poemul ar putea avea si trei strofe: "în ultimele nopți alerg desculț prin tine oglinzi mari își iau zborul aripile lor îmi mîngîie spinarea cu răsuflarea somnului ca o gheară de leu alb îți ating nuferii îmi despic palmele în ei într-un ritual avraamic privirile tale îmi cuprind gleznele mă întrebi dacă sînt gata pentru fericire ezit ca de obicei și pierd începutul echilibrul controlul împietrit în spatele aceluiaș zid rămîn undeva singur în visul tău fără mine", dar nu este aceasta obeservatie numai o constatare, ci faptul ca, poemul impartit astfel, isi potenteaza mesajul si face ca ultima strofa sa piarda din rostul pe care autorul a incercat a il adauga poemului prin compunerea ei. adica: daca in primele doua strofe, ideile ce le alcatuiesc se dezvolta in jurul sinelui daruit iubitei, in ultima strofa, realitatea devine iluzorie si translucida. titlul cred ca este suficient de obiectiv, in sensul ca transmite intreaga fantasmagorie. un poem bine inchegat. fantastic prin debordanta imaginatie si unicat in contextul poetic al acestui site, motiv care ma face sa il evidentiez cu penita ce o am la indemana.
da, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
Ai aparut din nou (pauza mea o sa mai dureze). Despre ce sa vorbesc mai intai? Despre concentrare, despre sugestie, despre ritmul prin care linistea se destrama in alta liniste in care ingerul isi deschide aripa in adancul stravaziul al fantanii din tine? Mai bine despre toate astea, ca un intreg.
orașul noaptea. frumos spus. nu știu, probabil că și mie îmi place să merg pe strazile orașului noaptea, și din acest motiv m-am oprit să citesc. e liniște noaptea în oraș, liniștea aceea care îți poartă pașii prin timp, uneori chiar și prin începuturile primei iubiri. e liniște și în versurile tale. este liniștea amintirilor. un vis cu ochii deschiși, un fir de ploaie care alunecă. sărutul și aburul nopții, un bărbat între două vârste în orașul de la miezul nopții. sau altfel spus, călătorie cu umbra. Madim
draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
Deși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
Andu
''tabloul'' zilelor este bine realizat; interesant modul în care se sugerează o anumită inutilitate angoasantă a lucrurilor, a diurnului. imaginile sunt puternice. ''dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă / în catul ușii mai este loc de o gaură'' - aceste două versuri cred că ascund tensiunea poemului într-o zonă nedorită a sensurilor sau eu nu le-am prins. mirosul de undelemn se simte, gustul de smochină la fel. cred că titlul poemului e foarte bine găsit.
mulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
multumesc Madalina pentru tot ce ai lasat aici, cuvinte impaciuitoare si pareri pertinente... bineinteles ca voiam sa revin la text, initial am avut impresia ca am scris o capodopera, l-am scris usor si repede dar dimineata cand l-am recitit, mi-am dat seama ca nu e chiar asa :)
apoi au venit comentariile si nu l-am mai sters... si nici nu eram in stare pe moment sa lucrez la el, am incercat acum sa-i dau o alta infatisare dar o sa-l revad maine cu un ochi mai limpede si o sa incerc sa fac mai mult.
ma bucur de bunele tale intentii, m-ai ajutat mult, ganduri de bine!
draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
O poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
Îţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Modificările cred că vor aduce... a breath of fresh air, cum s-ar spune, și asta e bine. Sunt de acord cu categoriile menționate de Virgil, deși poate că ar fi mai ușor să se utilizeze simple cifre 1, 2, 3, cum sugera Nicolae, astfel se înlătură denumiri, potențialele aluzii. Dar oricum hotărâți să faceți cred că va fi bine. Mie-mi place în mod special acea noțiune de CONCEPT a unui text. Mi se pare o idee genială, în sensul că oferă posibilitatea de editare a textelor pe site fără plimbarea prin 10 pagini pentru că în word ai uitat o virgulă, ai greșit o exprimare, etc. În acest sens, și mai ales în ideea de a-i ajuta pe cei nou-veniți (dar și pe autori) ar fi ca editorii să poată vedea și comenta pe aceste texte invizibile, pe CONCEPTE, lucru care cred că ar fi util administrativ vorbind, gen: probleme de diacritice, de încadrare a textelor, de limbaj licențios, sau.. ce va fi să fie, având în vedere că va deveni o comunitate cu acces liber. Ideea lui Călin cu un critic avizat pe site mi se pare foarte bună, cum spune și el, ar fi ceva inedit între site-uri, și cred că ar atrage lume. Iar diferențierea penițelor mi se pare din nou o idee bună, criticul - galbenă, autorii - albă. De ce nu? Este nevoie de feed-back. Aș sugera o casuță cu acordare de note, chiar și în lipsa unui comentariu. Poate deveni un vot de popularitate, dar de ce nu? E tot un fel de feed-back. Ar putea avea atașat un grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat. E doar o sugestie, nu știu cât de greu ar fi de realizat. Dacă îmi mai vin idei, mai spun. Până una alta, salut efortul și abia aștept ziua de luni. :) Îți urez succes, Virgil. :)
... un poem reușit prin cursivitate, idee, stil și tropi. parcă îți amintește de Cel care are grija și de păsările câmpului. pentru structura lipsită, părerea mea la o primă citire, de fisuri, pentru lirismul mascat ca un machiaj pe chipul unui clown cât și pentru Idee. remarc versurile: ca într-un fel de veșnicie răsturnată vopsitorul își așeza pensula pe marginea zidului preotul își punea crucea într-un colț copii își părăseau jucăriile de lemn dentistul își oprea cleștele pînă și bețivul își așeza sticla pe bordură cu grijă și începeau să cînte precum păsările un fel de fluierat sacadat ca o prevestire pînă în ziua cînd într-o groapă a căzut prima pasăre probabil sătulă să-și caute lumile calde
imaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
Am mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
Virgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi trasmite nimic. nici măcar minimalismul ăsta, aproape desuet de acum, nu reuşeşte să-mi spună decât că te-ai întîlnit cu un Hristos şi că după ce ai vrut să treci neobservat ca de obicei, ( de ce doreai să fii neobservat ? sau e doar aşa de umplutură ?), ai avut un dialog totuşi, un dialog simplu, simpatic, ca şi cu un oarecare ( de fapt am precizat mai sus că tu te-ai întâlnit cu un hristos) care, condescendent, îţi acceptă punctul de vedere, tu-supus trecerii timpului, el-neatins, în afara lui, deci în altă sferă, şi te invită la o cafea unde tu pierzi 5-10 min. din viaţă, el-nimic, dar nu aveţi ce să vă reproşaţi, ceea ce e minunat.
Virgil, sunt sute de textuleţe din acestea.
Poezia aceasta sau scrisul din ea îmi aduce cumva aminte de filmul "Regele pescar" în care ea, personajul feminin, se oprea zilnic să-și cumpere o plăcintă de la magazinul "de pe colț". Lui îi era atât de dragă. De fiecare dată aștepta să-i vadă plăcinta cum îi cade, iar ei îi cădea de fiecare dată:d O privea în fiecare zi cum iese de la serviciu și-i iubea acest "gest". Eu cred că asta este dragostea. Cu pisici, cu broaște țestoase, sunt de acord în sensul acesta. Fiecare cu Iisusul său. Silvia.
Rotarescu Traian, nu este cazul sa jignesti pe nimeni. era doar o propunere, un comentariu intr-un atelier literar. in schimb, tu iti pui singur o eticheta.
O frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
Lasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
Această atmosferă mai degrabă difuză decât confuză, aș zice, am creat-o deliberat. Sunt multe imagini care exclud mama în favoarea irevocabilă a iubitei în strofa a doua. Speranța a rămas conform legendei, firavă, pe fundul cufărului. Dar mai bine las dvs.plăcerea găsirii unor noi interpretări. Vă mulțumesc pentru că ați zăbovit și sunt onorat ați găsit ceva demn de luat în seamă în această poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemul ar putea avea si trei strofe: "în ultimele nopți alerg desculț prin tine oglinzi mari își iau zborul aripile lor îmi mîngîie spinarea cu răsuflarea somnului ca o gheară de leu alb îți ating nuferii îmi despic palmele în ei într-un ritual avraamic privirile tale îmi cuprind gleznele mă întrebi dacă sînt gata pentru fericire ezit ca de obicei și pierd începutul echilibrul controlul împietrit în spatele aceluiaș zid rămîn undeva singur în visul tău fără mine", dar nu este aceasta obeservatie numai o constatare, ci faptul ca, poemul impartit astfel, isi potenteaza mesajul si face ca ultima strofa sa piarda din rostul pe care autorul a incercat a il adauga poemului prin compunerea ei. adica: daca in primele doua strofe, ideile ce le alcatuiesc se dezvolta in jurul sinelui daruit iubitei, in ultima strofa, realitatea devine iluzorie si translucida. titlul cred ca este suficient de obiectiv, in sensul ca transmite intreaga fantasmagorie. un poem bine inchegat. fantastic prin debordanta imaginatie si unicat in contextul poetic al acestui site, motiv care ma face sa il evidentiez cu penita ce o am la indemana.
pentru textul : gheara de leu alb deda, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
pentru textul : De unde vin deAi aparut din nou (pauza mea o sa mai dureze). Despre ce sa vorbesc mai intai? Despre concentrare, despre sugestie, despre ritmul prin care linistea se destrama in alta liniste in care ingerul isi deschide aripa in adancul stravaziul al fantanii din tine? Mai bine despre toate astea, ca un intreg.
pentru textul : în sfârşit deorașul noaptea. frumos spus. nu știu, probabil că și mie îmi place să merg pe strazile orașului noaptea, și din acest motiv m-am oprit să citesc. e liniște noaptea în oraș, liniștea aceea care îți poartă pașii prin timp, uneori chiar și prin începuturile primei iubiri. e liniște și în versurile tale. este liniștea amintirilor. un vis cu ochii deschiși, un fir de ploaie care alunecă. sărutul și aburul nopții, un bărbat între două vârste în orașul de la miezul nopții. sau altfel spus, călătorie cu umbra. Madim
pentru textul : orașul noaptea dedraga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
pentru textul : urâții deLudicele tale au alt ton aici, Virgil. Experimentale, intr-adevar. Placuta trecerea de la o stare la alta :-)).
pentru textul : din lumile mele deDeși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deAndu
''tabloul'' zilelor este bine realizat; interesant modul în care se sugerează o anumită inutilitate angoasantă a lucrurilor, a diurnului. imaginile sunt puternice. ''dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă / în catul ușii mai este loc de o gaură'' - aceste două versuri cred că ascund tensiunea poemului într-o zonă nedorită a sensurilor sau eu nu le-am prins. mirosul de undelemn se simte, gustul de smochină la fel. cred că titlul poemului e foarte bine găsit.
pentru textul : evanghelia smochinelor demulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
pentru textul : family life denu stiam ca se poate scrie si-n alte limbi pe aici. oricum ... foarte sugestiva poezia ta. de-o sensibilitate dureroasa.
congrats
pentru textul : Say 'aaAaAAaaaAa’ demultumesc Madalina pentru tot ce ai lasat aici, cuvinte impaciuitoare si pareri pertinente... bineinteles ca voiam sa revin la text, initial am avut impresia ca am scris o capodopera, l-am scris usor si repede dar dimineata cand l-am recitit, mi-am dat seama ca nu e chiar asa :)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deapoi au venit comentariile si nu l-am mai sters... si nici nu eram in stare pe moment sa lucrez la el, am incercat acum sa-i dau o alta infatisare dar o sa-l revad maine cu un ochi mai limpede si o sa incerc sa fac mai mult.
ma bucur de bunele tale intentii, m-ai ajutat mult, ganduri de bine!
draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
pentru textul : Euridice deO poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
pentru textul : shooting stars deÎţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
Modificările cred că vor aduce... a breath of fresh air, cum s-ar spune, și asta e bine. Sunt de acord cu categoriile menționate de Virgil, deși poate că ar fi mai ușor să se utilizeze simple cifre 1, 2, 3, cum sugera Nicolae, astfel se înlătură denumiri, potențialele aluzii. Dar oricum hotărâți să faceți cred că va fi bine. Mie-mi place în mod special acea noțiune de CONCEPT a unui text. Mi se pare o idee genială, în sensul că oferă posibilitatea de editare a textelor pe site fără plimbarea prin 10 pagini pentru că în word ai uitat o virgulă, ai greșit o exprimare, etc. În acest sens, și mai ales în ideea de a-i ajuta pe cei nou-veniți (dar și pe autori) ar fi ca editorii să poată vedea și comenta pe aceste texte invizibile, pe CONCEPTE, lucru care cred că ar fi util administrativ vorbind, gen: probleme de diacritice, de încadrare a textelor, de limbaj licențios, sau.. ce va fi să fie, având în vedere că va deveni o comunitate cu acces liber. Ideea lui Călin cu un critic avizat pe site mi se pare foarte bună, cum spune și el, ar fi ceva inedit între site-uri, și cred că ar atrage lume. Iar diferențierea penițelor mi se pare din nou o idee bună, criticul - galbenă, autorii - albă. De ce nu? Este nevoie de feed-back. Aș sugera o casuță cu acordare de note, chiar și în lipsa unui comentariu. Poate deveni un vot de popularitate, dar de ce nu? E tot un fel de feed-back. Ar putea avea atașat un grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat. E doar o sugestie, nu știu cât de greu ar fi de realizat. Dacă îmi mai vin idei, mai spun. Până una alta, salut efortul și abia aștept ziua de luni. :) Îți urez succes, Virgil. :)
pentru textul : hermeneia 2.0 de... un poem reușit prin cursivitate, idee, stil și tropi. parcă îți amintește de Cel care are grija și de păsările câmpului. pentru structura lipsită, părerea mea la o primă citire, de fisuri, pentru lirismul mascat ca un machiaj pe chipul unui clown cât și pentru Idee. remarc versurile: ca într-un fel de veșnicie răsturnată vopsitorul își așeza pensula pe marginea zidului preotul își punea crucea într-un colț copii își părăseau jucăriile de lemn dentistul își oprea cleștele pînă și bețivul își așeza sticla pe bordură cu grijă și începeau să cînte precum păsările un fel de fluierat sacadat ca o prevestire pînă în ziua cînd într-o groapă a căzut prima pasăre probabil sătulă să-și caute lumile calde
pentru textul : învierea păsărilor deimaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
pentru textul : călătoriile Alétenei destau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
pentru textul : Recunosc & deda. e grea gramatica. voi reveni, voi studia, voi medita, voi corecta
pentru textul : mistică deîmi cer scuze dar țin să fac o remarcă și cu riscul unui offtopic: eu nu pot fi găsit decât aici.
pentru textul : Timbru deAm mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
pentru textul : snapshot deVirgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi trasmite nimic. nici măcar minimalismul ăsta, aproape desuet de acum, nu reuşeşte să-mi spună decât că te-ai întîlnit cu un Hristos şi că după ce ai vrut să treci neobservat ca de obicei, ( de ce doreai să fii neobservat ? sau e doar aşa de umplutură ?), ai avut un dialog totuşi, un dialog simplu, simpatic, ca şi cu un oarecare ( de fapt am precizat mai sus că tu te-ai întâlnit cu un hristos) care, condescendent, îţi acceptă punctul de vedere, tu-supus trecerii timpului, el-neatins, în afara lui, deci în altă sferă, şi te invită la o cafea unde tu pierzi 5-10 min. din viaţă, el-nimic, dar nu aveţi ce să vă reproşaţi, ceea ce e minunat.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deVirgil, sunt sute de textuleţe din acestea.
Poezia aceasta sau scrisul din ea îmi aduce cumva aminte de filmul "Regele pescar" în care ea, personajul feminin, se oprea zilnic să-și cumpere o plăcintă de la magazinul "de pe colț". Lui îi era atât de dragă. De fiecare dată aștepta să-i vadă plăcinta cum îi cade, iar ei îi cădea de fiecare dată:d O privea în fiecare zi cum iese de la serviciu și-i iubea acest "gest". Eu cred că asta este dragostea. Cu pisici, cu broaște țestoase, sunt de acord în sensul acesta. Fiecare cu Iisusul său. Silvia.
pentru textul : primul pas despre care deRotarescu Traian, nu este cazul sa jignesti pe nimeni. era doar o propunere, un comentariu intr-un atelier literar. in schimb, tu iti pui singur o eticheta.
pentru textul : Pierdute umbre deO frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
pentru textul : Peste tot atingerea ta deVezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos decred că e un frumos omagiu, simplu dar profund, adus meşterului. poate găseşti ceva mai alb la "materia cenuşie". sună prea incolor. mi-a plăcut.
pentru textul : Tic - tac deLasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
pentru textul : login deAceastă atmosferă mai degrabă difuză decât confuză, aș zice, am creat-o deliberat. Sunt multe imagini care exclud mama în favoarea irevocabilă a iubitei în strofa a doua. Speranța a rămas conform legendei, firavă, pe fundul cufărului. Dar mai bine las dvs.plăcerea găsirii unor noi interpretări. Vă mulțumesc pentru că ați zăbovit și sunt onorat ați găsit ceva demn de luat în seamă în această poezie.
pentru textul : Pandora deDa, s-a copiat de doua ori, probabil cand am vrut sa mut titlul.
pentru textul : Mitul lui Sisif dePagini