minunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
Şi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
Interesant titlu. Întâmplător, am găsit pe net o fotografie cu aproximativ același titlu și care, cred eu, s-ar potrivi poemului tău. Care, în opinia mea, ar mai trebui lungit.
Mulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
îmi place f mult atmosfera creată de tine aici , Adriana. am citit atent, cu grijă să nu deranjez:) mă prefac că nu văd "gustul sărutului" și "febra tăcerii" și las umilul meu semn de apreciere, pentru că restul merită din plin. excepțională nostalgie redată de tine aici...
"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
„legate-n-prejur” - poate din nou nu mai știu eu limba română dar e corectă transcrierea? ce e aia rază-noptată? Mai am o remarcă. Mi se pare mie sau textul ăsta a mai fost postat o dată cam asemănător? Te averizez să încetezi astfel de practici. Lucreaza-ți un text pînă crezi că e ceea ce vrei, postează-l sau nu dar nu te juca de-a postatul. Asta dacă vrei să mai postezi aici. Sînt destule locuri unde te poți juca în felul acesta. Aici însă nu ne place asta.
imagini stranii, cu tente macabre, ca un cimitir rascolit de furia ielelor... atentie la ritmul propus, la rima. versurile zece si unsprezece sint diferite de restul si se obtine un fel de sincopa in recitare. ma tot intreb unde este acest cimp... un final cantabil, expresiv: "din pămînt de un timp în cîmp au început să răsară oase alb-miresmate de femeie frumoasă"
onorant sa-ti vezi numele dupa Numele celorlalti. va multumesc. dar trebuie sa marturisesc ca am o retinere cand vine vorba de incadrari si incartiruiri.
Nu vi se pare ciudat ca omul modern ridica singur ziduri, intra intre ele de buna voie si apoi incepe sa strige dupa libertate si Celalat?
Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).
Mici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
inca nu pot face o paralela intre "gandirea budista" (pentru a carei aprofundare nu am avut timp destul) si "gandirea lui Guenon", desi tin sa precizez ca el nu a pretins niciodata ca ar fi cladit ceea ce filozofii actuali numesc un "sistem de gandire", ba dimpotriva: Guenon a subliniat intotdeauna, pe parcursul cartilor scrise, ca se opune unuei astfel de metode, pe care o considera limitativa si foarte straina metafizicii. Dar nu vreau sa insist aici asupra acestui aspect, fiindca el e destul de departe de subiectul dezatut. Probabil ca as fi avut o parere mai la obiect daca as fi citit si "Omul si devenirea sa dupa Vedanta" - din pacate, nu am gasit volumul nicaieri. Dar ce am inteles, dupa cele cateva lucrari ale lui Guenon pe care le-am parcurs (unele inca neaparute pe piata romaneasca de carte) este urmatorul lucru: dupa Guenon, nu exista diferente intre diversele doctrine traditionale ortodoxe, in fondul lor; acestea apar doar ca adaptari la circumstantele de timp si de loc, adaptari necesare, de altfel , si care ce se fac simtite numai in stratul exoteric al unei doctrine; in profunzime, ramane absolut valabil ceea ce afirma explicit traditia islamica: "Doctrina unitatii este unica". iar Guenon nu confunda nicidecum budhismul cu intreaga traditie a Indiei, considerandu-l pe acesta desfasurat din ea, insa nu egal cu ea, asa cum orice forma religioasa nu este decat un miez ce protejeaza si ascunde in acelasi timo un sambure (comparatia ii apartine, daca-mi amintesc bine, lui 'ibn Arabi).evident, asta nu inseamna ca Guenon discredita budhismul, el considerand, din contra, ca India este pastratoarea unei metafizici (in adevarata acceptiune a cuvantului) pe care Occidentul a pierdut-o de mult. dar despre toate astea (si altele) poate discutam joi... uitasem: felicitari pentru volum, domnule profesor. din cate inteleg, ati dus la bun sfarsit ce-a fost mai greu.
Sis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
poem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
Domnule Nicodem, formulari de genul "câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte" nu sunt tocmai elegante, si nu prea corespund regulamentului. Faptul ca nu ati dat nume nu va absolva. Aveti posibilitatea sa criticati textele care vi se par neorespunzatoare, conform propriilor criterii estetice. Generalizarile nu ajuta nimanui...nici chiar dumnevoastra. Sunt doar un alt fel de a formula celebra expresie "ia-l de pe mine, ca-l omor!" cat despre textul de mai sus: de la o varsta, e bine sa evitm zaharul pana si in ceai, d'apoi in poezie...
Virgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
Însă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
da, cred ca ai observat bine ca , de fapt, imi place sa spun povesti, sa schitez cadre, decoruri si in ele sa proiectez senzatii, sentimente. nu stiu daca e bine sau nu, sau daca razbate ceva, cu adevarat, din amalgamul de imagini. (but trying is inspiring :) . ma bucur mult ca ai fost limbut. si multumesc pentru semnul tau!
Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar
Poezia e locul geometric al tuturor cuvintelor care ne satisfac, întru aceeaşi idee, mintea, inima şi literatura.
O poezie are, în mod axiomatic, un singur loc geometric.
Altfel, devine amestecătură. Ca aici:
Adoriana e din alta poveste
prin prisma ochilor - Aproximativ 34.200.000 (de) rezultate
paharele la fel, din alta poveste sau, mai degraba, din vitrina
trei puncte mereu dau un triunghi si nu un cerc
nevazutul cu stergar seamana cu omul invizibil din film
dupa mult timp nici macar in basme nu s-a folosit niciodata
zambet nou / zambetul vechi era ranjet?
nou / eu - rima facila
Raman de retinut: "de atata rotire a iubirii" si "minusul sunt eu", iar pentru ultimul vers, chiar sunt invidioasa ca nu l-am scris eu prima.
Dar sa stii ca mi-au dat lacrimile citind manuscrisul cu povestirile pentru copii.
Îmi place stilul poetic abordat aici, Bogdan. Remarc o gravitate bine temperată, preucm și o reflectare asupra terțului în dimensiunea noastră spirituală, chiar dacă aparent vorbești despre "amintiri". Nu mă surprinde acel "model imaginar al paradisului", e cumva o realitate a omului, care se autoistorizează, creând imaginar zei, dumnezei, origini concrete, din nevoia sa de a nu fi doar "o jumătate pagină de suflet". Și nu uiți nici de tributul inimii, nici de întoarcerea gândului spre sine, ca o trăsătură definitorie a umanului, și nici de acel deja-vu pe acre îl avem la orice descoperire autentică a unui loc, a unui om, a unei scrieri. Da, "nespus de verde", "vei adăsta" - ar fi elemente de revăzut. Cred că e cel mai bun poem al tău, din tot ce am citit eu scris de tine. Părerea mea subiectivă, desigur.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cu respect iti spun Francisc ca nu as invita pe oricine la mine acasa.
pentru textul : confesiune deminunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
pentru textul : poetul I deerata: aroma placuta*.
pentru textul : epifania după Simion deMulțumesc, Ioana!
pentru textul : Eu și îngerul meu deŞi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
pentru textul : memento sacadat deInteresant titlu. Întâmplător, am găsit pe net o fotografie cu aproximativ același titlu și care, cred eu, s-ar potrivi poemului tău. Care, în opinia mea, ar mai trebui lungit.
pentru textul : Colecționarul de ape dehahaha data viitoare mă plătești tu să te comentez, să zici mersi că deocamdată e free.
pentru textul : expoziția de corali deMulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
pentru textul : Accident dedom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...
pentru textul : tremolo deîmi place f mult atmosfera creată de tine aici , Adriana. am citit atent, cu grijă să nu deranjez:) mă prefac că nu văd "gustul sărutului" și "febra tăcerii" și las umilul meu semn de apreciere, pentru că restul merită din plin. excepțională nostalgie redată de tine aici...
pentru textul : pluvială de"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
pentru textul : Transfigurare de„legate-n-prejur” - poate din nou nu mai știu eu limba română dar e corectă transcrierea? ce e aia rază-noptată? Mai am o remarcă. Mi se pare mie sau textul ăsta a mai fost postat o dată cam asemănător? Te averizez să încetezi astfel de practici. Lucreaza-ți un text pînă crezi că e ceea ce vrei, postează-l sau nu dar nu te juca de-a postatul. Asta dacă vrei să mai postezi aici. Sînt destule locuri unde te poți juca în felul acesta. Aici însă nu ne place asta.
pentru textul : Dans de fier legănat deimagini stranii, cu tente macabre, ca un cimitir rascolit de furia ielelor... atentie la ritmul propus, la rima. versurile zece si unsprezece sint diferite de restul si se obtine un fel de sincopa in recitare. ma tot intreb unde este acest cimp... un final cantabil, expresiv: "din pămînt de un timp în cîmp au început să răsară oase alb-miresmate de femeie frumoasă"
pentru textul : oase de femeie frumoasă deonorant sa-ti vezi numele dupa Numele celorlalti. va multumesc. dar trebuie sa marturisesc ca am o retinere cand vine vorba de incadrari si incartiruiri.
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) deNu vi se pare ciudat ca omul modern ridica singur ziduri, intra intre ele de buna voie si apoi incepe sa strige dupa libertate si Celalat?
Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).
pentru textul : februarie deMulțumesc pentru observații și comentariu, Cailean. Sărbători Fericite.
pentru textul : AVATAR deAranca, pe bune ca m-ai pierdut. N-am priceput nimic din ce ai scris. Mai putin partea cu radioactivitatea....
pentru textul : cuvintele sînt deMici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
pentru textul : Înger de veghe deinca nu pot face o paralela intre "gandirea budista" (pentru a carei aprofundare nu am avut timp destul) si "gandirea lui Guenon", desi tin sa precizez ca el nu a pretins niciodata ca ar fi cladit ceea ce filozofii actuali numesc un "sistem de gandire", ba dimpotriva: Guenon a subliniat intotdeauna, pe parcursul cartilor scrise, ca se opune unuei astfel de metode, pe care o considera limitativa si foarte straina metafizicii. Dar nu vreau sa insist aici asupra acestui aspect, fiindca el e destul de departe de subiectul dezatut. Probabil ca as fi avut o parere mai la obiect daca as fi citit si "Omul si devenirea sa dupa Vedanta" - din pacate, nu am gasit volumul nicaieri. Dar ce am inteles, dupa cele cateva lucrari ale lui Guenon pe care le-am parcurs (unele inca neaparute pe piata romaneasca de carte) este urmatorul lucru: dupa Guenon, nu exista diferente intre diversele doctrine traditionale ortodoxe, in fondul lor; acestea apar doar ca adaptari la circumstantele de timp si de loc, adaptari necesare, de altfel , si care ce se fac simtite numai in stratul exoteric al unei doctrine; in profunzime, ramane absolut valabil ceea ce afirma explicit traditia islamica: "Doctrina unitatii este unica". iar Guenon nu confunda nicidecum budhismul cu intreaga traditie a Indiei, considerandu-l pe acesta desfasurat din ea, insa nu egal cu ea, asa cum orice forma religioasa nu este decat un miez ce protejeaza si ascunde in acelasi timo un sambure (comparatia ii apartine, daca-mi amintesc bine, lui 'ibn Arabi).evident, asta nu inseamna ca Guenon discredita budhismul, el considerand, din contra, ca India este pastratoarea unei metafizici (in adevarata acceptiune a cuvantului) pe care Occidentul a pierdut-o de mult. dar despre toate astea (si altele) poate discutam joi... uitasem: felicitari pentru volum, domnule profesor. din cate inteleg, ati dus la bun sfarsit ce-a fost mai greu.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deîn afara de "voi merge în gînd", construcții cam banale. e drept, oricine (oricine!) mai prinde si zile proaste
pentru textul : memory card empty deSis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
pentru textul : e-REM depoem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
pentru textul : Dirijorul deTrebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
pentru textul : două mâini deDomnule Nicodem, formulari de genul "câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte" nu sunt tocmai elegante, si nu prea corespund regulamentului. Faptul ca nu ati dat nume nu va absolva. Aveti posibilitatea sa criticati textele care vi se par neorespunzatoare, conform propriilor criterii estetice. Generalizarile nu ajuta nimanui...nici chiar dumnevoastra. Sunt doar un alt fel de a formula celebra expresie "ia-l de pe mine, ca-l omor!" cat despre textul de mai sus: de la o varsta, e bine sa evitm zaharul pana si in ceai, d'apoi in poezie...
pentru textul : ce frumusețe rară deVirgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
pentru textul : icoane pe asfalt deÎnsă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
da, cred ca ai observat bine ca , de fapt, imi place sa spun povesti, sa schitez cadre, decoruri si in ele sa proiectez senzatii, sentimente. nu stiu daca e bine sau nu, sau daca razbate ceva, cu adevarat, din amalgamul de imagini. (but trying is inspiring :) . ma bucur mult ca ai fost limbut. si multumesc pentru semnul tau!
pentru textul : infraroșu deUn poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
pentru textul : despre iubire deCezar
Poezia e locul geometric al tuturor cuvintelor care ne satisfac, întru aceeaşi idee, mintea, inima şi literatura.
O poezie are, în mod axiomatic, un singur loc geometric.
Altfel, devine amestecătură. Ca aici:
Adoriana e din alta poveste
prin prisma ochilor - Aproximativ 34.200.000 (de) rezultate
paharele la fel, din alta poveste sau, mai degraba, din vitrina
trei puncte mereu dau un triunghi si nu un cerc
nevazutul cu stergar seamana cu omul invizibil din film
dupa mult timp nici macar in basme nu s-a folosit niciodata
zambet nou / zambetul vechi era ranjet?
nou / eu - rima facila
Raman de retinut: "de atata rotire a iubirii" si "minusul sunt eu", iar pentru ultimul vers, chiar sunt invidioasa ca nu l-am scris eu prima.
Dar sa stii ca mi-au dat lacrimile citind manuscrisul cu povestirile pentru copii.
pentru textul : Adoriana minus zece deda, probabil e un text prost
pentru textul : caniculă deÎmi place stilul poetic abordat aici, Bogdan. Remarc o gravitate bine temperată, preucm și o reflectare asupra terțului în dimensiunea noastră spirituală, chiar dacă aparent vorbești despre "amintiri". Nu mă surprinde acel "model imaginar al paradisului", e cumva o realitate a omului, care se autoistorizează, creând imaginar zei, dumnezei, origini concrete, din nevoia sa de a nu fi doar "o jumătate pagină de suflet". Și nu uiți nici de tributul inimii, nici de întoarcerea gândului spre sine, ca o trăsătură definitorie a umanului, și nici de acel deja-vu pe acre îl avem la orice descoperire autentică a unui loc, a unui om, a unei scrieri. Da, "nespus de verde", "vei adăsta" - ar fi elemente de revăzut. Cred că e cel mai bun poem al tău, din tot ce am citit eu scris de tine. Părerea mea subiectivă, desigur.
pentru textul : deja vu ecliptic dePagini