Nu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
dupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
dacă am ajuns să citesc așa ceva pe Hermeneia chiar că e trist. e o manea jenantă. de obicei nu fac asta dar eu ți-aș recomanda să nu mai postezi așa ceva aici.
somnul devine citeodata pasajul dintre viata si moarte, o amprenta efemera a sunetelor rarefiate din mediul necunoscut arbitrar. un somn fara vise lipit de buzele livide ale mortii. si mai presus de acesta e insasi trezirea. o trezire fortata la realitate, metaforic vorbind, dintr-un somn al ratiunii ce naste monstri. cine sint acei monstri latenti din noi, din Raul ce ne inconjoara? deosebit poem.
Un text plin de nerv, ironic şi amar totodată. Ironia şi amărăciunea se impun, atunci când vine vorba despre români (şi mai ales despre românii de azi), ca nişte fatalităţi...mioritice. Atunci când intenţionezi, totuşi, să te stăpâneşti. Pentru că, altminteri, eşti tentat să alegi vituperarea spumegândă, eminesciană...Sau să pui, deloc mioritic, mâna pe par (grenadă, kalaşnikov, bazooka, mitralieră etc).
Multumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
e un fel de haos pe care încerci să-l limpezeşti şi iese şi mai mult haos.
nici femeia tânără, nici fecioara şi nici o femeie batrână n-ar întelege ce se spune în text.
...şi iar genitivalele, vai de ele.
Nu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
Virgil, m-am tot gandit si razgandit pana am lasat-o balta si am disparut. Nu de alta dar aveam de terminat o sesiune de examene cu bine. Acum, dupa ceva ore sanatoase de somn si o privire mai rece asupra textului cred ca-mi place mai mult varianta ta. Mai concisa, mai sugestiva. Multam!
Mie îmi place mult jocul. Recunosc. Mai ales când are "miros de kvas și iurtă". Foarte mult îmi plac strofele 2 și 3, "femeia cu părul de ciută", "jungla de gânduri" și "cerul roșu aplecat într-o parte". Și ritmul ales spre a versifica. E bine temperat. Doar cu lenea aceea, te rog fă-o în joacă albastră la loc. :)
se tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
Nelu, nu doar m-a bucurat raspunsul tau ci m-a si inveselit, in sens pozitiv te rog sa intelegi... Desigur poemul tau are mai multe "idei" poetice si ma bucur ca pana la urma le-ai descoperit si tu. Eu am spus ca nu cred ca i-ai gasit "inca" forma poetica "potrivita" (recunosc, acest "potrivita" este prea implicit in exprimarea mea, eu am zis "inca"). Iar recomandarile tale au cel putin un ascultator, in persoana subsemnatului Andu P.S. Eu insa nu iti voi recomanda nimic, pentru ca nu am nimic impotriva neologismelor in poezie (daca nu se abuzeaza de ele, desigur), am constatat doar ca tu ai (din nou se pare ca ai interpretat usor eronat comentariului meu insotit de simbolul acela detestabil de smiling face). Mie chiar imi place acest "vor ninge, friabil" Pe viitor voi vorbi cu tine mai clar ca vad ca esti cam suspicios. (glumesc, desigur, asta e deja primul pas in sensul celor spuse mai sus) La buna re-citire
așa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
în ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
Doru, textele mele suferă des schimbări, iar de la un volum la altul încerc să scriu altfel. Sigur că vor arăta altfel peste 2 ani, ba chiar la vară. Știi că vezi mai bine de departe și mai repede pe un text străin. La rece. Și dacă nu e al tău, și mai bine! Mulțumesc.
eram decis să nu intervin, însă nu îmi dai alte alternative. tu de câte ori îți sare țandăra generalizezi. sari de la mine la întregul site. nu că m-ar jigni această abordare, dimpotrivă, dar nu e fair. când mi te adresezi redu, te rog, acuzele la persoana mea. astfel, voi primi o avertizare, dacă e cazul și lucrurile vor decurge conform regulamentului site-ului. de asta fii sigură.
acum despre reacția ta. e una copilăroasă.
1. nu am spus că scriu de dragul unei zile obositoare... dar da, am scris în urma uneia și (se pare) ți-a plăcut.
2. nu îți înțeleg frustrarea referitoare la patalamale.
3. un scriitor, conducător de cenaclu sau așa ceva, are mai mare grijă la ce exprimă și cum o face, pretenție pe care o aveam de la tine, ce-i drept. de aici dezamăgirea mea la acest oarecare comentariu. însă eu sunt de vină. am așteptări nefondate, ca să le zic așa, cel puțin de la anumite persoane. e probabil faptul că am greșit în ce te privește. și pentru că spui voi nu faceți comentarii la texte ci la persoane vin la ultima ta poezie (aici nu am cum, observi) și vedem ce se poate comenta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
err: înclin/ întotdeauna
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deNu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
pentru textul : Satul din vale dedupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
pentru textul : Inima dintotdeauna. Melopeea dorului deMă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
pentru textul : nothing important dedacă am ajuns să citesc așa ceva pe Hermeneia chiar că e trist. e o manea jenantă. de obicei nu fac asta dar eu ți-aș recomanda să nu mai postezi așa ceva aici.
pentru textul : poftiți la marea târguială desomnul devine citeodata pasajul dintre viata si moarte, o amprenta efemera a sunetelor rarefiate din mediul necunoscut arbitrar. un somn fara vise lipit de buzele livide ale mortii. si mai presus de acesta e insasi trezirea. o trezire fortata la realitate, metaforic vorbind, dintr-un somn al ratiunii ce naste monstri. cine sint acei monstri latenti din noi, din Raul ce ne inconjoara? deosebit poem.
pentru textul : când ieși din somn ca din moarte deSunt bugetara, Dorine, de unde bani de concurs? Te cred ca vei participa cu placere, la fel cum ai participat si la cenaclurile Virtualia! Pai nu?
pentru textul : feng shui în lucernă degreșeala îmi aparține. ca multe altele
pentru textul : neon fado deTextul dezvăluie un portret creionat cu accente de un umor ușor nostalgic. Remarc tabletele în proză prezentate ca foarte reușite.
pentru textul : Molitfelnicul și Codul penal depoemul este ok, cam old fashioned dar ok
pentru textul : Nu doar aripile înalță deultimul vers complet ratat
mulțumesc de trecere. cu tremur... pentru cei triști... un zâmbet. Madim
pentru textul : Cu tremur deUn text plin de nerv, ironic şi amar totodată. Ironia şi amărăciunea se impun, atunci când vine vorba despre români (şi mai ales despre românii de azi), ca nişte fatalităţi...mioritice. Atunci când intenţionezi, totuşi, să te stăpâneşti. Pentru că, altminteri, eşti tentat să alegi vituperarea spumegândă, eminesciană...Sau să pui, deloc mioritic, mâna pe par (grenadă, kalaşnikov, bazooka, mitralieră etc).
pentru textul : ducks and trucks depeniţa este pentru EVENIMENT! în loc de şampanie şi pişcoturi. am zis!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deMultumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deideea asta cu pietrele nu cred că mi-a plăcut în mod deosebit. mai mult mi-a plăcut ideea cu caprele în tufa de magnolii
pentru textul : Pietrele Annei deDa... un ligament licentios :)
pentru textul : melancolie 2.0 deNicodem, te rog eu frumos, fă ceva cu primul rând din ultima strofă, cred că bunicile merită mai mult decât o... ;)
dacă-mi permiți, sugerez
„noaptea o aud pe bunica
se coboară din cer”
altfel, mi-ar părea rău de poezie... ;)
pentru textul : de Sân' Nicolae deProfetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă dee un fel de haos pe care încerci să-l limpezeşti şi iese şi mai mult haos.
pentru textul : Dragostea cu mână de femeie tânără denici femeia tânără, nici fecioara şi nici o femeie batrână n-ar întelege ce se spune în text.
...şi iar genitivalele, vai de ele.
Am mai observat un plus: acum este posibilă editarea numelui. Întrebare: peniţele mai sunt valabile? Au rămas cele vechi, se mai pot da altele?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deNu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
pentru textul : memento deVirgil, m-am tot gandit si razgandit pana am lasat-o balta si am disparut. Nu de alta dar aveam de terminat o sesiune de examene cu bine. Acum, dupa ceva ore sanatoase de somn si o privire mai rece asupra textului cred ca-mi place mai mult varianta ta. Mai concisa, mai sugestiva. Multam!
pentru textul : când mama suflă-n păpădie deMie îmi place mult jocul. Recunosc. Mai ales când are "miros de kvas și iurtă". Foarte mult îmi plac strofele 2 și 3, "femeia cu părul de ciută", "jungla de gânduri" și "cerul roșu aplecat într-o parte". Și ritmul ales spre a versifica. E bine temperat. Doar cu lenea aceea, te rog fă-o în joacă albastră la loc. :)
pentru textul : din lumile mele dese tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
mai trec,
pentru textul : Al Veronicăi dealex
Nelu, nu doar m-a bucurat raspunsul tau ci m-a si inveselit, in sens pozitiv te rog sa intelegi... Desigur poemul tau are mai multe "idei" poetice si ma bucur ca pana la urma le-ai descoperit si tu. Eu am spus ca nu cred ca i-ai gasit "inca" forma poetica "potrivita" (recunosc, acest "potrivita" este prea implicit in exprimarea mea, eu am zis "inca"). Iar recomandarile tale au cel putin un ascultator, in persoana subsemnatului Andu P.S. Eu insa nu iti voi recomanda nimic, pentru ca nu am nimic impotriva neologismelor in poezie (daca nu se abuzeaza de ele, desigur), am constatat doar ca tu ai (din nou se pare ca ai interpretat usor eronat comentariului meu insotit de simbolul acela detestabil de smiling face). Mie chiar imi place acest "vor ninge, friabil" Pe viitor voi vorbi cu tine mai clar ca vad ca esti cam suspicios. (glumesc, desigur, asta e deja primul pas in sensul celor spuse mai sus) La buna re-citire
pentru textul : Cântec deașa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
pentru textul : scrisori imaginare deîn ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.
Am corectat.
pentru textul : Ceasul deMaria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
Mulţumesc de trecere şi pentru semn.
Eugen
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deDoru, textele mele suferă des schimbări, iar de la un volum la altul încerc să scriu altfel. Sigur că vor arăta altfel peste 2 ani, ba chiar la vară. Știi că vezi mai bine de departe și mai repede pe un text străin. La rece. Și dacă nu e al tău, și mai bine! Mulțumesc.
pentru textul : despre cum să... deeram decis să nu intervin, însă nu îmi dai alte alternative. tu de câte ori îți sare țandăra generalizezi. sari de la mine la întregul site. nu că m-ar jigni această abordare, dimpotrivă, dar nu e fair. când mi te adresezi redu, te rog, acuzele la persoana mea. astfel, voi primi o avertizare, dacă e cazul și lucrurile vor decurge conform regulamentului site-ului. de asta fii sigură.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deacum despre reacția ta. e una copilăroasă.
1. nu am spus că scriu de dragul unei zile obositoare... dar da, am scris în urma uneia și (se pare) ți-a plăcut.
2. nu îți înțeleg frustrarea referitoare la patalamale.
3. un scriitor, conducător de cenaclu sau așa ceva, are mai mare grijă la ce exprimă și cum o face, pretenție pe care o aveam de la tine, ce-i drept. de aici dezamăgirea mea la acest oarecare comentariu. însă eu sunt de vină. am așteptări nefondate, ca să le zic așa, cel puțin de la anumite persoane. e probabil faptul că am greșit în ce te privește. și pentru că spui voi nu faceți comentarii la texte ci la persoane vin la ultima ta poezie (aici nu am cum, observi) și vedem ce se poate comenta.
Pagini