Ultima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
o adunătură făr' de sens. cred că-i una din scrierile cele mai slabe care mi-au trecut prin fața ochilor pe hermeneia. nici o tangență cu literatura. un text nu naiv, ci penibil
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
barbatul asta, olimpianul asta viril e hot-hot-hot! imaginea cu 'arșița se târâia pe brânci să-ți lingă umbra' s-a asezat inaintea ochilor mei si nu mai pleaca... un text senzual ce ma trimite cu gindul la David (Michelangelo) inainte de batalia cu Gloliath ori un Casanova trimtind bezele din gondola, obosit dupa o noapte dragoste, dar care inca mai poate emana feromoni prin porii (ne)obositi de pasiune...ori (hey, lista e luuuunga)... finalul e o acceptare a slabiciunii feminine traite prin pielea nuda de duminica...(surendered to the moment). it's a yes! from me... pe curind, Corina
Adrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
Cred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
Imi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
Silvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
Am citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
Buna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
Poemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Mulţumim de înştiinţare.Poate voi ajunge şi eu dacă îmi va permite timpul. Şi aşa fac de ceva timp naveta între Botoşani şi Iaşi din motive personale şi atunci de ce nu?
Cezar
vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
for the love of Christ, fă ceva la final ca să mă pot bucura și eu de acest poem de duminică
pentru că eu una la un poem care se sfârșește cu o întrebare ca aceasta 'de ce taci' îmi vine să răspund 'd-aia pentru că mă enervezi'!!
eh.. dacă ar fi 'de ce taci când fermecată inima-mi spre tine-ntorn mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată' ar fi altă chestiune...
(scuze pentru eventualele inexactități citatul e din memorie)
plus un pic de copyright aici la john lee hooker, right?
P.S. Asta ca să zici că nu m-am prins că de fapt tu îl întrebai pe dumnezeu cu literă mică, mai lame nici că se poate, de aceea nu am acceptat varianta
actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
în acest tip de poeme, numai de fluiditate nu poate fi vorba Ottilia, cât de muzicalitate!
Mariana, cu sufletul tău ai împodobit un poem trist.
Virgil, cred că ai înțeles că nu vreau să îl scol din morți pe Bacovia (evident nici nu aș putea), nu înțeleg ce e în capul tău când zici: zornăitor. Și cred că nu ești deloc interesat să pari bobadilic. Aceste poeme sunt scrise în tipar și atmosferă bacoviene (ca să o iau pe scurtătură) cu implicarea emoțională a mea. De aici și dreptul de a le semna.
Cred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
nu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Orice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
adrian, multumesc pentru revenire cu penita. la imaginea cu nevoile si rugaciuni. nu este neaparat o egalitate si nici o bravura din partea mea in scris. este o stare normala a vietii pe care asa o vad eu. nu e nici revolta, e doar starea lucrurilor.
multumesc de citire si recitire, putini sunt cei care se ''apleaca'' asa ca tine asupra poeziilor din acest mediu.
o zi buna
in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ultima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deo adunătură făr' de sens. cred că-i una din scrierile cele mai slabe care mi-au trecut prin fața ochilor pe hermeneia. nici o tangență cu literatura. un text nu naiv, ci penibil
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee dede dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
pentru textul : fiecare om debarbatul asta, olimpianul asta viril e hot-hot-hot! imaginea cu 'arșița se târâia pe brânci să-ți lingă umbra' s-a asezat inaintea ochilor mei si nu mai pleaca... un text senzual ce ma trimite cu gindul la David (Michelangelo) inainte de batalia cu Gloliath ori un Casanova trimtind bezele din gondola, obosit dupa o noapte dragoste, dar care inca mai poate emana feromoni prin porii (ne)obositi de pasiune...ori (hey, lista e luuuunga)... finalul e o acceptare a slabiciunii feminine traite prin pielea nuda de duminica...(surendered to the moment). it's a yes! from me... pe curind, Corina
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deAdrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deam tăiat
pentru textul : clinical life deCred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
pentru textul : rem deImi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
pentru textul : viața mea deSilvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea deAm citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
pentru textul : Furt calificat deBuna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
pentru textul : Așa cum sunt de"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
pentru textul : Euridice deIoana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
pentru textul : praf de vitralii dePoemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Mulţumim de înştiinţare.Poate voi ajunge şi eu dacă îmi va permite timpul. Şi aşa fac de ceva timp naveta între Botoşani şi Iaşi din motive personale şi atunci de ce nu?
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deCezar
Text fără zorzoane, esenţializat. Ars potica.
“sapă-mă fântână din gând
până-n cuvânt” («şi» e în plus).
Fie ca în texte viitoare să curgă cuvinte ale unei ”Tăceri barbare” între ”Idei sfinte ” cum zice Nichita.
pentru textul : Fântânarului devezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
pentru textul : Dansul zidului defor the love of Christ, fă ceva la final ca să mă pot bucura și eu de acest poem de duminică
pentru textul : o bere un scaun o savarină depentru că eu una la un poem care se sfârșește cu o întrebare ca aceasta 'de ce taci' îmi vine să răspund 'd-aia pentru că mă enervezi'!!
eh.. dacă ar fi 'de ce taci când fermecată inima-mi spre tine-ntorn mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată' ar fi altă chestiune...
(scuze pentru eventualele inexactități citatul e din memorie)
plus un pic de copyright aici la john lee hooker, right?
P.S. Asta ca să zici că nu m-am prins că de fapt tu îl întrebai pe dumnezeu cu literă mică, mai lame nici că se poate, de aceea nu am acceptat varianta
Ţi s-a mai spus, repet: un text pe zi, diacritice.
pentru textul : Haiku deactaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deîn vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
pentru textul : vremuri deîn acest tip de poeme, numai de fluiditate nu poate fi vorba Ottilia, cât de muzicalitate!
Mariana, cu sufletul tău ai împodobit un poem trist.
Virgil, cred că ai înțeles că nu vreau să îl scol din morți pe Bacovia (evident nici nu aș putea), nu înțeleg ce e în capul tău când zici: zornăitor. Și cred că nu ești deloc interesat să pari bobadilic. Aceste poeme sunt scrise în tipar și atmosferă bacoviene (ca să o iau pe scurtătură) cu implicarea emoțională a mea. De aici și dreptul de a le semna.
Mulțumesc tuturor pentru opinii!
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deCred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
pentru textul : wo bist du deFoarte frumos, iar finalul este superb pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp
pentru textul : cuvintele sînt de"finalul basmvisului"...cred ca textul e si asa mult prea incarcat pentru astfel de inventii lingvistice baroce.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) deVio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Orice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
pentru textul : cântec de dragoste depentru talent şi imaginaţie, pentru nevoia ta de a transmite, pentru titlul blezniucian și pentru premiul castigat.
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" deadrian, multumesc pentru revenire cu penita. la imaginea cu nevoile si rugaciuni. nu este neaparat o egalitate si nici o bravura din partea mea in scris. este o stare normala a vietii pe care asa o vad eu. nu e nici revolta, e doar starea lucrurilor.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ demultumesc de citire si recitire, putini sunt cei care se ''apleaca'' asa ca tine asupra poeziilor din acest mediu.
o zi buna
in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
pentru textul : Tanța portanța și chitanța desimplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II dePagini