Recunosc atat ca in ultima vreme a trebuit sa umblu din nou pe la optician si pe la dioptriile ochelarilor mei pentru citit cat si ca am ramas un impatimit al experimentului si indeosebi al celui vizual dar.... in acest text care promitea atat de mult prin titlu (steampunk este un subiect incitant) nu am "vazut" nimic... e mai degraba o pseudo-cronica cinematografica cu aspiratii de eseu pe aceeasi tema. Prozodia insa nu e rea, infatisandu-mi o autoare cu inclinatii catre romanul-scenariu. In final nu inteleg ce importanta are cine a produs si ce in asociere cu cine... vindem ceva pe aici si eu nici n-am bagat de seama? Andu
dorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
Eu mă gândesc că, în mod paradoxal, altceva i-a sugerat lui Adrian ideea de fluture: femeile acestea (al căror chip nu se vede, chiar dacă cititorul ar ridica eventual capul, chipul lor tot nu s-ar vedea) sunt "în aer". Habar nu am cum a reușit să facă această fotografie, pentru că mușchii lor par perfect relaxați, bănuiesc eu că e un trucaj aici. Dar, într-un fel, sugerează un fel de dans, de zbor, dacă vreți, macabru (ele doar țin în mâini coarda, nu?!). Poate că eu aș fi marșat, dacă aș fi putut (repet, și n-am de ce să ma scund, poza nu-mi "place" deloc) face asta, mai mult pe aspectele ironice/decadente ale mesajului pozei. Așa, îmi pare că tu parcă ai vrut să "reabilitezi" cumva dezordinea aceasta a lumii, poate tocmai de aici impresia că poza nu are legătură. Alma, poate că poza în sine are mai multă legătură cu arta fotografică decât cu literatura, sau poate chiar cu ideea de experiment. Mă gândesc însă ce și cum și cât ar trebui interzis. Și cum le-am defini? Cu cât interzici mai mult (că tot vorbeam mai devreme), cu atât riști să ai un număr sporit de încălcări. Cred că este o discuție aici, și e bine să fie purtată. Poate nu neaparat în subsolul acestui text. Ce sunt de acord este că și mie îmi vine pur și simplu greu să mă uit la poza aceasta. Dar nu sunt sigură că eu sunt etalon și nici că pot scoate o definiție din asta. Și cu atât mai puțin că ar fi una justificată.
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
zapata,
nu am inteles prima parte a comentariului tau. iar daca te referi cumva la ce a comentat adriana te asigur ca o cunosc foarte bine si nu are nici cea mai mica problema sa se exprime si in cazurile cind nu ii place un text pe care il scriu eu.
evident te-as putea avertiza asupra faptului ca a comenta asa „oblic”, adica la adresa unui alt comentator sau comentariu, nu prea este permis pe hermeneia mai ales cind se transforma in atac. motivul este ca noi aici incercam sa vorbim despre texte si nu despre oameni. dar nu am sa o fac, adica nu am sa te avertizez tocmai pentru a nu incuraja la tine argumentul ca de fapt ceea ce ai afirmat ar fi adevarat. in general nu imi plac, si nu mi se par cinstite, gesturile oamenilor care manipuleaza in felul acesta lucrurile incit culpabilizeaza pe cineva care nu are cum sa se apere. daca ai o dovada certa a afirmatiei tale te invit sa o aduci. daca nu atunci nu cred ca e neaparat un gest onorabil sa arunci cu petarde fumigene. parerea mea.
dovada o face si faptul ca in partea a doua a comentariului tau nu cred ca ai spus nimic care sa o contrazica pe adriana. cred ca daca aveai argumente o puteai face acolo.
in final, nu stiu de unde si pina unde ai tu groaza asta ca ai sa fii „concediat”. daca prin „concediere” te referi la a fi exclus de pe Hermeneia, te asigur ca in Hermeneia exista un consiliu de conducere unde desi eu am drept de veto, majoritatea hotaririlor legate de membri se iau de catre consiliu. au fost astfel multe ocazii cind consiliul a votat altfel decit mine. au fost destule ocazii cind au suspendat conturi chiar daca eu am incercat sa amin aceasta. in orice caz, ca sa nu mai lungesc vorba, mi se pare si nedreapta si de prost gust afirmatia ta. recunosc exista unii care vintura aceasta fantosa a „tiraniei” mele dar ma tem ca o fac doar pentru ca nu isi pot manifesta de fapt tirania lor. atita timp cit hermeneia imi apartine si sint directorul ei te asigur ca textele pe care le scriu vor putea fi atit apreciate cit si blamate fara nici un fel de teama pentru repercursiuni sau sperante pentru beneficii. si majoritatea oamenilor maturi de aici stiu aceasta.
frica este sentimentul oamenilor mici.
Singurătatea lui era atât de frumoasă, ca o locuinţă lacustră
ca o cetate cu porţi înalte.
El, în spatele porţilor ca o armată ce nu se predă,
el, pe tron, ca un zeu al porumbului...
Sunt oameni care se apropie unii de alţii prin peşti, alţii prin pietre,
prin semne, prin ferestrele deschise, alţii prin boală.
Se recunosc după stâncile sălbatice tatuate sub piele,
după felul în care stau nemişcaţi ore întregi sub soare,
au aceeaşi textură a covoarelor minerale...
oameni care au sub piele argint viu iar argintul din ochi îl topesc în monede
oameni a căror trăsătură e plutirea, au oasele uşoare, de pasăre,
capul culcat pe umărul unui vis.
Sunt şi oameni_potop ce nu-şi mai trimit porumbii după ţărmuri,
care–şi îngroapă Atlantidele în alcool,
bolborosesc printre vapori frânturi despre un et in Arcadia ego.
Când un bărbat pe care l-am iubit enorm iese din viaţa noastră,
îl avortăm din sufletul nostru pur şi simplu.
cam atat as pastra eu din acest tecst. restul e redundant, plictisitor, obositor, prea mult pentru ceea ce se cheama o poezie care vrea un efect. alungirea lui, pseudopodele pe care le are, arata un fel de abundenta laptoasa, asa cum spunea si nietzsche, in fond o grasime care ingroapa frumusetea. o poezie frumoasa trebuie sa fie supla si eleganta. poezia de fata trebuie alergata bine.
nu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
Literatura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
Oricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
anexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
comentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
Mulţumesc Virgil. Da este un text mai simplu, dar efectiv nu am cum să modific versul la care te referi. E o chestiune care se repetă în timp, un fel de acţiune repetată, ca şi restul acţiunilor din poezie. E o poezie mai veche a mea.
Țuțea spunea că: „singurii oameni inteligenţi sînt pesimiştii, optimiştii sînt cam plăvani”, bobadil. așa că te las pe tine să tragi concluziile de rigoare.
1. de ce am fost declasat de la nivelul de autor la cel de colaborator? am doua volume publicate, sunt inregistrat ca si scriitor (poet) in almanahul "Scriitori romani contemporani" , am castigat (desi sunt plecat de 30 de ani din Romania, rupt de evolutia culturii, literaturii si limbii romane) doua premii mari in domeniul poeziei, in Romania, ultimul in luna Septembrie 2009 si anume "Premiul pentru poezie al editurii Emma", de la Orastie cu premierea facuta la Casa de cultura din Deva, s-au scris despre mine articole in presa, unele lucrari ale mele sunt publicate in reviste literare din tara, activez pe diferite situri literare, iar pe situl tau, directore Titarenco, activez mai mult decat saptamanal. Ma ai cumva la burta dom'le director?
2. Nu respecti intocmai ceea ce ai spus in informatia postata pe data de 19 decembrie 2009 cu privire la Hermeneia 2.
Potrivit cu cele enuntate, domnul scriitor cu pseudonimul Vladimir (n-am nimic cu dansul, Cel de sus mi-e martor) trebuia incadrat in categoria "corespondent" intru-cat nu a activat pe site de mai mult de 12 luni, mai precis din luna Septembrie a anului 2008.
3. E evident ca toti ce-i ce activeaza la tine, pe site, din grupul celor care au plecat sau inca mai posteaza pe Agonia au primit preferentialul treatment de autori. niciunul nu e colaborator sau membru, pe cand altii care activeaza pe alte situri au primit calificativul de novici sau mojici sau cum vrei sa le spui.
3. dupa parerea mea postatorul pe Hermeneia sub pseudonimul Hialin, nu se ridica la o valoare literara pentru a primi calificativul de autor, dar, in fine, e unul din simpatizanzii si pupindosistii tai.
4. autori cu merite, cu dovezi literare, cu un bagaj literar in spatele lor sunt maturati sub presul arogantei dumitale, dom director, iar altii care n-au nici in clin nici in maneca cu literatura romaneasca, cum ar fi fiul dumitale David si fica dumitale Noemi si maine poimaine sotia dumitale, bag sama, sunt impinsi inainte pe forum ca big brothers watchmen. David editor cand el nici nu stie sa citeasca romaneste? Noemi corespondent, adica cineva cu mari merite literare dar care n-a activat pe site in mai mult de 12 luni? It's a joke dom' director!
5. dom' director (curand maestru), eu voi inceta sa mai activez pe situl dumitale din motive de mandrie lezata. clasarea mea de la nivelul de novice la cel de autor in anul care abia s-a incheiat, a fost ca urmare a unor opinii obiective luate de un ansamblu de editori. declasificarea mea de la nivelul de autor la cel de colaborator (nici macar nu stiu ce inseamna asta) este facuta in mod subiectiv, de catre o singura persoana si aceasta este domnul scriitor, poet, eseist, critic literar, posesor al cheilor agorei si al esafodului - Virgil Titarenco, asistat de fiul acestuia, noul editor al sitului, David Titarenco.
Va multumesc!
*în primul rând vreau să spun că îmi place imaginea, e rafinată și la o mie de ani lumină față de urâțenia din constrângere 11 *sugerează o mulțime de lucruri și ipostaze... un sân alb, generos susținut pe mâini mici de brândușă din sticlă, sugerează o fată din profil cu fața ascunsă în palme și genunchii la gură, sugerează vibrațiile produse în lobul urechii la trecerea sunetullui, poate urechea lui Zeus cand a nascut-o pe Pallas Athena, e o amforă ori o lampa fermecata în mișcare preschimbându-se în spirit, deși e grafică are muzicalitate, după armonicele din desen e un instrument de coarde... poate o harpa atipica folosita de popoarele antice când vesteau ceremonialul nupțial, văd o ecografie a unei fete dintr-un ou de sepie, somnul ei vegheat de o hermină albă, hermina aceea îmi amintește de vietățile lui sabin bălașa iar profilul are scobitura de bolta a drei pogany de brâncusi insa e cel mai aproape de travaliul unui uter gata sa nasca, dilatatiile, strigatul, cordonul, forcepsul, capul copilului, …intr-un cuvânt poemul se va numi Autoportret cu marimbă și hermină albă stau ghemuită în oul de sepie cu genunchii la gură aștept să-mi naști mâinile de sticlă albăstruie copiii se nasc la 9 luni dar eu nu mai știu de când mă aflu aici căutând poarta nu am oase ci o mie de inele suprapuse într-un triangle pe jumătate șarpe jumătate amforă cu coarde îmi modific fibrele odată cu mareea oamenii trec și lipesc pergamente îmbibate-n ulei uite mugurele din profil nasul obrazul ascuns între palme cordonul ombilical petrecut jurul umerilor parcă e șarpele cu care lupta laocoon fiecare om are în preajma lui moartea acolo în uter pe intuneric doar hermina albă stă de pază să-l muște de cap să pot ieși afară unde mi-au pregătit nunta
păcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
mda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
Citind textul, am remarcat greselile de typos, diacriticele puse cand si cand si cele 2 greseli de gramatica: "în care stau seara cînd nu vi." care corect este "cand nu vii" si "fi bărbat zicea" care corect este "fii barbat". Si titlul: ce inseamna? sau si acesta e tiparit gresit?
Bine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
un text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Recunosc atat ca in ultima vreme a trebuit sa umblu din nou pe la optician si pe la dioptriile ochelarilor mei pentru citit cat si ca am ramas un impatimit al experimentului si indeosebi al celui vizual dar.... in acest text care promitea atat de mult prin titlu (steampunk este un subiect incitant) nu am "vazut" nimic... e mai degraba o pseudo-cronica cinematografica cu aspiratii de eseu pe aceeasi tema. Prozodia insa nu e rea, infatisandu-mi o autoare cu inclinatii catre romanul-scenariu. In final nu inteleg ce importanta are cine a produs si ce in asociere cu cine... vindem ceva pe aici si eu nici n-am bagat de seama? Andu
pentru textul : Desene steampunk dedorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
pentru textul : crucile deEu mă gândesc că, în mod paradoxal, altceva i-a sugerat lui Adrian ideea de fluture: femeile acestea (al căror chip nu se vede, chiar dacă cititorul ar ridica eventual capul, chipul lor tot nu s-ar vedea) sunt "în aer". Habar nu am cum a reușit să facă această fotografie, pentru că mușchii lor par perfect relaxați, bănuiesc eu că e un trucaj aici. Dar, într-un fel, sugerează un fel de dans, de zbor, dacă vreți, macabru (ele doar țin în mâini coarda, nu?!). Poate că eu aș fi marșat, dacă aș fi putut (repet, și n-am de ce să ma scund, poza nu-mi "place" deloc) face asta, mai mult pe aspectele ironice/decadente ale mesajului pozei. Așa, îmi pare că tu parcă ai vrut să "reabilitezi" cumva dezordinea aceasta a lumii, poate tocmai de aici impresia că poza nu are legătură. Alma, poate că poza în sine are mai multă legătură cu arta fotografică decât cu literatura, sau poate chiar cu ideea de experiment. Mă gândesc însă ce și cum și cât ar trebui interzis. Și cum le-am defini? Cu cât interzici mai mult (că tot vorbeam mai devreme), cu atât riști să ai un număr sporit de încălcări. Cred că este o discuție aici, și e bine să fie purtată. Poate nu neaparat în subsolul acestui text. Ce sunt de acord este că și mie îmi vine pur și simplu greu să mă uit la poza aceasta. Dar nu sunt sigură că eu sunt etalon și nici că pot scoate o definiție din asta. Și cu atât mai puțin că ar fi una justificată.
pentru textul : Felinar deDomnule Gorun,
Adrian,
vă mulțumesc!
pentru textul : plânsul salcâmilor deÎn prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău dezapata,
pentru textul : despre dragoste numai de bine denu am inteles prima parte a comentariului tau. iar daca te referi cumva la ce a comentat adriana te asigur ca o cunosc foarte bine si nu are nici cea mai mica problema sa se exprime si in cazurile cind nu ii place un text pe care il scriu eu.
evident te-as putea avertiza asupra faptului ca a comenta asa „oblic”, adica la adresa unui alt comentator sau comentariu, nu prea este permis pe hermeneia mai ales cind se transforma in atac. motivul este ca noi aici incercam sa vorbim despre texte si nu despre oameni. dar nu am sa o fac, adica nu am sa te avertizez tocmai pentru a nu incuraja la tine argumentul ca de fapt ceea ce ai afirmat ar fi adevarat. in general nu imi plac, si nu mi se par cinstite, gesturile oamenilor care manipuleaza in felul acesta lucrurile incit culpabilizeaza pe cineva care nu are cum sa se apere. daca ai o dovada certa a afirmatiei tale te invit sa o aduci. daca nu atunci nu cred ca e neaparat un gest onorabil sa arunci cu petarde fumigene. parerea mea.
dovada o face si faptul ca in partea a doua a comentariului tau nu cred ca ai spus nimic care sa o contrazica pe adriana. cred ca daca aveai argumente o puteai face acolo.
in final, nu stiu de unde si pina unde ai tu groaza asta ca ai sa fii „concediat”. daca prin „concediere” te referi la a fi exclus de pe Hermeneia, te asigur ca in Hermeneia exista un consiliu de conducere unde desi eu am drept de veto, majoritatea hotaririlor legate de membri se iau de catre consiliu. au fost astfel multe ocazii cind consiliul a votat altfel decit mine. au fost destule ocazii cind au suspendat conturi chiar daca eu am incercat sa amin aceasta. in orice caz, ca sa nu mai lungesc vorba, mi se pare si nedreapta si de prost gust afirmatia ta. recunosc exista unii care vintura aceasta fantosa a „tiraniei” mele dar ma tem ca o fac doar pentru ca nu isi pot manifesta de fapt tirania lor. atita timp cit hermeneia imi apartine si sint directorul ei te asigur ca textele pe care le scriu vor putea fi atit apreciate cit si blamate fara nici un fel de teama pentru repercursiuni sau sperante pentru beneficii. si majoritatea oamenilor maturi de aici stiu aceasta.
frica este sentimentul oamenilor mici.
Singurătatea lui era atât de frumoasă, ca o locuinţă lacustră
ca o cetate cu porţi înalte.
El, în spatele porţilor ca o armată ce nu se predă,
el, pe tron, ca un zeu al porumbului...
Sunt oameni care se apropie unii de alţii prin peşti, alţii prin pietre,
prin semne, prin ferestrele deschise, alţii prin boală.
Se recunosc după stâncile sălbatice tatuate sub piele,
după felul în care stau nemişcaţi ore întregi sub soare,
au aceeaşi textură a covoarelor minerale...
oameni care au sub piele argint viu iar argintul din ochi îl topesc în monede
oameni a căror trăsătură e plutirea, au oasele uşoare, de pasăre,
capul culcat pe umărul unui vis.
Sunt şi oameni_potop ce nu-şi mai trimit porumbii după ţărmuri,
care–şi îngroapă Atlantidele în alcool,
bolborosesc printre vapori frânturi despre un et in Arcadia ego.
Când un bărbat pe care l-am iubit enorm iese din viaţa noastră,
îl avortăm din sufletul nostru pur şi simplu.
cam atat as pastra eu din acest tecst. restul e redundant, plictisitor, obositor, prea mult pentru ceea ce se cheama o poezie care vrea un efect. alungirea lui, pseudopodele pe care le are, arata un fel de abundenta laptoasa, asa cum spunea si nietzsche, in fond o grasime care ingroapa frumusetea. o poezie frumoasa trebuie sa fie supla si eleganta. poezia de fata trebuie alergata bine.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deAlex, ma bucur ca am reusit sa prind in cuvinte ceva din acel "ceva". :)
pentru textul : fugara demultumesc pentru trecere si comentariu.
in contextul 'suminagashi' poezia devine foarte sugestiva, o lectura placuta in care linistea/nelinistea cititorului este o alta picatura adaugata.
pentru textul : suminagashi 2 denu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
pentru textul : Adoriana minus zece deLiteratura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deOricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
anexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
pentru textul : zilele universitatii defrumoasa idee. felicitari
pentru textul : Economie poetică debine ca ai revenit! imi place nespus motto-ul tau.
pentru textul : O deltă aparentă deDraga Marina, multumesc de trecere. Si pentru sinceritate. Violeta
pentru textul : Șoapte demi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine decomentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
pentru textul : nici măcar elena deMulţumesc Virgil. Da este un text mai simplu, dar efectiv nu am cum să modific versul la care te referi. E o chestiune care se repetă în timp, un fel de acţiune repetată, ca şi restul acţiunilor din poezie. E o poezie mai veche a mea.
pentru textul : zbor întârziat deEi, îmi inchipui că ziceți și dvs., așa, de încurajare... Oricum, vă mulțumesc. Sărumana. Ionel Bostan
pentru textul : Se prăpădi Viliță deȚuțea spunea că: „singurii oameni inteligenţi sînt pesimiştii, optimiştii sînt cam plăvani”, bobadil. așa că te las pe tine să tragi concluziile de rigoare.
pentru textul : despre poezie deam cateva plangeri privitoare la noua formula:
1. de ce am fost declasat de la nivelul de autor la cel de colaborator? am doua volume publicate, sunt inregistrat ca si scriitor (poet) in almanahul "Scriitori romani contemporani" , am castigat (desi sunt plecat de 30 de ani din Romania, rupt de evolutia culturii, literaturii si limbii romane) doua premii mari in domeniul poeziei, in Romania, ultimul in luna Septembrie 2009 si anume "Premiul pentru poezie al editurii Emma", de la Orastie cu premierea facuta la Casa de cultura din Deva, s-au scris despre mine articole in presa, unele lucrari ale mele sunt publicate in reviste literare din tara, activez pe diferite situri literare, iar pe situl tau, directore Titarenco, activez mai mult decat saptamanal. Ma ai cumva la burta dom'le director?
2. Nu respecti intocmai ceea ce ai spus in informatia postata pe data de 19 decembrie 2009 cu privire la Hermeneia 2.
Potrivit cu cele enuntate, domnul scriitor cu pseudonimul Vladimir (n-am nimic cu dansul, Cel de sus mi-e martor) trebuia incadrat in categoria "corespondent" intru-cat nu a activat pe site de mai mult de 12 luni, mai precis din luna Septembrie a anului 2008.
3. E evident ca toti ce-i ce activeaza la tine, pe site, din grupul celor care au plecat sau inca mai posteaza pe Agonia au primit preferentialul treatment de autori. niciunul nu e colaborator sau membru, pe cand altii care activeaza pe alte situri au primit calificativul de novici sau mojici sau cum vrei sa le spui.
3. dupa parerea mea postatorul pe Hermeneia sub pseudonimul Hialin, nu se ridica la o valoare literara pentru a primi calificativul de autor, dar, in fine, e unul din simpatizanzii si pupindosistii tai.
4. autori cu merite, cu dovezi literare, cu un bagaj literar in spatele lor sunt maturati sub presul arogantei dumitale, dom director, iar altii care n-au nici in clin nici in maneca cu literatura romaneasca, cum ar fi fiul dumitale David si fica dumitale Noemi si maine poimaine sotia dumitale, bag sama, sunt impinsi inainte pe forum ca big brothers watchmen. David editor cand el nici nu stie sa citeasca romaneste? Noemi corespondent, adica cineva cu mari merite literare dar care n-a activat pe site in mai mult de 12 luni? It's a joke dom' director!
5. dom' director (curand maestru), eu voi inceta sa mai activez pe situl dumitale din motive de mandrie lezata. clasarea mea de la nivelul de novice la cel de autor in anul care abia s-a incheiat, a fost ca urmare a unor opinii obiective luate de un ansamblu de editori. declasificarea mea de la nivelul de autor la cel de colaborator (nici macar nu stiu ce inseamna asta) este facuta in mod subiectiv, de catre o singura persoana si aceasta este domnul scriitor, poet, eseist, critic literar, posesor al cheilor agorei si al esafodului - Virgil Titarenco, asistat de fiul acestuia, noul editor al sitului, David Titarenco.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deVa multumesc!
Mulțumesc pentru încurajări. Facem ce putem. Un pas înspre Poesis și poate ea va face zece spre noi. Sper să iasă bine.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu de*în primul rând vreau să spun că îmi place imaginea, e rafinată și la o mie de ani lumină față de urâțenia din constrângere 11 *sugerează o mulțime de lucruri și ipostaze... un sân alb, generos susținut pe mâini mici de brândușă din sticlă, sugerează o fată din profil cu fața ascunsă în palme și genunchii la gură, sugerează vibrațiile produse în lobul urechii la trecerea sunetullui, poate urechea lui Zeus cand a nascut-o pe Pallas Athena, e o amforă ori o lampa fermecata în mișcare preschimbându-se în spirit, deși e grafică are muzicalitate, după armonicele din desen e un instrument de coarde... poate o harpa atipica folosita de popoarele antice când vesteau ceremonialul nupțial, văd o ecografie a unei fete dintr-un ou de sepie, somnul ei vegheat de o hermină albă, hermina aceea îmi amintește de vietățile lui sabin bălașa iar profilul are scobitura de bolta a drei pogany de brâncusi insa e cel mai aproape de travaliul unui uter gata sa nasca, dilatatiile, strigatul, cordonul, forcepsul, capul copilului, …intr-un cuvânt poemul se va numi Autoportret cu marimbă și hermină albă stau ghemuită în oul de sepie cu genunchii la gură aștept să-mi naști mâinile de sticlă albăstruie copiii se nasc la 9 luni dar eu nu mai știu de când mă aflu aici căutând poarta nu am oase ci o mie de inele suprapuse într-un triangle pe jumătate șarpe jumătate amforă cu coarde îmi modific fibrele odată cu mareea oamenii trec și lipesc pergamente îmbibate-n ulei uite mugurele din profil nasul obrazul ascuns între palme cordonul ombilical petrecut jurul umerilor parcă e șarpele cu care lupta laocoon fiecare om are în preajma lui moartea acolo în uter pe intuneric doar hermina albă stă de pază să-l muște de cap să pot ieși afară unde mi-au pregătit nunta
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 depăcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
pentru textul : Bestial Planet demda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
pentru textul : ghemuire III deCitind textul, am remarcat greselile de typos, diacriticele puse cand si cand si cele 2 greseli de gramatica: "în care stau seara cînd nu vi." care corect este "cand nu vii" si "fi bărbat zicea" care corect este "fii barbat". Si titlul: ce inseamna? sau si acesta e tiparit gresit?
pentru textul : Schingiuire deinconfundabil mirosul de salcam! La prima citire ma intrebam daca simti isi are rostul lui , apoi am zis hotarat da! buzele simt!
pentru textul : everyday things deam citit cu placere
Bine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
pentru textul : De dimineață deun text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele dePoeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului dePagini