Domnule Manolescu, mulțumesc pentru observație. Lucrul pe care îl semnalați este o funcționare normală a site-ului. Și se încrede în folosirea în mod etic a acestei facilități. De fapt cred că nu este cu mult diferit de „riscul” care era și în Hermeneia 1.0
Cu timpul sau dacă voi observa abuzuri voi încerca să modifc codul. Dar sper să nu fie nevoie.
mulțumesc pentru observații. nu cred că sînt de acord însă cu unele dintre ele. de exemplu „recunosc” de la început poate fi și un dialog cu sine. iar indecența poate fi și o concluzie subiectivă, născută dintr-un anumit gen de prejudecată. a considera că oricine își începe așa un text (fie că o face la modul personal, fie că vorbește din perspectiva unui eu poetic) manifestă un gen de indecență poetică mi se pare puțin cam neglijent interpretat (sau simplist). dar asta, evident, este rezerva mea. mai ales că nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că „restul poemului nu susține această abordare”. următorul comentariu chiar că nu l-am înțeles. am senzația că nu ai argumente și ai început să te legi de adjective. nu îți place cuvîntul ultim? sau desuet? hai sa fim serioși. mă tem că ai citit în grabă.
care este baiul cu „emfatic și gol”? de ce nu spui că nu îți place sau că sună prea „clasic” pentru gustul tău? dar a spune „forțat, fără substanță” mi se pare, nu știu cum să spun... cam „emfatic și gol” (sic!)
am senzația că îți plac numai lucrurile acide, vitriolice, mușcătoare. și nu e o problemă să ai „momente” cînd simți nevoia după așa ceva. dar a face judecăți de valoare în virtutea a ceea ce eu aș numi un moft, mi se pare relativ superficial.
atât a fost postarea, sau ai apăsat pe salvează/publică prea devreme? nu găsesc nimic, aici, care să mă îmbogăţească. aş vrea sa citesc aici, pe pagina ta, ceva din opera lirică, nu acest anunţ sec. aşadar şi prin urmare te rog postează, pentru plăcerea mea, un text concludent din opera ta lirică.
Stefan, sa ma fereasca Dumnezeu sa ma ia foamea sau setea la tine in cartier:) nici macar o cana cu apa plata...?!
Cristina, corect. o marturisire de brosura - nu o marturie - cu tot cu invatatura moralizatoare, indemn si promisiune. de acolo, aici, de atunci, acum, fericirea renuntarii pe fila lucioasa, o rezolvare sub aripa heruvimului de advertising. multumesc.
multe pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
am scris despre folosirea diacriticelor deoarece am obsevat că la cel de-al doilea poem al tău postat aici nu le-ai mai folosit. pentru asta am spus că este de preferat folosirea lor. am revenit cu acest comentariu pentru a nu se creea confuzii. Madim
frumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
Am revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
Eu îți mulțumesc Marlena pentru ceea ce ai oferit la Cărtărești celor prezenți alături de cartea aceasta împachetată în multe vise. Efortul tău e remarcabil. Și cum spunea Poetul, orice Sfârșit e doar un Început. Regret că nu ai putut sta mai mult în București să te pot invita la atelier... Fotografiile pe care le-am făcut simultan cu celălalt aparat (al lui Tzone) sunt mult mai reușite; sper să ți le transmită cât de curând. Din nefericire, aparatul meu nu a fost inspirat.
Nu am avut răbdare să citesc până la capăt această 'ceartă' ca să o numesc așa din subsolul acestui text dar ce am înțeles este că ea (cearta) a putut porni de la comentariul meu și de la posibila neînțelegere (frecventă din păcate) a userului Raluca Blezniuc cum că Luigi Pirandello a fost un scriitor nu doar respectat ci de alde mine chiar foarte plăcut, iar acest text mi-a amintit de scrierile lui... pirandelliene! deci nu a fost vorba de vreo injurie, Doamne ferește ci doar că, citindu-l pe el (textul) mi-a venit chef să pun mâna pe una dintre cărțile lui, carte veche.
Citind câteva comentarii desigur, mi-a venit să mă apuc cu mâna de păr, că tot sunt ca gardu', adică proaspăt vopsită.
În rest, numai urări de bine și spor la citit!
E interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
ce faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
Cred ca discutiile referitoare la "Un întreg fragmentat" nu ar trebui purtate sub textul lui Andrei. Marian... cand ai scris replica cred ca ai socotit ca aceasta va suscita mai multa atentie insa faptul ca nu s-a intamplat astfel, nici macar din partea lui Andrei, ar trebui sa iti dea de gandit.
Virgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Manolescu, mulțumesc pentru observație. Lucrul pe care îl semnalați este o funcționare normală a site-ului. Și se încrede în folosirea în mod etic a acestei facilități. De fapt cred că nu este cu mult diferit de „riscul” care era și în Hermeneia 1.0
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deCu timpul sau dacă voi observa abuzuri voi încerca să modifc codul. Dar sper să nu fie nevoie.
mulțumesc pentru observații. nu cred că sînt de acord însă cu unele dintre ele. de exemplu „recunosc” de la început poate fi și un dialog cu sine. iar indecența poate fi și o concluzie subiectivă, născută dintr-un anumit gen de prejudecată. a considera că oricine își începe așa un text (fie că o face la modul personal, fie că vorbește din perspectiva unui eu poetic) manifestă un gen de indecență poetică mi se pare puțin cam neglijent interpretat (sau simplist). dar asta, evident, este rezerva mea. mai ales că nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că „restul poemului nu susține această abordare”. următorul comentariu chiar că nu l-am înțeles. am senzația că nu ai argumente și ai început să te legi de adjective. nu îți place cuvîntul ultim? sau desuet? hai sa fim serioși. mă tem că ai citit în grabă.
pentru textul : last bohemian decare este baiul cu „emfatic și gol”? de ce nu spui că nu îți place sau că sună prea „clasic” pentru gustul tău? dar a spune „forțat, fără substanță” mi se pare, nu știu cum să spun... cam „emfatic și gol” (sic!)
am senzația că îți plac numai lucrurile acide, vitriolice, mușcătoare. și nu e o problemă să ai „momente” cînd simți nevoia după așa ceva. dar a face judecăți de valoare în virtutea a ceea ce eu aș numi un moft, mi se pare relativ superficial.
Pai, atunci sa punem punct. :-)
pentru textul : Dependențe de sânge deîmi cer scuze că abia acum revin pe acest text. mulțumesc pentru cuvintele tale. cu siguranță evaluarea aparține viitorului.
pentru textul : dezvățatul de a fi II deatât a fost postarea, sau ai apăsat pe salvează/publică prea devreme? nu găsesc nimic, aici, care să mă îmbogăţească. aş vrea sa citesc aici, pe pagina ta, ceva din opera lirică, nu acest anunţ sec. aşadar şi prin urmare te rog postează, pentru plăcerea mea, un text concludent din opera ta lirică.
pentru textul : Poemele lui Djamal Mahmoud de:)
pentru textul : priveşte-ne decum se spune?
'sa fie de leac!'
Mulțumesc, Ioan. Văd că ideea reușește să meargă mai departe. Poate-s buni și poeții la ceva, pe vreme de secetă. Măcar să ne aducă minte de ploaie.
pentru textul : Serile Artgotice - fotocronica dede ce trebuie toata lumea sa stie exact cine e. cu ce ar ajuta? se intelege ca e cineva drag mie si e suficient
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deStefan, sa ma fereasca Dumnezeu sa ma ia foamea sau setea la tine in cartier:) nici macar o cana cu apa plata...?!
Cristina, corect. o marturisire de brosura - nu o marturie - cu tot cu invatatura moralizatoare, indemn si promisiune. de acolo, aici, de atunci, acum, fericirea renuntarii pe fila lucioasa, o rezolvare sub aripa heruvimului de advertising. multumesc.
pentru textul : broşură de la martori demulte pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
pentru textul : Se întâmplă deam scris despre folosirea diacriticelor deoarece am obsevat că la cel de-al doilea poem al tău postat aici nu le-ai mai folosit. pentru asta am spus că este de preferat folosirea lor. am revenit cu acest comentariu pentru a nu se creea confuzii. Madim
pentru textul : Rămân gol demodificare la schimbare. am extins lungimea implicita a titlului comentariilor la 30 de caractere
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – defrumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
pentru textul : abataj pentru un casanova profan de:) nu poate decat sa-mi para bine, cristina
pentru textul : În amonte demultam domnule mannolescu. ce sa zic, textul de fata e scris in joaca. e reconfortant sa stiu ca a iesit cat de cat bine. :)
pentru textul : epitaful unei zile deAm revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
pentru textul : La Méditerranée detitlul se referă la "frunza de brusture" care e moca.
în rest, Adriana, nu, deocamdată nu sunt apăsătore...
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu demulțumesc pentru observație, timp, bunăvoința...
multam de trecere si semn :)
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deandreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
pentru textul : Teenage angst deAm postat textul astazi, de ce apare cu data de ieri? La fel a fost si cu textul meu anterior.
pentru textul : clavier deEu îți mulțumesc Marlena pentru ceea ce ai oferit la Cărtărești celor prezenți alături de cartea aceasta împachetată în multe vise. Efortul tău e remarcabil. Și cum spunea Poetul, orice Sfârșit e doar un Început. Regret că nu ai putut sta mai mult în București să te pot invita la atelier... Fotografiile pe care le-am făcut simultan cu celălalt aparat (al lui Tzone) sunt mult mai reușite; sper să ți le transmită cât de curând. Din nefericire, aparatul meu nu a fost inspirat.
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deNu am avut răbdare să citesc până la capăt această 'ceartă' ca să o numesc așa din subsolul acestui text dar ce am înțeles este că ea (cearta) a putut porni de la comentariul meu și de la posibila neînțelegere (frecventă din păcate) a userului Raluca Blezniuc cum că Luigi Pirandello a fost un scriitor nu doar respectat ci de alde mine chiar foarte plăcut, iar acest text mi-a amintit de scrierile lui... pirandelliene! deci nu a fost vorba de vreo injurie, Doamne ferește ci doar că, citindu-l pe el (textul) mi-a venit chef să pun mâna pe una dintre cărțile lui, carte veche.
pentru textul : Mişu forever deCitind câteva comentarii desigur, mi-a venit să mă apuc cu mâna de păr, că tot sunt ca gardu', adică proaspăt vopsită.
În rest, numai urări de bine și spor la citit!
E interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine denici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima
pentru textul : Turnul detot astfel, sfaturi unui pic de ploaie, ar elimina poticneala creată de pic mic.
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie dece faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
pentru textul : hermeneia 2.0 deSilviu, dar abia acum mi-am dat seama ca postarile mele sunt asezate in categoria celor ,,bune de dat la gunoi,,.
eu ma prind cam greu :)))
o sa mai scriu, dar nu aici. mult succes tuturor!
pentru textul : ...dacă deCred ca discutiile referitoare la "Un întreg fragmentat" nu ar trebui purtate sub textul lui Andrei. Marian... cand ai scris replica cred ca ai socotit ca aceasta va suscita mai multa atentie insa faptul ca nu s-a intamplat astfel, nici macar din partea lui Andrei, ar trebui sa iti dea de gandit.
pentru textul : un fragment întreg deVirgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
pentru textul : Ascuns între oameni deVarianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
Mulțumesc pentru citire,
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deEugen.
Pagini