Ai schițat interesant toată preajma, de fapt o trecere, o desfășurare a sinelui în exterior. Îmi place și acest detaliu : "sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară"(ceasul trebuie să fie neapărat paradit și în stare de meditație permanentă!), dar nu și ultimul vers, poate e prea personal, sună doar pentru tine, sorry, scoate măcar adj vechi că-l repeți ("liceu -cimitir al tinereții mele"- G. Bacovia--căutai o variantă antitetică acesteia?)
Doina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
Dorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
lalin, corect ați remarcat rolul "balanței" și blîndețea întregului. Banalitatea începutului mi-o asum pentru că astfel mi-am împlinit dacă nu un moft, atunci vocea interioară. Vă mulțumesc pentru comentariul constructiv.
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
comentariile trebuiesc făcute în limba română sub textele în limba română. fac excepție scurte expresii în altă limbă dar în principiu un comentariu nu poate fi făcut exclusiv în altă limbă dacă el este sub un text scris în limba română. Matei te rog să scrii traducerea comentariului în limba română.
Îi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
A fost odată ca nicodată...Așa este Dan, foarte mult Yin, potop. Frunza de salcie, la fel ca și lacrima, are un scop terapeutic în enunț, încearcă, deznădăjduit, aproape fără succes să refacă balanța dintre Yin și Yang, dintre ape și cer, dintre lună și ochi. Îți mulțumesc pentru sfat și mă bucur mult de prezență. Aria Cîntecului sub lună este într-adevăr cea mai intensă ca lirism din Rusalka. Sînt fericită că ești aici și că ți-a plăcut. Mulțumesc, Alma. Ai dreptate, Ela, construcția "obosisem mereu să deschid" este un pic dificilă, dar nu pot renunța la ideea de repetiție, de fapt la construcție, deocamdată. Nicio mi se pare prea rusesc, nici o prea emfatic, nici-o mi-a plăcut cum sună, îngăduie-mi te rog o licență. Tango fără u sună într-adevăr mai fain, merci. Firește este enervant, recunosc, dar l-am folosit în loc de liniuță de dialog, cică să pară o voce detașată, lucidă, obiectivă :). Nici la casele noastre nu aș renunța, are o conotație. Căsuța de lemn este singulară, este a mea, reprezintă latura individuală a conștiinței, casele este mai multe, fiecare are o casă a lui, un castel de nisip al lui, mesenii de la nuntă se întorc fiecare pe la casele lor, ideea este de mulțime - o mulțime căreia îi corespunde o altă mulțime- de subconștient colectiv, în această perspectivă nu este nici casa mea, nici casa altuia ci a fiecăruia. Mulțumesc pentru ideea celor 7 porți, fiind vorba de reinterpretarea unui mit, nu ar fi trebuit să omit acest aspect. Mai e mult de lucru, după cîte văd, mulțumesc mult pentru sugestii, mai șlefuiesc, promit.
"De dragul tău m-aş ascunde într-o carte din bibliotecă şi-aş aştepta acolo cuminte să mă găseşti, şi tu vei citi, vei citi carte după carte, raft după raft şi ntr-o bună zi mă vei găsi şi pe mine pitită după vreun tom cu scoarţe uzate, vei şterge praful cu dosul mâinii şi mă vei privi cu ochii tăi vii în care se scaldă o lacrimă de ghiduşie şi-un fir de tristeţe, dar eu voi fi atunci tare bătrână..."
Younger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
se întâmplă multe lucruri în viață și nu le putem enumera pe toate deodată...se întâmplă să faci și gafe sau bâlbe sau nimic remarcabil să te ridice; se întâmplă ca totul să nu mai valoreze nimic să te cauți să nu te identifici să nu-ți găsești locul...și să scrii...
cam trista soarta are pe hermeneia acest text (dupa primul care a fost pus pe pagina principala si care, sa fiu sincer, este sub cel de fata) este pe cale sa paraseasca prima pagina cu 10-12 afisari si niciun comm. Pai ma intreb fratilor, cum asa? Eu unul marturisesc ca am citit textul asta de cinci ori pana acum (de trei ori pe Hermeneia si de doua ori pe agonia - acolo sunt si niste comentarii aiurea, e drept asta nu e mare consolare) si cred ca e un text cu adevarat bun scris de Emil. Aici el reuseste sa transmita pentru cine are urechi sa auda, tot ce a simtit, vazut, gandit... este un fel de metempsihoza textul asta pentru ca (mie cel putin) imi creeaza un deja-vu dentimental la fiecare doua-trei randuri. ce sa zic, in cinci lecturi cu lupa bobadilica "on" am cautat si nod in papura, clar, nu? si uite ca n-am gasit. pasajul cu nazistii mi-a mai amintit si de duios anastasia trecea chestie la care sunt sensibil, normal :-) dar nu cred ca asta mi-a afectat obiectivitatea. O penita bobadilica pentru acest text, care, dupa cum spuneam altadata, e unul din trei. Asta e chiar unul din cinci-sase, sa fim cinstiti, dar ce mai conteaza numaratorile astea stupide? Placut mult, Andu
Ioana, mi-ai sesizat un aspect pe care nu l-am observat, referitor la asocierea heruvim/înger, care este de fapt acelaşi lucru. Într-adevăr, renunţarea la ultimul vers cred că ar rezolva problema.
Ax3 un final probabil este ca pamintul va intirzia sa aterizeze ..la infinit. Cred ca nu am nevoie de realitate, de ceas sau picioare in poemul asta, ai dreptate. Revin.. Multumesc.
pasaje valoric interesante din text: "Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar : Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există ! Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine. Aerul în care muream fără tine." "Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă. Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice." atenție typo: "proprii noștrii copii" "Imi explici tricul"
Acum am vazut propunerea ta. Spun doar atit: eu in locul tau ori nu as fi scris textul acesta, ori as fi renuntat la el. Nu ma intreba de ce, raspunsurile sunt in tine. Fiindca, uimitor pentru mine, tu doresti amplificarea fenomenului si doresti si altii implicati in el. Stiu pe cineva inalt pe toate nivelurile care ti-ar spune acum: "ai mare grija la EU-l tau". Acesta a fost ultimul meu comentariu, pe luna martie.
P.S. Iar in legatura cu "trecerea desertului" mi-ai amintit de un banc fain, cica era un scafandru american echipat full, costum negru, labe, casca, butelie de oxigen si inainta asa cu greutate prin Sahara cand intalneste o caravana, opreste cu un semn si il intreaba pe conducatorul caravenei :"dom'le nu te supara, mai e mult pana la ocean?" Asta face ochii mari pe sub masca lui de bumbac pusa peste nas si gura si intreaba oripilat: "pana la ocean??" "Da, pana la ocean" raspunde agasat scafandrul. "Pai vreo trei mii de kilometri ar mai fi" - raspunde arabul. La care scafandrul scuipa cu naduf si zice " '..r-ati ai dracu' de arabi cu plaja voastra!" Bobadil.
fregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
A fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
Stefan, te rog sa pastrezi spatiul destinat comentariilor pentru comentarii, iar poeziile esti binevenit sa le publici in pagina ta. Desigur, nu te opreste nimeni sa scrii comentarii in versuri, dar ar fi elegant fata de toti cititorii acestui site ca ele sa aiba legatura cu textul comentat. De asemenea, gestul de a oferi o penita trebuie justificat si ma tem ca nu ne-ai convins.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, cred ca ai dreptate Vladimir. ce sa ii faci, vremuri proaste
pentru textul : forbidden love deultimele ops ups
pentru textul : ultimele zile deAi schițat interesant toată preajma, de fapt o trecere, o desfășurare a sinelui în exterior. Îmi place și acest detaliu : "sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară"(ceasul trebuie să fie neapărat paradit și în stare de meditație permanentă!), dar nu și ultimul vers, poate e prea personal, sună doar pentru tine, sorry, scoate măcar adj vechi că-l repeți ("liceu -cimitir al tinereții mele"- G. Bacovia--căutai o variantă antitetică acesteia?)
pentru textul : de fapt sîntem demai are putin si da...in mintea copiilor....
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) deDoina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
pentru textul : preludiu și fugă deDorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
lalin, corect ați remarcat rolul "balanței" și blîndețea întregului. Banalitatea începutului mi-o asum pentru că astfel mi-am împlinit dacă nu un moft, atunci vocea interioară. Vă mulțumesc pentru comentariul constructiv.
pentru textul : risipita deun arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
pentru textul : vremuri deDin cauza timpurilor verbelor, textul are o ruptură destul de accentuată.
err: "adormisei" --> adormişi sau adormiseşi.
pentru textul : Twilight decomentariile trebuiesc făcute în limba română sub textele în limba română. fac excepție scurte expresii în altă limbă dar în principiu un comentariu nu poate fi făcut exclusiv în altă limbă dacă el este sub un text scris în limba română. Matei te rog să scrii traducerea comentariului în limba română.
pentru textul : Renașterea împușcata deMi-a plăcut alegoria din unitatea doi. Cam mult "contur", poate, dar na.
pentru textul : jumătăți de icoană deÎi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
Cu stimă
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deA fost odată ca nicodată...Așa este Dan, foarte mult Yin, potop. Frunza de salcie, la fel ca și lacrima, are un scop terapeutic în enunț, încearcă, deznădăjduit, aproape fără succes să refacă balanța dintre Yin și Yang, dintre ape și cer, dintre lună și ochi. Îți mulțumesc pentru sfat și mă bucur mult de prezență. Aria Cîntecului sub lună este într-adevăr cea mai intensă ca lirism din Rusalka. Sînt fericită că ești aici și că ți-a plăcut. Mulțumesc, Alma. Ai dreptate, Ela, construcția "obosisem mereu să deschid" este un pic dificilă, dar nu pot renunța la ideea de repetiție, de fapt la construcție, deocamdată. Nicio mi se pare prea rusesc, nici o prea emfatic, nici-o mi-a plăcut cum sună, îngăduie-mi te rog o licență. Tango fără u sună într-adevăr mai fain, merci. Firește este enervant, recunosc, dar l-am folosit în loc de liniuță de dialog, cică să pară o voce detașată, lucidă, obiectivă :). Nici la casele noastre nu aș renunța, are o conotație. Căsuța de lemn este singulară, este a mea, reprezintă latura individuală a conștiinței, casele este mai multe, fiecare are o casă a lui, un castel de nisip al lui, mesenii de la nuntă se întorc fiecare pe la casele lor, ideea este de mulțime - o mulțime căreia îi corespunde o altă mulțime- de subconștient colectiv, în această perspectivă nu este nici casa mea, nici casa altuia ci a fiecăruia. Mulțumesc pentru ideea celor 7 porți, fiind vorba de reinterpretarea unui mit, nu ar fi trebuit să omit acest aspect. Mai e mult de lucru, după cîte văd, mulțumesc mult pentru sugestii, mai șlefuiesc, promit.
pentru textul : Flash back deCe răspuns ar fi mai potrivit ca acesta:
"De dragul tău m-aş ascunde într-o carte din bibliotecă şi-aş aştepta acolo cuminte să mă găseşti, şi tu vei citi, vei citi carte după carte, raft după raft şi ntr-o bună zi mă vei găsi şi pe mine pitită după vreun tom cu scoarţe uzate, vei şterge praful cu dosul mâinii şi mă vei privi cu ochii tăi vii în care se scaldă o lacrimă de ghiduşie şi-un fir de tristeţe, dar eu voi fi atunci tare bătrână..."
(Cleopatra Lorinţiu, Fetiţa care eram)
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deChiar e frumoasă poezia
pentru textul : Brânduşă de toamnă deYounger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
pentru textul : avon cosmetics dese întâmplă multe lucruri în viață și nu le putem enumera pe toate deodată...se întâmplă să faci și gafe sau bâlbe sau nimic remarcabil să te ridice; se întâmplă ca totul să nu mai valoreze nimic să te cauți să nu te identifici să nu-ți găsești locul...și să scrii...
pentru textul : se-ntâmplă uneori decam trista soarta are pe hermeneia acest text (dupa primul care a fost pus pe pagina principala si care, sa fiu sincer, este sub cel de fata) este pe cale sa paraseasca prima pagina cu 10-12 afisari si niciun comm. Pai ma intreb fratilor, cum asa? Eu unul marturisesc ca am citit textul asta de cinci ori pana acum (de trei ori pe Hermeneia si de doua ori pe agonia - acolo sunt si niste comentarii aiurea, e drept asta nu e mare consolare) si cred ca e un text cu adevarat bun scris de Emil. Aici el reuseste sa transmita pentru cine are urechi sa auda, tot ce a simtit, vazut, gandit... este un fel de metempsihoza textul asta pentru ca (mie cel putin) imi creeaza un deja-vu dentimental la fiecare doua-trei randuri. ce sa zic, in cinci lecturi cu lupa bobadilica "on" am cautat si nod in papura, clar, nu? si uite ca n-am gasit. pasajul cu nazistii mi-a mai amintit si de duios anastasia trecea chestie la care sunt sensibil, normal :-) dar nu cred ca asta mi-a afectat obiectivitatea. O penita bobadilica pentru acest text, care, dupa cum spuneam altadata, e unul din trei. Asta e chiar unul din cinci-sase, sa fim cinstiti, dar ce mai conteaza numaratorile astea stupide? Placut mult, Andu
pentru textul : story of a city demulțumesc Laurențiu. te mai aștept.
pentru textul : grîu și maci deIoana, mi-ai sesizat un aspect pe care nu l-am observat, referitor la asocierea heruvim/înger, care este de fapt acelaşi lucru. Într-adevăr, renunţarea la ultimul vers cred că ar rezolva problema.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deAcu' le vad si eu. O sa vad ce fac cu unele dintre ele
pentru textul : Întâmplare deAx3 un final probabil este ca pamintul va intirzia sa aterizeze ..la infinit. Cred ca nu am nevoie de realitate, de ceas sau picioare in poemul asta, ai dreptate. Revin.. Multumesc.
pentru textul : Poem cu capul în nori denu este "camera cu ceață"?
pentru textul : rotații deda, cred ca mi-ai luat vocea, altfel n-ar disparea asarepede spusele mele. Sa ai pace, Profetule, Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș depasaje valoric interesante din text: "Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar : Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există ! Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine. Aerul în care muream fără tine." "Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă. Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice." atenție typo: "proprii noștrii copii" "Imi explici tricul"
pentru textul : Nemaipomenitele cugetări ale mătușii Mercedes deAcum am vazut propunerea ta. Spun doar atit: eu in locul tau ori nu as fi scris textul acesta, ori as fi renuntat la el. Nu ma intreba de ce, raspunsurile sunt in tine. Fiindca, uimitor pentru mine, tu doresti amplificarea fenomenului si doresti si altii implicati in el. Stiu pe cineva inalt pe toate nivelurile care ti-ar spune acum: "ai mare grija la EU-l tau". Acesta a fost ultimul meu comentariu, pe luna martie.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deP.S. Iar in legatura cu "trecerea desertului" mi-ai amintit de un banc fain, cica era un scafandru american echipat full, costum negru, labe, casca, butelie de oxigen si inainta asa cu greutate prin Sahara cand intalneste o caravana, opreste cu un semn si il intreaba pe conducatorul caravenei :"dom'le nu te supara, mai e mult pana la ocean?" Asta face ochii mari pe sub masca lui de bumbac pusa peste nas si gura si intreaba oripilat: "pana la ocean??" "Da, pana la ocean" raspunde agasat scafandrul. "Pai vreo trei mii de kilometri ar mai fi" - raspunde arabul. La care scafandrul scuipa cu naduf si zice " '..r-ati ai dracu' de arabi cu plaja voastra!" Bobadil.
pentru textul : this is a film defregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
pentru textul : la nave del olvido deaprecierile voastre ma bucură nespus și mă încântă plăcut. vă mulțumesc!
pentru textul : Superstiție deA fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
pentru textul : El efecto mariposa deStefan, te rog sa pastrezi spatiul destinat comentariilor pentru comentarii, iar poeziile esti binevenit sa le publici in pagina ta. Desigur, nu te opreste nimeni sa scrii comentarii in versuri, dar ar fi elegant fata de toti cititorii acestui site ca ele sa aiba legatura cu textul comentat. De asemenea, gestul de a oferi o penita trebuie justificat si ma tem ca nu ne-ai convins.
pentru textul : A toi dePagini