apropo
excelent haikul:
„cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi”

nici nu zic de geniu dar chiar nimic nimic bun? am încercat să nu încarc inutil și chiar am muncit aici. dacă ziceți dumneavoastră, o să mă strădui să mă țin departe de "epitetul" asta și chestii în acest gen. mulțumesc pentru opinia de specialist.

Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.

Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?

cu stimă

Daniel, de cand nu am mai auzit un sonet! apreciez creatiile cele realizate de un Maestru care experimenteaza un peisaj lipsit de prejudecati si complexe... superbe versurile "Nu te zorește gândul, când pe-afară a început ninsoarea de mușcată" imaginea e cu atat mai deosebita cu cat muscata este floarea mea preferata cu toate conotatiile ei populare...

Daniel, acum m-ai făcut curioasă, ce părere ai despre asta? Și am timp să citesc comentariile și explicațiile, așa cum am avut și să citesc poezia. Tocmai despre puterea de sugestie vorbeam. Mă aștept să mă forțezi cumva să vreau să văd dincolo de cuvânt. Poate să fie o explicație acea vedere mai întâi în imagini, despre care vorbești... Sinceră să fiu, mi-a plăcut mai mult răspunsul decât poezia. Hai să nu mai vorbim despre vină. Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc, la tine sau aiurea. Vom vedea ce va mai veni. Ca o sugestie, amintindu-mi de o rugăminte a lui Virgil: încearcă să folosești mai puțin emoticoanele. Ne descurcăm mai greu, dar ne descurcăm, cred, și fără (loc de emoticon).

Alma, nu știu cum alții, însă eu am avut parte în liceu de profesori de limbă și literatură română foarte buni. Din punctul ăsta de vedere nu cred că poate fi vorba de o lipsă de continuitate. Am avut însă pauze în scris din cauza lipsei de timp, dar și lecturi. Simt totuși că am evoluat, cel puțin în ceea ce scriu, chiar dacă textele de care sunt cu adevărat mulțumit nu sunt foarte multe. De unde și obișnuința mea de a reveni asupra lor. Mulțumesc de revenire, Eugen.

interesanta opinie, marga. placut impresionat pentru perseverenta cu care te apleci peste textele pe care le scriu. iata un motiv in plus sa mai ies din hibernare si sa mai scriu cite ceva.

am terminat si eu de citit textul si n-am priceput absolut nimic decit poate ceva narcisism pe la inceput. In rest un amalgam de chestii care n-au nici un rost. Iar incepem sa scriem prost?

că după ce am publicat textul, tu ai fost singurul editor care intrat pe site și în consecință, editorul care a trimis tetxul în șantier. Nu înțeleg, de ce unora le este atât de greu să își asume faptele?

”Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.”

Nici eu nu înțeleg, de ce atât de multe texte slabe ale unor aurtori atât de mediocri cum e Petruț Camui sau Ottilia Ardeleanu persistă pe prima pagină?

Eugen.

dragul meu A, vin cu vinul si tu vino cu apa. pe unde-oi fi, te-oi urmari...
multumesc pentru ca ai raspuns prompt la santaj, ca un poet autentic :P

mulțumesc, Adrian!

mulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.

Poeziile mele sunt, in mare parte, poeziile unui cautator, ale unui sceptic ce cauta raspunsuri la intrebari fundamentale. Acele intrebari inutile la care oricum nu se poate raspunde. Aceasta este cheia de citire a majoritatii textelor mele. Sunt o revoltata a conditiei umane. O neobosita interogativa.
In poezia de fata nu nucul este subiectul ci continuitatea. Este zadarnica? este reala ? stiu frunzele inainte de moarte ceva mai mult decat stim noi ?
Nucul este singuratatea celui ce se indoieste pana la capat.

"şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..."
Si aici este o farama de indoiala, nu cumva au murit totusi in ciuda fericirii ? - exprimata cu sintagma obisnuita a sfarsitului basmelor.

Oricum, daca textul nu a fost receptionat in ideea lui, inseamna ca este slab.
Multumesc de observatii. Sunt binevenite. Am facut minime modificari, dar deocamdata nu am idei noi.
Il puteti rescrie, sunt chiar foarte curioasa.

urmăresc cu interes de ceva timp textele tale, de aceea cred că mi-am făcut o idee. ai ceva magnetizant în ele venind probabil din lirismul curat și personal cu care ecorșezi rețelele nevăzute ale realității. imersiunile în apele interioare scot la suprafață, de asemenea, teritorii poetice bine delimitate. dar, dincolo de efectele acestea poetice pe care le aprofundezi, se naște o senzație de verbiaj la limita psihologizării excesive. în textele tale ideile nu sunt decât moduri de reliefare a sentimentelor, ceea ce, zic eu, dă o limită dincolo de care mi-aș dori să încerci să treci. aș vrea să te văd scriind și altceva. e drept, pretinzi că tu nu ești poet, că tu nu scrii. poate e numai modul de a fugi, mă gâdesc eu. ar fi cazul să te iei în serios dacă scrisul chiar ocupă un loc important în propria-ți economie a existenței. așadar... te urmăresc.