sublim! iata un text care m-a bine dispus in aceasta dimineata mohorita. chiar daca finalul pare putin anecdotic eu parca as mai fi asteptat si o strofa a treia mai ampla. ideea e foarte interesanta si ai reusit sa sugerezi imagini puternice
Desi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
Dintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
Adrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
sa știi că îmi place chiar foarte mult . desigur preferatul rămâne poemul acela după titlurile mele:) așa deci îmi place și nu vreau să te întreb cum zici tu că pe niciunul dintre prietenii mei sentințele nu i-au luat pe nepregătite!? să nu-mi dai ex mene tekel upharsin că acolo scria dumnezeu ( ai dreptate nici pe el nu-l prea crede lumea dar asta nu înseamnă ca ne dă fără să ne anunțe)...in fine! sper să nu înțelegi greșit gestul ;că i-am comentat și lui dostoievski undeva și a crezut că-l iau la mișto! sper că nu e vreo dedicație:) textul, mare plăcere!
... iar ca să nu fie cu supărare, uite eu cuvântez din manuale:
"Substanta poeziei bacoviene se extrage de cele mai multe ori din banalul metafizic, categorial, înspăimântător pentru imaginație” (Matei Calinescu)
noroc bun!
Comentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
Concluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
nu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
numai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
draga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
Hohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
hohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
...că de data asta Profetul a mers la limita exigenței cu acest text.
Nu că nu ar avea dreptate, mai mult, comentariul lui poate fi luat drept exemplu la acest capitol, dar tot cred că a apăsat un pic prea mult pe accelerația criticii negative. Într-adevăr, textul nu sugerează cum trebuie, însă nu e un text rău, are idee, e curat iar câteva ajustări minore l-ar putea transforma într-un text bun.
Numărând oile (asta mi-a plăcut și m-a atins), desigur nu are legătură cu textul,
Andu
" apa de ploaie torenţială"- serios?! fără comentarii.
" ouă de înţelepciune" - mi se pare o găselniţă şi nimic mai mult, fie acele ouă trase cu grebla au ba.
"oare adevărul este o specie ireconciliabilă
cu dialogul" - retorism pur. Altfel, "ireconciliabil" înseamnă "de neimpăcat", nu? :)
După părerea şi gustul meu, doar ultima unitate are ceva ceva de spus şi o spune într-un context liric şi într-o manieră firească. Restul pare un preambul artificial.
buuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
Un text care ilustrează foarte bine tensiunea dntre aparenţă şi realitate. Un text al paradoxurile, foarte inteligent prezentate. O mică observaţie: nu aş folosi conjuncţia la începutul propoziţiei ( vezi ,,dar" ). Prefer varianta a doua fiindcă oferă la final o imagine de ansamblu şi îndeamnă lectorul la a reciti textul pentru aprofundare şi pentru a descoperi sensurile absconse.
Se mai gaseste cate un limbut persiflant a carui ascaridioza a migrat spre partea superioara a craniului incercand sa-si impuna egocentrismul. Cand te-ai inscris pe Hermeneia stiai ca aici exista un set de reguli ce trebuie respectat.Nu cred ca ai fost oblligat sa-ti faci cont aici. Nu te mai victimiza si nu mai posta in "bigfoot-ul literaturii" ca sa citez alt "nene intelept". Pana in momnetul asta nu ai demonstrat mai nimic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nimic, am lasat semn pentru ca textul mi-a atras atentia. cum sa va spun?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deVirgil,
Știu că ai intuit mesajul. Altfel e un exercițiu de grafică rapid cu accente pe acuratețea tehnică și nu pe cea artistică.
Cristina,
Bănuiesc la ce te gîndești dar nu ștergem ba din contră vrem să vedem și noi furnicile. prin lupă măcar.
Ionuț,
Cred că dacă te-ai apucat de turburisme o să ai vînă.
mulțumim pentru vizualizare.
pentru textul : mic tratat de poezie deStil unitar cu forta de a ma urni pana la sfarsit... Cristi
pentru textul : în fond e totul lavabil deDa, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku desublim! iata un text care m-a bine dispus in aceasta dimineata mohorita. chiar daca finalul pare putin anecdotic eu parca as mai fi asteptat si o strofa a treia mai ampla. ideea e foarte interesanta si ai reusit sa sugerezi imagini puternice
pentru textul : Fericire deDesi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
pentru textul : despre o femeie goală deDintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
aveți dreptate amândoi. să văd ce pot face.
pentru textul : fruct deAm uitat.
pentru textul : ascunzişul din urmă deAdrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
pentru textul : Gustul Lemnului deIoana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deMultumesc Oriana, pentru compliment si pentru apreciere. mai ales in lumina spiritului tau critic care nu se lasa induiosat nici aici.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deoricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
pentru textul : candirú deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... desa știi că îmi place chiar foarte mult . desigur preferatul rămâne poemul acela după titlurile mele:) așa deci îmi place și nu vreau să te întreb cum zici tu că pe niciunul dintre prietenii mei sentințele nu i-au luat pe nepregătite!? să nu-mi dai ex mene tekel upharsin că acolo scria dumnezeu ( ai dreptate nici pe el nu-l prea crede lumea dar asta nu înseamnă ca ne dă fără să ne anunțe)...in fine! sper să nu înțelegi greșit gestul ;că i-am comentat și lui dostoievski undeva și a crezut că-l iau la mișto! sper că nu e vreo dedicație:) textul, mare plăcere!
p.s. deci (te) citesc!
pentru textul : spring time cassandra de... iar ca să nu fie cu supărare, uite eu cuvântez din manuale:
"Substanta poeziei bacoviene se extrage de cele mai multe ori din banalul metafizic, categorial, înspăimântător pentru imaginație” (Matei Calinescu)
pentru textul : niciodatănuamfostsingură denoroc bun!
Comentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
pentru textul : de-a-ndăratelea deConcluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
nu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
pentru textul : Plimbare pe orizont denumai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
draga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
pentru textul : dimineți violet deHohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
pentru textul : Hohote de vară dehohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
...că de data asta Profetul a mers la limita exigenței cu acest text.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deNu că nu ar avea dreptate, mai mult, comentariul lui poate fi luat drept exemplu la acest capitol, dar tot cred că a apăsat un pic prea mult pe accelerația criticii negative. Într-adevăr, textul nu sugerează cum trebuie, însă nu e un text rău, are idee, e curat iar câteva ajustări minore l-ar putea transforma într-un text bun.
Numărând oile (asta mi-a plăcut și m-a atins), desigur nu are legătură cu textul,
Andu
Ai nişte expresii... să le spunem "nefericite":
"emana cuvintele" - cam afectat.
" apa de ploaie torenţială"- serios?! fără comentarii.
" ouă de înţelepciune" - mi se pare o găselniţă şi nimic mai mult, fie acele ouă trase cu grebla au ba.
"oare adevărul este o specie ireconciliabilă
cu dialogul" - retorism pur. Altfel, "ireconciliabil" înseamnă "de neimpăcat", nu? :)
După părerea şi gustul meu, doar ultima unitate are ceva ceva de spus şi o spune într-un context liric şi într-o manieră firească. Restul pare un preambul artificial.
pentru textul : cântec candriu debuuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
pentru textul : rugaminte importanta dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii demulțumesc vasile, pentru lectură și aprecieri. te mai aștept. katya
pentru textul : lumina din samovar degigantice*
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deimi place cum suna poemul, tandru,armonios, atat de bine redat liric.Felicitari!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deam incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
pentru textul : poate deSă-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
pentru textul : Paneraș cu ouă deUn text care ilustrează foarte bine tensiunea dntre aparenţă şi realitate. Un text al paradoxurile, foarte inteligent prezentate. O mică observaţie: nu aş folosi conjuncţia la începutul propoziţiei ( vezi ,,dar" ). Prefer varianta a doua fiindcă oferă la final o imagine de ansamblu şi îndeamnă lectorul la a reciti textul pentru aprofundare şi pentru a descoperi sensurile absconse.
pentru textul : Epifanigramă (2) deSe mai gaseste cate un limbut persiflant a carui ascaridioza a migrat spre partea superioara a craniului incercand sa-si impuna egocentrismul. Cand te-ai inscris pe Hermeneia stiai ca aici exista un set de reguli ce trebuie respectat.Nu cred ca ai fost oblligat sa-ti faci cont aici. Nu te mai victimiza si nu mai posta in "bigfoot-ul literaturii" ca sa citez alt "nene intelept". Pana in momnetul asta nu ai demonstrat mai nimic.
pentru textul : Doină dePagini