Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
nu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
când spun vechime mă refer la activitate. în schimb dacă ați fost un cititor fidel al Hermeneii, acest fapt poate fi privit ca fiind pozitiv, dar și negativ. neimplicându-vă, cred că judecățile dvs. pot fi anulate prin simplul fapt că nu ați făcut nimic ca să împiedicați ceea ce eu cred că este o părere mai mult decât subiectivă, ca să nu zic eronată. vă citesc cu plăcere.
şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
versurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
te-am lăsat la urmă dintr-un sentiment strict secret (generat de auto...) pentru că textul tău e de valoare și nu numai atât. dar este original, compact și mi-a amintit brusc de o poveste veche cu "o petală peste altă petală"... textul în sine este rotund, în miezul lui este efectiv dragoste și te invidiez...
mie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
nu îmi doresc ca în asemenea texte să se regăsească nimeni... poate pentru că le vreau binele, după cum și mie. ceea ce mă impresionează este faptul că te-a atras finalul. este pentru mine, de multe ori, singura soluție. în sensul cel mai serios.
îți mulțumesc frumos Cris, pentru vorbele bune, triste dar îngăduitoare cu ce scriu și ce simt! seară plăcută și liniștită! cu mult drag!
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
doar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
“Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! “ Manea? Oare? Hai să o numim (în)cântare... Despre poem? La prima vedere salut eliminarea acelor și-uri din prima postare.
finalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
FRANCISC, "mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ..." ciudată exprimare, zău...mai bine zi-mi unde gresesc...fiindcă eu haiku tot voi face multumesc, erika
dar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni denu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
pentru textul : Sentiment de septembrie deFelicitări, succes la lansare! Coperta e prea rece şi distantă, comparativ cu stilul cald şi apropiat de suflet al poemelor.
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deEi si ?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” demi-au placut picioarele tale, ariel...
pentru textul : somn decând spun vechime mă refer la activitate. în schimb dacă ați fost un cititor fidel al Hermeneii, acest fapt poate fi privit ca fiind pozitiv, dar și negativ. neimplicându-vă, cred că judecățile dvs. pot fi anulate prin simplul fapt că nu ați făcut nimic ca să împiedicați ceea ce eu cred că este o părere mai mult decât subiectivă, ca să nu zic eronată. vă citesc cu plăcere.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deşi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deSunt de acord că poemul este cu mult mai jos decât titlul. Cred că merită să dezvolt. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : inhalaţii cu kerosen deok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deversurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
refac greșelile de ortografie: "mesajul său" multumesc pt. întelegere
pentru textul : mulțimea vidă deDe fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea deEu cred că aici e o lecție de supraviețuire. Important e să ajungi să respiri la capăt.
Da, da, asta e important.
pentru textul : Lecţia de înot. dete-am lăsat la urmă dintr-un sentiment strict secret (generat de auto...) pentru că textul tău e de valoare și nu numai atât. dar este original, compact și mi-a amintit brusc de o poveste veche cu "o petală peste altă petală"... textul în sine este rotund, în miezul lui este efectiv dragoste și te invidiez...
pentru textul : cerceii spanioli dee un poem romboidal, multumesc de lectura si cuvinte, le/am decojit si le/am gustat miezul...
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit demie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși denu îmi doresc ca în asemenea texte să se regăsească nimeni... poate pentru că le vreau binele, după cum și mie. ceea ce mă impresionează este faptul că te-a atras finalul. este pentru mine, de multe ori, singura soluție. în sensul cel mai serios.
pentru textul : pentru toate fântânile care au cumpănă deîți mulțumesc frumos Cris, pentru vorbele bune, triste dar îngăduitoare cu ce scriu și ce simt! seară plăcută și liniștită! cu mult drag!
textul în sine
pentru textul : ca să rotunjesc noaptea dece poem sensibil, in cuvinte simple, usoara revolta resimtita si o resemnare calma, trista si frumoasa...
si mi-a placut mult forma asta 'soarele asfinte'!
pentru textul : părea că ninge demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii desingura imagine de aici ramane, ptr mine, "panza cititului"
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut dePoezia
Iubesc această horă de cuvinte,
Această frenezie parfumată
În sufletul uman cristalizată
Fierbinte, desuetă ori cuminte.
E ca un elixir al dimineţii,
Ori un calmant, când inima te doare;
O suferință binefăcătoare
Scăldând cu har stereotipul vieţii.
Simţi uneori că nu mai poţi trăi
Fără a respira o poezie!
A nu-nflori pe creanga ei mlădie
Înseamnă prin Sahare-a dârdăi!
De-aceea eu iubesc acest trabuc
Îmbietor ca mierea de april.
Când plânge-n mine sufletul copil
Să scriu o poezie, mă apuc.
nicholas dinu
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? de05/2007
Vreau sa-mi fie suspendat contul. Multumesc.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deVirgil,
lasă-mă să cred că sînt Dumnezeu pentru o clipă şi să-ţi fac un dar:
(cinematograful Feroviarul de pe Buzeşti).
pentru starea transmisă în cuvinte simple. sugerez să-uri mai puţine. "în parte(a) noastră"
pentru textul : introfanie de toamnă I dedoar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
pentru textul : fog de" Perfect imbraca" se va citi " Perfect imbracat"
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, de“Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! “ Manea? Oare? Hai să o numim (în)cântare... Despre poem? La prima vedere salut eliminarea acelor și-uri din prima postare.
pentru textul : downloadez poezii definalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
pentru textul : Piața de flori deFRANCISC, "mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ..." ciudată exprimare, zău...mai bine zi-mi unde gresesc...fiindcă eu haiku tot voi face multumesc, erika
pentru textul : Crucea - Haiku dedar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.
pentru textul : coloanele lui noe deAlina - am introdus în pagina unde sînt listați membrii Hermeneia un filtru care te va ajuta sa identifici răspunsul la întrebarea ta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dePagini