domnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
dom'le, să știți că se poate muri și de rîs în America. am ajuns să rîd necontrolat. Și asta e grav, cred că ar zice domnul doctor Bobadil care se precepe la transplanturi și alte cele. Este grav de bine. ... Și cînd te gîndești că lumea spunea că Hermeneia nu are suflet și nu are inimă (ba după unii nici ficat)... Eu văd aici o efervescență creatoare atît de mare la Vlad încît face bubbles la Andu.
Poemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
apreciez empatia cu care ai comentat. Şi da, titlul trebuie interpretat aşa cum ai făcut-o în prima frază. Cel puţin asta am intenţionat. Mulţumesc pentru semn.
Apreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
right, Virgil. azi, prin grădină virtuală (cea largă și cu gardurile scunde), am avut ocazia să asist la o proslăvire a nimicului "poietic"...și zău că puțea. textul de față e o reacție. de factură toxică.
Nicholas, pesemne că nu m-ai înțeles. Eu n-am spus să NU scrii, ci am spus că eu cred că ar fi mai bine să avem grijă ÎN CE FEL scriem. Tocmai pentru că poezia religioasă este cea mai pretențioasă, nivelul discursului ei ar trebui să fie unul dintre cele mai elevate și mai atent elaborate, ca să nu se transforme mesajul exact în opusul a ceea ce autorul ar fi vrut să fie (sau în ceea ce spune Virgil mai sus). Există câteva nume care au ridicat deja ștachete foarte înalte pentru așa ceva. N-ar trebui ignorate.
În primul rând vă doresc bine aţi venit pe pagina mea.
Trec rapid la răspuns. “Text discursiv”? Clar, explicit, bazat pe raţionament aşadar. Când să mă bucur, mă uit la la strofa a şasea care face referire la oarece revelaţii.
„Prea sentimental”. Prea sentimental în raport cu ce standard? . Există un dozaj pe care criticul îl ţine secret şi nu vrea să ni-l împărtăşească? Apoi iarăşi o aserţiune fără acoperire în legătură cu presupusul alegorism. Unde este acea aglomerare de alegorii? Alegorismul era apreciat odată iar acum nu este bun…Cu poetizarea aţi atins climaxul ilariant al criticii.
Stimate domn, eu nu poetizez nimic, poezia este o STARE care te traversează sau nu. Aţi vrut să faceţi o sinteză la nivel tehnic presărată cu multă emfază. A ieşit o tocăniţă.
Dar despre ce a vrut totuşi să spună autorul în acest poem, chiar nimic, nimic… ?
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
Ce e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
cami, cred ca purtam pe dinauntru sentimente lasate in noi de la nastere, asa-mi explic eu unele lucruri pe care le simt ca facand parte din mine, constienta fiind ca nu eu le-am zidit inauntru. multumesc de interpretarea asta luminoasa si de gestul tau cu penita:)
Eu scriu prost. Mi-au spus asta multi oameni "de litere" chiar si un critic , am fost chiar cenzurat pe web, chiar exclus dintr-un club de poezie. Acesta e si motivul pentru care ma consider un... exemplu bun :) . Din pacate la polemica care a durat doar 4 zile? Dece oare? Poate ca ori de cate ori spunem ceva cu vorbele noastre ceelalti aud altceva adica cuvintelelor. Asa este si in scris si peste tot. Asa se face ca atunci cand scri "poezie" fiecare intelege altceva. Majoritatea celor care citesc nu au capacitatea unor definitii propri si evident folosesc in a intelege cuvintele definitiile altora " poezia este...." ( J.F. Groter 1881) sau "poezia este..." ( acad. prof. doc. emerit T. Torbescu). Eu numesc aceasta exaltare culturala "reflex scolaresc" ( se dobandeste in anii multi de scoala ). Acelasi reflex ne face sa spunem fara sa gandim ca poezia e literatura, literatura e arta, arta e talent, talentul e inascut si validat de un critic, "e" nu se foloseste in textele literare preferabil fiind "este", etc. Si atunci gandim steril ca cineva care isi defineste textul ca "poezie" inseamna ca are "pretentia" ca scrie literatura = deci face arta = adica are talent = adica s-a nascut geniu = mai mult vrea ca noi ( cetitorii ) sa recunoastem toate astea! Nimic mai gresit!!! ( exemplu eu, care stiu ca scriu prost, intelegant toate astea imi public textele la "cutia cu nisip" ) Pentru ca am obosit sa explic "cum sta treaba" cu scrierea care nu mai are prea mare legatura cu secolul trecut si cu definitiile poeziei. Cei care scriu nu se mai numesc "scriitori" ci "blogeri" ( sau cam asa ceva ), cei care "critica" se numesc "ceicarescriucomentarii". Atunci care e problama in Mileniul III ? Eu indraznesc sa cred ca problema e somajul :)... da, somajul criticilor, a istoicilor "literaturii" si de o suta de ori mai grav lipsa de profesionalism a profesorilor care predau o istorie ( evident moarta ) , rodul muncii lor fiind manelistii... Sa ne suparam pentru asta? Eu cred ca nu e necesar. E suficient sa il felicitam pe autorul acestui proiect "hermeneia" si sa ii dorim multi "concurenti", e suficient sa "scriem prost", sau sa comentam "acid" si cel mai important sa ii lasam pe ceelalti sa citeasca "cuvintele"........
mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
Cum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
şi mie mi-ar fi plăcut un text fără fund sau alte variante (care nu aduc absolut nimic textului) dar dacă e preferinţa expresă din varii motive ale autorului, nu tai capul nimănui. cred că Mariana a punctat foarte bine punctul slab al textului, iar Alina, menţionând finalul, pe cel bun. restul e ceea ce autorul crede că are pilon, ca experienţă.
am o nelămurire vis a vis de "carnea neîmpărtășită". nu prea înțeleg, este vorba de împărtășire "cu carne" - ceea ce îmi pare puțin nepotrivit -? Sau este vorba de împărtășirea "cărnii" (sarx) - ceea ce iar nu înțeleg cum să o interpretez teologic sau filozofic. În același timp știu că fii sînt "părtași sînegelui și cărnii", dar oare despre asta să fie vorba?...
Virgil, multumesc pentru ca m-ai citit si comentat, apreciez!
urlete burgeze a vrut sa fie o metafora pentru certurile si isteriile din senin pe care unul sau altul are tendinta de a le starni doar pentru ca nu-i place una sau alta.
„doar celor care mai au sufletul necesar in vana de a trece(...)” era o ironie pentru filantropii, starurile etc care-si fac imagine pe spatele celor cu o situatie de plans.
Cred ca niciuna dintre imagini nu a fost prea bine construita din moment ce nu-s percepute ca atare. In celelalte parti am modificat. Sper sa fie mai bine.
Incerc sa devin mai exigenta, de asta am ajuns sa stau pe un text cateva zile dupa ce l-am scris. Trebuie sa-mi instruiesc si ochiul dar pana acolo mai am muuuuullttt si pe bune ca uneori sunt foarte sigura ca n-o sa-mi iasa.:))
intri pe una din dubluri si in primul rind exista o optiune unde scrie cu rosu "Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.)" scrii DA si dai apoi EDIT.
nu stiu ce inseamna "vreo chestie de-a lui ex-Gates" despre semnul cu pricina am mai explicat de citeva ori pina acum dar se pare ca nu ai fost pe faza. este vorba de un mod in care imi notez eu textele care nu au fost postate aici pentru prima data pentru a fi diferentiate de celelalte. in esenta are importanta numai pentru mine. in ce priveste "daltile" mie imi place cum suna si prefer sa le las acolo. iar daca aceasta ti se pare un argument superficial te asigur ca la fel de neconvingator mi se pare si argumentul tau. mai ales ca la urma urmei sint doi ochi si ar fi sunat total aiurea dezacordul iar optiunea "dalta privirii tale" nu mi s-a parut suficient de... incisiva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
pentru textul : purgatoriu dePoemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
dom'le, să știți că se poate muri și de rîs în America. am ajuns să rîd necontrolat. Și asta e grav, cred că ar zice domnul doctor Bobadil care se precepe la transplanturi și alte cele. Este grav de bine. ... Și cînd te gîndești că lumea spunea că Hermeneia nu are suflet și nu are inimă (ba după unii nici ficat)... Eu văd aici o efervescență creatoare atît de mare la Vlad încît face bubbles la Andu.
pentru textul : login decorectez am incercat sa boldesc "Sabi"-care este o categorie estetica pentru Haiku
pentru textul : Onoare dePoemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
pentru textul : ne lut deapreciez empatia cu care ai comentat. Şi da, titlul trebuie interpretat aşa cum ai făcut-o în prima frază. Cel puţin asta am intenţionat. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : natural born winner demultzumesc senior, încerc o reparațiune...
pentru textul : mărturisesc deApreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
pentru textul : despre poezie - 2 deright, Virgil. azi, prin grădină virtuală (cea largă și cu gardurile scunde), am avut ocazia să asist la o proslăvire a nimicului "poietic"...și zău că puțea. textul de față e o reacție. de factură toxică.
pentru textul : Clivaj deStefan, multumesc pentru constanta expresiei. Incep sa cred ca merita. Bobadil.
pentru textul : amalia detextul curge intamplator, fara a transmite ceva. ca o umplutura.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc deNicholas, pesemne că nu m-ai înțeles. Eu n-am spus să NU scrii, ci am spus că eu cred că ar fi mai bine să avem grijă ÎN CE FEL scriem. Tocmai pentru că poezia religioasă este cea mai pretențioasă, nivelul discursului ei ar trebui să fie unul dintre cele mai elevate și mai atent elaborate, ca să nu se transforme mesajul exact în opusul a ceea ce autorul ar fi vrut să fie (sau în ceea ce spune Virgil mai sus). Există câteva nume care au ridicat deja ștachete foarte înalte pentru așa ceva. N-ar trebui ignorate.
pentru textul : despre iubire deÎn primul rând vă doresc bine aţi venit pe pagina mea.
Trec rapid la răspuns. “Text discursiv”? Clar, explicit, bazat pe raţionament aşadar. Când să mă bucur, mă uit la la strofa a şasea care face referire la oarece revelaţii.
„Prea sentimental”. Prea sentimental în raport cu ce standard? . Există un dozaj pe care criticul îl ţine secret şi nu vrea să ni-l împărtăşească? Apoi iarăşi o aserţiune fără acoperire în legătură cu presupusul alegorism. Unde este acea aglomerare de alegorii? Alegorismul era apreciat odată iar acum nu este bun…Cu poetizarea aţi atins climaxul ilariant al criticii.
Stimate domn, eu nu poetizez nimic, poezia este o STARE care te traversează sau nu. Aţi vrut să faceţi o sinteză la nivel tehnic presărată cu multă emfază. A ieşit o tocăniţă.
Dar despre ce a vrut totuşi să spună autorul în acest poem, chiar nimic, nimic… ?
Cu stimă
pentru textul : placebo deCristina (Sirion),
pentru textul : alte povestiri de la Şipot dete citesc mereu și păstrez. așa că facem schimb de poeme. mulțumesc.
mulțumesc frumos!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deMulțumesc pentru aprecieri. Te mai aștept.
pentru textul : Omul de la lumânări denu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară denu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
Ce e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deasta a mai fost *(la gauguin) ..ar trebui sa o tai si pe cealalalta...asa ca mai bine ramai la varianta de acum.
pentru textul : Partaj decami, cred ca purtam pe dinauntru sentimente lasate in noi de la nastere, asa-mi explic eu unele lucruri pe care le simt ca facand parte din mine, constienta fiind ca nu eu le-am zidit inauntru. multumesc de interpretarea asta luminoasa si de gestul tau cu penita:)
pentru textul : cuvinte de leac deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deEu scriu prost. Mi-au spus asta multi oameni "de litere" chiar si un critic , am fost chiar cenzurat pe web, chiar exclus dintr-un club de poezie. Acesta e si motivul pentru care ma consider un... exemplu bun :) . Din pacate la polemica care a durat doar 4 zile? Dece oare? Poate ca ori de cate ori spunem ceva cu vorbele noastre ceelalti aud altceva adica cuvintelelor. Asa este si in scris si peste tot. Asa se face ca atunci cand scri "poezie" fiecare intelege altceva. Majoritatea celor care citesc nu au capacitatea unor definitii propri si evident folosesc in a intelege cuvintele definitiile altora " poezia este...." ( J.F. Groter 1881) sau "poezia este..." ( acad. prof. doc. emerit T. Torbescu). Eu numesc aceasta exaltare culturala "reflex scolaresc" ( se dobandeste in anii multi de scoala ). Acelasi reflex ne face sa spunem fara sa gandim ca poezia e literatura, literatura e arta, arta e talent, talentul e inascut si validat de un critic, "e" nu se foloseste in textele literare preferabil fiind "este", etc. Si atunci gandim steril ca cineva care isi defineste textul ca "poezie" inseamna ca are "pretentia" ca scrie literatura = deci face arta = adica are talent = adica s-a nascut geniu = mai mult vrea ca noi ( cetitorii ) sa recunoastem toate astea! Nimic mai gresit!!! ( exemplu eu, care stiu ca scriu prost, intelegant toate astea imi public textele la "cutia cu nisip" ) Pentru ca am obosit sa explic "cum sta treaba" cu scrierea care nu mai are prea mare legatura cu secolul trecut si cu definitiile poeziei. Cei care scriu nu se mai numesc "scriitori" ci "blogeri" ( sau cam asa ceva ), cei care "critica" se numesc "ceicarescriucomentarii". Atunci care e problama in Mileniul III ? Eu indraznesc sa cred ca problema e somajul :)... da, somajul criticilor, a istoicilor "literaturii" si de o suta de ori mai grav lipsa de profesionalism a profesorilor care predau o istorie ( evident moarta ) , rodul muncii lor fiind manelistii... Sa ne suparam pentru asta? Eu cred ca nu e necesar. E suficient sa il felicitam pe autorul acestui proiect "hermeneia" si sa ii dorim multi "concurenti", e suficient sa "scriem prost", sau sa comentam "acid" si cel mai important sa ii lasam pe ceelalti sa citeasca "cuvintele"........
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost demi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
pentru textul : domnul Pa și visul deCum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deşi mie mi-ar fi plăcut un text fără fund sau alte variante (care nu aduc absolut nimic textului) dar dacă e preferinţa expresă din varii motive ale autorului, nu tai capul nimănui. cred că Mariana a punctat foarte bine punctul slab al textului, iar Alina, menţionând finalul, pe cel bun. restul e ceea ce autorul crede că are pilon, ca experienţă.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deam o nelămurire vis a vis de "carnea neîmpărtășită". nu prea înțeleg, este vorba de împărtășire "cu carne" - ceea ce îmi pare puțin nepotrivit -? Sau este vorba de împărtășirea "cărnii" (sarx) - ceea ce iar nu înțeleg cum să o interpretez teologic sau filozofic. În același timp știu că fii sînt "părtași sînegelui și cărnii", dar oare despre asta să fie vorba?...
pentru textul : Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită deVirgil, multumesc pentru ca m-ai citit si comentat, apreciez!
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deurlete burgeze a vrut sa fie o metafora pentru certurile si isteriile din senin pe care unul sau altul are tendinta de a le starni doar pentru ca nu-i place una sau alta.
„doar celor care mai au sufletul necesar in vana de a trece(...)” era o ironie pentru filantropii, starurile etc care-si fac imagine pe spatele celor cu o situatie de plans.
Cred ca niciuna dintre imagini nu a fost prea bine construita din moment ce nu-s percepute ca atare. In celelalte parti am modificat. Sper sa fie mai bine.
Incerc sa devin mai exigenta, de asta am ajuns sa stau pe un text cateva zile dupa ce l-am scris. Trebuie sa-mi instruiesc si ochiul dar pana acolo mai am muuuuullttt si pe bune ca uneori sunt foarte sigura ca n-o sa-mi iasa.:))
intri pe una din dubluri si in primul rind exista o optiune unde scrie cu rosu "Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.)" scrii DA si dai apoi EDIT.
pentru textul : MIRCEA deMai trăieşte Labiş? să zică acum:
"Pornim amândoi vânătoarea de tigri,
vânătoarea vanităţii din Munţii Carpaţi"
Pe noi toate ne prind nepregătiţi: şi iarna, şi vara, şi evadarea tigrilor!
pentru textul : Fiara denu stiu ce inseamna "vreo chestie de-a lui ex-Gates" despre semnul cu pricina am mai explicat de citeva ori pina acum dar se pare ca nu ai fost pe faza. este vorba de un mod in care imi notez eu textele care nu au fost postate aici pentru prima data pentru a fi diferentiate de celelalte. in esenta are importanta numai pentru mine. in ce priveste "daltile" mie imi place cum suna si prefer sa le las acolo. iar daca aceasta ti se pare un argument superficial te asigur ca la fel de neconvingator mi se pare si argumentul tau. mai ales ca la urma urmei sint doi ochi si ar fi sunat total aiurea dezacordul iar optiunea "dalta privirii tale" nu mi s-a parut suficient de... incisiva.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ dePagini