că Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
să știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
E bună ideea textului. Strofei a treia parcă nu îi găsesc locul în poem. Remarc versurile: "nu mai curge nici un om prin pământ toți se duc de jos în sus acolo îi trage ața" de ținut minte. :)
Există, în poem, o devoţiune erotică dusă aproape de limită. Dar mai mult declarativ, în sensul că limbajul figurat-metaforic nu e întotdeauna pe măsura simţirii. Simţire pe care doar o bănuim, pentru că, spre a o face sesizabilă şi vie, e nevoie de un alt limbaj, de alte imagini. Tocmai de aceea mă despart de Andu - bobadil în judecarea finalului, pe care îl apreciez - însă fără "strop de nesfârşire/cu mâinile mele muguri de moarte", unde găsim, deopotrivă, clişee, ca şi prea mult patetism (declarat). Sper că m-am făcut înţeles, deşi m-am exprimat un pic pe ocolite.
ceni, e un text mai degraba scris la o inspiratie de moment dar poate fara imi dau seama sint vulnerabil la posibilele asemanari dintre marginea Dunarii si tarmul lacului Ghenezaret. comentariul tau e mult mai interesant decit textul meu, trebuie sa recunosc
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
profetule iti multumesc de indemn. voi lua in considerare vorbele tale, dar momentan nu verau sa modific nimic, poate undeva in viitor. lucian, ai gandit carnal acolo unde trebuie. in legatura cu nimicul, am incercat sa ii dau o..forma, absurda desigur! ella
Younger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
Păi și eu tot la ele mă refeream :). Și am enunțat două, cele mai importante zic eu. Pentru că eu scriu poemele pornind de la "rădăcini" spre "fructe", de cele mai multe ori, apare o discrepanță măricică între jumătăți.
wow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
Ei, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
"Crescătoria de libelule" e o idee fascinantă. Având în vedere ca sunt un fel de dragoni. Ai primit niște sugestii pentru poem în proză. Cred că te-ar prinde. Titlul de aici foarte bine ales.
let's chill...nu putem fi cu totii pe aceeasi lungime de gind...altfel am face parte din colectivul BORG...where resistance is futile!:)) regards, seven of nine
Andu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
Acum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
sunt ok amandoi, am o singura obiectie... my Loraine e bruneta, o bruneta oarecare dintr un sat /oras/ loc oarecare , servind la un bar oarecare unde pentru cateva clipe a oprit un tren oarecare cu niste soldati oarecare... e scris in miscare, ludicul mascheaza fundalul grav al realitatii..soldatii erau inaintea unui drum ca un sicriu... poate era un ultim dar al vietii pentru el... nu vom sti... pe de alta parte, gusturile mele legate de rochiile de seara le poti gasi pe site/ul meu de fashion (modest ce/i drept).... in special in Nadya classsic collection http://katyakelaro.xhost.ro/collection2/collection2.htm cu respect, Katya
Andule, uite că așa mi-am dorit eu, să știu că a trecut prin mîna mea tot ce este aici ca și infrastructură și că îi cunosc cu de-amănuntul fiecare colțișor. Nu neaparat pentru ca aș fi un „control freak” (deși poate uneori mai am înclinații, wink, wink), dar cred că este foarte folositor pentru mine (nu am de gînd să îmbătrînesc foarte curînd) și apoi cred că dacă pretind celor ce publică aici să exceleze probabil că efortul meu îi va face să se gîndească de două ori înainte să mă acuze de dictatură. La urma urmei de ce să lăsăm să ne năpădească mediocritatea. Și, by the way, eu cred că outsourcing-ul este una din cauzele mediocratizării Americii în ultima vreme.
azi nu am avut timp să ajung acolo...iertare. ecourile vor veni. mulțumesc pentru lectură - nu e puțin lucru să știi că cineva ți-a citit textul de două ori!
Sapphire, aș minți dacă nu aș divulga faptul că m-am gîndit puțin la tine atunci cînd am purces la scrierea acestui text. Asta pentru că într-o anumită măsură îți cunosc gusturile. Și la urma urmei nu cred că e nimic rău cu a cunoaște și eventual chiar a ține cont de gusturile cititorilor tăi. Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta. Mulțumesc pentru apreciere și atenționări. Am să încerc să le corectez. Alma, da, este un text la care am lucrat mai mult și chiar l-am lăsat o vreme la „pritocit”, practică pe care din păcate nu o am prea des. Nicolae, mulțumesc pentru comentariu. Te rog pe viitor să nu uiți că pe Hermeneia nu se folosesc tag-urile HTML ci trebuie să folosești HCODE. Interesante aserțiunile autorului menționat și plauzibile dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit. Și în plus, textul meu este o poveste, „orice asemănare cu evenimente din realitatea înconjurătoare este întîmplătoare și neintenționată”. Hialin, după cum vezi, la chestia asta sînt un „purist”(sic!)
Îmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.
„doar blînd și primar ca un pîntec”
Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”
„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.
„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.
„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
dincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,
parerea mea este ca orice "merita" sa fie criticat. De fapt eu m-as teme de afirmatia "ceva nu merita sa fie criticat" pentru ca asta este dupa parerea mea o fraza periculoasa. Pentru poate implica ca un lucru este atit de jalnic incit nici nu merita sa iti pierzi vremea ca sa ai o opinie despre el, si atunci inseamna ca am a priori o parere foarte proasta despre el. Sau inseamna ca un lucru este in mod artificial sacralizat, cam cum erau operele lui ceausescu, si in felul acesta erau "dincolo de dreptul nostru omenesc de a critica", dar cind ajungi sa spui asta si nu te referi la Dumnezeu inseamna ca de fapt caricaturizezi din capul locului acel lucru (cam la fel cum se intimpla cu operele lui ceausescu) si deci descalifici lucrarea respectiva. Ce vreau sa spun este ca prin insusi faptul ca spui ca un lucru "merita criticat" ii acorzi valoare. Valoarea timpului pe care il pierzi ca sa te apleci asupra acelui lucru. Valoarea numelui tau pe care il pui sub o nota critica. Valoarea intinseca a faptului ca acel lucru se califica pentru a intra in categoria lucrurilor pentru care se fac critici. Poate tu nu stii, Crin, dar exista rochii, parfumuri, case de moda, scriitori, regizori de film, compozitori, etc, etc, etc, care ar da bani grei ca sa intre intr-o recenzie critica. Ar da orice ca un critic macar sa ii bage in seama. Si cu cit e mai de valoare criticul cu atit e mai de valoare bagarea in seama. Exista o expresie pentru asta parca. Daca te critica cutare sau cutare "esti in carti..". Eu nu cred ca sint o mare personalitate dar cred ca am dreptul sa imi exprim parerea despre ceva ce se pune pe Hermeneia (macar). Iar simplul fapt ca eu mi-am pierdut timpul cu asta cred ca... se merita .
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
că Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
pentru textul : Ion Creangă și Fasolă desă știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
pentru textul : jucării pentru fiul nostru deE bună ideea textului. Strofei a treia parcă nu îi găsesc locul în poem. Remarc versurile: "nu mai curge nici un om prin pământ toți se duc de jos în sus acolo îi trage ața" de ținut minte. :)
pentru textul : azi sar schije deExistă, în poem, o devoţiune erotică dusă aproape de limită. Dar mai mult declarativ, în sensul că limbajul figurat-metaforic nu e întotdeauna pe măsura simţirii. Simţire pe care doar o bănuim, pentru că, spre a o face sesizabilă şi vie, e nevoie de un alt limbaj, de alte imagini. Tocmai de aceea mă despart de Andu - bobadil în judecarea finalului, pe care îl apreciez - însă fără "strop de nesfârşire/cu mâinile mele muguri de moarte", unde găsim, deopotrivă, clişee, ca şi prea mult patetism (declarat). Sper că m-am făcut înţeles, deşi m-am exprimat un pic pe ocolite.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deceni, e un text mai degraba scris la o inspiratie de moment dar poate fara imi dau seama sint vulnerabil la posibilele asemanari dintre marginea Dunarii si tarmul lacului Ghenezaret. comentariul tau e mult mai interesant decit textul meu, trebuie sa recunosc
pentru textul : galileea caprelor de"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
pentru textul : this is a film deO pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDesi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
pentru textul : kansas in june deAlma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deraluca
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
pentru textul : desperado deprofetule iti multumesc de indemn. voi lua in considerare vorbele tale, dar momentan nu verau sa modific nimic, poate undeva in viitor. lucian, ai gandit carnal acolo unde trebuie. in legatura cu nimicul, am incercat sa ii dau o..forma, absurda desigur! ella
pentru textul : iz de madona deYounger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
pentru textul : zborul tău sidefiu deam rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
pentru textul : kore3 dePăi și eu tot la ele mă refeream :). Și am enunțat două, cele mai importante zic eu. Pentru că eu scriu poemele pornind de la "rădăcini" spre "fructe", de cele mai multe ori, apare o discrepanță măricică între jumătăți.
pentru textul : despre crocodili dewow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
pentru textul : login deEi, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
pentru textul : Hoții raiului de"Crescătoria de libelule" e o idee fascinantă. Având în vedere ca sunt un fel de dragoni. Ai primit niște sugestii pentru poem în proză. Cred că te-ar prinde. Titlul de aici foarte bine ales.
pentru textul : De-a v-ati ascunselea deam sa mai urmaresc textele tale.
pentru textul : dragostea un fel de aracet doar pentru suflet depoate nu ar fi rau sa iti completezi profilul
let's chill...nu putem fi cu totii pe aceeasi lungime de gind...altfel am face parte din colectivul BORG...where resistance is futile!:)) regards, seven of nine
pentru textul : Alternative ending deyes, it suits me. like a sweet imperfection on an impeccable misanthropy.
pentru textul : you are deAndu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
pentru textul : domnul Pa și visul dePetru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deAcum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
sunt ok amandoi, am o singura obiectie... my Loraine e bruneta, o bruneta oarecare dintr un sat /oras/ loc oarecare , servind la un bar oarecare unde pentru cateva clipe a oprit un tren oarecare cu niste soldati oarecare... e scris in miscare, ludicul mascheaza fundalul grav al realitatii..soldatii erau inaintea unui drum ca un sicriu... poate era un ultim dar al vietii pentru el... nu vom sti... pe de alta parte, gusturile mele legate de rochiile de seara le poti gasi pe site/ul meu de fashion (modest ce/i drept).... in special in Nadya classsic collection http://katyakelaro.xhost.ro/collection2/collection2.htm cu respect, Katya
pentru textul : Loraine demultumesc :) o sa incerc sa urmez sugestia :)
pentru textul : Mic deAndule, uite că așa mi-am dorit eu, să știu că a trecut prin mîna mea tot ce este aici ca și infrastructură și că îi cunosc cu de-amănuntul fiecare colțișor. Nu neaparat pentru ca aș fi un „control freak” (deși poate uneori mai am înclinații, wink, wink), dar cred că este foarte folositor pentru mine (nu am de gînd să îmbătrînesc foarte curînd) și apoi cred că dacă pretind celor ce publică aici să exceleze probabil că efortul meu îi va face să se gîndească de două ori înainte să mă acuze de dictatură. La urma urmei de ce să lăsăm să ne năpădească mediocritatea. Și, by the way, eu cred că outsourcing-ul este una din cauzele mediocratizării Americii în ultima vreme.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deprin ce e placut, Adriana?
pentru textul : canal indisponibil deazi nu am avut timp să ajung acolo...iertare. ecourile vor veni. mulțumesc pentru lectură - nu e puțin lucru să știi că cineva ți-a citit textul de două ori!
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deSapphire, aș minți dacă nu aș divulga faptul că m-am gîndit puțin la tine atunci cînd am purces la scrierea acestui text. Asta pentru că într-o anumită măsură îți cunosc gusturile. Și la urma urmei nu cred că e nimic rău cu a cunoaște și eventual chiar a ține cont de gusturile cititorilor tăi. Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta. Mulțumesc pentru apreciere și atenționări. Am să încerc să le corectez. Alma, da, este un text la care am lucrat mai mult și chiar l-am lăsat o vreme la „pritocit”, practică pe care din păcate nu o am prea des. Nicolae, mulțumesc pentru comentariu. Te rog pe viitor să nu uiți că pe Hermeneia nu se folosesc tag-urile HTML ci trebuie să folosești HCODE. Interesante aserțiunile autorului menționat și plauzibile dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit. Și în plus, textul meu este o poveste, „orice asemănare cu evenimente din realitatea înconjurătoare este întîmplătoare și neintenționată”. Hialin, după cum vezi, la chestia asta sînt un „purist”(sic!)
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deÎmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.
„doar blînd și primar ca un pîntec”
Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”
„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.
„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.
„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
pentru textul : scrisori imaginare III dedincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,
parerea mea este ca orice "merita" sa fie criticat. De fapt eu m-as teme de afirmatia "ceva nu merita sa fie criticat" pentru ca asta este dupa parerea mea o fraza periculoasa. Pentru poate implica ca un lucru este atit de jalnic incit nici nu merita sa iti pierzi vremea ca sa ai o opinie despre el, si atunci inseamna ca am a priori o parere foarte proasta despre el. Sau inseamna ca un lucru este in mod artificial sacralizat, cam cum erau operele lui ceausescu, si in felul acesta erau "dincolo de dreptul nostru omenesc de a critica", dar cind ajungi sa spui asta si nu te referi la Dumnezeu inseamna ca de fapt caricaturizezi din capul locului acel lucru (cam la fel cum se intimpla cu operele lui ceausescu) si deci descalifici lucrarea respectiva. Ce vreau sa spun este ca prin insusi faptul ca spui ca un lucru "merita criticat" ii acorzi valoare. Valoarea timpului pe care il pierzi ca sa te apleci asupra acelui lucru. Valoarea numelui tau pe care il pui sub o nota critica. Valoarea intinseca a faptului ca acel lucru se califica pentru a intra in categoria lucrurilor pentru care se fac critici. Poate tu nu stii, Crin, dar exista rochii, parfumuri, case de moda, scriitori, regizori de film, compozitori, etc, etc, etc, care ar da bani grei ca sa intre intr-o recenzie critica. Ar da orice ca un critic macar sa ii bage in seama. Si cu cit e mai de valoare criticul cu atit e mai de valoare bagarea in seama. Exista o expresie pentru asta parca. Daca te critica cutare sau cutare "esti in carti..". Eu nu cred ca sint o mare personalitate dar cred ca am dreptul sa imi exprim parerea despre ceva ce se pune pe Hermeneia (macar). Iar simplul fapt ca eu mi-am pierdut timpul cu asta cred ca... se merita .
pentru textul : Virtualia XI - anunț final dePagini