Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
Aranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
E plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
un poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
poemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
Am citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
nu este nimic ostentativ. erau vorba de 2 zile diferenta, a fost mai degraba o neglijenta; nu a fost intentia de a incalca un regulament. un lucru deosebit si pozitiv este ca ti-ai amintit de ceea ce scriu (nu de mine).
așa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
vai, saracul inger! rautatea lui naste ispite in mintea autoarei si a cititorului. ultimul vers imi pare o concluzie facila si voit extremista prin care se urmareste a se evidentia si a se cauta originalitatea. asocierile fortate a ideilor de inger, tigancusa, carne de dus la abator si caraterizarile gratuite ca inaripat, las, snob imi dau senzatia unei joc executat pe o melodie ce ar mai trebui exersata. chiar trebuie revenit asupra acestui experiment.
este ciudat cum , cu toate frumusetile ei, viata arata uneori si asa, o suma a dezamagirilor , neputintelor, neintelesurilor instrainarilor, neimplinirilor noastre...
mi-a palcut mult!
Virgil, sunt si eu unul dintre cei care si-au "retras textele" . Acest lucru s-a intamplat nu din cauza lipsei de respect sau a neseriozitatii. Am publicat pe mai multe siteuri, dar am hotarat sa ma retrag din motive personale. Nu am putut sa plec de pe Hermeneia tocmai fiindca va respect foarte mult si admir ceea ce se intampla aici. La ora actuala este singurul site unde mai postez si cred ca astfel va ramane si in continuare. Nu pot sa pun din nou texte fiindca timp de o luna, cat mai dureaza sesiunea, imi este imposibil sa fac acest lucru. Ca de obicei studentii exagereaza in ce priveste aceasta perioada, dar urmand doua facultati imi este destul de greu sa ma impart. Voi comenta in continuare si voi reveni cu texte mai tarziu.
lucian, te referi la ... secure? :) multumesc de trecerile tale! yester... stiu...in general ma straduiesc sa evit genul asta de constructii, aici insa mi s-a parut ca suna bine ... iti multumesc pentru constanta, recunoscatoare ca vii mereu cu cate-un cuvant prin buzunare... de penita nu mai zic :) imi cer scuze ca raspund cu intarziere, am fost departe... de calculator.
Daniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
Silviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
Un concert pentru singuratate si orchestra in vazul lumii, un fel de jam-session cu dublul tau, asa mi-a placut mie sa ascult muzica acestui text. Un pic de bravada literara, atat cat ii sade bine unui corifeu al generatiei doua-trei-miiste :-) n-a stricat mai nimic din farmecul acestei mini-confesiuni literare. Daca nu ar fi abundat in semne de punctuatie inutile (virgule, virgule si iar virgule) ar fi fost chiar din fier-beton cromoziomial. Bobadil. P.S. Si totusi, aceasta piramida (mai degraba un cub din acela cu fete colorate) merita penitata bobadilic.
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
cu talent, ca de obicei. mai puțin chestia cu decupatul care a ajuns supra-uzitată.
un autor despre care regret că scrie atît de rar în ultima vreme. am citit textul pe muzica de rodrigo leao.
Poate nu macabră, dar puţin sinistră, gotică, ultima unitate mi-a plăcut prin felul în care evidenţiază materia, în dauna spiritului. Mi-am amintit de "dacă trupul e încarcerat, şi spiritul e". O minimalizare a ei, a amteriei, până la insignifianţă. Primul fragment are doar rol de a deschide calea finalului, de aceea am trecut repede peste. Dar am observat:
* ca şi cum mi-ar FI ieşit din cap
* rima involuntară "clor - cor": de evitat.
*care țin loc de cor - o rezolvare simplistă/plată a ideii. De ce nu "îmi tot scoate iepuri scăldați în clor/ corul de de albit cântece - ai avea şi nuanţa purificării, şi suţinere pentru "clor", şi ai scăpa şi de rimă.
Finalul, bun, are nevoie de o căciuliţă la "bagat".
Nu sunt adeptul pozelor/filmuleţelor de susţinere, dar aici merge pentru că... nu e de susţinere. Consider că, dacă tot porneşti într-un proiect de ăsta, e musai ca textul să fie asbtractizarea/alegoria imaginii. Cam aşa cum ai încercat tu. Nu merge să pui o poză cu un copac, iar în text să descrii... copacul. Se mai poartă şi cataclisme de genul. Atât deocamdată.
mie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
Adriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)
N-am înțeles nimic din chestia cu margas și nici nu știu dacă domnișorica ți-ar fi scris sub textul ăsta că aici ești ca un geo bogza-lucian blaga reîncarnați într-un tandem de tip sociu-pandele sau cum naiba îi cheamă pe aia de la eurobingo. Un poem flasc, plin de clișee îmbătrânite, presate între paginile cărților pe care le citeam (eu, care am aproape 50 de ani) pe când eram la liceu, iar tu probabil abia te nășteai în postura acestor reîncarnări glumețe.
Nimic serios în acest poem, dragă cititorule, că să te citez, doar flash-back-uri din poezia anilor 8o, fântâni în piatră, păsări, pământ, limbile care îți asurzesc sufletul iar mie îmi asurzesc creierul cu acest talmeș-balmeș de cuvinte aproape dez-articulate dpdv al poeziei moderne. Când te citesc, stimabile, mă simt tânăr și plin de avânt pentru că scrii foarte învechit. Foarte prăfuit.
destul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deAranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu deE plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul deun poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
pentru textul : până târziu câinele meu depoemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deAm citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
Da, remarc şi eu finalul care acidulează textul. Până acolo, poem al plecării, al înstrăinării; elegant, ca de obicei.
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură denu este nimic ostentativ. erau vorba de 2 zile diferenta, a fost mai degraba o neglijenta; nu a fost intentia de a incalca un regulament. un lucru deosebit si pozitiv este ca ti-ai amintit de ceea ce scriu (nu de mine).
pentru textul : El Conqueridor deașa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. devai, saracul inger! rautatea lui naste ispite in mintea autoarei si a cititorului. ultimul vers imi pare o concluzie facila si voit extremista prin care se urmareste a se evidentia si a se cauta originalitatea. asocierile fortate a ideilor de inger, tigancusa, carne de dus la abator si caraterizarile gratuite ca inaripat, las, snob imi dau senzatia unei joc executat pe o melodie ce ar mai trebui exersata. chiar trebuie revenit asupra acestui experiment.
pentru textul : Înger netrebnic deeste ciudat cum , cu toate frumusetile ei, viata arata uneori si asa, o suma a dezamagirilor , neputintelor, neintelesurilor instrainarilor, neimplinirilor noastre...
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite demi-a palcut mult!
Virgil, sunt si eu unul dintre cei care si-au "retras textele" . Acest lucru s-a intamplat nu din cauza lipsei de respect sau a neseriozitatii. Am publicat pe mai multe siteuri, dar am hotarat sa ma retrag din motive personale. Nu am putut sa plec de pe Hermeneia tocmai fiindca va respect foarte mult si admir ceea ce se intampla aici. La ora actuala este singurul site unde mai postez si cred ca astfel va ramane si in continuare. Nu pot sa pun din nou texte fiindca timp de o luna, cat mai dureaza sesiunea, imi este imposibil sa fac acest lucru. Ca de obicei studentii exagereaza in ce priveste aceasta perioada, dar urmand doua facultati imi este destul de greu sa ma impart. Voi comenta in continuare si voi reveni cu texte mai tarziu.
pentru textul : trei observații debun, duel sa fie. Tema, tema.. tema... hm: despre trădare. În orice ton, în orice lungime, orice metodă, orice stil. Aveți alte sugestii? :)
pentru textul : Simți? delucian, te referi la ... secure? :) multumesc de trecerile tale! yester... stiu...in general ma straduiesc sa evit genul asta de constructii, aici insa mi s-a parut ca suna bine ... iti multumesc pentru constanta, recunoscatoare ca vii mereu cu cate-un cuvant prin buzunare... de penita nu mai zic :) imi cer scuze ca raspund cu intarziere, am fost departe... de calculator.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deÎn fine.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deDa, de acord :) Mulţumesc, Adrian!
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie deDaniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
pentru textul : ceai cald pentru trup de"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
Silviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
pentru textul : Bunicul de...mulțumesc Virgil. știi că orice trecere a ta mă bucură! cu drag, paul
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deUn concert pentru singuratate si orchestra in vazul lumii, un fel de jam-session cu dublul tau, asa mi-a placut mie sa ascult muzica acestui text. Un pic de bravada literara, atat cat ii sade bine unui corifeu al generatiei doua-trei-miiste :-) n-a stricat mai nimic din farmecul acestei mini-confesiuni literare. Daca nu ar fi abundat in semne de punctuatie inutile (virgule, virgule si iar virgule) ar fi fost chiar din fier-beton cromoziomial. Bobadil. P.S. Si totusi, aceasta piramida (mai degraba un cub din acela cu fete colorate) merita penitata bobadilic.
pentru textul : cromozomii de fier deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : stai puțin! deo critica: fara "aripi de fluturi greieri"
pentru textul : de la o ploaie la alta decu talent, ca de obicei. mai puțin chestia cu decupatul care a ajuns supra-uzitată.
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deun autor despre care regret că scrie atît de rar în ultima vreme. am citit textul pe muzica de rodrigo leao.
Poate nu macabră, dar puţin sinistră, gotică, ultima unitate mi-a plăcut prin felul în care evidenţiază materia, în dauna spiritului. Mi-am amintit de "dacă trupul e încarcerat, şi spiritul e". O minimalizare a ei, a amteriei, până la insignifianţă. Primul fragment are doar rol de a deschide calea finalului, de aceea am trecut repede peste. Dar am observat:
* ca şi cum mi-ar FI ieşit din cap
* rima involuntară "clor - cor": de evitat.
*care țin loc de cor - o rezolvare simplistă/plată a ideii. De ce nu "îmi tot scoate iepuri scăldați în clor/ corul de de albit cântece - ai avea şi nuanţa purificării, şi suţinere pentru "clor", şi ai scăpa şi de rimă.
Finalul, bun, are nevoie de o căciuliţă la "bagat".
Nu sunt adeptul pozelor/filmuleţelor de susţinere, dar aici merge pentru că... nu e de susţinere. Consider că, dacă tot porneşti într-un proiect de ăsta, e musai ca textul să fie asbtractizarea/alegoria imaginii. Cam aşa cum ai încercat tu. Nu merge să pui o poză cu un copac, iar în text să descrii... copacul. Se mai poartă şi cataclisme de genul. Atât deocamdată.
pentru textul : "you'll never get a wish from a bone" deFrumos si emotionant. Limbajul tau simplu ajunge la inima...
pentru textul : guiness deMircea iti multumesc mult, dar pe viitor te rog sa nu ma mai faci sa ma simt asa de batran :-) Sa auzim numai de bine, Andu
pentru textul : note demie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
pentru textul : amputarea literei d deAdriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)
și tu îmi ești dragă, mie
pentru textul : nu mai deosebesc vocile deN-am înțeles nimic din chestia cu margas și nici nu știu dacă domnișorica ți-ar fi scris sub textul ăsta că aici ești ca un geo bogza-lucian blaga reîncarnați într-un tandem de tip sociu-pandele sau cum naiba îi cheamă pe aia de la eurobingo. Un poem flasc, plin de clișee îmbătrânite, presate între paginile cărților pe care le citeam (eu, care am aproape 50 de ani) pe când eram la liceu, iar tu probabil abia te nășteai în postura acestor reîncarnări glumețe.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deNimic serios în acest poem, dragă cititorule, că să te citez, doar flash-back-uri din poezia anilor 8o, fântâni în piatră, păsări, pământ, limbile care îți asurzesc sufletul iar mie îmi asurzesc creierul cu acest talmeș-balmeș de cuvinte aproape dez-articulate dpdv al poeziei moderne. Când te citesc, stimabile, mă simt tânăr și plin de avânt pentru că scrii foarte învechit. Foarte prăfuit.
destul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
pentru textul : naufragiu deReferitor la celelalte remarci, am sa ma gandesc la ele, sa vad cum voi putea modifica pe ici pe colo. Multumesc pentru comentariul tau, Alma. :)
pentru textul : deja vu ecliptic dePagini