Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
Adriana, îți spun eu până vine Andreea că am puțin timp și-mi plac și cățelușii scoși la plimbare pe Hermeneia! Iată clișee: discutia cu îngerul (la Nichita e full); cifra 8 simbolul îl știm cu toții; "copiilor mei pribegiți" "primăverilor flămânde care-mi mai bat la geam, întâmplător. ": Un doi trei și: "Mi-a bătut primăvara-n geam în zori de zi dimineață Am deschis fereastra cât mai larg să-mi intre soarele-n casă! Pam pam!
Mircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
Nu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
am trecut pe alt calculator aici am. știu ce vorbesc despre diacritice și despre laptopul meu și despre Windows. știu ce nu are... fotografia nu e color. așa că rochia eu mi-am imaginat-o albastră, decolorată, Alina. mă așteptam să colaborezi și tu la acest text, ca "un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă."
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
reţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Poezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
mulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
azi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
ram, sigur? imparateasa, ai spus ceea ce trebuie. eu insumi sunt invidios acum pe autorul textului :) dupa cum cred ca stii, nu stiu cum sa multumesc cand sunt apreciate textele mele: ma descurcam mult mai bine in fata criticii. nicio greseala aici? sigur? multumesc
Sper sa gasesti o continuare potrivita acestui crochiu... eu o astept pentruca se pare ca afterall, suntem both astenici, right? Totusi mi se pare ca ai epitetat excesiv acest text. Andu
aici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
părerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
Înainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
Aranca, te rog nu mai da refresh / reload la pagină, apar dubluri de comentarii. De asemenea, te rog să respecți Regulamentul site-ului Hermeneia, care precizează despre comentarii că "trebuie să conțină observații pertinente" asupra textului. Or, comentariul tău anterior de la acest text nu se ridică la nivelul calitativ necesar pentru a fi autor Hermeneia. Mulțumesc pentru înțelegere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
pentru textul : slăbiciuni și realități deAdriana, îți spun eu până vine Andreea că am puțin timp și-mi plac și cățelușii scoși la plimbare pe Hermeneia! Iată clișee: discutia cu îngerul (la Nichita e full); cifra 8 simbolul îl știm cu toții; "copiilor mei pribegiți" "primăverilor flămânde care-mi mai bat la geam, întâmplător. ": Un doi trei și: "Mi-a bătut primăvara-n geam în zori de zi dimineață Am deschis fereastra cât mai larg să-mi intre soarele-n casă! Pam pam!
pentru textul : Recapitulare deMircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
pentru textul : Ferma porcilor deam incadrat-o unde trebuie
pentru textul : Fulgere în Background deNu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
pentru textul : Vierme de fluture deam trecut pe alt calculator aici am. știu ce vorbesc despre diacritice și despre laptopul meu și despre Windows. știu ce nu are... fotografia nu e color. așa că rochia eu mi-am imaginat-o albastră, decolorată, Alina. mă așteptam să colaborezi și tu la acest text, ca "un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă."
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deeste mai degrabă un crochiu. mă îndoiesc că ar merita o peniță dar apreciez comentariul.
pentru textul : plumb și lumină denu ma supar, draga mea, inca ofer pareri pe gratis. sper sa nu fie si gratuite
pentru textul : O depărtare deromâne, uite ce mişto e afară !
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
pentru textul : 322 dereţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Poezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
pentru textul : secret revelation demulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
pentru textul : Lacu’- str. depacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata descoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deun text în care scrisul este frumos dar care nu reușește să mă convingă că a vrut neaparat să îmi spună ceva dincolo de spleen
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deazi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
pentru textul : amanta mea supraponderală deVirgil, eu cred că este o trimitere spre alchimie. mercuul și sulful sunt "metalele-genitori" . (vezi Ibn 'Arabi).
pentru textul : Elegie ermetică VI dedom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...
pentru textul : tremolo deMulţumesc! Cred că îl mai las vreo două-trei zile să se răcească şi apoi îl iau la scuturat.
pentru textul : Sarea Pământului deram, sigur? imparateasa, ai spus ceea ce trebuie. eu insumi sunt invidios acum pe autorul textului :) dupa cum cred ca stii, nu stiu cum sa multumesc cand sunt apreciate textele mele: ma descurcam mult mai bine in fata criticii. nicio greseala aici? sigur? multumesc
pentru textul : domnul salvează regina deavem în acelaşi timp un amurg liniştit şi o stridentă, răpăitoare ploaie. nu cred că este posibil nicăieri, Japonia included. poezie de atelier.
pentru textul : ascultând ploaia deSper sa gasesti o continuare potrivita acestui crochiu... eu o astept pentruca se pare ca afterall, suntem both astenici, right? Totusi mi se pare ca ai epitetat excesiv acest text. Andu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deaici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
pentru textul : amalia deiată
un fluture
mi se așază în palmă
înfricoșat
nu e loc de întors
în jocul ăsta
beau cupa
atingând clapele
doar fluturii
pot să audă
melodia noastră
până când
îi tremură aripile
renasc în el
pentru textul : Iată defără opreliști
tentația florilor
setea adâncă
de cer
"freacă coadă"... asta nu-mi place. aș fi ales alt verb.
pentru textul : podul suspinelor deFrumos, mi-a amintit de cuburile de la Pogor. Si finalul, reusit.
pentru textul : are voie iarna cuburi? depărerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
pentru textul : Astăzi deE o cacofonie între ultimul cuvânt din al treilea vers și primul din versul următor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deAș schimba titlul.
Sunt câteva imagini frumoase.
Înainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
pentru textul : Plaja de la Vadu într-o singură frază deAranca, te rog nu mai da refresh / reload la pagină, apar dubluri de comentarii. De asemenea, te rog să respecți Regulamentul site-ului Hermeneia, care precizează despre comentarii că "trebuie să conțină observații pertinente" asupra textului. Or, comentariul tău anterior de la acest text nu se ridică la nivelul calitativ necesar pentru a fi autor Hermeneia. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : o lățime de masă deCând spuneam că nu-mi place finalul, mă refeream chiar la ultimul vers - "ar noi vedeam curcubeie".
pentru textul : timp (ne)chibzuit dePagini