În primul rând mulţumesc frumos pentru lectură şi semn, stimată Anna – Nuţa Crăciun. Mă întreb dacă nu cumva, fără să ştim, paşii noştri nu s-au intersectat prin judeţul ăsta devastat (economic).
Dar nu despre asta e vorba în acest poem, ci despre zădărnicia şi neantul ce pun stăpânire pe omul conştient de inconsistenţa sa. Despre drama inconsistenţei eului, cu manifestările sale lirice în călătoria prin realul istoric, rezonând cu inconsistenţa şi precaritatea acestei realităţi cu valorile sale cu tot, zise absolute. Chiar în bronzul, gândit de cei vechi mai tare decât moartea, stă ascuns şi lucrează letal viermele.
P.S. Probabil, nu trebuia să explic acest text, să nu se interpreteze altfel. Am făcut-o!! Înapoi nu mai dau acum. Încă o dată mulţumesc. Numai bine vă doresc. Zapata.
p.s. Am să "curentez" versul "ăla lung". Să se-nveţe minte!!
Vă mulţumesc pentru observaţiile obiective şi pertinente. Cred că aveţi dreptate, pot să mai prelucrez acest text şi o să ţin seama de aceste opinii. Unele, "îţi devorează", ex, le voi opera chiar acum.
îmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
Nu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
Iată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
mulțumim, nuța. în zilele astea nu dau doi bani pe ce spun gnosticii, agnosticii și acognosticii. dar cuvintele tale venite din suflet sunt primite de suflete. ai grijă de privirea ta fără colțuri, pentru că numai un gând frumos are caracteristicile veșniciei. atent, cu gânduri bune, paul
era și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
Felicitari pentru carte, domnule Manolescu! Ma bucur sa vad materializate discutiile dvs mai mult sau mai putin virtuale asupra PM. Sper sa aveti dreptatea in privinta tezei, iar sacralitatea sa redevina un model in lumea in care traim.
Nu promit, insa mi-ar placea sa ajung la lansare. M-as bucura sa fiu acolo.
Lucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
Un poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
Paul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
Ei, semnificatia asta! Mitul intors, rasucit. Din Cantarea Cantarilor si fecioarele care au ramas pe dinafara. Iar cea care e inauntru, isi primeste mirele. Caci: "o sută de mii de flyere zboară deasupra încăperii" si mai sunt o multime de alte sugestii...Chiar: "Tu ești celălalt dintre cei doi prinși" sa nu-i spuna nimic domnului Dinu? Precum si: "tu și un animal fără picioare prin zăpadă și bice/te văd în viscol cum vii încet" sau: "la picioare este lumea noastră în oglindă
ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol" etc., etc., etc.
imi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
autobiografic (doar e un text de Emilian Pal, nu?) si totusi, de data asta, trecand cu mai multa usurinta peste accentele de jurnal ( prea ascutite) care tineau, uneori, cititorul la distanta. Fara metafore sofisticate , fara multe artificii optzeciste, douamiiste sau etc-iste. O poezie care traieste, respira, viseaza. O poezie a fericirii imbracata in haine de lucru. :) "ea e aici și ziua începe ca și cum ai învîrti cheile în contact totul se mișcă ea e aici între mușchi și vertebre totul se mișcă" "să te trezești dimineața să-ți scuturi degetele ca un miner după o explozie zdravănă din degete să iasă mii de albine și ele să fecundeze pămîntul să ai un milion de copii și fiecare să aibă un nume după lucruri mai importante pe unul să-l cheme soare pe altul străin pe altul culoare" da. penita.
Nu merge să postezi sub textul tău şi textul lui Celestin pentru că nu ai face decât să scoti pe prima pagină un text aflat la şantier, dar cred că ai putea să lasi un link către acel text. Ca să poată înţelege lumea mai bine ce şi cum fără să fie nevoită să răsfoiască prea mult.
Ioana, ai dreptate, voi tăia versurile acelea, erau puțin lipite, dar cu un rost, poate contextual. Mulțumesc pentru sugestiile tale, mereu pertinente.
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
Silvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
Mulțumesc pentru publicarea anunțului festivalului, care începe să cunoască un succes crescător, cu fiecare ediție. Este vorba despre o manifestare dinamică și foarte placută, ce are loc într-o perioadă foarte bine aleasă. Felicitări tuturor participanților ce își investesc benevol o parte din timpul și energia lor, consacrându-și astfel și angajamentul față de Poezie.
Sic...transit gloria mundi (si noi odata cu ea). Cu tine "polemica" pe tema care-ti sunt refuzate din nastere? Alea se discuta intr-un Templu in care gogoasa ta infuriata n-are loc caci daca o intepi da afara numai puturosenie. M-a facut sa scriu acest com. faptul ca o amesteci in cioravaiala noastra, in mod subtil cum crezi tu deviind discutia si sgandarindu-mi si mie orgoliul, pe Adriana care e mai mult decat o Doamna. Mai screme-te si dupa ce te vor trece toate naduselile (care fac bine ca elimina toxinele)poate, inca mai sper, te vei trezi si te vei da jos de pe amarata aia de movilita pe care te-ai cocotat si de pe care crezi ca poti dirija discutii "inalte" p-aci pe H.. Am pus apa la incalzit. Mai ai putintica rabdare ca n-a ajuns inca la temperatura potrivita.
In alta ordine de idei, vad ca nu uiti sa amintesti, printre altele, asa in trecat ca sa afle lumea, c-ai facut parte din juriul care l-a premiat pe Matei si te si vezi "supervaizorul" care, evident, "supervizeaza" tot ce misca pe aici. Imi amintesc ca, atunci cand s-a renuntat la editori in varianta actuala a H., te-ai repezit sa-ti oferi serviciile. Din nefericire pentru tine, ai fost constatat la superlativul absolut fara sa ti se dea nici un fel de atentie. Si ai ramas marele sef din coltul mic. Cum, pe vremuri, intr-un film cu indieni din America, fiecare membru al tribului era sef peste ceva/cineva. Si cum sefiile fusesera deja impartite si ramasese ultimul din coada doar Bobidilica care plangea neajutorat, i s-a oferit, ca sa taca din gura, sefia locului ala unde iti faci nevoile, fiind astfe uns drept "Marele Sef din Coltul Mic"
M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
În poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În primul rând mulţumesc frumos pentru lectură şi semn, stimată Anna – Nuţa Crăciun. Mă întreb dacă nu cumva, fără să ştim, paşii noştri nu s-au intersectat prin judeţul ăsta devastat (economic).
pentru textul : Viermele din bronz deDar nu despre asta e vorba în acest poem, ci despre zădărnicia şi neantul ce pun stăpânire pe omul conştient de inconsistenţa sa. Despre drama inconsistenţei eului, cu manifestările sale lirice în călătoria prin realul istoric, rezonând cu inconsistenţa şi precaritatea acestei realităţi cu valorile sale cu tot, zise absolute. Chiar în bronzul, gândit de cei vechi mai tare decât moartea, stă ascuns şi lucrează letal viermele.
P.S. Probabil, nu trebuia să explic acest text, să nu se interpreteze altfel. Am făcut-o!! Înapoi nu mai dau acum. Încă o dată mulţumesc. Numai bine vă doresc. Zapata.
p.s. Am să "curentez" versul "ăla lung". Să se-nveţe minte!!
Vă mulţumesc pentru observaţiile obiective şi pertinente. Cred că aveţi dreptate, pot să mai prelucrez acest text şi o să ţin seama de aceste opinii. Unele, "îţi devorează", ex, le voi opera chiar acum.
pentru textul : dacă te-aş iubi în seara asta deîmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
pentru textul : crochiu VI deAm inteles subtextul, plecand de la pretext. Mai vedem ce mai discuta rusii cu americanii si in functie de, vazand si facand.
pentru textul : prima doamnă deprobabil
pentru textul : ai eliberat șaua tată deNu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
pentru textul : disoluție deMarina, multumesc, este un text test de exercitiu liric, putin vechi, insa destul de aproape de ceea ce as fi vrut sa scriu.
pentru textul : sterile mâinile mele deIată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
pentru textul : Friday, 13 deMultumesc de trecere si comentariu... o sa insist (daca ma tine). Ialin
pentru textul : Scene (colaj) demulțumim, nuța. în zilele astea nu dau doi bani pe ce spun gnosticii, agnosticii și acognosticii. dar cuvintele tale venite din suflet sunt primite de suflete. ai grijă de privirea ta fără colțuri, pentru că numai un gând frumos are caracteristicile veșniciei. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : reclamă pentru viață deera și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
pentru textul : Alt fel de iubire deFelicitari pentru carte, domnule Manolescu! Ma bucur sa vad materializate discutiile dvs mai mult sau mai putin virtuale asupra PM. Sper sa aveti dreptatea in privinta tezei, iar sacralitatea sa redevina un model in lumea in care traim.
Nu promit, insa mi-ar placea sa ajung la lansare. M-as bucura sa fiu acolo.
ps: cred ca aveti un typo in titlul anuntului
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deMulțumesc frumos, Virgil, pentru aprecieri și urări. Mi-a plăcut remarca ta despre "efectul de palimpsest", este într-adevăr o legătură.
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deLucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
pentru textul : Concepție deCristina, daca tu aici te-ai oprit eu nu am cum sa te trec de opreliste
pentru textul : Punct culminant deCalin,
multumesc pt aprecierea generoasa. nu fug insa nici de-o critica :)
Un poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
pentru textul : când mă trimiți la dracu dă-mi adresa dePaul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
la existență desigur.
pentru textul : Simbioză deEi, semnificatia asta! Mitul intors, rasucit. Din Cantarea Cantarilor si fecioarele care au ramas pe dinafara. Iar cea care e inauntru, isi primeste mirele. Caci: "o sută de mii de flyere zboară deasupra încăperii" si mai sunt o multime de alte sugestii...Chiar: "Tu ești celălalt dintre cei doi prinși" sa nu-i spuna nimic domnului Dinu? Precum si: "tu și un animal fără picioare prin zăpadă și bice/te văd în viscol cum vii încet" sau: "la picioare este lumea noastră în oglindă
pentru textul : când după război se așterne liniștea deceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol" etc., etc., etc.
imi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
pentru textul : nimănui niciodată nimic deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I deautobiografic (doar e un text de Emilian Pal, nu?) si totusi, de data asta, trecand cu mai multa usurinta peste accentele de jurnal ( prea ascutite) care tineau, uneori, cititorul la distanta. Fara metafore sofisticate , fara multe artificii optzeciste, douamiiste sau etc-iste. O poezie care traieste, respira, viseaza. O poezie a fericirii imbracata in haine de lucru. :) "ea e aici și ziua începe ca și cum ai învîrti cheile în contact totul se mișcă ea e aici între mușchi și vertebre totul se mișcă" "să te trezești dimineața să-ți scuturi degetele ca un miner după o explozie zdravănă din degete să iasă mii de albine și ele să fecundeze pămîntul să ai un milion de copii și fiecare să aibă un nume după lucruri mai importante pe unul să-l cheme soare pe altul străin pe altul culoare" da. penita.
pentru textul : one bullet 'till morning deNu merge să postezi sub textul tău şi textul lui Celestin pentru că nu ai face decât să scoti pe prima pagină un text aflat la şantier, dar cred că ai putea să lasi un link către acel text. Ca să poată înţelege lumea mai bine ce şi cum fără să fie nevoită să răsfoiască prea mult.
pentru textul : din poezie scapă cine poate deIoana, ai dreptate, voi tăia versurile acelea, erau puțin lipite, dar cu un rost, poate contextual. Mulțumesc pentru sugestiile tale, mereu pertinente.
pentru textul : départs dedaca cuvantul e "logos" si nu vorbe
pentru textul : şi acum rămân acestea trei de"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă demi-a scăpat o virgulă între "text" și "frumos" :)
pentru textul : puzzle deSilvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
pentru textul : nesărbătoare deMulțumesc pentru publicarea anunțului festivalului, care începe să cunoască un succes crescător, cu fiecare ediție. Este vorba despre o manifestare dinamică și foarte placută, ce are loc într-o perioadă foarte bine aleasă. Felicitări tuturor participanților ce își investesc benevol o parte din timpul și energia lor, consacrându-și astfel și angajamentul față de Poezie.
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a deSic...transit gloria mundi (si noi odata cu ea). Cu tine "polemica" pe tema care-ti sunt refuzate din nastere? Alea se discuta intr-un Templu in care gogoasa ta infuriata n-are loc caci daca o intepi da afara numai puturosenie. M-a facut sa scriu acest com. faptul ca o amesteci in cioravaiala noastra, in mod subtil cum crezi tu deviind discutia si sgandarindu-mi si mie orgoliul, pe Adriana care e mai mult decat o Doamna. Mai screme-te si dupa ce te vor trece toate naduselile (care fac bine ca elimina toxinele)poate, inca mai sper, te vei trezi si te vei da jos de pe amarata aia de movilita pe care te-ai cocotat si de pe care crezi ca poti dirija discutii "inalte" p-aci pe H.. Am pus apa la incalzit. Mai ai putintica rabdare ca n-a ajuns inca la temperatura potrivita.
In alta ordine de idei, vad ca nu uiti sa amintesti, printre altele, asa in trecat ca sa afle lumea, c-ai facut parte din juriul care l-a premiat pe Matei si te si vezi "supervaizorul" care, evident, "supervizeaza" tot ce misca pe aici. Imi amintesc ca, atunci cand s-a renuntat la editori in varianta actuala a H., te-ai repezit sa-ti oferi serviciile. Din nefericire pentru tine, ai fost constatat la superlativul absolut fara sa ti se dea nici un fel de atentie. Si ai ramas marele sef din coltul mic. Cum, pe vremuri, intr-un film cu indieni din America, fiecare membru al tribului era sef peste ceva/cineva. Si cum sefiile fusesera deja impartite si ramasese ultimul din coada doar Bobidilica care plangea neajutorat, i s-a oferit, ca sa taca din gura, sefia locului ala unde iti faci nevoile, fiind astfe uns drept "Marele Sef din Coltul Mic"
pentru textul : octopus deM-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deÎn poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
Pagini