din motivele pentru care nu ma avant sa scriu din prima. :)
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 dela orfelinat -
pentru textul : Haiku depe o foaie de desen
o casă de melc
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint deheh, Eu aș fi avut curajul să spun Da!:)) altfel, la ce bun "să ne râdem"?
pentru textul : apriliano demultumesc Cristina, mai ales pentru „blanda si sfatoasa”:)... si pentru ca ti-a placut.
pentru textul : ziua cu patru pereţi decred ca tonul meu aici e „resemnat” si (recunosc) poate putin patetic... dar atunci cand scriem o poezie de stare, trebuie sa ne asumam acest risc, vrand nevrand dezvelim bucati dintr-o poveste
(a noastra) care poate suna patetic.
carcotarea cu „mangaierea” e poate justificata, dar cand vorbeam de asta, crede-ma ca
...„idealul” era departe :)
iti multumesc inca o data de semn!
Nichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
pentru textul : în care discul se zgârie dedaca nu ai vrea sa rimeze vid cu palid si lichid, ar fi interesanta. si eu care intrasem cu penitele prin buzunarele de zapada...
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă deacum vad ce vrei tu aici: pune textul pe emboss si, de la emboss, alege satin
pentru textul : roca din care mă nasc deÎn sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă demulţumesc Elena, mă bucură semnul tău de lectură
pentru textul : cartea în esperanto deun poem interesant, o lectură incitantă
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic deam citit textul de trei ori și nu doar că nu m-a plictisit, ba dimpotrivă, m-a intrigat tot mai mult
însă nu este un apogeu
îi lipsește subtilitatea pentru că îi lipsește implicarea
rămâne un poem bun, doar că nu unul dintre favoritele mele sub această semnătură
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
pentru textul : Geruită, de-altădată deInteresantă aversiunea japoneză faţă de numerele pare. Sunt curioasă care ar fi cauza. Cred că e legată mai mult de structura limbii, de ritmul ei.
Oricum, chiar dacă sunt adepta poemului clasic, dorind să concentrez frumosul ca soarele în stropul de rouă, sunt de acord cu ceea ce spune Cristina Moldoveanu şi anume că e într-un fel nedrept să fie impusă aceeaşi structură fixă altor popoare cu alte limbi. Ideea e să poată fi exprimată starea în foarte puţine cuvinte şi să se lase loc meditaţiei, reflecţiei.
Inversiunea numărului de silabe mi-a zguduit un pic temeliile, dar ce frumos am construit apoi pe ele. Deci, tot răul spre bine. Acum compar cele două variante ale fiecărui poem şi pot vedea clar că e mult mai bine concentrat mesajul în structura 5/ 7/ 5 decât în 7/ 5/ 7. Mie îmi place să folosesc cezura. Spre exemplu la ultimul poem ar fi două situaţii:
picură apă
pe lanțul de aramă -
ploaia de seară
sau
picură apă -
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Prefer varianta a doua.
Celelalte poeme în forma refăcută concentrează imagini din natură şi mă fac să îmi pun întrebări, să meditez. Simt cum lumina şi văntul, înfiorarea şi căntecul mi se strecoară în suflet. Şi pietrele au greutatea lor, iar apa lacului e atât de firavă. Aş putea continua scriind un eseu... Dintre categorile estetice specifice haiku-ului remarc mei şi karumi, drept pentru care semnul meu de apreciere.
Mulţumiri pentru dialogul literar.
PS. Mi-am amintit de o situaţie când colegii dintr-un club de haiku mi-au sugerat să las cu o silabă mai mult la ultimul vers fiindcă avea o altă valoare. Aveau dreptate:
Poemul meu:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişi ( 5 silabe )
Varianta propusă de colegi:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişii ( 6 silabe )
Se poate observa diferenţa de sens. De fapt eu aşa voiam să transmit, ca în varianta colegilor, dar am tăiat piciorul ,,cenuşăresei" ca să intre în condur :)
pentru textul : 3 gafe haiku deddm, faptul ca Silvia Bitere a lasat acel comm aici este o greseala. Pentru ca el n-are nici o legatura cu textul lui Virgil. Faptul ca intervii si tu, facandu-i lui Virgil un proces de intentie dar necunoscand toate datele problemei, nu ajuta la nimic. Dimpotriva. Ieri iti mai lasasem un avertisment, iar daca tu ai crezut ca galbenul acelor cartonase a fost ...metafora, te-ai inselat. Azi o sa ma exprim frust, ca sa fiu bine inteleasa: nefiind la prima incalare a regulamentului, voi aduce in atentia consiluilui atitudinea ta.
pentru textul : poate deNu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
pentru textul : Introspecție desotia lui, vali, plangea incet aplecata peste sicriu, mi-am revazut si un profesor din facultate, m-am retras la timp, nu aveam mood pentru explicatii istorice, aveam gura inclestata, nici el nu avea chef sa vada pe nimeni, si-a suflat nasul si-a sters ochii si a plecat altfel, fireste ca eva era si ea acolo, o prezenta aburitoare din care ramasesera doar frunzele din fata liceului de fete si cotorul de mar cu dobitoacele nu te razboulesti, le imblanzesti. ce inseamna razboulesti?
pentru textul : nerușinare deVladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.
pentru textul : Ochi de leu dePagini