Un poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.

m-ai leagănă-te și pe comentariu...

ceea ce-l doare pe Azstalos mai mult e indiferenta, ori cruzimea taietorilor de brazi si nu cuvintele lui ca niste piroane batute in bucuria unei intregi planete de copii sau pironirea intr-un singur blasfem din "Cristos si Exterminare" !!!! Si poezia e o palma, un bici, un cui, nu?

Miruna, bine ai venit! Îmi place expresia ta suprarealistă. Faci poezie chiar și din semnele grafice și de punctuație. Ai racordat titlul rupt la corpul textului și la tema căderii. Până și ruptura pe care o provoci cu ultimul vers, cu acel "inexistent" care întrerupe tensiunea este corelată cu ideea unei căderi, a unei rupturi de real. Imagine cu o forță latentă, aparent cuminte și frumoasă vizual: "am impresia că iubirea/ e benzinăria de la marginea orașului"

multumesc de semn si ginduri. te mai astept.

Bobadil, serios? Chiar ți se par bine orânduite? :)

iar in privinta replicii "personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate" ma intreb cum de nu stii ca acea "crestere" din ultimii ani nu a fost datorata muncii si abnegatiei romanilor din tara, ci a celor din strainatate. "Conform BNR, anul trecut, suma transferurilor din strainatate* a fost de 6.6 mld euro, cifra in scadere fata de 2008, cand in tara au intrat 8.7 mld euro, sau echivalentul a 6.2% din PIB. Doar in perioada 2003-2009, romanii de dincolo au transferat in tara aproximativ 37 miliarde euro, iar pentru a face o comparatie, sa spunem ca investitiile straine directe inregistrate in aceeasi perioada au totalizat 45.7 mld euro.
In primele 5 luni din 2010, transferurile au fost cu 40% mai mari decat investitiile straine directe, ceea ce inseamna ca si 2010 va fi un an in care cei mai mari investitori “straini” in Romania vor fi muncitorii romani care lucreaza in alte tari. In 2009, transferurile au fost cu 35% (1.74 mld euro) mai mari decat ISD-urile." (http://khris.ro/index.php/07/2010/muncitorii-romani-din-strainatate-au-i...). asa, doar sa-ti faci o idee...

Iar romanii "de dincolo" nu traiesc numai in Spania si nu culeg toti capsuni. Dincolo de Europa, sunt comunitati intregi de romani in Asia, chiar si in Japonia, in Australia, ca sa nu mai vorbim de Americi.

Aranca, atunci cînd am publicat textul m-am așteptat la orice fel de critici zicîndu-mi: a intrat el Daniel în groapa cu lei și nu a fost sfîrtecat, textului acestuia ce-ar putea să i se facă? :). Sînt de principiu că de cele mai multe ori criticile sînt mai constructive decît elogiile false. De exemplu, de cîte ori mi-ai criticat un text, mi-a crescut simțitor audiența, motiv pentru care nu pot decît să îți fiu profund recunoscătoare. Da, am citi textul Biancăi. Nu am comentat pentru că am avut două opinii contradictorii la momentul respectiv. Una a fost că da, Bianca are foarte multă dreptate. În momentul în care un specialist sau un artist are curajul să își asume o responsabilitate are de înfruntat riscuri majore, unele dintre acestea putînd să-l distragă de la adevărata sa preocupare. Mai mult decît atît, vai de acela care are curajul să iasă în față, să-și formuleze un punct de vedere! De aceea nu întotdeauna ies la înaintare cei mai avizați. O altă opinie este că nu are dreptate atunci cînd pornește de la premisa că publicul și moderatorii / editorii ar face parte din tabere diferite. Uneori atitudinea Biancăi îmi creează aceeași senzație pe care am avut-o într-o seară la Atena, cînd am ieșit să ne plimbăm pe Acropole și în fața impresionantelor opere de artă am remarcat agitația polițiștilor la lasărea întunericului. Un pic prea multă crispare în fața luărilor de poziție. Cred că totul pornește de la o neînțelegere a rolului editorului, al moderatorului. Spre deosebire de activitatea publicistică pe suport de hîrtie, pe site-urile literare lipsește numitul redactor. Acesta este de obicei nefericitul care joacă rolul de tampon între autor și editori, între editori și public. Editorul nu este un critic literar, nici moderatorul tot așa cum autorul cu criticii nu se poate certa, nici criticii cu publicul, nici publicul cu autorul. Drept pentru care, în ceea ce mă privește, atîta timp cît nu-mi tai din chenzină, poți să mă critici. Faptul că totuși ai avut bunăvoința să citești textul pînă la capăt, înseamnă că ceva te-a atras și ceva nu ți-a plăcut. Dacă nu-mi spui și ce anume, nu pot corecta și opera mea :) va fi privată de un valoros punct de vedere. Matei, îți mulțumesc pentru constanta ta aplecare asupra textelor și comentariilor mele. Tincuța, da ai dreptate, între penultima și ultima frază există o crevasă de cca. 7-8 sute de ani. Dar am obosit. Ceea ce nu înseamnă că tu ai avea voie vreodată să capitulezi în fața răului, a urîtului și a micimii umane. Cu drag tuturor, vă mulțumesc mult pentru sugestii și ... reclamații.

Eu îți mulțumesc.

Un sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.

Un articol discret la obiect dedicat poemelor de dragoste ale lui Octavian Soviany. Am găsit niște rânduri despre autor pe care îmi permit să le adaug: "Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954, în Brașov. A debutat concomitent cu poezie și critică în revista Echinox (1975). Colaborări la România literară, Viața românească, Luceafărul, Contemporanul, Familia, Cuvântul, Apostrof, Paradigma, Ziua literară. Alte volume de versuri de același autor: Ucenicia bătrânului alchimist (1983), Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005). De asemenea, a mai publicat proză – Textele de la Monte Negro (2003) –, teatru – Strălucirea și suferințele filosofilor (1992) –, critică – Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 1 (2000), Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 2 (2001), Experiment și angajare ontologică (2002)." Și coperta mi s-a părut reușită, deosebită, pe măsura poemelor, poate o reproduci tu, dragă Violeta.

probabil este un exces din partea mea. dar imi permit acum un exces pentru nichita.

superb. singurul meu reproș ar fi legat de prezența puțin cam prea vizibilă a cuvintelor de legătură. în special cei doi „pe” aproape redundanți din antepenultimul și ultimul vers. în orice caz remarcabil pentru cineva pentru care limba română nu este neaparat prima limbă. se remarcă progrese semnificative.

toate textele mele sînt geniale Alma. Acum, revenind la ceva mai serios, faptul că nu comunici, că nu spui toate astea mai des, că nu te implici, este numai vina ta Alina. Nu ne-o reproșa nouă. Despre top, aștept propuneri, idei, cum să fie făcut, la ce fel de top sau topuri te referi, etc? Am așa o indispoziție cînd aud oameni aruncînd vorbe și idei dar fără latură concretă. E ușor să visezi, e mai greu să vizualizezi și e și mai important să concretizezi. Deci aștept.