Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
*
lumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
îmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
nu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
"realitatea îmbolnăvită de echilibru
în buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
Nu rezista domnul editor la putina critica...cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea...Dar ce fel de editor esti tu? Zici "Cozane"...Asa se respecta membrii acestui site? Ne-am tras de sireturi la gradi noi doi? Zici "in Vaslui n-aveti sens giratoriu"...extraordinar...ce ...foarte frumos...Apoi zici "iesi afara!" Pe bune? Ma dai afara? Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?
Stii ce ar trebui acum? Sa-ti dai singur avertisment. Si sa nu-mi vii cu replica: tu ai inceput primul, deci n-ai dreptate. Pentru ca in calitate de editor nu trebuie sa-ti permiti astfel de iesiri, mai ales pe hermeneia. Apoi, eu n-am facut atac la persoana, ba am indulcit critica autoironizandu-ma...Mai ca-mi vine sa spun cu voce tare ca am fost prea subtil pt tine...
Nu-mi oferi scuze, astept avertismentul sau demisia de onoare. Nu ca as avea vreo speranta...
Respect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
Am recitit. Poate ca ai dreptate cu "receptarea". Ideea, ca atare - lasand la o parte problemele de "cine", "ce" si "cum" - este interesanta. Totusi, subiectiv, mi se pare ca nu a fost cel mai adecvat "transpusa". In masura in care o "poezie - poezie" poate sa transmita "idei". Pentru ca, zicea Nichita, "o poezie este alcatuita din sentimente si (nici macar n.m. G.M.) ... din cuvinte". In ciuda faptului ca tehnica lui de a manui cuvitele si, mai ales, necuvitele era aproape desavarsita. Si, in incheiere, faptul ca te citesc inca mult mai de mult (pt. ca esti "filo" sper ca am folosit corect, aici, "de mult" in loc de "demult"), inseamna ca ce scrii imi place si imi mai "dau" si eu cu parerea cate o data. In mod subiectiv, evident - asa cum am mai spus, in calitate de "consumator". Asa ca, pe viitor, te rog sa nu ma mai contrazici. Pt. ca, in "economia de piata, clientul nostru (chiar daca e...) este (totusi) stapanul nostru.
Nu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
p.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
nici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
Omul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
prima strofa mi se pare super . mergea si de sine statatoare. e de o expresivitate... nu ma pricep atat de bine la comentarii pe texte literare, dar pot psune ce simt: imi place. restul parca e deja spus in prima strofa
Cateva imperfectiuni formale si alaturari mai putin fericite: "ude de", "fumându-i fum", "capul meu decapitat" etc Segmente cel putin caraghioase:"pumn de vise", "cană plina cu regrete", "ciorbă de doruri" De ce nu incerci sa iti asezi personajele in prezent fara recursul acesta de acum banalizat la trecut? Raman la opinia ca ai multe idei valoroase dar nu dispui de rabdarea necesara pentru a lucra textele.
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
Dorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
ciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
Ela, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
Leapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
remarcabilă metafora de final!
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc deMersi frumos pentru atentie!
*
pentru textul : lumea e o pisică jigărită delumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deun text slab...
pentru textul : blogbadil deîmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Silvia
pentru textul : Floare de lotus deŞi, evident, trebuie să remarc în mod special "sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni".
Sper să mai fiu şi eu vizitat de inspriaţii de genul.
Invidios la culme,
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deeu.
cristina
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva denu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
"realitatea îmbolnăvită de echilibru
pentru textul : posesorul de realitate deîn buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
Nu rezista domnul editor la putina critica...cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea...Dar ce fel de editor esti tu? Zici "Cozane"...Asa se respecta membrii acestui site? Ne-am tras de sireturi la gradi noi doi? Zici "in Vaslui n-aveti sens giratoriu"...extraordinar...ce ...foarte frumos...Apoi zici "iesi afara!" Pe bune? Ma dai afara? Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deStii ce ar trebui acum? Sa-ti dai singur avertisment. Si sa nu-mi vii cu replica: tu ai inceput primul, deci n-ai dreptate. Pentru ca in calitate de editor nu trebuie sa-ti permiti astfel de iesiri, mai ales pe hermeneia. Apoi, eu n-am facut atac la persoana, ba am indulcit critica autoironizandu-ma...Mai ca-mi vine sa spun cu voce tare ca am fost prea subtil pt tine...
Nu-mi oferi scuze, astept avertismentul sau demisia de onoare. Nu ca as avea vreo speranta...
Q: How many Dinu do we need to screw a comment on Hermeneia?
pentru textul : new year samba deRespect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dece inseamna "Referinţe: www.wikipedia.org"???
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deAm recitit. Poate ca ai dreptate cu "receptarea". Ideea, ca atare - lasand la o parte problemele de "cine", "ce" si "cum" - este interesanta. Totusi, subiectiv, mi se pare ca nu a fost cel mai adecvat "transpusa". In masura in care o "poezie - poezie" poate sa transmita "idei". Pentru ca, zicea Nichita, "o poezie este alcatuita din sentimente si (nici macar n.m. G.M.) ... din cuvinte". In ciuda faptului ca tehnica lui de a manui cuvitele si, mai ales, necuvitele era aproape desavarsita. Si, in incheiere, faptul ca te citesc inca mult mai de mult (pt. ca esti "filo" sper ca am folosit corect, aici, "de mult" in loc de "demult"), inseamna ca ce scrii imi place si imi mai "dau" si eu cu parerea cate o data. In mod subiectiv, evident - asa cum am mai spus, in calitate de "consumator". Asa ca, pe viitor, te rog sa nu ma mai contrazici. Pt. ca, in "economia de piata, clientul nostru (chiar daca e...) este (totusi) stapanul nostru.
pentru textul : strada cu fluturi deexcelenta povestirea. ai grija, te urmaresc pas cu pas... ;)
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei deNu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
pentru textul : *** deDeja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dep.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
nici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deOmul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
pentru textul : Pânză nețesută deprima strofa mi se pare super . mergea si de sine statatoare. e de o expresivitate... nu ma pricep atat de bine la comentarii pe texte literare, dar pot psune ce simt: imi place. restul parca e deja spus in prima strofa
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deCateva imperfectiuni formale si alaturari mai putin fericite: "ude de", "fumându-i fum", "capul meu decapitat" etc Segmente cel putin caraghioase:"pumn de vise", "cană plina cu regrete", "ciorbă de doruri" De ce nu incerci sa iti asezi personajele in prezent fara recursul acesta de acum banalizat la trecut? Raman la opinia ca ai multe idei valoroase dar nu dispui de rabdarea necesara pentru a lucra textele.
pentru textul : Ramona & Rameau deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis deDorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi deEla, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
pentru textul : Route 66 deLeapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). dedragele mele, va multumesc din suflet. oriana, tu tot timpul ai dreptate. ec
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă de"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deFotografii noi - trimise de A.A.A. :) - aici:
http://virtualia.wordpress.com/2011/10/23/virtualia-xiii-multumiri-mirar...
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deşi ale diavolului tasmanian. typo
pentru textul : ai putea scrie un poem despre asta dedeşi poate e o încercare de a inova pe mine nu a reuşit să mă convingă
Pagini