revin şi citesc încă o dată. tot respectul. deşi am rezerve că există vreo "colină veneţiană". cel puţin eu nu am văzut. mici defecte precum "că lăcustele mongole în anul în care Ninive căzuse".
Adriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
accept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
remarc /prea târziu îți făcusei lăncii din steaguri ro ase de molii revoluționare nici nu mai așteptai să vină a mericanii pe firul Ariadnei ți-ai dezgropat copiii și femei a din ape după ce ți-au trecut turcii h unii avarii gepizii prin splină dacă acesta e sfârșitul atu nci taci și sapă mă/ superb dic teul poetic, o pen ita desi e prea put_in...ur memory
ci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
Fain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
boba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
prima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
asa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
nu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
Ps. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
mda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
Costel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
Nostalgie, regrete, gânduri care n-au avut tăria să devină fapte... Se spune că cei plecați veghează asupra celor dragi. Un fragment plin de dorul bunicii care a ocupat un loc aparte în inima ta... Merită șlefuit și transformat într-o poveste, astfel încât regretele să doară mai puțin... tincuța
Virgil, poate că ai dreptate. recunosc, nu lucrez textele, fac foarte rau, știu... aștept și alte păreri, eventual alte sugestii la acest text. da, așa este, am unele condimente preferate și am multe obiceiuri. momentan, schimb încadrarea acestui text (dacă tu consideri că nu este poezie.) mulțumesc. Madim
Nu pot să nu spun că nu apreciez în mod special autenticitatea răspunsului lui Sixtus. Este fantastic prin subiectivismul său. Și parcă e menit să îmbine „absolutismul” lui Cailean cu „actualismul” Flabrei. Dar poate că tocmai de aceea reușește să spună atît de mult în atît de puțin. Asta mă face să cred că „nebunia” sau „tîmpenia” de care sînt acuzați poeții își are originea nu doar în aprecierea îndeletnicirii de a scrie poezie și poate mai întîi de toate în neînțelegerea stării de a fi poet. Iar asta mă duce cu gîndul la faptul că nimeni nu devine poet pentru că scrie poezie ci scrie poezie pentru că eventual descoperă că este poet. La fel cum decoperi că ești bărbat sau femeie. Dar despre controversa vis a vis de „tîmpeniile” poeților poate în altă polemică. **** Cînd am întrebat care este rostul poeziei nu m-am gîndit neaparat la utilitarism ci pur și simplu la rost. Prin rost înțelegîndu-se „locus și funcție”. Se poate spune că societatea nu a descoperit încă rostul poeziei după cum nu a descoperit încă rostul multor alte lucruri în decursul istoriei? Și de aceea o tratează ca pe un lux sau ca pe un mod de petrecere a timpului liber?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
revin şi citesc încă o dată. tot respectul. deşi am rezerve că există vreo "colină veneţiană". cel puţin eu nu am văzut. mici defecte precum "că lăcustele mongole în anul în care Ninive căzuse".
pentru textul : Luciano Pavarotti deAdriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
pentru textul : doină pe potriva sorții deaccept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum de:)) poate ca. momentan raman la parerea ca in versul acela se putea mai bine.
ce n-am spus in schimb este ca imi place ideea de crochiu si faptul ca stiti sa incheiati un poem.
pentru textul : crochiu I dete rog sa ma ierti, Aranca, iara! am scris gresit numele tau. din graba.
pentru textul : Madlenă 1 deremarc /prea târziu îți făcusei lăncii din steaguri ro ase de molii revoluționare nici nu mai așteptai să vină a mericanii pe firul Ariadnei ți-ai dezgropat copiii și femei a din ape după ce ți-au trecut turcii h unii avarii gepizii prin splină dacă acesta e sfârșitul atu nci taci și sapă mă/ superb dic teul poetic, o pen ita desi e prea put_in...ur memory
pentru textul : apocalypto in vitro deci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
pentru textul : Mercenar prin timp deFain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
pentru textul : Renaştere deboba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
pentru textul : umbrele cu oameni deprima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
pentru textul : mai departe decât tristețea de- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
pentru textul : Trăieşte! de- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
pentru textul : aşteptarea după Simion deasa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deŞtiu ce înseamnă tom. Nu, am vrut "ton". Şi aşa rimează - "ton - om" e o asonanţă, iar asonanţa e o rimă acceptată.
Voi corecta typo-ul.
pentru textul : Rânduri bacoviene denu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
pentru textul : lullaby detak faino :D te ukrainetz rumunii?
pentru textul : Vinul de Trandafiri deD-le Dinu, dacă tăceaţi, măcar lăsaţi loc de interpretări. Aşa, aţi convins definitiv.
pentru textul : Noapte bună, copii deMi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
pentru textul : Carpe Diem destrange face of the rain..........
pentru textul : Strange face of love de"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
pentru textul : roza duhurilor dePs. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
pentru textul : mereu Jack demda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
pentru textul : ghemuire III deVirgil, cred că ai lucrat la site şi apar pe prima pagină texte din 2007. nimic recent, nada. am vrut să postez un text, mai aştept vasăzică. dinu.
pentru textul : The State of Hermeneia deCostel, dacă se vrea un poem în formă fixă, prozodia suferă atât prin ritm cât și prin măsură. Primele trei strofe trebuie să le refaci, întrucât nu se află în ton cu cealaltă jumătate de trei strofe (care par reușite, cu excepția ultimului vers). Atenție, că ai scăpat două rime incrucișate! Dacă echilibrezi pasul metric, poate vei avea și cezura după același număr de silabe. Mai sunt și altele, dar vine Andu...:) Ti-am lecturat și alte texte. Revin, Cris.
pentru textul : Exponat denu, îți zic eu, ăsta ți-o ieșit din plin. eu simt chestii de astea
pentru textul : how sweet the sound deNostalgie, regrete, gânduri care n-au avut tăria să devină fapte... Se spune că cei plecați veghează asupra celor dragi. Un fragment plin de dorul bunicii care a ocupat un loc aparte în inima ta... Merită șlefuit și transformat într-o poveste, astfel încât regretele să doară mai puțin... tincuța
pentru textul : Regrete târzii dedar cred că vinovată pentru nedumeririle mele e faptul că am citit asta azi, marți 13.
scuzați offtopic-ul, dar am rămas într-un hal de contemplație, de nerostit...
pentru textul : Cub rubick deVirgil, poate că ai dreptate. recunosc, nu lucrez textele, fac foarte rau, știu... aștept și alte păreri, eventual alte sugestii la acest text. da, așa este, am unele condimente preferate și am multe obiceiuri. momentan, schimb încadrarea acestui text (dacă tu consideri că nu este poezie.) mulțumesc. Madim
pentru textul : issey miyake deNu pot să nu spun că nu apreciez în mod special autenticitatea răspunsului lui Sixtus. Este fantastic prin subiectivismul său. Și parcă e menit să îmbine „absolutismul” lui Cailean cu „actualismul” Flabrei. Dar poate că tocmai de aceea reușește să spună atît de mult în atît de puțin. Asta mă face să cred că „nebunia” sau „tîmpenia” de care sînt acuzați poeții își are originea nu doar în aprecierea îndeletnicirii de a scrie poezie și poate mai întîi de toate în neînțelegerea stării de a fi poet. Iar asta mă duce cu gîndul la faptul că nimeni nu devine poet pentru că scrie poezie ci scrie poezie pentru că eventual descoperă că este poet. La fel cum decoperi că ești bărbat sau femeie. Dar despre controversa vis a vis de „tîmpeniile” poeților poate în altă polemică. **** Cînd am întrebat care este rostul poeziei nu m-am gîndit neaparat la utilitarism ci pur și simplu la rost. Prin rost înțelegîndu-se „locus și funcție”. Se poate spune că societatea nu a descoperit încă rostul poeziei după cum nu a descoperit încă rostul multor alte lucruri în decursul istoriei? Și de aceea o tratează ca pe un lux sau ca pe un mod de petrecere a timpului liber?
pentru textul : Ce rost are poezia? deabatorul e la pachet cu viermii și cadavrele, not my style:) io doar "trudit":). week-end frumos Cris! mulțam!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) dePagini