răspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
Draga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
Imi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
Eu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
s-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
multumesc pentru semnul tau !
Vedeţi, d-le Dinu, tipul comentariului pe care l-aţi postat este găunos, veleitar şi dilatant. Ştiţi de ce? Nu, nu pentru c-aş avea ceva personal cu d-voastră (aşa cum exagerat şi, aş spune, prea plin de importanţă credeţi), ci pentru că: acest tip de comentariu trebuie să vină imperativ cu pixul roşu ori cu arătătorul după el; acest tip de comentariu trebuie să sublinieze, să arate clar, pârâcios: aici, acolo, dincolo, asta, ăla şi cu ălalalt, pentru că. Şi aici urmează argumente parţial obiective, parţial literare. Clar, coerent şi, dacă se poate, numai dacă se poate, bine intenţionat. Aşa se poate câşţiga credibilitate în orice spaţiu literar, aşa se poate câştiga, în cele din urmă, respect. Nu împroşcând cu venin, nu cu smiorcăieli (că tot văd că e la modă termenul) comico-lapidaro-inculte, nu părând o victimă, mereu nedreptăţită de jivinele astea rele, şi insensibile, şi fudule, şi arogante, şi arde-le-ar ah!
Ilarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
Sincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
Felicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
de fapt are muzicalitate si cateva imagini faine. dar asa cum se remarca, pica putin in patetic, fiindca merge catre zona aia ultrabatatorita, cu alti si alti fluturi negri, banali, tociti, gretosi...
Cred ca este vorba despre talent daca cea bantuita de amintiri, sa zicem ca ar putea fi chiar autoarea in cazul nostru, reuseste sa induca lectorului o obsesie asemanatoare... e vorba despre numele acesta, Arius, foarte bine ales. Contine in potenta o multime de trimiteri... ereticul, Darius (hmm), arian, aries etc E acest nume un soi de gara a unor posibile sensuri de care Bianca se foloseste ca de un carlig pentru a crea acea stare de constiinta alterata necesara perceperii textului. Frumos conturata imaginea batranei cu tot ceea ce simbolizeaza ea intr-un oras atat de libertin precum Amsterdamul, obsesie mai veche a autoarei. Mi-a placut si finalul... schimbarea este in acest caz evidenta :)
Multe poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
Imi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
Frumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu
Nu stiu ce sa spun mai mult decat ca este o poezie extraordinar de frumoasa. M-am bucurat sa o citesc in chiar limba sufletului. Poate ca supara putin repetitia "mea" din versul final; sau poate ca nu...
excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
da, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
mulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
as inlocui "de departe" cu "de aproape" imi pare mai incitant in prelungirea ideii ca trebuie sa te departezi,
ca sa poti vedea detasat.
deasemenea repetita cuvantului lumina din primele 2 versuri poate fi evitata:
"am nevoie de mai multă lumină
care să facă străzile să dispară..."
in rest un poem "luminos" ce accentueaza o sensibilitate ce imprastie reflexe.
vă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.
acu am priceput! credeam ca te referi la altceva cand ai spus de maniera. am incercat sa scriu fara sa recitesc, fara sa conteze, fara... si uite ce-a iesit:) acu sa vad cum se sapa asta! la acele prea multe "vei" nu prea stiu ce sa le fac. trebuie sa ma refer la viitor. diminutive sunt doar doua, si alea micute! restu' sa mai astepte:)
dacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
mulțumesc pentru analiză, Viorica, dar mă simt obligată să spun că
ridurile nu sunt ale unei femei căreia i s-ar fi adresat autoarea acestui text, ci ale autoarei înseși. iar ea nu scrie numai despre femei - ca să nu rănească orgoliul bărbatului, scrie uneori și pentru el, despre el… chiar dacă „nu citește niciodată”. :)
iar titlurile de carte nu-i aparține autoarei, ar vrea ea… dar Steinbeck s-a grăbit și i-a luat-o înainte. :)
încă o dată, mulțumesc pentru lectură și celelalte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
răspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deDraga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
pentru textul : Ruines de Rome deBut Mr ND you got me curious now..:p (does the film have a name?)
I shall consider the change as I do believe that 'only' is required there. Thank you, I appreciate the intervention!
PS ..a wall? perhaps? since w is a consonant? [sorry Nicholas, couldn't help myself :p]
pentru textul : Costa's deImi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deEu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
pentru textul : din lumea poeziei... des-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
pentru textul : numărătoare inversă demultumesc pentru semnul tau !
Vedeţi, d-le Dinu, tipul comentariului pe care l-aţi postat este găunos, veleitar şi dilatant. Ştiţi de ce? Nu, nu pentru c-aş avea ceva personal cu d-voastră (aşa cum exagerat şi, aş spune, prea plin de importanţă credeţi), ci pentru că: acest tip de comentariu trebuie să vină imperativ cu pixul roşu ori cu arătătorul după el; acest tip de comentariu trebuie să sublinieze, să arate clar, pârâcios: aici, acolo, dincolo, asta, ăla şi cu ălalalt, pentru că. Şi aici urmează argumente parţial obiective, parţial literare. Clar, coerent şi, dacă se poate, numai dacă se poate, bine intenţionat. Aşa se poate câşţiga credibilitate în orice spaţiu literar, aşa se poate câştiga, în cele din urmă, respect. Nu împroşcând cu venin, nu cu smiorcăieli (că tot văd că e la modă termenul) comico-lapidaro-inculte, nu părând o victimă, mereu nedreptăţită de jivinele astea rele, şi insensibile, şi fudule, şi arogante, şi arde-le-ar ah!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deEhei, pentru reintoarcerea la matca yerba mate. Ai putea scrie un nou ciclu: mate blues. Frumos. Iata stilul!
pentru textul : mate blues deIlarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
pentru textul : kansas in june deSincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
pentru textul : Adulmecând osul deFelicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
"Şi iată-mă închis pe dinafară,
Bătând din piept în piept, din gen în gen,
Cu tuş în mâini şi drum dintr-o ţigară,
M-ascult pe rând, mă-nvăţ ca pe-un refren.
În noaptea asta simplă ca o gară,
N-a mai oprit, în dreptu-mi, niciun tren."
atât. şi aici cu fum (în loc de drum) dintr-o ţigară.
pentru textul : Ambidextru dede fapt are muzicalitate si cateva imagini faine. dar asa cum se remarca, pica putin in patetic, fiindca merge catre zona aia ultrabatatorita, cu alti si alti fluturi negri, banali, tociti, gretosi...
pentru textul : Trec fluturi negri deCred ca este vorba despre talent daca cea bantuita de amintiri, sa zicem ca ar putea fi chiar autoarea in cazul nostru, reuseste sa induca lectorului o obsesie asemanatoare... e vorba despre numele acesta, Arius, foarte bine ales. Contine in potenta o multime de trimiteri... ereticul, Darius (hmm), arian, aries etc E acest nume un soi de gara a unor posibile sensuri de care Bianca se foloseste ca de un carlig pentru a crea acea stare de constiinta alterata necesara perceperii textului. Frumos conturata imaginea batranei cu tot ceea ce simbolizeaza ea intr-un oras atat de libertin precum Amsterdamul, obsesie mai veche a autoarei. Mi-a placut si finalul... schimbarea este in acest caz evidenta :)
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deMulte poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
pentru textul : despre ea deImi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... deai dreptate. desi sa-ar putea sa nu iti placa nici varianta asta. dar e ceva ce imi imaginez iar cuvintele sint putine.
pentru textul : indie deFrumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu
pentru textul : '80-'08 deNu stiu ce sa spun mai mult decat ca este o poezie extraordinar de frumoasa. M-am bucurat sa o citesc in chiar limba sufletului. Poate ca supara putin repetitia "mea" din versul final; sau poate ca nu...
pentru textul : Umbra Ingerului deMulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.
pentru textul : alb de femeie dede trecere şi cuvinte.
pentru textul : Autostopista deexcelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
pentru textul : Desculț deWell, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
pentru textul : Lauryannus's Land deda, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
pentru textul : de inima ta m-am desprins demulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
as inlocui "de departe" cu "de aproape" imi pare mai incitant in prelungirea ideii ca trebuie sa te departezi,
ca sa poti vedea detasat.
deasemenea repetita cuvantului lumina din primele 2 versuri poate fi evitata:
"am nevoie de mai multă lumină
care să facă străzile să dispară..."
in rest un poem "luminos" ce accentueaza o sensibilitate ce imprastie reflexe.
si... "ochii cailor", suna parca putin cacafonic :)
pentru textul : ochii cailor deganduri bune!
vă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.
pentru textul : femeie în costum de iepure deacu am priceput! credeam ca te referi la altceva cand ai spus de maniera. am incercat sa scriu fara sa recitesc, fara sa conteze, fara... si uite ce-a iesit:) acu sa vad cum se sapa asta! la acele prea multe "vei" nu prea stiu ce sa le fac. trebuie sa ma refer la viitor. diminutive sunt doar doua, si alea micute! restu' sa mai astepte:)
pentru textul : pre post și ne viziune dedacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi demulțumesc pentru analiză, Viorica, dar mă simt obligată să spun că
ridurile nu sunt ale unei femei căreia i s-ar fi adresat autoarea acestui text, ci ale autoarei înseși. iar ea nu scrie numai despre femei - ca să nu rănească orgoliul bărbatului, scrie uneori și pentru el, despre el… chiar dacă „nu citește niciodată”. :)
iar titlurile de carte nu-i aparține autoarei, ar vrea ea… dar Steinbeck s-a grăbit și i-a luat-o înainte. :)
încă o dată, mulțumesc pentru lectură și celelalte.
pentru textul : scrisoare despre mâine demda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.
pentru textul : kimberlit desonoritate clasica, consider finalul remarcabil: "moartea din moarte de-o fi să îmblînzesc înfometată la mine prin somn"
pentru textul : și zeii plîng dePagini