probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
penibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
iar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
un text angajat, puternic si cu miza. chiar si asa, ca tradus ca pe google, e bun. poate incerci o traducere semnatica, a la "ieri am aflat că si oamenii blonzi cu ochii albaștri ucid" in loc de "ieri am aflat că oamenii cu părul blond și ochii albaștri/de asemenea ucid", etc.
aici, de ex, trebuie sa schimbi mult:
"pentru că pînă mai ieri am crezut cu toții
că numai oamenii negrii și maro ucid
cu cît mergi tot mai închis în culoarea pielii
cu cît sînt ochii și părul mai închiși la culoare
cu atît vei da de un suflet mai întunecat"
mi-ar placea ca poemul tau sa deschida o discutie despre subiectul zilei, sau macar despre diferenta dintre moral, imoral, amoral. a propos, Breivik va pleda nevinovat...
Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
Nu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
În primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
Despre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Alma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
...Virgil, şi când nu am fosst criptico-anecdotic am răspuns. Doar că puţintel mai elaborat, ori, fără pretenţii, mai eseistic. Spuneam: "[Poezia] ar trebui să universalizeze emoţii particulare.". De unde se poate deduce clar ce şi cum. Făceam chiar şi o paralelă lapidară intre poezia de acum şi "cea de acum o mie de ani". Mai clar ca o apă de izvor, zic: în primul rând, poezia trebuie să-l satisfacă pe autor. E imposibil să scindezi poezia de restul fenomenelor/lucrurilor, iar restul fenomenelor/lucrurilor le înfăptuim, in primul rând ori în cele din urmă, pentru noi, pentru propria noastră persoană. De ce ar fi poezia ceva diferit?!
...O altă problemă: infracţionalitatea lirică, pe de altă parte, tocmai asta a făcut: a pus pe planul trei (3) nevoia eului, autorului, încercând să cucerească cititorul şi/sau criticul prin orice mijloc - poetizare, tehnică, "isme", patetisme ce vizau incultura cititorilor etc. Impostorul liric nu mai scrie pentru el, scrie numai pentru recunoaştere.
...Avem aşadar, pe de o parte, riscul scrierii din narcisism, iar pe de altă parte, riscul imposturii. Calea de mijloc e răspunsul la "cum ar trebui să fie", răspuns pe care l-am dar in prima intervenţie: "universalizarea emoţiilor particulare". Ori împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
Am scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
Un poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
Dănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
Bobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
Tocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
Eu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.
dată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
Gebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
Textul e prozaic, corelarea sacrificarii animalului cu sacrificiul ioanei d’arc care a fost unul de vointa in esenta,( vezi diferenta dintre sacrificare si sacrificiu) mi se pare nepotrivit. Singura expresie lirica este cea care a fost sesizata deja de antecomentator.
titlul mi se pare fortat.... eu asa vad poemul tau... /Se primenește trupul/ în haine curate. / Se așterne cuvertură de moarte/ preotul să cânte despre viață și celelalte… bocitoarele /preludiu / jeluiesc cântecul vieții, Adunând flori și lumânări din ținuturile morții. Groparii în cântec de zeamă de struguri , în lumină de lună Deschid inima caldă-a pământului Cât să încapă puterea cuvântului. Ciocli/ straie/ aripi de îngeri, Duc spre groapă trupul spre a-l dărui răscrucilor Domnului la Trecerea apei, Bani pentru vămi Se freacă zilele / niște raze de soare în trecere În acest dans mortuar / plin de petrecere, un act sexual în care coasta e moartea Și carnea este viața în care colcăie soarta. *ai un typo... ,,Ca întrun act sexual'' *poate mai reflectezi asupra titlului...
prea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumusețea se jupește ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul depenibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deiar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
un text angajat, puternic si cu miza. chiar si asa, ca tradus ca pe google, e bun. poate incerci o traducere semnatica, a la "ieri am aflat că si oamenii blonzi cu ochii albaștri ucid" in loc de "ieri am aflat că oamenii cu părul blond și ochii albaștri/de asemenea ucid", etc.
aici, de ex, trebuie sa schimbi mult:
"pentru că pînă mai ieri am crezut cu toții
că numai oamenii negrii și maro ucid
cu cît mergi tot mai închis în culoarea pielii
cu cît sînt ochii și părul mai închiși la culoare
cu atît vei da de un suflet mai întunecat"
mi-ar placea ca poemul tau sa deschida o discutie despre subiectul zilei, sau macar despre diferenta dintre moral, imoral, amoral. a propos, Breivik va pleda nevinovat...
pentru textul : ieri am aflat că oamenii cu părul blond ucid deAi umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deNu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
pentru textul : atunci când cerul e ursuleţul misha deÎn primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
pentru textul : oolong tea deDespre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Alma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
pentru textul : Paspartu din sticlă demie imi spune: e dragut, mignon. o intampinare. cu siguranta, vor veni altele si mai si bine ai venit pe hermeneia, madalina grama toma
pentru textul : Prada desi ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
pentru textul : REM de...Virgil, şi când nu am fosst criptico-anecdotic am răspuns. Doar că puţintel mai elaborat, ori, fără pretenţii, mai eseistic. Spuneam: "[Poezia] ar trebui să universalizeze emoţii particulare.". De unde se poate deduce clar ce şi cum. Făceam chiar şi o paralelă lapidară intre poezia de acum şi "cea de acum o mie de ani". Mai clar ca o apă de izvor, zic: în primul rând, poezia trebuie să-l satisfacă pe autor. E imposibil să scindezi poezia de restul fenomenelor/lucrurilor, iar restul fenomenelor/lucrurilor le înfăptuim, in primul rând ori în cele din urmă, pentru noi, pentru propria noastră persoană. De ce ar fi poezia ceva diferit?!
...O altă problemă: infracţionalitatea lirică, pe de altă parte, tocmai asta a făcut: a pus pe planul trei (3) nevoia eului, autorului, încercând să cucerească cititorul şi/sau criticul prin orice mijloc - poetizare, tehnică, "isme", patetisme ce vizau incultura cititorilor etc. Impostorul liric nu mai scrie pentru el, scrie numai pentru recunoaştere.
...Avem aşadar, pe de o parte, riscul scrierii din narcisism, iar pe de altă parte, riscul imposturii. Calea de mijloc e răspunsul la "cum ar trebui să fie", răspuns pe care l-am dar in prima intervenţie: "universalizarea emoţiilor particulare". Ori împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deLecturi, norme de redactare a unui text, lecturi, punctuaţie, lecturi, lecturi...
pentru textul : Numele deAm scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...
pentru textul : O zi fără poezie denu stiu cat de originala este ideea acestui text, dar mie mi-a placut teribil. text dulce amarui, puternic si amarui, amarui, amarui...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul deCine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
pentru textul : pat-ranger deUn poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
pentru textul : de fapt sîntem deMulțumesc de atenționare Nicholas am revenit pe text și l-am modificat.
pentru textul : Dragostea cu mână de femeie tânără deDănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deÎntrebare pentru d-l Dinu: de ce "metrica e nefricit aleasă"?
pentru textul : Boală deBobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deTocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deEu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.
pentru textul : și eu te iubesc dedată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
pentru textul : Recunosc & deparca stiam ca se scrie "whiskey" sau "whisky"
pentru textul : kimberlit deGebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deddm, mulțumesc pentru trecere. îți respect opinia, însă poate aș fi preferat să-mi scrii ce anume nu prea - ideea, exprimarea, etc.
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi desungura chestie care imi place e "Dansul păsării curcubeu și moartea din ea." Daca te gindesti intens la asta ai sa ajungi sa scrii ceva
pentru textul : Arșița verii noastre deTextul e prozaic, corelarea sacrificarii animalului cu sacrificiul ioanei d’arc care a fost unul de vointa in esenta,( vezi diferenta dintre sacrificare si sacrificiu) mi se pare nepotrivit. Singura expresie lirica este cea care a fost sesizata deja de antecomentator.
pentru textul : Miel la Proțap detitlul mi se pare fortat.... eu asa vad poemul tau... /Se primenește trupul/ în haine curate. / Se așterne cuvertură de moarte/ preotul să cânte despre viață și celelalte… bocitoarele /preludiu / jeluiesc cântecul vieții, Adunând flori și lumânări din ținuturile morții. Groparii în cântec de zeamă de struguri , în lumină de lună Deschid inima caldă-a pământului Cât să încapă puterea cuvântului. Ciocli/ straie/ aripi de îngeri, Duc spre groapă trupul spre a-l dărui răscrucilor Domnului la Trecerea apei, Bani pentru vămi Se freacă zilele / niște raze de soare în trecere În acest dans mortuar / plin de petrecere, un act sexual în care coasta e moartea Și carnea este viața în care colcăie soarta. *ai un typo... ,,Ca întrun act sexual'' *poate mai reflectezi asupra titlului...
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deprea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumusețea se jupește ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?
pentru textul : pasagera dePagini