Pai ce sa facem, Vlad, aflam ce mai zice lumea de noi. In fond, e tot un fel de activitate de blog sau atelier literar, numai ca la o scara mult mai larga. Si mai e ceva, pregatesc ceva, dar vei afla la momentul potrivit.
Madim... o persoana sensibila ca tine nici nu putea sa nu inteleaga corect aceasta poezie de dragoste. Dorin... si eu ma bucur ca mai scrii aici. De vazut ne-om vedea noi candva. Textul nu e inedit, doar traducerea acestuia. Multumiri Stefaniei Pavelescu.
"antene purtătoare ale unui mesaj". nu-mi dau seama de text, l-am citit de câteva ori și cred că promite... dar la prima vedere e destul de dificil și poate asta nu e ok :) buburuze am văzut și eu.
îmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
emilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
Îți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
ori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
Ce ţi-e şi cu podurile astea care se înmulţesc acu’ precum ciupercile ?! Ca în cele ce urmează.
Se întâlnesc doi. Ştii c-a murit Georgesc? Nu, cum s-a-ntâmplat? A murit înecat! El, un înotător aşa bun? Da, a murit înecat c-o gutuie. Formidabil! Şi cum s-a-ntâmplat? A sărit unde era gutuia mai adâncă!
Uite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
Oricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
daca prietenia (pe acest site si nu numai) ar fi asa cum o descrii tu, atunci chiar mi-as dori sa fiu prietena ta, si a arancai si a tuturor. eu sunt prietena voastra, dar nu realizati voi.zambesc. am indepartat-o pe aranca, dar in acelasi timp am urmarit-o si am vazut cum a evoluat si am apreciat, dar ea se pare ca nu m-a uitat.... prietenii de care vorbeam eu sunt, de fapt, "prieteni"
domnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
Da, frumos... un poem care ma scuteste de efortul oricarei explicatii. Pentru ca este al naibii de greu sa spui lucruri mari, sa chemi miturile si pe zei fara sa faci exces de zel... prin cuvinte aproape obisnuite, calde, intr-o insiruire fireasca... iar Paul face asta aici "in direct" cu noi, cititorii. Asta este... atunci cand este! N-am priceput finalul cu Ana iar imaginea, desi reusita si probabil, draga autorului, eu zic ca putea lipsi fara ca poemul sa sufere o singura zgarietura. Penita de la mine. Andu
lalin, cred ca cel mai interesant este sa scrii "banalitati" si sa iasa poezie. nu neaparat din fuga dupa imagini socante cum fac altii. si uite ca lui Djamal chiar ii iese "poezie" scriind simplu si nu simplist. Este doar o parere.
Textele tale reprezintă un prilej de meditație pe lungimi de undă (la propriu și la figurat) deosebite. Mă bucur mult să știu pe cineva atât de preocupat de limba japoneză [și îți mulțumesc pentru transcrierea fonetică a textului în rōmaji (ローマ字)] precum și de limba esperanto (știi tu ce spunea Platon). Felicitări !
Trezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
Călin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
poate cea mai interesantă dezbatere de subsol pe care am citit-o aici, pe site.
fire and ice
de aceea nu vreau să vin cu un comm altfel decât așa, de remarcare
să spun că a fost o experiență interesantă această lectură plus comentariile din subsol
acest autor nu încetează să mă surprindă
Aranca da , e fascinant să ți se vorbească într-o limbă necunoscută pare că sunt numai chestii frumoase pentru corul de la Chatelet te invidiez elian vocea ta lângă a mea înseamnă mult cailean nu mi-am imaginat niciodată ca scriu poezii plăcute, de plăcut
remarc:
"începe sezonul gripei
culoarea închisă
a leşinului înconjoară oraşul
paralelipiped cu paralelipiped
respirația cuvintelor potrivite
m-apasă pe piept"
Depinde de critic și de măsura valorilor sale, dar întrebarea se susține în continuare. Manipulează sau nu? Înclin să cred că da, iar asta poate fi și bine, dar și rău.
Mă faci să încep să mă întreb din nou dacă nu despotismul luminat a fost cea mai ”reușită” epocă a omenirii. E clar că democrația îl va numi întotdeauna tiranie, dar asta deoarece democrația tinde și ea spre nivelarea valorilor de care spuneai.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc pentru lectură și comentariu.
pentru textul : grădini suspendate dePai ce sa facem, Vlad, aflam ce mai zice lumea de noi. In fond, e tot un fel de activitate de blog sau atelier literar, numai ca la o scara mult mai larga. Si mai e ceva, pregatesc ceva, dar vei afla la momentul potrivit.
pentru textul : iertarea după Simion deMadim... o persoana sensibila ca tine nici nu putea sa nu inteleaga corect aceasta poezie de dragoste. Dorin... si eu ma bucur ca mai scrii aici. De vazut ne-om vedea noi candva. Textul nu e inedit, doar traducerea acestuia. Multumiri Stefaniei Pavelescu.
pentru textul : De anima decred ca ar trebui sa comentam textul. daca vreti o dezbatere pe un subiect anume, scrieti un articol, o polemica, etc
pentru textul : downtown de"antene purtătoare ale unui mesaj". nu-mi dau seama de text, l-am citit de câteva ori și cred că promite... dar la prima vedere e destul de dificil și poate asta nu e ok :) buburuze am văzut și eu.
pentru textul : antene deîmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
pentru textul : Felix catus defelicitari, poete!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deemilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
pentru textul : patetic age deÎți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
ori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
in rest, va doresc o zi faina.
pentru textul : cumpăr ninsori deCe ţi-e şi cu podurile astea care se înmulţesc acu’ precum ciupercile ?! Ca în cele ce urmează.
Se întâlnesc doi. Ştii c-a murit Georgesc? Nu, cum s-a-ntâmplat? A murit înecat! El, un înotător aşa bun? Da, a murit înecat c-o gutuie. Formidabil! Şi cum s-a-ntâmplat? A sărit unde era gutuia mai adâncă!
pentru textul : Scepticismul deUite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deOricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
daca prietenia (pe acest site si nu numai) ar fi asa cum o descrii tu, atunci chiar mi-as dori sa fiu prietena ta, si a arancai si a tuturor. eu sunt prietena voastra, dar nu realizati voi.zambesc. am indepartat-o pe aranca, dar in acelasi timp am urmarit-o si am vazut cum a evoluat si am apreciat, dar ea se pare ca nu m-a uitat.... prietenii de care vorbeam eu sunt, de fapt, "prieteni"
pentru textul : pietrele umbrei dedomnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
pentru textul : între două capete de întuneric de"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
Toate bune!
pentru textul : Luna deDa, frumos... un poem care ma scuteste de efortul oricarei explicatii. Pentru ca este al naibii de greu sa spui lucruri mari, sa chemi miturile si pe zei fara sa faci exces de zel... prin cuvinte aproape obisnuite, calde, intr-o insiruire fireasca... iar Paul face asta aici "in direct" cu noi, cititorii. Asta este... atunci cand este! N-am priceput finalul cu Ana iar imaginea, desi reusita si probabil, draga autorului, eu zic ca putea lipsi fara ca poemul sa sufere o singura zgarietura. Penita de la mine. Andu
pentru textul : dacă aș fi perdea dela naiba. cred ca vorbim alta limba in seara asta. o sa scriu o poezie deci. si poate o sa-mi treaca.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deai avut dreptate Oriana
pentru textul : blue moon deMa bucur daca ai gasit ceva in acest poem.
pentru textul : scame de cer culese din inima unei femei deDin context am inteles ca ai fi cruda insa nu am stiut ca esti si pisaloaga :) E numai treaba mea ce fac acolo Catherino.
pentru textul : dragostea deMă bucur că ţi-a plăcut. Dar chiar aşa era pe-atunci.
pentru textul : Simple suspiciuni delalin, cred ca cel mai interesant este sa scrii "banalitati" si sa iasa poezie. nu neaparat din fuga dupa imagini socante cum fac altii. si uite ca lui Djamal chiar ii iese "poezie" scriind simplu si nu simplist. Este doar o parere.
pentru textul : Nada deTextele tale reprezintă un prilej de meditație pe lungimi de undă (la propriu și la figurat) deosebite. Mă bucur mult să știu pe cineva atât de preocupat de limba japoneză [și îți mulțumesc pentru transcrierea fonetică a textului în rōmaji (ローマ字)] precum și de limba esperanto (știi tu ce spunea Platon). Felicitări !
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deam corectat link-ul cu noua ruta pentru corectitudine
pentru textul : feng shui în lucernă deTrezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
pentru textul : Axis Mundi deCălin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
pentru textul : Orfeu depoate cea mai interesantă dezbatere de subsol pe care am citit-o aici, pe site.
pentru textul : Pe Volga liniştită defire and ice
de aceea nu vreau să vin cu un comm altfel decât așa, de remarcare
să spun că a fost o experiență interesantă această lectură plus comentariile din subsol
acest autor nu încetează să mă surprindă
Aranca da , e fascinant să ți se vorbească într-o limbă necunoscută pare că sunt numai chestii frumoase pentru corul de la Chatelet te invidiez elian vocea ta lângă a mea înseamnă mult cailean nu mi-am imaginat niciodată ca scriu poezii plăcute, de plăcut
pentru textul : vorbește-mi în rusă deremarc:
"începe sezonul gripei
culoarea închisă
a leşinului înconjoară oraşul
paralelipiped cu paralelipiped
respirația cuvintelor potrivite
m-apasă pe piept"
desi eu as fi scris "m-apasă în piept"
pentru textul : paralelipiped deDepinde de critic și de măsura valorilor sale, dar întrebarea se susține în continuare. Manipulează sau nu? Înclin să cred că da, iar asta poate fi și bine, dar și rău.
Mă faci să încep să mă întreb din nou dacă nu despotismul luminat a fost cea mai ”reușită” epocă a omenirii. E clar că democrația îl va numi întotdeauna tiranie, dar asta deoarece democrația tinde și ea spre nivelarea valorilor de care spuneai.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deVă mulţumesc pentru lectură şi pentru intervenţie!
pentru textul : poemele mele dePagini