Orice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
Oricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
îmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
Inceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
bun text. chiar măsurat, echilibrat. ceva ce văd mai rar la tine. cred că ar trebui să scrii România cu majusculă. nu se justifică lipsa ei. puțin cam artificială menționarea glonțului din Matrix. chiar și gluma cu prezervativul. dar textul are un farmec aș zice aproape „cult” prin păstrarea discreției pînă la capăt.
P. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
cu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
Așa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
Deși, cum am înțeles din programul ei, Hermeneia cultivă "elitismul textelor, nu al autorilor", eu am simțit (cum e și normal) nevoia să văd și autorul, așa că am citit o bună parte dintre poeziile (deocamdată) postate de tine aici, începând cu cea mai veche. Ceea ce am putut constata, la nivelul ansamblului, este un progres de-a dreptul spectaculos, sesizabil începând cu textele postate pe la jumătatea anului 2007 și devenit evident în cele din 2008 și 2009. Lirismul s-a maturizat prin nuanțarea posturilor prea poetice, ca și prin renunțarea la diferite mituri. Depoetizarea (necesară și în spiritul veacului, al momentului, în sfârșit, oricum s-ar numi acest spirit - nu mai revin la mica noastră controversă) nu e însă crâncenă și evită turnura parodică (pe care n-o resping; e doar o constatare, în efortul de a defini un mod liric); realul e strecurat discret în poemele pe care le împiedică să (mai) lunece în excese lirice; în acest sens lucrează și luciditatea, care desfășoară variate strategii pe care nu le mai evidențiez aici. Starea dominantă rămâne, dincolo de toate, cea elegiacă. Textul de mai sus ar fi putut fi scris (aproape că a și fost scris, cu diferențele de rigoare) și de mine, în urmă cu un sfert de secol. Nu e un reproș, ci iarăși o constatare. Îmi aminesc, în acest moment, că am citit, când am intrat pe site, unul sau două texte ale tale, și am constatat cu surprindere anumite asemănări cu lirismul meu (bun sau rău), propunându-mi să revin, spre a mă lămuri. Sunt aproape convins că nu m-ai citit, deoarece acum trei decenii și ceva, când câștigam eu concursul de debut al Editurii Eminescu (și când cărțile, ca și informația literară, circulau normal), tu nu citeai poezie. E vorba, însă, de o modalitate lirică, pe care mă bucur s-o văd continuată. Precizez aici că eu nu mai scriu poezie decât accidental (ceea ce nu înseamnă că am renunțat definitiv, "Atelier", de pildă, fiind un text de anul trecut), dar postez aici texte pe care mi le asum din cărțile mele (noi fiind doar eseurile). Uneori fac intervenții mai puțin fericite (cea indicată de tine drept dulceagă din "Scrisoare"!), alteori necesare, dar nu până la a altera textele. Una peste alta, scrii frumos și sensibil. Deși textul de față nu e cel mai bun al tău, dar se cere evidențiat, îi acord o peniță. Dacă dorești, trimite-mi un e-mail la [email protected], poate discutăm despre o publicare în "Litere" (vezi www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere). Cu simpatie, Tudor
un poem obsedant de frumos cu elemente ce bintuie, indiferent cind si cui a fost scris. Acel iz de Far East predomina si intriga insa, in acelasi timp, intristeaza si linisteste. Oricum, orice as spune aici nu va explica pe deplin culorea diminetilor din odaia de ceai, deci, multumim Vlad!
Alina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
Marga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
Chiar ca metalmorphosis, Partea asta mi s-a parut foarte buna:
"o venă răsucită în jurul alteia și alteia
ca un furtun vechi de baie
pînă cînd ghemul devine o inimă
în pieptul altui fluture metalic
lași viața să curgă pînă la toxic"
Si din punctul meu de vedere paranteza din al doilea vers nu prea are sens, adica nu aduce nimic nou, din cauza asta, eu cel putin, as elimina-o.
Cristi, înţeleg, pe undeva, nota asta arhaică... însă uneori exagerezi. Apoi, cum dă "fremătândă/domoleşte/adulmecă/sângeri/ etc vs "reverberând"? Mie îmi sună disonant, anulând universul arhaic de până atunci.
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
Un poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
pe asta ai scris-o altfel. si nu ma intreba cum altfel:) am citit-o cu placere, la final, legat de "dar nu ma dau in vant", mi-a venit in minte un interviu, cred luat lui bernard show. intrebarea:va temeti de moarte? raspuns: nu, dar as prefera sa nu fiu de fata cand se intampla... posibil ca eu sa fi avut o perceptie aiurea. da' stiu ca ma ierti, asa ca nu sterg comentariul:) seara buna, spor la scris!
moi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
cu sinceritate si cu orice risc recunosc faptul ca ma simt ca si cum ori cineva se distreaza aici (si ptr mine conteaza cum o face) ori mi se preda ca unui novice. ori alte variante pe care prefer sa le trec sub tacerea mea poetica
adica, daca imi retrag textele sunt sanctionat? nu-mi apartin? nu pot sa fac ce vreau cu ele? ceea ce am spus in com prim, era o rugaminte si nimic mai mult. regulile le face dumnezeu
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor deOrice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deOricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
îmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
Te citesc în continuare,
pentru textul : am evadat un timp (2) deSilvia
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : suntem trei deVirgil, trebuie vreo 5-6 texte şi o scurtă biografie literară. Te rog să trimiţi în acest weekend cel târziu.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deMulţumim şi vă aşteptăm!
Inceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
pentru textul : Îngeri ® deAm reținut cele semnalate Domnule Cozan. Mulțumesc!
pentru textul : Caii morții detare șăgalnic comentariul tău, mulțumesc si pentru zâmbetul de pe buzele mele, și pentru urările de bine.
fie să ne-ntâlmin la fel de veseli pe Hermeneia... sau pe aiurea!
pentru textul : arămie debun text. chiar măsurat, echilibrat. ceva ce văd mai rar la tine. cred că ar trebui să scrii România cu majusculă. nu se justifică lipsa ei. puțin cam artificială menționarea glonțului din Matrix. chiar și gluma cu prezervativul. dar textul are un farmec aș zice aproape „cult” prin păstrarea discreției pînă la capăt.
pentru textul : prietenul deP. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
pentru textul : baloane de tăcere decu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deparca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
pentru textul : rem deAșa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
pentru textul : Ce rost are poezia? deda, ce bine ca a scos Cristina la lumina gusterul...:)
pentru textul : prezentul simplu dee unul din textele unde as fi lasat o penita, dar atunci nu aveam; o fac acum.
Deși, cum am înțeles din programul ei, Hermeneia cultivă "elitismul textelor, nu al autorilor", eu am simțit (cum e și normal) nevoia să văd și autorul, așa că am citit o bună parte dintre poeziile (deocamdată) postate de tine aici, începând cu cea mai veche. Ceea ce am putut constata, la nivelul ansamblului, este un progres de-a dreptul spectaculos, sesizabil începând cu textele postate pe la jumătatea anului 2007 și devenit evident în cele din 2008 și 2009. Lirismul s-a maturizat prin nuanțarea posturilor prea poetice, ca și prin renunțarea la diferite mituri. Depoetizarea (necesară și în spiritul veacului, al momentului, în sfârșit, oricum s-ar numi acest spirit - nu mai revin la mica noastră controversă) nu e însă crâncenă și evită turnura parodică (pe care n-o resping; e doar o constatare, în efortul de a defini un mod liric); realul e strecurat discret în poemele pe care le împiedică să (mai) lunece în excese lirice; în acest sens lucrează și luciditatea, care desfășoară variate strategii pe care nu le mai evidențiez aici. Starea dominantă rămâne, dincolo de toate, cea elegiacă. Textul de mai sus ar fi putut fi scris (aproape că a și fost scris, cu diferențele de rigoare) și de mine, în urmă cu un sfert de secol. Nu e un reproș, ci iarăși o constatare. Îmi aminesc, în acest moment, că am citit, când am intrat pe site, unul sau două texte ale tale, și am constatat cu surprindere anumite asemănări cu lirismul meu (bun sau rău), propunându-mi să revin, spre a mă lămuri. Sunt aproape convins că nu m-ai citit, deoarece acum trei decenii și ceva, când câștigam eu concursul de debut al Editurii Eminescu (și când cărțile, ca și informația literară, circulau normal), tu nu citeai poezie. E vorba, însă, de o modalitate lirică, pe care mă bucur s-o văd continuată. Precizez aici că eu nu mai scriu poezie decât accidental (ceea ce nu înseamnă că am renunțat definitiv, "Atelier", de pildă, fiind un text de anul trecut), dar postez aici texte pe care mi le asum din cărțile mele (noi fiind doar eseurile). Uneori fac intervenții mai puțin fericite (cea indicată de tine drept dulceagă din "Scrisoare"!), alteori necesare, dar nu până la a altera textele. Una peste alta, scrii frumos și sensibil. Deși textul de față nu e cel mai bun al tău, dar se cere evidențiat, îi acord o peniță. Dacă dorești, trimite-mi un e-mail la [email protected], poate discutăm despre o publicare în "Litere" (vezi www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere). Cu simpatie, Tudor
pentru textul : vorbesc privind într-o parte de...funcționează empatia, Marina. Cu epilogul chiar mi-ai smuls un zâmbet. Mulțumesc.
pentru textul : ...latura moartă a oricărui sublim... deun poem obsedant de frumos cu elemente ce bintuie, indiferent cind si cui a fost scris. Acel iz de Far East predomina si intriga insa, in acelasi timp, intristeaza si linisteste. Oricum, orice as spune aici nu va explica pe deplin culorea diminetilor din odaia de ceai, deci, multumim Vlad!
pentru textul : Li-lu Yo-lai deAlina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deMarga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
Chiar ca metalmorphosis, Partea asta mi s-a parut foarte buna:
"o venă răsucită în jurul alteia și alteia
ca un furtun vechi de baie
pînă cînd ghemul devine o inimă
în pieptul altui fluture metalic
lași viața să curgă pînă la toxic"
Si din punctul meu de vedere paranteza din al doilea vers nu prea are sens, adica nu aduce nimic nou, din cauza asta, eu cel putin, as elimina-o.
pentru textul : metalmorphosis defrancisc, imparateasa... va multumesc pentru cuvintele frumoase scrise aici.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deCristi, înţeleg, pe undeva, nota asta arhaică... însă uneori exagerezi. Apoi, cum dă "fremătândă/domoleşte/adulmecă/sângeri/ etc vs "reverberând"? Mie îmi sună disonant, anulând universul arhaic de până atunci.
Cum sunt ochii de ciută?
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) deVezi pe poezie.ro andrei ruse cauta pe google
pentru textul : Umbra. deai acolo manifest impotriva cuvantului curva si mai ai si poezia madona.
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
pentru textul : The House deUn poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
pentru textul : from scarborough fair with love desi, evident, penita de aur
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 depe asta ai scris-o altfel. si nu ma intreba cum altfel:) am citit-o cu placere, la final, legat de "dar nu ma dau in vant", mi-a venit in minte un interviu, cred luat lui bernard show. intrebarea:va temeti de moarte? raspuns: nu, dar as prefera sa nu fiu de fata cand se intampla... posibil ca eu sa fi avut o perceptie aiurea. da' stiu ca ma ierti, asa ca nu sterg comentariul:) seara buna, spor la scris!
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii demoi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
pentru textul : memento I decu sinceritate si cu orice risc recunosc faptul ca ma simt ca si cum ori cineva se distreaza aici (si ptr mine conteaza cum o face) ori mi se preda ca unui novice. ori alte variante pe care prefer sa le trec sub tacerea mea poetica
pentru textul : sfântul respect deadica, daca imi retrag textele sunt sanctionat? nu-mi apartin? nu pot sa fac ce vreau cu ele? ceea ce am spus in com prim, era o rugaminte si nimic mai mult. regulile le face dumnezeu
pentru textul : urâții dealexandru
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
pentru textul : La distanță de-un om dePagini