Virgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
Margas

Draga Virgile, pentru ale noastre "mind games" e suficienta o singura premisa, iar eu cand am spus ca tu te crezi destept si ne consideri pe noi ceilalti "prosti" (sau nu chiar atat de destepti ca tine) m-am referit la modul in care tu jonglezi cu orice iti vine la indemana (in cazul acesta cu etimologia unui cuvant, a duhni) pentru a iesi "basma curata". Acele versuri ale tale sunt jignitoare la adresa ortodocsilor orice ai zice si oricum ai argumenta, insa asta nu are prea mare importanta, iar eu oricum voi pierde aceasta disputa cu tine, insa nu de aceea o port...Tu oricum faci ce vrei pe acest site, este dreptul tau. Nu uita te rog insa ca asta nu iti da dreptate neaparat. Eu am o firma care produce 3 milioane de dolari pe an si chiar platesc 20 de oameni cu bani pe care poate altfel i-as baga in buzunar (daca i-as exploata, desigur). Dar am invatat cum sa-i respect si sa le dau binete dimineata. Tu mai ai inca un drum lung pana la acest lucru atat de simplu, sa-ti tai din nasul tau infumurat. Te rog sa nu ma intelegi gresit, la urma urmei fiecare face curat in curtea lui asa cum doreste. Insa "curtea" ta, acest site adica, ar trebui curatat, in opinia mea, din radacini, adica de tine Virgile asa ca mie nu-mi ramane altceva decat sa ma opresc din aceasta polemica. Voi scrie pe aici atat timp cat imi vei mai permite insa, incepand de maine, nu voi mai comenta nimic nicaieri si sper ca voi fi inteles. La urma urmei, ochiul stapanului ingrasa vita, dar ochiul tau e tare miop, Virgile, cu tot dragul ti-o spun Bobadil

privirea ta e ascuţită, Adriane. mă gândeam ce cusur va vedea cititorul în creaţia asta ciudată. observaţiile tale sînt obiective. am luat o mătură mică şi am încercat să scot nişte gongi afară dar n-au ieşit toate. voi mai aştepta un pic, mă voi mai gândi şi după aceea.

mulţumesc de trecere. o alta întrebare care-mi stă pe buze în afară de cea cu îngerii e: cine m-a retrogradat din nou?

erată: Adrian (,)* are o forţă...

Eu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
Și eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.

eu prefer simbolul inițial. acesta mi se pare un icon de 25K (culori nu carate), fără profunzime/contrast, mai ales pe fundalul alb. am încercat să creionez unul acum - e ușor să faci observații fără să ai o propunere concretă - mărturisesc însă că pentru moment timpul nu îmi permite reliefarea unor detalii (mai ales la rezoluția de 16/21px cum văd aici).
una peste alta salut (re)implementarea.

P.S. va recomand Elisabeth Arden...

pff, Cristina, hai, îmi strâng jucăriile. Mulţumesc. Dificil şi cinci, aşa-i. Dar mă voi răzbuna mai abitir, într-un alt episod, pe Adrian! Am zis!
Până atunci, felicitări pentru aşa minunăţie de exerciţiu editorului. Aştept şi eu ca premiu, ca umil participant, praful de pe toba Cristinei.

Cristina, multumesc de trecere si de comentariu. Mi-a dat mult de gindit ce ai scris aici.

Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)

let's not get personal on this. cred ca e "a matter of perception". Vroiai sa spun "burtă"? La urma urmei vine din latină, nu?

Bună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.

rămăsesem la varianta moldovenească a verbului.
s-ar putea să pară căutată.
îl voi reciti de mai multe ori, dar încă nu pot fi obiectiv.

Draga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.