textul imi pare greu de citit si "dezechilibrat artsistic" are portiuni remarcabile si zone ambigue prima parte e de un clasicism debordant remarc insa ceva ce m-a fascinat: "chipul Tău e tulbure, turiștii aruncă pietre catifelate în imagini, dar nu ating vârful, culoarea! cheamă-Te în mine! "
Felicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
Recunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
Remarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
Ecaterina, imi cer scuze pentru expresia folosita. Nu m-ai suparat cu nimic. Recunosc ca textul nu este grozav. De aceea a si fost pus de la bun inceput in cutia cu nisip. Apreciez insa ca ti-ai facut timp pentru el.
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
Îmi place titlul, de o sinceritate cuceritoare. Teama de celălalt e chiar starea noastră de...socializare. În orice relație, până la cuplu. "apoi este cantitatea obositoare de cuvinte-care-nu-se-pot-spune îngrămădite între noi strivindu-ne incomodîndu-ne mișcările"- tăceri care insularizează.
Externare de dorit, de desprins cu bățul, de cireș înălbit. Un fel de prizonierat al primăverii, așa văd eu pietrificarea aceea. Ar fi fost un titlu și mai potrivit pentru concursul nostru, asta voiam să spun.
Intentionat am lasat acest text la urma, intr-un anume fel am simtit nevoia sa trec intai prin urzici pana sa ajung la iaz. Ei bine da! Domnilor, daca e sa scriem ceva poezie, apoi trebui sa aram mai adanc in ogorul culturii si sa dam peste niste nestemate mai adanc ingropate care, datorita faptului ca asa e legea evolutiei si a ridicarii uscatului din mare, ce e mai adanc e mai inform (uneori chiar si diform dupa cutumele noastre actuale), radiaza (sau iradiaza) si nu miroase, ademeneste sau foloseste orice fel de tertip ieftin ultra-uzitat ca sa gaseasca de mancare. Dar e sclipitor !! Andu P.S. Dorine, tu tot nu te-ai lasat de fumat?
iată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
ultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
Textul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
Știm că este o baladă, pentru că ne avertizezi din subtitlu. Dar tot nu m-am putut opri să mă întreb, citind "e chiar adevărat? Se mai scrie astăzi astfel? Ce reproșez poeziei tale? Că are un suflu prăfuit, că vorbește într-un mod nenatural, nefiresc. Eu una cred că, indiferent dacă astăzi cineva dorește să scrie poezie cu rimă, tot va trebui să adapteze limbajul, mijloacele poetice și atmosfera la cotidian. Și nu mă refer câtuși de puțin la vulgarități, dar nu cred că cineva mai gândește astăzi în expresii sau cuvinte ca: "gropnița comună", "veșmânt de gală", "Și cufundați de-a sila în glod și-n vizuina Jivinelor", "Făcliile din astre " etc etc etc. Nu putem "copia" un stil care nu mai spune nimic unui contemporan. Una este să citești o astfel de poezie scrisă la vremea ei, acum 50 de ani adică, și alta este să citesc poezia aceasta scrisă de cineva care trăiește acum. E artificial, nu se poate mima modul de a simți, de a te raporta la poezie în sine. Aceasta ca să nu mai intru în discuții mai "profunde" referitor la cât se potrivește secolului acestuia balada în sine...
nicodem, ti-am mai spus ca esti penibil? sau am uitat? incearca sa intelegi, esti penibil. in alta ordine de idei, nu te-a intrebat nimeni despre pagina intii si nici despre imaginea de acolo. daca vreodata ma va interesa parerea ta am sa te intreb. deocamdata nu ma intereseaza. deci te rog binevoieste sa ai bunul simt de a-ti pastra parerile pentru tine. sau, am uitat, nu ai bun simt. atunci incearca altceva... daca ai.
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
Există o dată pe an un ritual deplin al mesei, unde, " brocarte așternute cu sfințire, cauta Lumina din falduri albe, printr-o divină împărtășire, născând toate gândurile și drumurile ce se vor măsura prin cuget"... E nașterea Domnului, acum, pentru ca de-atunci și până-i lume, Omul a dobândit credință și iubire deplină într-un Dumnezeu. Îl vom cinsti și noi prin aromele de colaci și de vin în care ne sunt muiate sufletele.. Sarbatori fericite! Adrian
Am inteles ca ai dorit sa transmiti voit, prin acest stil, un mesaj. am specificat acest lucru mai sus. nu trebuie sa-ti ceri scuze nimanui pentru ca astfel aduci inca un plus de "infantilism":)
o elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
nu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
Erika, oricit de placut ar suna versurile de mai sus, ele nu sint haiku. Exista carti si pe hirtie si locuri online unde te poti documenta cu privire la ce inseamna de fapt haiku. O simpla respectare mecanica a unei reguli formale nu face dintr-un text haiku. As vrea cei care se pricep mai bine sa elaboreze. Daca nu, atunci ma voi stradui sa gasesc eu niste link-uri la unele locuri unde poti citi ce inseamna de fapt haiku si filozofia din spatele scrierii japoneze Textul poate fi incadrat doar ca poezie scurta eventual.
Mi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul imi pare greu de citit si "dezechilibrat artsistic" are portiuni remarcabile si zone ambigue prima parte e de un clasicism debordant remarc insa ceva ce m-a fascinat: "chipul Tău e tulbure, turiștii aruncă pietre catifelate în imagini, dar nu ating vârful, culoarea! cheamă-Te în mine! "
pentru textul : mă caută întrebarea! deFelicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deRecunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
Remarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
pentru textul : salonul 22 deEcaterina, imi cer scuze pentru expresia folosita. Nu m-ai suparat cu nimic. Recunosc ca textul nu este grozav. De aceea a si fost pus de la bun inceput in cutia cu nisip. Apreciez insa ca ti-ai facut timp pentru el.
pentru textul : de ce ar trebui decred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deÎmi place titlul, de o sinceritate cuceritoare. Teama de celălalt e chiar starea noastră de...socializare. În orice relație, până la cuplu. "apoi este cantitatea obositoare de cuvinte-care-nu-se-pot-spune îngrămădite între noi strivindu-ne incomodîndu-ne mișcările"- tăceri care insularizează.
pentru textul : îmi este teamă de femeie demerci, Mariana.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda dehehe:) "veche" e o calitate, ca la vinuri! nu-i rau ca-ti placu, serios! multam fain de ramanere, nu de trecere, ca tu mai mult ramai decat treci:)
pentru textul : poezie veche de-acu deExternare de dorit, de desprins cu bățul, de cireș înălbit. Un fel de prizonierat al primăverii, așa văd eu pietrificarea aceea. Ar fi fost un titlu și mai potrivit pentru concursul nostru, asta voiam să spun.
pentru textul : Externare de primăvară deIntentionat am lasat acest text la urma, intr-un anume fel am simtit nevoia sa trec intai prin urzici pana sa ajung la iaz. Ei bine da! Domnilor, daca e sa scriem ceva poezie, apoi trebui sa aram mai adanc in ogorul culturii si sa dam peste niste nestemate mai adanc ingropate care, datorita faptului ca asa e legea evolutiei si a ridicarii uscatului din mare, ce e mai adanc e mai inform (uneori chiar si diform dupa cutumele noastre actuale), radiaza (sau iradiaza) si nu miroase, ademeneste sau foloseste orice fel de tertip ieftin ultra-uzitat ca sa gaseasca de mancare. Dar e sclipitor !! Andu P.S. Dorine, tu tot nu te-ai lasat de fumat?
pentru textul : scurt tratat de aprindere deiată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge dealma nu pricep ce e cu pozele, se vedeau la inceput , dar au disparut . Si ce efort ca sa le fur din muzeu...
pentru textul : O vizită la muzeu deerată - care se exprimă o realitate - care exprimă o realitate.
pentru textul : Unui mare poetastru deultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
pentru textul : pauză de băgat aplauze de"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 deTextul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
pentru textul : Oameni fara nume deAm citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară dese mai întîmplă. merci.
pentru textul : sequoia I deȘtim că este o baladă, pentru că ne avertizezi din subtitlu. Dar tot nu m-am putut opri să mă întreb, citind "e chiar adevărat? Se mai scrie astăzi astfel? Ce reproșez poeziei tale? Că are un suflu prăfuit, că vorbește într-un mod nenatural, nefiresc. Eu una cred că, indiferent dacă astăzi cineva dorește să scrie poezie cu rimă, tot va trebui să adapteze limbajul, mijloacele poetice și atmosfera la cotidian. Și nu mă refer câtuși de puțin la vulgarități, dar nu cred că cineva mai gândește astăzi în expresii sau cuvinte ca: "gropnița comună", "veșmânt de gală", "Și cufundați de-a sila în glod și-n vizuina Jivinelor", "Făcliile din astre " etc etc etc. Nu putem "copia" un stil care nu mai spune nimic unui contemporan. Una este să citești o astfel de poezie scrisă la vremea ei, acum 50 de ani adică, și alta este să citesc poezia aceasta scrisă de cineva care trăiește acum. E artificial, nu se poate mima modul de a simți, de a te raporta la poezie în sine. Aceasta ca să nu mai intru în discuții mai "profunde" referitor la cât se potrivește secolului acestuia balada în sine...
pentru textul : Va fi ca-ntr-o poveste denicodem, ti-am mai spus ca esti penibil? sau am uitat? incearca sa intelegi, esti penibil. in alta ordine de idei, nu te-a intrebat nimeni despre pagina intii si nici despre imaginea de acolo. daca vreodata ma va interesa parerea ta am sa te intreb. deocamdata nu ma intereseaza. deci te rog binevoieste sa ai bunul simt de a-ti pastra parerile pentru tine. sau, am uitat, nu ai bun simt. atunci incearca altceva... daca ai.
pentru textul : psalm deBlestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile deExistă o dată pe an un ritual deplin al mesei, unde, " brocarte așternute cu sfințire, cauta Lumina din falduri albe, printr-o divină împărtășire, născând toate gândurile și drumurile ce se vor măsura prin cuget"... E nașterea Domnului, acum, pentru ca de-atunci și până-i lume, Omul a dobândit credință și iubire deplină într-un Dumnezeu. Îl vom cinsti și noi prin aromele de colaci și de vin în care ne sunt muiate sufletele.. Sarbatori fericite! Adrian
pentru textul : Există în decembrie o seară deDaaa, un text scris cu verva, din inima, e un strigat sincer. Ii dau eu o penita cu care sa mai taie din balast. Bravo!
pentru textul : radiere deAm inteles ca ai dorit sa transmiti voit, prin acest stil, un mesaj. am specificat acest lucru mai sus. nu trebuie sa-ti ceri scuze nimanui pentru ca astfel aduci inca un plus de "infantilism":)
pentru textul : alergie la îngeri demultumesc draga mea pt urarea ta. voi mai umbla la poezie, o voi mai dichisi eu si voi elimina ce se repeta, multumesc. azi am fost ca intre nori...
pentru textul : Îngerul din vată de zahăr deo elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
pentru textul : Elegie denu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
pentru textul : nu uitați maioneza deErika, oricit de placut ar suna versurile de mai sus, ele nu sint haiku. Exista carti si pe hirtie si locuri online unde te poti documenta cu privire la ce inseamna de fapt haiku. O simpla respectare mecanica a unei reguli formale nu face dintr-un text haiku. As vrea cei care se pricep mai bine sa elaboreze. Daca nu, atunci ma voi stradui sa gasesc eu niste link-uri la unele locuri unde poti citi ce inseamna de fapt haiku si filozofia din spatele scrierii japoneze Textul poate fi incadrat doar ca poezie scurta eventual.
pentru textul : Geneză dee gripa omeneasca, Alma, s-au imbolnavit pasarile:) clar ca tot de pe la noi li se trage:) multam pentru toate, spor la viata!
pentru textul : fiecare om deMi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
m-am amuzat teribil.
pentru textul : Leii de doi bani și masajul cardiac intern. dePagini