fragmentarea aplicată textului în prima parte face ca poemul să pară o natură moartă în manieră suprarealistă, deși simbolistica nu e dirijată în această manieră. ceea ce se întâmplă între văzut și nevăzut, relația dintre efect și cauză. mi-ar fi plăcut ca titlul să fie "lasați ruletistul în pace". glumeam.
titlul ar putea fi inteles astfel: rosul parului e gestul celui prins in interiorul unui familiar stapanit de groaza/angoasa, prin care, nu atat incearca sa rupa legatura cu trupul, corporalitatea, cat executa o miscare-tip, o reactie naturala a organismului in fata congelarii/contaminarii. asa cum mana taiata inca misca.
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
Poate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Sis, ai o poveste aici, una frumoasă, și te încurajez să o scrii. Dacă ții la poem în proză, ok, mergi înainte, dar nu uita cât este de important ca firul narativ să fie bine definit. Perie frazele de încărcături stereotipe, încearcă ceva mai mult verb, totuși este proză. Sincer, ceea ce am intuit din povestirea ta mi-a ațâțat interesul, aș fi vrut să găsesc mult mai mult aici decât te-ai îndurat. Știu din poeziile tale că ai talentul de a prinde neobișnuitul în lucrurile cele mai aparent banale, exploatează asta. Atenție mai ales la: "o legătură de foi galbene legate în piele"; "Casa de la oraș, cu fundație înaltã, din piatrã, cu stucatură și basoreliefuri, a fost construită în stilul caracteristic sfîrșitului secolului al XIX-lea" - sună deja a articol de ziar.
Este foarte interesant dar in acelasi timp riscant sa folosesti "reflectie" cu "oglinda", asta citind comm-ul anterior. Mie mi se pare un poem zen destul de reusit. Ma derajeaza doar alaturarea "cal - calin - cailean" care desigur nu are legatura cu textul dar lectura mea a fost comprehensiva. Si unde sa mai pun ca textul are aer (one of my all time favourites) de fabula. Andu
Din text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
Catalina Chelaru, ai imprumutat doar o expresie. Atit. Eu nu am zis nicio clipă cuvântul "plagiat". Tu singura ai afirmat mai sus " cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi , fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal"...
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
alina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
sugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
Silvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
adrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva? Eu uite, le-am citit pe toate trei si parca-parca s-a mai luminat cerul pe la asfintit. Imi place stilul, scrierea degajata, ocolirea pretiozitatilor si a vulgaritatilor, nuanta feminina a versului. Mesajul (vorba unui antecomentator) nici mie nu mi-e prea clar, dar nu ma deranjeaza. Te voi mai citi, chiar si asa, ca prostul. Andu
Mie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
Acest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
Un text cu un continut informativ adecvat. Admit ca la fel ca in in cazul lui Brauner nu am auzit nici de acest pictor. As avea o oarecare nelamurire... intr-un pasaj ati formulat o idde la modul "In anul 1969 reușește să părăsească România"... Ceea ce ma face sa ma gandesc ca prin "reuseste" inseamna ca a mai incercat, am o vaga idee despre regimul prezent(i.e. sunt constient ca din 1964 Ceausescu era presedinte), insa toate acestea fiind la inceput, era Romania un cadru de manifestare chiar atat de imposibil in ceea ce priveste arta ? Imi place ultima imagine expusa. Multumesc pentru notele informative ! Ialin
Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
Cu mult drag, Mariana.
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Congrat.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deGeorge draga, prin prisma aforismului din strofa a doua (exceptional!) tu esti cu siguranta un solitar.
asa e, legenda continua. :)
pentru textul : Legenda continuă desa ne citim la anu' si etcatera.
fragmentarea aplicată textului în prima parte face ca poemul să pară o natură moartă în manieră suprarealistă, deși simbolistica nu e dirijată în această manieră. ceea ce se întâmplă între văzut și nevăzut, relația dintre efect și cauză. mi-ar fi plăcut ca titlul să fie "lasați ruletistul în pace". glumeam.
pentru textul : Frozen detitlul ar putea fi inteles astfel: rosul parului e gestul celui prins in interiorul unui familiar stapanit de groaza/angoasa, prin care, nu atat incearca sa rupa legatura cu trupul, corporalitatea, cat executa o miscare-tip, o reactie naturala a organismului in fata congelarii/contaminarii. asa cum mana taiata inca misca.
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul deregizorul sunt eu, fetița e mintea mea, dar tâlcurile nu-mi aparțin decât în puțină măsură, multe din ele circulând prin popor și prin literatură.
pentru textul : dialog în tâlcuri deFain!
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
Seară frumoasă!
pentru textul : Ziua cu trei picioare de„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile dePoate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Atenție la diacritice!
pentru textul : Marturisiri deSis, ai o poveste aici, una frumoasă, și te încurajez să o scrii. Dacă ții la poem în proză, ok, mergi înainte, dar nu uita cât este de important ca firul narativ să fie bine definit. Perie frazele de încărcături stereotipe, încearcă ceva mai mult verb, totuși este proză. Sincer, ceea ce am intuit din povestirea ta mi-a ațâțat interesul, aș fi vrut să găsesc mult mai mult aici decât te-ai îndurat. Știu din poeziile tale că ai talentul de a prinde neobișnuitul în lucrurile cele mai aparent banale, exploatează asta. Atenție mai ales la: "o legătură de foi galbene legate în piele"; "Casa de la oraș, cu fundație înaltã, din piatrã, cu stucatură și basoreliefuri, a fost construită în stilul caracteristic sfîrșitului secolului al XIX-lea" - sună deja a articol de ziar.
pentru textul : Întoarcerea acasă deEste foarte interesant dar in acelasi timp riscant sa folosesti "reflectie" cu "oglinda", asta citind comm-ul anterior. Mie mi se pare un poem zen destul de reusit. Ma derajeaza doar alaturarea "cal - calin - cailean" care desigur nu are legatura cu textul dar lectura mea a fost comprehensiva. Si unde sa mai pun ca textul are aer (one of my all time favourites) de fabula. Andu
pentru textul : Poveste cu un cal dela o privire ulterioara cred ca ai dreptate cu privire la lucrurile care nu ti-au placut
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku deDin text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
pentru textul : Fabrica de bolduri deCatalina Chelaru, ai imprumutat doar o expresie. Atit. Eu nu am zis nicio clipă cuvântul "plagiat". Tu singura ai afirmat mai sus " cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi , fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal"...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră denu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
pentru textul : metalmorphosis dedoar atat: cu mult drag, Raluca.
pentru textul : Felicitări, Raluca ! dealina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
pentru textul : e bună tipa de"glasor" e typo sau licență?
pentru textul : Ferestre desugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
pentru textul : coborârea în Carte deSilvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
pentru textul : poate deadrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
pentru textul : O zi fără poezie deNicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva? Eu uite, le-am citit pe toate trei si parca-parca s-a mai luminat cerul pe la asfintit. Imi place stilul, scrierea degajata, ocolirea pretiozitatilor si a vulgaritatilor, nuanta feminina a versului. Mesajul (vorba unui antecomentator) nici mie nu mi-e prea clar, dar nu ma deranjeaza. Te voi mai citi, chiar si asa, ca prostul. Andu
pentru textul : trei cinci opt depentru că nu ne plac bucatele!
pentru textul : după potopul nopţii deMie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
pentru textul : trezvie deAcest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deUn text cu un continut informativ adecvat. Admit ca la fel ca in in cazul lui Brauner nu am auzit nici de acest pictor. As avea o oarecare nelamurire... intr-un pasaj ati formulat o idde la modul "In anul 1969 reușește să părăsească România"... Ceea ce ma face sa ma gandesc ca prin "reuseste" inseamna ca a mai incercat, am o vaga idee despre regimul prezent(i.e. sunt constient ca din 1964 Ceausescu era presedinte), insa toate acestea fiind la inceput, era Romania un cadru de manifestare chiar atat de imposibil in ceea ce priveste arta ? Imi place ultima imagine expusa. Multumesc pentru notele informative ! Ialin
pentru textul : Jules Perahim deÎncă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării detu ești tare drăgălașă și poemu ăsta e simpăticuț (fără ultimu vers)
pentru textul : De noapte decu zambetele, poete!
pentru textul : pro'cţia copilului dePoate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku deCu mult drag, Mariana.
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels dePagini