Se continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
mai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
multumesc de trecere si pt semn, foşnetul are legătură cu primele vesuri iar eu cred că am trecut de faza de a fi apreciat doar pt faptul că scriu în altă limbă.
Chei: 1. Huluxiao = instrument muzical folosit de etniile Dai, Achang, Wa, constind intr-o tigva in care sint fixate 3 tuburi din bambus prevazute cu 3 mustiucuri metalice; sunetul acestui instrument este suav, melodiile si cintecele interpretate la acesta au ca tematica legende, basme din regiunile mentionate; 2. daca te afli intr-o vale a deznadejdii si-n jurul tau vezi numai oase uscate, Dumnezeu este cel care poate sufla un duh si poate transforma oasele in ostire si deznadejdea in bucurie; 3. putin din povestea lui Iona.
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
zic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
Lucian, in primul rand, am niste observatii ce tin de gramatica. "În care constrânge-am veșnicia să-ncapă."...o cratima in plus. apoi: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte./ Înțelesul lor nu se rostea, ci deveneau puternice,". In versul al doilea, subiectul este "intelesul", deci acordul este gresit. Am inteles cum ai gandit tu, dar ar trebui sa renunti l punctul dintre versuri. "Cicatrizam veșniciei în piele"...vesnicie sai vesniciei? as prefera prima varianta... trecand peste aceste amanunte, primele doua strofe mi se par prea incorsetate in imagini. parca s-ar izbi unele de altele. strofa a treia mi-a parut salvata de versul: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte."...desi adjectivul "masive" il umbreste putin. si inca ceva, aici mi se pare ca exista o inadvertenta: "Palmele ridicau bucăți de humă./ Le așezau În centuri de beton sub formă inversă de trepte." huma sau beton?! cam asta ar fi. :) la buna citire.
Aalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
ma faci sa rad ! nu stiu cum de ai facut tu aceste asocieri ! nu rezulta, dar ce importa. fiecare e liber sa-si imagineze ce vrea. in alta ordine de idei, nu, nu ma astept ca ai mei cititori sa stie cine e Teodora sau d-l Ciosu, de altefel aceste nume nici nu au mare importanță în economia textului și nici relațiile pe care le dezvoltă. eu asteptatm sa-mi spui de ce nu raspicat in ideea poeziei.
p.s . nu mai fi asa de sententioasa cu cate un Nu ca cel de mai sus ca te pisca nimeni de nasuc.
urarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
trec mai rar pe aici. n-am vazut ca v-a placut, ati lasat semn... chiar si penita. si de la tine batrane, e ceva. :)
si apropo de ce spunea dorel, intamplator, in crajma aia, stam la bere cu oameni care au stat la bere cu nichita. pacat ca nu mai exista azi. ce bine ca am trecut pe-acolo in schimb.
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
"de parcă ar dormi treji" sună cam disonant si inestetic
finalul te face sa te oprești și să cauți să îl înțelegi. probbail din cauza ambiguității dar mi se pare puțin am simpluț textul
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
Mulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
Nu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
Arată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
interesanta perspectiva desi nu prea inteleg ce cauta "mercur" acolo. prin unele parti descriptivul si poate chiar prozodia devin prea evidente. dar ideea (si mai ales reprezentarea) au un farmec aproape julvernian
textul postat e slab pentru ca : titlul e banal, e plin de greseli, limbajul ..nici macar nu m-a facut sa casc...tot era o realizare... ca cititor naiv, nu pricep aproape nica, mai mult, ma face sa ma simt idiot (si nu sunt, decat in momentele de inspiratie poetica, dar atunci sunt un idiot sacru). Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ma oftic eu aici?
Apropo, mi-ati tastat numele gresit...sa cred ca o barza asezata pe umar v-a ...sugerat ceva in ureche?
mister Nicolas, stati calm....mi-e lene asta seara, altfel v-as provoca la duel, chiar daca momentan Dumnezeu doarme si l-am trezi cand v-as rasturna peste oalele din bucataria poetica. Pe bune, vedeti ce modest sunt? Sigur?
Andule, eu deschid MTV-ul doar din greseala, iar despre cele doua dive stiu doar ca: ambele sunt de culoare (dar nu sunt sigura), sexy si en vogue...ajunge? :) acum trebuie sa recunosc ca, a doua zi dupa postare, recitind textul acesta, m-am gandit ca tie s-ar putea sa-ti placa. mi-am dat seama ca imi reusise, involuntar, un text "bobadilic"! si da, a fost scris la dicteu automat, cum spui, eram prea obosita sa il cern si prea...confuza ca sa-mi mai pese. :) multumesc pentru generoasele aprecieri - dar ai grija, incepi sa fii convingator si asta ma nelinisteste... despre ultima strofa: am apelat la cratime pentru ca asa mi-a spotit urechea mea muzicala; insa ma voi gandi la varianta pe care mi-o sugerezi.
Claudia Radu si Ionut Caragea, n-ati vrea voi sa faceti un schimb de ID-uri de mess ori de numere de telefon si sa schimbati acolo, nestingheriti, astfel de amabilitati? Eventual, cu Andu Moldovan alaturi...daca tot ii place sa urmareasca cum decurge confruntarea. Sau - alta varianta - mai conforma cu locul unde ne aflam: deschiderea unei polemici cu tema "Ce este sau ce ar trebui sa fie poezia". Ori "Cat de important este Google in viata mea."! Felul in care a alunecat discutia asta m-a convins ca intr-adevar, punctul acela din regulament al carui rost Andu Moldovan nu il intelege este taaare binevenit.
am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
mie mi-ar place asta :
"tăcerile, un abur istovit
ce-l respiram"
te-as sfatui sa te orientezi catre curentele actuale ale poeziei, formele de trecut ale verbelor, mi se par prea chinuite.. in sensul de nenaturale. O poezie trebuie sa curga lin, si omenesc, de aceea (chiar si in proza am inceput..) sa ma feresc de cuvinte cum ar fi univers, infinit, sau eternitate, caci par artificiale, acolo unde e numai... omenesc de fapt. :) Oricum, las cuvintele acestea cu prietenie, si-ti urez succes la urmatoarele scrieri.
aranca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc Virgil pentru recomndare.
Mult succes...
pentru textul : sura11 deSe continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
pentru textul : lumina dinaintea vederii detanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă demai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
pentru textul : www.predicadesubmunte.com demultumesc de trecere si pt semn, foşnetul are legătură cu primele vesuri iar eu cred că am trecut de faza de a fi apreciat doar pt faptul că scriu în altă limbă.
stima mea
pentru textul : Zimţii deChei: 1. Huluxiao = instrument muzical folosit de etniile Dai, Achang, Wa, constind intr-o tigva in care sint fixate 3 tuburi din bambus prevazute cu 3 mustiucuri metalice; sunetul acestui instrument este suav, melodiile si cintecele interpretate la acesta au ca tematica legende, basme din regiunile mentionate; 2. daca te afli intr-o vale a deznadejdii si-n jurul tau vezi numai oase uscate, Dumnezeu este cel care poate sufla un duh si poate transforma oasele in ostire si deznadejdea in bucurie; 3. putin din povestea lui Iona.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă depoemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea demi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
zic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
pentru textul : coadă văzută la relanti deLucian, in primul rand, am niste observatii ce tin de gramatica. "În care constrânge-am veșnicia să-ncapă."...o cratima in plus. apoi: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte./ Înțelesul lor nu se rostea, ci deveneau puternice,". In versul al doilea, subiectul este "intelesul", deci acordul este gresit. Am inteles cum ai gandit tu, dar ar trebui sa renunti l punctul dintre versuri. "Cicatrizam veșniciei în piele"...vesnicie sai vesniciei? as prefera prima varianta... trecand peste aceste amanunte, primele doua strofe mi se par prea incorsetate in imagini. parca s-ar izbi unele de altele. strofa a treia mi-a parut salvata de versul: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte."...desi adjectivul "masive" il umbreste putin. si inca ceva, aici mi se pare ca exista o inadvertenta: "Palmele ridicau bucăți de humă./ Le așezau În centuri de beton sub formă inversă de trepte." huma sau beton?! cam asta ar fi. :) la buna citire.
pentru textul : Despre mine altădată deAalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. dema faci sa rad ! nu stiu cum de ai facut tu aceste asocieri ! nu rezulta, dar ce importa. fiecare e liber sa-si imagineze ce vrea. in alta ordine de idei, nu, nu ma astept ca ai mei cititori sa stie cine e Teodora sau d-l Ciosu, de altefel aceste nume nici nu au mare importanță în economia textului și nici relațiile pe care le dezvoltă. eu asteptatm sa-mi spui de ce nu raspicat in ideea poeziei.
pentru textul : sunt liber dep.s . nu mai fi asa de sententioasa cu cate un Nu ca cel de mai sus ca te pisca nimeni de nasuc.
urarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
pentru textul : raiul de la marginea potirului detrec mai rar pe aici. n-am vazut ca v-a placut, ati lasat semn... chiar si penita. si de la tine batrane, e ceva. :)
si apropo de ce spunea dorel, intamplator, in crajma aia, stam la bere cu oameni care au stat la bere cu nichita. pacat ca nu mai exista azi. ce bine ca am trecut pe-acolo in schimb.
pentru textul : Pussy deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții de"de parcă ar dormi treji" sună cam disonant si inestetic
pentru textul : zbor întârziat definalul te face sa te oprești și să cauți să îl înțelegi. probbail din cauza ambiguității dar mi se pare puțin am simpluț textul
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
pentru textul : caut femeie deMulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
pentru textul : Adio deNu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
Aranca, Virgil-scuze.Nu am avut intenția să vă enervez.Sunt un pic pe fugă. Mulțumesc pentru citire.
pentru textul : Sky Mirror deArată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
pentru textul : trofeu Hermeneia deinteresanta perspectiva desi nu prea inteleg ce cauta "mercur" acolo. prin unele parti descriptivul si poate chiar prozodia devin prea evidente. dar ideea (si mai ales reprezentarea) au un farmec aproape julvernian
pentru textul : Elegie ermetică VI detextul postat e slab pentru ca : titlul e banal, e plin de greseli, limbajul ..nici macar nu m-a facut sa casc...tot era o realizare... ca cititor naiv, nu pricep aproape nica, mai mult, ma face sa ma simt idiot (si nu sunt, decat in momentele de inspiratie poetica, dar atunci sunt un idiot sacru). Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ma oftic eu aici?
Apropo, mi-ati tastat numele gresit...sa cred ca o barza asezata pe umar v-a ...sugerat ceva in ureche?
mister Nicolas, stati calm....mi-e lene asta seara, altfel v-as provoca la duel, chiar daca momentan Dumnezeu doarme si l-am trezi cand v-as rasturna peste oalele din bucataria poetica. Pe bune, vedeti ce modest sunt? Sigur?
pentru textul : tablou cu berze deo popunere ironică făcută la adresa realității și copiind, aproape până în amănunt, realitatea.
pentru textul : să schimbăm numerele la case deCe-i cu textul asta?
pentru textul : ilegalități fără bluetooth deAndule, eu deschid MTV-ul doar din greseala, iar despre cele doua dive stiu doar ca: ambele sunt de culoare (dar nu sunt sigura), sexy si en vogue...ajunge? :) acum trebuie sa recunosc ca, a doua zi dupa postare, recitind textul acesta, m-am gandit ca tie s-ar putea sa-ti placa. mi-am dat seama ca imi reusise, involuntar, un text "bobadilic"! si da, a fost scris la dicteu automat, cum spui, eram prea obosita sa il cern si prea...confuza ca sa-mi mai pese. :) multumesc pentru generoasele aprecieri - dar ai grija, incepi sa fii convingator si asta ma nelinisteste... despre ultima strofa: am apelat la cratime pentru ca asa mi-a spotit urechea mea muzicala; insa ma voi gandi la varianta pe care mi-o sugerezi.
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deClaudia Radu si Ionut Caragea, n-ati vrea voi sa faceti un schimb de ID-uri de mess ori de numere de telefon si sa schimbati acolo, nestingheriti, astfel de amabilitati? Eventual, cu Andu Moldovan alaturi...daca tot ii place sa urmareasca cum decurge confruntarea. Sau - alta varianta - mai conforma cu locul unde ne aflam: deschiderea unei polemici cu tema "Ce este sau ce ar trebui sa fie poezia". Ori "Cat de important este Google in viata mea."! Felul in care a alunecat discutia asta m-a convins ca intr-adevar, punctul acela din regulament al carui rost Andu Moldovan nu il intelege este taaare binevenit.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deam gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
pentru textul : Salina din compotieră demie mi-ar place asta :
"tăcerile, un abur istovit
ce-l respiram"
te-as sfatui sa te orientezi catre curentele actuale ale poeziei, formele de trecut ale verbelor, mi se par prea chinuite.. in sensul de nenaturale. O poezie trebuie sa curga lin, si omenesc, de aceea (chiar si in proza am inceput..) sa ma feresc de cuvinte cum ar fi univers, infinit, sau eternitate, caci par artificiale, acolo unde e numai... omenesc de fapt. :) Oricum, las cuvintele acestea cu prietenie, si-ti urez succes la urmatoarele scrieri.
pentru textul : dodecafonie dearanca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deE fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer deRezolvă cumva cu acel cuvânt, apoi click pe atenție editor ca să îl facem din nou vizibil.
pentru textul : ştirile de la ora 5 dePagini