aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
Caline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu
bobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
mă bucur să te citesc, Adina. ca întotdeauna. îmi place acest text din mai multe motive care au fost spuse și de Andu și de Virgil. naturalețea lui m-a atras precum și "mâna sigură" cum zice Virgil. îți spun și eu: bine ai revenit!
„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
Frumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
Imi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
Cu parere de rau, cred ca acest text e cam slab. In primul rand "iubitul/plecat in tarile calde" suna mai degraba ilar, doi idei consecutive care inseamna acelasi lucru (as renunta la una) "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine și nu voi scoate niciun zgomot " Se poate mult mai bine ! Ialin
formatul tehno în care ai compus versurile. o îmbinare de poe şi prozo - ca şi aşezare în pagină. iar contextul mi se pare filmic. scene - scene care se derulează programat. prima parte, cea a enumerărilor, este chiar o frescă a spaţiului în care creierul este inundat de amintiri. este un poem lung, cum bine spune titlul. dar nu e rău :)...
Mircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
M-a palit o adiere argheziana; m-am gandit ca poezia este continuarea altor versuri. Monica, foarte frumoasa si interesanta analiza a elementului "feminin" , existent in plamadeala poemului. multumesc.
Să le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
Pentru aceste versuri atât de sincere, directe, ce asamblează un alt mecanism interior liric, îți doresc lumina de gutuie a toamnei la fereastra acelor gânduri crescute frumos pentru fiecare suflet rătăcit în grădina hermeneii! "ție îți dedic poezia surdo-mutului și a orbului poezia pipăirii trupului poezia răscolită cu limba poezia coco chanel ce nu mă intresează este dragostea și ceasornicarii"
Este un extemporal deschis, de aceea propun să venim fiecare cu opinii: "dinăuntru nu e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu sau poate de liiceanu undeva prin 1990, ci de îngerii înrolați în world wilde web " "liniștită nu este antonimul cuvîntului femeie sau undeva pe acolo ci al lacrimilor lui adam cel-rămas-în-somn-făr-de-coastă " "praful nu este tot ce se alege de pe tastatura unui poet ci de naivitatea de a crede în prietenii de altădată ...
Daca eu as da erate la cate greseli fac cand postez texte si nu numai comentarii (chiar textul prezent a trebuit sa-l corectez de mai multe ori si inca nu stiu daca a iesit cum trebuie, iar in dialogul care l-am purtat, recitindu-l acum, mi-am pus mainile in cap) ar trebui sa umplu spatiul de la com-uri numai cu "......", se va citi "++++++". Singura mea scuza sunt doua: ingineria ca meserie (practicata) si...din nefericire, varsta (ochelarilor pe care-i port de-o viata intreaga).
Desi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...
Depărtarea dintre silabă și cuvânt pare să exprime o detașare, dar și un interval de criză, un protest față de un timp paradisiac. Faptul că a avut loc o ruptură în cuvânt este și expresia apariției celor câteva mii de limbi ce se vorbesc pe pământ. Poemul pare o rugă dublă. Observ nevoia de a scrie atât despre timpul perfect, redus la eternitate, „atunci”, cât și despre timpul prezent, supus trecerii, sugerate de verbul „așteaptă”. Ingenioasă opoziția dintre verbele „te-am văzut” și „te simt” în contextul dat, având în vedere că în primul caz, vederea a avut loc în condiția apropierii, pe când simțirea are loc în condiția depărtării. Luv spune că silaba „așteaptă”, deși în text cuvântul „așteaptă” silaba. Ce va fi vrut să spună? Mă întreb încotro a plecat silaba și dacă nu cumva e un act de voință în a trimite silaba în lume? Poemul ascunde noțiunea spațiului, lăsând la vedere doar timpul. Aș spune că primul „acum” din versul al doilea reprezintă spațiul. Îmi dă ocazia să susțin că dimensiunile spațiului și timpului se pot substitui uneori cu scopul de a modifica reguli sau stări de lucruri depășite. Notă: nu prea mă împac bine cu poziționarea virgulelor. M-au cam încurcat la citit.
frumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
într-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
Un experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
textul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
mie "cioburile ploii" mi se pare una din cele mai reusite metafore "vizuale" pe care le-am citit. "tremurul cetii", ce-i drept, e o imagine putin cam simpluță.
textul are o nostalgie anume şi parcă întâlnirea cu Dumnezeu vine intempestiv. poate dacă mai dezvoltai: "pe hol m-am reîntâlnit cu dumnezeu/ se odihnea în vila Camelia ", . mă rog, aşa văd eu, şi mi-am permis să intru pe text, pt că chiar m-a atras. După ce am citit acest text de două-trei ori, mi-a venit să fug la Slănic-Moldova unde, tot printr-o iarnă, acu vreo 150 de ani, îmi doream ca primul copil să fie fată, în vila care s-a dărâmat de au construit în locul ei bulivardul ăl nou.
nice, you must have seen that movie with two neighbours living in twin apartments divided by an wall, who never met face to face, only thinking about each other. well done, the story forces smiles. I would only sugest this minor change:
"their eyes only met
through the wall wide gilded mirror across the room". back to you :))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
pentru textul : scrisoare de adio deCaline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu
pentru textul : The Great Escape debobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
pentru textul : Esență de Marie deși aripile lui nichita creșteau până la cer...
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele demă bucur să te citesc, Adina. ca întotdeauna. îmi place acest text din mai multe motive care au fost spuse și de Andu și de Virgil. naturalețea lui m-a atras precum și "mâna sigură" cum zice Virgil. îți spun și eu: bine ai revenit!
pentru textul : claustro de„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
pentru textul : Jocuri și jucători deFrumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
nicodim, te rog sa iti actualizezi adresa de email cu care esti inscris pe hermeneia ptr ca nu este functionala.
pentru textul : polemică deImi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
pentru textul : yerba maté I ▒ deCu parere de rau, cred ca acest text e cam slab. In primul rand "iubitul/plecat in tarile calde" suna mai degraba ilar, doi idei consecutive care inseamna acelasi lucru (as renunta la una) "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine și nu voi scoate niciun zgomot " Se poate mult mai bine ! Ialin
pentru textul : Hibernare deformatul tehno în care ai compus versurile. o îmbinare de poe şi prozo - ca şi aşezare în pagină. iar contextul mi se pare filmic. scene - scene care se derulează programat. prima parte, cea a enumerărilor, este chiar o frescă a spaţiului în care creierul este inundat de amintiri. este un poem lung, cum bine spune titlul. dar nu e rău :)...
pentru textul : poem lung in care plouă deNu ştiu ce se întâmplă: după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie. Deci nu-i vina mea! :)
pentru textul : Străin deMircea, Andu - multumiri. Cat despre titlu si final, ma voi intoarce asupra poeziei, dar mai tarziu, cand o sa uit acel plans...:) poate voi reusi sa fac o schimbare.
pentru textul : plâns acaju deM-a palit o adiere argheziana; m-am gandit ca poezia este continuarea altor versuri. Monica, foarte frumoasa si interesanta analiza a elementului "feminin" , existent in plamadeala poemului. multumesc.
pentru textul : poem din flori deSă le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
pentru textul : aproape noapte pe grant dePentru aceste versuri atât de sincere, directe, ce asamblează un alt mecanism interior liric, îți doresc lumina de gutuie a toamnei la fereastra acelor gânduri crescute frumos pentru fiecare suflet rătăcit în grădina hermeneii! "ție îți dedic poezia surdo-mutului și a orbului poezia pipăirii trupului poezia răscolită cu limba poezia coco chanel ce nu mă intresează este dragostea și ceasornicarii"
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deEste un extemporal deschis, de aceea propun să venim fiecare cu opinii: "dinăuntru nu e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu sau poate de liiceanu undeva prin 1990, ci de îngerii înrolați în world wilde web " "liniștită nu este antonimul cuvîntului femeie sau undeva pe acolo ci al lacrimilor lui adam cel-rămas-în-somn-făr-de-coastă " "praful nu este tot ce se alege de pe tastatura unui poet ci de naivitatea de a crede în prietenii de altădată ...
pentru textul : extemporal la limba română I deDaca eu as da erate la cate greseli fac cand postez texte si nu numai comentarii (chiar textul prezent a trebuit sa-l corectez de mai multe ori si inca nu stiu daca a iesit cum trebuie, iar in dialogul care l-am purtat, recitindu-l acum, mi-am pus mainile in cap) ar trebui sa umplu spatiul de la com-uri numai cu "......", se va citi "++++++". Singura mea scuza sunt doua: ingineria ca meserie (practicata) si...din nefericire, varsta (ochelarilor pe care-i port de-o viata intreaga).
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deDesi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
pentru textul : mate blues de"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...
pentru textul : december blues deDepărtarea dintre silabă și cuvânt pare să exprime o detașare, dar și un interval de criză, un protest față de un timp paradisiac. Faptul că a avut loc o ruptură în cuvânt este și expresia apariției celor câteva mii de limbi ce se vorbesc pe pământ. Poemul pare o rugă dublă. Observ nevoia de a scrie atât despre timpul perfect, redus la eternitate, „atunci”, cât și despre timpul prezent, supus trecerii, sugerate de verbul „așteaptă”. Ingenioasă opoziția dintre verbele „te-am văzut” și „te simt” în contextul dat, având în vedere că în primul caz, vederea a avut loc în condiția apropierii, pe când simțirea are loc în condiția depărtării. Luv spune că silaba „așteaptă”, deși în text cuvântul „așteaptă” silaba. Ce va fi vrut să spună? Mă întreb încotro a plecat silaba și dacă nu cumva e un act de voință în a trimite silaba în lume? Poemul ascunde noțiunea spațiului, lăsând la vedere doar timpul. Aș spune că primul „acum” din versul al doilea reprezintă spațiul. Îmi dă ocazia să susțin că dimensiunile spațiului și timpului se pot substitui uneori cu scopul de a modifica reguli sau stări de lucruri depășite. Notă: nu prea mă împac bine cu poziționarea virgulelor. M-au cam încurcat la citit.
pentru textul : Am rămas să te scriu defrumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
pentru textul : fractal de1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deFrate "Profetul", mai lasă-ne...
pentru textul : What a wonderful world(!) deauzi: "bombastic textul şi cam cheap"...
Poate stai prost cu recepţia(!)...
Adriana, că o lași așa de capul ei?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deîntr-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
pentru textul : grădini lângă atlantic deUn experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
pentru textul : Consumaționism detextul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
pentru textul : Întâmplare de„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
mie "cioburile ploii" mi se pare una din cele mai reusite metafore "vizuale" pe care le-am citit. "tremurul cetii", ce-i drept, e o imagine putin cam simpluță.
pentru textul : crochiu V depoate că e puţin emfatic, aici:
pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu
în vila camelia
textul are o nostalgie anume şi parcă întâlnirea cu Dumnezeu vine intempestiv. poate dacă mai dezvoltai: "pe hol m-am reîntâlnit cu dumnezeu/ se odihnea în vila Camelia ", . mă rog, aşa văd eu, şi mi-am permis să intru pe text, pt că chiar m-a atras. După ce am citit acest text de două-trei ori, mi-a venit să fug la Slănic-Moldova unde, tot printr-o iarnă, acu vreo 150 de ani, îmi doream ca primul copil să fie fată, în vila care s-a dărâmat de au construit în locul ei bulivardul ăl nou.
mi-a plăcut !
pentru textul : acolo unde se întorc valurile denice, you must have seen that movie with two neighbours living in twin apartments divided by an wall, who never met face to face, only thinking about each other. well done, the story forces smiles. I would only sugest this minor change:
"their eyes only met
pentru textul : Costa's dethrough the wall wide gilded mirror across the room". back to you :))
Pagini