interesante textele. apreciez in mod special ultimul, pentru idee: clasica...si actuala... "vă invit în cortul meu umil azi nu avem decât pe noi la cină..." imaginea e stranie...ai putea sa ne spui putin mai mult despre ea?
Imagini deosebite: "Garduri din uluci înșirate adorm într-o rână. Călătorul își înnoadă inima între sforile lor." "Pe ulită, casele se fac mici , se sfărâmă sub genunchii gândurilor. " "Aerul e văratic, moale și lipicios." ...dar nu reusesc sa le leg unele e celelalte. parca sunt niste secvente dintr-un vis ori dintr-o anamneza. Ultima strofa, mai ales, m-a descumpanit cu totul... Fireste, asta nu e neaparat vina autorului; dar mi-e ciuda, reactionez precum un copil care sta in fata unei jucarii noi, frumoase, si nu stie cum sa o foloseasca! :) P.S.: "o zvârlește" sau "o zvârle"? mie a doua forma imi este mult mai cunoscuta.
Ca de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Cred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
Trebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
Raul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
voi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
Alma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
Mi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
nu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
Îmi place mult schimbul de idei și aici chiar a fost super. Mă rog, mai puțin partea în care Paul mă acuză de fustiță fără să bage mâna să verifice dacă n-oi avea și eu pe undeva, bine ascunsă, o anagramă ca a lui.
Însă răspunsul meu cred că se găsește destul de clar exprimat în comm-urile anterioare și, dacă îmi este îngăduit, Virgil, o să sintetizez aici încă o dată. Eu cred că nu poezia ar putea fi pe moarte (și nu doar poezia, putem extinde la muzica clasică, la pictură, you name it...) ci forma (formele) ei de manifestare, iar aici tehnologia are un cuvânt greu de spus. Poate ăsta ar fi un subiect mai 'la obiect' ca să zic așa, de dezbătut, și nu o întrebare cvasi-retorică de felul celei din titlul acestei mese rotunde dar care, după cum se dovedește, atunci când la ea apar niște personaje cu o părere mult prea bună despre propria mult prea inflamată persoană, devine colțuroasă.
Margas
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
Multumesc si eu de aducere-aminte.
prima strofa ar fi aproape un cliseu, cu imaginea coborarii in fantana, de n-ar urma celelate doua. strofa a doua e o bijuterie, iar ultima intregeste ideea atat de simplu ca nu mi-a venit a crede.
nu stiu daca imi voi acorda mie o steluta pentru imaginatie sau tie pentru poezie, dar gandul zamislirii unui clopot din buzele apropiate de apa ca intr-un templu rasturnat mi s-a parut stelar. dupa cum si taina insusirii cuvantului din acel tremur in apa. pentru mine a fost atat de frumos ca trebuie sa semnalez.
se poate, desigur, frumos la niveluri si mai inalte, dar ce frumos e cand e si atat simplu ca si cum ar fi fost acolo oricum, cu om care sa spuna sau fara.
"ca o bilă din jocurile chinezești
să o adaugi în buzunarul (!)
și tu să mergi fluierând pe sub pomi" - cu "buzunarul tău" sau fără articol hotărât. Dar na, mai greu cu buzunarul in zilele astea :)
mulțumesc pentru atenționare și pentru citire, Carmen. ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta.
Alexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
mi-a plăcut cuplul pe care l-am zarit prin intermediul poeziei in fata casei de pe Popa Tatu. un cuplu deosebit. liniste impaciuitoare, tandrete usor amaruie. si unde sa fie cel mai potrivit loc ca o femeie sa-si planga fericirea daca nu in bratele lui?
chiar asta este si problema in prima strofa. deschizi un univers oniric, in care totul este - sau se doreste - sugestie si il spargi cu semne evidente ca referent. vorbim de subconstient, nu?! daca vrei sa apesi pe pedala psihanalizei, a destainuirii visului si gasirea semnificatiilor lui trebuie sa insisti pe asta. nu stiu, poate ma insel. recitesc si revin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi descheiam pantalonii cu o mână sau așa ceva
(ori renunțasem pe la jumătatea slitului)
erau si versurile astea in poem? nu-mi mai amintesc de ele
pentru textul : weed room deinteresante textele. apreciez in mod special ultimul, pentru idee: clasica...si actuala... "vă invit în cortul meu umil azi nu avem decât pe noi la cină..." imaginea e stranie...ai putea sa ne spui putin mai mult despre ea?
pentru textul : 6 manuscrise de Anti-haiku denu cred în dumnezeul damblagit eu zic: noroc! el zice: nu uita tot ce iubești omoară și sărută
pentru textul : mai departe decât tristețea deImagini deosebite: "Garduri din uluci înșirate adorm într-o rână. Călătorul își înnoadă inima între sforile lor." "Pe ulită, casele se fac mici , se sfărâmă sub genunchii gândurilor. " "Aerul e văratic, moale și lipicios." ...dar nu reusesc sa le leg unele e celelalte. parca sunt niste secvente dintr-un vis ori dintr-o anamneza. Ultima strofa, mai ales, m-a descumpanit cu totul... Fireste, asta nu e neaparat vina autorului; dar mi-e ciuda, reactionez precum un copil care sta in fata unei jucarii noi, frumoase, si nu stie cum sa o foloseasca! :) P.S.: "o zvârlește" sau "o zvârle"? mie a doua forma imi este mult mai cunoscuta.
pentru textul : backward deCa de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Ialin
pentru textul : trecere. 7. deRepet şi aici, excepţională idee, voi încerca să prin legătura. Regret că nu am putut participa, dar iată că vine cenaclul la noi acasă! Abia aştept.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deCred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
pentru textul : de profundis deTrebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
pentru textul : vorbesc o latină ciudată III deCred că singurul lucru care nu îmi sună în poemul tău este "ochii creați". În rest, e o construcție poetică fără reproș.
pentru textul : Piciorul zvelt, un semn al învierii dedomnule Dancus m-ati convins de logoreea dumneavoastra care sincer, nu ma impresioneaza. luati-va penita inapoi, va rog.
pentru textul : A toi deRaul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
pentru textul : Cretacic târziu devoi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
pentru textul : Nimic deAlma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
pentru textul : Grilaj de“anna stă în gară
cu gluga de blană”
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
pentru textul : anna de“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
Sigur! Ne mai citim!
pentru textul : Meditație deMulţumesc pentru trecere. Toţi suntem chemaţi la un sacrificiu.
pentru textul : voluntariat pentru schimbul de noapte deMi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
m-am amuzat teribil.
pentru textul : Leii de doi bani și masajul cardiac intern. denu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deÎmi place mult schimbul de idei și aici chiar a fost super. Mă rog, mai puțin partea în care Paul mă acuză de fustiță fără să bage mâna să verifice dacă n-oi avea și eu pe undeva, bine ascunsă, o anagramă ca a lui.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎnsă răspunsul meu cred că se găsește destul de clar exprimat în comm-urile anterioare și, dacă îmi este îngăduit, Virgil, o să sintetizez aici încă o dată. Eu cred că nu poezia ar putea fi pe moarte (și nu doar poezia, putem extinde la muzica clasică, la pictură, you name it...) ci forma (formele) ei de manifestare, iar aici tehnologia are un cuvânt greu de spus. Poate ăsta ar fi un subiect mai 'la obiect' ca să zic așa, de dezbătut, și nu o întrebare cvasi-retorică de felul celei din titlul acestei mese rotunde dar care, după cum se dovedește, atunci când la ea apar niște personaje cu o părere mult prea bună despre propria mult prea inflamată persoană, devine colțuroasă.
Margas
Cu plăcere; tot astfel aştept şi curcanul, pentru botez:)
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deRepet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deMultumesc si eu de aducere-aminte.
prima strofa ar fi aproape un cliseu, cu imaginea coborarii in fantana, de n-ar urma celelate doua. strofa a doua e o bijuterie, iar ultima intregeste ideea atat de simplu ca nu mi-a venit a crede.
pentru textul : dezlegare denu stiu daca imi voi acorda mie o steluta pentru imaginatie sau tie pentru poezie, dar gandul zamislirii unui clopot din buzele apropiate de apa ca intr-un templu rasturnat mi s-a parut stelar. dupa cum si taina insusirii cuvantului din acel tremur in apa. pentru mine a fost atat de frumos ca trebuie sa semnalez.
se poate, desigur, frumos la niveluri si mai inalte, dar ce frumos e cand e si atat simplu ca si cum ar fi fost acolo oricum, cu om care sa spuna sau fara.
"ca o bilă din jocurile chinezești
pentru textul : În loc să dorm, scriu desă o adaugi în buzunarul (!)
și tu să mergi fluierând pe sub pomi" - cu "buzunarul tău" sau fără articol hotărât. Dar na, mai greu cu buzunarul in zilele astea :)
aest tip de minimalism este extrem de greu de innobilat. vezi tu, aici, orice vers ai scoate, ramane la fel. o fi bine?
pentru textul : Cataractă. demulțumesc pentru atenționare și pentru citire, Carmen. ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta.
pentru textul : california I deAlexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
pentru textul : Anywhere but here demulțam de popas, Sebi!
pentru textul : omul cu toate zilele bune demi-a plăcut cuplul pe care l-am zarit prin intermediul poeziei in fata casei de pe Popa Tatu. un cuplu deosebit. liniste impaciuitoare, tandrete usor amaruie. si unde sa fie cel mai potrivit loc ca o femeie sa-si planga fericirea daca nu in bratele lui?
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara deun poem nostalgic cu imagini frumoase.
pentru textul : Caut lumina deamintiri care "înfloresc narcisele bunicii în palme".
semn de citire.
chiar asta este si problema in prima strofa. deschizi un univers oniric, in care totul este - sau se doreste - sugestie si il spargi cu semne evidente ca referent. vorbim de subconstient, nu?! daca vrei sa apesi pe pedala psihanalizei, a destainuirii visului si gasirea semnificatiilor lui trebuie sa insisti pe asta. nu stiu, poate ma insel. recitesc si revin.
pentru textul : Se făcea că... dePagini