Comentarii aleatorii

- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul

Format: 2025
  • bobadil șpalt

    "Amplasamentul dvs. actual: produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj > piei prelucrate, piei brute, blănuri > piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline > șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te

    pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână de
    __________________________________________________
    23 Iul 2009
  • alma

    Parca titlul nu imi suna a titlu de poezie, ci a titlu de proza. E ceva ce imi place la textul tau, o emotie speciala, si e ceva ce nu imi place, tine de vreo doua versuri prea scurte, insa tu stii mai bine de ce le-ai lasat asa.

    pentru textul : lodenul alb de
    __________________________________________________
    21 Sep 2007
  • Djamal

    esti binevenita oricand si cu minusuri si cu plusuri, parerea ta conteaza pentru mine. eu deobicei evit comparatiile si incerc doar sa le sugerez. ma voi gandi... iti multumesc de citire si iti urez un la multi cu intarziere toate cele bune

    pentru textul : Turnul de
    __________________________________________________
    11 Mar 2008
  • a.a.a. "nu am decît acest suflet pe

    "nu am decît acest suflet pe care
    într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.

    În rest, pe gustul meu.

    pentru textul : mie redă-mă de
    __________________________________________________
    18 Noi 2011
  • yester superb Vlad!

    îmi place tot ce simt când o privesc și pentru umilele mele cunoștințe în domeniul tău e excelent realizată. rimează cu naturelul meu:) pentru și din cauza acestora...

    pentru textul : okinawa dragostea mea de
    __________________________________________________
    28 Iun 2009
  • Călin Sămărghiţan

    Virgil, eu speram să nu mă mai bag pe acest subiect, dar m-ai întrebat ceva. În primul rând mă bucur că vezi "conflictul" cu ochi buni. La primul comentariu făcut aici chiar mă gândeam că se vor mișca valuri, dar nu credeam că tocmai așa de mari (uite că și zice Cristina că nu are răbdare să mai citească tot; cine nu l-a prins de la început o lasă baltă). De acord cu tine că valurile făcute sunt un lucru bun pentru toți cei de aici. 250 de citiri este record absolut. Taman de ziua lui Nichita. Deci, ziceam ceva de prima regulă, care la un moment dat sună așa: "...Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă". Alina cu toată grija ei pentru calitatea literară s-a ocupat, totuși, doar de texte, NU și de opinii. Ceea ce speram eu să se înțeleagă, este acest minus al muncii ei, că a făcut doar juma' de treabă. Încă o dată: e clar că dacă se ocupa și de comentarii era un volum de șapte ori mai mare (deci până la urmă a făcut doar o șeptime de lucru. Hm.) Deci nu e o treabă făcută cum trebuie și mi se par nedrepte aserțiunile ei. Tocmai pentru că ar presupune un volum imens de lucru înseamnă că și responsabilitatea ar trebui să fie pe măsură, nu? Așadar, esențial, și, conform regulilor, în proporție de cel puțin 50%, trebuia să aibă în vedere și comentariile. Sper că e clar cât de cât. (Însă dacă se apucă cineva să facă și o critică a criticii, apăi asta e treabă profesionistă deja; aviz amatorilor). Cristina (dacă apuci să citești), mă întrebi: dacă eram pe lista Alinei mai făceam gargară? Eu cred că da, după cât mă cunosc, și poate chiar numai de dragul valurilor ăstora, căci începusem să mă plictisesc. Tocmai spuneam că poate chiar cei de pe listă ar fi trebuit să sesizeze injustețea unui astfel de demers. Repet, cred că da. Poate că, dacă ne plesnea cu ceea ce zic eu acolo, cu o critică ȘI a criticii de mă punea în fund, aș fi tăcut chitic și aș fi luat notițe. Călin

    pentru textul : Cel mai, Cea mai de
    __________________________________________________
    31 Mar 2006
  • Aranca

    P.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...

    pentru textul : adieu de
    __________________________________________________
    07 Mai 2007
  • Ariana

    Nu am mai spus nimic până acum în subsolul unui text semnat Adrian Munteanu. Asta nu înseamnă că nu sunt unul dintre cititorii constanți, care nu cred că nu sunt așa de mulți după cum spuneți. Doar că unii rămân în beznă. Se întâmplă uneori ca fiind în fața unei minuni, sau a unei emoții depline să realizezi că ,, a rămâne fără cuvinte" nu este doar un joc de vorbe mari. Felicitări și din partea mea și moment cu împlinire, domnule Munteanu.

    pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu de
    __________________________________________________
    21 Iun 2006
  • nicodem another nightwish sancho

    textul se vrea minimalist, am înţeles. totodată, nedeclarată e dorinţa autorului de a fi un don quijote. sugerez domnule andu să postezi şi pe cafeneaua literară, acolo iarăşi vei găsi adversari pentru duel, parteneri în lupta contra morilor de vânt. dacă spun că mi-a plăcut moartea echivocă lăsată la dospit în canopele cu mir, mă repet? aş da o peniţă dar mi-e frică să nu fiu penibil dacă poemul în viitor s-ar dovedi plagiat.

    pentru textul : un cavaler pentru milady de
    __________________________________________________
    12 Mai 2013
  • Thorkild

    Mladitza multumesc de trecere si cuvinte! Aranca, incantat de analiza. Multumesc frumos pentru rabdare si cuvinte!

    pentru textul : Umbra păsărilor de
    __________________________________________________
    16 Noi 2007
  • Bott Ionuț, prea multe „poem”e

    Ionuț, prea multe „poem”e într-un poem. eu zic să mai renunți la o parte din ele. Nu prea dă bine fetișizarea.
    Ideal ar fi ca textul să se oprească după primele 2 strofe. Cu îngăduință maximă, din a treia, se pot lăsa următoarele tânduri:

    „sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
    şi scriu poemul fără de sfârşit
    la care numai moartea are drepturi de autor”

    o părere, Eugen.

    pentru textul : Poemul fără de sfârşit de
    __________________________________________________
    04 Aug 2011
  • Ottilia Ardeleanu văd că

    mergi pe firul apei înapoi, înspre izvor. un izvor de tristeţe secondat de întrebări. niciodată umanitatea nu va scăpa de întrebări, chiar dacă unele răspunsuri vin de la sine.

    pentru textul : Unii spun că viaţa e ca o apă de
    __________________________________________________
    10 Aug 2014
  • Călin Sămărghiţan Întind pânze

    Mulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.

    pentru textul : Ghetele lui umblătoare de
    __________________________________________________
    04 Feb 2010
  • nicodem mulțumesc,

    mulțumesc, anna.

    pentru textul : poem pentru mine de
    __________________________________________________
    15 Ian 2012
  • Maria - Doina Părere

    Cred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.

    Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.

    pentru textul : Concediul de
    __________________________________________________
    25 Iul 2013
  • Crin

    Mă tem că nu funcționează. Am încercat să introduc date de două ori și nu apar. N-am trimis mail pentru că mă gândesc că s-au lovit și alții de aceeași problemă.

    pentru textul : autoeditare profil personal de
    __________________________________________________
    22 Mai 2006
  • ioan barb Mulţmesc pentru încurajare.

    Mulţmesc pentru încurajare.

    pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie de
    __________________________________________________
    16 Apr 2011
  • Keller

    imi place mult poemul "aș putea inventa un pântec. o altă naștere pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" eu inca astept sa-mi unesc cele doua puncte, astept... cu drag, erika

    pentru textul : Săpătură fără fulgere de
    __________________________________________________
    15 Feb 2006
  • francisc

    macelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)

    pentru textul : Tânărul din Nain de
    __________________________________________________
    03 Oct 2006
  • Virgil

    offtopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...

    pentru textul : liftul.cazi.inexistent de
    __________________________________________________
    31 Mar 2007
  • Ardagast Povestire

    Nu pot decât să vă rog să citiți și restul textului pentru a fi sigur că nu e povestire, nu e artă! Cu siguranță, părerea mea e subiectivă.

    pentru textul : Salcia de
    __________________________________________________
    01 Apr 2014
  • a.a.a. Virgil,

    Virgil, repetitia "mi-e dor", dpmdv, rupe putin vraja discursului in cheie neoromantica.

    pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi de
    __________________________________________________
    31 Ian 2012
  • Dihania

    mda. cam brusc finalul. in rest, o gargară destul de reusita

    pentru textul : dintele de lapte de
    __________________________________________________
    07 Ian 2008
  • Doru Lubov

    fregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă

    pentru textul : la nave del olvido de
    __________________________________________________
    24 Oct 2008
  • Sancho Panza

    Domnule profesor, spuneți că nu l-ați citit pe Guenon, însă ați ajuns la concluzii similare în ce privește pervertirea unor teorii - și nu numai în privință asta. Am primit un răspuns mai mult decât complet - l-am salvat în Word, să-l pot citi pe îndelete. Să o iau pe rând. Vă citez: "„Treapta superioară a teologiei negative reprezintă 'un apofatism mai deplin și mai existențial, realizat prin rugăciunea curată.” (...) Părintele Stăniloae conchide că teologia pozitivă are în mod continuu nevoie de cea negativă, precum și cea negativă de cea pozitivă Asistăm, în cazul Părintelui Stăniloae, la sublinierea caracterului extrem de dinamic și, într-un fel, dialectic al relației dintre catafatic și apofatic în cunoașterea Divinității, ca ’împreună lucrând’ în vederea realizării dezideratului unirii mistice cu Ea. Pe nici o treaptă a ei 'teologia negativă nu leapădă sau nu uită, ca fiind cu totul de prisos, conceptele pozitive culese din lumea creată și nu poate cineva face teologie negativă decât în alternanță cu cea pozitivă". Guenon afirmă că, dacă în sânul societății occidentale, s-a mai păstrat ceva din Tradiția primordială, asta s-a întâmplat datorită religiei ortodoxe, care a salvat din ea un sâmbure în isihasm. Mai mult, el numește acea zonă geografică predominat catolică „un occident al occidentului”( unde „occident” corespunde apusului si având conotație simbolică) falia dintre Răsărit și Apus deschizându-se odată cu Marea Schismă și căpătând adâncime prin Renaștere și prin Reformă. Iar ceea ce spune părintele Staniloaie mă duce cu gândul la diferențierea pe care R.G. o face între dualitate și dualism, ultimul definind o luptă contrariilor ce nu se poate încheia decât prin anihilarea unuia, pe când dualitatea definește coexistența lor lucrativă, menită să se resoarbă în punctul central, punctul unde se întrepătrund dreptele crucii tridinemsionale. (ale cărei semnificații s-a păstrat foarte bine în Isam, prin doctrina „Omului Universal" ce are drept reprezentare simbolică crucea sus-pomenită, și duse mai departe, o vreme, de rozicrucieni). Despre cele trei trepte ale cunoașterii despre care vorbește părintele Staniloaie: Zilele trecute citeam Simbolismul corpului uman de Anick de Souzennele și în capitolul patru al cărții autoarea face o prezentare a arhetipurilor din Arborele Sefirot. Ei bine, deasupra lui Keter, Coroana, cel care generează arhetipurile cumva accesibile rațiunii „omului ordinar”, tradiția ebraică afirmă existența a încă 3, nefigurate, și anume (în ordine asccendenta): Ain Sof Aor("Lumina infinită") , apoi Ain Sof ("Cel fără de sfârșit") și, în fine, Ain („Punctul de sus”). Deci...toate vechi și adevărate toate. Mai departe, spuneți: „După cele de mai sus, cred că am dreptul să pun în discuție o întreagă tradiție a „filosofiei” occidentale, mai ales pe cea de sorginte aristotelică care, de cele mai multe ori, a căutat, uneori cu disperare, să se separe de teologie, ajungȃnd pȃnă la Iluminismul francez și, ulterior, la Empirismul Pozitivist, care eșuează azi în Postmodernism. „ Guenon este de acord cu categoria „Fiinta ca act și potență", ea găsindu-și temelia în tradiția hindusa ( Purușa că act, Prakitri ca potență). dar le contesta pe celorlalte valoarea metafizică, pornind de la aceleași argument (pomeneam în alt comentariu despre imposibilitatea unui Brahma cuantificat). Citez: „S-ar putea obiecta la aceastacă Aristotel așază calitatea, ca și cantitatea, printre „categorii”, care nu sunt decât modalități speciale ale ființei și nu îi sunt coextensive; dar aceasta înseamnă că el atunci nu efectuează transpoziția de cre am vorbit și că de altfel nici nu trebuie să o facă, enumerarea categoriilor nereferindu-se decât la lumea noastră și la condițiile sale, așa încât calitatea nu poate fi și nu trebuie să fie luată în realitate decât în sensul, mai imediat pentru noi în starea noastră individuală, în care ea se prezintă, să cum am spus mai întâi, ca un corelativ al cantității” („Domnia cantității și semnele vremurilor”, cap. „Calitate și Cantitate”) Dealtfel, chiar Aristotel afirmă că „toti relativii au corelativi”. Tot cuvintele dvs; „Și mai cred că acum s-a ajuns, în ceea ce eu numesc începutul erei Postmoderne, la existența a trei tendințe: Postmodernism, un New Age (ocult, esoteric, sincretic și păgubos) și un fel de tendință spre Sacralitate (mai mult subterană în prezent, dar care va ieșii, nu prea tȃrziu, destul de puternic la suprafață) – să-i zic „Ecumenism” care, în final, va fi ceea ce ar putea constitui un „Maxim Absolut” care va caracteriza, pe deplin, Postmodernul.” La Ecumenism mă gândeam chiar zilele trecute și îmi propusesem o discuție cu cineva care știe mai multe despre subiect, dpdv istoric – opinia mea estecă Ecumenismul nu are rădăcini doctrinare sau, dacă sunt, sunt prea firave (de fapt, să nu uităm că pornește de la neoprotestantism, deci chiar din acea ramură a Bisericii Creștine care s-a depărtat clar de Tradiție) ci este mai degrabă pornită tot dintr-o concepție modernă, cea a lui „politically corect”. Ceea ce nu cred că este de ajuns pentru a-i conferi credibilitate, câtă vreme nu va încerca să-și găsească și un punct de sprijin ideatic real. „Ȋn încheiere, pentru destindere și pentru că nici eu nu pot fi sigur pe mine cȃnd vorbesc serios sau cȃnd glumesc, amintesc anecdota care circulă printre filosofi: doi ingineri cȃnd se întȃlnesc, discută despre „inginerie”, doi matematicieni – despre matematică, iar doi filosofi – despre ce este (sau nu) filosofia.” Tot pentru destindere, aș spune că filosofii discută despre filosofie pentru că, spre ghinionul lor, habar n-au de iginerie. Probabil că mai aveam multe de spus, dar scriu mai încet decât gândesc. În mod cert o parte din idei au alunecat printre taste. Vă mulțumesc pentru acest dialog, este o plăcere.

    pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) de
    __________________________________________________
    01 Oct 2008
  • vladimir

    Foarte bun text...poate ca finalul prea altfel decat restul poeziei. Mi-a placut.

    pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei de
    __________________________________________________
    11 Sep 2008
  • celestin Adrian mulțumesc petru

    Adrian mulțumesc petru trecere și un comentariu care mă face să perseverez,datorită acestui site învăț cum să sciu poezie cu adevărat.M-am ambiționat de multe ori chiar am vrut să renunț dar nu am putut dorința mea este să pot scrie așa cum faceți și voi pe Hermeneia.mulțumesc încă odată pentru atenția acordată poeziei.

    pentru textul : Răsăritul de
    __________________________________________________
    30 Noi 2012
  • hialin

    Mi se pare o prima strofa reusita, dar mai mult imi place ideea "sap gropi in gropi to mai adanci". Remarc o tendinta a incluziunii unor elemente non poetice pe care le vad utilizate cu precadere in analize literare, explicatii si comentarii. De exemplu, in acest text, "penetrare a fiintei" e sec si explicativ deja. Ultimul vers al strofei doi cred ca trebuie reformulat pentru ca partea disjunctiva a versului (ori de fluturi in flori) pare fortata. Nu se desprinde clar dependenta. Te refereai la furtuna de fluturi... ? Substantivul "cristelnita" este folosit doar in mediul bisericesc si sfintenia se subintelge, de aceea cred ca s-ar impune utilizarea altui atribut decat "sfintita". Ialin

    pentru textul : Ipoteza ipotetică de
    __________________________________________________
    06 Mar 2008
  • nicodem

    "Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...

    pentru textul : O, ce veste minunată! de
    __________________________________________________
    19 Dec 2008
  • poema - felicitări -

    felicitări tuturor participanţilor şi, mai ales, chapeau bas pentru câştigători! sper că acest concurs va deveni cu timpul o tradiţie, eu aş spune că au fost multe poeme care ar îndreptăţi organizatorii pentru repetarea acestei frumoase provocări

    pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 de
    __________________________________________________
    03 Iun 2014

Pagini