nicodem, te rog sa iti pastrezi avertizarile pentru familia ta sau pentru locul tau de munca. aici, cel putin in ce priveste ceea ce se intimpla pe hermeneia sint altii care au aceasta responsabilitate. credeam ca este clar lucrul acesta. daca nu este clar sau ai anumite dubii poti sa pui intrebari dar te-as sfatui sa incetezi sa iti arogi acest drept. pentru ca nu il ai. iar daca vei intreba cine ii avertizeaza pe editori sau moderatori daca s-ar intimpla sa incalce regulamentul raspunsul este un alt membru al consiliului. de fapt in principiu este datoria moderatorului sau moderatorilor sa observe si sa sanctioneze abaterile "administrative" in timp ce (in general) menirea editorilor este una de natura literar-estetica. daca ai cumva astfel de plingeri le poti mentiona in comentariu sau pe adresa administrativa de email a site-ului. daca vei intreba cine sanctioneaza abaterile consiliului raspunsul este eu. iar daca vei intreba cine ma sanctioneaza pe mine raspunsul este regulamentul. in ultima instanta scopul meu este functionarea (cantitativ si calitativ vorbind) a site-ului hermeneia.com si sint garantul functionarii lui dupa principiile enuntate in regulament. a citi, intelege si respecta acest regulament este ceva ce te-ai angajat sa faci atunci cind te-ai inscris pe acest site. vreau sa iti atrag atentia ca ai deja un avertisment (administrativ) - desi am fost, zic eu, foarte indulgent pentru ca ai avut mai multe "iesiri in decor" dar in general incerc sa dau fiecaruia mai multa ingaduinta decit mi se ofera - deci ai fost avertizat iar a continua sa manifesti atitudinea pe care o ai te indreapta iremediabil spre suspendarea contului. imi place sa cred ca ai inteles bine ceea ce am scris aici. multumesc.
plurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
am citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
orice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
Imaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.
cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
mulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
Îmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
gând bun!
Superbă imagine! Cine este autoarea?
Textul însă ar trebui modificat pentru a fi adresat în mod unitar.
Propun adresarea la persoana a doua singular, fiind mai directă
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia îți dorește Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu tine însuți.'
Varianta la plural ar suna
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia vă dorește tuturor Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu voi înșivă'... ceea ce sună cam distant.
Așa cum este acum însă în opinia mea este incorect dpdv gramatical, deși toată lumea înțelege, desigur, mesajul.
A
doar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
Nu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
Pare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
multumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
Se pare ca pustiul (pentru ca, idem, se pare ca este) are o imaginatie rapida in asocieri si detul de bine controlata. Esten un joc, nu neaparat facil, dar inca cu tenta de superficialitate si oarecum bombastic. Sa vedem ce nai urmeaza.
Adică semnul mirării trebuie să se sinucidă ca să răspundă întrebărilor din cărți? Sau dimpotrivă, pentru a naște aceste întrebări?
Eu zilele astea am văzut un ștreang atârnat într-un bar de rock din Pilio. M-am gândit că omul, după prea mult rock și ceva tequilla, vrea să-și ia viața. Adică după ce epuizează ceea ce îi place, desigur... așa să fie și cu semnul mirării? Funcție de răspunsul Dvs Domnule 'doi de a un li și câțiva zei' o să vă dedic un poem pe care l-am scris mai demult. Asta doar dacă v-ar putea interesa așa ceva it's a matter of course.
Grafica este deosebită așa cum ne-ați obișnuit, felicitări încă o dată!
Margas.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nicodem, te rog sa iti pastrezi avertizarile pentru familia ta sau pentru locul tau de munca. aici, cel putin in ce priveste ceea ce se intimpla pe hermeneia sint altii care au aceasta responsabilitate. credeam ca este clar lucrul acesta. daca nu este clar sau ai anumite dubii poti sa pui intrebari dar te-as sfatui sa incetezi sa iti arogi acest drept. pentru ca nu il ai. iar daca vei intreba cine ii avertizeaza pe editori sau moderatori daca s-ar intimpla sa incalce regulamentul raspunsul este un alt membru al consiliului. de fapt in principiu este datoria moderatorului sau moderatorilor sa observe si sa sanctioneze abaterile "administrative" in timp ce (in general) menirea editorilor este una de natura literar-estetica. daca ai cumva astfel de plingeri le poti mentiona in comentariu sau pe adresa administrativa de email a site-ului. daca vei intreba cine sanctioneaza abaterile consiliului raspunsul este eu. iar daca vei intreba cine ma sanctioneaza pe mine raspunsul este regulamentul. in ultima instanta scopul meu este functionarea (cantitativ si calitativ vorbind) a site-ului hermeneia.com si sint garantul functionarii lui dupa principiile enuntate in regulament. a citi, intelege si respecta acest regulament este ceva ce te-ai angajat sa faci atunci cind te-ai inscris pe acest site. vreau sa iti atrag atentia ca ai deja un avertisment (administrativ) - desi am fost, zic eu, foarte indulgent pentru ca ai avut mai multe "iesiri in decor" dar in general incerc sa dau fiecaruia mai multa ingaduinta decit mi se ofera - deci ai fost avertizat iar a continua sa manifesti atitudinea pe care o ai te indreapta iremediabil spre suspendarea contului. imi place sa cred ca ai inteles bine ceea ce am scris aici. multumesc.
pentru textul : prag între ani deplurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
pentru textul : first mile deam citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
katya, iti multumesc pt apreciere, as fi vrut sa-ti exprimi parerea in subsolul acestui poem. cu stima
pentru textul : Pene moarte deStimata Doamna. Si imi cer scuze. In primul rand fata de preopinent.
pentru textul : Binaritate & PoMo deorice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
pentru textul : blue moon desebi, citește tot. altfel nu pricepi nimic:
tu
sfîșii umbre
somn
vinovăție
unei zile
sincer, părerea ta cum că duce la clișeu este ridicolă. am senzația că ai mintea plină doar de clișee. există și un alt mod de a gîndi.
pentru textul : delirice VII deEste într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
pentru textul : excalibur deImaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.
pentru textul : Tango decateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
in rest poemul e ok, felicitari pt emotie
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deîn "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
pentru textul : sfântul respect deHei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" demulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
pentru textul : 25 de ani deÎmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
pentru textul : din lumile mele deuite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) degând bun!
Superbă imagine! Cine este autoarea?
pentru textul : de Nașterea Domnului deTextul însă ar trebui modificat pentru a fi adresat în mod unitar.
Propun adresarea la persoana a doua singular, fiind mai directă
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia îți dorește Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu tine însuți.'
Varianta la plural ar suna
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia vă dorește tuturor Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu voi înșivă'... ceea ce sună cam distant.
Așa cum este acum însă în opinia mea este incorect dpdv gramatical, deși toată lumea înțelege, desigur, mesajul.
A
doar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
pentru textul : fog deScuze. am uitat penita.
pentru textul : puterea mea e în tine deGenitivele...
pentru textul : decor deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deNu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
pentru textul : Închisoarea luminii dePare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? depoezie? vers. și slab.
pentru textul : Umbra deSilvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎn textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
mulţumesc pentru ((re)re) citire. o cale trebuie să existe!
pentru textul : cale de ieşire deatentie la typo: "Fridrich Nietzsche" se scrie "Friedrich Nietzsche". revin mai tarziu pentru comentarii.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate deda, poate si eu stiu, desi in ultima vreme ma cam indoiesc.. multumesc pentru trecere, paul.
pentru textul : unintended demultumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
pentru textul : gînduri numerice defrumos tablou
pentru textul : The perfect Mona Lisa deSe pare ca pustiul (pentru ca, idem, se pare ca este) are o imaginatie rapida in asocieri si detul de bine controlata. Esten un joc, nu neaparat facil, dar inca cu tenta de superficialitate si oarecum bombastic. Sa vedem ce nai urmeaza.
pentru textul : metamorfoză în o deAdică semnul mirării trebuie să se sinucidă ca să răspundă întrebărilor din cărți? Sau dimpotrivă, pentru a naște aceste întrebări?
pentru textul : punctus interrogativus deEu zilele astea am văzut un ștreang atârnat într-un bar de rock din Pilio. M-am gândit că omul, după prea mult rock și ceva tequilla, vrea să-și ia viața. Adică după ce epuizează ceea ce îi place, desigur... așa să fie și cu semnul mirării? Funcție de răspunsul Dvs Domnule 'doi de a un li și câțiva zei' o să vă dedic un poem pe care l-am scris mai demult. Asta doar dacă v-ar putea interesa așa ceva it's a matter of course.
Grafica este deosebită așa cum ne-ați obișnuit, felicitări încă o dată!
Margas.
Pagini