Scuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
Virgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
Mie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
Am scăpat de vreo două versuri. Într-adevăr sintagma cu tăcerile părea prea uzitată. Rima aceea a fost involuntară; am încercat acum să mai dreg puțin lucrurile. Despre mopete: Mircea Ivănescu, ciclul Mopeteiana. Aranca și Lucian, vă mulțumesc pentru opinii.
da, o imagine fotografica foarte reusita. iar solutia cromatica este si ea bine gasita. titlul mi se pare putin cam aiurea dar este alegerea ta. daca tu esti autorul fotografiei felicitari.
Faza cu realitatea chiar m-a amuzat! Am corectat, apropo. Mai, ce sa zic in legatura cu farmecul ala...iti place parul meu din ureche? Acum devenind serios, pana acum nu mi-ai facut decat observatii tehnice dar niciodata nu mi-ai dat vreo parare personala. Iti place ideea sau nu. Mersi pentru observatiile tehnice, dar cu o gramada de greseli scria si Creanga, nu ca m-as compara cu el, Doamne fereste! Asa ca, te rog spune-mi...baaa, nasol text, mi-a lasat un gust amar! Su, oarecum ok, mai lucreaza la... Nu te supara pe mine, te rog ca sunt direct. Oricum te mai astept si la urmatorul text sa pui arma pe mine, sau pe parul din urechea mea... dar pana atunci trebuie sa gasesc un subiect despre care sa scriu... Cu respectul de rigoare dar amical, Teo.
îmi place că ai scotocit şi ai găsit acea trimitere la jocul video! În legătură cu ultimile două versuri pot spune că eşti foarte aproape de ceeea ce am gândit şi simţit eu.
Cred totuşi că imaginile din poem nu sunt deloc tari. Vorba Cristinei Ştefan: dacă vei arunca o privire pe alte site-uri vei avea parte de un erotism dus către vulgaritate.
Mulţumesc pentru semn şi votul pozitiv. Unii ar putea crede că dacă nu eşti cu ei, eşti împotriva lor. Eu nu voi crede asta niciodată dacă ar fi să mi se întâmple mie.
:)
din pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
Aalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
Nu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
Mă văd nevoit să repet mot a mot ce am spus în altă parte: atunci când scriu proză (destul de rar), o fac într-un stil net diferit de poezie. Fără proză poetică, mistică, religioasă, abstractă, echivocă, introspectivă etc. Scriu proză tocmai pentru a mă îndepărta de poezie, şi atunci o fac având mereu o idee concretă (practică/"pământească"/pragmatică). Aproape întotdeauna, am un "twist", un final neaşteptat.
Şi mai zic: scriu proză atunci când mă bântuie câte o idee care nu are loc în poezie. Am mai comis şi alte schiţe, pe aceleaşi axe. Unele mai bune, altele mai catastrofale, asta e. În cazul ăsta, tind să fiu de acord cu aprooape tot ce ai spus tu, Roxana. E cert, proza nu este elemetnul meu şi mai am multe de însuşit. Dar aici:
"Dialogul e și el nerealist (ex: mi-au înghețat și ideile în mine) - nu e firesc. Mai sunt câteva altfel de locuri. Senzația de fals strică tot textul" nu sunt de acord. Fata e o tânără creativă, care-i problema? :) Ăsta e personajul ei, aşa vorbeşte ea. Nu ştiu dacă "nu ar trebui să fie aşa", la nivel de transpunere în text, ar trebui să bată "aşa este"-ul. Firescul nu-i mereu întâlnit în realitate, şi exact chestia asta îl face firesc :). În rest, cred că ai dreptate. Şi nu, nu mă descurajez eu aşa uşor, am cam trecut de faza aia. Cum ma bâzâie o idee, cum o prozez :). Şi am una. Hi, hi... Mulţumesc de opinii!
Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
În orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
Dragele mele, eu am spus că așa am învățat. Și uite ce am găsit și online, pt că, din păcate, la altceva nu am acces acum: "ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ♢ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ♢ Dealtfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jan 2003 | Greșeală de tipar . Deci, este locuțiune adjectivală, exact cu sensul dorit de către Diana, și chiar este compusă din "alt" și "fel". Doar că se scrie împreunat. "Alt fel (soi) de struguri nu am mâncat", sau "alt fel de mâncare nu am primit" nu este același lucru cu "altfel de mâncare nu-mi place" sau "alt fel de iubire". Prin urmare, Diana, eu ți-am înțeles explicația, așa șugubeață cum este ea, dar cred doar că e trasă de păr și că nu ai vrut să spui "un alt soi de iubire"... Poate mă înșel, important este să știi tu, în cele din urmă, nu-i nici un capăt de țară. Și mulțumesc pentru că ai schimbat încadrarea.
Aş prefera să înţelegi ceea ce spun... Nu e cazul să devii paranoică: " Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund". Despre "mă respect, dar îţi răspund" nu vorbesc, că mi-e ruşine. Ar fi trebuit sa-mi amintesc de diferenţa cu care primeşti laudele şi critica. Apoi, să tac.
Am spus clar că un autor care se respectă nu utilizează de copilării de genul "necuvinte/ nemoarte, nedurere etc". Ce-s tâmpeniile astea? Un fel de-a spune "habar n-am cum să mă exprim/ habar n-am cum să surprind interliric nişte concepte".
"gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple" - şi care ar fi aici - "e asfaltul gol şi sec" - acele sensuri multiple ori poate complementare?!
"Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată?" - faptul că spui tu că totul curge natural nu înseamnă că e şi adevărat. Doar câteva exemple care curg precum lipiciul : "am sufletul otova/ decât să fixez de-a dreptul în plin/ en passant (nu românescul "în trecere, că nu-i interesant şi poetic)".
Nu pot să închei fără să mă mir/ îngrozesc" de frumuseţea contradicţiei/ ipocriziei din:
"Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund şi "mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere".
Vina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.
are ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
Poemul acesta este pentru mine încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că acest autor se joacă pur și simplu cu talentul său uneori. Rezultatul sunt poeme ca acesta în care poți găsi destule elemente interesante (așa cum bine spun ante-comentatorii mei) mai puțin pe poetul Virgil Titarenco.
Cred că ar trebui să vă luați întâi Dvs. însuși puțin mai în serios Domnule Titarenco... cel puțin în linia acestui gen de poesis pe care ni-l prezentați. Dacă însă e joacă, din punctul meu de vedere, joaca artistului ar arăta altfel.
Marga
P.S. Una peste alta (special pentru un antecomentator cu probleme de persistență a memoriei) poemul are vibrație, deci oferă răsplata lecturii. Restul sunt desigur, exigențe la care nu aș renunța.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc Paul, desi iti doresc sa ai acces la ea, fara insa sa fii nevoit sa platesti pretul, daca asta ar fi cumva posibil
pentru textul : tăcerea hienei dedom'le, s-a dat cu praf e rîs pe Hermeneia. Așa văd eu. Face omul ce face și iar ies bubbles.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deScuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
pentru textul : profeții deVirgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
pentru textul : In dar: mandala destau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deMie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
în notă originală
fie seară fie vară
pe-o piatră filozofală
mulţumesc pentru lectură şi opinie.
pentru textul : viaţa trece prin octombrie debun venit în această pagină!
superb comentariul tau ioane ar trebui sa te apuci de proza, sau proza de tine
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAdriana, nu cred ca am facut chiar bine dar atat am reusit. Multumesc de atentionare.
pentru textul : Preludiu deMulțumesc.
pentru textul : despre altă călătorie deun poem în care autorul se joacă cu creionul, cumva matematic și dezinvolt, pe hârtie. cu prețuire, mircea.
pentru textul : Un întreg fragmentat deAm scăpat de vreo două versuri. Într-adevăr sintagma cu tăcerile părea prea uzitată. Rima aceea a fost involuntară; am încercat acum să mai dreg puțin lucrurile. Despre mopete: Mircea Ivănescu, ciclul Mopeteiana. Aranca și Lucian, vă mulțumesc pentru opinii.
pentru textul : poem cu molii decu zambetele, poete!
pentru textul : pro'cţia copilului deei uite ca acum mi-ai bagat mortu' in casa. va trebui sa continui intr-un fel, nu? si nu stiu daca imi va reusi
pentru textul : antiplatonice I deda, o imagine fotografica foarte reusita. iar solutia cromatica este si ea bine gasita. titlul mi se pare putin cam aiurea dar este alegerea ta. daca tu esti autorul fotografiei felicitari.
pentru textul : Un vis fără chip deFaza cu realitatea chiar m-a amuzat! Am corectat, apropo. Mai, ce sa zic in legatura cu farmecul ala...iti place parul meu din ureche? Acum devenind serios, pana acum nu mi-ai facut decat observatii tehnice dar niciodata nu mi-ai dat vreo parare personala. Iti place ideea sau nu. Mersi pentru observatiile tehnice, dar cu o gramada de greseli scria si Creanga, nu ca m-as compara cu el, Doamne fereste! Asa ca, te rog spune-mi...baaa, nasol text, mi-a lasat un gust amar! Su, oarecum ok, mai lucreaza la... Nu te supara pe mine, te rog ca sunt direct. Oricum te mai astept si la urmatorul text sa pui arma pe mine, sau pe parul din urechea mea... dar pana atunci trebuie sa gasesc un subiect despre care sa scriu... Cu respectul de rigoare dar amical, Teo.
pentru textul : Invizibil de"dansând pe o muzica unor instrumente de percuție neconvenționale"
e, fie pe o muzică a unor instrumente...
fie pe muzica unor instrumente.
apoi: toblou = tablou.
la apele atinse cu ciomagul, aş păstra originalul, spunând: la apele atinse cu toiagul. aş zice, de asemenea la:
"umbrele mișcătoare ale unor
nepenthes
se topesc într-o ploaie de lacrimi" - se desfac într-o ploaie de lacrimi.
poemul nu e slab!
pentru textul : tablou cu berze deîmi place că ai scotocit şi ai găsit acea trimitere la jocul video! În legătură cu ultimile două versuri pot spune că eşti foarte aproape de ceeea ce am gândit şi simţit eu.
Cred totuşi că imaginile din poem nu sunt deloc tari. Vorba Cristinei Ştefan: dacă vei arunca o privire pe alte site-uri vei avea parte de un erotism dus către vulgaritate.
Mulţumesc pentru semn şi votul pozitiv. Unii ar putea crede că dacă nu eşti cu ei, eşti împotriva lor. Eu nu voi crede asta niciodată dacă ar fi să mi se întâmple mie.
pentru textul : fahrenheit game de:)
din pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
pentru textul : clavier deAalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
pentru textul : kansas in june deNu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
pentru textul : din poezie scapă cine poate deMă văd nevoit să repet mot a mot ce am spus în altă parte: atunci când scriu proză (destul de rar), o fac într-un stil net diferit de poezie. Fără proză poetică, mistică, religioasă, abstractă, echivocă, introspectivă etc. Scriu proză tocmai pentru a mă îndepărta de poezie, şi atunci o fac având mereu o idee concretă (practică/"pământească"/pragmatică). Aproape întotdeauna, am un "twist", un final neaşteptat.
Şi mai zic: scriu proză atunci când mă bântuie câte o idee care nu are loc în poezie. Am mai comis şi alte schiţe, pe aceleaşi axe. Unele mai bune, altele mai catastrofale, asta e. În cazul ăsta, tind să fiu de acord cu aprooape tot ce ai spus tu, Roxana. E cert, proza nu este elemetnul meu şi mai am multe de însuşit. Dar aici:
pentru textul : Cartea cu imagini de"Dialogul e și el nerealist (ex: mi-au înghețat și ideile în mine) - nu e firesc. Mai sunt câteva altfel de locuri. Senzația de fals strică tot textul" nu sunt de acord. Fata e o tânără creativă, care-i problema? :) Ăsta e personajul ei, aşa vorbeşte ea. Nu ştiu dacă "nu ar trebui să fie aşa", la nivel de transpunere în text, ar trebui să bată "aşa este"-ul. Firescul nu-i mereu întâlnit în realitate, şi exact chestia asta îl face firesc :). În rest, cred că ai dreptate. Şi nu, nu mă descurajez eu aşa uşor, am cam trecut de faza aia. Cum ma bâzâie o idee, cum o prozez :). Şi am una. Hi, hi... Mulţumesc de opinii!
Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deÎn orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
dacă o să fiu în iași vă voi onora cu prezența, mulțumesc
pentru textul : iarna dem-a mișcat acest poem... de aceea l-am tot recitit...
pentru textul : carmen a murit de crăciun deDragele mele, eu am spus că așa am învățat. Și uite ce am găsit și online, pt că, din păcate, la altceva nu am acces acum: "ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ♢ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ♢ Dealtfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jan 2003 | Greșeală de tipar . Deci, este locuțiune adjectivală, exact cu sensul dorit de către Diana, și chiar este compusă din "alt" și "fel". Doar că se scrie împreunat. "Alt fel (soi) de struguri nu am mâncat", sau "alt fel de mâncare nu am primit" nu este același lucru cu "altfel de mâncare nu-mi place" sau "alt fel de iubire". Prin urmare, Diana, eu ți-am înțeles explicația, așa șugubeață cum este ea, dar cred doar că e trasă de păr și că nu ai vrut să spui "un alt soi de iubire"... Poate mă înșel, important este să știi tu, în cele din urmă, nu-i nici un capăt de țară. Și mulțumesc pentru că ai schimbat încadrarea.
pentru textul : Alt fel de iubire deAş prefera să înţelegi ceea ce spun... Nu e cazul să devii paranoică: " Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund". Despre "mă respect, dar îţi răspund" nu vorbesc, că mi-e ruşine. Ar fi trebuit sa-mi amintesc de diferenţa cu care primeşti laudele şi critica. Apoi, să tac.
Am spus clar că un autor care se respectă nu utilizează de copilării de genul "necuvinte/ nemoarte, nedurere etc". Ce-s tâmpeniile astea? Un fel de-a spune "habar n-am cum să mă exprim/ habar n-am cum să surprind interliric nişte concepte".
"gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple" - şi care ar fi aici - "e asfaltul gol şi sec" - acele sensuri multiple ori poate complementare?!
"Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată?" - faptul că spui tu că totul curge natural nu înseamnă că e şi adevărat. Doar câteva exemple care curg precum lipiciul : "am sufletul otova/ decât să fixez de-a dreptul în plin/ en passant (nu românescul "în trecere, că nu-i interesant şi poetic)".
Nu pot să închei fără să mă mir/ îngrozesc" de frumuseţea contradicţiei/ ipocriziei din:
"Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund şi "mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere".
pentru textul : rupestră/ rupestrian deVina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 de"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.
are ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
pentru textul : te salvez? deAmbele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene dePoemul acesta este pentru mine încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că acest autor se joacă pur și simplu cu talentul său uneori. Rezultatul sunt poeme ca acesta în care poți găsi destule elemente interesante (așa cum bine spun ante-comentatorii mei) mai puțin pe poetul Virgil Titarenco.
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză deCred că ar trebui să vă luați întâi Dvs. însuși puțin mai în serios Domnule Titarenco... cel puțin în linia acestui gen de poesis pe care ni-l prezentați. Dacă însă e joacă, din punctul meu de vedere, joaca artistului ar arăta altfel.
Marga
P.S. Una peste alta (special pentru un antecomentator cu probleme de persistență a memoriei) poemul are vibrație, deci oferă răsplata lecturii. Restul sunt desigur, exigențe la care nu aș renunța.
Pagini