Ela, așa cum ai spus, e o transcendere a întâiului plan în imediat următorul care, în lume, apare nu ca o oglindire, ci ca un plan secund, joc secund, gând secund... și poate de aceea traducerea nu este fidelă... Mulțumesc pentru comentariul tău. Sigur că mereu e loc de mai bine.

Younger Sister, citesc in profilul tau ca esti din Mongolia. Nu prea stiu cit de emotionali sau fanatic nationalisti or fi mongolii (experienta noastra cu mongolii a cam ramas prin zona cotropitorilor si a lui Ghenghis Han - sau cum s-o mai fi scriind corect) dar noi astia din Romania europeana sintem ceva mai relaxati si mai putin patimasi, sau cel putin ne straduim. Chestii de genul "Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut." am intilnit noi pe la unu' Adolf de-i zice si Hitler si mai de curind la unu' Ceausescu, dar au murit amindoi, asa ca banuiesc ca le-o fi trecut. Patimile astea asiatico-siberiene cred ca e bine sa ramina pe acolo. Noi ne straduim sa injghebam un etos tolerant si plin de benzi desenate - din alea cu Mahomed si cu fecioarele. Sper ca m-ai inteles. In general pe Hermeneia incercam sa nu permitem pornografie, promiscuitate si atac la persoana, incluziv legat de confesiunea sau caracteristicile unei anumite persoane. Dar, asta nu inseamna un Minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva (in veci amin!) ca la cit singe latin si fierbinte ne curge prin vine o nebuneala din asta ne mai trebuie... Eu zic sa ne relaxam si sa gustam textul. Daca ni se opreste vreun os in git, il scuipam binisor (asa sa nu ne vada toata lumea, cum ne-a invatat mama acasa) si degustam mai departe. Daca nu ne place avem voie (ba chiar sintem incurajati) sa spunem ce nu ne place. Daca ne place, asemenea.

Ela, îmi asum responsabilitatea pentru tot ce scriu. Nu înțeleg de ce te deranjează amplificarea "fenomenului". Peste tot există competiție. Cumva Hermeneia e un loc călduț unde scriem și comentăm oricum, pentru că oricum nu există competiție, adică nu se fac ierarhizări? Cineva a avut curajul să facă asta. Îmi susțin părerea în continuare. Sunt preferințele mele în literatura de 100 de zile de pe Hermeneia. Orice autor este liber să își spună părerea. Așa cum s-a întâmplat și în comentariile tale. De unde știți că nu i-ați jignit cu ce ați scris în comentarii pe cei aleși de mine?

mi-a facut mare placere sa va citesc textele. si ce m-a amuzat foarte tare textul scris de aalizeei, care pe langa faptul ca este excelent, vorbeste despre "feng-shui" cu lucerna. pana sa plec in vacanta, mai scrisesem o parodie a parodiei... in care exista evident feng shui cu lucerna. motiv pentru care inlin sa cred ca textul propus de andu contine fie mesaje subliminale, fie e pur si simplu un text feng shui in toata puterea cuvantului. P.S. - consider acest concurs o pacaleala a pacalelilor pentru ca nu poti parodia in adevaratul sens al cuvantului poezia propusa de andu, e ca si cum ai spune "Ia stramba si tu strambatura asta ca sa fie stramba." text nb. 2 (eu nu stiu sa scriu poezii) El, evident, nu avusese niciodata doua maini stangi. Doar ca asa ii spusese bunica, cand avea vreo 5 ani si reusise sa sparga pana pe la orele 11 ale diminetii vreo trei cani si doua farfurii. - Aoleo maica, fir-ai al boalii, tu ai doua maini stangi mai copile si nici macar branza buna in burduf de caine nu esti! El retinuse repede ideea si inclina sa-i dea dreptate femeii cu basma rosie si pielea mototolita. Ani in sir se uitase fix la mainile lui “bune de dat la caini” (dupa spusele aceleiasi bunici) si cum activitatea asta ii lua prea multa vreme, nu se dusese nici la scoli, nu plecase nici la oras cu ai lui. Orasul era prea mare, el prea mic si stang. El ramasese in sat sa stranga lucerna. O aduna cu greu, se opintea de te miri ce - ciuciure in gauri, cozi de guster sinucigas pe jumatate, propriile ganduri - dar pana la urma tot facea de doi saci. Cand treaba era gata, se apuca sa care sacii. Ajungea inevitabil acasa, schimbat ce-i drept, si se oprea pe sant. Bine-nteles, de cand plecase, murisera cateva babe, fetele cu care jucase “Tara-tara vrem ostasi” se luasera si aveau deja vreo doi plozi, cateva kile bune in plus si par des pe picioarele, picioarele alea pe care nu reusise sa le descrida el niciodata cu menghina gandului; mai aparuse, desigur un alt primar care nu, nu mai vroia “bunastare si pace” pentru ai din comuna, ci “pace si bunastare” (concepte diferite si totusi atat de asemanatoare, mai- mai c-ai zice doi siamezi incurcati in burta mamei) si… si nu va mai spun ca si asa nu ma urmariti cu atentia cuvenita, las’ ca stiu eu. El nu dispera, el, isi aprindea o mahoarca si se uita la cerul cu doi sori ca doua maini stangi. Si totusi, desi viata lui parea anapoda si caile-i erau incalcite mai ceva ca picioarele unui fachir, o muiere din sat, cu tate in vant si parul prins stans in conci, a reusit sa o infiga cu mainile ei zdravene pe fagas, cat ai zice “Ce ma nu vrei sa ma iei cu acte la primarie, fir-ai al dracu’ de prapadit!” S-au luat de luat, au fost si la biserica din sat, au trecut si pe la primarie si din momentul in care vorbele potrivite au fost rostite, lumea lui si-a pierdut stangacia, si a crescut ca un bloc de BCA sub soarele comunismului. Anii au trecut si ei, asa ca rapidul prin halta, cu cei doi, decorand feng-shui casele din sat cu lucerna. La scimb primeau mahoarce, si curci cu un picior si niscaiva cartoafe. Din cand in cand, stand pe prispa, cocotat pe un sac de lucerna, cu ochii la copii lui bucalati care bricolau cu viteze supersonice, de parca ar fi avut doua maini drepte, omul nostru parca uita de stangacia lui, uita parca si de el pe launtru, uita ca exista viata numarata in ani si zile, ca exista o lume dincolo de lanurile cu lucerna in care nevasta-sa isi ingropa bratele vanjoase.

Gorune, adevar graiesti. Poti sa scoti naibii ghilimelele alea ca in rest eu tai facturi. Sa ne citim sanatosi si in 2009. Multzam, Andu

pfoai...na, că vorbim şi de manipulare de acum...
nu te lăsa, Virgil, manipulat, zi-mi strict despre poezie.

mulțumesc Roxana. Am rezolvat. Sper să fie bine acum.

Bună seara! Călin Sămărghiţan, mă bucur că aţi adus în atenţia membrilor filmul "Остров"(Insula). Asta pt. că văzusem filmul cu ceva timp în urmă şi mi-a plăcut anume prin faptul că, aşa cum ai specificat în articol, în această peliculă(non-hollywoodiană nu există focuri de artificii sau trucaje cinematografice, menite să impresioneze şi/sau să şocheze spectatorul. Pe de altă parte, în adolescenţă, văzusem mai multe filme ruseşti(istorice sau nu, documentare sau artistice) cu actorul, muzicianul şi textierul Pyotr Mamonov. A jucat şi în numeroase piese de teatru.
Impresionant la el este faptul că poate intra, ca actor, la fel de bine atât în pielea unui ţar tiranic, cât şi în cea a unui rock muzicant, sau a unui medic, sau a unei lichele sau a idiotului dostoievskian. E genul de actor care ştie şi poate să joace la fel de bine (într-un film sau o piesă de teatru) şi rolul unui nebun şi pe cel al unui psihiatru. O personalitate complexă şi contradictorie acest Mamonov, care a stârnit la un moment dat curiozitatea unora şi antipatia altora.

O seară frumoasă,
Bot Eugen

hey, mulțam frumos, Cristina! I rock, ya fshow:)

Superbă imagine! Cine este autoarea?
Textul însă ar trebui modificat pentru a fi adresat în mod unitar.
Propun adresarea la persoana a doua singular, fiind mai directă
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia îți dorește Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu tine însuți.'
Varianta la plural ar suna
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia vă dorește tuturor Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu voi înșivă'... ceea ce sună cam distant.
Așa cum este acum însă în opinia mea este incorect dpdv gramatical, deși toată lumea înțelege, desigur, mesajul.
A

:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
Felicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.

Adrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.

„vănăt” e intenționat, ori intenționai un „vânăt”? în rest nu știu eu prea multe. atâta că nu e mai sinceră decât sticla aia cu vodcă.

Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h