Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
initial mi-am zis ca lumini si umbre sunt doua substantive tocite, dar in contextul ideii sunt ideale.
e foarte frumos conceptul de maternitate condus spre vegetal si viceversa.
cu nuantele sugerate de lumini , apoi de umbre ... mi-a placut de am ramas un pic pierdut in monitor :)
în opinia mea, un text plăcut, plecînd de la strofa cu 2 versuri.
totuși parcă nu e complet/coerent dar nu se observă de departe. voi mai trece și pe la alte texte.
:-) Mă așteptam la un răspuns de acest gen. Tu chiar ai crezut că așa va fi? ;-) Poate schimbi încadrarea în cazul acesta. Sau revii... Și, lasă, nu mă mai felicita, serios că n-a fost greu. Vezi că unele serii creează dependență. Habar n-am cum e cu scăderea dozei până la dispariție :-)
Va multumesc, e o mare bucurie pentru mine sa primesc asemenea comentarii din partea unor oameni pe care-i respect si in a caror opinie am totala incredere. Sper sa nu va plictisesc, se subintelege ca va astept de fiecare data!
sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
emiemi, nu stiu unde este badarana atitudinea mea. habar nu am. dar am unele chestii sa le spun. cred ca toti facem un favor siteului ca scriem aici. mai spui ca hermeneia este un site auxiliar. gresesti, toate siteurile sunt auxiliare pentru mine. faptul ca postez si comentez mai mult pe altele nu inseamna decat un minim de confort personal, si subiectiv, pe care mi-l ofera celalalte siteuri, pornind de la modul de acces pana la feed back. apoi, mai spui 'Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. ' nu sunt poet, dar da, ma doare in cot de aplaudaci. pentru ca eu nu o sa aplaud persoane doar p[entru ca sunt la conducerea siteului. trebuie sa merite /aplaudaca/ mea. oricum, si nu numai pe hermeneia, e ciudat cum textele editorilor siteurilor, sunt mereu elogiate gratuit, cu atitudini paunasciene postedecembriste. volumul meu de versuri, am mai spus, l-am scos prin forte proprii ajutat doar de prieteni. nici un cenaclu literar nu l-a sustinut. tot asa cu urmatorul. asta nu l-a impiedicat sa castig chiar si un premiu. deci se poate pe cont propriu. cum mie nu imi place vorba multa, cearta si atentie redirectionata spre alte taramuri, o sa las textul aici pana maine, poate chiar mai devreme, dupa care o sa il sterg. nu ca imi e frica, dar mie chiar imi fac rau astfel de vobe. imi cer scuze tutror, pentru vorbele spuse aici, fie ca au fost spuse sau nu de mine. cat despre atitudinea ta, imi pare una justa si o salut calduros, sincer chiar. seara buna
Este un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
se pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
Profetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
imagini multe și puternice, fără îndoială, cu toate astea textul îmi pare oarecum fragmentat, spart. În mare, o poezie chiar faină, care îți rămâne în minte. Nu i-ar strica oarece substanță de legătură, totuși, mai ales în prima strofă, unde, în ciuda vizualului reușit, parcă sunt rupturi de film după fiecare vers.
Finalul îmi pare grăbit. Concluzia ar fi: o scriere reușită dar ne-finisată parcă.
: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
alma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
Ela draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...
margot, nu stiu nici eu. poate te-a afectat depinde ce intelegi prin a ignora distantele. pentru unii este de fapt ca si cum ele nu ar exista si atunci exista riscul atingerii. nu cred ca esti poet incepator dar nici nu vad ce ar avea asta cu efortul tau de a rationaliza o expresie. eu, de exemplu, nu sint nici macar poet, daca asta are vreo importanta pentru tine. ultimele versuri sint banale, la fel probabil ca si mine Ioana, oare e migala sa culegi boabe de nisip sau e o corvoada, un efort mult prea ineficient, cam la fel ca si poezia...
as fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
Raluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
Despre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
nu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
pentru textul : jurnal deinitial mi-am zis ca lumini si umbre sunt doua substantive tocite, dar in contextul ideii sunt ideale.
pentru textul : Haiku dee foarte frumos conceptul de maternitate condus spre vegetal si viceversa.
cu nuantele sugerate de lumini , apoi de umbre ... mi-a placut de am ramas un pic pierdut in monitor :)
în opinia mea, un text plăcut, plecînd de la strofa cu 2 versuri.
pentru textul : chiromanţie detotuși parcă nu e complet/coerent dar nu se observă de departe. voi mai trece și pe la alte texte.
Francisc, te rog, cu respect, sa pui punct aici.
pentru textul : Misericordiae de:-) Mă așteptam la un răspuns de acest gen. Tu chiar ai crezut că așa va fi? ;-) Poate schimbi încadrarea în cazul acesta. Sau revii... Și, lasă, nu mă mai felicita, serios că n-a fost greu. Vezi că unele serii creează dependență. Habar n-am cum e cu scăderea dozei până la dispariție :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deVa multumesc, e o mare bucurie pentru mine sa primesc asemenea comentarii din partea unor oameni pe care-i respect si in a caror opinie am totala incredere. Sper sa nu va plictisesc, se subintelege ca va astept de fiecare data!
pentru textul : O să mori carioca deMi-ar fi plăcut să văd punctul dumneavoastră de vedere într-un comentariu pertinent.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu de(atenţie la postarea linkurilor - regulamentul nu permite).
pentru italice, foloseste ... (adica majuscule, in parantezele patrate)
pentru textul : căutarea marelui doi dedomnule Gorun, Paul
sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deAici, sincer, cred că nu te-ai prea hotărât ce ton să abordezi. Și au ieșit vreo trei poeme, bune fiecare. Împreună însă nu prea merg.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deMargas
emiemi, nu stiu unde este badarana atitudinea mea. habar nu am. dar am unele chestii sa le spun. cred ca toti facem un favor siteului ca scriem aici. mai spui ca hermeneia este un site auxiliar. gresesti, toate siteurile sunt auxiliare pentru mine. faptul ca postez si comentez mai mult pe altele nu inseamna decat un minim de confort personal, si subiectiv, pe care mi-l ofera celalalte siteuri, pornind de la modul de acces pana la feed back. apoi, mai spui 'Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. ' nu sunt poet, dar da, ma doare in cot de aplaudaci. pentru ca eu nu o sa aplaud persoane doar p[entru ca sunt la conducerea siteului. trebuie sa merite /aplaudaca/ mea. oricum, si nu numai pe hermeneia, e ciudat cum textele editorilor siteurilor, sunt mereu elogiate gratuit, cu atitudini paunasciene postedecembriste. volumul meu de versuri, am mai spus, l-am scos prin forte proprii ajutat doar de prieteni. nici un cenaclu literar nu l-a sustinut. tot asa cu urmatorul. asta nu l-a impiedicat sa castig chiar si un premiu. deci se poate pe cont propriu. cum mie nu imi place vorba multa, cearta si atentie redirectionata spre alte taramuri, o sa las textul aici pana maine, poate chiar mai devreme, dupa care o sa il sterg. nu ca imi e frica, dar mie chiar imi fac rau astfel de vobe. imi cer scuze tutror, pentru vorbele spuse aici, fie ca au fost spuse sau nu de mine. cat despre atitudinea ta, imi pare una justa si o salut calduros, sincer chiar. seara buna
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deIată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
Este un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
In rest succes :)
pentru textul : yunginuh dese pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
pentru textul : Lunea se moare uniform deProfetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deAnna, multumesc pentru interventie - ai cuprins in cele patru randuri toata poezia. Te mai astept.
pentru textul : penumbră. în loc de... deimagini multe și puternice, fără îndoială, cu toate astea textul îmi pare oarecum fragmentat, spart. În mare, o poezie chiar faină, care îți rămâne în minte. Nu i-ar strica oarece substanță de legătură, totuși, mai ales în prima strofă, unde, în ciuda vizualului reușit, parcă sunt rupturi de film după fiecare vers.
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deFinalul îmi pare grăbit. Concluzia ar fi: o scriere reușită dar ne-finisată parcă.
: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
pentru textul : omul este om și-n crucea goală dealma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
pentru textul : Feel in the blanks deEla draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...
pentru textul : compendiu despre grădini deŞi vă mulţumesc, fireşte, pentru revenire şi ajutor, dar nu vă stresaţi atât de tare :) În fond, e numai un vers ratat. De astea se tot fac. :)
pentru textul : Bacoviană demargot, nu stiu nici eu. poate te-a afectat depinde ce intelegi prin a ignora distantele. pentru unii este de fapt ca si cum ele nu ar exista si atunci exista riscul atingerii. nu cred ca esti poet incepator dar nici nu vad ce ar avea asta cu efortul tau de a rationaliza o expresie. eu, de exemplu, nu sint nici macar poet, daca asta are vreo importanta pentru tine. ultimele versuri sint banale, la fel probabil ca si mine Ioana, oare e migala sa culegi boabe de nisip sau e o corvoada, un efort mult prea ineficient, cam la fel ca si poezia...
pentru textul : omul/nisip deas fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
pentru textul : Alte scrisori din emisfera boreală deRaluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deDespre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
pentru textul : oglinda lui moebius deFelicitări!
pentru textul : Karumi denu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deTypo versus agramatism, ma surpinde ca "matale" nu-ti dai seama de diferenta. Dar sa corectam pentru binele pe termen lung al penitaresei:
Asta asa ca dovada de cat de mult poti epata si de cat de mult te poti ridica in slavi. in caz ca nu intelesesei ideea :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deai un typo: "învinovății"
pentru textul : am evadat un timp deDragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Pagini