Marga, eu am cîteva nedumeriri. Poate mi le calrifici tu:
1. De ce îmi reproșezi mie că nu procedez în urma unei concluzii pe care o tragi tu? Adică să mă explic. Tu ai ajuns (de bună voie și nesilită de nimeni) la concluzia (proprie și personală) cum că acestea sînt niște exerciții. Și apoi mă întrebi (pe bună dreptate dacă ar fi să considerăm această concluzie o premisă) de ce nu le trimit în Șantier. Ce nu înțeleg eu este cînd le-am considerat eu exerciții? Pentru că opinia asta nu îmi aparține. Și deci, în mod implicit, nu am nici un motiv să acționez din cauza ei. Cu alte cuvinte, ex nihilo nihil. (Sper să nu fi greșit latineasca.)
2. De ce crezi că textele din Șaniter ar avea nevoie de o audiență sporită? Din cîte îmi amintesc scopul Șantierului Literar este să încurajeze repararea, corectarea textelor deosebit de proaste sau care au defecte „tehnice” care impietează asupra prezenței lor pe prima pagină. În orice caz, intenția, dorința noastră este ca ele să fie scoase de acolo. Bineînțeles cu „colaborarea binevoitoare” a autorilor lor. Tocmai de aceea am implementat butonul „Atenție editor”!
3. De unde ai obținut informația că scopul Șantierului Literar ar fi acela de a găzdui „asemenea jocuri literare”? Am senzația că faci o confuzie regretabilă cu „cutia cu nisip” din secțiunea experiment.
4. De ce îți este frică? Chestia asta chiar mă ofensează. Pentru că nu există nimeni care să poată spune că a fost ostracizat sau persecutat de mine sub vreo anumită formă chiar dacă m-a jignit pe site, cu atît mai puțin dacă îmi critică textele în mod competent sau documentat, chiar dacă aspru. Nimeni. Și nu a fost dat afară de pe Hermeneia sau sancționat de mine chiar dacă tehnic vorbind un astfel de comportamnet violent (față de mine, ca și față de oricine aici pe Hermeneia) este neregulamentar. Dar în ce mă privește pe mine am căutat în mod deliberat să nu sancționez pe nimeni din această cauză. Așa că nu știu, chiar nu înțeleg de ce te temi.
5. În al cincilea rînd nu înțeleg ce are zona în care locuiesc cu toată această discuție. Oare nu este mai degrabă „o atitudine atât de tipic românească” gestul acesta de a tot scoate ochii unui român care locuiește în California cu faptul că locuiește în California? Nu înțeleg de ce nu vii să locuiești și tu în California dacă tot te frămîntă asta încît simți nevoia să o pomenești. Oricum ești mai tînără decît mine și ți-ar fi de cîteva ori mai ușor decît mie să o iei de la zero și să îți faci viața pe care ți-o dorești fără să fii nevoită să pomenești mereu iarba verde din ograda mea (sau palmierii și nisipul de pe plaja mea de la Pacific). Sau n-ai curajul necesar să te înhami la o asemenea aventură?
6. Care este atitudinea de care nu m-am „dezbărat”?
7. Cum adică „fac orice pe tarlaua mea”? Te rog să îmi arăți ultima dată cînd am încălcat regulamentul.
8. De ce este cuvîntul „băltoacă” vulgar? Și mai ales ce înțelegi prin vulgar? Și în plus, ai auzit de estetica urîtului? Ce părere ai avea depre „bubele, mucegaiul și noroiul” lui Argezi în acest cotext? Dar despre „Florile răului” lui Baudelaire?
În locul formei verbale "din iubit", pentru a evita rima (involuntară?), aș fi scris "din iubire", ulterior, aș renunța la "sau din scris / din greșit" (amănunte care nu ajută poemului - cineva îmi spunea, nu scrie în poezie despre poezie, despre scris), precum și la "mi-am zis". Ar fi interesant de aflat dacă a fost "involuntar" atribuită culoarea albastră.
am tot sperat că un coleg cu un condei critic mai bun decât al meu va interveni sub acest text. dar văd că nu s-a întâmplat. și mi se pare o nedreptate ca el să aibă doar 17 accesări. pentru că aici e poezie...de fapt, este o era întreagă coagulată într-o poezie. o era cu alienările sale, cu perspectivele sale înnegurate, cu impactul pe care ea l-a avut asupra omenescului. un poem de excepție.
Dacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
Adrian, nu zic nu, poți să inventezi adverbe câte vrei, ideea este că ele ar trebui să exprime ceva, altfel rămân la nivel de originalitate și atât. Ori mie, în acest text nu-mi transmit nimic. repet, așa mi se arată mie. Cât despre strofa 3, nu mi s-a părut cea mai reușită din cauza metaforelor, ci pentru că acolo discursul e mai natural, mai fluent, fără elemente în plus ori în minus.
P.S.”Eu nu prea bat câmpii în comentarii”
Nici eu.
Frumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
Cifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
convingerea mea este ca ultimile doua versuri nu isi au rostul, iar titlul ar trebui sa fie mai putin evaziv, adica sa sugereze pe cat posibil esenta poetica a acestor versuri.
Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
îmi place ca nu prea spui mai mult decît trebuie. pe o asa tema puteai divaga mult si bine, dar textul tau e exact (sau pe aproape) atît cît trebuie sa fie. recunosc, pentru a intelege ce e cu "tohu vabohu", a trebuit sa gugalesc; deslusirea titlului m-a facut sa-mi placa si sa inteleg texul mai bine
...I-aş reproşa acestui text începutul, până la "şi aerul din cameră devine gălbui". Până acolo, discursul e unul destul de banal. Poate că autorul aşa l-a vrut, şi nu e musai mâna hazardului, însă, în lipsa unei contre stilistice, tot banal (îmi) rămâne.
...De acolo, însă, textul devine mai mult decât agreabil. Un vers abil mânuit, naturaleţe, lipsa pedantismului de orice fel, disimulare a trăirilor.
...Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost repetiţiile de aici: "tic-tac tic-tac
stau de veghe- stau de veghe
lanul a rămas undeva sus
nu se mai vede – nu se mai vede". Rareori am văzut repetiţii mai reuşite. Aproape că erau necesare, atât de inspirate le găsesc :).
În afară de "aripa _ păsării" nu am ce comenta. Este un poem perfect... optzecist. Dar în care găsesc inflexiuni "douămiiste", îmi amintește de trandafirii de pe messenger, pe care niciodată nu i-am primit de la cineva, pentru că nu știe să îi creeze din taste. Remarc "o fereastră reflectând drumul" - drumul virtual - o hyperrealitate, o hyperiluzie creată într-un hypertext (reclamă - la hyperliteratura - nu facem pe gratis).
Nu mai este loc de interpretarea mea pentru ca o sa aiba si ea comentarii...nu are rost. Oricum, eu l-am vazut altfel. Am remarcat: " am văzut cum se strîng nebunii/ ca norii destrămați/", " degeaba/ să îți cînte", "în această secetă lentă/ departe/ au rămas o mulțime de jumătăți de măsură/ nefolosite/ dar tu nu ai spus nimic", "m-am atîrnat de cer/ ca de un fel de cuier/ pentru mai apoi". Adica... aproape tot textul. Dau o penita, o parere modesta pentru un text a carei idee mi-a placut extrem de mult si nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!
Andu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
“de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi să adorm?” Greu de găsit un răspuns ! Şi eu îl caut de multă vreme.
Nu spun mai mult…să nu se interpreteze. Stimă
Da, trebuia ca tăcerea mea să fie mai lungă. Am simțit îngrijorarea Ioanei din întrebare, grija pentru excelență în acest „In memoriam”, și i-am vorbit în șoaptă, la ureche... (îmi prezint scuzele, Ioana).
E bine că ai mai adăugat poemele lui Carmen... un gest nobil, plin de considerație în memoria ei. Demnitatea și noblețea rostirilor postate au toată aprecierea mea.
Spun și eu ca tine: Dumnezeu să o odihnească!
Condoleanțe tuturor celor care i-au fost aproape!
Și ca un alin pentru cei ce o iubesc, câteva versuri, ca din partea ei:
Dacă vei cunoaşte misterul
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De-acum sunt învăluit(ă)
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
În necazurile vieții
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
dacă mă iubeşti cu adevărat!
(Sf. Augustin)
Atmosfera asta de limită între lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă și un copil fără povești cheamă prin simplitate. Nu pot acum să intervin tehnic, conexiunea nu îmi permite, subliniez doar versurile care mi+au atras îndeosebi atenția: "vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger" Într-o zi voi spune și ce poate fi prelucrat. În ansamblu, poem de stare, stare de dor neîmplinit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marga, eu am cîteva nedumeriri. Poate mi le calrifici tu:
pentru textul : dade I - varianta 2 de1. De ce îmi reproșezi mie că nu procedez în urma unei concluzii pe care o tragi tu? Adică să mă explic. Tu ai ajuns (de bună voie și nesilită de nimeni) la concluzia (proprie și personală) cum că acestea sînt niște exerciții. Și apoi mă întrebi (pe bună dreptate dacă ar fi să considerăm această concluzie o premisă) de ce nu le trimit în Șantier. Ce nu înțeleg eu este cînd le-am considerat eu exerciții? Pentru că opinia asta nu îmi aparține. Și deci, în mod implicit, nu am nici un motiv să acționez din cauza ei. Cu alte cuvinte, ex nihilo nihil. (Sper să nu fi greșit latineasca.)
2. De ce crezi că textele din Șaniter ar avea nevoie de o audiență sporită? Din cîte îmi amintesc scopul Șantierului Literar este să încurajeze repararea, corectarea textelor deosebit de proaste sau care au defecte „tehnice” care impietează asupra prezenței lor pe prima pagină. În orice caz, intenția, dorința noastră este ca ele să fie scoase de acolo. Bineînțeles cu „colaborarea binevoitoare” a autorilor lor. Tocmai de aceea am implementat butonul „Atenție editor”!
3. De unde ai obținut informația că scopul Șantierului Literar ar fi acela de a găzdui „asemenea jocuri literare”? Am senzația că faci o confuzie regretabilă cu „cutia cu nisip” din secțiunea experiment.
4. De ce îți este frică? Chestia asta chiar mă ofensează. Pentru că nu există nimeni care să poată spune că a fost ostracizat sau persecutat de mine sub vreo anumită formă chiar dacă m-a jignit pe site, cu atît mai puțin dacă îmi critică textele în mod competent sau documentat, chiar dacă aspru. Nimeni. Și nu a fost dat afară de pe Hermeneia sau sancționat de mine chiar dacă tehnic vorbind un astfel de comportamnet violent (față de mine, ca și față de oricine aici pe Hermeneia) este neregulamentar. Dar în ce mă privește pe mine am căutat în mod deliberat să nu sancționez pe nimeni din această cauză. Așa că nu știu, chiar nu înțeleg de ce te temi.
5. În al cincilea rînd nu înțeleg ce are zona în care locuiesc cu toată această discuție. Oare nu este mai degrabă „o atitudine atât de tipic românească” gestul acesta de a tot scoate ochii unui român care locuiește în California cu faptul că locuiește în California? Nu înțeleg de ce nu vii să locuiești și tu în California dacă tot te frămîntă asta încît simți nevoia să o pomenești. Oricum ești mai tînără decît mine și ți-ar fi de cîteva ori mai ușor decît mie să o iei de la zero și să îți faci viața pe care ți-o dorești fără să fii nevoită să pomenești mereu iarba verde din ograda mea (sau palmierii și nisipul de pe plaja mea de la Pacific). Sau n-ai curajul necesar să te înhami la o asemenea aventură?
6. Care este atitudinea de care nu m-am „dezbărat”?
7. Cum adică „fac orice pe tarlaua mea”? Te rog să îmi arăți ultima dată cînd am încălcat regulamentul.
8. De ce este cuvîntul „băltoacă” vulgar? Și mai ales ce înțelegi prin vulgar? Și în plus, ai auzit de estetica urîtului? Ce părere ai avea depre „bubele, mucegaiul și noroiul” lui Argezi în acest cotext? Dar despre „Florile răului” lui Baudelaire?
se leagă, să știi, și cum-necum ai și legat-o de perioada asta. îmi place
pentru textul : aşa a spus el decorectez: "iamagini clișeistice" = "imagini clișeistice". mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : bronzul orologiilor deÎn locul formei verbale "din iubit", pentru a evita rima (involuntară?), aș fi scris "din iubire", ulterior, aș renunța la "sau din scris / din greșit" (amănunte care nu ajută poemului - cineva îmi spunea, nu scrie în poezie despre poezie, despre scris), precum și la "mi-am zis". Ar fi interesant de aflat dacă a fost "involuntar" atribuită culoarea albastră.
pentru textul : cu sens interzis deam tot sperat că un coleg cu un condei critic mai bun decât al meu va interveni sub acest text. dar văd că nu s-a întâmplat. și mi se pare o nedreptate ca el să aibă doar 17 accesări. pentru că aici e poezie...de fapt, este o era întreagă coagulată într-o poezie. o era cu alienările sale, cu perspectivele sale înnegurate, cu impactul pe care ea l-a avut asupra omenescului. un poem de excepție.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deDacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
pentru textul : urme deAdrian, nu zic nu, poți să inventezi adverbe câte vrei, ideea este că ele ar trebui să exprime ceva, altfel rămân la nivel de originalitate și atât. Ori mie, în acest text nu-mi transmit nimic. repet, așa mi se arată mie. Cât despre strofa 3, nu mi s-a părut cea mai reușită din cauza metaforelor, ci pentru că acolo discursul e mai natural, mai fluent, fără elemente în plus ori în minus.
P.S.”Eu nu prea bat câmpii în comentarii”
Nici eu.
Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deFrumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
pentru textul : Când începe o dimineață deCam asta e tot ce-am putut face pana una alta.
pentru textul : De dragoste deCifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
pentru textul : Raţionament cubist deconvingerea mea este ca ultimile doua versuri nu isi au rostul, iar titlul ar trebui sa fie mai putin evaziv, adica sa sugereze pe cat posibil esenta poetica a acestor versuri.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deDupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
pentru textul : Săgeți în piept de[email protected]
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deîmi place ca nu prea spui mai mult decît trebuie. pe o asa tema puteai divaga mult si bine, dar textul tau e exact (sau pe aproape) atît cît trebuie sa fie. recunosc, pentru a intelege ce e cu "tohu vabohu", a trebuit sa gugalesc; deslusirea titlului m-a facut sa-mi placa si sa inteleg texul mai bine
pentru textul : Tohu vabohu deeu am citit cu niste ochelari nepotriviti. dar, cum habar n-aveam de la ce a pornit, am o scuza.
pentru textul : Milli delegea atractiei daca vorbesti de polaritate
pentru textul : punctus interrogativus deMică incursiune.
...I-aş reproşa acestui text începutul, până la "şi aerul din cameră devine gălbui". Până acolo, discursul e unul destul de banal. Poate că autorul aşa l-a vrut, şi nu e musai mâna hazardului, însă, în lipsa unei contre stilistice, tot banal (îmi) rămâne.
...De acolo, însă, textul devine mai mult decât agreabil. Un vers abil mânuit, naturaleţe, lipsa pedantismului de orice fel, disimulare a trăirilor.
...Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost repetiţiile de aici: "tic-tac tic-tac
stau de veghe- stau de veghe
lanul a rămas undeva sus
nu se mai vede – nu se mai vede". Rareori am văzut repetiţii mai reuşite. Aproape că erau necesare, atât de inspirate le găsesc :).
Felicitări!
pentru textul : Stând de veghe deÎn afară de "aripa _ păsării" nu am ce comenta. Este un poem perfect... optzecist. Dar în care găsesc inflexiuni "douămiiste", îmi amintește de trandafirii de pe messenger, pe care niciodată nu i-am primit de la cineva, pentru că nu știe să îi creeze din taste. Remarc "o fereastră reflectând drumul" - drumul virtual - o hyperrealitate, o hyperiluzie creată într-un hypertext (reclamă - la hyperliteratura - nu facem pe gratis).
pentru textul : Trecând deNu mai este loc de interpretarea mea pentru ca o sa aiba si ea comentarii...nu are rost. Oricum, eu l-am vazut altfel. Am remarcat: " am văzut cum se strîng nebunii/ ca norii destrămați/", " degeaba/ să îți cînte", "în această secetă lentă/ departe/ au rămas o mulțime de jumătăți de măsură/ nefolosite/ dar tu nu ai spus nimic", "m-am atîrnat de cer/ ca de un fel de cuier/ pentru mai apoi". Adica... aproape tot textul. Dau o penita, o parere modesta pentru un text a carei idee mi-a placut extrem de mult si nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!
pentru textul : psalm deAndu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
pentru textul : fado curvo deVirgil, iti multumesc de trecere si de sugestie. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului deCe bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)
pentru textul : suflete dezlegate de“de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi să adorm?” Greu de găsit un răspuns ! Şi eu îl caut de multă vreme.
Nu spun mai mult…să nu se interpreteze. Stimă
Da, trebuia ca tăcerea mea să fie mai lungă. Am simțit îngrijorarea Ioanei din întrebare, grija pentru excelență în acest „In memoriam”, și i-am vorbit în șoaptă, la ureche... (îmi prezint scuzele, Ioana).
E bine că ai mai adăugat poemele lui Carmen... un gest nobil, plin de considerație în memoria ei. Demnitatea și noblețea rostirilor postate au toată aprecierea mea.
Spun și eu ca tine: Dumnezeu să o odihnească!
Condoleanțe tuturor celor care i-au fost aproape!
Și ca un alin pentru cei ce o iubesc, câteva versuri, ca din partea ei:
Dacă vei cunoaşte misterul
Nemărginit al cerului
unde trăiesc acum ,
cu orizonturi fără de sfârşit
cu lumina care cuprinde
şi pătrunde-orice lucru,
nu ai mai plânge, dacă mă iubeşti!
De-acum sunt învăluit(ă)
de farmecul lui D-zeu
în nesfârşita lui frumuseţe.
Cele de odinioră
sunt atât de mici în comparaţie
cu toate acestea!
Mi-a rămas dragostea ,
faţă de tine,
o tandreţe atât de mare
pe care tu nici nu ţi-o poţi imagina.
Trăiesc o bucurie curată
În necazurile vieții
gândeşte-te la acest lăcaş
unde vom fi împreună într-o zi,
dincolo de moarte,
săturaţi de apele izvorului nesecat
al bucuriei şi al iubirii nesfârşite.
Nu plânge,
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dedacă mă iubeşti cu adevărat!
(Sf. Augustin)
Atmosfera asta de limită între lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă și un copil fără povești cheamă prin simplitate. Nu pot acum să intervin tehnic, conexiunea nu îmi permite, subliniez doar versurile care mi+au atras îndeosebi atenția: "vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger" Într-o zi voi spune și ce poate fi prelucrat. În ansamblu, poem de stare, stare de dor neîmplinit.
pentru textul : Route 66 deMultumesc pentru interventie, toata stima si respectul meu. Am eliminat paranteza.
pentru textul : Groparul deSa ne citim cu bine,
Iuri.
daca-l demetaforizezi si scapi de termeni gen "trahee", "pleura" si altele, faci si restul scrierii mai ok
pentru textul : carnea mea sfâşiată de stele de...apex inascensus, Andule:)!
pentru textul : apex deacest Tel e niTel cam proza...
Cheerio!
pentru textul : ţel de"ati recomanda o cariera de scriitor?" c.b. daca n-o fi prea nebun..... imi place ceea ce vrei sa faci. da-i bice!
pentru textul : Orez cu apă dulce dePagini