Cred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
O singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
e un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
o adevarata fabula :) in care cei mai dragi mi-s puricii :)) ca mâtzele nu-mi plac neam :-s oricum, le-ai caracterizat bine ;) smecherele. sunt cam profitoare si nerecunoscatoare mâtzele. iar alea de la oras, pisicile, nici nu pot prinde un soarece :)) noroc, voinice!
Andu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
un experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
acuarela da. am gasit si cuvintul la care sa gresesc. mie imi place ultima strofa. acolo pling si sunt foarte sincera. merci vladimir de popas. ma lasati la statusul de autor? am vazut texte mult mai slabe la novice. inca nu merit asa ceva.
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
Tare nepotrivita alegere. Sunt suparata, nu mai vorbesc cu tine niciodata! Vlad ar fi dat banii din premiu pentru copiii saraci. Asa contribuiai si tu, indirect, erai si corect literar, si te faceai si cu o bila alba la Cel de Sus. Adio!
totul ar fii perfect daca bunica ta ar fii fost si bunica mea. Daca vapoarele acelea mari scotind sirene guturale de sfarsit de viata ar fii trecut prin fata casei mele. Mai mocnesc focuri in soba bunicii? cind treci pe acolo sa-i duci o floare mare cit un clopot, din partea mea. Rameau
Un text care place, scris frumos de un poet adevărat. Am citit, ce am prins din poemele sale la Sibiu și m-au încântat. E o bucurie sa-l citim și pe acest site.
Virgil, nu mai comentez decât atât: voi părăsi acest site în care domnul administrator Virgil Titarenco foloseşte un limbaj aproape obscen de insultător la adresa persoanei mele. Dacă veţi citi comentariile d-lui la acest poem veţi găsi un număr de....13 numărate de mine...atacuri la persoana mea prin afirmaţii hazardate. Poate sunt chiar mai multe.
În plus repet: nu mi-am lăudat poezia prin faptul că am spus că e poem (cald şi emoţional sunt atribute, reale în acest caz; cine spune că ele înseamnă poezie bună?). De altfel, fără niciun fel de "refulare", voi înceta (sper că definitiv de data aceasta) să mai scriu poezii, pe care am repetat de atâtea ori că nu le consider poezie bună. În şapte ani nu am fost publicată în ţara mea şi doar de două ori am fost tipărită pe hârtie în S.U.A. E evident că nu mai sper să scriu vreodată poezie bună. Poezia bună se citeşte şi/sau se publică! Eu nu am avut nici cititori, decât ocazional, nu mai explic.
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
...Găsesc inofensiv acel "fă pipi", ba chiar îl găsesc ca pată de culare care subliniază jovialitatea textului. Un pastel în mișcare, drăguț. Câteva aritmii care se aud binișor. Le știi .si tu, Francis.
/iele nealăptate la sânul unei blânde primăveri./ ielele erau spirite salbatice, duhuri ale apelor ... langa biata primavara...of stoarce ielele de puteri si da vigoare primaverii... parerea mea
Da, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
In afara de dialectul vulgar de care dati dovada. De ce nu va motivati critica dvs.despre acest text, intr-un comentariu competent si adecvat spiritului literar?
Avand in vedere ca cenaclul este in 2 zile, si sunt convinsa ca sunt alte 20 de lucruri care trebuiesc facute in acelasi timp, afisul este ok, mie-mi place si nu ma agaseaza fonturile in nici un fel. Mi se pare bine realizat, si va felicit pentru munca depusa! Este un efort cat se poate de admirabil! Iar afisul asta nu merita sa fie criticat, pentru ca simbolic vorbind e mult mai mult decat un fundal rosu, o imagine si fonturi. (si chiar si asa vorbind, este suficient de bine realizat). Din nou, felicitari! Si abia astept sa va cunosc. :)
pai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
Cred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
Bianca, Poate ceea ce voi scrie acum va depăși probabil , ca lungime, textul în discuție. 1. Lucrez, de cȃțiva ani, la un volum care va purta subtitlul de pseudo-eseuri (titlul nu-l dezvălui încă). 2. El va fi un puzzle care, odată descȃlcit, pe măsură ce va fi citit, sper să spună ceea ce vreau eu să spun. 3. Textele, aruncate într-o ordine ce va părea întȃmplătoare, vor fi de întinderi diferite, vor exprima, de multe ori, puncte de vedere contradictorii, vor fi neomogene ca stil, un amalgam de genuri literare, un pic „filosofice”, un dram „științifice”, etc., etc., etc.. Dar încerc să le fac penetrante pentru ca evntualul cititor să nu abandoneze lectura la jumătate. Și, în același timp, să posede, în subtext(e) o anumită ordine, să-i zic „fractală” care și ea, nu este lipsită de o anumită simetrie, însă „dinamică”. 4. Consider că azi stilurile „clasice”, în care trebuia să păstrezi consevența unei anumite „arhitecturi” – și ea „clasice” - îmce să se cam perimeze 5. Acest sit interactiv pe care postez o parte dintre textele ce vor intra în volum este, pentru mine, un adevărat „atelier”, iar com-urile mă ajută extrem de mult ca să le finisez cȃt îmi va sta în putință. Lucru care nu s-ar fi putut întȃmpla dacă n-ar fi existat nici internetul și nici bunăvoința și efortul celor care păstoresc acest sit și față de care îmi exprim tot respectul și gratutinea mea. 6. Ce o ieși, în final, Dumnezeu cu mila. Ȋn orice caz simt că finalul se cam aproprie. 7. Ȋnchei mulțumindu-ți și ție și altora care s-au aplecat și se apleacă cu bunăvoință și interes asupra „pseudo-încercărilor” mele. Și mai observ că am ajuns la cifra magică „7”, cifră pe care o urmăresc și mă urmărește continuu. Toate cele bune, Gorun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
pentru textul : în prețul biletului deO singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
Vă mulțumesc, Vanda și Aleksandar, pentru răbdarea de a lucra până în zori la acest colaj. Mulțumesc, RadioLynx, pentru inspirație.
pentru textul : H * dee un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli deo adevarata fabula :) in care cei mai dragi mi-s puricii :)) ca mâtzele nu-mi plac neam :-s oricum, le-ai caracterizat bine ;) smecherele. sunt cam profitoare si nerecunoscatoare mâtzele. iar alea de la oras, pisicile, nici nu pot prinde un soarece :)) noroc, voinice!
pentru textul : Mâțâli deAndu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
pentru textul : Anamnesis destrudo deun experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
pentru textul : Alb-negru deacuarela da. am gasit si cuvintul la care sa gresesc. mie imi place ultima strofa. acolo pling si sunt foarte sincera. merci vladimir de popas. ma lasati la statusul de autor? am vazut texte mult mai slabe la novice. inca nu merit asa ceva.
pentru textul : far deNicholas. mă bucur pentru lectură şi semn. ne citim.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru decutremure si cutremure pe lumea asta, Viorel...
apoi, nu stiu daca merit sau imi doresc sa am "fani", ma multumesc si cu cititori atenti si obiectivi :)
pentru textul : după cutremur de.. trecînd peste amănuntele gramaticale, remarc mesajul sincer, puternic, frumos. Există un potențial deosebit și merită o mică încurajare.
pentru textul : Alt fel de iubire deÎncă un lucru: iubiri împăiate/
trofee de noapte
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
pentru textul : vinovați deTare nepotrivita alegere. Sunt suparata, nu mai vorbesc cu tine niciodata! Vlad ar fi dat banii din premiu pentru copiii saraci. Asa contribuiai si tu, indirect, erai si corect literar, si te faceai si cu o bila alba la Cel de Sus. Adio!
pentru textul : două mâini deAlina, te felicit pentru perseverenţă! Până la capăt, Alina... până la capăt!
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia detotul ar fii perfect daca bunica ta ar fii fost si bunica mea. Daca vapoarele acelea mari scotind sirene guturale de sfarsit de viata ar fii trecut prin fata casei mele. Mai mocnesc focuri in soba bunicii? cind treci pe acolo sa-i duci o floare mare cit un clopot, din partea mea. Rameau
pentru textul : Bunica degreșeala îmi aparține. ca multe altele
pentru textul : neon fado deUn text care place, scris frumos de un poet adevărat. Am citit, ce am prins din poemele sale la Sibiu și m-au încântat. E o bucurie sa-l citim și pe acest site.
pentru textul : Podul Grant deVirgil, nu mai comentez decât atât: voi părăsi acest site în care domnul administrator Virgil Titarenco foloseşte un limbaj aproape obscen de insultător la adresa persoanei mele. Dacă veţi citi comentariile d-lui la acest poem veţi găsi un număr de....13 numărate de mine...atacuri la persoana mea prin afirmaţii hazardate. Poate sunt chiar mai multe.
pentru textul : ie de zi lucrătoare deÎn plus repet: nu mi-am lăudat poezia prin faptul că am spus că e poem (cald şi emoţional sunt atribute, reale în acest caz; cine spune că ele înseamnă poezie bună?). De altfel, fără niciun fel de "refulare", voi înceta (sper că definitiv de data aceasta) să mai scriu poezii, pe care am repetat de atâtea ori că nu le consider poezie bună. În şapte ani nu am fost publicată în ţara mea şi doar de două ori am fost tipărită pe hârtie în S.U.A. E evident că nu mai sper să scriu vreodată poezie bună. Poezia bună se citeşte şi/sau se publică! Eu nu am avut nici cititori, decât ocazional, nu mai explic.
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
pentru textul : iarna întârzie la un film de...Găsesc inofensiv acel "fă pipi", ba chiar îl găsesc ca pată de culare care subliniază jovialitatea textului. Un pastel în mișcare, drăguț. Câteva aritmii care se aud binișor. Le știi .si tu, Francis.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete de/iele nealăptate la sânul unei blânde primăveri./ ielele erau spirite salbatice, duhuri ale apelor ... langa biata primavara...of stoarce ielele de puteri si da vigoare primaverii... parerea mea
pentru textul : în anul fiarelor deDa, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
pentru textul : după deal deDa, e mai fain cum zici tu. Am operat. Mulțam fain, Adrian!
pentru textul : time passing deno problem, poate ne ajută Virgil cu dubla! chiar te rog, Virgil, când ai timp!
titlul imi pare nepotrivit. poemul imi place cap-coada
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deIn afara de dialectul vulgar de care dati dovada. De ce nu va motivati critica dvs.despre acest text, intr-un comentariu competent si adecvat spiritului literar?
pentru textul : Mânca-ţi-aş deAvand in vedere ca cenaclul este in 2 zile, si sunt convinsa ca sunt alte 20 de lucruri care trebuiesc facute in acelasi timp, afisul este ok, mie-mi place si nu ma agaseaza fonturile in nici un fel. Mi se pare bine realizat, si va felicit pentru munca depusa! Este un efort cat se poate de admirabil! Iar afisul asta nu merita sa fie criticat, pentru ca simbolic vorbind e mult mai mult decat un fundal rosu, o imagine si fonturi. (si chiar si asa vorbind, este suficient de bine realizat). Din nou, felicitari! Si abia astept sa va cunosc. :)
pentru textul : Virtualia XI - anunț final depai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
pentru textul : Consumaționism deda, un poem bun. Daca te-ai lua in serios probabil ar iesi mult mai mult. Te citesc constant.
pentru textul : Poem intravilan deCred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
pentru textul : Întâlnire deVersurile; pure, inocente şi fără fasoane, cuceresc prin valenţele interpretative
pentru textul : Cine pictează curcubeie pe cer deBianca, Poate ceea ce voi scrie acum va depăși probabil , ca lungime, textul în discuție. 1. Lucrez, de cȃțiva ani, la un volum care va purta subtitlul de pseudo-eseuri (titlul nu-l dezvălui încă). 2. El va fi un puzzle care, odată descȃlcit, pe măsură ce va fi citit, sper să spună ceea ce vreau eu să spun. 3. Textele, aruncate într-o ordine ce va părea întȃmplătoare, vor fi de întinderi diferite, vor exprima, de multe ori, puncte de vedere contradictorii, vor fi neomogene ca stil, un amalgam de genuri literare, un pic „filosofice”, un dram „științifice”, etc., etc., etc.. Dar încerc să le fac penetrante pentru ca evntualul cititor să nu abandoneze lectura la jumătate. Și, în același timp, să posede, în subtext(e) o anumită ordine, să-i zic „fractală” care și ea, nu este lipsită de o anumită simetrie, însă „dinamică”. 4. Consider că azi stilurile „clasice”, în care trebuia să păstrezi consevența unei anumite „arhitecturi” – și ea „clasice” - îmce să se cam perimeze 5. Acest sit interactiv pe care postez o parte dintre textele ce vor intra în volum este, pentru mine, un adevărat „atelier”, iar com-urile mă ajută extrem de mult ca să le finisez cȃt îmi va sta în putință. Lucru care nu s-ar fi putut întȃmpla dacă n-ar fi existat nici internetul și nici bunăvoința și efortul celor care păstoresc acest sit și față de care îmi exprim tot respectul și gratutinea mea. 6. Ce o ieși, în final, Dumnezeu cu mila. Ȋn orice caz simt că finalul se cam aproprie. 7. Ȋnchei mulțumindu-ți și ție și altora care s-au aplecat și se apleacă cu bunăvoință și interes asupra „pseudo-încercărilor” mele. Și mai observ că am ajuns la cifra magică „7”, cifră pe care o urmăresc și mă urmărește continuu. Toate cele bune, Gorun.
pentru textul : Bufonul dePagini