nu cred că m-am gîndit neapărat la vreun simbol. nu prea sînt în mood de simboluri zilele astea. mă tem că nu se vrea decît un text impresionist. o încercare și cam atît.
stupid text! revoltator! ce doriti sa exprimati???? hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa vedem ferestrele bisericilor din termopan, parinte, si slujbele orinduite a fi la hotarul boxelor sa se auda peste hotare! e o dovada de ipocrizie CRASA sa vorbesti despre felul in care se tin slujbele cu sau fara decibeli si e o dovada de lipsa de minim de respect fata de orice biserica, sa mai ai tupeul sa faci si poezie din asa ceva domnule, daca Dumnezeu e pe acolo prin ograda, va rog respectuos, nu il luati dumneavoastra in bascalie, de bracinar,i sa va exteriorizati in vers alb! sinteti ultima persoana! sinteti preot? ati facut studii mari, teologice? invatati sa il respectati pe Dumnezeu!
Ai dreptate, Vladimir. Si eu am fost nemultumit de acel final si simteam nevoia sa il tai cu brisca. Multumesc pentru confirmare si pentru citire. Ca intotdeauna.
Sapphire, zic și eu precum... younger sister, "m-ai prins" cu versul al patrulea. :) Unele texte sunt în așa fel construite că nu prea mai ai ce să le faci. Accentul pe "umbrele" e la alegerea cititorului. :) Mulțumesc pentru comentariu.
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
Nu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
aşa este " de gustibus"...dar avem aici elemente concrete de analiză. de exemplu, mie nu-mi place poezia lui A. Păunescu. dar nu pot să nu observ că mijloacele lui poetice susţin argumentaţia.dar mie nu-mi place, cu puţine excepţii, poezia lui. abia aceasta e o problemă de gust, de opinie. la tine e vorba de altceva. nu convingi. nu irupe spontanieitatea trăirii, o fabrică de cuvinte...fără emoţie eşti mort în poezie. nu-mi dai baladă, dă-mi atunci poezie cerebrală, filtrată, dar nu "moluşte", câini care râd, brr...
şi apropos "de gustibus", să înţeleg că doar tiparele imaginative diferite şi gusturile te-au făcut să comentezi vituperant la unele poezii ale mele ? trebuia să o spui clar nu să jigneşti speculând asupra capacităţii mele de cunoaştere a unor expresii sau spunându-mi că am acapul plin de clişee,etc...ceea ce, da, se poate percepe şi ca atac la persoană, deşi, sincer, nu mă las antrenat în tot felul de conflicte minore, consider că nu de asta am intrat aici pe "Hermeneia".
În altă ordine de idei, tu ai greşit în ceea ce mă priveşte de la început şi asta, cred, pentru că ai pornit de la o prejudecată: e nou pe aici, de ce peniţe, nu se poate...mă rog, de parcă pentru peniţele alea trăiesc eu...
Virgil, un moderator, presupune mult mai mult decât faci tu în momentul de faţă. oi fi nou pe aici, dar nu sunt chiar nou în general :), ca să nu remarc un partizanat. e normal să avem simpatii, antipatii dar e şi de aşteptat ca acestea să nu influenţeze deciziile noastre atunci când girăm o comunitate de idei.
Detest să fiu pedagog. Dar pentru un site care, din afară, înainte de a mă decide să devin membru,părea interesant, pentru viitorii membri, sau pentru viitorii foşti membri, o să spun doar atât:
Îţi doresc, sincer, să-ţi găseşti echilibrul necesar unui moderator care să fie respectat atât de prieteni cât şi de cei care te critică.
Cu sinceritate,
da, este o scapare, din cele multe, si m-as bucura sa mi le semnalizati pe toate. ar fi trebuit sa fie "Cele mai noi..", ca sa fie la fel ca in celelalte tipuri de pagina merci
sugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
De mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
era starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
mulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
Un prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
Iată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
Noroc!
un poem tonic despre singuratate, mai rar!
m-a cucerit cu totul descrierea lui septembrie - de fapt, a septembriei - si nimicul cu rost din final.
si nu vad niciunde penarul acela cu penite! :(
iar au disparut?
Să ne întoarcem la text. Un poem frumos, care poartă amprenta unui poet veritabil, cum este Mircea Florin Șandru. Un poem care are ritm (ca întreaga sa poezie), un ritm care se amplifică treptat și te atrage în vârtejul lui, cu aceeași putere de seducție cu care atrage și cuvintele. O mostră veritabilă de lirism de substanță gravă, care-și atinge ținta: catharsisul.
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
nu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am o senzație de fragmentare ireconciliabilă.
pentru textul : Cu o mână ridicată spre viitor deNicholas, copiii tai vor da bac-ul dupa textele mele. Sper sa-l treaca.
Adriana, multumesc pentru acest vot.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: dejohn barry, Cristina. mersi!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor denu cred că m-am gîndit neapărat la vreun simbol. nu prea sînt în mood de simboluri zilele astea. mă tem că nu se vrea decît un text impresionist. o încercare și cam atît.
pentru textul : ploaie în veneția destupid text! revoltator! ce doriti sa exprimati???? hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa vedem ferestrele bisericilor din termopan, parinte, si slujbele orinduite a fi la hotarul boxelor sa se auda peste hotare! e o dovada de ipocrizie CRASA sa vorbesti despre felul in care se tin slujbele cu sau fara decibeli si e o dovada de lipsa de minim de respect fata de orice biserica, sa mai ai tupeul sa faci si poezie din asa ceva domnule, daca Dumnezeu e pe acolo prin ograda, va rog respectuos, nu il luati dumneavoastra in bascalie, de bracinar,i sa va exteriorizati in vers alb! sinteti ultima persoana! sinteti preot? ati facut studii mari, teologice? invatati sa il respectati pe Dumnezeu!
pentru textul : Gând de vecernie deAi dreptate, Vladimir. Si eu am fost nemultumit de acel final si simteam nevoia sa il tai cu brisca. Multumesc pentru confirmare si pentru citire. Ca intotdeauna.
pentru textul : incomod deo peniţă pentru primenire, voinţă, concept, muncă, efort şi sacrificiu. pentru mine este un profit ceea ce faci.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a deSapphire, zic și eu precum... younger sister, "m-ai prins" cu versul al patrulea. :) Unele texte sunt în așa fel construite că nu prea mai ai ce să le faci. Accentul pe "umbrele" e la alegerea cititorului. :) Mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : half/lines defrancisc, multumesc de trecere, dar si pentru simpaticul catren.
pentru textul : Osânda soarelui deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I deNu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deaşa este " de gustibus"...dar avem aici elemente concrete de analiză. de exemplu, mie nu-mi place poezia lui A. Păunescu. dar nu pot să nu observ că mijloacele lui poetice susţin argumentaţia.dar mie nu-mi place, cu puţine excepţii, poezia lui. abia aceasta e o problemă de gust, de opinie. la tine e vorba de altceva. nu convingi. nu irupe spontanieitatea trăirii, o fabrică de cuvinte...fără emoţie eşti mort în poezie. nu-mi dai baladă, dă-mi atunci poezie cerebrală, filtrată, dar nu "moluşte", câini care râd, brr...
şi apropos "de gustibus", să înţeleg că doar tiparele imaginative diferite şi gusturile te-au făcut să comentezi vituperant la unele poezii ale mele ? trebuia să o spui clar nu să jigneşti speculând asupra capacităţii mele de cunoaştere a unor expresii sau spunându-mi că am acapul plin de clişee,etc...ceea ce, da, se poate percepe şi ca atac la persoană, deşi, sincer, nu mă las antrenat în tot felul de conflicte minore, consider că nu de asta am intrat aici pe "Hermeneia".
În altă ordine de idei, tu ai greşit în ceea ce mă priveşte de la început şi asta, cred, pentru că ai pornit de la o prejudecată: e nou pe aici, de ce peniţe, nu se poate...mă rog, de parcă pentru peniţele alea trăiesc eu...
Virgil, un moderator, presupune mult mai mult decât faci tu în momentul de faţă. oi fi nou pe aici, dar nu sunt chiar nou în general :), ca să nu remarc un partizanat. e normal să avem simpatii, antipatii dar e şi de aşteptat ca acestea să nu influenţeze deciziile noastre atunci când girăm o comunitate de idei.
Detest să fiu pedagog. Dar pentru un site care, din afară, înainte de a mă decide să devin membru,părea interesant, pentru viitorii membri, sau pentru viitorii foşti membri, o să spun doar atât:
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deÎţi doresc, sincer, să-ţi găseşti echilibrul necesar unui moderator care să fie respectat atât de prieteni cât şi de cei care te critică.
Cu sinceritate,
da, este o scapare, din cele multe, si m-as bucura sa mi le semnalizati pe toate. ar fi trebuit sa fie "Cele mai noi..", ca sa fie la fel ca in celelalte tipuri de pagina merci
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deasteptam sa fiu corectat. aici e vorba de oximoron si repetitie... dar asta e:)
pentru textul : dialog cu mirabeau desugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
pentru textul : coborârea în Carte deCu colinde de Crăciun vă dorim un an mai bun și cu dragoste creștină să primiți în dar lumină.
pentru textul : De Nașterea Domnului deDe mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
Asta este doar o mină cârcoleală.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deera starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar demulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
am uitat sa zic: eu am marchiza si acum :))
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deSucces!
pentru textul : 3 lansări de carte la Gaudeamus deMarga, hai să fim serioși... Tu citești pe prospect cum să pleci de pe loc...
pentru textul : little terra deSubscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
pentru textul : ani nu zile deUn prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deIată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
pentru textul : să respir deoricum apreciez ironia
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deNoroc!
un poem tonic despre singuratate, mai rar!
m-a cucerit cu totul descrierea lui septembrie - de fapt, a septembriei - si nimicul cu rost din final.
si nu vad niciunde penarul acela cu penite! :(
pentru textul : Străin deiar au disparut?
Să ne întoarcem la text. Un poem frumos, care poartă amprenta unui poet veritabil, cum este Mircea Florin Șandru. Un poem care are ritm (ca întreaga sa poezie), un ritm care se amplifică treptat și te atrage în vârtejul lui, cu aceeași putere de seducție cu care atrage și cuvintele. O mostră veritabilă de lirism de substanță gravă, care-și atinge ținta: catharsisul.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc depentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară deIoana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
pentru textul : Piața norilor denu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
pentru textul : raiul de la marginea potirului dePagini