Francisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
paul
eu ma bucur cand iti place si pentru ca stabilesc o legatura dar si pentru ca e ca un fel de control de calitate. nu muncesc poemele, m-am saturat de asta, de aceea ma astept sa iasa si multe rebuturi - atunci cand nu se intampla imi spun ca nu-i totul pierdut pe dinauntru.
moi
pe tine te imbratisez fiindca sunt oameni pentru care asta-i exact scopul poeziei. dupa care poate zbura si la cos.
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
1. Evident, textul este de "reclama". Intentia este de "promotion" pentru ceva care merita. In detrimentul altora care nu. Si de care librariile gem. Pacat de hartie. 2. Nu conteaza textul meu (intentia mea a fost sa fie si apocrif, sa contina si insertii, inclusiv prelucrari dar sa atraga atentia asupra cartii care mi se pare a fi de exceptie). Typos vor vi scoase. Imaginea, in acest caz - indecent de mare - are si ea scopul sa atraga atentia. Mai ales ca este o reproducere dupa o lucrare de marca a lui Gustav Klimt. Cine a vizitat celebrul hotel Negulesco din Nisa care nu este pentru oamenii de rand si in holul caruia troneaza o asa zisa sculptura din plastic, imensa, de un prost gust infiorator, stie ce spun. Daca intentia mea si-a atins scopul, criticile la adresa textului subsemnatului nu conteaza.
Ce ti-e si cu "poetii" astia?! Asisderea (mai rau) cu unii "critici". Care decreteaza, pur si simplu: "Asta e poezie! Astalalta nu e!". O fi subiectiva "perceperea" poeziei (in general, tinand de inefabilul ei), da' nici chiar asa. Eu care nu sunt nici critic si nici "poiet" cred ca am dreptul sa spun, fara alte comentarii, textul asta - c-o fi poezie, ca n-o fi - mi-a placut.
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
mulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
sincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
fără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
Vladimir - patru puncte = 2 solstitii 2 echinoctii; sau 4 puncte cardinale, sau patru puncte in care se pot orienta privirile, "vedererile" sau patru... Am citit cu atentie ce mi-ai scris. Virgil, eu orgolioasa. Criticul literar exagereaza. Poezia e slaba. Asta este.
îmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
Aritmosa... piaza reprezinta o prevestire care poate fi buna sau rea, norocoasa sau funesta (care este cauza unei nenorociri). Asa este... negrul si albul nu sunt considerate culori... eu privesc totusi negrul ca lipsa a luminii si ca dorinta a luminii... oricum in aceasta poezie negrul e doar un pretext, o determinatiune pentru o femeie oarecum ireala. Multumesc pentru popas si opiniile scrise in subsolul textului meu.
Ai sa razi dar citindu-te mi se face dor sa mai scriu si eu... multe dintre motivele poetice imi par foarte cunoscute :) Strofa a doua se evidentiaza. Titlul poate fi oricand altul...
Gasesc aici o perspectiva eccelctica superioara celor incercate de Virgil si Ela in poeziile de astazi insa cred ca tehnicizezi prea mult... poeziile tale ajung sa fie ca niste pasari impaiate, aproape perfect realizate dar fara viata... simte-te libera sa gresesti si sa nu-ti pese de asta... e ciudat textul acesta care nu stie sa se apropie de lector... fa-l viu Alina, resusciteaza ce mai merita sa fie spus. Si vorba unui prieten comun... cai batatorite la nivelul ideii.
Andu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
hecatonhire, cred ca te-ai prins care e ideea acestui rosario cat si cea platoniciana. de aici, si senzatia de ne-aparținere si nereactia cititorilor. daca vrei negru pe alb sau invers voi reveni fara probleme. scaunul de toaleta ramane aici ca ....un motor imobil :D
exista citeva scapari typo, cite o cacofonie pe ici pe colo, in final as fi scris „cine a surpat malurile si a junghiat marea”, nu „mieii”, dar, overall un text destul de bun si care incepe sa demonstreze maturizare in scris. am observat si o anumită renunțare la epatare, ceea ce e de bun augur
Impresionant poemul tău, apreciez finalul care lasă loc timpului și meditației: "să nu mărturisești strâmb în fața iubirii care toate le vede toate le știe toate le iubește să nu poftești lăcașul umbrelor. și se va lungi lângă noi poezia să nu poftești ființa lucrurilor și nimicul se va adăuga pe deasupra" Dincolo de măștile acelui "nimic", se ascund firele de argint ale poeziei adevărate. Un text reușit, lucrat, gândit, scris cu talent.
Hohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
hohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
draga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
ai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
iţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Francisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
pentru textul : Înger de veghe demultumesc. era mancata "a" de la "acuma". am corectat.
pentru textul : Din nou Crăciun deadri, încerc să îți spun cât mai elegant: cuțitul se ține în mâna dreaptă și furculița în stânga...
pentru textul : strada cu nume de bere depaul
eu ma bucur cand iti place si pentru ca stabilesc o legatura dar si pentru ca e ca un fel de control de calitate. nu muncesc poemele, m-am saturat de asta, de aceea ma astept sa iasa si multe rebuturi - atunci cand nu se intampla imi spun ca nu-i totul pierdut pe dinauntru.
moi
pe tine te imbratisez fiindca sunt oameni pentru care asta-i exact scopul poeziei. dupa care poate zbura si la cos.
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
1. Evident, textul este de "reclama". Intentia este de "promotion" pentru ceva care merita. In detrimentul altora care nu. Si de care librariile gem. Pacat de hartie. 2. Nu conteaza textul meu (intentia mea a fost sa fie si apocrif, sa contina si insertii, inclusiv prelucrari dar sa atraga atentia asupra cartii care mi se pare a fi de exceptie). Typos vor vi scoase. Imaginea, in acest caz - indecent de mare - are si ea scopul sa atraga atentia. Mai ales ca este o reproducere dupa o lucrare de marca a lui Gustav Klimt. Cine a vizitat celebrul hotel Negulesco din Nisa care nu este pentru oamenii de rand si in holul caruia troneaza o asa zisa sculptura din plastic, imensa, de un prost gust infiorator, stie ce spun. Daca intentia mea si-a atins scopul, criticile la adresa textului subsemnatului nu conteaza.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem de"membrană vibratoare a
unui zbucium imbecil" - o platitudine care sună tare poetic.
"de parcă aș fi pensulă înmuiată în argintul viu" - nu ştiu de ce "argintul" e articulat.
"o carte cifrată
cu coperțile roase de molii / ridic brațele încrengănate / frânturi de zboruri" - clişee.
"femeia metalică îmi scârție în coaste" - de corectat dpdv ortografic.
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deCe ti-e si cu "poetii" astia?! Asisderea (mai rau) cu unii "critici". Care decreteaza, pur si simplu: "Asta e poezie! Astalalta nu e!". O fi subiectiva "perceperea" poeziei (in general, tinand de inefabilul ei), da' nici chiar asa. Eu care nu sunt nici critic si nici "poiet" cred ca am dreptul sa spun, fara alte comentarii, textul asta - c-o fi poezie, ca n-o fi - mi-a placut.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca deDorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
pentru textul : să ne rugăm demulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
pentru textul : fotografie din spaţiu dee fain răspunsul tău în sensul că mi-a dat o idee. pot să-l folosesc?
pentru textul : vule vu murir avec moi? de"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
pentru textul : story of a city desincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
pentru textul : interviu defără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
Vladimir - patru puncte = 2 solstitii 2 echinoctii; sau 4 puncte cardinale, sau patru puncte in care se pot orienta privirile, "vedererile" sau patru... Am citit cu atentie ce mi-ai scris. Virgil, eu orgolioasa. Criticul literar exagereaza. Poezia e slaba. Asta este.
pentru textul : patru puncte de vedere deîmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deAritmosa... piaza reprezinta o prevestire care poate fi buna sau rea, norocoasa sau funesta (care este cauza unei nenorociri). Asa este... negrul si albul nu sunt considerate culori... eu privesc totusi negrul ca lipsa a luminii si ca dorinta a luminii... oricum in aceasta poezie negrul e doar un pretext, o determinatiune pentru o femeie oarecum ireala. Multumesc pentru popas si opiniile scrise in subsolul textului meu.
pentru textul : Închisoarea luminii deAi sa razi dar citindu-te mi se face dor sa mai scriu si eu... multe dintre motivele poetice imi par foarte cunoscute :) Strofa a doua se evidentiaza. Titlul poate fi oricand altul...
pentru textul : ...dacă deMădălina, bine ai revenit pe Hermeneia! Asa cum ne-am obișnuit: un text, o invitație la vis.. ps: ai un typo in strofa a treia
pentru textul : Sunt contagioasă deGasesc aici o perspectiva eccelctica superioara celor incercate de Virgil si Ela in poeziile de astazi insa cred ca tehnicizezi prea mult... poeziile tale ajung sa fie ca niste pasari impaiate, aproape perfect realizate dar fara viata... simte-te libera sa gresesti si sa nu-ti pese de asta... e ciudat textul acesta care nu stie sa se apropie de lector... fa-l viu Alina, resusciteaza ce mai merita sa fie spus. Si vorba unui prieten comun... cai batatorite la nivelul ideii.
pentru textul : shortcut to L.L. deAndu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... dehecatonhire, cred ca te-ai prins care e ideea acestui rosario cat si cea platoniciana. de aici, si senzatia de ne-aparținere si nereactia cititorilor. daca vrei negru pe alb sau invers voi reveni fara probleme. scaunul de toaleta ramane aici ca ....un motor imobil :D
pentru textul : rosario deexista citeva scapari typo, cite o cacofonie pe ici pe colo, in final as fi scris „cine a surpat malurile si a junghiat marea”, nu „mieii”, dar, overall un text destul de bun si care incepe sa demonstreze maturizare in scris. am observat si o anumită renunțare la epatare, ceea ce e de bun augur
pentru textul : nu mai am timp deImpresionant poemul tău, apreciez finalul care lasă loc timpului și meditației: "să nu mărturisești strâmb în fața iubirii care toate le vede toate le știe toate le iubește să nu poftești lăcașul umbrelor. și se va lungi lângă noi poezia să nu poftești ființa lucrurilor și nimicul se va adăuga pe deasupra" Dincolo de măștile acelui "nimic", se ascund firele de argint ale poeziei adevărate. Un text reușit, lucrat, gândit, scris cu talent.
pentru textul : lespezile deHohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
pentru textul : Hohote de vară dehohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
multumesc Virgil pentru trecere şi sprijin.
pentru textul : Teatru conjugal de"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță dedraga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deÎn Regulamentul Hermenia și la Întrebări și răspunsuri sunt informațiile necesare.
Butonul „atenție editor” se află sub text.
http://hermeneia.com/content/cum_pot_face_ca_textul_meu_sa_fie_reabilita...
pentru textul : scleroză defără a şti...
pierderea cunoștinței - pierderea conştiinţei, mai degrabă.
pentru textul : despre fructul cunoașterii deai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
pentru textul : tur de orizont deiţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
Pagini