totul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
simpatetic?? eu zic să încerci să re-înveți limba română. pentru că, deși cuvîntul există, e folosit aiurea de tine aici.
... cu obami(a)nation??? mă amuzi. nu înțeleg exact ce vrei să spui. ce are capra cu iapa? în orice caz obama a fost și este unul dintre cei mai de dreapta președinți democrați care au existat vreodată. dar bineînțeles că rasismul și stupiditatea crasă perrysto-palinistă nu poate gîndi altfel, probabil din cauza cantității prea mari de sînge adunat în locul în care la oamenii normali se află creierul. dar astea n-au probabil nici o legătură cu textul. dar textul de mai sus mi-a sugerat ce am comentat.
in rest, prefer să rămîn un spectator cît pot de obiectiv al acestei parodii religioso-politice cu vizibile accente white-trash.
Apropo, "san" creeaza in mintea unui cititor imaginea a ceva rotund, sferic, pe cand "sin", privit ca semn grafic, are o rezonanta ascutita. Personal, vad "sinul" ca pe un polizor. De ce sa nu scriem cu "I" din "A"? Ne face aceasta interdictie sau "lege academica" mai destepti? Ori mai prosti? In fond, sustinandu-mi ideea, declar ca mai degraba as pipai o rotunjime decat un polizor. Sa ai pace, Queen, Stefan Doru Dancus
...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
Ma intreb oare cum ar fi fost textul asta recitat de Florian Pitis. Am citi, am recitit, mi-aduce cumva minte de Celelalte Cuvinte. Da, e foarte bine lucrat din punctul meu de vedere, unul din textele care nu se mai scriu azi.
Ideea transmisiei online-foarte buna, filmarea evident de amator, de începator chiar. Sonorizarea te obliga la eforturi deosebite pentru a întelege ceva. Dar ideea- repet -laudabila, felicitari celor care au pus-o în practica.
Poezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
Citind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
Pe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
Sincer, eu cred ca toata aceasta impartire-reimpartire pe sectiuni, sub-sectiuni si categorii literare este mai degraba rodul mintii unui inginer decat acela al mintii unui artist. Desi utila, categorisirea literaturii nu ajuta, cred eu nimanui. Poate doar prostilor. Parerea mea. Andu
Splendidă această metamorfoză aș numi-o circulară deși dinamica yin/yang e mai potrivită. Adevărat că ultimele versuri par distonante și că poemul își pierde oarecum din suflu însă întorsătura din condei a valențelor semantice este interesantă - până acolo părea a fi doar un alt poem de dragoste.
mai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
Ialin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
autorul își transcede eternitatea și ne vorbește, ca un teolog, de dincolo de ea. poemul, deși se vrea citit ipotetic ca de pe o piatră sau de pe o cruce de mormânt, este, mai ales filosofic și nu susține ideea trecerii și implacabilității pe care, de obicei, o subliniază epitaful. în privința construcției, însă, este ireproșabil, dar eu aș schimba titlul poeziei. nu voiesc sa fiu critic, ci constructiv, motiv pentru care îl felicit pe autor.
Finalul pare cumva extrem de personalizat cu acea poezie a lui caraion. Nu știu dacă e bine sau nu, dar mie, ca cititor, treaba asta nu-mi spune nimic. Restul poemului mi se pare bine condus, începând cu duelul psihologic dintre autor și psihiatru li terminând cu robinetul ce părea a fi din pluș. Apoi, spre final, m-a deranjat puțin în context și verbul a buși, nu știu de ce.
fara acest "carabanit" (regionalism sau nu...regasit insa in jargonul actual) poemul are o alta valoare...printre clipe de ghemuire, reintoarcere la arhetipurile de foetus sau de "ganditor" intr-un spatiu straniu nedefinit unde umbrele nestatorniciei ne calatoresc sufletele la nesfarsit. labirinthia, hmmm imi suna cunoscut...science fiction-ul deh! insa imaginea "spre diminetile cărămizii ale labirinthiei" are o altfel de consistenta.
un text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
E ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
"Gasca"?
as fi tacut daca nu aparea acest comentariu de prost gust.
eu am instelat prima acest poem, nu pentru ca ar semana cu Moartea caprioarei, nu pentru ca ar fi mai bun decat poemul lui Labis (la publicare, titlul era subtitlul de acum...printe altele) ci pentru ca rezuma o nostalgie si o neliniste cu are multi dintre noi ne confruntam.
Asa ca, domnule Nicodem, mai usor cu pianul pe scari, daca nu vreti sa faceti si victime colaterale.
Probabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
Monica, nu am timp acum de un raspuns mai elaborat, cum s-ar cuveni, ma gandeam doar sa-ti spun ca, desi se intelege, e parca ceva care mie mi-a sunat aiurea ca apropiere: fiica vacarului /pastorul de capre. de fapt, cu pastorul de capre/printul desertului chiar n-am nimic, dar de ea nu-mi place in continuare, chiar daca am inteles ce ai vrut sa spui. Si de subtitlu... ma gandeam ca poezia e prea ironica (adica prea ironica fata de subtitlu si restul ciclului), desigur pe deasupra tuturor simbolisticilor... sau asa o vad eu. Oricum, placut, daca nu lasasem asta sa se inteleaga. Si de fapt toate astea le spuneam prin acel "uneori nu te poti abtine" :-) Nu intotdeauna folosesc multe cuvinte... Iar varianta cealalta propusa de tine nu-i rea, dar ti-as spune doar ca nu esti prima care o spui, si nici inedit, si nici nu m-ai face sa rezonez de nici o culoare. Prin urmare... tu alegi :-)
alma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
totul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
pentru textul : Vânt turbat de...care parcă ți se strecoară firesc în cadența citirii.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dereușit foarte aici: în tot ce n-am putut ne-aş spulbera, dar și per ansamblu !
frumos, limpede, direct. imi plac cateva imagini indeosebi. nu spun care. insa, pt limbaj, atmosfera si traducere, penita. felicitari
pentru textul : Sonet I de Pablo Neruda desimpatetic?? eu zic să încerci să re-înveți limba română. pentru că, deși cuvîntul există, e folosit aiurea de tine aici.
pentru textul : când se crapă de ziuă, de... cu obami(a)nation??? mă amuzi. nu înțeleg exact ce vrei să spui. ce are capra cu iapa? în orice caz obama a fost și este unul dintre cei mai de dreapta președinți democrați care au existat vreodată. dar bineînțeles că rasismul și stupiditatea crasă perrysto-palinistă nu poate gîndi altfel, probabil din cauza cantității prea mari de sînge adunat în locul în care la oamenii normali se află creierul. dar astea n-au probabil nici o legătură cu textul. dar textul de mai sus mi-a sugerat ce am comentat.
in rest, prefer să rămîn un spectator cît pot de obiectiv al acestei parodii religioso-politice cu vizibile accente white-trash.
Apropo, "san" creeaza in mintea unui cititor imaginea a ceva rotund, sferic, pe cand "sin", privit ca semn grafic, are o rezonanta ascutita. Personal, vad "sinul" ca pe un polizor. De ce sa nu scriem cu "I" din "A"? Ne face aceasta interdictie sau "lege academica" mai destepti? Ori mai prosti? In fond, sustinandu-mi ideea, declar ca mai degraba as pipai o rotunjime decat un polizor. Sa ai pace, Queen, Stefan Doru Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade de...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
pentru textul : De veghe în lanul cu maci deam tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
pentru textul : dimineață de florii ▒ deMa intreb oare cum ar fi fost textul asta recitat de Florian Pitis. Am citi, am recitit, mi-aduce cumva minte de Celelalte Cuvinte. Da, e foarte bine lucrat din punctul meu de vedere, unul din textele care nu se mai scriu azi.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deIdeea transmisiei online-foarte buna, filmarea evident de amator, de începator chiar. Sonorizarea te obliga la eforturi deosebite pentru a întelege ceva. Dar ideea- repet -laudabila, felicitari celor care au pus-o în practica.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com dePoezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deCitind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
pentru textul : Prima ninsoare dePe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
pentru textul : Aterizari Fortate deasteptarea aceea devine sonora, palpabila si vizibila.
pentru textul : prezentul simplu deasta e o poezie-lectie.
Sincer, eu cred ca toata aceasta impartire-reimpartire pe sectiuni, sub-sectiuni si categorii literare este mai degraba rodul mintii unui inginer decat acela al mintii unui artist. Desi utila, categorisirea literaturii nu ajuta, cred eu nimanui. Poate doar prostilor. Parerea mea. Andu
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deSplendidă această metamorfoză aș numi-o circulară deși dinamica yin/yang e mai potrivită. Adevărat că ultimele versuri par distonante și că poemul își pierde oarecum din suflu însă întorsătura din condei a valențelor semantice este interesantă - până acolo părea a fi doar un alt poem de dragoste.
pentru textul : Inscripție pe o frunte demai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
pentru textul : crucile deIalin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deDin punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
pentru textul : kore3 deautorul își transcede eternitatea și ne vorbește, ca un teolog, de dincolo de ea. poemul, deși se vrea citit ipotetic ca de pe o piatră sau de pe o cruce de mormânt, este, mai ales filosofic și nu susține ideea trecerii și implacabilității pe care, de obicei, o subliniază epitaful. în privința construcției, însă, este ireproșabil, dar eu aș schimba titlul poeziei. nu voiesc sa fiu critic, ci constructiv, motiv pentru care îl felicit pe autor.
pentru textul : Epitaf deFinalul pare cumva extrem de personalizat cu acea poezie a lui caraion. Nu știu dacă e bine sau nu, dar mie, ca cititor, treaba asta nu-mi spune nimic. Restul poemului mi se pare bine condus, începând cu duelul psihologic dintre autor și psihiatru li terminând cu robinetul ce părea a fi din pluș. Apoi, spre final, m-a deranjat puțin în context și verbul a buși, nu știu de ce.
Am citit,
pentru textul : viermii din fructele de aur deEugen.
fara acest "carabanit" (regionalism sau nu...regasit insa in jargonul actual) poemul are o alta valoare...printre clipe de ghemuire, reintoarcere la arhetipurile de foetus sau de "ganditor" intr-un spatiu straniu nedefinit unde umbrele nestatorniciei ne calatoresc sufletele la nesfarsit. labirinthia, hmmm imi suna cunoscut...science fiction-ul deh! insa imaginea "spre diminetile cărămizii ale labirinthiei" are o altfel de consistenta.
pentru textul : ghemuire III deun text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
pentru textul : mama أم deE ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc de"Gasca"?
pentru textul : domnule Labiș deas fi tacut daca nu aparea acest comentariu de prost gust.
eu am instelat prima acest poem, nu pentru ca ar semana cu Moartea caprioarei, nu pentru ca ar fi mai bun decat poemul lui Labis (la publicare, titlul era subtitlul de acum...printe altele) ci pentru ca rezuma o nostalgie si o neliniste cu are multi dintre noi ne confruntam.
Asa ca, domnule Nicodem, mai usor cu pianul pe scari, daca nu vreti sa faceti si victime colaterale.
as fi dorit sa imi si precizezi unde. te rog!
pentru textul : Stare precară deProbabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deMonica, nu am timp acum de un raspuns mai elaborat, cum s-ar cuveni, ma gandeam doar sa-ti spun ca, desi se intelege, e parca ceva care mie mi-a sunat aiurea ca apropiere: fiica vacarului /pastorul de capre. de fapt, cu pastorul de capre/printul desertului chiar n-am nimic, dar de ea nu-mi place in continuare, chiar daca am inteles ce ai vrut sa spui. Si de subtitlu... ma gandeam ca poezia e prea ironica (adica prea ironica fata de subtitlu si restul ciclului), desigur pe deasupra tuturor simbolisticilor... sau asa o vad eu. Oricum, placut, daca nu lasasem asta sa se inteleaga. Si de fapt toate astea le spuneam prin acel "uneori nu te poti abtine" :-) Nu intotdeauna folosesc multe cuvinte... Iar varianta cealalta propusa de tine nu-i rea, dar ti-as spune doar ca nu esti prima care o spui, si nici inedit, si nici nu m-ai face sa rezonez de nici o culoare. Prin urmare... tu alegi :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deUn sonet realmente deosebit! Final reușit: "Ferește! Bumerangul, lovind vânat de soi, Se-ntoarce cu osânda iubirii înapoi."
pentru textul : Sonet 146 destii, andule, tu nu esti un gentleman -n-ai fost si nu vei fi niciodata-, asa ca demult nu-ti mai arunc manusa.
pentru textul : fotografia de lângă icoană dealma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
pentru textul : În casa mea nu-s singur niciodată dePagini