Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
Adrian,
mulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Sincer... cine m-a văzut recently patinînd grațioasă printre superlative la adresa vreunui poem? Să ridice două degete! Pentru că eu urmează să dau o peniță de suflet acestui poem pe care Virgil Titarenco ni-l dăruiește din colecția lui personală de 'havane poetice'. Este cam ceea ce eu numesc poezie, filozofie, meditație, economie de mijloace, relevanță, accent și mai ales, substanță. Să nu întrebe așa, aiurea, unul sau altul, de ce a scris poetul această poezie? Pentru că poetul aici a avut ceva de spus. Iar eu, desigur, nu o să repet aici ceea ce el a rostit cu inspirație.
În schimb voi citi încă o dată și încă o dată.
Margas
sebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
Era un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum
sa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
În schimb "în așteptarea trenului", este important pentru închegarea poemului. Pentru că nu e vorba de așteptare ci de acțiune. Se știe că șinele vibrează cu mult înainte de a se auzi sau vedea trenul (nu e vorba să fi experimentat neapărat, măcar să fi văzut western-urile; eu am locuit ceva timp lângă o gară și chiar am pus urechea pe șine, cu gașca de copii) și atunci strofa poate fi văzută în altă lumină.
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
Prima srofă:
(ca în cântecul lui bobby winton)
Strofa doi:
(ca un ochi învineţit cu pumnul)
ca o memorie în care nu eşti nicicând conştient
ca o încercare de a pipăi aerul
Versul ultim fiind dublat iar de o comparație:
cum pruncul orientându-se după ţâţă
doar o semnalare, posibil să fiu eu prea meticulos.
superb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
se vede ca unii nu pot face dinstinctia intre un text si o poezie. aici nu avem un text, ci o poezie. si una destul de buna si de echilibrata. exista site-uri literare de poezie, cenacluri de poezie, portaluri de poezie, etc. este Hermeneia.com un portal de texte?
alina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
Într-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
Nu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
Pentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
Aş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
pai, hai sa facem praf textul asta!!! deci, nu va mai vreau intepeniti! va vreau relaxati, fericiti, lipsiti de incrancenare. nimeni si nimic nu este perfect pe pamantul asta. de ce sa fim frustrati si tristi? fireste ca toti meritam mai mult decat aveam sau ni se da... alina, de acord cu forumul. nu-mi mai prelungiti celebritatea ca ma simt penibil...:) deja am 22 de minute la activ... oho!
lucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
am mai citit-o si in alta parte si parerea mea este ca in ciuda notei clasice si misogine care poate nu va impresiona pe unii sau va deranja pe unele, miroase totusi a poezie adevarata
...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
pentru textul : o lățime de masă deAdrian,
pentru textul : remember demulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Sincer... cine m-a văzut recently patinînd grațioasă printre superlative la adresa vreunui poem? Să ridice două degete! Pentru că eu urmează să dau o peniță de suflet acestui poem pe care Virgil Titarenco ni-l dăruiește din colecția lui personală de 'havane poetice'. Este cam ceea ce eu numesc poezie, filozofie, meditație, economie de mijloace, relevanță, accent și mai ales, substanță. Să nu întrebe așa, aiurea, unul sau altul, de ce a scris poetul această poezie? Pentru că poetul aici a avut ceva de spus. Iar eu, desigur, nu o să repet aici ceea ce el a rostit cu inspirație.
pentru textul : rain on the mayberry street deÎn schimb voi citi încă o dată și încă o dată.
Margas
Am dori ca textele din volumul de cenaclu să se încadreze în tema propusă. În Magie și Timp e o viață de om... Vă mulțumim și vă așteptăm!
pentru textul : Virtualia Nouă desebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
pentru textul : Gheţari deEra un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum
pentru textul : Doar un nebun frumos desa fie doar o antimetabola a Pestelui cu Periscop din insula de hirtie anagama sau o simpla chemare ce rezida inca in mesajul sticlei duoa zeci de ani? cineva porneste "mașina de mâzgălit verbe pe nisip" de-a lungul dunei sau sint numai dirijabile ce bintuie aiurea prin jocurile simturilor noastre? (singura expresie" oratanii amfibii" diminueaza forta imaginii "Orătănii amfibii fac semne despre corăbii luminoase /dirijabile malbastre, duhori nisipoase/scrijeli pe marginea dunei.") ...nu demonta totusi periscopul. imprumuta-l din cind in cind... si pastreaza o culoare galbena pestelui (si submarinului aferent pe care il presimt deja). Parfois J'aimerais mourir/Pour ne plus rien avoir/Parfois J'aimerais mourir/Pour plus jamais te voir...
pentru textul : Peștele cu Periscop deai dreptate Adriana, cu ultimul vers m-am intins pana la 13 silabe. mai, fir-ar ea norocului de soarta!
schimb, norocosul de mine!
pentru textul : soartă deși eu am ezitat în lăsa acel vers.
În schimb "în așteptarea trenului", este important pentru închegarea poemului. Pentru că nu e vorba de așteptare ci de acțiune. Se știe că șinele vibrează cu mult înainte de a se auzi sau vedea trenul (nu e vorba să fi experimentat neapărat, măcar să fi văzut western-urile; eu am locuit ceva timp lângă o gară și chiar am pus urechea pe șine, cu gașca de copii) și atunci strofa poate fi văzută în altă lumină.
Mulțumesc pentru comentarii.
pentru textul : ai putea trăi doar pentru asta derog a- fi îngăduit să diferențiez în poezia mea numele comune de cele prorpii! asta din totdeauna! yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe depaule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
pentru textul : văd cireși de smoală de'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
initial am citit "poezie fara umbrela pe sunete de hum drum" ;)) voi reveni cu un com asupra textului tau
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum dePrima srofă:
(ca în cântecul lui bobby winton)
Strofa doi:
(ca un ochi învineţit cu pumnul)
ca o memorie în care nu eşti nicicând conştient
ca o încercare de a pipăi aerul
Versul ultim fiind dublat iar de o comparație:
cum pruncul orientându-se după ţâţă
doar o semnalare, posibil să fiu eu prea meticulos.
pentru textul : blue velvet desuperb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
pentru textul : ascunzişul din urmă dese vede ca unii nu pot face dinstinctia intre un text si o poezie. aici nu avem un text, ci o poezie. si una destul de buna si de echilibrata. exista site-uri literare de poezie, cenacluri de poezie, portaluri de poezie, etc. este Hermeneia.com un portal de texte?
pentru textul : Primăvara deMultumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” dealina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
pentru textul : e bună tipa deRevin cu încă o variantă:
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
pentru textul : Haiku - (M) deimaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise deÎntr-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
pentru textul : the brave old world deNu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
Pentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
pentru textul : Săpînţa, mon amour dePremiul nu am putut sa ti-l dau Vladule, insa aprecierea mea cu plecaciune si penita pot, nu- asa? Andu
pentru textul : feng shui în lucernă deAş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
PS. Dacă se poate, rugăm o fotografie la profil.
pentru textul : E timpul să trag de fiare depai, hai sa facem praf textul asta!!! deci, nu va mai vreau intepeniti! va vreau relaxati, fericiti, lipsiti de incrancenare. nimeni si nimic nu este perfect pe pamantul asta. de ce sa fim frustrati si tristi? fireste ca toti meritam mai mult decat aveam sau ni se da... alina, de acord cu forumul. nu-mi mai prelungiti celebritatea ca ma simt penibil...:) deja am 22 de minute la activ... oho!
pentru textul : portarul de la spital delucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
pentru textul : (hai, vii?) deyup. si mie imi place poezia asta care este tare jucausa. si vie.
am citit-o si am avut senzatia ca ma uit la un trailer.
alt-ce-va
pentru textul : E.T. - [DC] deam mai citit-o si in alta parte si parerea mea este ca in ciuda notei clasice si misogine care poate nu va impresiona pe unii sau va deranja pe unele, miroase totusi a poezie adevarata
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deîmi place mult cum scrii, Oriana în special acest poem care curge frumos, fără ezitări, fără prețiozități, simplu și convingător
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deAdrian te citesc de fiecare dată,am ce învăța de la tine așa că revin tot timpul asupra poemelor tale mi-a plăcut și acest poem.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul de...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Poemul e zidit în insonor dePagini