mulţumesc frumos Ioana pentru vizită, atenţie, timp.
am fost nevoită, era la roşu :)
sincer, mă bucură comentariul tău, era un poem mai mare, din care am tăiat, mai mult nu pot să-ţi spun.
cu drag
Dacă mă cheamă Ioana, sigur că nu pot lipsi. Și mă vor ierta ceilalți dacă îi voi răspunde ei prima, pentru că m-a solicitat cu atâta încredere. Ioana, ai dreptate, nu este chiar o poezie. Chinuită nu-mi aduc aminte să fi fost, oricum. Despre restul, n-am ce spune, dacă așa ți-a părut ție, e dreptul tău (nu spun constituțional că nu mai e mare lucru constituția în ziua de azi). Nu te rog să explici, dacă e atât de grav cum spui, nici nu ai avea ce mare exegeză să faci pe un astfel de text. Nu-mi doresc însă să fii complet dezamagită: mai caută în alte părți ceea ce te nemulțumește la mine. 1) eu nu sunt prozatoare; 2) poezia aceasta e scrisă prin 2005, când nu scriam poezie. S-ar putea să fi dat un pic planurile peste cap acum, îmi pare rău. Și referitor la ironia ta destul de drăguț deghizată în tot comentariul, dar fățișă pe final. Știi bine că îmi poți aduce orice critică, atâta vreme cât este civilizată. Rafael, ai dreptate, sunt multe locuri comune și am de gând să reiau poezia aceasta; nu sunt de părere că viața mi-ar găsi vreo scuză. Cât despre versurile date de tine exemplu... de ce oare or fi crezând oamenii că dacă sunt ironici nu știu decât ei? Smile. Nu degeaba nu se mai folosesc semnele de punctuație. Cititorul este uneori derutat. Prea derutat, aș zice. Mea culpa, dar nu promit să nu mai fac. Younger Sister, poate că tu ai văzut chiar mai mult decât am pus eu acolo. Și atunci nu este meritul meu... Nu știu ce altceva să spun, ai atins niște esențe la care mă întreb și eu cum ai ajuns... poate până la urmă ceva-ceva tot am reușit să transmit. Mulțumesc de sensibilitate. Aranca... și tu și Andu meritați câte o peniță. Titlul chiar se referă la acea Piață a Norilor, și prin urmare are o semnificație mai largă, și.... mda. Mai ironică. Cine s-ar fi gândit (în afară de autor, desigur). Carul - insecta, zgomotul făcut (închipuit) - sunetul de toacă și același timp măcinatul timpului atemporal. Nu știu dacă nu cumva te-am încurcat mai mult. cealaltă chestie ar fi mult prea mult de explicat... dar te aștept cu sincopele, știu și eu că are, sunt curioasă pe care le-ai sesizat tu. Andu. Cu alte cuvinte am scris o poezie de blondă. Okey. Mi s-a părut mie că e ceva în neregulă cu ea, acum știu precis ce anume. O corectură îmi permit: experiența nu este experimentală. N-am spus-o eu, a spus-o camus. Eh, da, ai ghicit tu ceva, dar nu era exupery (cu care ai supărat pe cineva dintre cititori, și pe mine de altfel, cum ai putut să îi confunzi? iar sincer... exupery este unul dintre scriitorii mei de suflet, dacă mai spui ceva de genul ăsta mă las de scris. Sau poate tocmai asta urmăreai? ). Mulțam, dar să nu mai faci. Și la urma urmelor, cred că Ioana tot are dreptate cu ceva: too much ado...
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
în primul rând pentru lectură. mă bucur şi că ai simţit dezlănţuirea ploii şi tot ce a decurs din asta. finalul este anume pentru a da libertate imaginaţiei, gândirii. cine le ştie pe toate, mai ales pe cele ale divinului?!
Silviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
Viorel, iertat sa-mi fie, dar hiperbola din versurile 2 si 3 mi se pare de un irezistibil...comic involuntar! sa nu te superi...ia-o ca pe o parere personala, de femeie lipsita de imaginatie, daca vrei; ori incearca sa vizualizezi si tu, cu ceva obiectivitate. tu decizi, fireste. Adriana
gosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
deci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
Multumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
am senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
nu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
Lucian, ai făcut o analiză magistrală a poemului.Este un punct de vedere foarte interesant și sincer să fiu, aruncă noi umbre și lumini asupra lui. Căldările ar putea veni și prin aer totuși, cărate de o ființă nevăzută sau un înger... Onorat de aprecierile tale, cu stimă
Nu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
ma amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
o intentie care poarta o imagine din sine izvorata, ce apare in fata cititorului ca un trist personaj care are intentii conditionate de vreme, amicitii și sine. revenind la aceasta scriere, consider sfarsitul rupt de ceea ce ar dori restul poemului. nu inteleg de ce ziua de luni este sarata in contextul mesajului? si de ce acest vers impetuos "inchide lumina" fara nici un semn ortografic?, care iara pare a voi sa inchida si nu sa sustina mesajul textului.
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
Aparent, constructie simpla, insa unele lucruri se cer spuse simplu. Te regasesc minimalist de data asta, cel putin in constructie. Pentru mine, poezia nu e in exterior, nu e o descriere de corpuri exterioare. Ma simt bine cind citesc si rezonez cu ceea ce citesc. Poezia e in noi, si trebuie s-o transmitem. Din punctul meu de vedere, in textul acesta ai reusit sa trasnimiti. O lectura placuta.
Felicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
din mână...!
dar să ştii, Siviu, că atunci când dai drumul unui text, "ereţii" îi dau târcoale.
există foame şi foame şi nu trece musai prin stomac!...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai dreptate explic inutil acolo și e beter off whidout it așa că rectific mersi de sugestie se vede că ai doi ochi nu unul ca mine...:)
pentru textul : poemul-pirat demulţumesc frumos Ioana pentru vizită, atenţie, timp.
pentru textul : mă strâng ghetele deam fost nevoită, era la roşu :)
sincer, mă bucură comentariul tău, era un poem mai mare, din care am tăiat, mai mult nu pot să-ţi spun.
cu drag
e mai mult un exercitiu.
pentru textul : graţierea unui sunet deDacă mă cheamă Ioana, sigur că nu pot lipsi. Și mă vor ierta ceilalți dacă îi voi răspunde ei prima, pentru că m-a solicitat cu atâta încredere. Ioana, ai dreptate, nu este chiar o poezie. Chinuită nu-mi aduc aminte să fi fost, oricum. Despre restul, n-am ce spune, dacă așa ți-a părut ție, e dreptul tău (nu spun constituțional că nu mai e mare lucru constituția în ziua de azi). Nu te rog să explici, dacă e atât de grav cum spui, nici nu ai avea ce mare exegeză să faci pe un astfel de text. Nu-mi doresc însă să fii complet dezamagită: mai caută în alte părți ceea ce te nemulțumește la mine. 1) eu nu sunt prozatoare; 2) poezia aceasta e scrisă prin 2005, când nu scriam poezie. S-ar putea să fi dat un pic planurile peste cap acum, îmi pare rău. Și referitor la ironia ta destul de drăguț deghizată în tot comentariul, dar fățișă pe final. Știi bine că îmi poți aduce orice critică, atâta vreme cât este civilizată. Rafael, ai dreptate, sunt multe locuri comune și am de gând să reiau poezia aceasta; nu sunt de părere că viața mi-ar găsi vreo scuză. Cât despre versurile date de tine exemplu... de ce oare or fi crezând oamenii că dacă sunt ironici nu știu decât ei? Smile. Nu degeaba nu se mai folosesc semnele de punctuație. Cititorul este uneori derutat. Prea derutat, aș zice. Mea culpa, dar nu promit să nu mai fac. Younger Sister, poate că tu ai văzut chiar mai mult decât am pus eu acolo. Și atunci nu este meritul meu... Nu știu ce altceva să spun, ai atins niște esențe la care mă întreb și eu cum ai ajuns... poate până la urmă ceva-ceva tot am reușit să transmit. Mulțumesc de sensibilitate. Aranca... și tu și Andu meritați câte o peniță. Titlul chiar se referă la acea Piață a Norilor, și prin urmare are o semnificație mai largă, și.... mda. Mai ironică. Cine s-ar fi gândit (în afară de autor, desigur). Carul - insecta, zgomotul făcut (închipuit) - sunetul de toacă și același timp măcinatul timpului atemporal. Nu știu dacă nu cumva te-am încurcat mai mult. cealaltă chestie ar fi mult prea mult de explicat... dar te aștept cu sincopele, știu și eu că are, sunt curioasă pe care le-ai sesizat tu. Andu. Cu alte cuvinte am scris o poezie de blondă. Okey. Mi s-a părut mie că e ceva în neregulă cu ea, acum știu precis ce anume. O corectură îmi permit: experiența nu este experimentală. N-am spus-o eu, a spus-o camus. Eh, da, ai ghicit tu ceva, dar nu era exupery (cu care ai supărat pe cineva dintre cititori, și pe mine de altfel, cum ai putut să îi confunzi? iar sincer... exupery este unul dintre scriitorii mei de suflet, dacă mai spui ceva de genul ăsta mă las de scris. Sau poate tocmai asta urmăreai? ). Mulțam, dar să nu mai faci. Și la urma urmelor, cred că Ioana tot are dreptate cu ceva: too much ado...
pentru textul : Piața norilor deE o cacofonie între ultimul cuvânt din al treilea vers și primul din versul următor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deAș schimba titlul.
Sunt câteva imagini frumoase.
nu e
pentru textul : ieși afară javră ordinară demai ai doua incercari
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
pentru textul : Draperii roșii demai sintetic de atat nu cred ca pot scrie poemul acesta.; s-ar pierde ideea si mare lucru n-as avea de castigat. multam pentru semn, Dihania.
pentru textul : draperii deSunt bugetara, Dorine, de unde bani de concurs? Te cred ca vei participa cu placere, la fel cum ai participat si la cenaclurile Virtualia! Pai nu?
pentru textul : feng shui în lucernă deîn primul rând pentru lectură. mă bucur şi că ai simţit dezlănţuirea ploii şi tot ce a decurs din asta. finalul este anume pentru a da libertate imaginaţiei, gândirii. cine le ştie pe toate, mai ales pe cele ale divinului?!
pentru textul : taverna deSilviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
pentru textul : Bunicul deViorel, iertat sa-mi fie, dar hiperbola din versurile 2 si 3 mi se pare de un irezistibil...comic involuntar! sa nu te superi...ia-o ca pe o parere personala, de femeie lipsita de imaginatie, daca vrei; ori incearca sa vizualizezi si tu, cu ceva obiectivitate. tu decizi, fireste. Adriana
pentru textul : nud cu ceara altei zile degosh, o altă poetî îndrăgostitî. ............... de ce simt poetele nevoia să...? dar lasă?
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată dedeci, e, cum se zice...?, experiențial. cam ca un fel de spovedanie cu capul în jos. dar nu poetic. pentru că... poezia nu este viață și viața nu este poezie
Multumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deorice atac la persoana este interzis minorilor.
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe defelicitări. ar fi fost bine să pui și o poză.
pentru textul : Lansarea volumului de debut "Disectia Inocentei" deam senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
pentru textul : 54321 denu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deLucian, ai făcut o analiză magistrală a poemului.Este un punct de vedere foarte interesant și sincer să fiu, aruncă noi umbre și lumini asupra lui. Căldările ar putea veni și prin aer totuși, cărate de o ființă nevăzută sau un înger... Onorat de aprecierile tale, cu stimă
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus deNu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
pentru textul : Vierme de fluture deScuze, impac-in primul rind al comentariului
pentru textul : Racursiu/Raccourci dema amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
pentru textul : negru ascuns deo intentie care poarta o imagine din sine izvorata, ce apare in fata cititorului ca un trist personaj care are intentii conditionate de vreme, amicitii și sine. revenind la aceasta scriere, consider sfarsitul rupt de ceea ce ar dori restul poemului. nu inteleg de ce ziua de luni este sarata in contextul mesajului? si de ce acest vers impetuos "inchide lumina" fara nici un semn ortografic?, care iara pare a voi sa inchida si nu sa sustina mesajul textului.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deeu mă forțam să șed, ea împietrise o strângere de deget zvâcnită din palma-i de ceară, apoi plecă lăsând tăcerea unduindu-se
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deDa, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... deAparent, constructie simpla, insa unele lucruri se cer spuse simplu. Te regasesc minimalist de data asta, cel putin in constructie. Pentru mine, poezia nu e in exterior, nu e o descriere de corpuri exterioare. Ma simt bine cind citesc si rezonez cu ceea ce citesc. Poezia e in noi, si trebuie s-o transmitem. Din punctul meu de vedere, in textul acesta ai reusit sa trasnimiti. O lectura placuta.
pentru textul : Aici începe totul deE vorba despre cercurile din lanuri?
pentru textul : cercul - episod pilot deEvident
pentru textul : Poem biologic deFelicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
pentru textul : Locuința de la țară dedin mână...!
pentru textul : sunt o vrabie urbană dedar să ştii, Siviu, că atunci când dai drumul unui text, "ereţii" îi dau târcoale.
există foame şi foame şi nu trece musai prin stomac!...
Pagini