Cred ca ai un typo la "Orajii". Textul este plin de stereotipuri, de sintagme uzitatea peste masura, ca si ideea in sine. Mi-a placut cum ai prezentat ideea din versul "Verdele se modela căutându-te, soare". Ialin
Bianca s-a retras de mult din varii motive si ma indoiesc ca va reveni pe Hermeneia. Ca peste tot si pe Hermeneia au fost si probabil sunt diverse conflicte ce rezulta in astfel de plecari.
Dorel, iți răspund mai scurt acum. Poate mai mult puțin mai încolo. Apariția textului a fost apreciată. Chiar și de mine. Și nu înțeleg de ce nu ți-ai dat seama de asta de vreme ce a fost pe prima pagină a Hermeneia (deci cum ar veni, în editorial) o bună bucată de timp. Sau nu ai observat asta?
Marga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
multumesc pentru oprire si numai bine.
Atenţie la folosirea butonului ,,atenţie editor"!
La ,,Întrebări şi răspunsuri" vei afla răspunsul la întrebarea: ,,Ce este butonul „atenție editor!” pe Hermeneia.com?"
și totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
am înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
daca va referiti la "cearșaful" e intentionat. in rest, am recitit si nu am gasit altceva. e posibil si de la oboseala sa nu vad. in caz ca am mai scapat ceva, rogu va, ajutati ma multumesc mult pt penita si pt fidelitate. e important pt mine sa nu dezamagesc
Un poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
e OK, nu cred ca e superb, insa. un text care curge ca viata printre degete, previzibil, spre un fagas asteptat. primul hieroglif a fost mai imprevizibil, mai aproape de penita si de remarca.
atmosfera generala inspirata are impact abigail este doar un pretext o prelungire a orasului scufundat sub algele albastre "într-o nadă de lumină plouă flămând acoperind orașul de alge" o scenografie aparte realizata de corimbele acestea stranii in lumea cetaceelor si noi anonimi transfigurandu-ne treptat sub inflorescenta fericirii nepamantene intr-o "imensa coloana a oamenilor-delfin". un poem rotund dintr-o singura respiratie.
Este aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
Da, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
si pe mine ma fascineaza cultura, arta ,estetica, fara legatura cu pielea autorului. Cine are timp de scormonit in lada de zestre? Viata e scurta, believe me !
aici îmi place pentru că ai substanță. s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile iar aici ești cu munificență persiflant. un psiholog adevărat te-ar pune să numeri până la zece și când nu te aștepți ar zice stop acum spune ce simți ce îți lipsește, după opinia mea? îți lipsesc tropii, atât de utili uneori. mi-a plăcut lectura, Ștefan! paul
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
citat dintr-un proprietar de editura: "daca mi se plateste, public un volum continând o singura poezie, buna-proasta, repetata de câte ori vrea autorul.".poate ar fi util ca marile edituri, de ex. Cartea româneasca, sa fie îndreptatite sa supervizeze orice aparitie. un demers, desigur, imposibil, dar ce frumos este sa visezi...
mestere, hai si lamureste povestea asta:) despre mine era vb in propunerea "poti s-o pui pe blog"? nu de alta, dar nu m-ar incurca sa o pun pe blog, cu numele tau, logic! daca era pentru Naan Lea... scuze!
P.S. sper ca l-ai ales pe Obama, altfel ai fi dezamagit la ora asta:)
Dacă aş fi la început, m-aş concentra fie pe proză, fie pe poezie. În niciun caz pe poemul în proză ori pe proza lirică, acolo unde, pentru a aşterne ceva credibil calitativ, trebuie să stăpâneşti cât de cât şi fenomenul poetic, şi fenomenul prozei.
Sau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
mulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
ma bucur ca ati trecut,pentru lectura si sugestii...o sa ma gandesc insa nu mult ca e tarziu si maine ma vad cu doamna maria gheorghe, poeta , venita din canada in pelerinaj pe urmele junimistilor. in concluzie, taiem capul ultimelor versuri.cine are nevoie de morala?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
off topic, azi, 16, e ziua mea, mulţumesc frumos tuturor cititorilor mei şi ţie Adrian şi membrilor siteului pentru tot.
pentru textul : sprijinit în baston decam așa scrie cineva cînd se plictisește și e în penurie de idei.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deCred ca ai un typo la "Orajii". Textul este plin de stereotipuri, de sintagme uzitatea peste masura, ca si ideea in sine. Mi-a placut cum ai prezentat ideea din versul "Verdele se modela căutându-te, soare". Ialin
pentru textul : Pădurea de mangrove deBianca s-a retras de mult din varii motive si ma indoiesc ca va reveni pe Hermeneia. Ca peste tot si pe Hermeneia au fost si probabil sunt diverse conflicte ce rezulta in astfel de plecari.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deDorel, iți răspund mai scurt acum. Poate mai mult puțin mai încolo. Apariția textului a fost apreciată. Chiar și de mine. Și nu înțeleg de ce nu ți-ai dat seama de asta de vreme ce a fost pe prima pagină a Hermeneia (deci cum ar veni, în editorial) o bună bucată de timp. Sau nu ai observat asta?
pentru textul : Eminescu azi deMarga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
pentru textul : sing me a hungarian song demultumesc pentru oprire si numai bine.
Atenţie la folosirea butonului ,,atenţie editor"!
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deLa ,,Întrebări şi răspunsuri" vei afla răspunsul la întrebarea: ,,Ce este butonul „atenție editor!” pe Hermeneia.com?"
și totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
pentru textul : totul se petrece în mintea ta deer: scuze, desigur "permutari", treci la loc si ia un trei mi-ar fi zis profu' de mate :-)
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o demda... si cam atat.
pentru textul : The perfect Mona Lisa deam înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
pentru textul : O umbră în plus deA se vedea raspunsul in textul "Pasarea Vimp".
pentru textul : Aforeme (I) dedaca va referiti la "cearșaful" e intentionat. in rest, am recitit si nu am gasit altceva. e posibil si de la oboseala sa nu vad. in caz ca am mai scapat ceva, rogu va, ajutati ma multumesc mult pt penita si pt fidelitate. e important pt mine sa nu dezamagesc
pentru textul : lucia deUn poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
pentru textul : pelerinul norilor dee OK, nu cred ca e superb, insa. un text care curge ca viata printre degete, previzibil, spre un fagas asteptat. primul hieroglif a fost mai imprevizibil, mai aproape de penita si de remarca.
pentru textul : Fiara deatmosfera generala inspirata are impact abigail este doar un pretext o prelungire a orasului scufundat sub algele albastre "într-o nadă de lumină plouă flămând acoperind orașul de alge" o scenografie aparte realizata de corimbele acestea stranii in lumea cetaceelor si noi anonimi transfigurandu-ne treptat sub inflorescenta fericirii nepamantene intr-o "imensa coloana a oamenilor-delfin". un poem rotund dintr-o singura respiratie.
pentru textul : cântecul lui Abigail deMulțumesc pentru încurajări. Facem ce putem. Un pas înspre Poesis și poate ea va face zece spre noi. Sper să iasă bine.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deEste aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
pentru textul : the first encounter deDa, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil desi pe mine ma fascineaza cultura, arta ,estetica, fara legatura cu pielea autorului. Cine are timp de scormonit in lada de zestre? Viata e scurta, believe me !
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deaici îmi place pentru că ai substanță. s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile iar aici ești cu munificență persiflant. un psiholog adevărat te-ar pune să numeri până la zece și când nu te aștepți ar zice stop acum spune ce simți ce îți lipsește, după opinia mea? îți lipsesc tropii, atât de utili uneori. mi-a plăcut lectura, Ștefan! paul
pentru textul : recreația mare definalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
pentru textul : Nul Tangent decitat dintr-un proprietar de editura: "daca mi se plateste, public un volum continând o singura poezie, buna-proasta, repetata de câte ori vrea autorul.".poate ar fi util ca marile edituri, de ex. Cartea româneasca, sa fie îndreptatite sa supervizeze orice aparitie. un demers, desigur, imposibil, dar ce frumos este sa visezi...
pentru textul : Păcatele bătrâneţilor demestere, hai si lamureste povestea asta:) despre mine era vb in propunerea "poti s-o pui pe blog"? nu de alta, dar nu m-ar incurca sa o pun pe blog, cu numele tau, logic! daca era pentru Naan Lea... scuze!
P.S. sper ca l-ai ales pe Obama, altfel ai fi dezamagit la ora asta:)
pentru textul : dincolo de iluzie dematei hutopila vă felicită
pentru textul : starea hermeneia deDacă aş fi la început, m-aş concentra fie pe proză, fie pe poezie. În niciun caz pe poemul în proză ori pe proza lirică, acolo unde, pentru a aşterne ceva credibil calitativ, trebuie să stăpâneşti cât de cât şi fenomenul poetic, şi fenomenul prozei.
pentru textul : Ultima zi din martie deSau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
pentru textul : jurnal de nesomn V demulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
pentru textul : elegie 011 dema bucur ca ati trecut,pentru lectura si sugestii...o sa ma gandesc insa nu mult ca e tarziu si maine ma vad cu doamna maria gheorghe, poeta , venita din canada in pelerinaj pe urmele junimistilor. in concluzie, taiem capul ultimelor versuri.cine are nevoie de morala?
pentru textul : monolog despre creolă dePagini