Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.

...Alina, acum stii de ce am scris poezia si inca sint in cautarea barbatului asta: lumea este plina de barbati ca Virgil, cu palme fine si privire scurta!:)) ma bucur ca am fost (din nou) pe aceeasi lungime de unda a inimii... PS Virgil am scris textul in blugi si cu bigudiurile pe cap, does it count? :)) va doresc un 2009 plin de inspiratie! Corina

că toți avem în noi treceri de persoane care nu lasă decât un "zgomot sec" în urmă. trist și frumos poemul. pentru cei obișnuiți să poarte și pietrele - o eliberare. benefice modificările. atâta cât îmi dau eu seama.

felicitări Marina! este un articol impecabil ce onorează hermeneia. este și o lectură plăcută. cu gânduri bune, paul

Ioana, cei de față se exclud. Nu era vorba de tine. Pentru că eu nu nu mă ascund după deget. La mine „ce-i în gușă e și-n căpușă”. Nu insinuez și nu bat apropouri, ci o spun direct în față. Dacă era vorba de tine, o spuneam sus și tare. Revin încă o dată asupra textului tău: este un text slăbuț, pentru că sunt exagerate/accentuate tușele.Este un text care mizează pe o singură idee, și-aceea gâtuită. Am adus o completare com-lui lui Virgil, pentru că, anomalia despre care vorbești tu în text este una polimorfă și se manifestă sub mai multe înfățișări. Anomalia ta umană din text nu este cu mult mai rea ori hidoasă, decât anomalia pe care am adus-o eu ca exemplu. Lucrul cel mai rău care se poate întâmpla și care chiar se întâmplă este faptul că ajungem să ne obișnuim cu astfel de fenomene ... pentru că suntem căldicei și tolerăm astfel de specimene, în loc să le înfierăm. Suntem nevolnici, convenitori, afaceriști, adaptabili, zâmbim(când ni se cere), închidem ochii și ne facem că nu vedem ...
Cât despre deraieri, iarăși exagerezi - comentariul meu doar în aparență nu are legătură cu textul, de fapt, aduce ca exemplu un alt fel de terorism, mult mai subtil și, în consecință, demn de și mai mare dispreț din partea celorlalți. Comu-ul meu de mai sus e deraiat în măsura în care textul tău e un derapaj spre o poezie submediocră. Cu felul ăsta de a scrie, o să ajungem să „poetizăm” penibil toată grozăviile de la știrile orei 5, apoi o conversație de pe mess, pe urmă cancanurile și bârfa babelor și moșnegilor de la bloc ș.a.m.d. Asta numesc eu derapaj. Poezia e mai mult de atât. Trebuie să fie mai mult de atât, să conțină și o doză de atemporalitate...

un convalescent aflat în stare trezie,
Eugen.

și mă întristez că uneori simt și eu ce scrii tu aici, Virgil. foarte frumos poem!

mi-a creat asa o stare de disconfort (putin spus). sunt imagini dure inlantuite, totusi, de o bruma de speranta. asa vad eu aici. o incercare de a mai... compromite cu intelepciune ramasitele de luciditate pe care ar trebui sa le avem cu totii in vederea salvarii. un altfel de manifest pentru continuitatea existentei. a doua si a treia unitate cred ca sunt demne de a fi remarcate suplimentar.

Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor.
Aceasta este întrebarea…

Cu stimă, I:P.V.

si de ce nu ma intrebi niciodata? iti dai seama cum sună in fata lui malac sa i spui ca tu iti asterni frigul si decojesti o zi ( o zi???) neinteresant spui? un paharel ciocnim, da vampirule! :)

da, cred că ar suna mai bine „floare murdărită”. cu toate subtilitățile implicate

Adriana, chiar nu vreau să ne umflăm muşchii în semiotică şi filosofie. Astea-s discuţii de purtat fără monitor între. Nici nu mai stau să mă întreb dacă ai înţeles corect ce am vrut eu să spun, dacă tu consideri că am blamat simbolul în sine, când eu m-am referit la folosirea lui. Mă bucur că te-am binedispus şi, în încheiere, dacă pe tine chiar nu te interesează cum tremur, atunci, pe viitor, scuteşte-mă de ironiile mai fine ca urma de tractor, de genul "eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”, care vizează fix cutremuratul meu. În barcă sau nu.
No, fără supărate. Seara bună!

Francisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)

sînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.

oriana, de ce nu? chiar vrei acest scurt snapshot la scurt metrajele tale? semnătura mea nu e aleasă la întîmplare mi-am permis un y (altaiyr) pentru că altair (mai jos de tarazed) era deja alocat pe anumite situri. întăresc spusele cu semnatură și stimă, altaiyr