Emil,îmi place condiționalul optativ al tău. Știi că uneori prozaicul evidențiază antitetic. Consider că aici titlul se încadrează în cele afirmate anterior. Mulțam de lectură. Andule, dacă după on & on vine și acest off, made in Romania, înseamnă doar că am fost eu destul de arguțios. Mulțam de apreciere și lectură. cu gânduri bune paul
Și aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
... si am cateva multumiri importante de facut... domnului Virgil Titarenco pentru amabilitatea de a/mi reposta textele si totodata pentru ajutorul acordat in postarea acestei vizuale, sprijin fara de care vizuala mea era si acum doar o umbra, un proiect....
Alina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
Nu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
nu știu de ce (poate pentru că așa sunt construit eu) aici te apropii de Virgil cel pe care îl știu. sau de stilul cu care m-ai obișnuit. mi-a plăcut poemul, dar m-aș fi oprit undeva ori aș fi schimbat sfârșitul pentru că merită un final în forță!
cele mai frumoase versuri sunt acestea, în opinia mea:
ți-aduci aminte vremea cînd duminicile erau
un cozonac mare cu fața rumenă
arsă de soare
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
nevoia de a pierde în favoarea
unei eventuale bătătoriri
a palmelor și a cărării algoritmului cîștigător
întipărit în carne
primul tremur prima emoția spartă
primele cioburi atingerea lumina orbitoare
duduind ritmul inimii
Şi finalul foarte mişto. Aşa, personal, şi liniştit si... dureros cumva. Aş tăia "iar e toamnă", pentru că n-aduce absolut nimic în plus trăirii, ba mai mult, strică într-un fel simplitatea the end-ului de pâna atunci.
Dorin, mă bucur că ți-a plăcut poemul. esti un autor a cărui părere contează pt mine, mă ales stiind că tu nu faci comentarii de socializare și nu-ți place chiar orice. iti multumesc toate cele bune
ne stim de prea multa vreme ca sa stii ca stiu. apoi, ma refer la logica discursului, nu la semnificatia lui, de aceea nu merg raspunsurile alea. pentru ca tu te intrebi pe tine, te...
so, ar trebui sa le schimbi. in ceea ce priveste jurnalismul romanesc ai, partial, dreptate. partial. cand te va interesa, ask me!
vin din urma. ma inspiri.:)
Nicoleta, ti-am spus si mai prin vara cand ti-am dat o penita pe textul acela ca te voi citi, si asa fac, sa stii. Insa deocamdata nu am ceva special de spus, decat ca apreciez incercarea ta de a da o forma aparte textelor, acel "ceva"... Insa te incurajez sa experimentezi cu mai mult curaj si sa eviti cararile batatorite... nu ti se potrivesc, parerea mea. Uite, in textul de fata "pahar cu lumina" + explicatia "copilul e paharul" "pasari ii ies dintre coaste" sunt locuri destul de comune. As vrea sa-ti spun o gluma care, cred eu, merge cu poemul de fata mai bine decat orice explicatie de ce una sau alta ar trebuie sa fie asa sau altfel. Se facea ca era iarna grea si Mos Craciun avusese o zi teribil de grea, ii murisera 3 reni, ramasese impotmolit in zapada ore in sir, cand ii apare un inger cu un brad in mana si-l intreaba "Mos Craciun, ce trebuie sa fac cu bradul asta?" Se zice ca de atunci bradul de Craciun are un inger infipt in varf... Mai citim, Andu
Ok, e un psalm (urban), dar titlul e complet ratat, via patetic. Textul e şi el poticnit, undeva între idee (ori lipsa ideii) şi transmitere. Exp: "mă uit ca un bou la playlist
probabil aș vrea
să trag melodiile după mine
la jug" - unde, după mine, nu există niciun motor ideatic, dacă plictisul liric nu se pune la socoteală, şi unde pare că autorul vrea cu orice risc să scrie, luându-şi ideile în mod accidental, redându-le nefericit. Cred că e unul dintre cele mai slabe texte pe care eu le-am citit la tine. Mi se pare că, aici, nu ai nimic de spus, si o ne-spui rău. Păcat de finalul extraordinar. Cu sinceritate şi, sper, fără supărare...
Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
Anna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
Adrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
Younger Sister două aspecte se pot comenta aici: 1) Textul are altă conotație decât aceea pe care ai înțeles-o tu. Deja s-a explicat în comentariile anterioare. Tu însă păstrezi varianta înțeleasă de tine fără a accepta și altele...interpretezi numai într-un singur fel și nimic mai mult...În text nu este vorba de frivolitate ci, așa cum explicam, există genuri literare ( Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. -conform DEX) în care acest text se poate încadra. Însă nu știu unde ai făcut școala. În Mongolia? 2) În altă ordine de idei, de vreme ce afirmi că ai reședința în Mongolia, ai putea explica, dacă se poate (te întreb dintr-o curiozitate a mea față de fenomenele paranormale), cum se face că postezi din Sibiu?
Melancolie şi rutină, Virgil (dacă-mi permiţi renunţarea la pronumele de reverenţă), trasate pe axa unui microoraş/microunivers. Merci de trecere!
Oana, cu riscul de-a părea mai incult decât sunt, nu am citit nimic din Sorin Stoica, deşi notorietatea sa o impune. Mulţumesc pentru lectură şi rezonanţă!
poate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
multumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
un experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
katya, acesta nu este un experiment (literar) vizual. Un astfel de experiment trebuie sa aiba atit o componenta literara cit si una vizuala. in plus, intr-un astfel de experiment intrepatrunderea (ingemanarea) dintre literar si vizual trebuie sa fie evidenta si practica (nu numai ideatica). exista de exemplu cazuri cind un text literar foloseste ca ilustratie (mai mult sau mai putin inspirationala) o imagine (foto, pictura sau digitalizare). in acest caz nu este vorba de un experiment vizual ci doar de o forma aparte de prezentare a unui text (ceva ce Hermeneia accepta in limitele definitiei mai sus mentionate). Hermeneia.com nu are si deocamdata nu intentioneaza sa aiba sectiuni de arte vizuale care sa prezinte picturi, arta fotografica sau digitala. in concluzie, imaginile de mai sus, din pacate, nu se incadreaza nici la experiment vizual si nici intr-o alta categorie prezenta acum pe Hermeneia. o rog pe autoare sa anuleze acest text, sa nu mai repete astfel de practici de postare si reeditare majora a unei postari dupa un interval semnificativ de timo (de vreme ce i s-a mai atras atentia), sa nu mai posteze imagini grafice care nu au mesaj literar sau nu presupun existenta unui mesaj literar de la bun inceput. nestergerea acestui text in urmatoarele 12 ore si nerespectarea acestor avertismente ne va determina sa luam masuri disciplinare. iti multumim pentru intelegere si pentru eventuala conformare la regulile si scopurile care calauzesc Hermeneia.
cacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
Recent, academicianul Solomon Marcus a afirmat că sistemul românesc de învățământ e un dezastru și ar trebui reformat din temelii. Sigur, toată lumea vrea reformă, mai toți clamează necesitatea schimbării. Când a fost ultima dată făcută o reformă în adevăratul sens, nu ceea ce au încercat, atât cât i-a dus capul, diverși miniștri?
În cazul raportării la Eminescu, afirmația matematicianului și lingvistului Marcus Solomon devine și mai veridică. Majoritatea profesorilor e încă tributară (nu-mi dau seama dacă se prind de chestia aceasta sau nu), protosincronismului care a dominat cultura națională începând cu deceniul 7. De aici tendința de exagerare a valorilor. literare, istorice, etc. Da, s-a făcut o teză a luptei de clasă din ”Împărat și proletar”, da, s-a realizat un film, impresionant din punct de vedere cinematografic, mai puțin exact istoricește vorbind, precum ”Mihai Viteazul”. În paranteză fie spus nu mi-e rușine nici cu ”Roșu vertical” a lui Nichita și nici cu ”Delirul” lui Marin Preda.
Pătrunși de importanța lor în consolidarea mitologiei eminesciene, a destinului culturii naționale în cheie europeană, mulți profesori de limba și literatura română/istorie au funcționat ca niște instrumente ideologice(până la urmă a făcut-o și George Călinescu, la care face aluzie Preda în ”Cel mai iubit”), care au sădit în conștiința plăpândă a elevilor sentimentul intangibilității culturii românești.
Expresii de genul ”ce a vrut să spună poetul în versul următor”, au rămas, sunt convins, în memoria generațiilor de elevi captivi și reprezintă exemplul execrabil de manipulare, prostie și lipsă de creativitate pe care îl putea da școala românească forjată de unelte prolecultiste.
După 90 a început să apară, timid, câte ceva și din publicistica lui Eminescu. O publicistică foarte bună,critică, acidă chiar. De altfel, așa cum trebuie. Cine își imaginează că romanticul Eminescu trebuie să fie egal cu ziaristul Eminescu ar trebui să-și ardă o carte în cap, la propriu. Cine crede că despre Eminescu trebuie vorbit doar din vârful buzelor, are o mare problemă. Nu mai e Eminescu cel pe care îl știam noi din pagina 80, sus, a manualului de Limba și Literatura Română? Nu, nu mai e. Nici Creangă nu mai e. Nici Nichita alcoolicul, nici Ion Barbu cocainomanul, la fel Preda mort după o cruntă beție.
E rău, e bine că e așa? Le scade din valoarea operei? Sau o face mai...comercială? Cine dă bani pentru reeditări? Cum se promovează acestea? Când s-a mai epuizat un tiraj de 100 000 de exemplare, așa cum se întâmpla cu cărțile lui Marin Preda? Că inițiații, prietenii scriitorilor știau cum au trăit/murit prieteniilor, e altceva. Mutarea s-a petrecut la nivelul opiniei publice, a subconștientului colectiv și atunci apre temerea: s-a distrus un mit, mai multe, se aruncă cu noroi, nu mai avem nimic sacru, etc. Oare?
Apoi, presa. Nu știu de când are aceasta rolul de a apăra sine die memoria cuiva. Nu sunt de acord și mi se pare de prost-gust expresia:”Presa educă”. Fals! Educația o face familia și școla! Presa informează, investighează, opininează. Nu-i poți pretinde unui post tv comercial să facă educație, nu e treaba lui. Îi poți pretinde însă postului național la care plătim abonamente impuse. Da, acolo trebuie să existe emisiuni dedicate culturii. Cum sunt acestea realizate din punct de vedere al dinamismului, al stârnirii interesului e altă discuție. Cine mă obligă pe mine să mă uit la Bianca Drăgușan/Victor Slab?
De altfel, chiar posturile/publicațiile comerciale au avut de multe ori momente bune în prezentarea marilor scriitori, a oprei lor și, da, au făcut-o mai interesant, chiar șocând, decât anostele programe, așa-zis culturale ,ale postului public care papă sute de miliarde ineficient.
Eminescu e Împărat. Și,așa proletar cum e, tot Împărat va fi! La mulți ani!
orice filon poate seca, daca-l exploatam fara mila.
cam asta cred ca se intampla aici, Marius...
si, punctual, ma refer la filonul acestui gen de poezie...
fireste, e doar o parere. poti tine cont de ea sau nu.
descopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emil,îmi place condiționalul optativ al tău. Știi că uneori prozaicul evidențiază antitetic. Consider că aici titlul se încadrează în cele afirmate anterior. Mulțam de lectură. Andule, dacă după on & on vine și acest off, made in Romania, înseamnă doar că am fost eu destul de arguțios. Mulțam de apreciere și lectură. cu gânduri bune paul
pentru textul : absențele sunt o tristețe deȘi aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
pentru textul : flu & stuff de... si am cateva multumiri importante de facut... domnului Virgil Titarenco pentru amabilitatea de a/mi reposta textele si totodata pentru ajutorul acordat in postarea acestei vizuale, sprijin fara de care vizuala mea era si acum doar o umbra, un proiect....
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline deAlina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deNu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
nu știu de ce (poate pentru că așa sunt construit eu) aici te apropii de Virgil cel pe care îl știu. sau de stilul cu care m-ai obișnuit. mi-a plăcut poemul, dar m-aș fi oprit undeva ori aș fi schimbat sfârșitul pentru că merită un final în forță!
cele mai frumoase versuri sunt acestea, în opinia mea:
ți-aduci aminte vremea cînd duminicile erau
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte deun cozonac mare cu fața rumenă
arsă de soare
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
nevoia de a pierde în favoarea
unei eventuale bătătoriri
a palmelor și a cărării algoritmului cîștigător
întipărit în carne
primul tremur prima emoția spartă
primele cioburi atingerea lumina orbitoare
duduind ritmul inimii
Revin.
Şi finalul foarte mişto. Aşa, personal, şi liniştit si... dureros cumva. Aş tăia "iar e toamnă", pentru că n-aduce absolut nimic în plus trăirii, ba mai mult, strică într-un fel simplitatea the end-ului de pâna atunci.
pentru textul : Stând de veghe deDorin, mă bucur că ți-a plăcut poemul. esti un autor a cărui părere contează pt mine, mă ales stiind că tu nu faci comentarii de socializare și nu-ți place chiar orice. iti multumesc toate cele bune
pentru textul : Doliu dene stim de prea multa vreme ca sa stii ca stiu. apoi, ma refer la logica discursului, nu la semnificatia lui, de aceea nu merg raspunsurile alea. pentru ca tu te intrebi pe tine, te...
pentru textul : românia lui virgil t -V- deso, ar trebui sa le schimbi. in ceea ce priveste jurnalismul romanesc ai, partial, dreptate. partial. cand te va interesa, ask me!
vin din urma. ma inspiri.:)
Nicoleta, ti-am spus si mai prin vara cand ti-am dat o penita pe textul acela ca te voi citi, si asa fac, sa stii. Insa deocamdata nu am ceva special de spus, decat ca apreciez incercarea ta de a da o forma aparte textelor, acel "ceva"... Insa te incurajez sa experimentezi cu mai mult curaj si sa eviti cararile batatorite... nu ti se potrivesc, parerea mea. Uite, in textul de fata "pahar cu lumina" + explicatia "copilul e paharul" "pasari ii ies dintre coaste" sunt locuri destul de comune. As vrea sa-ti spun o gluma care, cred eu, merge cu poemul de fata mai bine decat orice explicatie de ce una sau alta ar trebuie sa fie asa sau altfel. Se facea ca era iarna grea si Mos Craciun avusese o zi teribil de grea, ii murisera 3 reni, ramasese impotmolit in zapada ore in sir, cand ii apare un inger cu un brad in mana si-l intreaba "Mos Craciun, ce trebuie sa fac cu bradul asta?" Se zice ca de atunci bradul de Craciun are un inger infipt in varf... Mai citim, Andu
pentru textul : miniatură deOk, e un psalm (urban), dar titlul e complet ratat, via patetic. Textul e şi el poticnit, undeva între idee (ori lipsa ideii) şi transmitere. Exp: "mă uit ca un bou la playlist
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne deprobabil aș vrea
să trag melodiile după mine
la jug" - unde, după mine, nu există niciun motor ideatic, dacă plictisul liric nu se pune la socoteală, şi unde pare că autorul vrea cu orice risc să scrie, luându-şi ideile în mod accidental, redându-le nefericit. Cred că e unul dintre cele mai slabe texte pe care eu le-am citit la tine. Mi se pare că, aici, nu ai nimic de spus, si o ne-spui rău. Păcat de finalul extraordinar. Cu sinceritate şi, sper, fără supărare...
atmosfera poemului e cat se poate de romantica. ultima parte e putin neclara pentru mine, dar probabil face parte dintr-un mister.
pentru textul : suflete dezlegate deTextul = ştirile de la ora cinci într-un mod puţin mai liric, cu un final puţin hilar. Sper să nu te supere acest comentariu.
pentru textul : un fel de comunicaţie fără prea mare tehnologie deDeși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
pentru textul : candelabrele demultumesc. si eu as fi onorat sa ajung.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deAnna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAdrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
Younger Sister două aspecte se pot comenta aici: 1) Textul are altă conotație decât aceea pe care ai înțeles-o tu. Deja s-a explicat în comentariile anterioare. Tu însă păstrezi varianta înțeleasă de tine fără a accepta și altele...interpretezi numai într-un singur fel și nimic mai mult...În text nu este vorba de frivolitate ci, așa cum explicam, există genuri literare ( Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. -conform DEX) în care acest text se poate încadra. Însă nu știu unde ai făcut școala. În Mongolia? 2) În altă ordine de idei, de vreme ce afirmi că ai reședința în Mongolia, ai putea explica, dacă se poate (te întreb dintr-o curiozitate a mea față de fenomenele paranormale), cum se face că postezi din Sibiu?
pentru textul : e bună tipa dewow, scuze n-am vazut, cred ca fac prea multe lucruri in acelasi timp astazi mie prima parte mi s-a parut poetica. poate din cauza asta
pentru textul : cai negri, însetați deacum, ca am gura plina, te vad bine. esti dupa nuferi.
pentru textul : o suta grame de pâté de foie gras deMelancolie şi rutină, Virgil (dacă-mi permiţi renunţarea la pronumele de reverenţă), trasate pe axa unui microoraş/microunivers. Merci de trecere!
Oana, cu riscul de-a părea mai incult decât sunt, nu am citit nimic din Sorin Stoica, deşi notorietatea sa o impune. Mulţumesc pentru lectură şi rezonanţă!
pentru textul : Lunea se moare uniform depoate e americanul din mine, dar stii care vad eu ca ar fi meteahna acestui text? si am mai vazut-o si in alte texte scrise de tine. in ciuda faptului ca scrii placut, relaxant, aproape diafan pe alocuri, totusi textului ii lipseste subiectul, intriga, drama, conflictul, cum vrei tu sa ii spui. seamana uneori cu filmele acelea italiene extrem de "slow" in care parca nu se intimpla nimic. incare probabil starea sau senzatia este mai importanta decit naratiunea. este si asta o tehnica dar pe undeva te lasa nesatisfacut. ai senzatia unui text caruia ii lipseste miezul, motorul, nucleul. si implicatia este ca se uita usor. pentru ca creierul nostru retine mai degraba drama, inflexiunile existentei decit liniaritatea dintre ele.
pentru textul : locul demultumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
pentru textul : obsesia firului deapreciez ideea textului insa as indrazni sa vad inca o varianta.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deun experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
pentru textul : Alb-negru dekatya, acesta nu este un experiment (literar) vizual. Un astfel de experiment trebuie sa aiba atit o componenta literara cit si una vizuala. in plus, intr-un astfel de experiment intrepatrunderea (ingemanarea) dintre literar si vizual trebuie sa fie evidenta si practica (nu numai ideatica). exista de exemplu cazuri cind un text literar foloseste ca ilustratie (mai mult sau mai putin inspirationala) o imagine (foto, pictura sau digitalizare). in acest caz nu este vorba de un experiment vizual ci doar de o forma aparte de prezentare a unui text (ceva ce Hermeneia accepta in limitele definitiei mai sus mentionate). Hermeneia.com nu are si deocamdata nu intentioneaza sa aiba sectiuni de arte vizuale care sa prezinte picturi, arta fotografica sau digitala. in concluzie, imaginile de mai sus, din pacate, nu se incadreaza nici la experiment vizual si nici intr-o alta categorie prezenta acum pe Hermeneia. o rog pe autoare sa anuleze acest text, sa nu mai repete astfel de practici de postare si reeditare majora a unei postari dupa un interval semnificativ de timo (de vreme ce i s-a mai atras atentia), sa nu mai posteze imagini grafice care nu au mesaj literar sau nu presupun existenta unui mesaj literar de la bun inceput. nestergerea acestui text in urmatoarele 12 ore si nerespectarea acestor avertismente ne va determina sa luam masuri disciplinare. iti multumim pentru intelegere si pentru eventuala conformare la regulile si scopurile care calauzesc Hermeneia.
pentru textul : livada de sticlă decacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
pentru textul : Cantata în mi minor de"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
pentru textul : negru ascuns deRecent, academicianul Solomon Marcus a afirmat că sistemul românesc de învățământ e un dezastru și ar trebui reformat din temelii. Sigur, toată lumea vrea reformă, mai toți clamează necesitatea schimbării. Când a fost ultima dată făcută o reformă în adevăratul sens, nu ceea ce au încercat, atât cât i-a dus capul, diverși miniștri?
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deÎn cazul raportării la Eminescu, afirmația matematicianului și lingvistului Marcus Solomon devine și mai veridică. Majoritatea profesorilor e încă tributară (nu-mi dau seama dacă se prind de chestia aceasta sau nu), protosincronismului care a dominat cultura națională începând cu deceniul 7. De aici tendința de exagerare a valorilor. literare, istorice, etc. Da, s-a făcut o teză a luptei de clasă din ”Împărat și proletar”, da, s-a realizat un film, impresionant din punct de vedere cinematografic, mai puțin exact istoricește vorbind, precum ”Mihai Viteazul”. În paranteză fie spus nu mi-e rușine nici cu ”Roșu vertical” a lui Nichita și nici cu ”Delirul” lui Marin Preda.
Pătrunși de importanța lor în consolidarea mitologiei eminesciene, a destinului culturii naționale în cheie europeană, mulți profesori de limba și literatura română/istorie au funcționat ca niște instrumente ideologice(până la urmă a făcut-o și George Călinescu, la care face aluzie Preda în ”Cel mai iubit”), care au sădit în conștiința plăpândă a elevilor sentimentul intangibilității culturii românești.
Expresii de genul ”ce a vrut să spună poetul în versul următor”, au rămas, sunt convins, în memoria generațiilor de elevi captivi și reprezintă exemplul execrabil de manipulare, prostie și lipsă de creativitate pe care îl putea da școala românească forjată de unelte prolecultiste.
După 90 a început să apară, timid, câte ceva și din publicistica lui Eminescu. O publicistică foarte bună,critică, acidă chiar. De altfel, așa cum trebuie. Cine își imaginează că romanticul Eminescu trebuie să fie egal cu ziaristul Eminescu ar trebui să-și ardă o carte în cap, la propriu. Cine crede că despre Eminescu trebuie vorbit doar din vârful buzelor, are o mare problemă. Nu mai e Eminescu cel pe care îl știam noi din pagina 80, sus, a manualului de Limba și Literatura Română? Nu, nu mai e. Nici Creangă nu mai e. Nici Nichita alcoolicul, nici Ion Barbu cocainomanul, la fel Preda mort după o cruntă beție.
E rău, e bine că e așa? Le scade din valoarea operei? Sau o face mai...comercială? Cine dă bani pentru reeditări? Cum se promovează acestea? Când s-a mai epuizat un tiraj de 100 000 de exemplare, așa cum se întâmpla cu cărțile lui Marin Preda? Că inițiații, prietenii scriitorilor știau cum au trăit/murit prieteniilor, e altceva. Mutarea s-a petrecut la nivelul opiniei publice, a subconștientului colectiv și atunci apre temerea: s-a distrus un mit, mai multe, se aruncă cu noroi, nu mai avem nimic sacru, etc. Oare?
Apoi, presa. Nu știu de când are aceasta rolul de a apăra sine die memoria cuiva. Nu sunt de acord și mi se pare de prost-gust expresia:”Presa educă”. Fals! Educația o face familia și școla! Presa informează, investighează, opininează. Nu-i poți pretinde unui post tv comercial să facă educație, nu e treaba lui. Îi poți pretinde însă postului național la care plătim abonamente impuse. Da, acolo trebuie să existe emisiuni dedicate culturii. Cum sunt acestea realizate din punct de vedere al dinamismului, al stârnirii interesului e altă discuție. Cine mă obligă pe mine să mă uit la Bianca Drăgușan/Victor Slab?
De altfel, chiar posturile/publicațiile comerciale au avut de multe ori momente bune în prezentarea marilor scriitori, a oprei lor și, da, au făcut-o mai interesant, chiar șocând, decât anostele programe, așa-zis culturale ,ale postului public care papă sute de miliarde ineficient.
Eminescu e Împărat. Și,așa proletar cum e, tot Împărat va fi! La mulți ani!
orice filon poate seca, daca-l exploatam fara mila.
cam asta cred ca se intampla aici, Marius...
si, punctual, ma refer la filonul acestui gen de poezie...
fireste, e doar o parere. poti tine cont de ea sau nu.
pentru textul : Filon desi criza cat mai scurta!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 dedescopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
pentru textul : Alchimia sufletului dePagini