Îmi pare rău că nu vrei să-mi spui și ce nu-ți cade bine. Abea așteptam să te combat. Mulțumesc pentru James Cotton, cineva propunea și posibilitatea realizării unui fundal sonor, pînă atunci eu nu știu nici cum se pot posta imagini.
da, iată un text pe care l-am citit și l-am gustat ca pe un film bun. din anii '60. un film în care regizorii aveau și timp și răbdare. nu ca astăzi cînd totul se măsoară în bani. anyway, la mai multe. o singură observație, mi-a picat aiurea folosirea cuvîntului microscop acolo. ideea nu e proastă dar poate puteai folosi altceva. și încă o observație, titlul sună nițeluș agramat.
eu venisem pe text cu un comentariu specific. cuvantul "aeriană" e ...aerian. e parerea mea. tu imi raspunzi cu foaie verde foi de lunca. ne desparte sute de kilometri de emancipare. culca-te si dormi pe emanciparea ta.
dacă, intr-adevar, imaginea de pe wikipedia lipseste si dvs. aveti dreptate si cred ca aveti -drept pentru care ma bucur penntru ca, pana la urma, ma luminez si eu-, atunci nu-mi ramane decat sa-mi arog drepturile de autor si, in consecinta, sa numesc aceasta "Crucea lui Francisc"
lipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
felul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
un poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
as revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
in primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
ai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
acum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
anna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
Foarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
trimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
începutul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
câteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
depinde ce înțelegi prin „acasă”, Mariana... :)
uf! și jur că n-am vrut să semene a cuvinte încrucișate.
eu mă temeam că ideea sare prea repede-n ochi!
As putea si eu sa insir cateva randuri referitor la semnificatia numerelor si daca stam bine sa ne gandim lumea poate fi sugerata intr-un mod mai fericit prin utilizarea lui 1 (primul motor), 2 (fiind un spatiu al contrariilor; dualitatea care se opune principiului ordonator universal), 3 (sinteza si transcenderea dualului intru intelegere etc) 7 (7 note muzicale, cele 7 porti ale omului, universul metalifer al alchimistilor, 7 forme de cristalizare, 7 zile ale saptamânii, 7 culori ale curcubeului, 7 chakre), 9, 12, 22 (arcanele majore ale tarotului, impreuna cu 11 cifre majore in numerologie etc), a lui 1+2+3+4 adica 10 - cifra perfecta pitagoreica sau cei 10 sephiroti ai misticii iudaice, 72 - numele lui Dumnezeu in aceeasi traditie etc Oricum ma bucur ca acel 4 semnifica pana la urma ceva si nu era vorba doar de apartamentul tau cu patru camere :) Referitor la decizia respectiva cred ca am fost destul de clar iar semnificatia termenului de pasivitate este cea cuprinsa in DEX. Sunt incredintat ca aspiratiile tale poetice vor fi conjuncte interesului general al hermeneia.
Bianca, depinde cum vezi lucrurile în ceea ce privește atacul la persoană. Iar în ceea ce privește regulamentul, nu știu cu ce l-am încălcat. Comentariul meu este pe lângă text, dar nu atacă direct pe nimeni, nu conține cuvinte vulgare, nu am dat nici un nume, deci? Că se poate citi ceva în subsidiar, e adevărat, dar numai dacă vrea cineva să citească acolo. Întocmai ca în comentariul Marinei. Proverbul e proverb, iar opera lui Caragiale e scrisă pentru toată lumea. O poate citi cine vrea. Și chiar și așa, comentariul meu nu este lipsit de bun-simț. Crede-mă, cunosc regulile comunicării. Cred că trebuie atenționați cei ce dau naștere acestor discuții, pentru că fiecare are dreptul la replică. Dar replicile unora, doar ale unora, trebuie să aibă bun-simț. Eu așa vad și îmi pare foarte rău că trebuie să o spun. Acuma, că tot vorbeam toți pe aici pe lângă text, nu cred că doar Lucian trebuie mustrat. Și chiar că așteptam și eu ceva legat de text.
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
in loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi pare rău că nu vrei să-mi spui și ce nu-ți cade bine. Abea așteptam să te combat. Mulțumesc pentru James Cotton, cineva propunea și posibilitatea realizării unui fundal sonor, pînă atunci eu nu știu nici cum se pot posta imagini.
pentru textul : Valea Lotusului deMultumesc pentru aprecieri si, bineinteles, pentru semnalarea greselilor pe care eu nu le observasem.
pentru textul : Ordinea întâlnirilor decorectii: "rext" se va citi "text"
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deAceastă plăsmuire a verii, o piață, un bălci al deșertăciunilor în care se vănd de toate. Am făcut unele modificări, mulțumesc dragă Alma.
pentru textul : La piață deda, iată un text pe care l-am citit și l-am gustat ca pe un film bun. din anii '60. un film în care regizorii aveau și timp și răbdare. nu ca astăzi cînd totul se măsoară în bani. anyway, la mai multe. o singură observație, mi-a picat aiurea folosirea cuvîntului microscop acolo. ideea nu e proastă dar poate puteai folosi altceva. și încă o observație, titlul sună nițeluș agramat.
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta deFelicitări, Adriana Lisandru! Mulţumim, Călin! Superbă copertă, Vlad Turburea!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deeu venisem pe text cu un comentariu specific. cuvantul "aeriană" e ...aerian. e parerea mea. tu imi raspunzi cu foaie verde foi de lunca. ne desparte sute de kilometri de emancipare. culca-te si dormi pe emanciparea ta.
pentru textul : schit de...perfect corect, Virgil!
pentru textul : ...I'm growing like spells... dedacă, intr-adevar, imaginea de pe wikipedia lipseste si dvs. aveti dreptate si cred ca aveti -drept pentru care ma bucur penntru ca, pana la urma, ma luminez si eu-, atunci nu-mi ramane decat sa-mi arog drepturile de autor si, in consecinta, sa numesc aceasta "Crucea lui Francisc"
pentru textul : rosario dedupă cum menţiona Paul, de corectat la neologimse.
pentru textul : marile vacanțe delipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
pentru textul : i really don't think that i care defelul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deIonuț, nu e nicio problemă. am citit poezia și a rămas senzația de oraș între două lumi. atît.
pentru textul : confluențe deun poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
pentru textul : anotimpul promis deas revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
pentru textul : rem dein primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
pentru textul : de dincolo deai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
acum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
pentru textul : Strainul Cinei deanna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
pentru textul : uitare deFoarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
pentru textul : Despre căile filosofării deDin ce am întâlnit până acum:
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
pentru textul : hermeneia 3.0-b detrimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
pentru textul : nuculița deînceputul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
Emilian, doar tu te puteai gandi la piratul Jack Daniels.:)
pentru textul : mereu Jack dealina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară depaul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
câteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Vă urez succes în continuare!
pentru textul : Aproapelui cu ură 18 dedepinde ce înțelegi prin „acasă”, Mariana... :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deuf! și jur că n-am vrut să semene a cuvinte încrucișate.
eu mă temeam că ideea sare prea repede-n ochi!
As putea si eu sa insir cateva randuri referitor la semnificatia numerelor si daca stam bine sa ne gandim lumea poate fi sugerata intr-un mod mai fericit prin utilizarea lui 1 (primul motor), 2 (fiind un spatiu al contrariilor; dualitatea care se opune principiului ordonator universal), 3 (sinteza si transcenderea dualului intru intelegere etc) 7 (7 note muzicale, cele 7 porti ale omului, universul metalifer al alchimistilor, 7 forme de cristalizare, 7 zile ale saptamânii, 7 culori ale curcubeului, 7 chakre), 9, 12, 22 (arcanele majore ale tarotului, impreuna cu 11 cifre majore in numerologie etc), a lui 1+2+3+4 adica 10 - cifra perfecta pitagoreica sau cei 10 sephiroti ai misticii iudaice, 72 - numele lui Dumnezeu in aceeasi traditie etc Oricum ma bucur ca acel 4 semnifica pana la urma ceva si nu era vorba doar de apartamentul tau cu patru camere :) Referitor la decizia respectiva cred ca am fost destul de clar iar semnificatia termenului de pasivitate este cea cuprinsa in DEX. Sunt incredintat ca aspiratiile tale poetice vor fi conjuncte interesului general al hermeneia.
pentru textul : apartament cu 4 camere deBianca, depinde cum vezi lucrurile în ceea ce privește atacul la persoană. Iar în ceea ce privește regulamentul, nu știu cu ce l-am încălcat. Comentariul meu este pe lângă text, dar nu atacă direct pe nimeni, nu conține cuvinte vulgare, nu am dat nici un nume, deci? Că se poate citi ceva în subsidiar, e adevărat, dar numai dacă vrea cineva să citească acolo. Întocmai ca în comentariul Marinei. Proverbul e proverb, iar opera lui Caragiale e scrisă pentru toată lumea. O poate citi cine vrea. Și chiar și așa, comentariul meu nu este lipsit de bun-simț. Crede-mă, cunosc regulile comunicării. Cred că trebuie atenționați cei ce dau naștere acestor discuții, pentru că fiecare are dreptul la replică. Dar replicile unora, doar ale unora, trebuie să aibă bun-simț. Eu așa vad și îmi pare foarte rău că trebuie să o spun. Acuma, că tot vorbeam toți pe aici pe lângă text, nu cred că doar Lucian trebuie mustrat. Și chiar că așteptam și eu ceva legat de text.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deCând citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri dein loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară demariana - mulțumesc pentru apreciere. Doar o mică rectificare : eu scriu sonete.
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții dePagini