Felicitari Dorine si nu uita ca facerea de bine ar insemna in cazul tau sa trimiti niste carti pe niste adrese... asta desigur daca nu cumva crezi in vorbe. Penita nu-ti mai dau ca ai destule si dup-aia semanam cu poeziepunctro sau si mai rau cu roliteraturapunctotv. La mai mari bucurii! Andu
artgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
Onorat Consiliu,
Am luat notă de atitudinea Dvs. dar consider că mă discriminați (no news) și asta nu vă face cinste (no news), pentru că poemul este mult mai vulgar decât comentariul meu, asta era și ideea în caz că nu s-a prins chiar nimeni deși nu cred că poate fi vorba despre așa ceva pe site-ul acesta plin de oameni inteligenți.
I rest my case now
Mulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
Ionuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
Andule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
de acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
Textul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
Un sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
Frumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.
Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.
Mi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
of adevărul e că nu prea mă găsesc la curent cu cele noi reguli-buruieni gramaticale poate vine andu și ne sfîrtecă acest copil al nedumeririi dar mie-mi pare că lipsește oarece verbișor în versul cu pricina iar în ce privește cazanul mi-a luat-o razna imaginația înspre posesori de coarne cu supică de suflet pe bărbie eh unii sunt(em) incurabili acu pe șleau material estem cu ramele-i mai problemă cu scuze pentru intruziune mc^2
Revin: ai putea să crezi că la cântecul meduzei am plecat de la fotografia unui Castel în ruine, cu nuanțe cărămizii și verde? Și ai văzut la ce am ajuns. Acolo mi-am lăsat imaginația mai liberă, aici am pus accent pe... notele om. Asta mi-a inspirat imaginea inițială, care are alte nuanțe și ea. Oricum, rețin întrebarea ta și vei vedea mai departe schimbările, atunci când vor fi.
si cum zicea si Marcel Proust "L’idéal est inaccessible et le bonheur médiocre"... nefericirea ta e a ta, a celuilalt are miros "dulce de scorțișoară și pîine" poate pentru ca nefericirea altuia e mai greu de perceput... intre a te plafona si a trezi nefericirea, intre a renunta macinat de resemnare ca de un cancer generalizat si a deschide cutia Pandorei nefericirii, de multe ori nu e decit un fir de praf aflat "între zgrunțurii neșmirgheluiți ai tencuielii" : "o nefericire casnică discret peticită pe alocuri cuminte cu zile de sărbătoare cu concedii cu speranțe nevolnice" poate ca trebuie sa umbli in cautarea fericirii, sa risti in viata "sau poate să meargă la un preot să cumpere un loz poate să se răzbune apoi să aștepte să se întîmple ceva mai mare și mai nebunesc" sau poate pur si simplu, sa te indragostesti si mai ales, prima oara, de tine insuti...
nu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
această atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
Găsesc vă s- a schimbat ceva și în felul tău de a scrie, aș spune că e spre mai bine, dar e doar părerea unei novice... Oricum, mi-a plăcut. Cred că ar mai fi de lucru pe la strofa a doua, despre motivul lumii ca teatru s- a mai scris. Sper că ceea ce spun acum va fi luat în sens constructiv, nu ca o critică în sens negativ. Cami.
multumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
Versul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Felicitari Dorine si nu uita ca facerea de bine ar insemna in cazul tau sa trimiti niste carti pe niste adrese... asta desigur daca nu cumva crezi in vorbe. Penita nu-ti mai dau ca ai destule si dup-aia semanam cu poeziepunctro sau si mai rau cu roliteraturapunctotv. La mai mari bucurii! Andu
pentru textul : De la Vaslui citire deartgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
pentru textul : transformarea în alb deOnorat Consiliu,
pentru textul : poem naiv de blog deAm luat notă de atitudinea Dvs. dar consider că mă discriminați (no news) și asta nu vă face cinste (no news), pentru că poemul este mult mai vulgar decât comentariul meu, asta era și ideea în caz că nu s-a prins chiar nimeni deși nu cred că poate fi vorba despre așa ceva pe site-ul acesta plin de oameni inteligenți.
I rest my case now
Îmi place atmosfera pe care textul o lasă în urmă.
pentru textul : absenţi deMulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
pentru textul : Brânduşă de toamnă desancho, poti alege din aproape 100 de texte de calitate pe pagina mea. impulsiva imi pari dumneata. vezi, incerci si aici sa duci discutia in lătúri
pentru textul : sînt un nesuferit deIonuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
pentru textul : și eu te iubesc deAndule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
pentru textul : Dansează! deDeoarece, între timp, ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Apreciez un text impecabil din punct de vedere al regulilor ortografice și de punctuație.
pentru textul : Pe străzile Ballinei de(De revăzut titlul - s-a omis o literă)
In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
pentru textul : coborârea în Carte dede acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
pentru textul : everyday things deTextul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
emil
pentru textul : clona deRog editorul care a mutat acest text în șantier să îmi explice gestul său. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deUn sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
pentru textul : Sonet 132 deFrumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.
Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deMi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
pentru textul : O pasăre îmi cântă pe umăr deNu am citit subtitlul (senryū), am crezut că sunt haikuri, de aici şi începutul comentariului meu. Mea culpa!
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deof adevărul e că nu prea mă găsesc la curent cu cele noi reguli-buruieni gramaticale poate vine andu și ne sfîrtecă acest copil al nedumeririi dar mie-mi pare că lipsește oarece verbișor în versul cu pricina iar în ce privește cazanul mi-a luat-o razna imaginația înspre posesori de coarne cu supică de suflet pe bărbie eh unii sunt(em) incurabili acu pe șleau material estem cu ramele-i mai problemă cu scuze pentru intruziune mc^2
pentru textul : Înger netrebnic de"urmezi tu
punctul
apoi seara" - inspirat liant.
Nu înţeleg de ce există conjuncţie în "cu palmele arme și reci"...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deRevin: ai putea să crezi că la cântecul meduzei am plecat de la fotografia unui Castel în ruine, cu nuanțe cărămizii și verde? Și ai văzut la ce am ajuns. Acolo mi-am lăsat imaginația mai liberă, aici am pus accent pe... notele om. Asta mi-a inspirat imaginea inițială, care are alte nuanțe și ea. Oricum, rețin întrebarea ta și vei vedea mai departe schimbările, atunci când vor fi.
pentru textul : do re mi fa om desi cum zicea si Marcel Proust "L’idéal est inaccessible et le bonheur médiocre"... nefericirea ta e a ta, a celuilalt are miros "dulce de scorțișoară și pîine" poate pentru ca nefericirea altuia e mai greu de perceput... intre a te plafona si a trezi nefericirea, intre a renunta macinat de resemnare ca de un cancer generalizat si a deschide cutia Pandorei nefericirii, de multe ori nu e decit un fir de praf aflat "între zgrunțurii neșmirgheluiți ai tencuielii" : "o nefericire casnică discret peticită pe alocuri cuminte cu zile de sărbătoare cu concedii cu speranțe nevolnice" poate ca trebuie sa umbli in cautarea fericirii, sa risti in viata "sau poate să meargă la un preot să cumpere un loz poate să se răzbune apoi să aștepte să se întîmple ceva mai mare și mai nebunesc" sau poate pur si simplu, sa te indragostesti si mai ales, prima oara, de tine insuti...
pentru textul : calypso denu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
pentru textul : peste prut peste dnepr deaceastă atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
pentru textul : Binaritate & PoMo deda, poate ai dreptate, ma gindesc. pastrez finalul. tin la el.
pentru textul : helioză deCristina, mulțumesc. Interesant comentariul tău. Și ai dreptate cu acel „se gîndi”. Este unul din defectele textului și va trebui să mă ocup de el.
pentru textul : cercul - episodul 3 de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deGăsesc vă s- a schimbat ceva și în felul tău de a scrie, aș spune că e spre mai bine, dar e doar părerea unei novice... Oricum, mi-a plăcut. Cred că ar mai fi de lucru pe la strofa a doua, despre motivul lumii ca teatru s- a mai scris. Sper că ceea ce spun acum va fi luat în sens constructiv, nu ca o critică în sens negativ. Cami.
pentru textul : Balada ochilor tăi demultumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
pentru textul : dromomanie deVersul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
pentru textul : Cerbul deInteresantă eufonie. Exprimare elegantă, pe alocuri clișeistică, circumscrisă romantismului de tip eminescian. Cu stimă, /O\
pentru textul : Prin dePagini