Felicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
m-am inscris aici si am fost catalogat « novice »( Novice, definitie dex : "persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu, incepator, care nu are experienta necesara.) cand « maestru » mi se parea doar o politete. Si am primit din partea userului numit Dihania urmatorul comentariu: ”cred ca de bun simt ar fi sa te retragi de pe hermeneia. ai gafat-o prea urît. si incalci regulamentul cu fiecare nou comentariu. nu stiu de ce nu esti suspendat inca. la cît de prost scrii, nu faci decît sa scada nivelul site-ului » Din comentariile la textul dv pomul ramane in aer. Se pare ca niste zgaraie- hartie fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie. Vi s-a spus ca nu aveti talent, mie creatia dv mi se pare interesanta fiindca are substanta, dar nu are un invelis/ambalaj prea atractiv, amanunt nesemnificativ, pentru care inteleg ca sunteti dispus sa invatati <i>.( dar nu contează sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie. Alții, care au mai multă experiență în domeniu și fiind considerați, firesc, și cu mai mult bun simț, ar putea să întindă o mână spre a ne arăta unde greșim, de ce greșim, dacă putem fi îndreptați, dacă merităm, dacă avem măcar o umbră de valoare sau dacă încercările noastre timide în literatură își merită efortul…)</i> V-am citit azi aproape jumatate din creatii si mi s-au parut pe nedrept neglijate facand comparatia, desigur, cu ce se apreciaza frecvent. Va cer permisiunea sa preiau cateva creatii de-ale dv si sa le postez in biblioteca Fortei morale fiindca mi se pare ca gandurile poetice, chiar jurnalistic reliefate, ale unui slujitor al domnului, in aceste timpuri de deruta si dezmat, nu pot fi trecute cu vederea. Rog oficialitatile sa nu se supere daca va astept la www.fortamorala.blogspot.com
S-a făcut atâta circotamtam in jurul acestui 2012 (film), încât mă așteptam să mă dea jos de pe scaun... A făcut-o, însa în sensul în care, pe la jumatea filmului, m-am ridicat singur și am plecat. Sper să nu fie cazul "Avatar"ului, dar, având în vedere că de data asta e vorba de opera lui James C. ... Este primul film "de vazut" pe lista mea.
Daniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
Daniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
Am citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
Personal o felicit pe Magda Carneci pentru aceasta carte! Despre observatia privind caracterul literelor, a fost o eroare personala de editare privind Hcode. Intrucat nu finalizasem editarea, s-a rezolvat imediat.
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
versurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
poezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
Ceea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Nu stiu ce are motto-ul meu cu tine. Continui sa aberezi in voie cum ca motto-ul meu ar urmari sa aiba un efect asupra ta. tu chiar nu iti dai seama ca esti penibil? Nu stiu ce numesti tu bolboroseala dar ma tem ca afirmatii din acestea generale nu fac decit sa te discrediteze si pe tine precum si caricatura de crestinism pe care incerci sa o fluturi pe aici. sa nu crezi ca poezie e limba de lemn cu care scrii tu. sloganele nu sint poezie. nu sint nici macar teologie sau crestinism. sint, dupa parerea mea, ceva mostenit dintr-o epoca pozitivista in care se credea ca daca vorbim cu hei-rup si cu metafore siropoase o sa fie cineva impresionat. eu zic sa te trezesti la realitate. dar tu continui sa fii penibil. si e regretabil ca nu iti dai seama. ai grija ca a ma acuza pe mine de furt e o acuzatie foarte grava. in mod normal calomniile se platesc. mi se pare ca manifesti ipocrizie fariseica sa te dai drept crestin pe de-o parte si sa acuzi pe altul pe nedrept si fara justificare pe alta parte. dar banuiesc ca la cite mizerii a inghitit crestinismul o poate inghiti si pe a ta. nu cred ca trebuia sa iti cer tie voie sa folosesc termenul hermeneia si nu cred ca apartine teologiei. cred insa ca iti demonstrezi incultura vorbind asa. nu am nimic impotriva afirmatiei ca textul de mai sus e "intru amintirea Nasterii Lui". DAR NU E POEZIE!! pricepi?? poate fi orice dar nu numi asta poezie. iarta-ma ca insist dar vad ca pricepi mai greu. o tot iei pe tangente cu abureli ieftine de genul "Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta!". din nou, ce are capra cu iapa? ce, crezi ca eu nu am scris texte cu subiect sau caracter crestin sau biblic? dar ce are una cu alta? ce are sfintenia cu ce te intrebam eu? simti nevoia sa jignesti pe celalalt atunci cind nu mai ai argumente? m-am legat eu de crestinismul tau? am intrebat, si mai intreb inca o data: UNDE ESTE POEZIA? atita tot. scuteste-ma de moralismele si acuzatiile tale de doi bani, care fie vorba intre noi, iti discrediteaza ceea ce tu numesti crestinism, si raspunde la intrebare. daca ai cu ce. Eu nu dau pupicuri nimanui si la nici un lucru. te rog frumos sa ai macar o bruma de bun simt si sa iti pastrezi limbajul asta de mahala pentru lumea in care traiesti. iar daca aici exista sau ai citit texte blasfemiatoare te rog sa ne atragi atentia si Consiliul Hermeneia va decide daca a avut loc o incalcare de regulament. Regulamentul Hermeneia interzice asa ceva. dar, pe de alta parte nu te lansa in cruciade din astea de cartier sau in vinatori de vrajitoare pentru ca aici nu ne propunem nici sa infieram si nici sa promovam religia sau nereligia cuiva. exista locuri in care poti abera in voie despre asta dar te rog nu aici. aici nu se fac nici prozelitisme si nici blasfemii. daca a avut loc asa ceva ne atragi atentia si luam masurile necesare. faptul ca poeziile mele nu au gust sau sint uscate "precum oasele de crocodil" ramine evident parerea ta personala si ti-o respect. ai da dovada de inteligenta daca ti-ai si argumenta afirmatiile. altfel ramine asa o zicere cam subreda. nu iti fa iluzii de grandoare fiindca afirmatia "Ți-o spun eu, nicodem." nu poate genera decit un amestec de mila si hilar. Comul meu e plin de otrava? Unde? Poti fi mai explicit? Intelege te rog ca rabufnelile tale generalizatoare nu impresioneaza pe nimeni. Incearca sa renunti la limbajul acesta mirlanesc cu "pusul la creier" fiindca nu iti revelezi decit primitivismul. Nu tin neaparat sa iti placa ce scriu sau sa ma agreezi ca persoana dar daca ai ceva de spus incearca sa o faci inteligent si cu argumente. Sentimentalismele or fi ele bune dar la altceva si in alta parte. Deci, unde e poezia?
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
Lailin, raportat la obiectivitatea și exigențele tale artistice, aici ești generos în aprecieri. referitor la final, ai descifrat bine, aproape. cît despre versurile trei și patru - nimic scientologic. realizez însă că este firesc viziunile să difere. mulțam. Oriana, pentru mine este foarte important să aud asta de la tine, să îmi fii alături. ai cuprins esența mai bine decît aș fi putut eu să o aduc în lumină. mulțumesc de primire.
'Bun poem, în versul al treilea conceptul de 'virtualmente' e cam greu de inghițit ;-)' - zise firică înghițitorul de concepte.
'Nu prea' aș zice eu ștergătorul cu conceptele la cur, față de 'baraba' cine o mai fi și ăsta? o fi barabbas, o fi altcineva o fi john doe la urma urmei că poezia modernă nu trebuie să dea nicio explicație, sau 'mie mi s-a părut de comă sau mă rog de...' o exprimare poetică împrumutată din exprimarea liberă însă foarte nepotrivită în context... să mai zic de 'ca-n totdeauna'? Eu sper că Kelemen știe mai multă gramatică a limbii române, firică știe dar face pe prostul asta îi iese uneori, altfel dracu ne-a luat pe toți.
Fără nicio ofensă prietene poete bozgore. Totuși patria ta rămâne poezia. Cu toate astea totuși scrii mai bine. După ce vei arde primul volum și fala lui mai stăm de vorbă. De fapt oricum mai stăm de vorbă că voi ungurii sunteți niște oameni mândri.
Andu
Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
a, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
dacă nu aș fi prins năvala apelor, vreodată, aș fi putut crede că se revarsă aici și Târnava mea, pentru că eu am prins potop din acesta, și pe mulți prieteni i-au găzduit părinții mei atunci, țin minte.. locuiam pe deal însă ce e straniu, copil fiind, am ascuns atunci și multă vreme, gândul periculos, cum ca apele acelea tulburi care-au înnecat tot în calea lor, mie mi se păreau fascinante așa cum au amestecat, otova, pământul galben sau când brun, umbră arsă, cu ocrul acela al apei..de sus se vedea doar o oglindă facută parcă din tină arămie și oglindirile țin minte și acum, însemnau toată paleta de ocruri pământești... aici însa nu e vorba de inundație și nici de fugă. aici nu e vorba nici de lutul țestelor ce scot din plinuri-goluri, sunete liniștitoare cumva, ca o tihnă după un imens efort, nu e vorba nici despre lupta pentru supraviețuire. aici e DRUMUL DE LA ȘI PÂNĂ LA. aici e efortul prin care inveți să fii solidar cu celălalt, e drumul, cu suișurile și coborâșurile lui, ca sa apuci să te astâmperi, ascultând muzica într-o prăbușire în sferelor din mințile noastre apoi.. nu întâmplător, sunt frământările din lut.. si nu se putea nici să nu sune.. mai vin, călin. îmi place cum aud...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, anume "ceâkra". Multumersc.
pentru textul : Blueprint: natură statică deFelicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
pentru textul : Locuința de la țară dem-am inscris aici si am fost catalogat « novice »( Novice, definitie dex : "persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu, incepator, care nu are experienta necesara.) cand « maestru » mi se parea doar o politete. Si am primit din partea userului numit Dihania urmatorul comentariu: ”cred ca de bun simt ar fi sa te retragi de pe hermeneia. ai gafat-o prea urît. si incalci regulamentul cu fiecare nou comentariu. nu stiu de ce nu esti suspendat inca. la cît de prost scrii, nu faci decît sa scada nivelul site-ului » Din comentariile la textul dv pomul ramane in aer. Se pare ca niste zgaraie- hartie fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie. Vi s-a spus ca nu aveti talent, mie creatia dv mi se pare interesanta fiindca are substanta, dar nu are un invelis/ambalaj prea atractiv, amanunt nesemnificativ, pentru care inteleg ca sunteti dispus sa invatati <i>.( dar nu contează sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie. Alții, care au mai multă experiență în domeniu și fiind considerați, firesc, și cu mai mult bun simț, ar putea să întindă o mână spre a ne arăta unde greșim, de ce greșim, dacă putem fi îndreptați, dacă merităm, dacă avem măcar o umbră de valoare sau dacă încercările noastre timide în literatură își merită efortul…)</i> V-am citit azi aproape jumatate din creatii si mi s-au parut pe nedrept neglijate facand comparatia, desigur, cu ce se apreciaza frecvent. Va cer permisiunea sa preiau cateva creatii de-ale dv si sa le postez in biblioteca Fortei morale fiindca mi se pare ca gandurile poetice, chiar jurnalistic reliefate, ale unui slujitor al domnului, in aceste timpuri de deruta si dezmat, nu pot fi trecute cu vederea. Rog oficialitatile sa nu se supere daca va astept la www.fortamorala.blogspot.com
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deS-a făcut atâta circotamtam in jurul acestui 2012 (film), încât mă așteptam să mă dea jos de pe scaun... A făcut-o, însa în sensul în care, pe la jumatea filmului, m-am ridicat singur și am plecat. Sper să nu fie cazul "Avatar"ului, dar, având în vedere că de data asta e vorba de opera lui James C. ... Este primul film "de vazut" pe lista mea.
pentru textul : AVATAR deDaniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
pentru textul : ca să te-aduc înapoi deDaniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
un an nou fericit vă doresc.
pentru textul : sura1 dela mulţi ani
Am citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deDacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
pentru textul : poem pentru aliona dePersonal o felicit pe Magda Carneci pentru aceasta carte! Despre observatia privind caracterul literelor, a fost o eroare personala de editare privind Hcode. Intrucat nu finalizasem editarea, s-a rezolvat imediat.
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 deok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deversurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
un fel de a scrie de parcă ascult bb king sau van morrison. trebuie sa ai o stare pentru a citi acest poem. oricum, felicitari!
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza dePentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deovys, fac proza, lucrez la roman. asta ramane asa. poem prozaic, ceva in genul. ec
pentru textul : o singură cameră fără ferestre demultumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : cu aparatul de stat în îngrijire personală depoezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
pentru textul : străini în Bermuda deAre imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
pentru textul : plumb și lumină deCeea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Nu stiu ce are motto-ul meu cu tine. Continui sa aberezi in voie cum ca motto-ul meu ar urmari sa aiba un efect asupra ta. tu chiar nu iti dai seama ca esti penibil? Nu stiu ce numesti tu bolboroseala dar ma tem ca afirmatii din acestea generale nu fac decit sa te discrediteze si pe tine precum si caricatura de crestinism pe care incerci sa o fluturi pe aici. sa nu crezi ca poezie e limba de lemn cu care scrii tu. sloganele nu sint poezie. nu sint nici macar teologie sau crestinism. sint, dupa parerea mea, ceva mostenit dintr-o epoca pozitivista in care se credea ca daca vorbim cu hei-rup si cu metafore siropoase o sa fie cineva impresionat. eu zic sa te trezesti la realitate. dar tu continui sa fii penibil. si e regretabil ca nu iti dai seama. ai grija ca a ma acuza pe mine de furt e o acuzatie foarte grava. in mod normal calomniile se platesc. mi se pare ca manifesti ipocrizie fariseica sa te dai drept crestin pe de-o parte si sa acuzi pe altul pe nedrept si fara justificare pe alta parte. dar banuiesc ca la cite mizerii a inghitit crestinismul o poate inghiti si pe a ta. nu cred ca trebuia sa iti cer tie voie sa folosesc termenul hermeneia si nu cred ca apartine teologiei. cred insa ca iti demonstrezi incultura vorbind asa. nu am nimic impotriva afirmatiei ca textul de mai sus e "intru amintirea Nasterii Lui". DAR NU E POEZIE!! pricepi?? poate fi orice dar nu numi asta poezie. iarta-ma ca insist dar vad ca pricepi mai greu. o tot iei pe tangente cu abureli ieftine de genul "Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta!". din nou, ce are capra cu iapa? ce, crezi ca eu nu am scris texte cu subiect sau caracter crestin sau biblic? dar ce are una cu alta? ce are sfintenia cu ce te intrebam eu? simti nevoia sa jignesti pe celalalt atunci cind nu mai ai argumente? m-am legat eu de crestinismul tau? am intrebat, si mai intreb inca o data: UNDE ESTE POEZIA? atita tot. scuteste-ma de moralismele si acuzatiile tale de doi bani, care fie vorba intre noi, iti discrediteaza ceea ce tu numesti crestinism, si raspunde la intrebare. daca ai cu ce. Eu nu dau pupicuri nimanui si la nici un lucru. te rog frumos sa ai macar o bruma de bun simt si sa iti pastrezi limbajul asta de mahala pentru lumea in care traiesti. iar daca aici exista sau ai citit texte blasfemiatoare te rog sa ne atragi atentia si Consiliul Hermeneia va decide daca a avut loc o incalcare de regulament. Regulamentul Hermeneia interzice asa ceva. dar, pe de alta parte nu te lansa in cruciade din astea de cartier sau in vinatori de vrajitoare pentru ca aici nu ne propunem nici sa infieram si nici sa promovam religia sau nereligia cuiva. exista locuri in care poti abera in voie despre asta dar te rog nu aici. aici nu se fac nici prozelitisme si nici blasfemii. daca a avut loc asa ceva ne atragi atentia si luam masurile necesare. faptul ca poeziile mele nu au gust sau sint uscate "precum oasele de crocodil" ramine evident parerea ta personala si ti-o respect. ai da dovada de inteligenta daca ti-ai si argumenta afirmatiile. altfel ramine asa o zicere cam subreda. nu iti fa iluzii de grandoare fiindca afirmatia "Ți-o spun eu, nicodem." nu poate genera decit un amestec de mila si hilar. Comul meu e plin de otrava? Unde? Poti fi mai explicit? Intelege te rog ca rabufnelile tale generalizatoare nu impresioneaza pe nimeni. Incearca sa renunti la limbajul acesta mirlanesc cu "pusul la creier" fiindca nu iti revelezi decit primitivismul. Nu tin neaparat sa iti placa ce scriu sau sa ma agreezi ca persoana dar daca ai ceva de spus incearca sa o faci inteligent si cu argumente. Sentimentalismele or fi ele bune dar la altceva si in alta parte. Deci, unde e poezia?
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria demi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
pentru textul : M de la mag deLailin, raportat la obiectivitatea și exigențele tale artistice, aici ești generos în aprecieri. referitor la final, ai descifrat bine, aproape. cît despre versurile trei și patru - nimic scientologic. realizez însă că este firesc viziunile să difere. mulțam. Oriana, pentru mine este foarte important să aud asta de la tine, să îmi fii alături. ai cuprins esența mai bine decît aș fi putut eu să o aduc în lumină. mulțumesc de primire.
pentru textul : port curajul deeu personal nu vad nimic vulcanic aici, sau poate nu ma pricep
pentru textul : I live in a yellow water-lily de'Bun poem, în versul al treilea conceptul de 'virtualmente' e cam greu de inghițit ;-)' - zise firică înghițitorul de concepte.
pentru textul : Red Bull de'Nu prea' aș zice eu ștergătorul cu conceptele la cur, față de 'baraba' cine o mai fi și ăsta? o fi barabbas, o fi altcineva o fi john doe la urma urmei că poezia modernă nu trebuie să dea nicio explicație, sau 'mie mi s-a părut de comă sau mă rog de...' o exprimare poetică împrumutată din exprimarea liberă însă foarte nepotrivită în context... să mai zic de 'ca-n totdeauna'? Eu sper că Kelemen știe mai multă gramatică a limbii române, firică știe dar face pe prostul asta îi iese uneori, altfel dracu ne-a luat pe toți.
Fără nicio ofensă prietene poete bozgore. Totuși patria ta rămâne poezia. Cu toate astea totuși scrii mai bine. După ce vei arde primul volum și fala lui mai stăm de vorbă. De fapt oricum mai stăm de vorbă că voi ungurii sunteți niște oameni mândri.
Andu
19.06.2012;
23:27
@bott.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deMarina, mulțumesc pentru că ai trecut pe aici, cred că acum e mai potrivita imaginea.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deTextul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
pentru textul : absențele sunt o tristețe deaceasta este o proza in versuri?...sau ma insel eu? daca da, atunci te astept si cu o poezie "Despre Cezara".
pentru textul : Despre Cezara deCristina, multumesc pentru aprecieri si poezie infinita!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" devlad, de obicei am urmărit ce ai lucrat și multe lucrări mi-au plăciut. dar asta...mi se pare de un kitsch înfiorător
pentru textul : călătoriile Alétenei deMultumesc, acum imi sunteti de un real folos, trebuie lucrat.
pentru textul : Oameni fara nume dea, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
pentru textul : lucia dedacă nu aș fi prins năvala apelor, vreodată, aș fi putut crede că se revarsă aici și Târnava mea, pentru că eu am prins potop din acesta, și pe mulți prieteni i-au găzduit părinții mei atunci, țin minte.. locuiam pe deal însă ce e straniu, copil fiind, am ascuns atunci și multă vreme, gândul periculos, cum ca apele acelea tulburi care-au înnecat tot în calea lor, mie mi se păreau fascinante așa cum au amestecat, otova, pământul galben sau când brun, umbră arsă, cu ocrul acela al apei..de sus se vedea doar o oglindă facută parcă din tină arămie și oglindirile țin minte și acum, însemnau toată paleta de ocruri pământești... aici însa nu e vorba de inundație și nici de fugă. aici nu e vorba nici de lutul țestelor ce scot din plinuri-goluri, sunete liniștitoare cumva, ca o tihnă după un imens efort, nu e vorba nici despre lupta pentru supraviețuire. aici e DRUMUL DE LA ȘI PÂNĂ LA. aici e efortul prin care inveți să fii solidar cu celălalt, e drumul, cu suișurile și coborâșurile lui, ca sa apuci să te astâmperi, ascultând muzica într-o prăbușire în sferelor din mințile noastre apoi.. nu întâmplător, sunt frământările din lut.. si nu se putea nici să nu sune.. mai vin, călin. îmi place cum aud...
pentru textul : Fuga dePagini