Adriana, Paul
va multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
cred ca ar trebui sa faci cel putin trei miscari de optimizare a textului. avand in vedere ca este o poezie de dragoste cu tendinte elegiace, ca sa nu devina siropoasa, ar trebui sa eviti - adica sa scoti sau sa inlocuiesti - cuvinte care in context pot deveni clisee: umbre, miresme, speranta, etc.. apoi, ar mai trebui sa iti stabilesti un univers (poetic) limitat, pentru un mesaj coerent si direct (adica sa nu amesteci atat de multe tipuri de sintagme si figuri de stil care spun fix acelasi lucru, de ex. flori, patefoane, cai, roti, linguri, culori, sentimente, senzatii, etc.) altfel, te alegi cu un mesaj diluat, fracturat, incomplet, dat tocmai de confuzia mesajelor colaterale. poemul trebuie sa aiba o unitate intrinseca cel putin intr-o directie. in final, ori segmentezi poemul in mai multe si le lucrezi in parte, ca texte separate (chiar daca, grafic, le asezi impreuna) ori te opresti cand consideri ca ai reusit sa spui nu mai mult decat aveai de spus. poezia e ca si pictura. o linie in plus poate strica tot. cititorul este un "animal comod si vanitos". daca ii dai prea usor sau repeti acelasi lucru se plictiseste, daca e prea mult nu are rabdare iar daca e pe prea putin vrea mai mult. fragmentul de cod lipsa trebuie sa fie bine dozat pentru ca dorinta si bucuria cautarii pentru "completare" sa se manifeste plenar. ...
Adriane, după ce am citit textul tău aproape că mi-a venit să pun mâna pe plaivaz... vezi, asta e ce lipsește acum acestor comunități... avem de toate și tehnologie care mai de care... dar nu mai comunicăm... cel puțin nu la acel nivel care poate să pătrundă la originea cuvintelor și a imaginilor.
Chiar dacă scris în 'dulcele stil nouăzecist sud-american' care, hai acum să recunosc, a reprezentat și poate încă mai reprezintă poezia modernă pentru mine, poemul se 'sufocă' singur printr-o intelectualizare exagerată, poate cea mai banală capcană în care picăm noi toți, cei care simțim poezia că ne dictează cuvinte să le așternem pe hârtie.
Și hai să-ți zic
'curmă brusc' - cum altfel? curmă lent?
'moartea pură' - moartea impură, de unde să mă agăț, cel mai aproape simbol e din lumea drogurilor.
În poezie e ciudat să spui 'îmi permit'... ce simte cel care te citește în afară de egoismul tău. Ce dacă îți permiți? Eu, cititor, cum să-mi permit?
s.a.m.d.
Am citit texte mai bune sub semnătura ta, dar nici acesta nu mi-a provocat chiar o indigestie literară, mai degrabă o anume anxietate. Deci una peste alta
mersi de lectură,
Andu
Un poem scris în stilul Vladimir Negru, inconfundabil și care, cu micile mele observații tehnice, nu se va modifica esențial. Nici nu e necesar, pentru că un volum ar trebui să păstreze aceeași linie, să fie unitar. Interesant cum reușești să păstrezi un fir, o logică de la început la sfârșit, cum nu te pierzi în amănunte, cum revii în aceeași nuanță. Ai acuzative vreo câteva, dar aglomerate, în prima strofă: "de carne", "de sare", "de-o lance". Mi s-a încâlcit limba "într-un rocambolesc bazar". În rest, e de bine, deși eu personal nu prefer nici "pribeag" și nici "isprăvi", însă, repet, e stilul tău, continuă-l.
ai texte mai frumoase ca ăsta
aici "golul vinului" - nu pot să-mi închipui cum adică.
îmi place "zarul din pâine".
nu cred că ai vrut să zici "apoi totul se întâmplă cu întârziere"
ci că vine un moment în care conştientizezi că ai ajuns târziu. mă rog, nici exprimarea mea nu e cea mai potrivită pentru textul tău.
ultima strofă mi se pare cumva că transformă întrebarea "unde ești" într-o incantaţie prin care se poate (printr-un anume extaz mistic) să te contopeşti cu moartea
oricum totul mi se pare profund şi dureros, dar puţin exprimat.
poezia pierde din forță, pe la ... "atent de cordul meu învolburat..." prima și ultima strofă sunt închegate, în a doua imaginile sunt comune. ramân la parerea ca strofa a doua suferă.
Şi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia? R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia? R: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
Younger Sister, dacă ai observat ceva, te rog să atragi atenția pe text. Nu este cazul să facem din orice un obiect de discuție, ceva de împărțit. Mai mult ne folosim dintr-o critică pertinentă și directă decât din aluzii. Și la fel de liberă ești să nu îți placă un text și să justifici, chiar dacă altora le-a plăcut. Din păreri diferite se naște progresul. Aceasta nu înseamnă neaparat că tu trebuie să convingi pe ceilalți că tu ai dreptate sau ei pe tine de contrariul ci, în cele din urmă, autorul să reușească să scrie mai bine, iar noi să citim o mai bună literatură.
Multumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...
Am convingerea că textul acesta e diferit faţă de ce şi cum scrii de obicei. Mai întâi, prin discurs - unul uniform/ închegat în ceea ce priveşte ideea/ conceptul şi derularea tehnico-artistică a acesteia/ acestuia. Nu mai avem fragmente care trebuie lipite/ umplute de cititor, nu mai avem imagini la limita dintre suprarealism şi fracturism. Aş spune că scrierea e de un neoromantism pur, dar a categorisi un text doar într-un curent e cumva livresc/ superficial. Îmi place mult spontaneitatea şi autenticitatea (poate a doua este rezultată din prima), îmi place cum imaginile dezvelesc idei (nu ingenioase, dar cu siguranţă personalizate), ci nu invers, îmi place emoţia resemnată din final (un final foarte bun), îmi place că slash-urile sunt mai puţine (doar trei! - record), îmi place şi titlul, pentru că îndrumă cititorul pe drumul propus de poezie, chiar dacă, luat separat, e un mic clişeu aforistic (plus de asta, nu e în engleză!), îmi plac şi altele:
"vrei nemișcare cu rasuflări reci
orașe părăsite și sate bătrâne case vopsite în albastru lângă mările de var"
etc.
Ai un typo în versul doi, iar aici:
"cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut" - aş rearanja, altfel topica e tare de cap.
Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
code red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
o temă nouă în poeziile tale ...sau, mă rog, o temă de care acum te apropii mai mult. si o faci frumos. interesantă amprenta olfactivă. poate găsesti o altă formulare aici: "cu care trăia doar pentru a mă distruge"
Remarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
Virgil, eu am înțeles și m-am bucurat să văd că ai avut plăcerea acestei lecturi. Și chiar nu e off topic, e în sensul așternerilor în ape: câți oamnei pot simți liberi în matca lor? Mulțumesc mult.
"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
Am perceput poezia ta ca un popas inainte de inceputuri... atatea posibile inceputuri si pe umeri si crucea, in suflet corabia, dar care cumva trage a greu sufletului obisnuit poate prea mult cu "lumina laptoasa a zilei". Cateva simboluri m-au trimis departe cu gandul, si asa m-am intors si eu invariabil la "ziua de luni", adica la inceputul poeziei tale, regasind sensurile: "o calatorie singulara/etimologica prin subtilitati". Construita cu delicatete si dibacie, asa imi pare poezia ta, Virgil. Numai ... numai de apele s-ar "tulbura" cu un vant prielnic. Nu mi se pare insa reusita comparatia "parfumul locului gol / ... ca o gaura perfecta".
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri: "au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie" "în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele" "trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Hanny: mereu facem comparații, oameni suntem. Mă bucur că ți-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, și prietenii sunt nevrozele noastre. Dar și noi ale lor :)). Mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
Scurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
Întreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, Paul
pentru textul : dând bice nimicului deva multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Ioana Dana Nicolae, îți mulțumesc că m-ai citit. Voi ține cont de observațiile făcute.
pentru textul : Decor cu îngeri deerată: interbelici, generaţia
pentru textul : problema românilor decred ca ar trebui sa faci cel putin trei miscari de optimizare a textului. avand in vedere ca este o poezie de dragoste cu tendinte elegiace, ca sa nu devina siropoasa, ar trebui sa eviti - adica sa scoti sau sa inlocuiesti - cuvinte care in context pot deveni clisee: umbre, miresme, speranta, etc.. apoi, ar mai trebui sa iti stabilesti un univers (poetic) limitat, pentru un mesaj coerent si direct (adica sa nu amesteci atat de multe tipuri de sintagme si figuri de stil care spun fix acelasi lucru, de ex. flori, patefoane, cai, roti, linguri, culori, sentimente, senzatii, etc.) altfel, te alegi cu un mesaj diluat, fracturat, incomplet, dat tocmai de confuzia mesajelor colaterale. poemul trebuie sa aiba o unitate intrinseca cel putin intr-o directie. in final, ori segmentezi poemul in mai multe si le lucrezi in parte, ca texte separate (chiar daca, grafic, le asezi impreuna) ori te opresti cand consideri ca ai reusit sa spui nu mai mult decat aveai de spus. poezia e ca si pictura. o linie in plus poate strica tot. cititorul este un "animal comod si vanitos". daca ii dai prea usor sau repeti acelasi lucru se plictiseste, daca e prea mult nu are rabdare iar daca e pe prea putin vrea mai mult. fragmentul de cod lipsa trebuie sa fie bine dozat pentru ca dorinta si bucuria cautarii pentru "completare" sa se manifeste plenar. ...
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deAdriane, după ce am citit textul tău aproape că mi-a venit să pun mâna pe plaivaz... vezi, asta e ce lipsește acum acestor comunități... avem de toate și tehnologie care mai de care... dar nu mai comunicăm... cel puțin nu la acel nivel care poate să pătrundă la originea cuvintelor și a imaginilor.
pentru textul : Monolog deChiar dacă scris în 'dulcele stil nouăzecist sud-american' care, hai acum să recunosc, a reprezentat și poate încă mai reprezintă poezia modernă pentru mine, poemul se 'sufocă' singur printr-o intelectualizare exagerată, poate cea mai banală capcană în care picăm noi toți, cei care simțim poezia că ne dictează cuvinte să le așternem pe hârtie.
Și hai să-ți zic
'curmă brusc' - cum altfel? curmă lent?
'moartea pură' - moartea impură, de unde să mă agăț, cel mai aproape simbol e din lumea drogurilor.
În poezie e ciudat să spui 'îmi permit'... ce simte cel care te citește în afară de egoismul tău. Ce dacă îți permiți? Eu, cititor, cum să-mi permit?
s.a.m.d.
Am citit texte mai bune sub semnătura ta, dar nici acesta nu mi-a provocat chiar o indigestie literară, mai degrabă o anume anxietate. Deci una peste alta
mersi de lectură,
Andu
Un poem scris în stilul Vladimir Negru, inconfundabil și care, cu micile mele observații tehnice, nu se va modifica esențial. Nici nu e necesar, pentru că un volum ar trebui să păstreze aceeași linie, să fie unitar. Interesant cum reușești să păstrezi un fir, o logică de la început la sfârșit, cum nu te pierzi în amănunte, cum revii în aceeași nuanță. Ai acuzative vreo câteva, dar aglomerate, în prima strofă: "de carne", "de sare", "de-o lance". Mi s-a încâlcit limba "într-un rocambolesc bazar". În rest, e de bine, deși eu personal nu prefer nici "pribeag" și nici "isprăvi", însă, repet, e stilul tău, continuă-l.
pentru textul : Foc pribeag deai texte mai frumoase ca ăsta
aici "golul vinului" - nu pot să-mi închipui cum adică.
îmi place "zarul din pâine".
nu cred că ai vrut să zici "apoi totul se întâmplă cu întârziere"
ci că vine un moment în care conştientizezi că ai ajuns târziu. mă rog, nici exprimarea mea nu e cea mai potrivită pentru textul tău.
ultima strofă mi se pare cumva că transformă întrebarea "unde ești" într-o incantaţie prin care se poate (printr-un anume extaz mistic) să te contopeşti cu moartea
oricum totul mi se pare profund şi dureros, dar puţin exprimat.
pentru textul : această neînțeleasă cochilie depoezia pierde din forță, pe la ... "atent de cordul meu învolburat..." prima și ultima strofă sunt închegate, în a doua imaginile sunt comune. ramân la parerea ca strofa a doua suferă.
pentru textul : mă caută întrebarea! deca o (cochilie)
ca o (rochie)
ca o (lacrima)
ca pe (niste securi)
ca o sabie care taie capul angelic al poemului.
pentru textul : Nimeni nu ştia deŞi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia?
R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia?
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deR: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
alma am corectat, multumesc , cum vezi tot , Argus.
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deYounger Sister, dacă ai observat ceva, te rog să atragi atenția pe text. Nu este cazul să facem din orice un obiect de discuție, ceva de împărțit. Mai mult ne folosim dintr-o critică pertinentă și directă decât din aluzii. Și la fel de liberă ești să nu îți placă un text și să justifici, chiar dacă altora le-a plăcut. Din păreri diferite se naște progresul. Aceasta nu înseamnă neaparat că tu trebuie să convingi pe ceilalți că tu ai dreptate sau ei pe tine de contrariul ci, în cele din urmă, autorul să reușească să scrie mai bine, iar noi să citim o mai bună literatură.
pentru textul : schizoid de profesie deMultumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...
pentru textul : ferocidad deAm convingerea că textul acesta e diferit faţă de ce şi cum scrii de obicei. Mai întâi, prin discurs - unul uniform/ închegat în ceea ce priveşte ideea/ conceptul şi derularea tehnico-artistică a acesteia/ acestuia. Nu mai avem fragmente care trebuie lipite/ umplute de cititor, nu mai avem imagini la limita dintre suprarealism şi fracturism. Aş spune că scrierea e de un neoromantism pur, dar a categorisi un text doar într-un curent e cumva livresc/ superficial. Îmi place mult spontaneitatea şi autenticitatea (poate a doua este rezultată din prima), îmi place cum imaginile dezvelesc idei (nu ingenioase, dar cu siguranţă personalizate), ci nu invers, îmi place emoţia resemnată din final (un final foarte bun), îmi place că slash-urile sunt mai puţine (doar trei! - record), îmi place şi titlul, pentru că îndrumă cititorul pe drumul propus de poezie, chiar dacă, luat separat, e un mic clişeu aforistic (plus de asta, nu e în engleză!), îmi plac şi altele:
"vrei nemișcare cu rasuflări reci
orașe părăsite și sate bătrâne case vopsite în albastru lângă mările de var"
etc.
Ai un typo în versul doi, iar aici:
"cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut" - aş rearanja, altfel topica e tare de cap.
Felicitări!
pentru textul : întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat de:))
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen descurtă şi la obiect.
pentru textul : family life dedulcele vieţii este doar la suprafaţă.
bine. mi-a plăcut!
Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) decode red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
pentru textul : Forța majoră deRaluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
o temă nouă în poeziile tale ...sau, mă rog, o temă de care acum te apropii mai mult. si o faci frumos. interesantă amprenta olfactivă. poate găsesti o altă formulare aici: "cu care trăia doar pentru a mă distruge"
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deRemarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
pentru textul : zăpada din palmă deVirgil, eu am înțeles și m-am bucurat să văd că ai avut plăcerea acestei lecturi. Și chiar nu e off topic, e în sensul așternerilor în ape: câți oamnei pot simți liberi în matca lor? Mulțumesc mult.
pentru textul : perdera de"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
pentru textul : Încondeiez iubire deAm perceput poezia ta ca un popas inainte de inceputuri... atatea posibile inceputuri si pe umeri si crucea, in suflet corabia, dar care cumva trage a greu sufletului obisnuit poate prea mult cu "lumina laptoasa a zilei". Cateva simboluri m-au trimis departe cu gandul, si asa m-am intors si eu invariabil la "ziua de luni", adica la inceputul poeziei tale, regasind sensurile: "o calatorie singulara/etimologica prin subtilitati". Construita cu delicatete si dibacie, asa imi pare poezia ta, Virgil. Numai ... numai de apele s-ar "tulbura" cu un vant prielnic. Nu mi se pare insa reusita comparatia "parfumul locului gol / ... ca o gaura perfecta".
pentru textul : netulburarea apelor deAh, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Hanny: mereu facem comparații, oameni suntem. Mă bucur că ți-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, și prietenii sunt nevrozele noastre. Dar și noi ale lor :)). Mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
pentru textul : engrame demilimetru:)
pentru textul : 19 deScurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii deremarc o aceeași lungime de undă. Un motiv suplimentar să fiu încântat de vizita ta. Un plus de optimism că nu sunt chiar atât de confuz.
pentru textul : Despre trădare deCu drag,
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deÎntreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
Pagini