Arborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.
În câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
Matei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
Eu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
Apoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
Alex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
ne-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
Pe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
iti multumesc de comentariul acesta amanuntit, Virgil! in strofa cu ciresele am schimbat modul verbului si parca ideea este mai clar exprimata acum, am pastrat “grabite” pt. ca imi place asocierea cu ciresele in guri “flamande” de copii, iar cu repetitia “bunicii” ... ai dreptate, e un text prea scurt pt. a repeta un cuvant fara conotatie ... verbul “aseaza”, pentru ca preceda substantivul “linistea” nu imi suna discordant si nici prea puternic... oricum nu stiu cu ce altceva as putea inlocui in rest, este doar o usa deschisa spre “inapoi”, cand in refugiul aducerilor aminte derulez un film ... poate vremea cireselor e de vina :)
Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.
Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.
M-am tot dat de-a dura peste emisfera stanga si apoi peste cea dreapta gandindu-ma de ce ai ales tocmai acest oras si nu altul oarecare si apoi am inteles ca in colajul tau (chiar asa, de ce colaj?) bicicleta nu apare intamplator numai de dragul melodiei ci pentru ca toata povestea este despre dilema (doua roti, coarnele bicicletei, inainte-inapoi) unor oameni care se joaca de-a libertatea visand ca se vor contopi in ocean, locul unde pestii nu-i vor putea niciodata recunoaste, dar ii accepta chiar daca sunt diferiti. Cred ca mai este de lucrat la final si ai fi putut sa te axezi pe asemanarea dintre ciresii infloriti si bicicletele fara roti. Prea facil sa pui in carca cititorului asa grozava alegere. Nu-i rau insa pentru un oras blestemat, nu-i rau deloc.
Fericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
Aranca, Multumesc de observatie, desigur este "siNguratic", m-a tradat nu doar o tasta dar si ochiul nu numai al meu se pare, ci si al multora care au scris aici inaintea ta, necautand insa nodul in papura, probabil :-) Sau ecranul asta cu pixelii si rezolutia lui bata-l vina... Nu e nicio noutate ca tu esti "cu tunurile pe mine" si imi amintesti de un banc vechi dar tare bun, cica pe usa unui restaurant de lux din Paris (orasul initial era Londra, dar eu l-am schimbat aici pentru tine, desigur) scria asa "va rugam fiti originali, nu furati argintaria!"! Deci, revin, nu ma mira ca tie nu doar ca nu-ti place ceea ce scriu pe Heremeneia (fii linistita, sentimentul este 100% reciproc) dar nici nu te poti abtine sa imi "trantesti" cate un comm demn de o cauza mai buna. Fii linistita Marina Nicolaevna, eu nu ma supar.. Cand imi vei aduce argumente pe text te voi citi cu multa atentie. Pana atunci, in afara unei banale greseli typo, ingaduie-mi cu tot respectul sa ignor aceasta galagie pe care o faci si care e mai nociva decat fumul de tigara, mai plina de energie negativa decat orice "balbaiala". Andu
Imaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
iar dacă ai fi avut minima curiozitate ai fi găsit chiar pe internet următoarele:
"Poezia lui Bacovia a fost socotită în chip curios lipsită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meșteșug. Și tocmai artificiul te izbește și-i formează în definitiv valoarea. De altfel, luat în total, ea este o transplantare, până la pastișă, a simbolismului francez..." (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, 1985, pag. 627)
se pare că era mai informat g. călinescu de cum a fost socotită poezia bacoviană:) cel puțin decât tine!
Lipton chiar nu îşi are rostul, decât dacă te plăteşte pentru reclamă. Şi chiar dacă, parcă tot mai bine merge, în context, ceaiul de ghimbir sau de sânziene. Fără steluţe. E un poem sensibil, care emoţionează, care impune recitire, pentru a te gândi dacă nu cumva ghearele din început:
"tot pământul, tot pământul este al meu. de asta am
ghearele,"
sunt pentru a iniţia un final ciclic:
"sunt
pline cu pământ pe care trebuie să îl scoatem"
"Cerul e de hârtie", precum în cer, aşa şi pe pâmânt: rotund, perisabil, precum viaţa ca o transhumanţă a zilelor.
Dacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
Trebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
Ioana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
Voi ține cont de sugestii, Alma. Am vrut să exprim că în acea epocă până și un copil simțea lipsa demarcației dintre privat și public. Totul trebuia să fie public, comun, iar, dacă vroiai să fii altfel, de mic trebuia să te înveți cu un stil de viață dedublat, pentru a păstra un dram de individualitate, de intimitate.
adevărul sălășluiește în adâncul unei fântâni, este credința vechilor greci pe care autorul pare să o readucă în prim plan prin tehnica subtilă a basmului, un poem în basm, a cărui frumusețe are adâncimi nebănuite, asemenea fântânilor pe care încă le mai avem sub cerul aspru din țară...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ultima strofă e în sine un poem. cred că ea susține restul poemului.
pentru textul : la vest de mine însămi deArborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.
pentru textul : okinawa dragostea mea deÎn câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
pentru textul : Seara întâi deMatei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deEu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
pentru textul : despre poezie deApoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
scheletul acelui cal m-a urmărit mult timp. pe lunca Bistriței, în drumul zilnic spre un loc adânc ca ochii unei colege...
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deAlex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
pentru textul : murmur dene-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
pentru textul : O dimineață pe fugă dePe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
sugestiva, ma intreb daca nu ar fi mers mai bine introdusa la "arte vizuale"/arta fotografica
pentru textul : Totul despre Mine deiti multumesc de comentariul acesta amanuntit, Virgil! in strofa cu ciresele am schimbat modul verbului si parca ideea este mai clar exprimata acum, am pastrat “grabite” pt. ca imi place asocierea cu ciresele in guri “flamande” de copii, iar cu repetitia “bunicii” ... ai dreptate, e un text prea scurt pt. a repeta un cuvant fara conotatie ... verbul “aseaza”, pentru ca preceda substantivul “linistea” nu imi suna discordant si nici prea puternic... oricum nu stiu cu ce altceva as putea inlocui in rest, este doar o usa deschisa spre “inapoi”, cand in refugiul aducerilor aminte derulez un film ... poate vremea cireselor e de vina :)
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deVă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deeu nu cred in Marea Câinoiadă.
pentru textul : chițcanii de aur de:)
stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.
Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.
pentru textul : monocaligrafie deM-am tot dat de-a dura peste emisfera stanga si apoi peste cea dreapta gandindu-ma de ce ai ales tocmai acest oras si nu altul oarecare si apoi am inteles ca in colajul tau (chiar asa, de ce colaj?) bicicleta nu apare intamplator numai de dragul melodiei ci pentru ca toata povestea este despre dilema (doua roti, coarnele bicicletei, inainte-inapoi) unor oameni care se joaca de-a libertatea visand ca se vor contopi in ocean, locul unde pestii nu-i vor putea niciodata recunoaste, dar ii accepta chiar daca sunt diferiti. Cred ca mai este de lucrat la final si ai fi putut sa te axezi pe asemanarea dintre ciresii infloriti si bicicletele fara roti. Prea facil sa pui in carca cititorului asa grozava alegere. Nu-i rau insa pentru un oras blestemat, nu-i rau deloc.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deam tinut cont de sfaturile voastre Adrian Otilia si Sebi va multumesc pentru citire
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deFelicitări, mă bucur pentru cartea ta, este minunată! O așteptam de mult... Îți doresc un an bun, cu drag! La mulți ani tuturor!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deFericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu dein primul rand intrebarea este ofensatoare. si nu o schimb. deci: alina ghiceste dara:)
pentru textul : nonșalanța iubirii decin' te puse să „soundtrack”?
pentru textul : april soundtrack deDeci și tu ești o fericită... Mulțumiri, Mariana!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deAranca, Multumesc de observatie, desigur este "siNguratic", m-a tradat nu doar o tasta dar si ochiul nu numai al meu se pare, ci si al multora care au scris aici inaintea ta, necautand insa nodul in papura, probabil :-) Sau ecranul asta cu pixelii si rezolutia lui bata-l vina... Nu e nicio noutate ca tu esti "cu tunurile pe mine" si imi amintesti de un banc vechi dar tare bun, cica pe usa unui restaurant de lux din Paris (orasul initial era Londra, dar eu l-am schimbat aici pentru tine, desigur) scria asa "va rugam fiti originali, nu furati argintaria!"! Deci, revin, nu ma mira ca tie nu doar ca nu-ti place ceea ce scriu pe Heremeneia (fii linistita, sentimentul este 100% reciproc) dar nici nu te poti abtine sa imi "trantesti" cate un comm demn de o cauza mai buna. Fii linistita Marina Nicolaevna, eu nu ma supar.. Cand imi vei aduce argumente pe text te voi citi cu multa atentie. Pana atunci, in afara unei banale greseli typo, ingaduie-mi cu tot respectul sa ignor aceasta galagie pe care o faci si care e mai nociva decat fumul de tigara, mai plina de energie negativa decat orice "balbaiala". Andu
pentru textul : excalibur deadolescență...măsele de minte sau de uitare...și nerușinata aceea de limbă.. Bun text! Ca un măr pe care îl crănțăni în neuitarea lui Dumnezeu.
pentru textul : nerușinare deda e noapte. am plecat să mă culc. nu dărîmați Hermeneia. sau dacă o faceți să fie cu folos.
pentru textul : sequoia I deImaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
pentru textul : Mirajul deiar dacă ai fi avut minima curiozitate ai fi găsit chiar pe internet următoarele:
"Poezia lui Bacovia a fost socotită în chip curios lipsită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meșteșug. Și tocmai artificiul te izbește și-i formează în definitiv valoarea. De altfel, luat în total, ea este o transplantare, până la pastișă, a simbolismului francez..." (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, 1985, pag. 627)
se pare că era mai informat g. călinescu de cum a fost socotită poezia bacoviană:) cel puțin decât tine!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deLipton chiar nu îşi are rostul, decât dacă te plăteşte pentru reclamă. Şi chiar dacă, parcă tot mai bine merge, în context, ceaiul de ghimbir sau de sânziene. Fără steluţe. E un poem sensibil, care emoţionează, care impune recitire, pentru a te gândi dacă nu cumva ghearele din început:
"tot pământul, tot pământul este al meu. de asta am
ghearele,"
sunt pentru a iniţia un final ciclic:
"sunt
pline cu pământ pe care trebuie să îl scoatem"
"Cerul e de hârtie", precum în cer, aşa şi pe pâmânt: rotund, perisabil, precum viaţa ca o transhumanţă a zilelor.
pentru textul : casa este aproape deDacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deTrebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
Ioana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS deVoi ține cont de sugestii, Alma. Am vrut să exprim că în acea epocă până și un copil simțea lipsa demarcației dintre privat și public. Totul trebuia să fie public, comun, iar, dacă vroiai să fii altfel, de mic trebuia să te înveți cu un stil de viață dedublat, pentru a păstra un dram de individualitate, de intimitate.
pentru textul : Vacanță deadevărul sălășluiește în adâncul unei fântâni, este credința vechilor greci pe care autorul pare să o readucă în prim plan prin tehnica subtilă a basmului, un poem în basm, a cărui frumusețe are adâncimi nebănuite, asemenea fântânilor pe care încă le mai avem sub cerul aspru din țară...
pentru textul : O coborâre dePagini