Incerc din nou sa las un comentariu aici. Comentariul meu suna cam asa: eu scriu si dup-aia uite cum dispare ce am scris! Astfel Djamal nu imi mai multumeste in felul sau caracteristic dar nici nu pricepe nimeni (si nici eu) nimic. Andu

Cred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.

sau altă variantă(text de sine stătător):

„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”

Eugen.

Buna Cristina, iti respect optiunile! Eu mai scot o carte acum - "Hotel in Atlantida". Contine poeme care, cred, ti-ar placea - mai meditative. Scrie-mi la [email protected] si lasa-mi adresa ta sa-ti trimit ambele carti dupa lansare. Daca ai messenger, andrei_velea este id-ul meu.

Hopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...

n-ai gusturi rele. păi dacă dăduşi cafeaua pe zaibăr, e de bine.
mi-a plăcut versul acesta în mod special:
"însăşi dafniile din stropii de rouă se întorc cu burta la soare", dar vezi "însăşi dafniile"!

"ethereal ne suspectăm totuşi"!

Apreciez siguranța condeiului printre meandrele de psihanaliză și lirism profund.
Remarc versurile următoare:

„dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât”

Anca, ai tu un feminin tandru și discret, atunci când îți lași inima să vorbească în poezie. Aici, motto-ul aduce o adâncime, o vizualizare a scenei marine, pe linia demarcată de ferestrele-anotimp, cele patru prin care marea trece mereu altfel. Cred că în primul vers aș elimina "din inimă", fiindcă se subînțelege, de acolo, din inimă este scrisă poezia, emană din fiecare cuvânt. Și acel "din inimă" devine prea explicativ. Versurile rămân frumoase per se astfel: "despre ultima catedrală de nisip îți voi scrie dintr-o mare fără țărmuri" La fel, din ultimul vers, aș elimina "de tine", este evident că este "el", fiindcă lui îi scrii (în poezie) dintr-o mare fără țărmuri. Și dacă nu lași adresantul așa, subliniat la final, e mai frumoasă ultima imagine: "mi-e dor de fiecare dată cînd deschid fereastra mării". Mi s-a întipărit poezia, îmi amintește de filmul "Un bărbat, o femeie". :)

Profetul, criticul literar Florin Tene vorbeste despre un nou curent literar numit proglobmodernul, interesant in mare parte, cu exceptia (parerea mea) a retrogradarii optzecistilor. Pentru ca au fost si optzecisti buni, indiferent de contextul politic al vremurilor respective. Dar si mai interesant este ca reputatul critic omite un lucru: el se refera la lumea literara buna, reviste , scriitori si nu la cei de pe atelierele literare. Bun, aici vin eu si spun ca exista un curent literar care inglobeaza toate aceste tendinte noi ale literaturii pe internet, ale acestei neorerenasteri virtuale. Eu il voi numi curentul generatiei Google si chiar voi scrie despre asta, facand o paralela intre analiza criticilor literari si viziunea mea. Oricum, voi expune totusi aici analiza interesanta a lui Florin Tene, ca sa stiti si voi cam despre ce se mai vorbeste in literatura contemporana (cea din afara atelierelor literare): ~Alexandru Florin Țene - “Noul curent literar: Proglobmodernul “ În câteva articole de analiză, pe care le-am publicat în diferite reviste literare, scriam că, atât critica literara cât si dezbaterile literare de azi trăiesc din amintirile comunismului. În contextul vieții literare de astăzi , cu consecințe incalculabile în educarea tineretului nostru este fenomenul de reciclare a „mastodonților” artificiali „umflați”, vinovați’că au făcut jocul puterii comuniste. Acești „mastodonți” aduși până la „genialitate” s-au folosit de relațiile lor pentru a-și publica aberațiile postmodern’iste, de a beneficia de multe facilități materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri. Aceștia „jucau” si mai joacă și’azi destinele literaturii române, impunând „valorile” și ierarhiile artificiale, conform mentalității implementate de comunism, de care nu se pot debarasa. Ab initio, trebuie să spunem că, în perioada comunistă când era în vogă post-modemismul, care, prin acel text abscons nu făcea decât jocul propagandei de partid, iar înțelegerea și interpretarea operelor literare în raport cu societatea se făcea în funcție de necesitatea propagandei. După evenimentele din decembrie 1989, când cenzura politică a dispărut, și-a făcut simțită prezența un nou curent literar, pe care l-am denumit proglobmodernul, fenomen semnalat și de Eugen Simion, dar care l-a denumit neinspirat „post-post-modemul” („Fragmente critice”, vol. II,1998). Acest nou curent aduce o prospețime și o descătușare a ideilor, ștergând din calea lui artificialul din texte, atât de promovat de optzeciști, care au rămas niște citați și nu citiți. Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. (Dar, vai de literatura care face jocul numai unui grup social și politic.) în acest context, sunt reviste ca: „Dor de Dor”, „Viața de pretutindeni”,”Oglinda literara”, „Sinteze literare”, „Nova provincia Corvina”, „Eminescu”, „Curierul literar” etc, care promovează literatură ce se încadrează în curentul proglobmodern. Acesta se caracterizează și prin păstrarea și promovarea specificului național, în contextul integrării În timp ce publicații cunoscute și finanțate de Ministerul Culturii, Uniunile de creație au rămas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmo-dernistă a generației optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciațiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent și inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovați de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice și de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate sprijini să deslușim modele trecătoare și moduri problematizate ale condiției umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură între imobilismul esențialist și noutatea, care nu neagă continuitatea, ba o promovează, este în esență textul discursului științific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneității democratice, când post-mo-dernismul românesc apare ca o poziție exprimată avânt la letre la’destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este străin de noile cuceriri științifice și neuropsihice, este expresia îmbinării talentului exprimat prin semnul lingvistic corelat cu datul optic (în cazul artelor plastice) și cel fonic (în cazul teatrului), î’n cadrul cărora conștiința ia act de ea însăși prin elementele clasice/ moderne. Aș fi fost tentat să spun proglobmodernism, dar sufixul -ism îmi dă frisoane. Acest -ism, de la marxism, hitlerism, proletcultism, comunism, ceaușism, îmi aduce aminte de un secol al crimei. Așa că îl eliminăm din termenul propus. În acest context, orice revista “ne-aliniata” devine o publicație de avangardă al proglobmodernului, prin însuși faptul că publică autori ce promovează valorile noastre tradiționale. Prin urmare, discursul proglobmodernulul nu are nevoie să fie recunoscut fiindcă el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adevăr ce există la propria sa naștere”. (M. Foucaud).

Stiu, Marina, dar mi-am asumat forma lui incorecta...e o abatere cu valente de regionalism, daca vrei. Multumesc pentru comentariu. Adriana

PS nu ma lua in serios . mi-a placut.

Hei, francisc! Cum sa fiu supărat! Nici vorbă! N-am de ce. E un jurnal care, iată, sună și pentru alții. Iar când l-am scris, mă gândeam că ție, probabil, îți va suna primul. q.e.d. Madim, da, problema fundamentală e alegerea, și DAAA!, bine zici, o alegere prin, paradoxal, renunțare. Alma, da, există și false opțiuni (opțiuni neadevărate, adică opțiuni ce nu stau în adevăr - de exemplu: astăzi decid să mă sinucid, dar nu o fac: e o opțiune falsă), și, respectiv, nu cred că e prea scurt, iată, "ideea a prins". Cu mulțumiri pentru trecere și popas.

Ai un typo la "acoperșiuri". Mi-a plăcut ideea lui "veneau pictori sub umbrele". Pare prea scurt textul pentru cât ai vrut să spui, imaginile parcă sunt înghesuite.

Andu, te rog să îți limitezi răspunsurile la text, interpretări ale acestuia, argumente etc, așa cum ai reușit să facă până în penultimul comentariu, și să nu faci aprecieri/presupuneri despre persoana comentatorilor. Nu folosește unei dialectici sănătoase. Despre text, pentru că l-am citit de când l-ai postat, dar ieri nu am mai reușit să accesez site-ul: mie îmi place. Este o poezie în care abandonezi bășcălia și te apropii de simplitate cu suficientă sinceritate încât să placă. Iar modul în care reușești, după părerea mea, să strecori fără ostentație și alte trimiteri mult mai serioase, care îți este de fapt destul de caracteristic, se mulează aici bine pe structura poeziei. Așa cum văd eu acel controversat termen (și recunosc că mare lucru nu știam despre ce anume ar putea să însemne "buganvilii", dar am căutat pe google imagini), cred că ai reușit să creezi o imagine foarte puternică - așa că vreau să te întreb: ce culoare? În general, nu sunt pentru inventarea de termeni, dar eu am reușit să văd contrastul amețitor între acei (patru) pereți de chirpici și aceste plante agățându-se de ei... Sigur, semnul de întrebare pus anapoda este tot marca Bobadil, care uneori nu se poate stăpâni să inducă în eroare and to enjoz everz moment of this. Nici măcar într-o astfel de poezie. Poate ai face un altfel de serviciu poeziei dacă totuși ai renunța la el.