În varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
"netulburarea apelor" scrisă în trei părți. sunt poate trei stări; prima stare este o pierdere, o zi de luni, a doua parte este doar "o umbră grea", a treia este "o corabie imensă", un fel de călătorie "ca o pogorîre de îngeri"... am răstălmăcit un pic versurile tale, ca și cum aș fi avut în față o ghicitoare. ghici cine (ne)tulbură apele? nu știu să răspund, poate că de cele mai multe ori sunt altfel de răspunsuri... m-am oprit la timpul 2, acolo am găsit un posibil răspuns... "răstignirea lemnelor pe umerii mei". aparent am crezut că lemnele sunt ușoare... dar... "este doar o umbră grea"... strofa a 2-a este preferata mea. acolo este o pâine caldă... pâinea acestui poem. Madim
Laurențiu, știi ce spusesem despre text...însă, uite, recitindu-l, nu pot să nu remarc imaginea zilei trase pe roată. excelentă. sau,mă rog, asta am văzut eu aici: "apoi țintuind-o în colbul lunii să o frângem ca pe o franzelă cu patru armăsari răstignind frumusețea ce ar sătura gurile flamânde ale roților" P.S.: ai o căciuliță lipsă la "flamânde".
Alina, multumesc pentru apreciere. A spune ca o consider subiectiva suna evident cu doua intelesuri si nici nu poate fi altfel. Da, si eu m-am gindit la asta dar va trebui sa lucrez cu mai multa atentie. As face o mare greseala daca nu as recunoaste ca sint printre textele la care lucrez cu cea mai mare placere.
doamnelor, domnisoarelor, va salut cu mana la inima si ma aplec in fata cuvintelor dvs. fie sa aveti mereu ultimul cuvant. eu zic da, daca ziceti da; nu daca ziceti nu, ba zic si da si nu in acelasi timp, daca trebuie.
acuma tac. trec coviltirile...moare poetii.
Între Sisif și Prometeu simt acest poem. Cred că cel mai interesante îmi par combinațiile de planuri, de elemente, de stări. nu este puzzle, ci o compoziție, aproape sculpturală, un fel de modelare de timpuri. Îmi place: "un pumn de nisip în plexul lunar", "fiindcă pauza noastră de masă e-o junglă de lumînări și o mie de stridii ne-așteaptă", "noi rupem copacilor umbra". Nu cred că merge în versul 2 "bolovani de râu în mijlocul fluviului". Poate fără "de râu". Și acel "mult mai mare" poate fi revăzut. Mi-a rămas "reducem totul de fiecare dată la un reziduu" ca un adevăr deși greu de acceptat, destul de evident. Nu pot spune că e un poem greu. ci că e nevoie de o bună măsură în toate, în orice moment, și în poezie. :) E ceea ce răzbate din fiecare vers sau cel puțin așa aud eu. Mi-a plăcut mult.
Da, ghinionul tău e că nu vreau să scriu personal pentru tine, pentru plăcerea ta, și asta e, nu e nevoie să îmi citești textele, nu e nici o problemă (prefer să îl scriu separat pe acest "nici o" în ciuda regulilor noi ale Academiei la care nu le văd logica). E mai ușor să arunci cu cuvinte în stânga și în dreapta, să le aduni cu fărașul, să le pui în strofe și să spui că scri poezie iar apoi să te plângi de alții care pur și simplu simt și scriu altfel decât tine. Promit să nu îmi schimb stilul de a scrie și să adaug și mai multe haikuri și multilingve pe viitor. Și nu mă voi supăra absolut deloc dacă măria sa Andu le ignoră, ba dimpotrivă. Am avut suficiente critici la obiect de la alții care mi-au fost foarte utile, iar printre unii au existat și aprecieri. Oricâte presiuni ai face, refuz să mă transform într-o maimuță (cu excepția parodiilor de poezii, din care poate voi mai scrie) și prefer să îmi urmez propriul drum. Am venit pe pagina aceasta pentru că vreau să învăț și accept cu plăcere critica la obiect, legat de ce nu e bun în ceea ce scriu. Să vină acum cineva și să îmi tot spună "nu-i bine" la orice, dar când îi cer ajutorul să îmi întoarcă spatele superior și să se umfle în pene cu propriile pseudocreații. Deci, hai mai bine să ne ignorăm reciproc și să ne vedem de drumul nostru .
Tiranul luminat cel mai vestit a fost Solon, si el poet :))) dar si militar.
A scos Athena dintr-o situatie economica foarte grava, iertand saracii de toate datoriile si obligand bogatii sa isi mai imparta din averi. Copiii ai caror parinti nu ii tinusera la scoli, sa le faca o meserie, nu erau obligati sa isi ingrijeasca parintii la batranete. etc...
La sfarsit, dupa ce a legiferat toate reformele a parasit cetatea. Stiti dece ? Una din legi era ca nu poate fi modificat nimic fara acordul lui.
Si ca sa nu fie nevoit sa fie de acord a plecat.
trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
Aranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
am urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
păcat pentru fructele neculese.. e un poem adunat cu multă acurateţe,cuminte, plecat conştient către un timp aproape ţie, îmbinat cu trăiri frumoase ale copilăriei, e frumos.
efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
lipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
Aceeaşi nedumerire. O fi ,,ce în neştire = ce-n neştire" ? Autorul ne poate confirma/infirma. Dacă se confirmă sensul, corect este ,,ce-n neştire" ( nr. de silabe e acelaşi, deci metrica şi ritmul nu au de suferot. Se pare că în rostire cei doi de ,,n" devin una :) )
Aranca, versul acela poate fi înțeles cel puțin în două sensuri, după cum ai observat. am mizat atât pe partea umbroasă a expresiei, aceea de abandon, dar și pe colindă. eu înțeleg abandonul - și acest lucru este semnificativ pentru întreg poemul - ca pe o căutare în altă parte a unor răspunsuri, nu ca pe ceva tragic. (sigur că dacă vorbim despre abandon școlar sau abandonul copilului de către părinți, lucrurile se complică, dar nu despre asta este vorba aici.) mi s-a părut problematic atunci când am vrut să traduc poemul acesta. "a fi plecat cu sorcova" nu cuprinde numai un cuvânt tradițional, ci este și o expresie care ține de un obicei. eu țin la tradiții și îmi place să se reflecte asta în ceea ce scriu. întrebare: în Paris, românii se mai sorcovesc? mulțumesc de trecere, Lucian. înseamnă că am atins ceva pe undeva.
Surprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
acest poem are un caracter aparte, din cand in cand imi reformulez conceptia despre poezie... care nu e altceva decat o stare de suflet... realmente cred ca poezia nu e pentru cei prea sensibili al caror echilibru fragil poate fi aruncat in aer de lectura gandurilor altcuiva, ca poetul e un donator de sange ,, lectorul hranindu/se cu ceea ce iese din noi ... sunt bucati de viata rupte ..adunate apoi de/a valma ...simboluri... daca o sa/ ti spun ce am vrut de la poem s/ar putea sa nu coincida cu ceea ce vezi tu in el asa ca mai bine ia ce ti se pare bun... starea in care eu am scris vine in contact cu starea pe care o ai tu, cititorule cand ma lecturezi.. s/ar putea sa iti fac ziua mai frumoasa sau dimpotriva, sa ti/ o stric... finalul je suis malade nu e intamplator ... ascultam dalida.. cu je suis malade... din toate versiunile cantecului imi place penultima realizata de dalida precum si cea a larei fabian...
Ascultam deunăzi un interviu sau mai bine spus vizionam un interviu cu George Stanca. Şi era întrebat acesta despre poezie. Cum i se pare lui că stau lucrurile în poezia de azi, cum priveşte dumnealui poezia zilelor de acum. Sincer fiind a răspuns că i se pare vulgară, o poezie forţată, etc. A mai spus că îl interesează poezia erosului şi că acolo se regăseşte şi dacă, să zicem, spunea tot autorul, într- o seară devin euforic şi scriu şi a doua zi Virgil T., Silvia B, sau altcineva îmi citeşte poezia, nu ştiu dacă este a mea. Chestia asta mi-a plăcut foarte mult pentru că mi s-a întâmplat să scriu poezie fulger cum o numesc eu, să cadă pur şi simplu din cer, de nu ştiu unde, apoi să o recitesc ca să înţeleg ce am vrut să spun acolo pentru că, evident, am simţit acea stare de ruptură, de transă, în care am simţit că trebuie să scriu atunci şi nu cum tot George Stanca spunea (parafrazez).Eu nu îmi propun să scriu poezie. Adică: bun, mă aşez la masă în secunda asta şi trebuie să scriu. Între orele 14, să zicem, şi 18, trebuie să scriu.
Şi ca să răspund concret la iniţiativa pusă în discuţie de Virgil, personal, cred că din lipsa a ceva scriem, ceva din noi lipseşte, şi cel puţin la mine, e chestiune spirituală, nu este o nemulţumire de cotidian, de viaţă personală, de familie, nu. E vorba de a fi complex, să atingi acea valoare spirituală şi nu pentru ceilalţi ci pentru tine. Este o bucurie şi o renaştere a spiritului. Şi asta mă face pe mine fericită. Reprezintă poezia o stare supremă de fericire?
Paul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
Cat de frumos si imperfect, rimat si mototolit, insa totodata demn si ghidus este finalul acesta. Aproape ca imi revine cheful de a scrie... felicitari.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe demultumesc, Ioan, pentru penita - este punctul de la sfarsitul anului... :)
pentru textul : anotimpul promis deremarc in mod deosebit: " Neauzit așteptatul îmbătrânește mișcând din cuvinte…". interesant.
pentru textul : Fără titlu de"netulburarea apelor" scrisă în trei părți. sunt poate trei stări; prima stare este o pierdere, o zi de luni, a doua parte este doar "o umbră grea", a treia este "o corabie imensă", un fel de călătorie "ca o pogorîre de îngeri"... am răstălmăcit un pic versurile tale, ca și cum aș fi avut în față o ghicitoare. ghici cine (ne)tulbură apele? nu știu să răspund, poate că de cele mai multe ori sunt altfel de răspunsuri... m-am oprit la timpul 2, acolo am găsit un posibil răspuns... "răstignirea lemnelor pe umerii mei". aparent am crezut că lemnele sunt ușoare... dar... "este doar o umbră grea"... strofa a 2-a este preferata mea. acolo este o pâine caldă... pâinea acestui poem. Madim
pentru textul : netulburarea apelor deLaurențiu, știi ce spusesem despre text...însă, uite, recitindu-l, nu pot să nu remarc imaginea zilei trase pe roată. excelentă. sau,mă rog, asta am văzut eu aici: "apoi țintuind-o în colbul lunii să o frângem ca pe o franzelă cu patru armăsari răstignind frumusețea ce ar sătura gurile flamânde ale roților" P.S.: ai o căciuliță lipsă la "flamânde".
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deAlina, multumesc pentru apreciere. A spune ca o consider subiectiva suna evident cu doua intelesuri si nici nu poate fi altfel. Da, si eu m-am gindit la asta dar va trebui sa lucrez cu mai multa atentie. As face o mare greseala daca nu as recunoaste ca sint printre textele la care lucrez cu cea mai mare placere.
pentru textul : mate blues dedoamnelor, domnisoarelor, va salut cu mana la inima si ma aplec in fata cuvintelor dvs. fie sa aveti mereu ultimul cuvant. eu zic da, daca ziceti da; nu daca ziceti nu, ba zic si da si nu in acelasi timp, daca trebuie.
pentru textul : Happy birthday, my friend! deacuma tac. trec coviltirile...moare poetii.
Între Sisif și Prometeu simt acest poem. Cred că cel mai interesante îmi par combinațiile de planuri, de elemente, de stări. nu este puzzle, ci o compoziție, aproape sculpturală, un fel de modelare de timpuri. Îmi place: "un pumn de nisip în plexul lunar", "fiindcă pauza noastră de masă e-o junglă de lumînări și o mie de stridii ne-așteaptă", "noi rupem copacilor umbra". Nu cred că merge în versul 2 "bolovani de râu în mijlocul fluviului". Poate fără "de râu". Și acel "mult mai mare" poate fi revăzut. Mi-a rămas "reducem totul de fiecare dată la un reziduu" ca un adevăr deși greu de acceptat, destul de evident. Nu pot spune că e un poem greu. ci că e nevoie de o bună măsură în toate, în orice moment, și în poezie. :) E ceea ce răzbate din fiecare vers sau cel puțin așa aud eu. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : balanța trebuie echilibrată cumva deDa, ghinionul tău e că nu vreau să scriu personal pentru tine, pentru plăcerea ta, și asta e, nu e nevoie să îmi citești textele, nu e nici o problemă (prefer să îl scriu separat pe acest "nici o" în ciuda regulilor noi ale Academiei la care nu le văd logica). E mai ușor să arunci cu cuvinte în stânga și în dreapta, să le aduni cu fărașul, să le pui în strofe și să spui că scri poezie iar apoi să te plângi de alții care pur și simplu simt și scriu altfel decât tine. Promit să nu îmi schimb stilul de a scrie și să adaug și mai multe haikuri și multilingve pe viitor. Și nu mă voi supăra absolut deloc dacă măria sa Andu le ignoră, ba dimpotrivă. Am avut suficiente critici la obiect de la alții care mi-au fost foarte utile, iar printre unii au existat și aprecieri. Oricâte presiuni ai face, refuz să mă transform într-o maimuță (cu excepția parodiilor de poezii, din care poate voi mai scrie) și prefer să îmi urmez propriul drum. Am venit pe pagina aceasta pentru că vreau să învăț și accept cu plăcere critica la obiect, legat de ce nu e bun în ceea ce scriu. Să vină acum cineva și să îmi tot spună "nu-i bine" la orice, dar când îi cer ajutorul să îmi întoarcă spatele superior și să se umfle în pene cu propriile pseudocreații. Deci, hai mai bine să ne ignorăm reciproc și să ne vedem de drumul nostru .
pentru textul : un fragment întreg deTiranul luminat cel mai vestit a fost Solon, si el poet :))) dar si militar.
A scos Athena dintr-o situatie economica foarte grava, iertand saracii de toate datoriile si obligand bogatii sa isi mai imparta din averi. Copiii ai caror parinti nu ii tinusera la scoli, sa le faca o meserie, nu erau obligati sa isi ingrijeasca parintii la batranete. etc...
La sfarsit, dupa ce a legiferat toate reformele a parasit cetatea. Stiti dece ? Una din legi era ca nu poate fi modificat nimic fara acordul lui.
Si ca sa nu fie nevoit sa fie de acord a plecat.
Mituitorii nu si-au mai gasit campul de manevra.
Grecilor le-ar prinde bine si astazi un Solon :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deversuri firave pe care așezi greutate fără niciun risc... așa îmi par poeziile tale. mulțam, zi faină!
pentru textul : grădini suspendate detrenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deAranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
pentru textul : silent night deam urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
toate bune.
pentru textul : am evadat un timp (2) depăcat pentru fructele neculese.. e un poem adunat cu multă acurateţe,cuminte, plecat conştient către un timp aproape ţie, îmbinat cu trăiri frumoase ale copilăriei, e frumos.
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deefort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
pentru textul : Hermeneia obituary delipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
pentru textul : northern lights deAceeaşi nedumerire. O fi ,,ce în neştire = ce-n neştire" ? Autorul ne poate confirma/infirma. Dacă se confirmă sensul, corect este ,,ce-n neştire" ( nr. de silabe e acelaşi, deci metrica şi ritmul nu au de suferot. Se pare că în rostire cei doi de ,,n" devin una :) )
pentru textul : Copacul (Psalm) deAranca am corectat.. sper ca apar accentele in franceza cum trebuie. Restul e hazard..
pentru textul : Un Poet Român la Paris deAranca, versul acela poate fi înțeles cel puțin în două sensuri, după cum ai observat. am mizat atât pe partea umbroasă a expresiei, aceea de abandon, dar și pe colindă. eu înțeleg abandonul - și acest lucru este semnificativ pentru întreg poemul - ca pe o căutare în altă parte a unor răspunsuri, nu ca pe ceva tragic. (sigur că dacă vorbim despre abandon școlar sau abandonul copilului de către părinți, lucrurile se complică, dar nu despre asta este vorba aici.) mi s-a părut problematic atunci când am vrut să traduc poemul acesta. "a fi plecat cu sorcova" nu cuprinde numai un cuvânt tradițional, ci este și o expresie care ține de un obicei. eu țin la tradiții și îmi place să se reflecte asta în ceea ce scriu. întrebare: în Paris, românii se mai sorcovesc? mulțumesc de trecere, Lucian. înseamnă că am atins ceva pe undeva.
pentru textul : celui drag deMarga, nu te mai da cu capul de pereți, draga mea. Îmi afectează anagrama!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deSurprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
pentru textul : Laura deacest poem are un caracter aparte, din cand in cand imi reformulez conceptia despre poezie... care nu e altceva decat o stare de suflet... realmente cred ca poezia nu e pentru cei prea sensibili al caror echilibru fragil poate fi aruncat in aer de lectura gandurilor altcuiva, ca poetul e un donator de sange ,, lectorul hranindu/se cu ceea ce iese din noi ... sunt bucati de viata rupte ..adunate apoi de/a valma ...simboluri... daca o sa/ ti spun ce am vrut de la poem s/ar putea sa nu coincida cu ceea ce vezi tu in el asa ca mai bine ia ce ti se pare bun... starea in care eu am scris vine in contact cu starea pe care o ai tu, cititorule cand ma lecturezi.. s/ar putea sa iti fac ziua mai frumoasa sau dimpotriva, sa ti/ o stric... finalul je suis malade nu e intamplator ... ascultam dalida.. cu je suis malade... din toate versiunile cantecului imi place penultima realizata de dalida precum si cea a larei fabian...
pentru textul : să iau iubirea drept morfină? deSi mie mi-a placut mult! Mai ales finalul, e de zambit. :-)
pentru textul : Anticoncepționale deteribil imi place. totul. dar, mai ales, a doua unitate. care insa, fara prima, nu ar avea asa o forta. cred ca ar trebui remarcata.
pentru textul : e v a deinteresanta ideea poemului, a cuvintelor impietrite in lucruri dar care sunt avide de viata proprie, macar imaginara daca altfel nu se poate.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deAscultam deunăzi un interviu sau mai bine spus vizionam un interviu cu George Stanca. Şi era întrebat acesta despre poezie. Cum i se pare lui că stau lucrurile în poezia de azi, cum priveşte dumnealui poezia zilelor de acum. Sincer fiind a răspuns că i se pare vulgară, o poezie forţată, etc. A mai spus că îl interesează poezia erosului şi că acolo se regăseşte şi dacă, să zicem, spunea tot autorul, într- o seară devin euforic şi scriu şi a doua zi Virgil T., Silvia B, sau altcineva îmi citeşte poezia, nu ştiu dacă este a mea. Chestia asta mi-a plăcut foarte mult pentru că mi s-a întâmplat să scriu poezie fulger cum o numesc eu, să cadă pur şi simplu din cer, de nu ştiu unde, apoi să o recitesc ca să înţeleg ce am vrut să spun acolo pentru că, evident, am simţit acea stare de ruptură, de transă, în care am simţit că trebuie să scriu atunci şi nu cum tot George Stanca spunea (parafrazez).Eu nu îmi propun să scriu poezie. Adică: bun, mă aşez la masă în secunda asta şi trebuie să scriu. Între orele 14, să zicem, şi 18, trebuie să scriu.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deŞi ca să răspund concret la iniţiativa pusă în discuţie de Virgil, personal, cred că din lipsa a ceva scriem, ceva din noi lipseşte, şi cel puţin la mine, e chestiune spirituală, nu este o nemulţumire de cotidian, de viaţă personală, de familie, nu. E vorba de a fi complex, să atingi acea valoare spirituală şi nu pentru ceilalţi ci pentru tine. Este o bucurie şi o renaştere a spiritului. Şi asta mă face pe mine fericită. Reprezintă poezia o stare supremă de fericire?
eu aștept și un volum de poezie. pînă ce.... felicitări!
pentru textul : De la Vaslui citire dePaul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
pentru textul : mereu Jack deCat de frumos si imperfect, rimat si mototolit, insa totodata demn si ghidus este finalul acesta. Aproape ca imi revine cheful de a scrie... felicitari.
pentru textul : câteva rime dePagini