Nu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
Virgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
Sapphire, iti multumesc iara pentru atentia ce o acorzi scrierilor mele. tin sa iti spun ca nu ma tem de greselile si de superficialitatea mea, ci, mai mult, ma bucur cand pot invata din propria stangacie. vreau, insa, cel mai mult, sa iti multumesc nespus pentru felul rabdator cu care imi explici taina scrierii poeziei.
Sunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
Ok, am înțeles, tu chiar așa ai vrut să scrii cu doi de 'să', o sută de 's' de 'ș' și de 'ă'... îmi cer scuze, eu am crezut că e un typo amestecat cu un puseu de febră. În acest caz îmi schimb părerea și spun că versul respectiv este teatral în măsura în care toți mergeam la teatru când eram copii și nu puteam, din cauza etichetei, să ne suflăm ca lumea mucii în batistă.
Virgil, eu speram să nu mă mai bag pe acest subiect, dar m-ai întrebat ceva. În primul rând mă bucur că vezi "conflictul" cu ochi buni. La primul comentariu făcut aici chiar mă gândeam că se vor mișca valuri, dar nu credeam că tocmai așa de mari (uite că și zice Cristina că nu are răbdare să mai citească tot; cine nu l-a prins de la început o lasă baltă). De acord cu tine că valurile făcute sunt un lucru bun pentru toți cei de aici. 250 de citiri este record absolut. Taman de ziua lui Nichita. Deci, ziceam ceva de prima regulă, care la un moment dat sună așa: "...Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă". Alina cu toată grija ei pentru calitatea literară s-a ocupat, totuși, doar de texte, NU și de opinii. Ceea ce speram eu să se înțeleagă, este acest minus al muncii ei, că a făcut doar juma' de treabă. Încă o dată: e clar că dacă se ocupa și de comentarii era un volum de șapte ori mai mare (deci până la urmă a făcut doar o șeptime de lucru. Hm.) Deci nu e o treabă făcută cum trebuie și mi se par nedrepte aserțiunile ei. Tocmai pentru că ar presupune un volum imens de lucru înseamnă că și responsabilitatea ar trebui să fie pe măsură, nu? Așadar, esențial, și, conform regulilor, în proporție de cel puțin 50%, trebuia să aibă în vedere și comentariile. Sper că e clar cât de cât. (Însă dacă se apucă cineva să facă și o critică a criticii, apăi asta e treabă profesionistă deja; aviz amatorilor). Cristina (dacă apuci să citești), mă întrebi: dacă eram pe lista Alinei mai făceam gargară? Eu cred că da, după cât mă cunosc, și poate chiar numai de dragul valurilor ăstora, căci începusem să mă plictisesc. Tocmai spuneam că poate chiar cei de pe listă ar fi trebuit să sesizeze injustețea unui astfel de demers. Repet, cred că da. Poate că, dacă ne plesnea cu ceea ce zic eu acolo, cu o critică ȘI a criticii de mă punea în fund, aș fi tăcut chitic și aș fi luat notițe. Călin
sunt intr-o perioada lipsita de verva in comunicarea interpersonala, de aceea fac atat de rar comentarii la textele de pe site, iar ca sa le fac doar de amorul artei nu cred ca merita. fac specificatia asta pentru ca ma bucura, dar ma si mira ca acest poem a fost, totusi, comentat, la randul lui. andu, iti raman datoare pentru asta si promit ca ma voi revansa. mai ales ca am incercat sa postez aici numai dintre textele pe care eu le-am considerat foarte bune. macar atat sa pot face benefic si constructiv pentru ceilalti. multumesc pentru "Laura", pe care am recitit-o cu mare placere, ca si prima data. inca de atunci ti-am spus cat mi-a placut. si... Andu. iti multumesc.
Un exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
Virgil, felicitări din suflet. Din nefericire mi-e imposibil să ajung în Iași în acea perioadă, dar voi fi cu gandul la voi. Încă o dată, respectul meu pentru evitarea compromisurilor culturale. Cu respect, Bogdan
Adriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
ce e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
Virgile, Hai s-o lăsăm baltă. Mottoul tău cu "poezia nu este viața și viața nu este poezie", nu-și are efect asupra mea. Știi bine că, din cuvintele tale vei fi judecat. Ce, numai bolboroseala fanteziei voastre face poezie? Cred că ceea ce numești tu poezie și ceea ce numesc eu poezie, sunt două mere diferite. Hermeneia e un termen furat de tine din teologie! De ce Cristos n-ar avea loc aici? Poezia postată mai sus e întru amintirea nașterii Lui. E timpul sărbătoririi nașterii Sale, nu? Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta! Mă calci pe un buton când încerci să mă iei de sus. Văd că dai pupicuri pe la poezii blasfemietoare și la cea despre El, îi dai ghionturile astea! Știu cât ești de argumentativ, dar dreptatea nu e întotdeauna de partea ta, cât ai da tu din buze și din coate. Virgile, nici poeziile tale n-au gust. Sînt uscate ca oasele de crocodil. Ți-o spun eu, nicodem. Pune-o la creier și nu te da filosof. Comul tău e plin otravă. Să închidem nasturele aici. De jigniri și de răni e plină lumea...
D-le Cristea, bineînţeles că e o pastişă, dar, aşa cum intuiţi, orgoliul creator nu m-a evitat şi am dorit ca ea, poezia, să reziste şi dincolo de...
Onorat de vizită.
da, și mie varianta a II-a mi se pare mai bună, deși, să nu mai spui la nimeni, nici aceasta nu mă mulțumește pe deplin. asta e !
am recepționat sugestia ta și probabil că o mi-o voi însuși,
cu mulțumiri.
Intr-o gropnita undeva-n america de sud cineva, un om, neinspirat fluiera a mirare. M-asteptam ca sunetul trecind prin sutele de ochi deschisi ,prin sutele de guri deschise sa revina-n auzul nostru cumva amplificat ori schimbat ori numai ceva din el sa se intoaca purtind semn de la cei prin care-a trecut.Ciudat insa, sunetul a murit in moarte.vroiam poate ceva ce-ar fi sunat ca " prin vulturi vintul viu vuia"...dar nu, ani mai tirziu aveam sa ma conving cit de tacuta-i moartea .Moartea pe viu.
daca frumos ai spus "ea iesise din mine asa curgator", cred ca versul "prin piele-mi iesise" reduce din sugestia oferita initial. la fel, e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare.... de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"?
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
am citit nu de două ori, ci de nouă ori, aflându-mă şi eu,cred, în aceeaşi situaţie cu patrulaterul lui Vlad. Consider că, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă politică, toţi suntem la un moment dat frustraţi, cu "unghiuri de vedere obtuze" , etc., precum ne zice poetul aici. Acu, vorba cuiva: "dracu' ştie ce a vrut să zică poetul aici" dar intrăm în alte discuţii.
Umorul este pe cale de dispariţie dar nu şi la acest autor care se joacă atât de nevinovat, de puritan aş spune cu geometria, ba cap pătrat, ba sferă pe bulevard, nimeni nu este privat de ironic, autorul îşi face bine treaba, este autoironic: "un patrulater frustrat
ce cap pătrat!/mofluz/cu un unghi de vedere obtuz,/prins de asfalt în colţuri/cu bolţuri,". Asta mă bucură ca cititoare: uite, dom le că nu e misogin!
Aici, însă, intră în graţiile "sferei", este "calin", ba chiar îl simt ca pe o "subretă" la roata de la bicicletă (doar în context, să formeze rima, cu o cameră de bicicletă de care are grijă o subretă)
Nu cred cred că rămâne patrulater până la urmă şi îţi spun şi de ce, vlad, râd. Pentru că zici tu la sfârşit că este "o refulare din canalizare", sâc!
Una peste alta, text complex, scriere hâtră, posibil sentimentală, posibil geometrică, cu elemente poetice, o asemănare din avion cu Brumaru.
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
texte mai bune, o ştiam. cred că sunt capabilă să mă autoevaluez. mulţumesc, Paul, unii spun cu tropi, alţii fără. mă bucur că ai zis, fie că nu ai găsit chiar nimic de mileniul trei pe aci.
sincer, îţi mulţumesc pentru opinie. te mai aştept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
pentru textul : Joc deVirgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deSapphire, iti multumesc iara pentru atentia ce o acorzi scrierilor mele. tin sa iti spun ca nu ma tem de greselile si de superficialitatea mea, ci, mai mult, ma bucur cand pot invata din propria stangacie. vreau, insa, cel mai mult, sa iti multumesc nespus pentru felul rabdator cu care imi explici taina scrierii poeziei.
pentru textul : Cafea divină deSunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
pentru textul : Viață de-a bușilea deOk, am înțeles, tu chiar așa ai vrut să scrii cu doi de 'să', o sută de 's' de 'ș' și de 'ă'... îmi cer scuze, eu am crezut că e un typo amestecat cu un puseu de febră. În acest caz îmi schimb părerea și spun că versul respectiv este teatral în măsura în care toți mergeam la teatru când eram copii și nu puteam, din cauza etichetei, să ne suflăm ca lumea mucii în batistă.
pentru textul : iarnă și eminescu detare simpatica, queen margot. multumesc de asa interventie. pentu asa ceva, tu meriti penita despre care vorbesti. cu mare drag!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deeste
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deVirgil, eu speram să nu mă mai bag pe acest subiect, dar m-ai întrebat ceva. În primul rând mă bucur că vezi "conflictul" cu ochi buni. La primul comentariu făcut aici chiar mă gândeam că se vor mișca valuri, dar nu credeam că tocmai așa de mari (uite că și zice Cristina că nu are răbdare să mai citească tot; cine nu l-a prins de la început o lasă baltă). De acord cu tine că valurile făcute sunt un lucru bun pentru toți cei de aici. 250 de citiri este record absolut. Taman de ziua lui Nichita. Deci, ziceam ceva de prima regulă, care la un moment dat sună așa: "...Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă". Alina cu toată grija ei pentru calitatea literară s-a ocupat, totuși, doar de texte, NU și de opinii. Ceea ce speram eu să se înțeleagă, este acest minus al muncii ei, că a făcut doar juma' de treabă. Încă o dată: e clar că dacă se ocupa și de comentarii era un volum de șapte ori mai mare (deci până la urmă a făcut doar o șeptime de lucru. Hm.) Deci nu e o treabă făcută cum trebuie și mi se par nedrepte aserțiunile ei. Tocmai pentru că ar presupune un volum imens de lucru înseamnă că și responsabilitatea ar trebui să fie pe măsură, nu? Așadar, esențial, și, conform regulilor, în proporție de cel puțin 50%, trebuia să aibă în vedere și comentariile. Sper că e clar cât de cât. (Însă dacă se apucă cineva să facă și o critică a criticii, apăi asta e treabă profesionistă deja; aviz amatorilor). Cristina (dacă apuci să citești), mă întrebi: dacă eram pe lista Alinei mai făceam gargară? Eu cred că da, după cât mă cunosc, și poate chiar numai de dragul valurilor ăstora, căci începusem să mă plictisesc. Tocmai spuneam că poate chiar cei de pe listă ar fi trebuit să sesizeze injustețea unui astfel de demers. Repet, cred că da. Poate că, dacă ne plesnea cu ceea ce zic eu acolo, cu o critică ȘI a criticii de mă punea în fund, aș fi tăcut chitic și aș fi luat notițe. Călin
pentru textul : Cel mai, Cea mai desunt intr-o perioada lipsita de verva in comunicarea interpersonala, de aceea fac atat de rar comentarii la textele de pe site, iar ca sa le fac doar de amorul artei nu cred ca merita. fac specificatia asta pentru ca ma bucura, dar ma si mira ca acest poem a fost, totusi, comentat, la randul lui. andu, iti raman datoare pentru asta si promit ca ma voi revansa. mai ales ca am incercat sa postez aici numai dintre textele pe care eu le-am considerat foarte bune. macar atat sa pot face benefic si constructiv pentru ceilalti. multumesc pentru "Laura", pe care am recitit-o cu mare placere, ca si prima data. inca de atunci ti-am spus cat mi-a placut. si... Andu. iti multumesc.
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deUn exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
pentru textul : cine ajunge primul deerata: mi se par artificiale
pentru textul : psalm deVirgil, felicitări din suflet. Din nefericire mi-e imposibil să ajung în Iași în acea perioadă, dar voi fi cu gandul la voi. Încă o dată, respectul meu pentru evitarea compromisurilor culturale. Cu respect, Bogdan
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deAdriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
În legătură cu titlul, mă mai gândesc.
Eugen
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deVă rog să nu mai postaţi mai mult de un text pe zi!
pentru textul : Poveste de iubire deobservasem si eu seria....penumbrelor. in aceasi nota, cu aceleasi senzatii. tristetea face bine poetului....
pentru textul : aqua marine deba n-ai ratat deloc. :)
needless to say...
pentru textul : Ratare cu mingi verzi dece e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deVirgile, Hai s-o lăsăm baltă. Mottoul tău cu "poezia nu este viața și viața nu este poezie", nu-și are efect asupra mea. Știi bine că, din cuvintele tale vei fi judecat. Ce, numai bolboroseala fanteziei voastre face poezie? Cred că ceea ce numești tu poezie și ceea ce numesc eu poezie, sunt două mere diferite. Hermeneia e un termen furat de tine din teologie! De ce Cristos n-ar avea loc aici? Poezia postată mai sus e întru amintirea nașterii Lui. E timpul sărbătoririi nașterii Sale, nu? Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta! Mă calci pe un buton când încerci să mă iei de sus. Văd că dai pupicuri pe la poezii blasfemietoare și la cea despre El, îi dai ghionturile astea! Știu cât ești de argumentativ, dar dreptatea nu e întotdeauna de partea ta, cât ai da tu din buze și din coate. Virgile, nici poeziile tale n-au gust. Sînt uscate ca oasele de crocodil. Ți-o spun eu, nicodem. Pune-o la creier și nu te da filosof. Comul tău e plin otravă. Să închidem nasturele aici. De jigniri și de răni e plină lumea...
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deD-le Cristea, bineînţeles că e o pastişă, dar, aşa cum intuiţi, orgoliul creator nu m-a evitat şi am dorit ca ea, poezia, să reziste şi dincolo de...
pentru textul : Rânduri bacoviene deOnorat de vizită.
da, și mie varianta a II-a mi se pare mai bună, deși, să nu mai spui la nimeni, nici aceasta nu mă mulțumește pe deplin. asta e !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (II) deam recepționat sugestia ta și probabil că o mi-o voi însuși,
cu mulțumiri.
Intr-o gropnita undeva-n america de sud cineva, un om, neinspirat fluiera a mirare. M-asteptam ca sunetul trecind prin sutele de ochi deschisi ,prin sutele de guri deschise sa revina-n auzul nostru cumva amplificat ori schimbat ori numai ceva din el sa se intoaca purtind semn de la cei prin care-a trecut.Ciudat insa, sunetul a murit in moarte.vroiam poate ceva ce-ar fi sunat ca " prin vulturi vintul viu vuia"...dar nu, ani mai tirziu aveam sa ma conving cit de tacuta-i moartea .Moartea pe viu.
pentru textul : Fuga dedaca frumos ai spus "ea iesise din mine asa curgator", cred ca versul "prin piele-mi iesise" reduce din sugestia oferita initial. la fel, e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare.... de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"?
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deam citit nu de două ori, ci de nouă ori, aflându-mă şi eu,cred, în aceeaşi situaţie cu patrulaterul lui Vlad. Consider că, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă politică, toţi suntem la un moment dat frustraţi, cu "unghiuri de vedere obtuze" , etc., precum ne zice poetul aici. Acu, vorba cuiva: "dracu' ştie ce a vrut să zică poetul aici" dar intrăm în alte discuţii.
pentru textul : scurt tratat de geometrie sentimentală deUmorul este pe cale de dispariţie dar nu şi la acest autor care se joacă atât de nevinovat, de puritan aş spune cu geometria, ba cap pătrat, ba sferă pe bulevard, nimeni nu este privat de ironic, autorul îşi face bine treaba, este autoironic: "un patrulater frustrat
ce cap pătrat!/mofluz/cu un unghi de vedere obtuz,/prins de asfalt în colţuri/cu bolţuri,". Asta mă bucură ca cititoare: uite, dom le că nu e misogin!
Aici, însă, intră în graţiile "sferei", este "calin", ba chiar îl simt ca pe o "subretă" la roata de la bicicletă (doar în context, să formeze rima, cu o cameră de bicicletă de care are grijă o subretă)
Nu cred cred că rămâne patrulater până la urmă şi îţi spun şi de ce, vlad, râd. Pentru că zici tu la sfârşit că este "o refulare din canalizare", sâc!
Una peste alta, text complex, scriere hâtră, posibil sentimentală, posibil geometrică, cu elemente poetice, o asemănare din avion cu Brumaru.
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deMelancolic si subtil. Aşa aş vedea finalul:
"lume magică
imprimată pe cearșaful ca o piele" - e vorba, evident, doar de gust/percepţie.
Nice.
pentru textul : time passing deda, de acord, am spus aceasta acum 2-3 zile.
pentru textul : go fishing desi luna ca o mireasa asteptand apocalipsa ideilor. pe scut.
pentru textul : și soarele ca un mire deS-a omis un cuvânt în versul „a plecat fără guste din struguri” - a plecat fără să guste...
pentru textul : rafale 1 detexte mai bune, o ştiam. cred că sunt capabilă să mă autoevaluez. mulţumesc, Paul, unii spun cu tropi, alţii fără. mă bucur că ai zis, fie că nu ai găsit chiar nimic de mileniul trei pe aci.
sincer, îţi mulţumesc pentru opinie. te mai aştept.
pentru textul : şi s-au ales cu mine dePagini