Cat il priveste buddhismul, ei, cu el este cu totul altceva; ca si iubirea (si altele asemenea) buddhismul e un lucru foarte mare! Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism. Si asta pentru ca unul de-i zice Nagarajuna (care impreuna cu Dignaga, Dharmakirti si Dharmamotara au pus bazele "Logicii Buddhiste" - vezi, printre altele, "A short treatise of Logik (Nyaya-bindu) by Dharmakirti with its commentary (Nyaya-bindu-tika) by Dharmamottara" din Bibliotheka Buddhica) se apuca de zice: "Totul este adevarat, neadevarat, Adevarat si neadevarat, Nici adevarat nici neadevarat; Aceasta este invatatura Iluminatului". Ca sa vezi cum le sucesc astia pe toate de nu se mai intelege om cu persoana si inventeaza "Tetralema" cu urmatoarele valori de adevar: 1. Adevarat 2. Fals 3. Adevarat si fals (care ar cam fi un fel de "tert inclus" dar altfel decat il intelegem noi, occidentalii, si in nici un caz cum zice B. Nicolescu) 4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot). In fine, faptul ca indienii (aia din India si nu din America) au inventat pe zero (si noi nu am fost in stare, dar l-am preluat cu frenezie) nu cred ca ne da dreptul sa speculam aiurea pe marginea tertului inclus (al Logicii buddhiste) cand ne gandim si la unu (in nici un caz la UNU platonician; sau, poate, mai stii?) In concluzie, amice, "nu-ti fa glasul sa rasune/ cand mananci ce nu se spune". Nu de alta, dar, cum bine zici: "ca sa ne intelegem, nu de alta". Sper ca cele de mai sus sa nu fie considerate un "atac la persoana" ci, pur si simplu, doar o mica (poate nereusita) "pamfletareala" prilejuita de faptul ca azi sunt bine dispus si chiar recunosc ca nici eu nu prea am habar de buddhism si pana la a-l intelege mai va...(poate in alta viata). Respectele mele adanci. G.M.

Mie mi- a placut. Are ceva care transmite fior. Pe alocuri unele metafore mi se par fortate, pentru gustul meu, in incercarea de a transmite si mesaj si de a emite feeling. Dar pentru mine, intregul conteaza si textul a reusit sa- mi transmita " feelingul". Totusi as renunta la final, as gasi altceva, mi se pare cam trantit si inestetic. Mi -a placut mult" nebunia". Mi a placut si alaturarea muzica, text, in varianta prezenta. In concluzie, in viziunea mea, o penita.

"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.

Bine ai venit, Florin! Te rog scoate de deasupra textului primele doua rânduri: "Florin Dochia Același joc" pentru că, după cum observi sunt în plus, și numele tău și titlul poemului sunt deja. După aceea o să mă întorc cu un comentariu.

Mulțumesc de trecere! tincuta

Ba, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.

"am o altă religie care se constituie din hiperteologie și explică anume că teologia, deși necesară, nu trebuie să distrugă celelalte domenii, arta, știința, tehnica, precum vechea teologie" Sună incitant această interdisciplinaritate. Apreciez efortul tău, Aranca, de a scrie acest articol care ne-a oferit coordonatele înțelegerii unui artist uitat.

Deși pare un gest relaxat, firesc, evenimentul anunțat de titlu are subtilități dramatice, un fel de dureri negate, ca formă de autoapărare pentru îngroparea unui trecut, a unei iubiri. Niciun cuvânt nu este în plus, niciun gest inutil, niciun sentiment expandat. Totul e ținut sub control precum cafeaua pe foc. Totuși, unele formulări sunt atât de sugestive, încât nu poți să nu lași empatia să te facă să ai același tremur al mâinii și al pleoapei când rupe "fiecare filă dăruită ...". Remarc:
nimic dramatic
nicio legătură între metafore și foc
niciun meta-limbaj subtil
...
o ceașcă desperecheată
o rămășiță a unui set mai vechi
mi-a amintit de predilecția ta
pentru baroc

Pentru acuratețe, pentru subtilitate, pentru dozarea sentimentelor și a gesturilor, pentru cuvântul folosit cu măiestrie, semnul meu de apreciere, Virgil.

Am observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
Te felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)

Draga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu

cred că am înțeles. deși înțelegerea are mai multe sensuri. :) Madim

Excelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.

Cred că m-ai înţeles greşit... Eu n-am (aproape) nimic cu finalul, ci cu introducerea (prea stufoasă prin imagistică) care-l pregăteşte.

Lucian, e mai bine așa, să lași cuvintele să curgă firesc, fără vreo cenzură. Îmi place decorul expresionist cu floarea soarelui și rotațiile astrelor de sus si din lan, a doua strofă si primele trei versuri sunt bune, dau peniță cu felicitări. De azi dimineață m-am gândit la lanul asta: "lanul de floarea-soarelui. În colțul unde era mai coaptă și mai înaltă." E irelevant, fără nici o direcție versul:"Cu picioare pline de praf." dacă ar fi desculțe, brrr! sau trupurile goale-da, și mai brrr! Știu c-o să mai revii pe text, o sa fie un text fain!