Iata, voi face o tentativa de a "reinvia" spiritul a ceea ce, cred eu, ar trebui sa fie un comentariu literar pe Hermeneia. Si fac asta in speranta ca voi mai vedea comentarii pe Hermeneia care sa spuna si altceva decat acelasi banale "technicalities". Si pornesc de la ideea ca fado-ul are de-a face cu acea stare de "nefiintare" care are, in foarte multe feluri, si nu doar aparente, de-a face cu practicile spirituale yoga. Catre mijlocul secolului 19 dr. M. Honingberg uimea lumea cu povestea yoghinului Haridas. La Lahore, in prezenta maharajahului Ranjit si a curtii sale Haridas a intrat in stare cataleptica si a fost ingropat intr-o gradina, mormantul a fost apoi pazit timp de 40 de zile. Cand Haridas a fost deshumat, era rece si rigid. I s-au pus prosoape calde pe cap, a fost frecat cu insistenta pe tot corpul, i s-a suflat aer in gura si, in cele din urma Haridas a revenit la viata. Astazi nu mai dispunem de mijloacele necesare pentru a verifica autenticitatea unei astfel de relatari, insa povestea lui Haridas este semnificativa azi pentru mine dintr-un cu totul alt motiv. Pentru ca maiestria sa in yoga nu deriva dintr-o spiritualitate superioara, Haridas fiind cunoscut mai degraba ca un om cu o moralitate dubioasa. El a fugit pana in cele din urma cu o femeie si s-a refugiat in munti unde a si murit in cele din urma (definitiv) si a fost ingropat asa cum se cuvine acolo. Pentru Haridas, Yoga pare sa fi fost inainte de orice, o tehnica fachirica. La fel cum acest sunet inconfundabil al fado-ului este construit astfel incat sa zideasca in cel care-l asculta un templu menit sa spuna o poveste foarte simpla dar totusi atat de profunda: cea a vantului fara de moarte si a apelor oceanului care uda coastele Portugaliei la Cascais. Bobadil.
Sunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
de văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
nu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
Nu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
Textul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
Virgil, chiar nu ştiu de ce lungimea sau scurtimea unui text paote fi motiv de dezamăgire. Finalul, nu ştiu, tind să nu fiu de acord cu tine, fie şi pentru că melodrama, în sensul ei primordial, există în orice text încă din momentnul scrierii lui, aşadar, pâna la urmă, ea depinde de expresie; iar aici, nu cred c-am dat chix. Dar asta e părerea mea.
Cristina, remarc intuiţia ta. Nu doar referitor la stradă, ci şi la modul de-a scinda fragmentele pe axa sensului unitar. Şi asta nu-i de ici de colo de dincolo.
Paul, mie îmi place finalul. Şi tot subiectiv vorbesc, evident. Ma voi gândi la un surogat pentru acel verb.
lalin, corect ați remarcat rolul "balanței" și blîndețea întregului. Banalitatea începutului mi-o asum pentru că astfel mi-am împlinit dacă nu un moft, atunci vocea interioară. Vă mulțumesc pentru comentariul constructiv.
țicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
Mulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
Citind cometariile voastre am avut emotia intoarcerii acasa, un loc cu legaturi uneori mai puternice decat corespondentul real. In loc sa va multumesc, voi continua sa va descopar.
Nu dispar, ma fura din pacate evenimentele. :o)
D-lui Gorun
Nu am ajuns si probabil ca nu voi ajunge vreodata la starea de scriere. Ce vreau sa spun este ca ma onoreaza atentia dumneavoastra desi mi se pare nemeritata. Incerc totusi sa ajung cat mi aprope de starea aceea tocmai pentru ca n-am gasit alta modalitate mai buna decat cuvantul pentru a scoate la iveala "statuile" la care ceva lucreaza in mine.
multumesc Artimosa pentru aprecierea ideii poemului. mereu m-am gândit că pe Dumnezeu îl întâlnim în fiece zi, fie la greu, fie la bine și, deși trăim această teofanie permanent, ne-am obișnuit atât de mult cu aceste întâlniri, încât au devenit banale. ca acest tânăr înviat de Iisus. în privința rimei, îți pot spune că am folosit-o atât cât am crezut că susține textul, că îl ajută, că îl pune în valoare, în sensul că, acolo unde ideile sunt legate de ceea ce am înțeles, cuvintele se îmbrățișează, rimează; iar unde vorbesc despre ceea ce am impresia că am cunoscut, lipsa rimei subliniază confuzul.
Primele patru versuri mi se parusera promitatoare, dar unele din cuvintele prezente in versurile urmatoare ingreuneaza textul, dupa parerea mea si trimit cititorul la dictionar, anuland astfel experienta lirica ("moloheste", "varec"). Uneori cautarea cu obstinatie a originalitatii poate avea efect invers - indepartarea cititorului.
Întreg poemul are o nuanță de sidefiu-gălbui, feminin, cald dar și translucid, rotund dar și de o formă geometrică aparent ciudată, necunoscută, mereu în schimbare, precum "alunecarea luminilor", toate suprapunându-se și translând una în cealaltă imagine. Un portret reușit, în contururi aproape "invizibile". Ai un "i" în minus la "aparițiile".
Sofia de cand sunt eu pe hermeneia nu am auzit de asa ceva...
Nu uita ca se lucreaza la site inca si e posibil sa se fi pierdut ultimele inregistrari din cauza asta.
avem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
cu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
eu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
ei, noi și lumea...un triptic exisențialist într-o sensibilă notă postmodernistă. Mi-a plăcut prima foto la minut. Cu final antologic: "cu fiecare treaptă urcată, inima ei devenea un vierme de mătase"...O sublimă pierzanie e în aceste versuri. Mereu bucuros să te citesc Cătălina Chelaru...:) Aprecieri ghe arghelean de la George de Asztalos. I will be arround...:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iata, voi face o tentativa de a "reinvia" spiritul a ceea ce, cred eu, ar trebui sa fie un comentariu literar pe Hermeneia. Si fac asta in speranta ca voi mai vedea comentarii pe Hermeneia care sa spuna si altceva decat acelasi banale "technicalities". Si pornesc de la ideea ca fado-ul are de-a face cu acea stare de "nefiintare" care are, in foarte multe feluri, si nu doar aparente, de-a face cu practicile spirituale yoga. Catre mijlocul secolului 19 dr. M. Honingberg uimea lumea cu povestea yoghinului Haridas. La Lahore, in prezenta maharajahului Ranjit si a curtii sale Haridas a intrat in stare cataleptica si a fost ingropat intr-o gradina, mormantul a fost apoi pazit timp de 40 de zile. Cand Haridas a fost deshumat, era rece si rigid. I s-au pus prosoape calde pe cap, a fost frecat cu insistenta pe tot corpul, i s-a suflat aer in gura si, in cele din urma Haridas a revenit la viata. Astazi nu mai dispunem de mijloacele necesare pentru a verifica autenticitatea unei astfel de relatari, insa povestea lui Haridas este semnificativa azi pentru mine dintr-un cu totul alt motiv. Pentru ca maiestria sa in yoga nu deriva dintr-o spiritualitate superioara, Haridas fiind cunoscut mai degraba ca un om cu o moralitate dubioasa. El a fugit pana in cele din urma cu o femeie si s-a refugiat in munti unde a si murit in cele din urma (definitiv) si a fost ingropat asa cum se cuvine acolo. Pentru Haridas, Yoga pare sa fi fost inainte de orice, o tehnica fachirica. La fel cum acest sunet inconfundabil al fado-ului este construit astfel incat sa zideasca in cel care-l asculta un templu menit sa spuna o poveste foarte simpla dar totusi atat de profunda: cea a vantului fara de moarte si a apelor oceanului care uda coastele Portugaliei la Cascais. Bobadil.
pentru textul : fado curvo deSunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
pentru textul : absint de noiembrie dede văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
nu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
pentru textul : Popas deNu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
pentru textul : apocalipsa după mine deTextul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
pentru textul : Oameni fara nume deVirgil, chiar nu ştiu de ce lungimea sau scurtimea unui text paote fi motiv de dezamăgire. Finalul, nu ştiu, tind să nu fiu de acord cu tine, fie şi pentru că melodrama, în sensul ei primordial, există în orice text încă din momentnul scrierii lui, aşadar, pâna la urmă, ea depinde de expresie; iar aici, nu cred c-am dat chix. Dar asta e părerea mea.
Cristina, remarc intuiţia ta. Nu doar referitor la stradă, ci şi la modul de-a scinda fragmentele pe axa sensului unitar. Şi asta nu-i de ici de colo de dincolo.
Paul, mie îmi place finalul. Şi tot subiectiv vorbesc, evident. Ma voi gândi la un surogat pentru acel verb.
Mulţumesc tuturor pentru timp!
pentru textul : de n luate câte două delalin, corect ați remarcat rolul "balanței" și blîndețea întregului. Banalitatea începutului mi-o asum pentru că astfel mi-am împlinit dacă nu un moft, atunci vocea interioară. Vă mulțumesc pentru comentariul constructiv.
pentru textul : risipita dețicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deproblema semnalata amterior, persista: textul in franceza are in continuare greseli.
pentru textul : ...I'm growing like spells... dece nu imi place mie la "aerul metalic al iernii" este predictibilitatea expresiei. acum, la o citire ulterioara
pentru textul : suflet fără trup deMulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Cioc! :)
pentru textul : starea hermeneia deSintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
pentru textul : Pui cu patru picioare deDoina, Adrian
Citind cometariile voastre am avut emotia intoarcerii acasa, un loc cu legaturi uneori mai puternice decat corespondentul real. In loc sa va multumesc, voi continua sa va descopar.
Nu dispar, ma fura din pacate evenimentele. :o)
D-lui Gorun
Nu am ajuns si probabil ca nu voi ajunge vreodata la starea de scriere. Ce vreau sa spun este ca ma onoreaza atentia dumneavoastra desi mi se pare nemeritata. Incerc totusi sa ajung cat mi aprope de starea aceea tocmai pentru ca n-am gasit alta modalitate mai buna decat cuvantul pentru a scoate la iveala "statuile" la care ceva lucreaza in mine.
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei demultumesc Artimosa pentru aprecierea ideii poemului. mereu m-am gândit că pe Dumnezeu îl întâlnim în fiece zi, fie la greu, fie la bine și, deși trăim această teofanie permanent, ne-am obișnuit atât de mult cu aceste întâlniri, încât au devenit banale. ca acest tânăr înviat de Iisus. în privința rimei, îți pot spune că am folosit-o atât cât am crezut că susține textul, că îl ajută, că îl pune în valoare, în sensul că, acolo unde ideile sunt legate de ceea ce am înțeles, cuvintele se îmbrățișează, rimează; iar unde vorbesc despre ceea ce am impresia că am cunoscut, lipsa rimei subliniază confuzul.
pentru textul : Tânărul din Nain debine mai, babodile, am sa-l rescriu.
pentru textul : e poi vivere deO poezie sensibilă ascunsă prin buzunarele unei feminități necunoscute. Atenție la editare! "întotdeuana", "sangelui", "iarta-mă"... Bine ai venit!
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa dePrimele patru versuri mi se parusera promitatoare, dar unele din cuvintele prezente in versurile urmatoare ingreuneaza textul, dupa parerea mea si trimit cititorul la dictionar, anuland astfel experienta lirica ("moloheste", "varec"). Uneori cautarea cu obstinatie a originalitatii poate avea efect invers - indepartarea cititorului.
pentru textul : Răpitor deErată
Cuvântul te deranjează - cuvântul care te deranjează
pentru textul : Ultrasonografie deFelicitări!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deÎntreg poemul are o nuanță de sidefiu-gălbui, feminin, cald dar și translucid, rotund dar și de o formă geometrică aparent ciudată, necunoscută, mereu în schimbare, precum "alunecarea luminilor", toate suprapunându-se și translând una în cealaltă imagine. Un portret reușit, în contururi aproape "invizibile". Ai un "i" în minus la "aparițiile".
pentru textul : expression deMultumesc de comentariu, Aranca. Am modificat partea cu goticul. Te mai astept!
pentru textul : Poem cataleptic deSofia de cand sunt eu pe hermeneia nu am auzit de asa ceva...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deNu uita ca se lucreaza la site inca si e posibil sa se fi pierdut ultimele inregistrari din cauza asta.
avem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deDe ce nu "dezvelea"?
pentru textul : Dirijorul decu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded de"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
pentru textul : cîntec pentru ploaie descuze pentru cacofonie; reformulez: daca al meu comentariu...etc. restul ramane valabil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deeu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
pentru textul : Moderator pe hermeneia de! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deei, noi și lumea...un triptic exisențialist într-o sensibilă notă postmodernistă. Mi-a plăcut prima foto la minut. Cu final antologic: "cu fiecare treaptă urcată, inima ei devenea un vierme de mătase"...O sublimă pierzanie e în aceste versuri. Mereu bucuros să te citesc Cătălina Chelaru...:) Aprecieri ghe arghelean de la George de Asztalos. I will be arround...:)
pentru textul : solia unei stele de mare dePagini