mi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
după părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
ai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
îţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
cel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
dar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
eu aș fi scris "înclinat spre cuvînt" poate pentru consecvență ar merge să scrii "nu căuta" în loc de "nu caut" interesantă biografie. sau ar trebui să spun autobiografie?
sunt plină de răni ca lumea de dumnezei n-am să cobor în gestul nocturn crevase sorbindu-mi alunecarea aceeași carne într-o stație de metrou de închiriat un labirint infim prin palmele însetate de cuvânt rănile nu înseamnă nimic așa îmi spuneai doar înăuntru nostru se moare fără nici un orar pe străzile principale saltă pe umeri sicriele ca să vă pot numara în retragere singuri scriu poezie și râd condiția e să am întotdeauna sub degete rana
Multumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
titlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
adaug: este autentic poemul... eu chiar duc o viata de clown. de multe ori prefer sa fiu palmas si sa rad doar soarelui si lanurilor unduindu-se in vant, inainte de seceris...
oooo...Ecaterina! m-ai uimit cu expresia asta: "strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie." poti sa-mi explici dintr-o rasuflare ce intelegi prin aprofundare sinklino...si care ar fi abordarea filosofica cea CORECTA? cu trimiteri la sistemele filosofice cu tot... astept. :)
Iuri, îmi place atmosfera creată, poate pentru că îmi e familiară. Antonimul de la compatibil se formează cu prefixul in, te rog corectează în text pentru că merită să fie scris corect, zic eu.
Cred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
ipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
ambele chei inchid si deschid. intrebarile nasc intrebari, raspunsurile sunt ptr copii. iar ei, ptr noi, care crestem. e bine ca exista chei, binele nu se lasa la vedere
ok. Am analizat mult Alma, stii doar cum fac asta. Am vazut si la proza. Am inteles si criteriile. Acum deschidem spectrul surprizelor. Lasa-mi doar semn ca in cele din urma ai inteles mesajele mele, asa cum le-am transmis. Pentru mine, cel putin, conteaza. Dupa semnul tau sincer si clar, pe care citusi de putin tot il merit, voi putea sa inchid.
"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
La un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am remediat, multumesc Virgil!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere demi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
pentru textul : epifanie dedupă părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
ai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc deîţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deeste o mişcare intensă aici.
o idee sculptată cu multă fineţe,
un interesant poem într-o nouă formă
şi o mână de artist sigură di se
Citit cu plăcere şi interes. Felicitări!
pentru textul : Onyx deMarina, multumesc mult pentru trecere si cuvinte. Adriana
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului decel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
pentru textul : n'oubliez jamais dedar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
eu aș fi scris "înclinat spre cuvînt" poate pentru consecvență ar merge să scrii "nu căuta" în loc de "nu caut" interesantă biografie. sau ar trebui să spun autobiografie?
pentru textul : Manuscris pe ape deeste mai degrabă un crochiu. mă îndoiesc că ar merita o peniță dar apreciez comentariul.
pentru textul : plumb și lumină demi-ai dat un sfat foarte bun :).când o să pun mâna pe ea am s-o citesc.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară de"fereastra unui gând/ duhul apei/ ochiul cerului/" - cam multe cosntrucţii genitivale.
"măsori întunericul cu braţele albe." - reuşită imagine.
pentru textul : La margine de râu desunt plină de răni ca lumea de dumnezei n-am să cobor în gestul nocturn crevase sorbindu-mi alunecarea aceeași carne într-o stație de metrou de închiriat un labirint infim prin palmele însetate de cuvânt rănile nu înseamnă nimic așa îmi spuneai doar înăuntru nostru se moare fără nici un orar pe străzile principale saltă pe umeri sicriele ca să vă pot numara în retragere singuri scriu poezie și râd condiția e să am întotdeauna sub degete rana
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deMultumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
pentru textul : poezia mea de azi deE un text bun, sa stii. Nu mai dau penita, ca iar se oftica Andu.
pentru textul : Honestly dePaul, iti multumesc pt distinctie, ma onoreaza aprecierea ta.
pentru textul : Albe&reci detitlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar dedomnilor si domnita, am modificat textul. sper sa fie mai ok acum.
pentru textul : un cartuș și o nebună deeh, e doar o satiră mondenă! mulțam, Mariana!
pentru textul : despre cum reacționează femeile și bărbații deadaug: este autentic poemul... eu chiar duc o viata de clown. de multe ori prefer sa fiu palmas si sa rad doar soarelui si lanurilor unduindu-se in vant, inainte de seceris...
pentru textul : clown deoooo...Ecaterina! m-ai uimit cu expresia asta: "strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie." poti sa-mi explici dintr-o rasuflare ce intelegi prin aprofundare sinklino...si care ar fi abordarea filosofica cea CORECTA? cu trimiteri la sistemele filosofice cu tot... astept. :)
pentru textul : ora cocoşului deFrumos poem, nu ii gasesc niciun cusur (decat un "t" in plus la "intra").
pentru textul : into my arms deIuri, îmi place atmosfera creată, poate pentru că îmi e familiară. Antonimul de la compatibil se formează cu prefixul in, te rog corectează în text pentru că merită să fie scris corect, zic eu.
pentru textul : Dureri dedin nou, numai un vers am putut alege, desi imaginea nu e noua: "trage obloanele lumii acesteia peste ochii noștri" ai un typo chiar in titlu.....
pentru textul : despre a vedea lumea cu ochii închiși deCred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
pentru textul : Față/verso deDa Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
pentru textul : Scrie în locul meu deambele chei inchid si deschid. intrebarile nasc intrebari, raspunsurile sunt ptr copii. iar ei, ptr noi, care crestem. e bine ca exista chei, binele nu se lasa la vedere
pentru textul : cheile deok. Am analizat mult Alma, stii doar cum fac asta. Am vazut si la proza. Am inteles si criteriile. Acum deschidem spectrul surprizelor. Lasa-mi doar semn ca in cele din urma ai inteles mesajele mele, asa cum le-am transmis. Pentru mine, cel putin, conteaza. Dupa semnul tau sincer si clar, pe care citusi de putin tot il merit, voi putea sa inchid.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
pentru textul : şi s-au ales cu mine deLa un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
pentru textul : drumul spre Okinawa dePagini