pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
scrisesem altceva și am schimbat peste, am uitat și-un „o”... ce să-i faci, sînt un om ocupat, sînt pe grabă, n-am verificat cînd am dat clicku fatidic
... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
Daca tot mai folositi, pe alocuri, punctuatia, sugestia mea ar fi sa o folositi corect, altfel riscati sa vi se reproseze separarea subiectului de predicat...
Ca sa nu mai spun ca, de regula, virgula se pune imediat dupa cuvantul anterior, cuvantul urmator separat fiind prin spatiu...
frumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
poţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Virgil, dacă am folosit persoana a II-a singular, a fost doar pentru că e poemul tău, doar nu crezi că am considerat că e vorba despre tine :P. Nu m-am gândit la defibrilatoare ca "aparate de înviat", poate pentru că mi se par prea cunoscute... iar uneori nu e chiar așa.
eu remarc faptul că este un poem citit. mulțumesc adinei pentru cuvintele de laudă. regret însă că nu înțeleg ce vrea virgil. la fel puteai sa spui și: iata o nevoie indispensabila de necesar! :P ce anume dăunează? de ce? (fii mai explicit, virgil, te rog) . cît despre originea senzațiilor... eu intenționam o atmosferă care să mimeze confuzul. ce nu e bine? nu înțeleg. ajută-mă, te rog. zic
Poemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
gasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
nu supără dar nici nu am înțeles mai nimic din ce spui. asta pe lîngă faptul că textul tău face unele afirmații fără suport istoric ci doar speculativ, sau confundă interpretarea istorică cu metafora teologică. după părerea mea însă probabil că nu este atît de important cînd s-a născut Isus (în una din cele 365 de zile ale anului) cît este important faptul că s-a născut. dar, evident, fiecare cu prioritățile lui. unii își irosesc viața scotocind prin „vremuri și soroace”.
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
Adriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
versurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
Imi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
Pentru mine titlul este un turn-off pentru că mă duce cu gândul la o anumită realitate menghelist-holocaustică, if you know what I mean, şi deşi înţeleg ce vrei să spui aş fi preferat să fie altfel spus chiar riscând o cucofonie cum "experienţe cu copii" ceea ce ar fi sugerat că părinţii au partea lor în acest experiment, ca subiecţi, şi ar fi justificat folosirea persoanei întâia plural la care, by the way, nu subscriu în totalitate şi acesta este cel de-al doilea turn-off al textului tău din punctul meu de vedere. Şi ca să strâng a treia oară şi definitiv robinetul mai este şi tematica aceasta foarte sensibilă şi riscantă a patriotismului la români, o noţiune injectată zilnic în epoca de lemn mânjit cu aur, şi ca orice medicament abuzat şi fără voie nu îşi mai face [uşor] efectul.
,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
Ce bine că există câte un ,,cineva” şi câte o rostire care să deschidă sferele unor amintiri creatoare de lumi încă neatinse. Am avut o stare de bine, de confort în gândurile rostite cu voce nu prea tare, ca atunci când toţi dorm şi nu vrem să îi trezim. Nume dragi mi s-au perindat prin minte...Îţi mulţumesc, Alina! Mi te-am imaginat pe fotoliul acela, din toamna trecută, povestindu-mi calm amintirile tale...
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
Pentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
pentru textul : viaţa deAdelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
pentru textul : Ipoteză deCorina,
"dar dacă timpul și universul nu ne vor
iubește-mă acum, în văzul soarelui
aici, în lanul ăsta cu maci
numai te rog
nu te grăbi"
Impecabil final. Nu am cuvinte. Felicitări!
pentru textul : Undeva cîndva deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida deInteresant. M-a dus cu gîndul la Dune și la moartea ca o colecționară de ape, apele noastre.
pentru textul : Colecționara de ape dee fain, uite: eu aș pune globuri de viață în loc de cioburi, care bate pasul pe loc și aș schimba arghezianul "simt pieziș"...
salutări din orașu'-n care plouă de trei ori pe săptămână...
pentru textul : și gata! deLuminita,
pentru textul : amărui demultumesc mult, semnele tale ma bucura intotdeauna.
scrisesem altceva și am schimbat peste, am uitat și-un „o”... ce să-i faci, sînt un om ocupat, sînt pe grabă, n-am verificat cînd am dat clicku fatidic
pentru textul : Cândva demultumesc Otilia pentru trecere si atentionare am facut niste modificari pe text,o zi frumoasa
pentru textul : Scenariu scris pe jumătate de față de masă de... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
pentru textul : Conjurația tăcerii deDaca tot mai folositi, pe alocuri, punctuatia, sugestia mea ar fi sa o folositi corect, altfel riscati sa vi se reproseze separarea subiectului de predicat...
pentru textul : Artera Zen deCa sa nu mai spun ca, de regula, virgula se pune imediat dupa cuvantul anterior, cuvantul urmator separat fiind prin spatiu...
frumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
pentru textul : Haiku depoţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Virgil, dacă am folosit persoana a II-a singular, a fost doar pentru că e poemul tău, doar nu crezi că am considerat că e vorba despre tine :P. Nu m-am gândit la defibrilatoare ca "aparate de înviat", poate pentru că mi se par prea cunoscute... iar uneori nu e chiar așa.
pentru textul : un alt fel de singurătate deeu remarc faptul că este un poem citit. mulțumesc adinei pentru cuvintele de laudă. regret însă că nu înțeleg ce vrea virgil. la fel puteai sa spui și: iata o nevoie indispensabila de necesar! :P ce anume dăunează? de ce? (fii mai explicit, virgil, te rog) . cît despre originea senzațiilor... eu intenționam o atmosferă care să mimeze confuzul. ce nu e bine? nu înțeleg. ajută-mă, te rog. zic
pentru textul : angoase&fisuri detextul începe bine (primele două versuri) dar sfîrșește relativ melodramatic și desuet.
pentru textul : încotrova dePoemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
pentru textul : Peisaj amorf dede trecere şi cuvinte.
pentru textul : Autostopista demai are putin si da...in mintea copiilor....
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) degasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului denu supără dar nici nu am înțeles mai nimic din ce spui. asta pe lîngă faptul că textul tău face unele afirmații fără suport istoric ci doar speculativ, sau confundă interpretarea istorică cu metafora teologică. după părerea mea însă probabil că nu este atît de important cînd s-a născut Isus (în una din cele 365 de zile ale anului) cît este important faptul că s-a născut. dar, evident, fiecare cu prioritățile lui. unii își irosesc viața scotocind prin „vremuri și soroace”.
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deAdriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
pentru textul : agnozie deversurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
Imi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
pentru textul : viața mea deva multumesc pentru pareri. o sa tin cont in viitor.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dePentru mine titlul este un turn-off pentru că mă duce cu gândul la o anumită realitate menghelist-holocaustică, if you know what I mean, şi deşi înţeleg ce vrei să spui aş fi preferat să fie altfel spus chiar riscând o cucofonie cum "experienţe cu copii" ceea ce ar fi sugerat că părinţii au partea lor în acest experiment, ca subiecţi, şi ar fi justificat folosirea persoanei întâia plural la care, by the way, nu subscriu în totalitate şi acesta este cel de-al doilea turn-off al textului tău din punctul meu de vedere. Şi ca să strâng a treia oară şi definitiv robinetul mai este şi tematica aceasta foarte sensibilă şi riscantă a patriotismului la români, o noţiune injectată zilnic în epoca de lemn mânjit cu aur, şi ca orice medicament abuzat şi fără voie nu îşi mai face [uşor] efectul.
pentru textul : experienţe pe copii de,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
pentru textul : de unde curg întrebările deCe bine că există câte un ,,cineva” şi câte o rostire care să deschidă sferele unor amintiri creatoare de lumi încă neatinse. Am avut o stare de bine, de confort în gândurile rostite cu voce nu prea tare, ca atunci când toţi dorm şi nu vrem să îi trezim. Nume dragi mi s-au perindat prin minte...Îţi mulţumesc, Alina! Mi te-am imaginat pe fotoliul acela, din toamna trecută, povestindu-mi calm amintirile tale...
pentru textul : Irina deUn text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
pentru textul : Tărâmul cu ciulini dePagini