Primele doua strofe desi exclusiv descriptive contureaza o atmosfera crepusculara, undeva la limita dintre amintirea ca instrument al cunoasterii de sine si incantarea insului in raport cu propriile perceptii, intelese acum de o maniera diferita. In continuarea strofelor remarcate, cred ca in incercarea de a reda elemente dinamice, textul isi pierde din coerenta si mai mult autorul sacrifica tocmai ceea ce a incantat la inceput, respectiv atmosfera. Sfarsitul mi se pare unul slab... daca incerci sa mai lucrezi partea a doua a textului cred ca exista premise ca acesta sa creasca in valoare.
mi se pare un text care ar fi putut sa fie bun dar parca are cite o problema in fiecare strofa (poate cu exceptia ultimei). "se opresc în ochii mei oile negre rumegătoare" ---- mi se pare ca suna aiurea sa ti se opreasca oile in ochi desi incerc sa inteleg ce urmareste "un cal în grădina bunicii are mereu ochii încercănați de zbor" ---- cal cu ochi incercanati (si mai ales de zbor) - imi suna relativ melodramatic sau (ca sa fiu circotas) oarecum optzecist "aduceri aminte grăbite ca cireșele în guri flămânde de copii" ---- imi place ca nu exista un verb explicit, poate ca ar fi fost bine sa lipseasca si "ca" in versul doi, si cred ca as fi renuntat si la "grabite" care nu prea se potriveste cu meditativul "aducerile aminte". de fapt "grabite" si "flaminde" reprezinta o redundanta a sensului care poate nu era neaparat necesara "linistea de pe obrazul bunicii se așază în copacii cu lună plină" ---- poate cea mai buna strofa dupa parerea mea dar poate ca verbul "aseaza" este prea puternic pentru ce vrea sa spuna. nu stiu cu ce l-as fi inlocuit. "acum ochii mei poartă întunericul altui oraș" ---- strofa interesanta in intentia subtila de a pune in contrast pacea spatiului pasnic (aproape in stil samanatorist) din satul copilariei in contrast cu "celalalt negru" al orasului, atit de diferit de "negrul oilor". Text care intentioneaza mult. Poate ca repetitia elementului casnic al bunicii introduce o vaga senzatie de "literatura pentru copii" care in acest caz nu cred ca a fost intentionata si nici nu cred ca face bine economiei artistice a textului. parerea mea.
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
Paul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
mă întrebi be mine? nu îmi amintesc să fi ameninţat pe nimeni. nu îmi stă în obicei. eu mă refeream la ideea cu polemica. but again, ce are asta cu textul de mai sus?
De revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
fiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
Cât priveşte numele personajelor aş prefer să le las cu majuscule. Eu cred că în felul ăsta e mai uşor de citit piesa, numele personajului diferenţiindu-se de text nu mai trebuie citit, ochiul "percepe" personajul şi trece direct la dialog.
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
cred că voi mai lucra și la poemul acesta... îți mulțumesc mult, Daniela, pentru lectură și amabilitatea din exprimare, mă bucură să știu că mă citești... un gând de seară spre voi, cu drag,
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
Un poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Cred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
Anumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
da, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
Andule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
Ramona, Nu înțeleg de ce, atunci când v-ați înregistrat, v-ați trecut numele în stil cazon sau școlăresc: Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Dacă aveți un minim respect pentru dumneavoastră și pentru ceilalți colaboratori ai Hermeneiei.com, vă rog reparați defecțiunea și nu vă mai prezentați ca la armată. În ceea ce privește textul dumneavoastră, nu am de făcut decât un foarte scurt comentariu: MINULESCU suta la sută.
Un text a cărui calitate constă, în primul rând, în a fi agreabil, printr-un umor destul de bine dozat. E mai curând o schiţă cu tentă satirică şi parodică decât un eseu. Cât priveşte "notele" finale, acestea constituie, de fapt (ca să fiu acribios!), un "glosar".
Prima impresie
interfaţă aerisită, chiar generoasă, uşor de interacţionat, cîmpuri bine marcate printr-o paletă cromatică discretă. Proporţia fonturilor pe secţiuni întăreşte impresia de aerisire şi de navigare lejeră. O spun cu sinceritate-felicitări!
Sugerez –în secţiunea comentarii, titlul textului comentat să fie evidenţiat –culoare sau font- în raport cu autorul com. şi cu primele cuvinte ale com. Constat că aceasta se face la accesarea com. respectiv (titlul textului apare cu negru) dar cred că nu în această fază e relevant ci înainte de accesare. Aşa pot să identific mai uşor textul comentat.
Ex.(ultimul din task acum): ce frumoşi sunteţi şi mă bucur mult.......- Maricica Frumosu— nu a fost niciodată ceva să nu iasă, sugerez ca „nu a fost niciodată ceva să nu iasă” , adică titlul să fie evidenţiat cromatic sau vectorial.
(auto) critică: gestul de a lăsa aici o peniţă pentru muncă şi pasiune nu depinde de mine. Aştept măsuri.
Eu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Primele doua strofe desi exclusiv descriptive contureaza o atmosfera crepusculara, undeva la limita dintre amintirea ca instrument al cunoasterii de sine si incantarea insului in raport cu propriile perceptii, intelese acum de o maniera diferita. In continuarea strofelor remarcate, cred ca in incercarea de a reda elemente dinamice, textul isi pierde din coerenta si mai mult autorul sacrifica tocmai ceea ce a incantat la inceput, respectiv atmosfera. Sfarsitul mi se pare unul slab... daca incerci sa mai lucrezi partea a doua a textului cred ca exista premise ca acesta sa creasca in valoare.
pentru textul : I have a dream demi se pare un text care ar fi putut sa fie bun dar parca are cite o problema in fiecare strofa (poate cu exceptia ultimei). "se opresc în ochii mei oile negre rumegătoare" ---- mi se pare ca suna aiurea sa ti se opreasca oile in ochi desi incerc sa inteleg ce urmareste "un cal în grădina bunicii are mereu ochii încercănați de zbor" ---- cal cu ochi incercanati (si mai ales de zbor) - imi suna relativ melodramatic sau (ca sa fiu circotas) oarecum optzecist "aduceri aminte grăbite ca cireșele în guri flămânde de copii" ---- imi place ca nu exista un verb explicit, poate ca ar fi fost bine sa lipseasca si "ca" in versul doi, si cred ca as fi renuntat si la "grabite" care nu prea se potriveste cu meditativul "aducerile aminte". de fapt "grabite" si "flaminde" reprezinta o redundanta a sensului care poate nu era neaparat necesara "linistea de pe obrazul bunicii se așază în copacii cu lună plină" ---- poate cea mai buna strofa dupa parerea mea dar poate ca verbul "aseaza" este prea puternic pentru ce vrea sa spuna. nu stiu cu ce l-as fi inlocuit. "acum ochii mei poartă întunericul altui oraș" ---- strofa interesanta in intentia subtila de a pune in contrast pacea spatiului pasnic (aproape in stil samanatorist) din satul copilariei in contrast cu "celalalt negru" al orasului, atit de diferit de "negrul oilor". Text care intentioneaza mult. Poate ca repetitia elementului casnic al bunicii introduce o vaga senzatie de "literatura pentru copii" care in acest caz nu cred ca a fost intentionata si nici nu cred ca face bine economiei artistice a textului. parerea mea.
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație dePaul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
s.b.
pentru textul : ultimele zile demă întrebi be mine? nu îmi amintesc să fi ameninţat pe nimeni. nu îmi stă în obicei. eu mă refeream la ideea cu polemica. but again, ce are asta cu textul de mai sus?
pentru textul : ROTUND deStefan, iti multumesc, "urmarirea" ta ma onoreaza. N-am numarat, sunt prea multe? :-) Am pus contactul meu in profil. Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deDe revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
pentru textul : Drumul întoarcerii înflorește măceșul defiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
pentru textul : downloadez poezii denu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pentru textul : mirabela nu există deCongrat pentru anduranţă, Alma! Poate ne vedem din nou - depinde de vin...
:)
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deMulţumesc pentru observaţii, am modificat textul.
Cât priveşte numele personajelor aş prefer să le las cu majuscule. Eu cred că în felul ăsta e mai uşor de citit piesa, numele personajului diferenţiindu-se de text nu mai trebuie citit, ochiul "percepe" personajul şi trece direct la dialog.
pentru textul : Oameni moderni deMarina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
pentru textul : Singur deMagna cum laude!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Enjoy the glory of this moment for it is yours!
Felicitari!
x
pentru textul : Baletistul-lansare de carte depoemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
pentru textul : Adam decred că voi mai lucra și la poemul acesta... îți mulțumesc mult, Daniela, pentru lectură și amabilitatea din exprimare, mă bucură să știu că mă citești... un gând de seară spre voi, cu drag,
pentru textul : shutting stars dePoezie? Nu o gasiti? Incercati sa va straduiti...chiar dvs. faceti parte din ea...
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deMultumesc de trecere!
Well, problema este ca pe mine nu ma doare iar pe tine te doare. Iar daca te doare si ai si erectii (care va sa zica vinjoase) se zice ca e grav si trebuie sa telefonezi la doctor sau la SMURD, sau la ce aveti voi acolo. Deci ia-o mai incet cu sex pistols daca ai probleme cu tensiunea si te mai si doare. Eu grobian nu cred ca am cum sa devin fiindca m-am asigurat la compania de asigurari literare pentru chestia asta si sint acoperit. Cu ego-ul stau bine. Nu e inflamat inca si nici nu doare (ca pe altii sau altele). E bine si sanatos si ma slujeste ori de cite ori este nevoie. Continui sa cred ca textul are calitati si defecte. Daca merita sau nu o penita de aur depinde (asa cum spuneam mai anțărț) de cine o dă. A dat-o Bobadilu'. E penița lui Bobadilu. Cine mai vrea penițe de la Bobadilu' știe de acum cum trebuie să scrie, nu? Pentru că Bobadilu' „simte”, adică se zice că el le simte și dacă le simte asta e pe bune și noi tre' să îl credem. Și la urma urmei de ce să nu îl credem, că toți avem simțul ăla special și misterios pentru poezia de drăgăneală. Ok, enough! Sper să nu îmi zică din nou Bobadilu' că sînt grobian sau kă konfund autorul cu opera. Kă nu konfund. La urma urmei ce are queen margot cu laurențiu, pardon cu Lauryannus..?! Uite cum mi se încurcă plimba-n gură cînd e cu atîția de n și de y. Eu mă sperii cînd văd mulți de n și de y. De exemplu la ..annus. Sînt prea mulți de n. Anyway. Am dovedit also că nu mi-am pierdut simțul humorului. Sper să nu și-l fi pierdut nici autoarea și nici Bobadilu. Nu de alta, da' ar fi păcat.
pentru textul : Lauryannus's Land deUn poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Am citit,
pentru textul : În amonte deEugen.
Alina, mulţumiri şi mult succes! vei reuşi şi de data asta! las şi o peniţă pentru virtualia 13. sper să cadă într-o vineri 13:)))! bau!:)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deNu am citit subtitlul (senryū), am crezut că sunt haikuri, de aici şi începutul comentariului meu. Mea culpa!
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deCred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
pentru textul : Nada deAnumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
pentru textul : Magellan deda, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deAndule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
multumesc pentru semnalarea greselii.
pentru textul : uitarea, constanta balansului deRamona, Nu înțeleg de ce, atunci când v-ați înregistrat, v-ați trecut numele în stil cazon sau școlăresc: Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Dacă aveți un minim respect pentru dumneavoastră și pentru ceilalți colaboratori ai Hermeneiei.com, vă rog reparați defecțiunea și nu vă mai prezentați ca la armată. În ceea ce privește textul dumneavoastră, nu am de făcut decât un foarte scurt comentariu: MINULESCU suta la sută.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deUn text a cărui calitate constă, în primul rând, în a fi agreabil, printr-un umor destul de bine dozat. E mai curând o schiţă cu tentă satirică şi parodică decât un eseu. Cât priveşte "notele" finale, acestea constituie, de fapt (ca să fiu acribios!), un "glosar".
pentru textul : un fel de autobiografie dePrima impresie
pentru textul : hermeneia 3.0-b deinterfaţă aerisită, chiar generoasă, uşor de interacţionat, cîmpuri bine marcate printr-o paletă cromatică discretă. Proporţia fonturilor pe secţiuni întăreşte impresia de aerisire şi de navigare lejeră. O spun cu sinceritate-felicitări!
Sugerez –în secţiunea comentarii, titlul textului comentat să fie evidenţiat –culoare sau font- în raport cu autorul com. şi cu primele cuvinte ale com. Constat că aceasta se face la accesarea com. respectiv (titlul textului apare cu negru) dar cred că nu în această fază e relevant ci înainte de accesare. Aşa pot să identific mai uşor textul comentat.
Ex.(ultimul din task acum): ce frumoşi sunteţi şi mă bucur mult.......- Maricica Frumosu— nu a fost niciodată ceva să nu iasă, sugerez ca „nu a fost niciodată ceva să nu iasă” , adică titlul să fie evidenţiat cromatic sau vectorial.
(auto) critică: gestul de a lăsa aici o peniţă pentru muncă şi pasiune nu depinde de mine. Aştept măsuri.
Eu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
pentru textul : aprilie de« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
pentru textul : Chant patriotique dein ceea ce priveste subtitlul, el da numele colectiei
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePagini