Virgil – finalul și mie mi-a plăcut inițial, dar acum accept că e prea implacabil.
Dorel – am avut si eu o reținere în legătură cu “statuia” și e justă observația ta,
mi-o însușesc, mulțumesc!
Cristina – ai dreptate, textul poate fi restrâns puțin, mulțumesc de sugestii.
“devorează” aș lăsa în forma asta.
Călin - finalul acela mi se părea potrivit, aveam impresia ca las orizont larg, dar acum pentru ca mi-ați sesizat cu totii acest lucru, o să mă gandesc.
un text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
iar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
Foarte frumos finalul despre "începuturi neterminate" și "cicatrizate". Mă întreb dacă cicatricea se vede sau e doar o umbră gri undeva pe pielea sufletului. Poate ar mai fi de lucrat la sunet aici: "cu capul în jos".
Ce intelegi tu prin "constiinta valorii sale" ? Sau printr-un "anumit tip de orgoliu". Ambele imi sunt prea vagi.
Exista foarte multi oameni care scriu sau picteaza sau muzicesc. Crezi ca este macar unul care sa creada despre el ca nu are valoare ? sau ma rog, ca nu are valoare prea mare. Daca o spune, asteapta cu infrigurare sa fie contrazis.
Putem spune ca daca ai scris 5 nuvele esti prozator, 10 poezii esti poet ? Mie mi se pare ca nu exista constiinta valorii. Fie si din simplul motiv ca nu are instrument de masurat.
Uite-te in jur ce se intampla. Explozia internetului a dat peste cap toate canoanele estetice.
Nu mai exista un guru al valorii. Critica nu mai are nicio "valoare" :), de fapt este inexistenta.
Ne aflam intr-o febra a scrisului, a fotografiatului, a pictatului, si a postarii creatiilor pe internet.
S-a incheiat faza unei arte dirijate de critici si galeristi. Nu stim inca incotro. Este o democratizare, ca sa-i spun asa, fara precedent. O imprastiere care invioreaza kitsch-ul. Cum se va alege graul de neghina ? Prin constiinta valorii ?
o revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
Cristina, e ca şi cum aş privi cinci mirese deodată :) ( ştii de ,,regula” că miresele nu trebuie să se întâlnească...) De asta sunt de părere că trebuie postat câte un haiku. Nu ştiu la care să mă opresc. Toate au ceva de continuat. Eu aşa cred despre haiku – este un poem neterminat pe care îl continuă cititorul. E o complicitate între cei doi.
Mi-au atras atenţia mai mult ultimele două:
copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare
*
vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid
Primul aduce în prim plan două tipuri de catifelări: una caldă, a catifelei, şi una rece, a fulgilor de nea. Se vede aici şi nerăbdarea copilului de a vedea zăpada, uitând să îşi ia ghetele de iarnă. Sau poate nu le avea. Explorarea poate continua.
Al doilea din cele două selectate are farmecul denumirii insectei ,,călugăriţa verde”. Verdele e în contrast cu moartea, cu putrezirea. Neclintirea din cimitir se resimte şi în insectă. Şi se mai pot spune multe...
Te felicit!
eu nu prea înțeleg cum poate fi „progresul un candidat sigur” la o luptă... fie ea „o luptă cu animalele de savană”! :)
poate „progresul îmi va fi de ajutor”?
„așadar parcă nimic nu este mai simpatic”
eu aș renunța la acel „așadar”, care anunță ferm o concluzie - în contradicție cu tremurătorul „parcă”.
„netulburate de vreo apă tulbure” - poate găsești altceva...
un poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
Vlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
a fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
Interesantă nota optimistă din final. Mai ales dacă ne gândim că încălzirea globală care va atrage după sine răcirea planetei, va reduce - se pare că va fi chiar în timpul vieții generației mai tinere - suprafața locuibilă a planetei cu o treime. Dar cultură se poate face și numai pe două treimi din planetă, nu? Dar până la urmă cred că avem cu toții încredere într-un triumf al culturii, iar cei mai optimiști poate chiar într-o "epocă de creativitate absolut unică". Mai ales că acest optimism, Constantin Enianu îl fundamentează pe acea "descoperire" a lui Homo religiosus. Fac, însă, o mică notă, căci, personal, cred că totuși chiar și tehnologia modernă ARE până la urmă și o bază sau justificare religioasă. Chiar dacă distincția dintre cultură și civilizație, ce începe cu Spengler pare-mi-se, exclude aserțiunea mea de mai sus, să ne gândim că această explozie a tehnologiei mai ales in ultimul secol, a avut loc pentru ca omul să-și ofere sieși puteri nebănuite, "neverosimile" - ca să folosesc expresia lui C. Enianu - asupra lumii din jurul său. Putem spune chiar "puteri sacre", de acord, păstrând bineînțeles proporțiile. Ori tocmai această putere asupra lumii, pe care o caută omul tot mai mult în ziua de azi, ea însăși ARE o fundamentare religioasă. Omul este ontologic chemat, din perspectivă creștină desigur, de a fi stăpân al creației, de a și-o supune, de a se face pe sine cununa ei. Deci, iată, și fundamentarea religioasă a ultratehnologizării moderne, chiar dacă ea nu e conștientizată mai ales chiar de cei care o produc. Din nou, demersul lui Constantin Enianu se susține în ceea ce privește încrederea în triumful culturii, căci ea se fundamenteză, într-adevăr, pe simțirea religioasă a omului. Derivarea culturii din cultul religios, care apare ca o posibilitate la Burckhardt, și, mai mult, ca un raport genetic la Berdiaev, nu face decât să arate că, în ultimă instanță, dorința și tendința de frumos a omului pornește tot de la simțirea sa religioasă. Totuși, nu cred că viitoarea epocă de creativitate va fi una "nouă", ori "absolut unică", ci poate doar în alte forme sau expresii "neverosimile" (îmi place expresia, după cum se vede). Și mă bazez, când spun aceasta, pe conceptul lui Crainic despre "nostalgia paradisului" (Eliade cu "întoarcerea la origini" e ceva mai târziu). Adică altceva mai nou sau "mai unic" decât Paradisul, care să-l inspire (mai mult sau mai puțin conștient) pe om, nu poate fi conceput. Una peste alta, articol bine susținut și consecvent sieși. Peniță pentru robustețea articolului și pentru solida fundamentare a "valorii sacramentale" a ființei umane. Și pentru optimism desigur.
Tragand o prima linie (sper ca provizorie), amandoi am avut de castigat. Dumneata, ca te-am facut sa-l cauti pe Priest. Eu, ca m-ai convins sa-l caut pe Guenon (si sa-l citesc inainte sa se termine lana de la vesta aia a mea). Sunt convins ca ce voi castiga eu este mai substantial. Si-ti multumesc anticipat. (O informatie "tehnica": exista vreo carte a sa publicata in Romania? Daca nu, nu-i bai. O voi (le voi) comana pe internet in franceza sau engleza - alta limba n-o stiu). Cat despre ceea ce unii numesc, in sens piorativ, "ocultism" asociat aiurea si de-a valma cu "esoterismul", nu este cazul meu. Referitor la "esoterism", de exemplu, cred ca fiecare religie are o latura "exoterica" pentru majoritatea practicantilor si un "esoterica" pentru cei alesi.De fapt am vorbit despre New Age, ceea ce-i cu totul altceva. Si aici se poate dezvolta o discutie, la inceput separata, ca apoi sa fie integrata intr-un intreg (daca se va putea). Ce sa facem, asta-i blestemul nostru, al oamenilor obisnuiti: sa tot discutam si pana in final unele intelesuri fundamentale sa ne scape printre degete. Principalul e ca macar incercam. Imi cer scuze ca, deocamdata, ma opresc aici. Dar, fiind un om obisnuit, am si eu slabiciuni (si inca o multime atat de mare si grea ca abia o mai tin in carca): incepe meciul CFR Cluj - Chelsea. Sper sa continuam.
în atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
mi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
...eu imi puneam baza pe auditiv, tragand nadejde ca acea coloana (dorica sau nu) se va prabusi odata, ca un Ierihon. dar va multumesc pt semnul ca ati simtit acest text si rezonat la el.
Vad ca Virgil mi-a luat-o inainte... Un text care promite o poveste si se tine de cuvant. "a fost odată o femeie trecători grăbiți și lumini multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric pășeam prin oraș uitându-mă la vitrine și oameni ea se oprise la marginea străzii fragilă" e uimitor ce ai reusit sa faci aici cu un simplu adjectiv...ai spus totul despre personaj, l-ai aruncat, pur si simplu, in fata naasta, dezarmat. apoi: "în ochi i se roteau drumuri" "iubirea coclea în cer la picioarele sfinților" "ceva era în neregulă cu viața toate lucrurile atârnau câinele de lesă brățara de mână luna de cer singurătățile între ele" felicitari! o penita si de la mine.
imi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Ne’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
ok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
eu mă simt înghesuit între... cunoștințele mele lingvistice, prin urmare, mulțumesc Naan și mulțumesc Leea:) pentru că sincer , nu știu care îți este prenumele, ca să ne tutuim și noi.:) și lasă tu considerația pentru mine, pune un straight e ok și m-ai lămurit că ești cultă! așa mă bagi în datorii:))! iar eu nu rămân dator niciodată, vorba unui coleg de filială:)! atent și mucalit, paul
Femeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil – finalul și mie mi-a plăcut inițial, dar acum accept că e prea implacabil.
Dorel – am avut si eu o reținere în legătură cu “statuia” și e justă observația ta,
mi-o însușesc, mulțumesc!
Cristina – ai dreptate, textul poate fi restrâns puțin, mulțumesc de sugestii.
“devorează” aș lăsa în forma asta.
Călin - finalul acela mi se părea potrivit, aveam impresia ca las orizont larg, dar acum pentru ca mi-ați sesizat cu totii acest lucru, o să mă gandesc.
vă mulțumesc tuturor de păreri, îmi sunt utile!
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deun text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
pentru textul : bunica a avut dreptate deiar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
mulţumesc pentru popas, Ottilia.
pentru textul : cauză şi efect deAm citit poemul tau. E un strigat.
pentru textul : Triunghiuri deFoarte frumos finalul despre "începuturi neterminate" și "cicatrizate". Mă întreb dacă cicatricea se vede sau e doar o umbră gri undeva pe pielea sufletului. Poate ar mai fi de lucrat la sunet aici: "cu capul în jos".
pentru textul : cîndva lingeam sare deCe intelegi tu prin "constiinta valorii sale" ? Sau printr-un "anumit tip de orgoliu". Ambele imi sunt prea vagi.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deExista foarte multi oameni care scriu sau picteaza sau muzicesc. Crezi ca este macar unul care sa creada despre el ca nu are valoare ? sau ma rog, ca nu are valoare prea mare. Daca o spune, asteapta cu infrigurare sa fie contrazis.
Putem spune ca daca ai scris 5 nuvele esti prozator, 10 poezii esti poet ? Mie mi se pare ca nu exista constiinta valorii. Fie si din simplul motiv ca nu are instrument de masurat.
Uite-te in jur ce se intampla. Explozia internetului a dat peste cap toate canoanele estetice.
Nu mai exista un guru al valorii. Critica nu mai are nicio "valoare" :), de fapt este inexistenta.
Ne aflam intr-o febra a scrisului, a fotografiatului, a pictatului, si a postarii creatiilor pe internet.
S-a incheiat faza unei arte dirijate de critici si galeristi. Nu stim inca incotro. Este o democratizare, ca sa-i spun asa, fara precedent. O imprastiere care invioreaza kitsch-ul. Cum se va alege graul de neghina ? Prin constiinta valorii ?
o revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
pentru textul : Revista Algoritm Literar deCristina, e ca şi cum aş privi cinci mirese deodată :) ( ştii de ,,regula” că miresele nu trebuie să se întâlnească...) De asta sunt de părere că trebuie postat câte un haiku. Nu ştiu la care să mă opresc. Toate au ceva de continuat. Eu aşa cred despre haiku – este un poem neterminat pe care îl continuă cititorul. E o complicitate între cei doi.
Mi-au atras atenţia mai mult ultimele două:
copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare
*
vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid
Primul aduce în prim plan două tipuri de catifelări: una caldă, a catifelei, şi una rece, a fulgilor de nea. Se vede aici şi nerăbdarea copilului de a vedea zăpada, uitând să îşi ia ghetele de iarnă. Sau poate nu le avea. Explorarea poate continua.
pentru textul : Haiku deAl doilea din cele două selectate are farmecul denumirii insectei ,,călugăriţa verde”. Verdele e în contrast cu moartea, cu putrezirea. Neclintirea din cimitir se resimte şi în insectă. Şi se mai pot spune multe...
Te felicit!
eu nu prea înțeleg cum poate fi „progresul un candidat sigur” la o luptă... fie ea „o luptă cu animalele de savană”! :)
poate „progresul îmi va fi de ajutor”?
„așadar parcă nimic nu este mai simpatic”
eu aș renunța la acel „așadar”, care anunță ferm o concluzie - în contradicție cu tremurătorul „parcă”.
„netulburate de vreo apă tulbure” - poate găsești altceva...
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deun poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
pentru textul : și eu te iubesc deVlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete dea fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
pentru textul : Viraj mult prea strâns deInteresantă nota optimistă din final. Mai ales dacă ne gândim că încălzirea globală care va atrage după sine răcirea planetei, va reduce - se pare că va fi chiar în timpul vieții generației mai tinere - suprafața locuibilă a planetei cu o treime. Dar cultură se poate face și numai pe două treimi din planetă, nu? Dar până la urmă cred că avem cu toții încredere într-un triumf al culturii, iar cei mai optimiști poate chiar într-o "epocă de creativitate absolut unică". Mai ales că acest optimism, Constantin Enianu îl fundamentează pe acea "descoperire" a lui Homo religiosus. Fac, însă, o mică notă, căci, personal, cred că totuși chiar și tehnologia modernă ARE până la urmă și o bază sau justificare religioasă. Chiar dacă distincția dintre cultură și civilizație, ce începe cu Spengler pare-mi-se, exclude aserțiunea mea de mai sus, să ne gândim că această explozie a tehnologiei mai ales in ultimul secol, a avut loc pentru ca omul să-și ofere sieși puteri nebănuite, "neverosimile" - ca să folosesc expresia lui C. Enianu - asupra lumii din jurul său. Putem spune chiar "puteri sacre", de acord, păstrând bineînțeles proporțiile. Ori tocmai această putere asupra lumii, pe care o caută omul tot mai mult în ziua de azi, ea însăși ARE o fundamentare religioasă. Omul este ontologic chemat, din perspectivă creștină desigur, de a fi stăpân al creației, de a și-o supune, de a se face pe sine cununa ei. Deci, iată, și fundamentarea religioasă a ultratehnologizării moderne, chiar dacă ea nu e conștientizată mai ales chiar de cei care o produc. Din nou, demersul lui Constantin Enianu se susține în ceea ce privește încrederea în triumful culturii, căci ea se fundamenteză, într-adevăr, pe simțirea religioasă a omului. Derivarea culturii din cultul religios, care apare ca o posibilitate la Burckhardt, și, mai mult, ca un raport genetic la Berdiaev, nu face decât să arate că, în ultimă instanță, dorința și tendința de frumos a omului pornește tot de la simțirea sa religioasă. Totuși, nu cred că viitoarea epocă de creativitate va fi una "nouă", ori "absolut unică", ci poate doar în alte forme sau expresii "neverosimile" (îmi place expresia, după cum se vede). Și mă bazez, când spun aceasta, pe conceptul lui Crainic despre "nostalgia paradisului" (Eliade cu "întoarcerea la origini" e ceva mai târziu). Adică altceva mai nou sau "mai unic" decât Paradisul, care să-l inspire (mai mult sau mai puțin conștient) pe om, nu poate fi conceput. Una peste alta, articol bine susținut și consecvent sieși. Peniță pentru robustețea articolului și pentru solida fundamentare a "valorii sacramentale" a ființei umane. Și pentru optimism desigur.
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deTragand o prima linie (sper ca provizorie), amandoi am avut de castigat. Dumneata, ca te-am facut sa-l cauti pe Priest. Eu, ca m-ai convins sa-l caut pe Guenon (si sa-l citesc inainte sa se termine lana de la vesta aia a mea). Sunt convins ca ce voi castiga eu este mai substantial. Si-ti multumesc anticipat. (O informatie "tehnica": exista vreo carte a sa publicata in Romania? Daca nu, nu-i bai. O voi (le voi) comana pe internet in franceza sau engleza - alta limba n-o stiu). Cat despre ceea ce unii numesc, in sens piorativ, "ocultism" asociat aiurea si de-a valma cu "esoterismul", nu este cazul meu. Referitor la "esoterism", de exemplu, cred ca fiecare religie are o latura "exoterica" pentru majoritatea practicantilor si un "esoterica" pentru cei alesi.De fapt am vorbit despre New Age, ceea ce-i cu totul altceva. Si aici se poate dezvolta o discutie, la inceput separata, ca apoi sa fie integrata intr-un intreg (daca se va putea). Ce sa facem, asta-i blestemul nostru, al oamenilor obisnuiti: sa tot discutam si pana in final unele intelesuri fundamentale sa ne scape printre degete. Principalul e ca macar incercam. Imi cer scuze ca, deocamdata, ma opresc aici. Dar, fiind un om obisnuit, am si eu slabiciuni (si inca o multime atat de mare si grea ca abia o mai tin in carca): incepe meciul CFR Cluj - Chelsea. Sper sa continuam.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) denicodem ador invidia la oamenii cu pretenţii religioase. e atît de previzibilă. e însăşi natura lor.
pentru textul : domnule Labiș deUn poem țapăn zidit în cotidian.
pentru textul : eu cu cine votez (sau urna noastră cea de toate zilele) deDeclarații, pontuțe, învățături. Valoare!
daca tot cochetam cu metafizica, atunci sa o facem cu cat mai putine alunecari in derizoriu...
eu asa vad textul asta:
Inconştientul
vinde idei
conştientului,
idei fugare,
ce lucrează la negru.
Răsplata muncii lor
tinde spre zero,
valoarea muncii
spre infinit.
e doar o parere, fireste.
pentru textul : Inconştient deîn atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
pentru textul : despre noi demi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
pentru textul : ATELIER de...eu imi puneam baza pe auditiv, tragand nadejde ca acea coloana (dorica sau nu) se va prabusi odata, ca un Ierihon. dar va multumesc pt semnul ca ati simtit acest text si rezonat la el.
pentru textul : Stația de amplificare deVad ca Virgil mi-a luat-o inainte... Un text care promite o poveste si se tine de cuvant. "a fost odată o femeie trecători grăbiți și lumini multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric pășeam prin oraș uitându-mă la vitrine și oameni ea se oprise la marginea străzii fragilă" e uimitor ce ai reusit sa faci aici cu un simplu adjectiv...ai spus totul despre personaj, l-ai aruncat, pur si simplu, in fata naasta, dezarmat. apoi: "în ochi i se roteau drumuri" "iubirea coclea în cer la picioarele sfinților" "ceva era în neregulă cu viața toate lucrurile atârnau câinele de lesă brățara de mână luna de cer singurătățile între ele" felicitari! o penita si de la mine.
pentru textul : illusio deimi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deNu ştiu, nu cred, Cezar. Vezi originalul:
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deNe’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
un poem în care imaginile se îmbină fantastic. un poem tablou.
pentru textul : antiplatonice V deIată poezia! Din care poate, spre binele ei, să dispară ultima strofă.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deMignona, multam! Toate bune!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
pentru textul : haiku deeu mă simt înghesuit între... cunoștințele mele lingvistice, prin urmare, mulțumesc Naan și mulțumesc Leea:) pentru că sincer , nu știu care îți este prenumele, ca să ne tutuim și noi.:) și lasă tu considerația pentru mine, pune un straight e ok și m-ai lămurit că ești cultă! așa mă bagi în datorii:))! iar eu nu rămân dator niciodată, vorba unui coleg de filială:)! atent și mucalit, paul
pentru textul : Gâlglossă deFemeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
pentru textul : femeia și ploaia dePagini