gorune, chestia asta cu zen-ul e ofilita cat o mai stropesti? maine facem un feng-shui? luam si pe potra? si pe altii? facem club? imi amintesti de amintiri din copilarie eegalemcepatrat dupa joule si marie cur iiiii pe alfa centauri si pe gaura neagra din galaxia langa care dormin pe meteoritul care ne va pali peste zece ani nu lumina pe modificarile centurii de asteroizi. teleenciclopedia barbolo-scientologia phleoshk Japonia zici? ma faci sa rad zau, pentru asta chiar iti multmesc
Cum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
esti binevenit Vasile Munteanu si de asta sa fii sigur. ai intrat intr-un atelier in care parerile pot fi mai mult sau mai putin subiective, dar e de retinut rolul lor constructiv. importanta e Poezia.
E a treia oara cind incerc sa-ti las com. In principiu am citeva obiectii
Daca ai publica acest text l-ai vedea in volum?
Apoi, referitor la text(vad ca exista comentatori care n-au absolut nici o treaba, dar sint tolerati)
as zice asa
ma simt ca miss(fara o)
ma simt ca pip
refuz orice aparare pentru ca
de atitea ori am mincat din gunoaie(asta daca am tradus eu corect)
Si la final as taia din atitea prenume pentru ca eu pot sa ma gindesc la Jack Sparrow, dar si la Jack Daniels.:))) Adica deturneaza atentia.
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
Sărbători fericite!
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
Dorin, am inteles. Si nu era o justificare, ci o realitate, anume ca fiecare in parte mai avem de invatat, de lucrat, de perfectat. Imi asum "locurile comune" si incec sa reduc din ele. Ceea ce desigur am constat ca se intimpla cu fiecare in parte. Multumesc pentru ideea, am retinut-o si sper sa pot la urmatoarea vizuala sa fiu mai aproape de creatie.
Marina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
wow...ma apuc imediat de corectura.
Si multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
probabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
te prinde teribil stilul asta prozo-poetic, andu. ti-am mai spus-o, dealtfel. si tu stii ce spune nae caranfil in "filantropica" despre "o mana intinsa care nu spune o poveste...". tu o faci aici si o faci bine. scrii istoria unei istorii, caleidoscopic, cu persoanje care construiesc alte persoanje, de poveste. incipit corect, strofa 3 savuroasa (vezi relatia intre insomnie si semintele de mac), ceva poticniri la a 4-a (vezi pentru că/până la urmă totul ieșea atât de prost/pentru bufon), final spectaculos si concluzie clara. este un text "pur si simplu". felicitari
Coerenta si titlul poeziei de fata exista chiar si fara un titlu vizibil (date de ciclul caruia-i apartine). In general prefer si eu un titlu. Dar mai bine fara titlu decat un titlu care dezavantajeaza limpede ("in praesentia" si "in absentia" si cum mai vrei tu si altii) trupul poemei. O doamna fara fata? E greu de imaginat ce-i drept. Dar de ce nu? Pe undeva ii confera si mai mult mister adaugand in acelasi timp mai multa greutate ciclului. Trebuie sa (re)citesc si celelalte poezii si mai conversam.
dragul meu, eu nu am prea priceput ce vrei sa spui tu aici. dar iti arat ca un text poate fi introdus mai in interior daca esti atent la informatia din HCODE. si iata exemplele: un text translatat mai in interior 1 spatiu un text translatat mai in interior 2 spatii un text translatat mai in interior 4 spatii un text translatat mai in interior 10 spatii un text translatat mai in interior 20 spatii nu vad ce anume e asa de greu
observ că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
Dacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
Acum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".
deasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
Surpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
"au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare"
nu are nicio semnificatie, e "devoid" de orice metafora, de orice implicita sau explicita calitate literara. mai ales ca nu se face referire in text la vreo frumusete feminina exceptionala care l-ar face pe dusmanul tau sa te loveasca...
apoi gandurile alea lipite pe tavan ca ...mucii. parerea mea, ca sa parafrazez si eu pe un altul.
aud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
gorune, chestia asta cu zen-ul e ofilita cat o mai stropesti? maine facem un feng-shui? luam si pe potra? si pe altii? facem club? imi amintesti de amintiri din copilarie eegalemcepatrat dupa joule si marie cur iiiii pe alfa centauri si pe gaura neagra din galaxia langa care dormin pe meteoritul care ne va pali peste zece ani nu lumina pe modificarile centurii de asteroizi. teleenciclopedia barbolo-scientologia phleoshk Japonia zici? ma faci sa rad zau, pentru asta chiar iti multmesc
pentru textul : Morala? Teoria ca teoria, practica ne mănâncă deMa-nclin in fata acuratetii comentariilor dumneavoastra... care semanau izbitor. Ma bucur ca acum am gasit ceva deosebit ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... deCum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deesti binevenit Vasile Munteanu si de asta sa fii sigur. ai intrat intr-un atelier in care parerile pot fi mai mult sau mai putin subiective, dar e de retinut rolul lor constructiv. importanta e Poezia.
pentru textul : delirum hristum deE a treia oara cind incerc sa-ti las com. In principiu am citeva obiectii
pentru textul : mereu Jack deDaca ai publica acest text l-ai vedea in volum?
Apoi, referitor la text(vad ca exista comentatori care n-au absolut nici o treaba, dar sint tolerati)
as zice asa
ma simt ca miss(fara o)
ma simt ca pip
refuz orice aparare pentru ca
de atitea ori am mincat din gunoaie(asta daca am tradus eu corect)
Si la final as taia din atitea prenume pentru ca eu pot sa ma gindesc la Jack Sparrow, dar si la Jack Daniels.:))) Adica deturneaza atentia.
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Perpetuum robia deSărbători fericite!
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
pentru textul : A șaptea minune deun poem încântător. un poem ce curge lin, alcătuit inspirat.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deDorin, am inteles. Si nu era o justificare, ci o realitate, anume ca fiecare in parte mai avem de invatat, de lucrat, de perfectat. Imi asum "locurile comune" si incec sa reduc din ele. Ceea ce desigur am constat ca se intimpla cu fiecare in parte. Multumesc pentru ideea, am retinut-o si sper sa pot la urmatoarea vizuala sa fiu mai aproape de creatie.
pentru textul : sculptată în gheață deMarina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină de"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? dewow...ma apuc imediat de corectura.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deSi multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
probabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
pentru textul : Icoane de copil demister a, acu di ci faci miștouri cu mine, ca mancai litere pe criza asta?:( eram emo-tionată... mi se intampla rar...
pentru textul : escape dete prinde teribil stilul asta prozo-poetic, andu. ti-am mai spus-o, dealtfel. si tu stii ce spune nae caranfil in "filantropica" despre "o mana intinsa care nu spune o poveste...". tu o faci aici si o faci bine. scrii istoria unei istorii, caleidoscopic, cu persoanje care construiesc alte persoanje, de poveste. incipit corect, strofa 3 savuroasa (vezi relatia intre insomnie si semintele de mac), ceva poticniri la a 4-a (vezi pentru că/până la urmă totul ieșea atât de prost/pentru bufon), final spectaculos si concluzie clara. este un text "pur si simplu". felicitari
pentru textul : jester deCoerenta si titlul poeziei de fata exista chiar si fara un titlu vizibil (date de ciclul caruia-i apartine). In general prefer si eu un titlu. Dar mai bine fara titlu decat un titlu care dezavantajeaza limpede ("in praesentia" si "in absentia" si cum mai vrei tu si altii) trupul poemei. O doamna fara fata? E greu de imaginat ce-i drept. Dar de ce nu? Pe undeva ii confera si mai mult mister adaugand in acelasi timp mai multa greutate ciclului. Trebuie sa (re)citesc si celelalte poezii si mai conversam.
pentru textul : Deșertul gol dedragul meu, eu nu am prea priceput ce vrei sa spui tu aici. dar iti arat ca un text poate fi introdus mai in interior daca esti atent la informatia din HCODE. si iata exemplele: un text translatat mai in interior 1 spatiu un text translatat mai in interior 2 spatii un text translatat mai in interior 4 spatii un text translatat mai in interior 10 spatii un text translatat mai in interior 20 spatii nu vad ce anume e asa de greu
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar deobserv că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
pentru textul : Zob deA.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
pentru textul : De vorbă cu tata deDacă începi să-mi vorbeşti cu "dumneavoastră", după ce ne-am tutuit amical sau polemic, înseamnă că ai ceva cu mine! Amical, te rog să îndrepţi greşeala de ortografie din comentariul tău (sper că, tehnic, se poate).
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deAcum, despre disputa cu CFR. Nu eu am început (deşi aşa s-ar părea). El a transportat aici, pe hermeneia, un război care ar fi trebuit să aibă loc în presa scrisă. Dacă-mi trimitea textul postat, fără jignirile de la început, la revista Litere, i l-aş fi publicat. Oricum, nu l-ar fi crezut mai nimeni în România, te asigur. Dar eu cred că bine a făcut că a postat textul lui injurios aici, asociindu-şi la injurii şi nişte pretinşi (dar dacă sunt fictivi?) autori francezi, care ştiu, ei, foarte bine, de pildă, că poezia lui Frosin e superioară poeziei mele. Ar râde şi curcile de această susţinere. Dar eu sunt dispus să admit orice, numai să fie susţinut în cunoştinţă de cauză. De unde ştie francezul ăla, care habar nu are de limba română, cum scriu eu? M-a tradus Frosin în limba lui Voltaire? Sigur nu. M-a tradus doar George Anca, dar în engleză.
În sfârşit, nu vreau să reiau aici toată discuţia. Trebuie să precizez, însă, că tot ce am afirmat cu privire la traducerile din Eminescu postate aici nu reprezintă, cum afirmi, o polemică joasă sau o reglare de conturi. E purul adevăr (poate subiectiv, dar mă îndoiesc): traducerile sunt foarte slabe. Dar mi se pare că avem pe site un specialist, care ar putea să se pronunţe. Sau mă înşel eu şi l-am găsit pe alt site. Ştiu că i-am acordat o peniţă (dar poate altceva - nu spun ce, ca să nu zici că fac reclamă mascată unui alt site, cum mi-ai spus când am anunţat apariţia numărului pe ianuarie al revistei Litere, determinându-mă să şterg anunţul). Specialistul acesta s-ar putea pronunţa si el cu privire la calitatea traducerilor din Eminescu. Dar lucrul ăsta e evident şi pentru un elev de liceu de nivel mediu, care studiază franceza, dar îl înţelege şi pe autorul "Luceafărului".
un titlu neinspirat si plin de nisip. nimic nou sub soare si pe mare.
pentru textul : un val răbdător? denu banal, dragule, prea multe scene rurale, sau mi se pare mie...
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer dedeasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
pentru textul : ultimul flașnetar deSurpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deSe pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră de*metaforei
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi departea
"au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare"
nu are nicio semnificatie, e "devoid" de orice metafora, de orice implicita sau explicita calitate literara. mai ales ca nu se face referire in text la vreo frumusete feminina exceptionala care l-ar face pe dusmanul tau sa te loveasca...
apoi gandurile alea lipite pe tavan ca ...mucii. parerea mea, ca sa parafrazez si eu pe un altul.
pentru textul : confesiune de ianuarie deaud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
pentru textul : Fără titlu deia Doamne îngerul ăsta greșit
ce-a adormit în miezul meu de rană
purtând pe chip un minus infinit
și-n mâna stângă toarta de la cană
varianta ta se impiedica la gresit adormit. parerea mea:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni de...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
O zi bună!
pentru textul : numai mâinile tale dePagini