hai ca le scot... ! :)) si pe mine ma deranjeaza. mai ales ca viata e asa de scurta. stiu ca ma citesti baby. multumesc. & see u soon virrgil, nu este chat! vorbeam despre forma, nu te formaliza! dealtfel, lansez ghicitoarea: ce tablou si al cui este prima strofa?
Textul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
Katya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
eu recunoasc ca am avut si eu rezerve fata de termenul de gazeta. m-am gindit si la ziar si la presa dar nici unul nu m-au satisfacut. m-am gindit si la revista, si la ezine. nimic nu e batut in cuie, nici macar digitale. dar daca ar fi sa schimb as face-o pentru un argument solid atit pro cit si contra
Aşa este Mariana, ai intuit perfect o parte din sensurile ultimelor două haiku-uri de aici. Recunosc spăşită că ar fi fost mai estetic să postez câte unul. Am avut intenţia iniţial să postez unele cu temă comună (scara sau verdele) apoi le-am adunat pe toate cinci. Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu.
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
Cristina Ștefan, controlați-vă vă rog frumos limbajul. Deocamdată, cea care scrâșnește din cuvinte stridente în acest subsol, sunteți chiar dumneavoastră. Cuvinte gen „scrâșniți”, „stupid”, „mârlănie”, „idioată” - au fost aduse de dumneavoastră în subsolul acestui text, ceea ce, zău, nu vă face cinste. Pe lângă asta, dați și dovadă de labilitate emoțională(și implicit de un subiectivism critic împins până la extrem) prin faptul că aruncați acum în derizoriu un text, pe care, acum 2 zile în urmă tot dumneavoastră l-ați apreciat. Nimeni, dar absolut nimeni, nu v-a forțat mâna să împenițați acest text.
Repet încă o dată, am contestat obiecțiile pe care le-ați adus pentru că aplicarea criticii pe text pornea de la premise false. Nu mi se pare corect să „rupeți” din context 2 biete sintagme și să supuneți criticii, prin intermediul lor, întreg cadrul textual. E ca și cum pentru dumneavoastră în acest text n-ar exista decât acele sintagme. V-am explicat, la modul concret, de ce mi se pare eronată o astfel de critică, fără să vă „fac” într-un fel anume.
Asta ca să nu mai spunem, că în ultimul d-ră com., chiar d-ră vă aflați la o zecime de pas de un atac la persoană.
de mâine începe o altă primăvară
pe nemîncate mereu
ca o ședință
eu încă nu am apucat să strâng zăpada de pe scări
nu am sunat nici jumătate din
cartierul plecat în spania
te privesc însă cum calci liniștită
pantalonii mei
mâine dis-de-dimineață știu
îmi vei reproșa
că nu ai cum să-mpachetezi totul
înainte să pierd
autobuzul
nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
Mi se pare cam prea larg explicativ discursul primelor două strofe.
Apoi se leagă binișor, mai ales finalul care deși aproape se aglomerează, rămâne limpede.
azura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
Ela, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
Ah, ce fericită m-ați făcut, acum la trecerea între ani, nu mă așteptam la așa o surpriză!!! Mulțumesc din suflet Marina pentru că te-ai oprit puțin la volumul meu și apoi ai făcut cunoscută apariția editorială din acest an, volumul "Calvaria", care a așteptat cam 7 ani, ca să poată fi publicat. Mulțumesc pentru cuvinte, pentru încredere și pentru gândul cel bun! Punct ochit și cu "Ruga pentru părinți"! Frumos gest și neașteptat, îți mulțumesc! Virgil, probabil că de acum, prezentă fiind și în Hermeneia, vei avea ocazia să mai citești poezii scrise de mine! Îți mulțumesc! A fost minunat la Iași! Luminița, ce idee minunată ai avut cu trimiterea volumului, îți mulțumesc din suflet! Și pentru că mi-ai fost alături, cu prilejul lansării de la București, ceea ce am convingerea că nu a fost întâmplător. Îți mulțumesc și pentru cuvintele de referință, pentru căldura și lumina ființei tale, pentru că exiști, prietena mea dragă! La mulți ani, cu împliniri! Alma, bucuroasă să te fi întâlnit chiar și în fugă la Iași, mulțumesc pentru cuvinte și pentru căldură. Un an fericit și bun tuturor, mulțumesc pentru gânduri și prezentare! La mulți ani!
apreciz pe cei care apreciaza modestia, Mihaela. ma bucur mult ca iti place poemul. multumesc.
Cristina, accept suficienta doar la cei foarte tineri, la "promoteii" carora nu le pasa de pretul kilowattului, pentru ca nu-l platesc ei. inca au voie sa creada ca au inventat ceva sau au habar de ceva. maturitatea, insa, te obliga sa accepti ca nu stii absolut nimic si e intelept sa te resemnezi.:) am trecut pe acolo. nu ma pot opri sa nu ma minunez de acest paradox: cu cat stii mai putin cu atat mai mult ai impresia ca stii totul si invers. multumesc.
si tu pe a mea. mi se intampla des:)
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Mi se pare, in principiu, corect. Numai ca trebuie emise niste "reguli de aplicare". Cum se va sti, de exemplu, ca un text a fost sters din motive acceptabile (stergeri din greseala sau din motive autocritic-artistice)?
n text ca o frescă găsită din întâmplare, neştiută de nimeni, interpretată azi cu tot ce ştim, nu ştim, mai ales ce-am uitat, încercând să ne-aducem aminte şi nu putem, iar asta ne doare. Ne doare precum „cărţile mele incantaţia sângelui cărţi…” – îmi permit să schimb - «azi necitite de nimeni» …Ar fi mult mai mult de spus despre plurivocitatea conotativităţii trezite de lectură. Chiar că slah-urile n-au nici un rost: taie „curgerea” şi ritmul. Ar mai fi şi altele care împiedică zisa curgere şi ritmul scriiturii.
cui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
da, bobadil! poemul s-a voit a fi altfel. fiecare poem ce il scriu as voi sa fie original. ceea ce mi-ai scris este o observatie perfect adevarata si exacta. o sa tin cont in mod expres de parerile tale, mai ales ca imi place blandetea tonului si rabdarea cu care te apleci asupra scrierilor mele, motiv pentru care, te rog, permite-mi, sa iti multumesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, este vorba exact de acea carte despre care am discutat la seminar cu studenții. Lor le este didicată, aș putea spune.
pentru textul : amartya dehai ca le scot... ! :)) si pe mine ma deranjeaza. mai ales ca viata e asa de scurta. stiu ca ma citesti baby. multumesc. & see u soon virrgil, nu este chat! vorbeam despre forma, nu te formaliza! dealtfel, lansez ghicitoarea: ce tablou si al cui este prima strofa?
pentru textul : Aterizari Fortate deTextul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
pentru textul : În burta balenei decum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
pentru textul : Dureri de ceară deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns demerci, Cailean. cat despre "pasari si miere" e o chestiune de metafora...samd p.s. eu nu uit si nici nu trebuie sa ma stradui.
pentru textul : - deKatya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deeu recunoasc ca am avut si eu rezerve fata de termenul de gazeta. m-am gindit si la ziar si la presa dar nici unul nu m-au satisfacut. m-am gindit si la revista, si la ezine. nimic nu e batut in cuie, nici macar digitale. dar daca ar fi sa schimb as face-o pentru un argument solid atit pro cit si contra
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deversificatia imprumuta stilul popular insa fara a avea ecoul dorit in plan literar. atentie: "Reânvie" se scrie "reînvie"
pentru textul : Primul sfert deAşa este Mariana, ai intuit perfect o parte din sensurile ultimelor două haiku-uri de aici. Recunosc spăşită că ar fi fost mai estetic să postez câte unul. Am avut intenţia iniţial să postez unele cu temă comună (scara sau verdele) apoi le-am adunat pe toate cinci. Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu.
pentru textul : Haiku deVai de mine, ti s-a stricat tasta space. La fel de [space] mult. Imi place ultimul vers. Mult, chiar.
pentru textul : fericirea nu se dă lunea vărsat desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deCristina Ștefan, controlați-vă vă rog frumos limbajul. Deocamdată, cea care scrâșnește din cuvinte stridente în acest subsol, sunteți chiar dumneavoastră. Cuvinte gen „scrâșniți”, „stupid”, „mârlănie”, „idioată” - au fost aduse de dumneavoastră în subsolul acestui text, ceea ce, zău, nu vă face cinste. Pe lângă asta, dați și dovadă de labilitate emoțională(și implicit de un subiectivism critic împins până la extrem) prin faptul că aruncați acum în derizoriu un text, pe care, acum 2 zile în urmă tot dumneavoastră l-ați apreciat. Nimeni, dar absolut nimeni, nu v-a forțat mâna să împenițați acest text.
Repet încă o dată, am contestat obiecțiile pe care le-ați adus pentru că aplicarea criticii pe text pornea de la premise false. Nu mi se pare corect să „rupeți” din context 2 biete sintagme și să supuneți criticii, prin intermediul lor, întreg cadrul textual. E ca și cum pentru dumneavoastră în acest text n-ar exista decât acele sintagme. V-am explicat, la modul concret, de ce mi se pare eronată o astfel de critică, fără să vă „fac” într-un fel anume.
Asta ca să nu mai spunem, că în ultimul d-ră com., chiar d-ră vă aflați la o zecime de pas de un atac la persoană.
Toate cele bune,
pentru textul : Solilocvii aride deEugen.
varianta mea:
spring time carmeluța
de mâine începe o altă primăvară
pe nemîncate mereu
ca o ședință
eu încă nu am apucat să strâng zăpada de pe scări
nu am sunat nici jumătate din
cartierul plecat în spania
te privesc însă cum calci liniștită
pantalonii mei
mâine dis-de-dimineață știu
pentru textul : spring time cassandra deîmi vei reproșa
că nu ai cum să-mpachetezi totul
înainte să pierd
autobuzul
Abuzez iar.
pentru textul : Stai deO pot face, întrucât ÎMI AUTOSUSPEND CONTUL.
Cu nimic nu mă ajutați. Pierdere de vreme.
Poezie? Nu o gasiti? Incercati sa va straduiti...chiar dvs. faceti parte din ea...
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deMultumesc de trecere!
nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
pentru textul : ŞapteMbrie deMi se pare cam prea larg explicativ discursul primelor două strofe.
pentru textul : De câte ori deApoi se leagă binișor, mai ales finalul care deși aproape se aglomerează, rămâne limpede.
azura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deEla, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
pentru textul : northern lights deAh, ce fericită m-ați făcut, acum la trecerea între ani, nu mă așteptam la așa o surpriză!!! Mulțumesc din suflet Marina pentru că te-ai oprit puțin la volumul meu și apoi ai făcut cunoscută apariția editorială din acest an, volumul "Calvaria", care a așteptat cam 7 ani, ca să poată fi publicat. Mulțumesc pentru cuvinte, pentru încredere și pentru gândul cel bun! Punct ochit și cu "Ruga pentru părinți"! Frumos gest și neașteptat, îți mulțumesc! Virgil, probabil că de acum, prezentă fiind și în Hermeneia, vei avea ocazia să mai citești poezii scrise de mine! Îți mulțumesc! A fost minunat la Iași! Luminița, ce idee minunată ai avut cu trimiterea volumului, îți mulțumesc din suflet! Și pentru că mi-ai fost alături, cu prilejul lansării de la București, ceea ce am convingerea că nu a fost întâmplător. Îți mulțumesc și pentru cuvintele de referință, pentru căldura și lumina ființei tale, pentru că exiști, prietena mea dragă! La mulți ani, cu împliniri! Alma, bucuroasă să te fi întâlnit chiar și în fugă la Iași, mulțumesc pentru cuvinte și pentru căldură. Un an fericit și bun tuturor, mulțumesc pentru gânduri și prezentare! La mulți ani!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deapreciz pe cei care apreciaza modestia, Mihaela. ma bucur mult ca iti place poemul. multumesc.
Cristina, accept suficienta doar la cei foarte tineri, la "promoteii" carora nu le pasa de pretul kilowattului, pentru ca nu-l platesc ei. inca au voie sa creada ca au inventat ceva sau au habar de ceva. maturitatea, insa, te obliga sa accepti ca nu stii absolut nimic si e intelept sa te resemnezi.:) am trecut pe acolo. nu ma pot opri sa nu ma minunez de acest paradox: cu cat stii mai putin cu atat mai mult ai impresia ca stii totul si invers. multumesc.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile desi tu pe a mea. mi se intampla des:)
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff denu e nici un bai, Silviu. ni se întâmplă la toți...
pentru textul : april soundtrack degând bun! om bun!
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Mi se pare, in principiu, corect. Numai ca trebuie emise niste "reguli de aplicare". Cum se va sti, de exemplu, ca un text a fost sters din motive acceptabile (stergeri din greseala sau din motive autocritic-artistice)?
pentru textul : Despre ștergerea textelor den text ca o frescă găsită din întâmplare, neştiută de nimeni, interpretată azi cu tot ce ştim, nu ştim, mai ales ce-am uitat, încercând să ne-aducem aminte şi nu putem, iar asta ne doare. Ne doare precum „cărţile mele incantaţia sângelui cărţi…” – îmi permit să schimb - «azi necitite de nimeni» …Ar fi mult mai mult de spus despre plurivocitatea conotativităţii trezite de lectură. Chiar că slah-urile n-au nici un rost: taie „curgerea” şi ritmul. Ar mai fi şi altele care împiedică zisa curgere şi ritmul scriiturii.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva decui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
pentru textul : psalmul apelor simple demerci pentru atentionare si apreciere Andrei, desi poate e un text mai modest
pentru textul : cuvintele sînt deda, bobadil! poemul s-a voit a fi altfel. fiecare poem ce il scriu as voi sa fie original. ceea ce mi-ai scris este o observatie perfect adevarata si exacta. o sa tin cont in mod expres de parerile tale, mai ales ca imi place blandetea tonului si rabdarea cu care te apleci asupra scrierilor mele, motiv pentru care, te rog, permite-mi, sa iti multumesc!
pentru textul : Spirală dePagini