Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
domnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
Ionuț,
iată două întîmplări de pe vremea cînd noi copiii din Turburea Valley am dezvoltat primul motor de căutare pe principiul rece rece/cald cald. era primul cod Google. am o proză scurtă cu Lina lu’ Mărin unde mi-am permis să mai aduc din condei dar ce urmează este real.
așadar:
1. într-o zi mama a adus acasă doi puieți de nuc. unul era verde și viguros ca speranța ta de a ajunge mare poet, altul era galben tot ca frunza de tutun calitatea prima . Lina lu’ Mărin a zis –vreau și eu unul. alege! și Lina l-a ales pe cel verde, te uitai la el și parcă deja mirosea a nuci numai bune de mîncat. au fost plantați la douăzeci de pași unul de altul. nucul Linei nu a făcut nuci niciodată și s-a dus după zece ani unde se duc nucii cînd mor. al nostru e și acum la poartă mai înalt decît buturile tale de la rugby și face niște nuci mari cît oul de gîscă.
2. la două luni așa Lina se certa cu ai mei. ăștia se certau simplu și sănătos adică înțelegeai ceva din ceartă cu înjurătura în clar, peremptoriu cum ar zice un poet ca tine. împăcarea venea ca o primăvară timpurie fară semne fără nimic. număram anotimpurile după ciclul ceartă-împăcare. și uite că mă nimeresc acasă pe timpul vrajbei lor. m-am dus prin vie să mă uit la un piersic. și hop și Lina! domnule Caragea și măi Ionuț știi tu cum m-a făcut Lina pe mine? m-a băgat și m-a scos de parcă venise ciuma lui vodă Caragea. nu aveam cruce la cap nu aveam mireasă nici aici nici pe altă lume și îmi striga moartea pînă și cu clopotul de la gîtul vacii. mă uitam la puful piersicilor și nu am zis nimic. Lina a dat cu pumnii printre picioare ca atunci cînd spargi un lemn- spune mă mutule și tu ceva să am cu cine să mă cert!
Marga,
deși nu ai înțeles mesajul tu ești din nou o prezență fermecătoare.
Ioana, mulțam mult, am urmat îndrumările tale, am dat leyer+satin; am tras text dar mai alteral nu se vede prea bine, am bolduit textul, am incercat multe nuante de galben-auriu-lumina, dar se vad foarte sters. Acesta e rezultatul, cel din varianta 2. cred ca tot 1 merge mai bine. am eliminat acel "de" (din "fără de care"). Voi mai lucra mâine, nu sunt mulțumită. Voi reuși cumva. E diferență între cum îmi apare pe desktop și cum apare aici.
atenţie la:
"Apoi a trecut prin toate transformările tipice femeii singure la oraş: negii mari, de culoare brun închis, s-au decolorat, părul de pe picioare i-a căzut, cel din cap a devenit alb curat cu tentă albastru-violet de la violetul de genţiană de nelipsit în astfel de cazuri, unghiile i s-au curbat şi îngroşat, deşi ea încă mai folosea trusa de manichiură preţioasă cu dibăcie, fiindcă în definitiv mătuşa nu uitase modul de viaţă adoptat în salonul de coafură unde lucrase."
nu e tipic.
"În anii 70 firul de troleibuz era tras chiar pe sub dormitorul mătuşii, apoi l-au desfiinţat"
nu văd legătura.
"Era mereu aceeaşi doamnă cu ţinută impecabilă şi capul mic cu părul permanent şi buzele rujate roz peste un trup subţire, din ce în ce mai fragil".
cum adică- şi buzele rujate roz peste un trup subţire?
imediat spui:
"În acei ani casa mătuşii era învecinată cu clădirea Guvernului, iar la parter se înfiinţaseră chioşcuri de mărunţişuri. Numai pozele în ramă ale mătuşii erau aceleaşi: soţul, surorile şi fraţii, rudele de departe."
ce relevanţă are în context?
"Păstra aroma vremurilor trecute, dar era condimentată cu ierburi rezistente şi deschisă în faţa schimbărilor."
confuz.
- că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză".-
nu comentez.
Acum tehnic- pe tema introducerii textului:
"Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect..."
ai metoda de previzualizare înainte de postare sau salvare fără publicare.
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
... cand spui exorcizare?
initial am scris acest poem in joaca, o replica trimisa unui prieten poet...
apoi am incercat sa scot detaliile personale caci incepuse sa-mi placa :)
ma bucur ca ti-a placut si tie!
Nu pot să trec peste poemul ăsta, aşa... în fugă. Ceva mă reţine. Poate "lumânări la capăt de lume... viaţa ca un păianjen / pleacă din tine / pe un fir de mătase"
stimă, z
Vasile M - ma bucur c-ai vazut sevaletul, culoarea e un detaliu care ma urmareste involuntar, alternanta lor pretext pentru sugerarea unor stari: tomuri de galben pentru liniste, tomuri stridente pentru ochiul mort ce se crede viu, albul pentru femeia libera pe toate fetele memoriei:) mai mult timp trece, mai opace culorile … multumirile mele sincere, sa ai parte de sarbatori in armonie!
Aranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
leonard, zi-mi ca esti la fel de haios si savuros in roman si-l caut sa-l cumpar. cit despre scrierea asta, hai sa tai si eu cum taie altii sub texte. deci:
„printre hectare întregi de floarea-soarelui
dormi cu fereastra deschisă
în kimonoul tău
cu buburuze și maci în brațe”
Silvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
Astfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Bun poem, are atmosfera si chiar o componenta vizuala destul de accentuata. N-am inteles prea bine exprimarea din "si de la o vreme fireasca", sa fie vremea asta fireasca adica nu e nefireasca... sau fuga sa fie "fireasca"... oricum, ceva e in neregula cu sintagma aia din final. Cred ca mai simplu si mai clar ar fi "nu mai zic de fuga după primul vagon și fireasca la o vreme după ultimul " Placut, Andu
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
Și eu mi-am spus că Alina își lasă mâna să scrie singură aici, și mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârșit că mi-a dat cu eleganță peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Și atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care și când se joacă deține controlul (mdap! and I love it), și totuși găsește mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să știm răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.
Virgil, sunt incantata, acesta era sensul... nu era tacerea dupa care nu mai urmeaza nimic. Fotografia intr-adevar, alaturi de titlu, face tonul in minimalis :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
pentru textul : ... dedomnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
pentru textul : schiță deMihaela,
mulțumesc.
Ionuț,
iată două întîmplări de pe vremea cînd noi copiii din Turburea Valley am dezvoltat primul motor de căutare pe principiul rece rece/cald cald. era primul cod Google. am o proză scurtă cu Lina lu’ Mărin unde mi-am permis să mai aduc din condei dar ce urmează este real.
așadar:
1. într-o zi mama a adus acasă doi puieți de nuc. unul era verde și viguros ca speranța ta de a ajunge mare poet, altul era galben tot ca frunza de tutun calitatea prima . Lina lu’ Mărin a zis –vreau și eu unul. alege! și Lina l-a ales pe cel verde, te uitai la el și parcă deja mirosea a nuci numai bune de mîncat. au fost plantați la douăzeci de pași unul de altul. nucul Linei nu a făcut nuci niciodată și s-a dus după zece ani unde se duc nucii cînd mor. al nostru e și acum la poartă mai înalt decît buturile tale de la rugby și face niște nuci mari cît oul de gîscă.
2. la două luni așa Lina se certa cu ai mei. ăștia se certau simplu și sănătos adică înțelegeai ceva din ceartă cu înjurătura în clar, peremptoriu cum ar zice un poet ca tine. împăcarea venea ca o primăvară timpurie fară semne fără nimic. număram anotimpurile după ciclul ceartă-împăcare. și uite că mă nimeresc acasă pe timpul vrajbei lor. m-am dus prin vie să mă uit la un piersic. și hop și Lina! domnule Caragea și măi Ionuț știi tu cum m-a făcut Lina pe mine? m-a băgat și m-a scos de parcă venise ciuma lui vodă Caragea. nu aveam cruce la cap nu aveam mireasă nici aici nici pe altă lume și îmi striga moartea pînă și cu clopotul de la gîtul vacii. mă uitam la puful piersicilor și nu am zis nimic. Lina a dat cu pumnii printre picioare ca atunci cînd spargi un lemn- spune mă mutule și tu ceva să am cu cine să mă cert!
Marga,
pentru textul : mic tratat de poezie dedeși nu ai înțeles mesajul tu ești din nou o prezență fermecătoare.
Ioana, mulțam mult, am urmat îndrumările tale, am dat leyer+satin; am tras text dar mai alteral nu se vede prea bine, am bolduit textul, am incercat multe nuante de galben-auriu-lumina, dar se vad foarte sters. Acesta e rezultatul, cel din varianta 2. cred ca tot 1 merge mai bine. am eliminat acel "de" (din "fără de care"). Voi mai lucra mâine, nu sunt mulțumită. Voi reuși cumva. E diferență între cum îmi apare pe desktop și cum apare aici.
pentru textul : roca din care mă nasc deatenţie la:
"Apoi a trecut prin toate transformările tipice femeii singure la oraş: negii mari, de culoare brun închis, s-au decolorat, părul de pe picioare i-a căzut, cel din cap a devenit alb curat cu tentă albastru-violet de la violetul de genţiană de nelipsit în astfel de cazuri, unghiile i s-au curbat şi îngroşat, deşi ea încă mai folosea trusa de manichiură preţioasă cu dibăcie, fiindcă în definitiv mătuşa nu uitase modul de viaţă adoptat în salonul de coafură unde lucrase."
nu e tipic.
"În anii 70 firul de troleibuz era tras chiar pe sub dormitorul mătuşii, apoi l-au desfiinţat"
nu văd legătura.
"Era mereu aceeaşi doamnă cu ţinută impecabilă şi capul mic cu părul permanent şi buzele rujate roz peste un trup subţire, din ce în ce mai fragil".
cum adică- şi buzele rujate roz peste un trup subţire?
imediat spui:
"În acei ani casa mătuşii era învecinată cu clădirea Guvernului, iar la parter se înfiinţaseră chioşcuri de mărunţişuri. Numai pozele în ramă ale mătuşii erau aceleaşi: soţul, surorile şi fraţii, rudele de departe."
ce relevanţă are în context?
"Păstra aroma vremurilor trecute, dar era condimentată cu ierburi rezistente şi deschisă în faţa schimbărilor."
confuz.
- că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză".-
nu comentez.
Acum tehnic- pe tema introducerii textului:
pentru textul : Portretul unei călătoare de"Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect..."
ai metoda de previzualizare înainte de postare sau salvare fără publicare.
Executat! Nu voi mai posta decât un text pe zi. Am priceput.
pentru textul : Peisaj de toamnă deok, Alma, dacă asta e atitudinea ta, evident că mi-am așezat așteptările pe un gard prea înalt.
pentru textul : story of a city deerata*: exact la asta ma gandeam...
pentru textul : poveste cu nuferi deIoana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
pentru textul : Ana deDin punctul meu de vedere incadrarea corecta e la limbi straine.
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton de... cand spui exorcizare?
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deinitial am scris acest poem in joaca, o replica trimisa unui prieten poet...
apoi am incercat sa scot detaliile personale caci incepuse sa-mi placa :)
ma bucur ca ti-a placut si tie!
Nu pot să trec peste poemul ăsta, aşa... în fugă. Ceva mă reţine. Poate "lumânări la capăt de lume... viaţa ca un păianjen / pleacă din tine / pe un fir de mătase"
pentru textul : modus vivendi destimă, z
Vasile M - ma bucur c-ai vazut sevaletul, culoarea e un detaliu care ma urmareste involuntar, alternanta lor pretext pentru sugerarea unor stari: tomuri de galben pentru liniste, tomuri stridente pentru ochiul mort ce se crede viu, albul pentru femeia libera pe toate fetele memoriei:) mai mult timp trece, mai opace culorile … multumirile mele sincere, sa ai parte de sarbatori in armonie!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deam uitat: textul sufera de o vizibilitate redusa, in privinta formatarii
pentru textul : angemon depaul...mulțumiri pentru gîndul bun...probleme e că dragostea cam fuge se cam ascunde în loc să danseze cu iarba aceea...în ploaie...:)
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deşi mie!mulţumesc, francisc!!
pentru textul : avea încălţări pline cu apă deAranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
pentru textul : clopotul de sticlă deleonard, zi-mi ca esti la fel de haios si savuros in roman si-l caut sa-l cumpar. cit despre scrierea asta, hai sa tai si eu cum taie altii sub texte. deci:
„printre hectare întregi de floarea-soarelui
dormi cu fereastra deschisă
în kimonoul tău
cu buburuze și maci în brațe”
as fi dat si penita pt asa un text
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci desa-mi cer scuze?:))
pentru textul : oricare alta deundeva s-au intamplat ele, chiar daca nu in plan real, poate trebuia sa gasesc alt substitut pentru cuvantul 'autor';
Am modificat, multumesc!
pentru textul : Soare comun dedjamal, si eu scriam asa, acum nu spun cati ani....si daca tot iti place ac...stil nu ar fi interesant ca poemul sa contina numai ultimele 4 randuri?
pentru textul : Frenezie deSilvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
pentru textul : sangvină deAstfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Bun poem, are atmosfera si chiar o componenta vizuala destul de accentuata. N-am inteles prea bine exprimarea din "si de la o vreme fireasca", sa fie vremea asta fireasca adica nu e nefireasca... sau fuga sa fie "fireasca"... oricum, ceva e in neregula cu sintagma aia din final. Cred ca mai simplu si mai clar ar fi "nu mai zic de fuga după primul vagon și fireasca la o vreme după ultimul " Placut, Andu
pentru textul : umbrele cu oameni deyea, I guess so. mai ai si alte idei din astea interesante? oricum textul nu e de lepadat
pentru textul : the only ones deCum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc dee gripa omeneasca, Alma, s-au imbolnavit pasarile:) clar ca tot de pe la noi li se trage:) multam pentru toate, spor la viata!
pentru textul : fiecare om depoemul peron. uite ca la asta nu m-am gindit.
pentru textul : cuvinte în tempera deȘi eu mi-am spus că Alina își lasă mâna să scrie singură aici, și mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârșit că mi-a dat cu eleganță peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Și atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care și când se joacă deține controlul (mdap! and I love it), și totuși găsește mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să știm răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deVirgil, sunt incantata, acesta era sensul... nu era tacerea dupa care nu mai urmeaza nimic. Fotografia intr-adevar, alaturi de titlu, face tonul in minimalis :-)
pentru textul : Urme de dor deîmi place echilibrul pe care îl reușește strofa din mijloc între cele două perspective „of your mind” and „between your toes”.
pentru textul : Time dePagini