"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
Consider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
Silviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
Adrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
Adrian, acest "patetism" din textul tău m-a emoţionat. Nu sunt o cunoscătoare a tainelor care separă discursul patetic prin stil de acela patetic prin atitudine, dar simt nevoia să îmi exprim bucuria lecturii acestui poem. Cred că nu este un text bombastic şi mai cred că este pe linia de mijloc, cel puţin pentru mine, fiindcă a reuşit să îmi creeze o cărare emoţională printre gânduri, chiar dacă nu cunoşteam înţelesul stomacului de bronz. Cred că poezia care se apropie de linia de mijloc, indiferent de curentul stilistic, este mai puternică din punct de vedere al forţei de sugestie, prin care şi cititorul este implicat. În rest cred că rămâne viabil citatul "nu aruncaţi mărgăritare..."
"când îți șoptesc că mi-e dor
atârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
reușit textul și cumpătat. adică fără să alunece în patetic. reușit și mai ales fără dulceața aceea pe care o mai lăsai uneori. acum e rece și lucid. unii vor manele și lumină. lasă-i să ceară. toată viața asta au făcut. au tot cerut să li se dea. aici însă nu e nici guvern și nici ngo. aici ești liber să nu le dai.
textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
In partea cealalta ti-am lasat un comentariu, dar nu am apucat sa iti sugerez ceva la final. Este prea evident cand spui taind ca un brici. Dar daca spui lucind ca un brici, atunci intri pe teritoriul multiplelor intelesuri. Clipa poate fi stralucitoare, dar si fatala. Indiferent daca modifici sau nu, avem in fata un text taios, cu doua tablouri bine alese si cu un substrat filozofic ce merge pe transcendentul vertical, dar fara sa lase speranta ca zmeul, odata scapat din mana, poate ajunge undeva anume...
Și din cocon te-ai ridicat frumoasă, Katiusha. Lirica ta, ca o tinctură amară procesată din sîmburi de răzvrătire, îmi amintește de ceva, cred că am întîlnit undeva chipul acesta de după mască :) ? Ce vreau să spun este că răul tot noi îl creștem, cu slăbiciunile noastre, cu sensibilitatățile noastre. Apoi el ne mușcă de călcîi și noi îi strivim capul și tot așa pînă cînd omida devine fluture, uneori chiar și după 30 de ani.
Strofa aceea este scrisă de Vladimir, Alina. Și da, desigur, a fost o scăpare și un nefericit copy paste, am corectat; mulțumim de apreciere. Sunt întretăieri pe mai multe planuri, desigur, și un altfel de reluare a istoriei.
Chiar mi-as dori sa fiu acolo, apreciez intreg acest demers. Poate ca va veni o zi cand vom putea asculta in liniste aceste voci daruite cu har de la Dumnezeu. Pana atunci insa facem fiecare ceeace facem in fiecare zi... ne trecem timpul. Eu de exemplu ma gandesc la Delibes si al sau Lakme ori de cate ori simt ca vreau sa omor pe cineva ca sa-i beau sangele. Andu P.S. E drept, pentru asta e nevoie de doua primadone ;-)
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
*finalul e deosebit unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva? în timp ce dumnezeu tace *imi aminteste de blaga si al lui paradis in detramare... *si fragmentul acesta e deosebit /ploua în eden m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini neînțelese atunci cînd le citești prima dată sau poate să le mai pipăie tandru pentru o clipă epiderma iluzorie a secundelor împietrite în poziții nefirești începuturile sînt însă blestemate la o singură existență lapidară/ sunt si cuvinte ce incarca inutil...insa doar autorul decide eliminarea lor
vioi text. iepurașii au mult umor. cât de curat râdem, are și o notă de freaky și știi de ce? îmi amintește de un iepure pe care l-am văzut în copilărie atârnat de un copac pregătit pentru a fi făcut cină. din poziția aceea mi se părea că râdea.
gânduri bune, Silviu!
Ma bucur ca ma intelegi. :)
Proza e o suma de idei si personaje care se misca, deci are nevoie de spatiu si timp sa se desfasoare. Dar ai zis tu mai frumos deasupra, trebuie sa fie completa.
Fragmentul de mai sus e inscris la un concursul - online al Norei Iuga, se pot trimite texte pana in 16 ianuarie,
Dle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
Nu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
să spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
interesanta ideea;:)printre mecanica existentei, exista o constiinta a ceva. iata, un text subtil care arata cinic si siret absurdul existentialului(strofa a doua si a treia) pana la interes: constiinta a ceva. medeea
Foarte bine redată starea de mustrare a constiintei, de fugă, de ascundere...o ascunderea zadarnică fiindcă e prea aproape amintirea, atât de aproape că încălzeste, frige. Îmi aminteste de finalul din ,,Moartea căprioarei".
As fi pus primul vers ca titlu. E doar o părere.
E un poem datorită căruia ,,te-am iertat" că ai aruncat ,,mâţii" în râu :)Te felicit!
Cu drag, Mariana
raspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
Nu, Aranca, am reinceput sa scriu poezie de doi ani - pentru mine, in text de un an este foarte vechi. :) Pe cele "din tinerete" nu le mai am. Iar acesta, [in care unii au reusit sa gaseasca (totusi! ) ceva..].a fost scris cu doua zile inainte de a-l posta pe Hermenia. Felicitari pentru precocitatea ta - dar asta chiar nu inteleg: ce legatura esta intre faptul ca ai invatat o poezie la 12 ani - fie ea si din Blaga - si textul asta? Sau ca, tu, la 12 ani, citeai Crima si pedeapsa? Ar trebui sa reactionez...cum?! Sa spun si eu, la randul meu, ce anume citeam la 12 samd? Da, exista o trimitere la "numai din noroi cresc nuferi" acolo si e asa de evidenta, incat nici macar nu merita vorbot despre ea...parerea mea. aaa, si textul "nu vrea sa speculeze nimic". el spune. atat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc de comm Paul, și să știi că metafizica nu depășește pe oricine, hmm... migrenele astea,
pentru textul : euforie muribundă deteribil acest text. si nu stiu ce ar mai fi de spus in plus.
pentru textul : from blade runners deîmi place mult cum scrii, Oriana în special acest poem care curge frumos, fără ezitări, fără prețiozități, simplu și convingător
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum de"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deŞtiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
pentru textul : Har şi talent deConsider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deSilviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deAdrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
Adrian, acest "patetism" din textul tău m-a emoţionat. Nu sunt o cunoscătoare a tainelor care separă discursul patetic prin stil de acela patetic prin atitudine, dar simt nevoia să îmi exprim bucuria lecturii acestui poem. Cred că nu este un text bombastic şi mai cred că este pe linia de mijloc, cel puţin pentru mine, fiindcă a reuşit să îmi creeze o cărare emoţională printre gânduri, chiar dacă nu cunoşteam înţelesul stomacului de bronz. Cred că poezia care se apropie de linia de mijloc, indiferent de curentul stilistic, este mai puternică din punct de vedere al forţei de sugestie, prin care şi cititorul este implicat. În rest cred că rămâne viabil citatul "nu aruncaţi mărgăritare..."
pentru textul : Fragmentar de"când îți șoptesc că mi-e dor
pentru textul : Fructul de sare deatârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate dereușit textul și cumpătat. adică fără să alunece în patetic. reușit și mai ales fără dulceața aceea pe care o mai lăsai uneori. acum e rece și lucid. unii vor manele și lumină. lasă-i să ceară. toată viața asta au făcut. au tot cerut să li se dea. aici însă nu e nici guvern și nici ngo. aici ești liber să nu le dai.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral detextul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
pentru textul : iconografie atemporală deIn partea cealalta ti-am lasat un comentariu, dar nu am apucat sa iti sugerez ceva la final. Este prea evident cand spui taind ca un brici. Dar daca spui lucind ca un brici, atunci intri pe teritoriul multiplelor intelesuri. Clipa poate fi stralucitoare, dar si fatala. Indiferent daca modifici sau nu, avem in fata un text taios, cu doua tablouri bine alese si cu un substrat filozofic ce merge pe transcendentul vertical, dar fara sa lase speranta ca zmeul, odata scapat din mana, poate ajunge undeva anume...
pentru textul : tăiș deȘi din cocon te-ai ridicat frumoasă, Katiusha. Lirica ta, ca o tinctură amară procesată din sîmburi de răzvrătire, îmi amintește de ceva, cred că am întîlnit undeva chipul acesta de după mască :) ? Ce vreau să spun este că răul tot noi îl creștem, cu slăbiciunile noastre, cu sensibilitatățile noastre. Apoi el ne mușcă de călcîi și noi îi strivim capul și tot așa pînă cînd omida devine fluture, uneori chiar și după 30 de ani.
pentru textul : revelation deStrofa aceea este scrisă de Vladimir, Alina. Și da, desigur, a fost o scăpare și un nefericit copy paste, am corectat; mulțumim de apreciere. Sunt întretăieri pe mai multe planuri, desigur, și un altfel de reluare a istoriei.
pentru textul : Orléans deChiar mi-as dori sa fiu acolo, apreciez intreg acest demers. Poate ca va veni o zi cand vom putea asculta in liniste aceste voci daruite cu har de la Dumnezeu. Pana atunci insa facem fiecare ceeace facem in fiecare zi... ne trecem timpul. Eu de exemplu ma gandesc la Delibes si al sau Lakme ori de cate ori simt ca vreau sa omor pe cineva ca sa-i beau sangele. Andu P.S. E drept, pentru asta e nevoie de doua primadone ;-)
pentru textul : recital depai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
pentru textul : scaranoastradebloc de*finalul e deosebit unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva? în timp ce dumnezeu tace *imi aminteste de blaga si al lui paradis in detramare... *si fragmentul acesta e deosebit /ploua în eden m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini neînțelese atunci cînd le citești prima dată sau poate să le mai pipăie tandru pentru o clipă epiderma iluzorie a secundelor împietrite în poziții nefirești începuturile sînt însă blestemate la o singură existență lapidară/ sunt si cuvinte ce incarca inutil...insa doar autorul decide eliminarea lor
pentru textul : ploua în eden II devioi text. iepurașii au mult umor. cât de curat râdem, are și o notă de freaky și știi de ce? îmi amintește de un iepure pe care l-am văzut în copilărie atârnat de un copac pregătit pentru a fi făcut cină. din poziția aceea mi se părea că râdea.
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb degânduri bune, Silviu!
Ma bucur ca ma intelegi. :)
Proza e o suma de idei si personaje care se misca, deci are nevoie de spatiu si timp sa se desfasoare. Dar ai zis tu mai frumos deasupra, trebuie sa fie completa.
Fragmentul de mai sus e inscris la un concursul - online al Norei Iuga, se pot trimite texte pana in 16 ianuarie,
aici : http://concursulnoraiuga.wordpress.com/2009/12/15/189/#comment-39
hai, nu vrei sa inscrii si tu un text? :)
pentru textul : știi, de fapt, te-am așteptat deDle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deNu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge desă spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
Din pacate e real. Asa era acolo.
pentru textul : Oameni fara nume deMulţumesc tuturor!
pentru textul : Pensulă deinteresanta ideea;:)printre mecanica existentei, exista o constiinta a ceva. iata, un text subtil care arata cinic si siret absurdul existentialului(strofa a doua si a treia) pana la interes: constiinta a ceva. medeea
pentru textul : Mechanics deFoarte bine redată starea de mustrare a constiintei, de fugă, de ascundere...o ascunderea zadarnică fiindcă e prea aproape amintirea, atât de aproape că încălzeste, frige. Îmi aminteste de finalul din ,,Moartea căprioarei".
pentru textul : Mere târzii deAs fi pus primul vers ca titlu. E doar o părere.
E un poem datorită căruia ,,te-am iertat" că ai aruncat ,,mâţii" în râu :)Te felicit!
Cu drag, Mariana
raspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
pentru textul : some rule rules some rules deMi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
pentru textul : Punct și de la capăt deNu, Aranca, am reinceput sa scriu poezie de doi ani - pentru mine, in text de un an este foarte vechi. :) Pe cele "din tinerete" nu le mai am. Iar acesta, [in care unii au reusit sa gaseasca (totusi! ) ceva..].a fost scris cu doua zile inainte de a-l posta pe Hermenia. Felicitari pentru precocitatea ta - dar asta chiar nu inteleg: ce legatura esta intre faptul ca ai invatat o poezie la 12 ani - fie ea si din Blaga - si textul asta? Sau ca, tu, la 12 ani, citeai Crima si pedeapsa? Ar trebui sa reactionez...cum?! Sa spun si eu, la randul meu, ce anume citeam la 12 samd? Da, exista o trimitere la "numai din noroi cresc nuferi" acolo si e asa de evidenta, incat nici macar nu merita vorbot despre ea...parerea mea. aaa, si textul "nu vrea sa speculeze nimic". el spune. atat.
pentru textul : poveste cu nuferi demultumesc frumos, aranca!
pentru textul : Nostalgie dePagini