O poezie placuta, in registru clasic, cu rima, ritm si tot ce trebuie. Am retinut metafora "mesager al vietii fara vise". in general imi plac versurile albe, dar poezia aceasta m-a captivat pana la final. si aici apare o mica problema: ultimul vers "iubirea-i va fi vesnic sarbatoare" mi se pare ca rupe din continuitatea poemului foarte bine tesuta pana aici. Pentru a pastra si la final tonul poeziei, eu vad altfel ultima strofa: Un pom uscat s-a învelit în floare s-a preschimbat într-un semeț fecior stropit cu apa rece din ulcior. Iubirea-i va fi veșnic sărbătoare. Dar, este doar o parere. Autorul stie mai bine cum vrea sa-si structureze creatia.
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
iată că ai reușit să mă amuzi. am pus o întrebare simplă și ai șters-o pisicește. eu zic să o lași moartă cu legionarii că nu folosește la nimeni propaganda asta. la nuremberg nu s-au judecat decît criminalii de război germani. nu îți mai flutura ignoranța pe aici că este penibil. faptul că alții nu au fost judecați la nuremberg, precum fasciștii italieni sau regimul milatar japonez, sau ustașii, sau mulți, mulți alții, nu îi disculpă sau îi face mai puțin vinovați. eu zic că nu prea știi istorie și te bagi în ce nu cunoști.
deci, pentru că nu mi-ai răspuns la întrebare nu îți voi răspunde nici eu.
Oriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
Oricum, nu ai nevoie de ceea ce ai asimilat deja, ho, ho, ca e vorba de un om sau altul. Asimilat, pe verificate si pe luate. Nu ma asteptam de la tine la asa falsuri, tu faceai unele mai greu de mirosit, insa armonia ca siguranta a universului tot nu se vedea decat superficial. Din ce e facuta armonia universului, care sunt suferintele si luptele fiintelor intr-o nebuloasa? Eu nu scriu bine, dar eu sunt sincera chiar cand nu vad , cand sunt ca orbul. Drept urmare iti las sincer comentarii, care tot nu ma multumesc, daca as putea te-as lua de par. De ce, Paule, de ce?
fara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
Problema licenţiozităţii este sensibilă şi pretenţioasă. Ea devine şi periculoasă atunci când se deschide în public. Literatura explicită - a se reţine că am spus literatura - ar trebui să fie o opţiune disjuncttivă valorii, nu opusă.
Există pornografii literaLe, şi există literatuRă vulgară. Acestea sunt separate, evident, de autor, prin necesitate, măsură, miză şi cultură, şi de cititor, prin opţiune, cultură, deschidere şi fler. Teribilismul, lipsa talentului, infracţionalitatea literară, frustrările sexuale, subcultura, manelismul, obsesia, dar si naivitatea cititorului, inocenţa acestuia ori deviaţiile-i psiho-socio-morale pun egal între fenomene.
Aş fi vrut să spun ceva şi despre modalitatea de a păstra echilibrul/graniţa între şi între, dar teamă îmi e că zidul belimului a căzut de ceva vreme, avem stat în stat şi totul se rezumă la traficul de lamâi.
Vizavi de do'n'şoara care scrie piticisme porno, însă păstrează decenţa prin concepte gen "pipi", ştiu un banc hipermegacomicos, dar dacă-l spun, mă dă Virgil afară de pe site. Altundeva, altcândva poate. Oricum, în final, parafrazându-l pe G. Naum, aş întreba-o aproape retoric pe autoare: "tu, care ai trecut prin atâtea în viaţă, nu ştii cumva unde e buda"?. Apoi aş râgâi gignaş, în ritm amfibrahic.
Să mai puneti mâna pe plici şi altădată, d-le Cristea!
Incep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
Dacă tot e pregătită strofa, pe când poemul? Te așteptăm să îl publici aici, dar fără să îl "trântești". :) Revin asupra textului, metafora"cuiul zilei" îmi amintește de "spuma zilelor". Are vreo legătură, poate.
"poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
o zdreanţă pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
Interesanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
Multumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
nu cred ca am ridicat piatra. si nici nu am intentionat sa lovesc pe nimeni. ti-am spus doar ce ti-a transmis textul. despre tine. personal, habar nu am ce are textul asta cu glosolalia. dar banuiesc ca fiecare are dreptul sa abereze in voie. faptul ca tu nu poti intelege cum intr-un anumit text se pot folosi doua limbi diferite (fara ca asta sa aiba absolut nici o conotatie religioasa) nu este problema mea. fiecare banuiesc ca avem limitele noastre. si nu cred ca te cunosc, nici din atlanta si nici din alta parte. asta nu inseamna ca nu e posibil sa ne fi intilnit vreodata. nu am inteles ce vrea sa insemne "titlu simandicos". si nici "text cetos". nu stii ce inseamna december? sau blues? in final vreau sa iti reamintesc ca incadrarea de novice pe hermeneia nu are de-a face cu nimic altceva decit cu nivelul de la care scrii, nivel care a fost constat de consiliul hermeneia. in privinta asta ne straduim sa nu avem nici excese si nici menajamente.
multumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina
Christian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
Virgile, mersi și onorat de apreciere, deși nefericit că restul versurilor nu te-au ținut în poem, of, azi iarna învrăjbirii noastre... bucureștean îndrăznesc să spun nici versul și nici autorul
Andu
că încerci să te acomodezi cu tine, cu viaţa ta şi e bine că ai ales să grupezi gândurile care ţi-au venit în minte, amintiri, melodii, schiţe, stări etc. aşa te poţi descărca şi toate lucrurile pot căpăta un (alt) sens.
mi-a placut, Djamal...are ceva din seninatatea si simplitatea sufismului, incrustat in metafore mai actuale. In ciuda notelor de protest surd din primele doua strofe, utima strofa m-a trimis spre Mevlana Rumi. Adriana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O poezie placuta, in registru clasic, cu rima, ritm si tot ce trebuie. Am retinut metafora "mesager al vietii fara vise". in general imi plac versurile albe, dar poezia aceasta m-a captivat pana la final. si aici apare o mica problema: ultimul vers "iubirea-i va fi vesnic sarbatoare" mi se pare ca rupe din continuitatea poemului foarte bine tesuta pana aici. Pentru a pastra si la final tonul poeziei, eu vad altfel ultima strofa: Un pom uscat s-a învelit în floare s-a preschimbat într-un semeț fecior stropit cu apa rece din ulcior. Iubirea-i va fi veșnic sărbătoare. Dar, este doar o parere. Autorul stie mai bine cum vrea sa-si structureze creatia.
pentru textul : Un pom uscat s-a învelit în floare demda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.
pentru textul : kimberlit deUn poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
ah, stiu locurile astea! comul tau m-a facut sa mi fie dor de roma...
pentru textul : Ah deeu multumesc
steaua poetica fie cu mine!
nu știu de ce nu-mi place cuvântul "nimicnicie" în acest context.
pentru textul : dimineți kafkiene I deSebi, îţi multumesc pentru părerile tale sincere, dar eu chiar din titlu sugerez o rupere de sens.
pentru textul : cândva dezbinând deiată că ai reușit să mă amuzi. am pus o întrebare simplă și ai șters-o pisicește. eu zic să o lași moartă cu legionarii că nu folosește la nimeni propaganda asta. la nuremberg nu s-au judecat decît criminalii de război germani. nu îți mai flutura ignoranța pe aici că este penibil. faptul că alții nu au fost judecați la nuremberg, precum fasciștii italieni sau regimul milatar japonez, sau ustașii, sau mulți, mulți alții, nu îi disculpă sau îi face mai puțin vinovați. eu zic că nu prea știi istorie și te bagi în ce nu cunoști.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " dedeci, pentru că nu mi-ai răspuns la întrebare nu îți voi răspunde nici eu.
Oriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
pentru textul : Obsesii deAm corectat versul 10.Mulțumesc pentru observație.
pentru textul : Descoperirea deda, și am uitat. aici ți-a scăpat un să după ar trebui: "de ce oare ar trebui bem latte în librării amorfe/ sau să adormim"
pentru textul : de ce ar trebui deOricum, nu ai nevoie de ceea ce ai asimilat deja, ho, ho, ca e vorba de un om sau altul. Asimilat, pe verificate si pe luate. Nu ma asteptam de la tine la asa falsuri, tu faceai unele mai greu de mirosit, insa armonia ca siguranta a universului tot nu se vedea decat superficial. Din ce e facuta armonia universului, care sunt suferintele si luptele fiintelor intr-o nebuloasa? Eu nu scriu bine, dar eu sunt sincera chiar cand nu vad , cand sunt ca orbul. Drept urmare iti las sincer comentarii, care tot nu ma multumesc, daca as putea te-as lua de par. De ce, Paule, de ce?
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu demai ales partea finală a textului. probabil că Vladimir are dreptate. mai citesc.
pentru textul : Pe o insulă la tropice defara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
pentru textul : Pietrele Annei detrebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) deProblema licenţiozităţii este sensibilă şi pretenţioasă. Ea devine şi periculoasă atunci când se deschide în public. Literatura explicită - a se reţine că am spus literatura - ar trebui să fie o opţiune disjuncttivă valorii, nu opusă.
Există pornografii literaLe, şi există literatuRă vulgară. Acestea sunt separate, evident, de autor, prin necesitate, măsură, miză şi cultură, şi de cititor, prin opţiune, cultură, deschidere şi fler. Teribilismul, lipsa talentului, infracţionalitatea literară, frustrările sexuale, subcultura, manelismul, obsesia, dar si naivitatea cititorului, inocenţa acestuia ori deviaţiile-i psiho-socio-morale pun egal între fenomene.
Aş fi vrut să spun ceva şi despre modalitatea de a păstra echilibrul/graniţa între şi între, dar teamă îmi e că zidul belimului a căzut de ceva vreme, avem stat în stat şi totul se rezumă la traficul de lamâi.
Vizavi de do'n'şoara care scrie piticisme porno, însă păstrează decenţa prin concepte gen "pipi", ştiu un banc hipermegacomicos, dar dacă-l spun, mă dă Virgil afară de pe site. Altundeva, altcândva poate. Oricum, în final, parafrazându-l pe G. Naum, aş întreba-o aproape retoric pe autoare: "tu, care ai trecut prin atâtea în viaţă, nu ştii cumva unde e buda"?. Apoi aş râgâi gignaş, în ritm amfibrahic.
Să mai puneti mâna pe plici şi altădată, d-le Cristea!
pentru textul : Fluturi pe lampă* dedoua typo, Emilian: "limba ta coborînd păe..." si "nimic n-am n-am uitat".
pentru textul : coma white deIncep cu titlul, care mi-a atentia de la inceput. Apoi e o stare aici curata, bine definita si surprinsa. Usorul patetism din prima parte mi se pare bine contrabalansat de partea finala, acolo unde sunt imaginile care mi- au placut cel mai mult. Mici obiectii, / pe unde intra acvile/ in loc de /de unde/ si hm, in primul vers.. Nu stiu ce sa zic de femeia goala la 30. Parca nu vad legatura, desi suna bine. Recitind totul, nu ma pot abtine sa nu dau o penita. Frumos. Si finalul, f. Fain.
pentru textul : parcele ale aceluiași soare demultumesc Aranca pentru intrarea in aceasta lume. probabil ca exista o afinitate intre mine si Tarkovski
pentru textul : eu si natura moarta deLucian, multumesc, te mai astept
Dacă tot e pregătită strofa, pe când poemul? Te așteptăm să îl publici aici, dar fără să îl "trântești". :) Revin asupra textului, metafora"cuiul zilei" îmi amintește de "spuma zilelor". Are vreo legătură, poate.
pentru textul : azi sar schije de"poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
pentru textul : în care discul se zgârie deo zdreanţă
pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
Interesanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deMultumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
pentru textul : Mașinăria din câmpul cu flori denu cred ca am ridicat piatra. si nici nu am intentionat sa lovesc pe nimeni. ti-am spus doar ce ti-a transmis textul. despre tine. personal, habar nu am ce are textul asta cu glosolalia. dar banuiesc ca fiecare are dreptul sa abereze in voie. faptul ca tu nu poti intelege cum intr-un anumit text se pot folosi doua limbi diferite (fara ca asta sa aiba absolut nici o conotatie religioasa) nu este problema mea. fiecare banuiesc ca avem limitele noastre. si nu cred ca te cunosc, nici din atlanta si nici din alta parte. asta nu inseamna ca nu e posibil sa ne fi intilnit vreodata. nu am inteles ce vrea sa insemne "titlu simandicos". si nici "text cetos". nu stii ce inseamna december? sau blues? in final vreau sa iti reamintesc ca incadrarea de novice pe hermeneia nu are de-a face cu nimic altceva decit cu nivelul de la care scrii, nivel care a fost constat de consiliul hermeneia. in privinta asta ne straduim sa nu avem nici excese si nici menajamente.
pentru textul : december blues deScuze pentru "scăpări" . Am recitit textul și am corectat greșelile. Aș fi bucuros să aflu și ceva păreri despre esența lui.
pentru textul : Șarpele Midgardului demai ales luna plină...:) dar și așa...
pentru textul : suntem ciudați demultumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina
pentru textul : Joc deChristian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
pentru textul : Corectitudinea artistică deVirgile, mersi și onorat de apreciere, deși nefericit că restul versurilor nu te-au ținut în poem, of, azi iarna învrăjbirii noastre... bucureștean îndrăznesc să spun nici versul și nici autorul
pentru textul : memento deAndu
că încerci să te acomodezi cu tine, cu viaţa ta şi e bine că ai ales să grupezi gândurile care ţi-au venit în minte, amintiri, melodii, schiţe, stări etc. aşa te poţi descărca şi toate lucrurile pot căpăta un (alt) sens.
pentru textul : elegie 01 demi-a placut, Djamal...are ceva din seninatatea si simplitatea sufismului, incrustat in metafore mai actuale. In ciuda notelor de protest surd din primele doua strofe, utima strofa m-a trimis spre Mevlana Rumi. Adriana
pentru textul : Decojirea dePagini