nu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
subtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
doar soarele îmi va arde părul
cu o placă încinsă'
Eu una nu știu ce să cred, acesta este un poem sau o metaforizare a unei ședințe de coafor la care ți se flutură.
Lipsit de substanță, poemul se revarsă în fața ochilor cititorilor plin de niște prețiozități de bazar, împiedicat de însăși metafizica pe care ar dori, vezi Doamne, să o adore.
Limbajul poetic este și el perfectibil.
Un poem care, dacă nu ar fi fost scris așa, ar fi păstrat o șansă de a fi re-scris cu totul altfel.
Apoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
in mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
Sărut mâinile, mă bucur că vă place și mă bucură prezența dumneavoastră pe câmpurile hermeneii. Îmi cer scuze pt greșelile de editare, n-am fost destul de atent probabil. Cu drag Djamal
Ioana, ce-i drept, nu pot să păstrez o linie și îmi place să forțez cititorul în anumite direcții, lăsându-i doar o aparentă libertate. Pentru aceasta simt nevoia de dramatizare, ai sesizat bine. De fapt, orice început de poveste e cam plictisitor, sunt conștientă; îți mulțumesc de indulgență și încurajări. Și, ai să râzi, indirect mi-ai dat idei. Sper că ai citit și prima parte.
Daniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
mărturisire: mereu mă ia cu sfîrșeală cînd văd comentarii făcute la textele mele; un copil care nu știe ce să facă în fața unei jucării noi! să se uite în tăcere și cu sfială la ea din toate părțile sau să apese pe butonul de pornire cu trufie. Între mulțumesc și tăcere există o cale - plecăciuni pentru cititorii mei; pomelnicul meu unde îi trec la vii. Între șovăială și amintirea țărmurilor albe, da -„desculță-te” este voit.
Ela, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
Fragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
Pentru că eu am aprins paiele spunând ce-am avut de spus, mă simt dator să mai adaug ceva, ceva ce am trecut mereu sub tăcere, este legat de prima regulă a site-ului, iar acum văd că vă-nvârtiți exact în jurul acestei probleme. Dacă Alina nu s-a prins încă, vă sugerez ca cineva să se ocupe și de opiniile critice exprimate aici. E o muncă de vreo 5-6 ori mai mare (nu știu care e media de comentarii pe un text)... dar de ieri îmi dau seama că e și inutilă. Și încă o sugestie și am tăcut: dacă vreți clasamente faceți concursuri, se înscrie cine vrea, asumându-și totodată și tot ceea ce decurge de aici. Și dacă te-ai băgat de bunăvoie nu mai înghite nimeni în sec pentru că a ajuns pe ultimul loc. Cele bune să fie, Călin
tesct fain. imi place. mai putin posibila origine extraterestra a iubirii, pe care o stiu de aici dragostea este un virus extraterestru care ne protejează de noi înșine eu mișc în fiecare zi degetele pe tastele a r i t m încercând să mut în tine toate luptele inimii mele
Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
Frumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
Închegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
Excelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
"Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri.".
Nu are. Sunt două contexte diferite, aşa cum se observă din primul meu com.
". Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii)."
Nu m-ai înţeles şi, sincer, mă simt niţel cumva să văd că m-ai putea crede în stare de chiftele de astea. Când spuneam: " Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic" mă refeream la fenomenul de observator/critic al unui text, nu la factorul latent al culturii din literatură. Cu alte cuvinte, un "critic/observator" (veritabil sau mai puţin veritabil) nu e musai silit să posede în creier o enciclopedie; nu e musai să hrăneşti cu banane o maimuţă ca să poţi să recunoşti acţiunea de a mânca a unei gorile; nu e nevoie să bei o căldare întreagă de vin ca să poţi spune dacă e bun sau rău; nu e neapărat trebuincios să treci prin ecuator, pol şi japonia ca să-ţi dai seama că nu poţi scrie CA asiaticii, ajutându-te de limba română.
"În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui"
Atunci, fraza aceasta: " Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc"
trebuia să spune aşa:
" Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism [punct].
Vizavi de "prelinge încet" - acesta e un adevăr dincolo de noi. Sorry, dar e şi rămâne pleonasm.
multumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
imi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
Cel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
Un text cu un discurs liric curat si rafinat, aflat la graniţa dintre manierismul pozitiv (dacă pot să mă exprim antagonic) şi naturaleţea care explodează din meditaţia lucidă.
Dacă ar fi ceva care să (mă) deranjeze, ar fi porţiunile care duc textul dintr-o zonă de intuiţie pur artistică, într-una a realităţii imediate:
"îmi cufundam capul în aerul acelei după-amiezi"
"toate îmi deveneau însă familiare în timp ce se petreceau"
"ci doar o furnică mare roșie".
Imaginea e bună, echilibrată dpdv al ambiguităţii. Ea urmăreşte sensul, nu e scop în sine, e originală şi percutantă.
E tipul de scriere care doar apasă pe clanţă. Intratul/ ieşitul e despre/ pentru cititor.
Ela, bineînțeles că nu deranjează întrebările firești, și știu că iubești magnoliile; și eu :-) Dar chiar nu știu (și nu cred) că sunt magnolii, sau, dacă sunt, nu e o specie de magnolie pe care s-o mai fi văzut vreodată. Uite, am să pun și poza inițială... mi-ai dat o idee. Ce vroiam eu să spun este că o floare este în sine o minune suficientă, în fața căreia întrebarea (dacă este să fie întrebare) nu este decât una. Cât despre "imediat", ia-o așa: eu am simțit așa, lasă-te puțin pe mâna poeziei acesteia, cât ești aici. PS uuuf, nu știi să ții un secret :-) Nu ai pentru ce.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
pentru textul : Unchiul Fedea (21) desubtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
*am uitat sa precizez ca tabloul imi apartine si se numeste ,,eolienele''-
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea demulțam Miha!
pentru textul : sar peste novembre deCailean - multumesc de sugestie, o pastrez! mi-ai adus un pic din pacea acelei clipe...
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii de'și părul ei blond să fluture în vânt
Iar părul ei o să fluture în vânt
doar soarele îmi va arde părul
cu o placă încinsă'
Eu una nu știu ce să cred, acesta este un poem sau o metaforizare a unei ședințe de coafor la care ți se flutură.
pentru textul : air on a string deLipsit de substanță, poemul se revarsă în fața ochilor cititorilor plin de niște prețiozități de bazar, împiedicat de însăși metafizica pe care ar dori, vezi Doamne, să o adore.
Limbajul poetic este și el perfectibil.
Un poem care, dacă nu ar fi fost scris așa, ar fi păstrat o șansă de a fi re-scris cu totul altfel.
Apoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
pentru textul : defectul simplu V deCu mult drag, Paul. Silvia, mulţumesc. Stima colegială e reciprocă :)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMulţumiri şi preţuire tuturor colegilor.
nu observasem.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko dein mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
pentru textul : Pohem deSărut mâinile, mă bucur că vă place și mă bucură prezența dumneavoastră pe câmpurile hermeneii. Îmi cer scuze pt greșelile de editare, n-am fost destul de atent probabil. Cu drag Djamal
pentru textul : Gleznele tale deIoana, ce-i drept, nu pot să păstrez o linie și îmi place să forțez cititorul în anumite direcții, lăsându-i doar o aparentă libertate. Pentru aceasta simt nevoia de dramatizare, ai sesizat bine. De fapt, orice început de poveste e cam plictisitor, sunt conștientă; îți mulțumesc de indulgență și încurajări. Și, ai să râzi, indirect mi-ai dat idei. Sper că ai citit și prima parte.
pentru textul : Ultima Carte deDaniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) demărturisire: mereu mă ia cu sfîrșeală cînd văd comentarii făcute la textele mele; un copil care nu știe ce să facă în fața unei jucării noi! să se uite în tăcere și cu sfială la ea din toate părțile sau să apese pe butonul de pornire cu trufie. Între mulțumesc și tăcere există o cale - plecăciuni pentru cititorii mei; pomelnicul meu unde îi trec la vii. Între șovăială și amintirea țărmurilor albe, da -„desculță-te” este voit.
pentru textul : tablou din cartierul de nord deEla, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
pentru textul : Cel mai, Cea mai deSi eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deFragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
pentru textul : ebosa dePentru că eu am aprins paiele spunând ce-am avut de spus, mă simt dator să mai adaug ceva, ceva ce am trecut mereu sub tăcere, este legat de prima regulă a site-ului, iar acum văd că vă-nvârtiți exact în jurul acestei probleme. Dacă Alina nu s-a prins încă, vă sugerez ca cineva să se ocupe și de opiniile critice exprimate aici. E o muncă de vreo 5-6 ori mai mare (nu știu care e media de comentarii pe un text)... dar de ieri îmi dau seama că e și inutilă. Și încă o sugestie și am tăcut: dacă vreți clasamente faceți concursuri, se înscrie cine vrea, asumându-și totodată și tot ceea ce decurge de aici. Și dacă te-ai băgat de bunăvoie nu mai înghite nimeni în sec pentru că a ajuns pe ultimul loc. Cele bune să fie, Călin
pentru textul : Cel mai, Cea mai detesct fain. imi place. mai putin posibila origine extraterestra a iubirii, pe care o stiu de aici dragostea este un virus extraterestru care ne protejează de noi înșine eu mișc în fiecare zi degetele pe tastele a r i t m încercând să mut în tine toate luptele inimii mele
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deAzi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
pentru textul : gust de timp deDrăguţ, zău aşa!
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului denu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
pentru textul : Când greierii tac deFrumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
pentru textul : fade out hotel deÎnchegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
Excelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România de"Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri.".
Nu are. Sunt două contexte diferite, aşa cum se observă din primul meu com.
". Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii)."
Nu m-ai înţeles şi, sincer, mă simt niţel cumva să văd că m-ai putea crede în stare de chiftele de astea. Când spuneam: " Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic" mă refeream la fenomenul de observator/critic al unui text, nu la factorul latent al culturii din literatură. Cu alte cuvinte, un "critic/observator" (veritabil sau mai puţin veritabil) nu e musai silit să posede în creier o enciclopedie; nu e musai să hrăneşti cu banane o maimuţă ca să poţi să recunoşti acţiunea de a mânca a unei gorile; nu e nevoie să bei o căldare întreagă de vin ca să poţi spune dacă e bun sau rău; nu e neapărat trebuincios să treci prin ecuator, pol şi japonia ca să-ţi dai seama că nu poţi scrie CA asiaticii, ajutându-te de limba română.
"În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui"
Atunci, fraza aceasta: " Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc"
trebuia să spune aşa:
" Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism [punct].
Vizavi de "prelinge încet" - acesta e un adevăr dincolo de noi. Sorry, dar e şi rămâne pleonasm.
pentru textul : oolong tea demultumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
pentru textul : Neclar viziune deimi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deCel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului deUn text cu un discurs liric curat si rafinat, aflat la graniţa dintre manierismul pozitiv (dacă pot să mă exprim antagonic) şi naturaleţea care explodează din meditaţia lucidă.
Dacă ar fi ceva care să (mă) deranjeze, ar fi porţiunile care duc textul dintr-o zonă de intuiţie pur artistică, într-una a realităţii imediate:
"îmi cufundam capul în aerul acelei după-amiezi"
"toate îmi deveneau însă familiare în timp ce se petreceau"
"ci doar o furnică mare roșie".
Imaginea e bună, echilibrată dpdv al ambiguităţii. Ea urmăreşte sensul, nu e scop în sine, e originală şi percutantă.
E tipul de scriere care doar apasă pe clanţă. Intratul/ ieşitul e despre/ pentru cititor.
Poatei voi reveni.
pentru textul : dezmierdare deEla, bineînțeles că nu deranjează întrebările firești, și știu că iubești magnoliile; și eu :-) Dar chiar nu știu (și nu cred) că sunt magnolii, sau, dacă sunt, nu e o specie de magnolie pe care s-o mai fi văzut vreodată. Uite, am să pun și poza inițială... mi-ai dat o idee. Ce vroiam eu să spun este că o floare este în sine o minune suficientă, în fața căreia întrebarea (dacă este să fie întrebare) nu este decât una. Cât despre "imediat", ia-o așa: eu am simțit așa, lasă-te puțin pe mâna poeziei acesteia, cât ești aici. PS uuuf, nu știi să ții un secret :-) Nu ai pentru ce.
pentru textul : no memory dePlus de asta, textul este greoi, scris într-un stil "pipăibil", cu poticneli de toate soiurile.
Apoi, fragment, fragment, dar să înţelegem şi noi ceva, nu?
pentru textul : Spre periferie dePagini