Nu am știut că i s-a atras atenția, Virgil. Am spus simplu "am înțeles". Simplu și crede-mă că ce ai scris mai jos apropo de sensibilitatea bănuită etc. e cam exagerat. Dar e firesc să fie așa când nu cunoști realmente omul. Șterg, fără probleme.
Virgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
Margas
nu este un poem al plecarilor, dar un poem al analizelor, al descompunerii si al abservatiei. albul se descompune, starile se diseca, linistea se debrideaza, totul ajunge, in final, la atat de pur si simplu alb/negru. este ca o clarificare, ca o asezare a afectelor, precum o alegere bine facuta, asumata, fara idoli, totul tangibil, real. din alb total se porneste catre un alt tip de combinatie completa, tente cromatice si griul lor desavarsit, precum o sfera cu uter, nascator cactus. cele doua intalniri, o asteptare intre. intamplare si certitudine, o desavarsire intre. "plecarile" pur si simplu nu le vad. mai degraba "sosiri". bun, alina, felicitari!
Draga Virgile, pentru ale noastre "mind games" e suficienta o singura premisa, iar eu cand am spus ca tu te crezi destept si ne consideri pe noi ceilalti "prosti" (sau nu chiar atat de destepti ca tine) m-am referit la modul in care tu jonglezi cu orice iti vine la indemana (in cazul acesta cu etimologia unui cuvant, a duhni) pentru a iesi "basma curata". Acele versuri ale tale sunt jignitoare la adresa ortodocsilor orice ai zice si oricum ai argumenta, insa asta nu are prea mare importanta, iar eu oricum voi pierde aceasta disputa cu tine, insa nu de aceea o port...Tu oricum faci ce vrei pe acest site, este dreptul tau. Nu uita te rog insa ca asta nu iti da dreptate neaparat. Eu am o firma care produce 3 milioane de dolari pe an si chiar platesc 20 de oameni cu bani pe care poate altfel i-as baga in buzunar (daca i-as exploata, desigur). Dar am invatat cum sa-i respect si sa le dau binete dimineata. Tu mai ai inca un drum lung pana la acest lucru atat de simplu, sa-ti tai din nasul tau infumurat. Te rog sa nu ma intelegi gresit, la urma urmei fiecare face curat in curtea lui asa cum doreste. Insa "curtea" ta, acest site adica, ar trebui curatat, in opinia mea, din radacini, adica de tine Virgile asa ca mie nu-mi ramane altceva decat sa ma opresc din aceasta polemica. Voi scrie pe aici atat timp cat imi vei mai permite insa, incepand de maine, nu voi mai comenta nimic nicaieri si sper ca voi fi inteles. La urma urmei, ochiul stapanului ingrasa vita, dar ochiul tau e tare miop, Virgile, cu tot dragul ti-o spun Bobadil
este o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
privirea ta e ascuţită, Adriane. mă gândeam ce cusur va vedea cititorul în creaţia asta ciudată. observaţiile tale sînt obiective. am luat o mătură mică şi am încercat să scot nişte gongi afară dar n-au ieşit toate. voi mai aştepta un pic, mă voi mai gândi şi după aceea.
mulţumesc de trecere. o alta întrebare care-mi stă pe buze în afară de cea cu îngerii e: cine m-a retrogradat din nou?
imi place imaginea orasului talisman, tablou perfect pentru o nostalgie cu veniri si plecari, sau o linie dreapta tangenta la... un dor de duca sau un dor de intoarecere, o poezie care se dezvaluie firesc dintre copertile unui gand numai dimineata vine ca o rutina zilnica (asa imi pare „lunecarea pe gat”) in virtutea acelei inertii care ne impinge uneori la viata ...
Versul "cum împânzeau Pământul cu iubire" mi se pare prea denotativ. Cred ca iubirea trebuie sugerata, la fel implinirea. Suna destul de bine. Nu trebuie neaparat sa scrii la persoana a treia. Eu cred ca citatul lui Bobadil ar atrage atentia asupra verbului "a relata". Ideea este chiar aceea a conotatiei. Scrii la persoana intai pentru ca pana la urma tu simti toate cele... dar trebuie redate astfel incat sa treaca dincolo de simpla relatare. Versurile "incriminate" (4 si 5) chiar asta fac ... relateaza. Poti sa schimbi persoana in versurile alea, nu cred ca va folosi la ceva. Parerea mea... Ialin
Eu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
Și eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.
eu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
una peste alta salut (re)implementarea.
Nu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
am citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
pff, Cristina, hai, îmi strâng jucăriile. Mulţumesc. Dificil şi cinci, aşa-i. Dar mă voi răzbuna mai abitir, într-un alt episod, pe Adrian! Am zis!
Până atunci, felicitări pentru aşa minunăţie de exerciţiu editorului. Aştept şi eu ca premiu, ca umil participant, praful de pe toba Cristinei.
alma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
...când să-i fie mai adancă profunzimea prima sau a doua oară... :) '' aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ '', strofa care-mi place cel mai mult, din care primul vers '' aburul feminin al plantelor '' îmi sună nou având în același timp un miros cunoscut. Îmi place poezia, fabius
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Bună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.
dihania, petre, ma bucur ca va place creatia mea, dincolo de cuvintele mele am zugravit pentru voi un tablou, plin de simboluri pentru mintea si sufletul vostru... queen
frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
Draga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
paul. nu stiu cum si de ce. când scrii tu poezie, crapa un drac. e atâta ordine în ...dezordinea creata de tine, încât ma întreb daca nu cumva tu ai descoperit legea ordonarii haosului. "Ama et fac quod vis". asta ar trebui sa-ti fie deviza.
îmi place în mod deosebit:
"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii"
Sa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu am știut că i s-a atras atenția, Virgil. Am spus simplu "am înțeles". Simplu și crede-mă că ce ai scris mai jos apropo de sensibilitatea bănuită etc. e cam exagerat. Dar e firesc să fie așa când nu cunoști realmente omul. Șterg, fără probleme.
pentru textul : mistral de novembre deVirgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMargas
nu este un poem al plecarilor, dar un poem al analizelor, al descompunerii si al abservatiei. albul se descompune, starile se diseca, linistea se debrideaza, totul ajunge, in final, la atat de pur si simplu alb/negru. este ca o clarificare, ca o asezare a afectelor, precum o alegere bine facuta, asumata, fara idoli, totul tangibil, real. din alb total se porneste catre un alt tip de combinatie completa, tente cromatice si griul lor desavarsit, precum o sfera cu uter, nascator cactus. cele doua intalniri, o asteptare intre. intamplare si certitudine, o desavarsire intre. "plecarile" pur si simplu nu le vad. mai degraba "sosiri". bun, alina, felicitari!
pentru textul : départs deDraga Virgile, pentru ale noastre "mind games" e suficienta o singura premisa, iar eu cand am spus ca tu te crezi destept si ne consideri pe noi ceilalti "prosti" (sau nu chiar atat de destepti ca tine) m-am referit la modul in care tu jonglezi cu orice iti vine la indemana (in cazul acesta cu etimologia unui cuvant, a duhni) pentru a iesi "basma curata". Acele versuri ale tale sunt jignitoare la adresa ortodocsilor orice ai zice si oricum ai argumenta, insa asta nu are prea mare importanta, iar eu oricum voi pierde aceasta disputa cu tine, insa nu de aceea o port...Tu oricum faci ce vrei pe acest site, este dreptul tau. Nu uita te rog insa ca asta nu iti da dreptate neaparat. Eu am o firma care produce 3 milioane de dolari pe an si chiar platesc 20 de oameni cu bani pe care poate altfel i-as baga in buzunar (daca i-as exploata, desigur). Dar am invatat cum sa-i respect si sa le dau binete dimineata. Tu mai ai inca un drum lung pana la acest lucru atat de simplu, sa-ti tai din nasul tau infumurat. Te rog sa nu ma intelegi gresit, la urma urmei fiecare face curat in curtea lui asa cum doreste. Insa "curtea" ta, acest site adica, ar trebui curatat, in opinia mea, din radacini, adica de tine Virgile asa ca mie nu-mi ramane altceva decat sa ma opresc din aceasta polemica. Voi scrie pe aici atat timp cat imi vei mai permite insa, incepand de maine, nu voi mai comenta nimic nicaieri si sper ca voi fi inteles. La urma urmei, ochiul stapanului ingrasa vita, dar ochiul tau e tare miop, Virgile, cu tot dragul ti-o spun Bobadil
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deeste o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
pentru textul : candelabrele deprivirea ta e ascuţită, Adriane. mă gândeam ce cusur va vedea cititorul în creaţia asta ciudată. observaţiile tale sînt obiective. am luat o mătură mică şi am încercat să scot nişte gongi afară dar n-au ieşit toate. voi mai aştepta un pic, mă voi mai gândi şi după aceea.
mulţumesc de trecere. o alta întrebare care-mi stă pe buze în afară de cea cu îngerii e: cine m-a retrogradat din nou?
pentru textul : de la eva la dama de pică deimi place imaginea orasului talisman, tablou perfect pentru o nostalgie cu veniri si plecari, sau o linie dreapta tangenta la... un dor de duca sau un dor de intoarecere, o poezie care se dezvaluie firesc dintre copertile unui gand numai dimineata vine ca o rutina zilnica (asa imi pare „lunecarea pe gat”) in virtutea acelei inertii care ne impinge uneori la viata ...
pentru textul : penumbră. în loc de... deerată: Adrian (,)* are o forţă...
pentru textul : De-a singurul deVersul "cum împânzeau Pământul cu iubire" mi se pare prea denotativ. Cred ca iubirea trebuie sugerata, la fel implinirea. Suna destul de bine. Nu trebuie neaparat sa scrii la persoana a treia. Eu cred ca citatul lui Bobadil ar atrage atentia asupra verbului "a relata". Ideea este chiar aceea a conotatiei. Scrii la persoana intai pentru ca pana la urma tu simti toate cele... dar trebuie redate astfel incat sa treaca dincolo de simpla relatare. Versurile "incriminate" (4 si 5) chiar asta fac ... relateaza. Poti sa schimbi persoana in versurile alea, nu cred ca va folosi la ceva. Parerea mea... Ialin
pentru textul : re-Facerea deEu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
pentru textul : Rânduri fumegânde deȘi eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.
diacritice puse greșit
pentru textul : Gânduri pe aceeași limbă deeu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deuna peste alta salut (re)implementarea.
Nu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
pentru textul : blogbadil deP.S. va recomand Elisabeth Arden...
pentru textul : avon cosmetics deam citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III depff, Cristina, hai, îmi strâng jucăriile. Mulţumesc. Dificil şi cinci, aşa-i. Dar mă voi răzbuna mai abitir, într-un alt episod, pe Adrian! Am zis!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dePână atunci, felicitări pentru aşa minunăţie de exerciţiu editorului. Aştept şi eu ca premiu, ca umil participant, praful de pe toba Cristinei.
Si daca Dumnezeu e femeie?
pentru textul : ortholost deCristina, multumesc de trecere si de comentariu. Mi-a dat mult de gindit ce ai scris aici.
pentru textul : evanghelia lăcustelor dealma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
pentru textul : deuteronomia dePoemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
...când să-i fie mai adancă profunzimea prima sau a doua oară... :) '' aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ '', strofa care-mi place cel mai mult, din care primul vers '' aburul feminin al plantelor '' îmi sună nou având în același timp un miros cunoscut. Îmi place poezia, fabius
pentru textul : querida delet's not get personal on this. cred ca e "a matter of perception". Vroiai sa spun "burtă"? La urma urmei vine din latină, nu?
pentru textul : dromomanie deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deBună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.
pentru textul : fiecare cu treaba lui dedihania, petre, ma bucur ca va place creatia mea, dincolo de cuvintele mele am zugravit pentru voi un tablou, plin de simboluri pentru mintea si sufletul vostru... queen
pentru textul : Adam si Eva derămăsesem la varianta moldovenească a verbului.
pentru textul : pe stradă des-ar putea să pară căutată.
îl voi reciti de mai multe ori, dar încă nu pot fi obiectiv.
frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
pentru textul : wasted time deDraga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
pentru textul : we will always have sighisoara... depaul. nu stiu cum si de ce. când scrii tu poezie, crapa un drac. e atâta ordine în ...dezordinea creata de tine, încât ma întreb daca nu cumva tu ai descoperit legea ordonarii haosului. "Ama et fac quod vis". asta ar trebui sa-ti fie deviza.
îmi place în mod deosebit:
"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii"
tot dragul.
pentru textul : încep să smulg crini din televizor deSa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a dePagini