Dacă aş fi la început, m-aş concentra fie pe proză, fie pe poezie. În niciun caz pe poemul în proză ori pe proza lirică, acolo unde, pentru a aşterne ceva credibil calitativ, trebuie să stăpâneşti cât de cât şi fenomenul poetic, şi fenomenul prozei.
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
cred ca foarte putini dintre membrii site-ului ar putea face presupuneri viabile asupra autorilor textelor, cu tot respectul. nu se citeste destula poezie de pe site, nu stiu cita lume urmareste constant un autor...
eu unul nu pot fi sigur pe nici o presupunere si in cele mai multe cazuri nici nu pot face vreuna, si e foarte ok asa. nu va distrageti atentia de la texte, ca oricum nu o sa va puteti confirma ce si cum, pina la final
pe de alta parte, cred ca sint in medie un pic mai bune decit media textelor de la un anumit moment dat de pe site, se simte aerul competitiei
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
Cred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
multumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
Sache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
emi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
hermeneia 2.0 presupune cumva si modificari de design (layout)... ? mi se pare ok ideea de curatenie printre membrii inactivi, diferentiera lor prin incadrare, desi cred ca va fi mai mult munca pentru consiliu. ialin
Recunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
ce e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
Nu înțeleg primul vers, lipsește o prepoziție acolo? Chiar aveai nevoie de "ca o" în versul următor? Întreb și eu pentru că, dacă îmi amintesc bine, asta mi-ai semnalat într-un comentariu și ți-am dat dreptate. Partea a doua a poemului tău e mai limpede. Mai ales spre final. Poezie de peniță, aștept însă răspuns pentru primele două versuri.
Adina, e o simplă întâmplare că nu ai folosit diacriticele? Știi de ce mi-a venit ideea aceasta? Pentru acel "respira" din final, care face toată frumusețea, așa, ambiguu... E o linie subțire acolo, foarte subțire.
deci, mulțumiri, mulțumiri, pupături... deci, Ottilia deocamdată poezie. Să vedem cît de aprigă va fi participarea aici și ne vom gîndi dacă se poate și mai multe după aceea.
un poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
putin fortata, in opinia mea, strofa aceea cu anaconda.
iar in cea anterioara, nu prea vad de ce ar fi compasul...rece. si-apoi, rima de acolo, "pasul/compasul"...
folosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
modul cum începe textul sună a orice numai nu a „lansare de carte”. nu că ar exista neaparat o rețetă anume dar mă tem că se confundă un text cu pretenție de articol sau eseu cu un fel de jurnal/blog de mîna a doua.
expresii precum „D-l preşedinte al Fundaţiei Culturale” sau domnul cutare sau cutare sună aproximativ ridicol într-un text cu pretențiile neutre ale unui articol.
Adriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
versurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
Stii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
remarc strofele: "Ce călău mai priceput decât/lama atât de clară/din amintiri?
Ce moarte mai bună decât/plecarea din tine/pe nescrise?"
un text altfel de cum ne-ai obişnuit. îmi dă o senzaţie de scriere veche dar nu prăfuită.
"peste" din final îmi place în mod deosebit pentru că face parte şi din arsenalul meu poetic, în sensul că îmi doresc ca finalul unui text să se dezvolte prin el însuşi cât să permită celuilalt libertatea de a explora dincolo de sensul unui cuvânt.
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dacă aş fi la început, m-aş concentra fie pe proză, fie pe poezie. În niciun caz pe poemul în proză ori pe proza lirică, acolo unde, pentru a aşterne ceva credibil calitativ, trebuie să stăpâneşti cât de cât şi fenomenul poetic, şi fenomenul prozei.
pentru textul : Ultima zi din martie deintotdeauna un panaceu*
pentru textul : la vest de mine însămi depacat ca noi ca natiune nu am putut pastra sentimentul extraordinar de tragic si de frumos al acelor zile
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație decred ca foarte putini dintre membrii site-ului ar putea face presupuneri viabile asupra autorilor textelor, cu tot respectul. nu se citeste destula poezie de pe site, nu stiu cita lume urmareste constant un autor...
eu unul nu pot fi sigur pe nici o presupunere si in cele mai multe cazuri nici nu pot face vreuna, si e foarte ok asa. nu va distrageti atentia de la texte, ca oricum nu o sa va puteti confirma ce si cum, pina la final
pe de alta parte, cred ca sint in medie un pic mai bune decit media textelor de la un anumit moment dat de pe site, se simte aerul competitiei
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deMultumesc, domnule Gorun!
pentru textul : from blade runners de"Când a privit-o
cu ochiul întors
în el însuşi"
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
pentru textul : Orfeu denelu, tiberiu, inteleg ca voua v-a placut textul. ma bucura asta. multumesc de semn. ...
pentru textul : gourmet deIată omul!
pentru textul : respir deCred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
pentru textul : Concediul demultumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
pentru textul : ersuri deSache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
pentru textul : alo, mătușă? deun fel de a scrie de parcă ascult bb king sau van morrison. trebuie sa ai o stare pentru a citi acest poem. oricum, felicitari!
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deam gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
pentru textul : Salina din compotieră deemi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
pentru textul : Misericordiae dehermeneia 2.0 presupune cumva si modificari de design (layout)... ? mi se pare ok ideea de curatenie printre membrii inactivi, diferentiera lor prin incadrare, desi cred ca va fi mai mult munca pentru consiliu. ialin
pentru textul : hermeneia 2.0 deRecunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
pentru textul : Drumul poeților dece e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
pentru textul : clona_terorista deNu înțeleg primul vers, lipsește o prepoziție acolo? Chiar aveai nevoie de "ca o" în versul următor? Întreb și eu pentru că, dacă îmi amintesc bine, asta mi-ai semnalat într-un comentariu și ți-am dat dreptate. Partea a doua a poemului tău e mai limpede. Mai ales spre final. Poezie de peniță, aștept însă răspuns pentru primele două versuri.
pentru textul : blue moon deAdina, e o simplă întâmplare că nu ai folosit diacriticele? Știi de ce mi-a venit ideea aceasta? Pentru acel "respira" din final, care face toată frumusețea, așa, ambiguu... E o linie subțire acolo, foarte subțire.
pentru textul : respira dedeci, mulțumiri, mulțumiri, pupături... deci, Ottilia deocamdată poezie. Să vedem cît de aprigă va fi participarea aici și ne vom gîndi dacă se poate și mai multe după aceea.
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deun poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
pentru textul : cioburi deputin fortata, in opinia mea, strofa aceea cu anaconda.
iar in cea anterioara, nu prea vad de ce ar fi compasul...rece. si-apoi, rima de acolo, "pasul/compasul"...
mi-a placut, in schimb, imaginea de inceput.
pentru textul : temeri grizate defolosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar demodul cum începe textul sună a orice numai nu a „lansare de carte”. nu că ar exista neaparat o rețetă anume dar mă tem că se confundă un text cu pretenție de articol sau eseu cu un fel de jurnal/blog de mîna a doua.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deexpresii precum „D-l preşedinte al Fundaţiei Culturale” sau domnul cutare sau cutare sună aproximativ ridicol într-un text cu pretențiile neutre ale unui articol.
Adriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
pentru textul : agnozie deversurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
Stii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
pentru textul : fotografii mișcate deremarc strofele: "Ce călău mai priceput decât/lama atât de clară/din amintiri?
pentru textul : Dezaurire deCe moarte mai bună decât/plecarea din tine/pe nescrise?"
un text altfel de cum ne-ai obişnuit. îmi dă o senzaţie de scriere veche dar nu prăfuită.
"peste" din final îmi place în mod deosebit pentru că face parte şi din arsenalul meu poetic, în sensul că îmi doresc ca finalul unui text să se dezvolte prin el însuşi cât să permită celuilalt libertatea de a explora dincolo de sensul unui cuvânt.
Atunci, pune mana si citeste. E o carte de referinta.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu dePagini