"parerea mea e ca nu e un text prost
poezia nu are IQ! nu e grila cu raspunsuri. e transmiterea lirica a unei trairi" (Cristina Ştefan)
...Zâmbesc văzând că, atunci când ne convine, le luăm pe toate la propriu, şi viceversa. Dar tranziţia asta a cam pus bazele sofismului, aşa că...
...D-nă Ştefan, bineînţeles că poezia are IQ. Nu ştiu cum aţi putut nega asta! 1. Există poezie cerebrală. 2. Oricât am vrea asta, niciodată nu vom putea scinda între autor şi eul liric, cel puţin pentru o interpretare cât mai veridică. Ne-o spune şi Călinescu, aşadar nu tre' să mă credeţi pe mine. Prin extensie, un Blaga, să spunem, e/a fost ceva mai tare-n IQ decât mulţi dintre noi... înţelegeţi unde bat.
...Apoi, chestia asta cu "scriu/se scrie cu sufletul" am întâlnit-o atât de des, încât, când o aud, tind să fac atacuri de apoplexie. Personal, consider că această frază (plus întregul puhoi sensibilos ce curge de-aici) a pus bazele infracţionalismului liric. Acest principiu de-a scre cu sufletul (şi-atât!) a născut poeţi mai ceva ca Olimpul, a pus semnul egalităţii între autori şi a, sau a încercat, să demoleze autoritatea criticii literare.
...Numai că, cei care se iau cât de cât în serios, fie ca poet, fie ca cititor, fie ca critic, ştiu că, printre enjde miliardele de probleme, dintotdeauna poezia a fost mai degrabă despre cum spui, decât despre ce spui. Asta a fost firu' liric care a salvat, cât de cât, poezia veritabilă, pentru că, pe lângă sensibilitatea/fineţea/intuiţia lirică (a scrie cu sufletul), mai este nevoie şi de acumulare, procesare, sinteză (a scrie cu mintea)... ceea ce presupune IQ. (frumos truism, nu?)
...Şi ar mai fi multe de zis, dar după aia n-o să mai avem ce vorbi :)
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
cit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
Ionuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
Șarje amicală. Pentru că sunt într-o dispoziție „ludică”, recitindu-mi textul, mă gȃndesc (mai gȃndesc și eu din cȃnd în cȃnd) că aș fi putut termina poezia, în stil «bobadilic» astfel: „Ne regăsim în oasele ce se dizolvă în rugăciunea mută a florilor ce au plecat capul sabia nu-l taie” Ar fi ieșit ceva tăsnet! Și aș fi primit o ploaie de „penițe”, mai ales de la admiratoare! Evident, sunt gelos pe Boba, Care, precis, m-a „constat la superlativul absolut, fără să-mi dea nicio atenție”. Cum explica, pe timpuri, revoltat, un șef de CAP secretarului de partid, după ce fusese la un doctor pilit ce făcea parte dintre «intelectualii satului». Gorun
pe alocuri da. Am fost ispitit să îl acuz de asta dar m-am gîndit să nu fiu prea exigent. Are momente cînd uiţi că de fapt citeşti poezie. Deşi subtitlul te face să te gîndeşti la versurile eminesciene. Asta nu înseamnă că nu are farmec.
Ceea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
un poem complex,pe care îl citesc şi recitesc , de fiecare dată descopăr un alt sens,finalul excelent şi cât de adevărat "şi n-am şi am", două cuvinte simple dar care te pun pe gânduri, te lasă în suspans.felicitări!
"ne promiteam să nu şi să
ca două cruci îmbrăţişate
între coastele unui sicriu."
am ascultat şi melodia, o dată , de două ori,de nouăzeci şi nouă de mii de ori:)bună, rău!mulţumiri!
Departe de mine ideea de a te discredita, Ionuț! Îți uram bine ai revenit pe site! În schimb ce e în presă e treaba tuturor:)! Nu am vrut să subliniez decât că îți apreciez determinarea. Și N. Manolescu l-a criticat negativ pe N. Stănescu la început. Deci be cool! Știi doar că poți fi desființat de critică dar cu priză la cititori. Și concluziv, o rugăminte: dacă ai vreun articol vexativ la adresa criticului Alex Ștefănescu, mi-ar plăcea să îl citesc. Adresa mea de mail este pe net. Ne cunoaștem de prea multă vreme pentru a ne bănui de intenții malițioase. Ești în generația mea, iar undeva într-un interviu am declarat că eu cred în scrisul tău.
gând bun! om bun! și peniță ascuțită!
si totusi e un pamflet (in versuri) si inca unul foarte bun, poate chiar o diatriba, ce reuseste sa reproiecteze ca intr-un cinematograf in aer liber, totul despre noi, despre metehnele si defectele noastre, pastrind atitudinea filosofica arhicunoscuta. si unde sint urechile mari de elefant ale zidurilor? cine aude cu adevarat? contemporan noua, insa doar atit, autorul suporta invariabil degringolada mizeriei umane. si iata-l: "în trenuri murdare în gări care put pe jos dorm cu gura deschisă pe băncile rupte se joacă barbut miroase a ceapă și clisă e totul ciudat și îmi vine să strig vin zoaiele valuri la ușă se face târziu și se face mai frig și jarul s-a stins sub cenușă." un poem pe care il consider un regal. multumesc Mircea Florin Sandru.
Cât se poate de sincer, pe mine cei doi de 'aia' din prima strofă mă îndepărtează complet.
Nu pot citi restul că buclez... vremea aia, mașina aia, vremea aia, mașina aia, aia... care aia domnule poet?
Care aia?
A
Sunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
Viorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
Virgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
Ioana, ai dreptate, deja mi-am imaginat personajele și decorurile. Mulțumesc. Finalul nu e final, se poate modifica oricând. Ca-n viață. Când îl facem? SM, zic.
nu ştiu cît de stupide sînt apelativele acestea, cristina. dar cu siguranţă intervenţiile tale sînt stupide. sau aşa cum spunea cineva pe aici, "creatore de momente penibile". dar se pare că te simţi bine înconjurată de aureola asta de penibil. aşa că nu vreau să ţi-o spulber. am să îţi răspund la celelalte comentarii mai încolo. pe măsură.
După toată aglomerarea de strigăte, voci, îndemnuri, reacții, crâmpeie, imagini, amintiri, zgomote, chipuri, arome, idei, doruri, reluări ... parcă te reverși în câmpia unei voci illo tempore prima donna. Mi-a plăcut această senzație de eliberare din final, odată cu "ghicește-mi Callas, viitorul, în cafea". Citiți-o atent, nu abandonați, chiar merită. Mmmmm... senzația asta de final trebuie răsplătită... o, Callas... mă furnică buricul degetului... fie: peniță. <<enter>>.
Expresia A trage la sorți =
a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți;
b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți.
Și acum să analizăm logic: dacă invoci substantivul la singular, i.e. sorț, atunci rezultatul alegeri este unul singur, și ce rost are să mai tragi? Unde mai este hazardul, aleatorul, surpriza, nedeterminismul?
Formularea "destinul ia forma unui hazard imparțial" mi-a cazut mai greu la stomac decat carnea porcului de Craciun :) Inteleg cumva ceea ce ai vrut sa spui insa poate nu sunt eu in starea potrivita...
Insa tot respectul pentru broderia tesuta in jurul cutiei muzicale, motiv care m-a fascinat si pe mine de multe ori... e ceva in acea balerina micuta, "dulce" si "rotativa", un amestec de copilarie si senzualitate care poate crea poteci spre atat de multe destinatii... poate aici sa fie legatura cu abruptul si homericul destin.
mi-a placut indeosebi prima parte. citind, cadenta versurilor si rostirea m au trimis cu gandul la paunescu (cel bun). o replica pe cinste dl C Munteanu
La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
sau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"parerea mea e ca nu e un text prost
poezia nu are IQ! nu e grila cu raspunsuri. e transmiterea lirica a unei trairi" (Cristina Ştefan)
...Zâmbesc văzând că, atunci când ne convine, le luăm pe toate la propriu, şi viceversa. Dar tranziţia asta a cam pus bazele sofismului, aşa că...
...D-nă Ştefan, bineînţeles că poezia are IQ. Nu ştiu cum aţi putut nega asta! 1. Există poezie cerebrală. 2. Oricât am vrea asta, niciodată nu vom putea scinda între autor şi eul liric, cel puţin pentru o interpretare cât mai veridică. Ne-o spune şi Călinescu, aşadar nu tre' să mă credeţi pe mine. Prin extensie, un Blaga, să spunem, e/a fost ceva mai tare-n IQ decât mulţi dintre noi... înţelegeţi unde bat.
...Apoi, chestia asta cu "scriu/se scrie cu sufletul" am întâlnit-o atât de des, încât, când o aud, tind să fac atacuri de apoplexie. Personal, consider că această frază (plus întregul puhoi sensibilos ce curge de-aici) a pus bazele infracţionalismului liric. Acest principiu de-a scre cu sufletul (şi-atât!) a născut poeţi mai ceva ca Olimpul, a pus semnul egalităţii între autori şi a, sau a încercat, să demoleze autoritatea criticii literare.
...Numai că, cei care se iau cât de cât în serios, fie ca poet, fie ca cititor, fie ca critic, ştiu că, printre enjde miliardele de probleme, dintotdeauna poezia a fost mai degrabă despre cum spui, decât despre ce spui. Asta a fost firu' liric care a salvat, cât de cât, poezia veritabilă, pentru că, pe lângă sensibilitatea/fineţea/intuiţia lirică (a scrie cu sufletul), mai este nevoie şi de acumulare, procesare, sinteză (a scrie cu mintea)... ceea ce presupune IQ. (frumos truism, nu?)
...Şi ar mai fi multe de zis, dar după aia n-o să mai avem ce vorbi :)
pentru textul : iarna debobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
pentru textul : mama la toate țările decit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
Ne amintim cu drag!
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? dePoza e de pe Valea Muresului?
Ionuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
pentru textul : și eu te iubesc deCosma, nu poti inlocui cu linie de dialog hieroglifele acelea? sunt obositoare intrucatva.
pentru textul : Lopata deȘarje amicală. Pentru că sunt într-o dispoziție „ludică”, recitindu-mi textul, mă gȃndesc (mai gȃndesc și eu din cȃnd în cȃnd) că aș fi putut termina poezia, în stil «bobadilic» astfel: „Ne regăsim în oasele ce se dizolvă în rugăciunea mută a florilor ce au plecat capul sabia nu-l taie” Ar fi ieșit ceva tăsnet! Și aș fi primit o ploaie de „penițe”, mai ales de la admiratoare! Evident, sunt gelos pe Boba, Care, precis, m-a „constat la superlativul absolut, fără să-mi dea nicio atenție”. Cum explica, pe timpuri, revoltat, un șef de CAP secretarului de partid, după ce fusese la un doctor pilit ce făcea parte dintre «intelectualii satului». Gorun
pentru textul : Viol consimțit depe alocuri da. Am fost ispitit să îl acuz de asta dar m-am gîndit să nu fiu prea exigent. Are momente cînd uiţi că de fapt citeşti poezie. Deşi subtitlul te face să te gîndeşti la versurile eminesciene. Asta nu înseamnă că nu are farmec.
pentru textul : Oala cu lapte delucian, te rog, fa-ma sa inteleg ce anume pare fortat in poem. m-ar ajuta.
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe debun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos
pentru textul : Hotarul circular deCeea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deun poem complex,pe care îl citesc şi recitesc , de fiecare dată descopăr un alt sens,finalul excelent şi cât de adevărat "şi n-am şi am", două cuvinte simple dar care te pun pe gânduri, te lasă în suspans.felicitări!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare de"ne promiteam să nu şi să
ca două cruci îmbrăţişate
între coastele unui sicriu."
am ascultat şi melodia, o dată , de două ori,de nouăzeci şi nouă de mii de ori:)bună, rău!mulţumiri!
Departe de mine ideea de a te discredita, Ionuț! Îți uram bine ai revenit pe site! În schimb ce e în presă e treaba tuturor:)! Nu am vrut să subliniez decât că îți apreciez determinarea. Și N. Manolescu l-a criticat negativ pe N. Stănescu la început. Deci be cool! Știi doar că poți fi desființat de critică dar cu priză la cititori. Și concluziv, o rugăminte: dacă ai vreun articol vexativ la adresa criticului Alex Ștefănescu, mi-ar plăcea să îl citesc. Adresa mea de mail este pe net. Ne cunoaștem de prea multă vreme pentru a ne bănui de intenții malițioase. Ești în generația mea, iar undeva într-un interviu am declarat că eu cred în scrisul tău.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu degând bun! om bun! și peniță ascuțită!
si totusi e un pamflet (in versuri) si inca unul foarte bun, poate chiar o diatriba, ce reuseste sa reproiecteze ca intr-un cinematograf in aer liber, totul despre noi, despre metehnele si defectele noastre, pastrind atitudinea filosofica arhicunoscuta. si unde sint urechile mari de elefant ale zidurilor? cine aude cu adevarat? contemporan noua, insa doar atit, autorul suporta invariabil degringolada mizeriei umane. si iata-l: "în trenuri murdare în gări care put pe jos dorm cu gura deschisă pe băncile rupte se joacă barbut miroase a ceapă și clisă e totul ciudat și îmi vine să strig vin zoaiele valuri la ușă se face târziu și se face mai frig și jarul s-a stins sub cenușă." un poem pe care il consider un regal. multumesc Mircea Florin Sandru.
pentru textul : căpățâni de porc în automobile de lux deCât se poate de sincer, pe mine cei doi de 'aia' din prima strofă mă îndepărtează complet.
pentru textul : vremuri deNu pot citi restul că buclez... vremea aia, mașina aia, vremea aia, mașina aia, aia... care aia domnule poet?
Care aia?
A
din nou un frumos joc al luminii si intunericului din suflet
pentru textul : a fost odată... deSunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
pentru textul : mă iartă, Doamne deViorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
Virgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
pentru textul : Camilafca iubirii deIoana, ai dreptate, deja mi-am imaginat personajele și decorurile. Mulțumesc. Finalul nu e final, se poate modifica oricând. Ca-n viață. Când îl facem? SM, zic.
pentru textul : eu, bosho și streamul denu ştiu cît de stupide sînt apelativele acestea, cristina. dar cu siguranţă intervenţiile tale sînt stupide. sau aşa cum spunea cineva pe aici, "creatore de momente penibile". dar se pare că te simţi bine înconjurată de aureola asta de penibil. aşa că nu vreau să ţi-o spulber. am să îţi răspund la celelalte comentarii mai încolo. pe măsură.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deDupă toată aglomerarea de strigăte, voci, îndemnuri, reacții, crâmpeie, imagini, amintiri, zgomote, chipuri, arome, idei, doruri, reluări ... parcă te reverși în câmpia unei voci illo tempore prima donna. Mi-a plăcut această senzație de eliberare din final, odată cu "ghicește-mi Callas, viitorul, în cafea". Citiți-o atent, nu abandonați, chiar merită. Mmmmm... senzația asta de final trebuie răsplătită... o, Callas... mă furnică buricul degetului... fie: peniță. <<enter>>.
pentru textul : repetiția generală deÎncă odată, mulţumesc frumos!
pentru textul : Ce cuvânt?! deNu mă indispune deloc faptul că cineva are timp să citească şi să "aprecieze" efortul meu...
Mult stimate Domnule Titarenco, hai să consultăm dexul online la http://dexonline.ro/definitie/sorți
Expresia A trage la sorți =
a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți;
b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți.
Și acum să analizăm logic: dacă invoci substantivul la singular, i.e. sorț, atunci rezultatul alegeri este unul singur, și ce rost are să mai tragi? Unde mai este hazardul, aleatorul, surpriza, nedeterminismul?
pentru textul : domnule Labiș deFormularea "destinul ia forma unui hazard imparțial" mi-a cazut mai greu la stomac decat carnea porcului de Craciun :) Inteleg cumva ceea ce ai vrut sa spui insa poate nu sunt eu in starea potrivita...
pentru textul : cutia muzicală deInsa tot respectul pentru broderia tesuta in jurul cutiei muzicale, motiv care m-a fascinat si pe mine de multe ori... e ceva in acea balerina micuta, "dulce" si "rotativa", un amestec de copilarie si senzualitate care poate crea poteci spre atat de multe destinatii... poate aici sa fie legatura cu abruptul si homericul destin.
toate părţuile, se sfărşească odata.. etc. Recorectează, te rog.
pentru textul : caii din viaţa mea deAdriana, sper ca intr-un alt poem ne vei spune si CUM sa ne ferim de acest cumplit blestem. Deocamdata, am citit si am scuipat in san :-) Bobadil.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului demi-a placut indeosebi prima parte. citind, cadenta versurilor si rostirea m au trimis cu gandul la paunescu (cel bun). o replica pe cinste dl C Munteanu
pentru textul : Sonet 195 deLa apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus decotzcaru si baciu (pletosii)
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deUn poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
sau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
pentru textul : Fuga dePagini