e slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
Mircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
Cu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".
În urma acestui text rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei. Cel puţin pe alocuri, ai reuşit să atingi anvergura a ceea ce numim "inefabil":
"n lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria"
"mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş".
Şi totuşi, ceva, ceva îi lipseşte pentru a fi un text excelent. Nu ştiu ce.
voi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
Sunt și câteva rime nefericite Adrian,cu această poezie n-am ajuns încă la adevărata creație sper să pot ajunge la o poezie care să mă mulțumescă deplin,orcum mulțumesc de trecere și semn.
Mai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
Călin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
Multumesc. Le voi scoate. Dar dupa 30 august cand ajung in tara. Acum nu am la dispozitie "romspeller". Iar pe laptop-ul pe care lucrez e greu sa iau textul cuvant cu cuvant si sa fac corecturi.
multam mult domnule Vlad, in primul rand pentru atentia acordata. fara sa vrei te simti magulit, dar cumva si sanjenit atunci cand se vorbeste de bine de tine. sau cel putin asa simt eu. oricum e fascinant sa vezi de fapt cat de multe se vad din cateva vorbe.
Ideea e foarte generoasă și de mare actualitate în anumite cercuri. Ar putea fi superb speculată în proză și să ducă la un al doilea Walter Miller Jr. (v. ”Cantică pentru Leibowitz”).
De acord și eu că titlul poate ar trebui schimbat (mai ales că nici nu se susține din punct de vedere teologic. Religia este un fenomen istoric, iar istoria în sine, ca știință, nu este veșnică, ci are sfârșit la Parusie).
Oricum, merită aplaudată inițiativa, ideea și ingeniozitatea. N-am citit încă ceva asemănător pe la noi cel puțin.
... Bianca, ai cea mai mare... dreptate. Eram euforic după acest text, și mai ales că am puține penițe mi-am zis, hai să văd dacă se poate să creez cât mai multe penițe, care sunt fundamentul aprecierii literare în general. De aici deduce și Ioana cât de mult apreciez comentariul și milostivirea măriei sale:). E foarte adevărat că de mai multe ori se dau penițe la texte care de fapt nu ne plac, pentru că așa e viața. Dar asta e regula pentru unii. Și acum iată, am și eu două penițe, wow, ce bucurie pe capul meu, mă duc să fac un duș! Deci doar am încercat să văd cu ochii mei, deh, îmi permit să fiu și eu Toma , nu numai alți membri hermeneia:) atent, mulțumind cu reverență Ioanei, cu drag Biancăi, paul
merci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
nu voiesc sa raspund acestei provocari. stiu ca exemplele sunt usor de gasit, mai ales atunci cand intentionezi a le afla. am o nelamurire tehnica. nu inteleg de ce atunci cand imi sunt puse comentarii poemelor mele nu sunt instintat pe mail, desi bifez casuta care ar trebui sa indeplineasca aceasta functie. cu prietenie.
acea barca ce poarta o cruce pe intinderea apelor, si lumina care se reflecta - singura pata de culoare... si cata incarcatura simbolica are acestui film, in aparenta simplu!
parca nici puntea pe care parintele cara carbulele spre un cuptor niciodata stins(!) nu e intamplatoare, nici faptul ca singura cale de a ajunge la manastire e barca, nici insula pe care este asezata manastirea...
si alta secventa memorabila este raspunsul pe care i-l da parintele femeii ce se plangea ca nu poate pleca in cautarea sotului, de grija porcilor din gospodarie (porcii din pilda biblica...) ori lectia de smerenie pe care i-o da staretului!
ma opresc aici, altfel o sa ma trezesc povestind filmul...
si mai merita remarcata jovialitatea replicilor, un fel de umor senin, lipsa oricarei incrancenari dogmatice. cum bine spuneai, personajele traiesc, nu propovaduiesc...se infatiseaza pur si simplu, lasandu-i privitorului libertatea deplina a optiunii.
da, e un film pe care l-am vazut si revazut... si, uite, bine ca mi-ai amintit de el... o sa-l revad iarasi:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina Ştefan.
Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.
Mă bucură semnul tau.
pentru textul : synopsis deMie mi-au plăcut și versurile următoare, mai ales ultima expresie:
„minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos”
Nu am înțeles rostul celor patru puncte de la începutul poemului... Sunt cele patru colțuri ale camerei strâmte de hotel? :)
pentru textul : atât deaici ai 3 crochiuri. promitatoare, dar inca la nivel de schite first draft. va trebui sa le lucrezi si sa le aduni intr-un tot unitar.
pentru textul : novocaină printre rânduri dee slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
pentru textul : și noaptea ca o duenă deMircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
pentru textul : querida deCu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".
pentru textul : Singur dePoate există o corelaţie via "veghe - ţigară - jar - lumină - a arde". Zic şi eu.
pentru textul : cu ţigările aprinse deconform regulamentului nici nu ar fi trebuit sa publici cu tilul de ineptii astea...
pentru textul : Gând de vecernie deok. am rescanat imaginea.
pentru textul : The Poetry Society’s NATIONAL POETRY COMPETITION 2007 deÎn urma acestui text rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei. Cel puţin pe alocuri, ai reuşit să atingi anvergura a ceea ce numim "inefabil":
"n lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria"
"mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş".
Şi totuşi, ceva, ceva îi lipseşte pentru a fi un text excelent. Nu ştiu ce.
pentru textul : mamă deScuze pentru dubla comentariului!
pentru textul : time passing devoi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
pentru textul : cineva cânta în locul meu deSunt și câteva rime nefericite Adrian,cu această poezie n-am ajuns încă la adevărata creație sper să pot ajunge la o poezie care să mă mulțumescă deplin,orcum mulțumesc de trecere și semn.
pentru textul : Enigmatica prospețime a lucrului durut de:) care-i om si care-i caine?... ai dreptate, dupa atata istorie e lesne de facut diferenta. Numa' de bine!
pentru textul : până târziu câinele meu deiti multumesc pt semn, aprecierea ta ma bucura.
cu stima
pentru textul : Mut deMai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
pentru textul : miniatură deCălin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
pentru textul : Pandora demi-a placut si mie desfasurarea filmica a textului, calmul si emotia senina si calda din final. Felicitari si La multi ani!
pentru textul : iarna întârzie la un film deMultumesc. Le voi scoate. Dar dupa 30 august cand ajung in tara. Acum nu am la dispozitie "romspeller". Iar pe laptop-ul pe care lucrez e greu sa iau textul cuvant cu cuvant si sa fac corecturi.
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj demultam mult domnule Vlad, in primul rand pentru atentia acordata. fara sa vrei te simti magulit, dar cumva si sanjenit atunci cand se vorbeste de bine de tine. sau cel putin asa simt eu. oricum e fascinant sa vezi de fapt cat de multe se vad din cateva vorbe.
sa ne citim cu bine.
pentru textul : incendiu pe autostradă deIdeea e foarte generoasă și de mare actualitate în anumite cercuri. Ar putea fi superb speculată în proză și să ducă la un al doilea Walter Miller Jr. (v. ”Cantică pentru Leibowitz”).
De acord și eu că titlul poate ar trebui schimbat (mai ales că nici nu se susține din punct de vedere teologic. Religia este un fenomen istoric, iar istoria în sine, ca știință, nu este veșnică, ci are sfârșit la Parusie).
Oricum, merită aplaudată inițiativa, ideea și ingeniozitatea. N-am citit încă ceva asemănător pe la noi cel puțin.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deam reținut și ținut cont
pentru textul : felul meu de îngropat în aer denu m-am gîndit niciodată că ai scrie ca să îmi placă mie. mi-am spus numai părerea. părere care e cu siguranță subiectivă
pentru textul : Eșafod de... Bianca, ai cea mai mare... dreptate. Eram euforic după acest text, și mai ales că am puține penițe mi-am zis, hai să văd dacă se poate să creez cât mai multe penițe, care sunt fundamentul aprecierii literare în general. De aici deduce și Ioana cât de mult apreciez comentariul și milostivirea măriei sale:). E foarte adevărat că de mai multe ori se dau penițe la texte care de fapt nu ne plac, pentru că așa e viața. Dar asta e regula pentru unii. Și acum iată, am și eu două penițe, wow, ce bucurie pe capul meu, mă duc să fac un duș! Deci doar am încercat să văd cu ochii mei, deh, îmi permit să fiu și eu Toma , nu numai alți membri hermeneia:) atent, mulțumind cu reverență Ioanei, cu drag Biancăi, paul
pentru textul : blogbadil deUps! Mulțumesc, fluturi și lumină de miere să fie. Iar dacă "trece în cititor", cu atât mai bine. E rostul poeziei, nu?
pentru textul : Reîntoarcere demerci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
pentru textul : pluvială denepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
pentru textul : femeia cu umbre de1) titlul este sequoia? se poate accepta si secvoia. 2) plata ca idee si exprimare.
pentru textul : sequoia denu voiesc sa raspund acestei provocari. stiu ca exemplele sunt usor de gasit, mai ales atunci cand intentionezi a le afla. am o nelamurire tehnica. nu inteleg de ce atunci cand imi sunt puse comentarii poemelor mele nu sunt instintat pe mail, desi bifez casuta care ar trebui sa indeplineasca aceasta functie. cu prietenie.
pentru textul : Definiții pentru muze deacea barca ce poarta o cruce pe intinderea apelor, si lumina care se reflecta - singura pata de culoare... si cata incarcatura simbolica are acestui film, in aparenta simplu!
parca nici puntea pe care parintele cara carbulele spre un cuptor niciodata stins(!) nu e intamplatoare, nici faptul ca singura cale de a ajunge la manastire e barca, nici insula pe care este asezata manastirea...
si alta secventa memorabila este raspunsul pe care i-l da parintele femeii ce se plangea ca nu poate pleca in cautarea sotului, de grija porcilor din gospodarie (porcii din pilda biblica...) ori lectia de smerenie pe care i-o da staretului!
pentru textul : ”Ostrov” (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El dema opresc aici, altfel o sa ma trezesc povestind filmul...
si mai merita remarcata jovialitatea replicilor, un fel de umor senin, lipsa oricarei incrancenari dogmatice. cum bine spuneai, personajele traiesc, nu propovaduiesc...se infatiseaza pur si simplu, lasandu-i privitorului libertatea deplina a optiunii.
da, e un film pe care l-am vazut si revazut... si, uite, bine ca mi-ai amintit de el... o sa-l revad iarasi:)
Pagini