multumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.

Raman la parerea mea ca Djamal este cea mai incredibila figura de pe toate site-urile de literatura, indraznesc sa presupun ca el este de fapt un agent infiltrat caruia ii scrie altcineva dintr-o organizatie textele (sper ca umorul acesta negru nu imi va atrage din nou banarea pe site :-) Din pacate daca ar fi sa fie asa cum presupun eu se pare ca nimeni din organizatia respectiva nu se invredniceste sa ii scrie si comentariile, acestea ramanand la nivelul pe care oricine il poate constata la o banala lectura. E fantastic acest Djamal, un fel de Omar Khayyam parasit complet de inspiratie care insa, cu rabdarea si perseverenta caracteristica celor bine antrenati iata ca a reusit sa adune de ici, de colo, aprecieri, nivele, stelute, penite, etc. Eu il citesc pe Djamal de cand a aparut acum vreo trei ani pe net si nu incetez sa ma minunez de aceasta aratare literara. Cum mai spuneam, nu ma astept la multumiri stas din partea ta Djamale, ar fi si culmea Cu deosebita stima, Andu

spumos si inteligent articol. am citit cu placere. si cand te gandesti ca, pana la urma, dualismul ramane un monism pervers. congrat!

Ela, cred ca tu ai privit in modul tau deosebit poezia aceasta, ca pe o trecere spirala prin locuri stiute. E si aceasta o cheie.... hmm. Desi eu am vrut mai degraba sugera inceputul uitat, pe unde numai in vis iti aduci aminte ca ai trecut. "glasul tehnicii tace"?! si da, primul vers este voit cinematografic, si face oarecum legatura cu o alta poezie. Vladimir, fara acele asezari de "culise" intoarcerea nu ar fi posibila, intr-adevar. Iar paradoxul este la el acasa la mine (sau invers :-), pentru ca intotdeauna ajungem sa ne intrebam daca, schimband coordonatele stiute, lumea nu ar prinde cu totul si cu totul alta semnificatie. Poate ca ai dreptate.. poezia ar fi putut sa se termine in acele doua versuri, dar vezi tu, pentru asta e nevoie de o anume deschidere in lectura...

Andule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.

Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))

Mulţumirile se subînţeleg.

Mă bucur că ți-a plăcut. Să înțeleg că și celelalte două strofe au meritat efortul ? :) Așa am intenționat versul, ca o trecere a tuturor trecerilor...

Am observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
Te felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)

o singta sugestie:

"vii şi râzi goală
pe frica mea
de eternitate"

Cred ca "de eternitate" ar fi bine sa fie scoasa; e (orecum) o redundanta sau, mai bine spus, o explicatie superflua. Mai mult, aminteste de nefericita (citez din memorie) vlahutiana: "Nu ma tem de moarte ci de eternitatea ei".

Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.

Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".

Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.

Tragand o prima linie (sper ca provizorie), amandoi am avut de castigat. Dumneata, ca te-am facut sa-l cauti pe Priest. Eu, ca m-ai convins sa-l caut pe Guenon (si sa-l citesc inainte sa se termine lana de la vesta aia a mea). Sunt convins ca ce voi castiga eu este mai substantial. Si-ti multumesc anticipat. (O informatie "tehnica": exista vreo carte a sa publicata in Romania? Daca nu, nu-i bai. O voi (le voi) comana pe internet in franceza sau engleza - alta limba n-o stiu). Cat despre ceea ce unii numesc, in sens piorativ, "ocultism" asociat aiurea si de-a valma cu "esoterismul", nu este cazul meu. Referitor la "esoterism", de exemplu, cred ca fiecare religie are o latura "exoterica" pentru majoritatea practicantilor si un "esoterica" pentru cei alesi.De fapt am vorbit despre New Age, ceea ce-i cu totul altceva. Si aici se poate dezvolta o discutie, la inceput separata, ca apoi sa fie integrata intr-un intreg (daca se va putea). Ce sa facem, asta-i blestemul nostru, al oamenilor obisnuiti: sa tot discutam si pana in final unele intelesuri fundamentale sa ne scape printre degete. Principalul e ca macar incercam. Imi cer scuze ca, deocamdata, ma opresc aici. Dar, fiind un om obisnuit, am si eu slabiciuni (si inca o multime atat de mare si grea ca abia o mai tin in carca): incepe meciul CFR Cluj - Chelsea. Sper sa continuam.

nicodeme, in sfarsit un text pre inima mea! Plato raspunde la apelul NATO, parintii sunt rastigniti in cazarma mintii, ideile....pravila....cararea...zebra...Doamne, am ametit! stai asa s-o iau cu incetisorul. am incredere in suprematia iluminista a ratiunii (la care si dumneata faci un apel, asa, subtil de tot) si sunt sigur ca daca am sa depun un anume efort, voi sparge codul lui... nicodem. adica, spune cu sarg strofa a 1...2....3...4, asa, 4, spune ca poetul, necajit de NATO (ca oricum lupta pentru petrol nu pentru libertatea oamenilor, carevasazica, n-o are), s-a strecurat pe langa Platon (al carui N final s-a topit miraculos in dictia anglo-saxona a gandirii prometeicului autor), si-a rastignit parintii (o chestie corect politic; parintii mereu sunt autoritari, ei nu inteleg sa fie prietenii relaxati ai odraslelor. de unde si predictibila vendeta) si ratiunea aceasta umanista, scapata de pravila (nicodeme, tin sa-ti reamintesc ca Pravila a fost data de Sf Parinti, adica au lucrat ceva specialisti la ea si ca a avut un rol esential in cultura si civilizatia rasariteana, atasata de Traditie.), numai ca sa intalneasca Credinta, Iubirea si (surprizaaa!!!) Nemurirea. pana aici totul e logic. de-a dreptul firesc. mai departe: in strofa 4 de la urma, eul liric e rupt de satrele minciunii, a naibii de rele, cu precadere in Romania, dar si pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine, ba mai mult, fac si situri literare, ca sa ne mearga si noua,de acasa, mai bine, iar altii, scriu pe ele, ca oricum totul e pe gratis si merita. inchid paranteza. Golgota este impresionanta pana la lacrimi in poezie (ca in realitate a fost o situatie cam nasoala si cam trista. apoi, ca intr-un film de suspans, totul s-a rasturnat si golgota a devenit simbol bun de pus la inema, de dat cu ea prin poezii, in fine, de predicat cu mult folos despre ea si despre ce inseamna pentru noi, cei de azi. dar si pentru altii, ca, si asta e pe gratis, si lumea se-nghesuie.) pe final vine insusi Logosul in trup de huma ca sa ne aprinda un rug potent. acuma ar fi o problema: ori Logosul a mai fost de atatea si atatea ori in huma (dovada ca poetii, ei, de neamul lor, au scris mereu despre asta. si nici acum nu inceteaza), ori nu a fost niciodata in trup de huma si acum aflam si noi cum au stat lucrurile de fapt. ca masonii sunt de vina, si evreii, ei au falsificat istoria si evangheliile (precum spune si filmul Zeitgeist). urmeaza cioburile mintii si suvoiul de pace calma, porumbelul dragostei si psalmul. pfffiu! ce bine ca totuil se termina cu bine! cinste tie nicodeme, ai scris un poem pe inima mea. care mereu bate deodata cu inima Hermeneii, desi ea, sucita faptura, nicicand n-ar recunoaste.

"nimeni n-a atins stânca cu toiagul
la apele de la meriba"

si aici e preferabil, pentru a se evita acel "ca cu" schimbat astfel:

nimeni n-a atins stânca
la apele de la meriba
cu toiagul

inteleg acest poem ca parte a unui proiect grafica/poezie de viitor. si e bine.

P.S. A... si era sa uit... titlul, "loc de strigat LA ingeri"

M-am trezit in dimineata asta plin de somn. Dornic sa gust un text care sa ma trezeasca sau...sa ma adoarma la loc intr-un somn frumos. Si dau peste textul asta car nici si nici. Dar care mi-a "trezit" o stare infra placuta. N-am chef acu' de analize. Iar o perceptie "impresionista". Imi pare rau ca nu pot da o "penita". As vrea. Dar ochii vad, inima cere, constiinta nu si nu. Ca "penita" trebuie justificata (asa scrie la Reglement). Asta e!