În schimb "în așteptarea trenului", este important pentru închegarea poemului. Pentru că nu e vorba de așteptare ci de acțiune. Se știe că șinele vibrează cu mult înainte de a se auzi sau vedea trenul (nu e vorba să fi experimentat neapărat, măcar să fi văzut western-urile; eu am locuit ceva timp lângă o gară și chiar am pus urechea pe șine, cu gașca de copii) și atunci strofa poate fi văzută în altă lumină.
Dacă e s-o luăm pe mărturisiri, ha să-ţi spun că am şters textul cu pricina nu datorită sugestiei dumitale. Ci în urma reacţiei cuiva (apărută ulterior com-ului dumitale). N-are importanţă cine. Părându-mi-se că a fost chiar afectat.
Ne cunoaştem, sper, destul de bine, ca să-ţi dai seama că nu fac parte dintre …. ce stau „drepţi” în faţa proprietarului site-ului. Pe care îl apreciez pentru efortul de a ne pune la dispoziţie un mijloc de „manifestare”, mai mult sau mai puţin, literară. Ceea ce n-are nimic de-a face cu textele dânsului. Privindu-le la fel ca şi pe ale celorlalţi de pe aici.
Am spus şi o repet: consider H., în primul rând, drept un „şantier” (interactiv) – un fel de cenaclu extins - şi nu un „mediu” destinat să reţină, pentru „posteritate”, textele noastre. Ori într-un astfel de şantier, pentru cine îl foloseşte, există şi riscul asumat de a se ivi puncte de vedere mai „dure” în raport cu preopinenţii. Toată „cestiunea” este să le privim, dacă putem, cu detaşare chiar dacă mai apelăm, uneori şi la ceva gen „pamflet”/parodie (între limitele bunului simţ).
Dan, într-o zi, destul de curând, voi răspunde cumva întrebării tale despre orașul zeilor, despre nonnecesara schimbare spre lhasa. Da, ai perceput fin, e o anume revoltă în fața unei neputințe dintotdeauna, legată cumva de jumătate din tot ce putem fi. Mulțumesc pentru translația dintr-o întâmplare în alta.
poezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
dragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
de ce poemul a fost incadrat la cutia cu nisip? e un poem reusit si ca prozodie dar si ca forma. intr-o eventuala publicare de carte poate fi asezat nu sub forma aceasta de naiuri ci sub o forma de triunghiuri. mie imi place, poate doar cuvantul de la sfarsit "nada" putea fi "nimic", (sau altceva, iertat, spre exemplu). o mica schimbare cum ar fi:
cu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
Nu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
Marina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
Vintage Collection este o poezie frumoasă și delicată, cu titlul inspirat ales, îmi evocă anii de studenție. Am știut de cum am citit-o că e de departe cea mai bună. Aș fi pariat pe orice că a fost scrisă de o poetă, îți imaginezi ce surpriză am avut când am aflat că îți aparține!
redarea unei stari, intr-un mod cursiv, chiar daca poate nu atat de original, cu unele imagini putin cautate (vezi forta de a te misca). oricum, raman cu un plus citind aceste versuri.
totul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
Călin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
ah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
E o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
matei. ma bucur ca nu ai cazut in capcana. pentru asta era si facut titlul. pentru mine titlurile inseamna aproape tot. nu il consider ambalaj, de multe ori il consider o poezie aparte. :) multumesc de apreciere stefan
există în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
Uite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
lipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și eu am ezitat în lăsa acel vers.
În schimb "în așteptarea trenului", este important pentru închegarea poemului. Pentru că nu e vorba de așteptare ci de acțiune. Se știe că șinele vibrează cu mult înainte de a se auzi sau vedea trenul (nu e vorba să fi experimentat neapărat, măcar să fi văzut western-urile; eu am locuit ceva timp lângă o gară și chiar am pus urechea pe șine, cu gașca de copii) și atunci strofa poate fi văzută în altă lumină.
Mulțumesc pentru comentarii.
pentru textul : ai putea trăi doar pentru asta deDacă e s-o luăm pe mărturisiri, ha să-ţi spun că am şters textul cu pricina nu datorită sugestiei dumitale. Ci în urma reacţiei cuiva (apărută ulterior com-ului dumitale). N-are importanţă cine. Părându-mi-se că a fost chiar afectat.
Ne cunoaştem, sper, destul de bine, ca să-ţi dai seama că nu fac parte dintre …. ce stau „drepţi” în faţa proprietarului site-ului. Pe care îl apreciez pentru efortul de a ne pune la dispoziţie un mijloc de „manifestare”, mai mult sau mai puţin, literară. Ceea ce n-are nimic de-a face cu textele dânsului. Privindu-le la fel ca şi pe ale celorlalţi de pe aici.
Am spus şi o repet: consider H., în primul rând, drept un „şantier” (interactiv) – un fel de cenaclu extins - şi nu un „mediu” destinat să reţină, pentru „posteritate”, textele noastre. Ori într-un astfel de şantier, pentru cine îl foloseşte, există şi riscul asumat de a se ivi puncte de vedere mai „dure” în raport cu preopinenţii. Toată „cestiunea” este să le privim, dacă putem, cu detaşare chiar dacă mai apelăm, uneori şi la ceva gen „pamflet”/parodie (între limitele bunului simţ).
pentru textul : gorunul cunoaşterii deDan, într-o zi, destul de curând, voi răspunde cumva întrebării tale despre orașul zeilor, despre nonnecesara schimbare spre lhasa. Da, ai perceput fin, e o anume revoltă în fața unei neputințe dintotdeauna, legată cumva de jumătate din tot ce putem fi. Mulțumesc pentru translația dintr-o întâmplare în alta.
pentru textul : a șaptea întâmplare depoezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
pentru textul : Singur dedragul meu, nu am nimic împotriva destinsului. că nu doresc hermeneia să fie (sau să devină) o cazarmă. dar nu știu dacă ai observat că eu mă străduiam să fac vorbire despre textul de mai sus, din respect față de autorul lui și față de cei ce citesc pe aici, în timp ce tu nu făceai decît să tot derapezi prin decor cu tot felul de abureli despre dimensiuni și cantități, făcînd comparații care mai de care mai caraghioase. pentru că absolut oricine știe că sub nici o formă cantitatea nu va fi niciodată un substitut al calității și că la orice oră o carte bună face mai mult decît 21 de cărți slabe. dar..., dacă tu ții neaparat să îți flexezi mușchii în mod ridicol pe aici n-ai decît să o faci. fiecare pasăre pre limba ei piere.
pentru textul : Umbra. dede ce poemul a fost incadrat la cutia cu nisip? e un poem reusit si ca prozodie dar si ca forma. intr-o eventuala publicare de carte poate fi asezat nu sub forma aceasta de naiuri ci sub o forma de triunghiuri. mie imi place, poate doar cuvantul de la sfarsit "nada" putea fi "nimic", (sau altceva, iertat, spre exemplu). o mica schimbare cum ar fi:
un deget scheletic
scrijelea in
tarana
nimic
doar o parere.
pentru textul : sincopă deMarina, Virgil, cu puțin timp am cumințit imaginea. Acum e ok?
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante decu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deștiu, Mariana, unde era repetiția. îți mulțumesc din nou pentru lectură, rescriere, răbdare.
pentru textul : iarna întârzie la un film derespect.
uitasem: munca organizatorilor, evenimentele anuntate si (nu in ultimul rand) afisul, merita un semn auriu. felicitari inca o data.
pentru textul : Virtualia Zece demay I ask unde am facut si eu „la fel”? asta ca să nu vorbim fără acoperire...
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deOttilia, voi reveni si cu alte flori. frumusetea lor ne aminteste de imaginea de ansamblu a ceea ce suntem si ne straduim sa fim
Cristina, fericirea o platim scump, nu-i asa?
of, sunt plin de truisme in dimineata asta ;))
pentru textul : Lumi secundare dedragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deNu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
pentru textul : radiere deMarina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
pentru textul : fractal deai dreptate daniela. încă mai am de învățat
pentru textul : metalmorphosis deVintage Collection este o poezie frumoasă și delicată, cu titlul inspirat ales, îmi evocă anii de studenție. Am știut de cum am citit-o că e de departe cea mai bună. Aș fi pariat pe orice că a fost scrisă de o poetă, îți imaginezi ce surpriză am avut când am aflat că îți aparține!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” defrancisc...eheei și grația aia tb. să vină din ceva mai puțin grațios nu din vid evident...:) mersi fain pentru semn...
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deredarea unei stari, intr-un mod cursiv, chiar daca poate nu atat de original, cu unele imagini putin cautate (vezi forta de a te misca). oricum, raman cu un plus citind aceste versuri.
pentru textul : ..que la vie est belle? detotul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
pentru textul : Cerc deCălin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
pentru textul : Tango deah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
pentru textul : pontificală deE o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deŞtiu că textele mai lungi/lunguţe se citesc mai greu în virtual. Cu atât mai mult, mulţumesc de lectură, Sorin!
pentru textul : Cartea cu imagini deMulțumesc, Francisc, e atât cât poate fi. Iar sad-sand-send-sent e un joc. Ca și luminile. Tu vezi, auzi, înțelegi.
pentru textul : white sent (for blanche) dematei. ma bucur ca nu ai cazut in capcana. pentru asta era si facut titlul. pentru mine titlurile inseamna aproape tot. nu il consider ambalaj, de multe ori il consider o poezie aparte. :) multumesc de apreciere stefan
pentru textul : clișee adunate deexistă în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deUite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
pentru textul : într-o gară... derevin: titul. mi se pare al altei povesti...:)
pentru textul : Rupt de realitate delipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
pentru textul : northern lights dePagini