mulţumesc pentru semne, păreri...
e corect ce spuneţi în legătură cu acea parte finală, voi mai citi, re-scrie
cristina, mulţumesc pentru cuvintele frumoase :)
Proza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
Andule, eu deschid MTV-ul doar din greseala, iar despre cele doua dive stiu doar ca: ambele sunt de culoare (dar nu sunt sigura), sexy si en vogue...ajunge? :) acum trebuie sa recunosc ca, a doua zi dupa postare, recitind textul acesta, m-am gandit ca tie s-ar putea sa-ti placa. mi-am dat seama ca imi reusise, involuntar, un text "bobadilic"! si da, a fost scris la dicteu automat, cum spui, eram prea obosita sa il cern si prea...confuza ca sa-mi mai pese. :) multumesc pentru generoasele aprecieri - dar ai grija, incepi sa fii convingator si asta ma nelinisteste... despre ultima strofa: am apelat la cratime pentru ca asa mi-a spotit urechea mea muzicala; insa ma voi gandi la varianta pe care mi-o sugerezi.
ce faci paul? ce e atit de bestial sa abuzezi de un sistem? sau acum au descoperit romanii internetul si nu stiu cum sa ii manince mai repede lebedele? te avertizez ca la urmatoarea experienta de genul asta s-a putea sa ai contul suspendat. in plus, a incepe sa te "comentezi" singur e si de prost gust nu numai "neregulamentar"
va trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
nu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
sentimentul fragilităţii, lipsa certitudinii dar şi consolarea cu o incontrolabilă ascensiune, oferă, concentrat, un tablou "tăios". ceea ce e bine.
mai puţin bine,poate, cele două planuri, general, plural /particular, singular. aş fi văzut doar un plan, un tablou monolit, la persoana întâi, singular.
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
Frumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
trec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
O viziune aparte care transpare chiar din titlu. Sunt câteva cuvinte / expresii care ar putea fi lucrate, în opinia mea: "în așteptarea sicriului", "cu un zîmbet" (cere adjectiv sau adverb la "jonglează" - cum?), "acrișor", "neverosimil", rima "mine / vine". O altă dimensiune: " uterul sufletului".
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
un punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
Revin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
Cristina și Helena, am verificat și nu văd nici un fel de probleme sau suprapuneri în acest moment. De asemenea nu am mai văzut această problemă pînă acum. Înclin să cred că a fost vorba de o confuzie creată de cache sau vreun alt fel de situație neobișnuită. În orice caz, chiar dacă aparent a existat ceva, acel lucru se pare că s-a corectat de la sine. Dacă mai observați astfel de situații va rog sa scrieti la webmaster AT hermeneia.com
Nu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
Asa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
Aranca, "cel mai perfect" ramane "cel mai perfect" (pus in mod comnstient). In poezie - era sa zic "uneori" - de fapt, de cele mai multe ori, sintaxa, semantica si pragmatica triunghiului semiotic sunt - ca sa zic asa - "siluite" (voit) in avantajul sugestivitatii (unii spun ca astea ar fi "licente poetice"). Cum tot asa, in pictura, de exemplu, perspectiva e, uneori, "intoarsa" - vezi icoanele ortodoxe in stil bizantin (iar in "pictura naiva" ea lipseste cu desavarsire). In arta, in general, singura "logica" care primeaza este cea a "sugestiei" obtinute prin diverse mijloace. Teoria, ca teoria, practica ne mananca. Iar daca in incercarea mea (poetica), pe marginea careia discutam, "sugestia" schioapata, pe ici, pe colo sau lipseste cu desavarsire, asta e cu totul altceva. Multumesc pentru citire. Gorun
Adrian,
Prima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
Lucian, uite, îți spun aici că îți mulțumesc pentru toate semnele lăsate și pentru popasurile făcute pe pagina mea. Foarte drăguț din partea ta că mai treci. De ce "extaz"? Mi-ar fi plăcut să încerci să spui tu asta. Eu sunt sigură că răspunsul ți-l poți da singur. Eu nu-mi pot motiva multe din cele scrise. Vin așa, din mine, din adânc. Despre realitatea dureroasă a acestei poezii ar fi multe de spus. Dar, ce ar conta realitatea? Cu aleasă considerație, Cami
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te rog, redimensioneaza "delirul", iese din format si e pacat. cine e Altaiyr? (stii tu, dreptul de autor s.a.m.d.)
pentru textul : Lemuria demulţumesc pentru semne, păreri...
e corect ce spuneţi în legătură cu acea parte finală, voi mai citi, re-scrie
cristina, mulţumesc pentru cuvintele frumoase :)
numai bine,
pentru textul : oriental red dealex
Proza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
pentru textul : Respiro deAndule, eu deschid MTV-ul doar din greseala, iar despre cele doua dive stiu doar ca: ambele sunt de culoare (dar nu sunt sigura), sexy si en vogue...ajunge? :) acum trebuie sa recunosc ca, a doua zi dupa postare, recitind textul acesta, m-am gandit ca tie s-ar putea sa-ti placa. mi-am dat seama ca imi reusise, involuntar, un text "bobadilic"! si da, a fost scris la dicteu automat, cum spui, eram prea obosita sa il cern si prea...confuza ca sa-mi mai pese. :) multumesc pentru generoasele aprecieri - dar ai grija, incepi sa fii convingator si asta ma nelinisteste... despre ultima strofa: am apelat la cratime pentru ca asa mi-a spotit urechea mea muzicala; insa ma voi gandi la varianta pe care mi-o sugerezi.
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie dece faci paul? ce e atit de bestial sa abuzezi de un sistem? sau acum au descoperit romanii internetul si nu stiu cum sa ii manince mai repede lebedele? te avertizez ca la urmatoarea experienta de genul asta s-a putea sa ai contul suspendat. in plus, a incepe sa te "comentezi" singur e si de prost gust nu numai "neregulamentar"
pentru textul : blogbadil dedomnule Cristea, mulțumim. așteptăm însă și să mai poposiți pe aici și cu comentarii sub texte. sînt convins că aveți ce spune(scrie).
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor" deobservatiile mereu sunt binevenite atat timp cat se vor constructive. cum sunt sigura ca in cazul tau nu sunt alte intentii, da, vreau sa mi le spui:)
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deva trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
pentru textul : ora amiezii denu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă desentimentul fragilităţii, lipsa certitudinii dar şi consolarea cu o incontrolabilă ascensiune, oferă, concentrat, un tablou "tăios". ceea ce e bine.
pentru textul : tăiș demai puţin bine,poate, cele două planuri, general, plural /particular, singular. aş fi văzut doar un plan, un tablou monolit, la persoana întâi, singular.
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deFrumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale detrec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
pentru textul : eu trec așa în fiecare zi deO viziune aparte care transpare chiar din titlu. Sunt câteva cuvinte / expresii care ar putea fi lucrate, în opinia mea: "în așteptarea sicriului", "cu un zîmbet" (cere adjectiv sau adverb la "jonglează" - cum?), "acrișor", "neverosimil", rima "mine / vine". O altă dimensiune: " uterul sufletului".
pentru textul : apocalipsa după mine deSalut!
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
pentru textul : Tata deun punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deRevin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deer.: "Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici." se va citi "Inca o data, multumesc pentru minidialogul dintre noi infiripat aici."
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) desplendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
pentru ea ai semnul meu de apreciere. punct!
pentru textul : cireșul deAm corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deCristina și Helena, am verificat și nu văd nici un fel de probleme sau suprapuneri în acest moment. De asemenea nu am mai văzut această problemă pînă acum. Înclin să cred că a fost vorba de o confuzie creată de cache sau vreun alt fel de situație neobișnuită. În orice caz, chiar dacă aparent a existat ceva, acel lucru se pare că s-a corectat de la sine. Dacă mai observați astfel de situații va rog sa scrieti la webmaster AT hermeneia.com
pentru textul : Bătrâna clovn deNu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
pentru textul : Septembrie, începuturi deAsa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
pentru textul : laleaua neagră deAranca, "cel mai perfect" ramane "cel mai perfect" (pus in mod comnstient). In poezie - era sa zic "uneori" - de fapt, de cele mai multe ori, sintaxa, semantica si pragmatica triunghiului semiotic sunt - ca sa zic asa - "siluite" (voit) in avantajul sugestivitatii (unii spun ca astea ar fi "licente poetice"). Cum tot asa, in pictura, de exemplu, perspectiva e, uneori, "intoarsa" - vezi icoanele ortodoxe in stil bizantin (iar in "pictura naiva" ea lipseste cu desavarsire). In arta, in general, singura "logica" care primeaza este cea a "sugestiei" obtinute prin diverse mijloace. Teoria, ca teoria, practica ne mananca. Iar daca in incercarea mea (poetica), pe marginea careia discutam, "sugestia" schioapata, pe ici, pe colo sau lipseste cu desavarsire, asta e cu totul altceva. Multumesc pentru citire. Gorun
pentru textul : Quasimodo desi eu îi iubesc versul! bucuroasa de citire!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deperfectă prin mesaj...fericirea și cuțitul deasupra...abia aștept să văd volumul în franceză.
pentru textul : Poème du bonheur deMultam! mare, mare multam! e de bine, daca voi ati simtit poezia in felul asta! Si da, ati avut dreptate. Cele bune, faine, adevarate!
pentru textul : și gata! deAdrian,
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePrima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
Cu versuri ca acestea, memoria lui Eminescu e mai degrabă terfelită decât onorată.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre deLucian, uite, îți spun aici că îți mulțumesc pentru toate semnele lăsate și pentru popasurile făcute pe pagina mea. Foarte drăguț din partea ta că mai treci. De ce "extaz"? Mi-ar fi plăcut să încerci să spui tu asta. Eu sunt sigură că răspunsul ți-l poți da singur. Eu nu-mi pot motiva multe din cele scrise. Vin așa, din mine, din adânc. Despre realitatea dureroasă a acestei poezii ar fi multe de spus. Dar, ce ar conta realitatea? Cu aleasă considerație, Cami
pentru textul : extaz dePagini