Cred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
am revazut imaginea aceea a "innoirii" netinand cont de valori spirituale, a "distrugerii" a tot ce nu convenea unui regim apus... impletesti imagini de un realism pragmatic cu imagini lirice autentice, mereu vorbesti despre ... oameni ca oameni nu ca experimente teoretice, exista o forta care cred ca vine din adancurile unui spirit ce mosteneste calitati de "ziditor", a unei realitati mai reale decat realul. imi place cum scrii, in ciuda unei tendinte narative care nu sufoca insa lirismul, stii sa construiesti plecand de la imagini sprintene, inedite; e autentic tabloul "corabiei negre cu panze de paianjen" purtand la bord trecutul...
impartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
de mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
multumesc Adriana si Laura. Probabil asa este mai bine desi incep si eu sa cred ca noi romanii exageram cu purismul acesta atunci cind alaturam cuvintele sau sunetele. Exista riscul sa nu mai putem scrie nimic pentru ca 50 la suta din asocieri suna nu mai stiu cum. Eu de exemplu nu aveam nici o problema la expresia "cu calul". Sint eu aiurea? La urma urmei cum spui cind trebuie sa spui "Gheorghiță a plecat cu calul la tîrg."? Nu cred ca romanul obisnuit spune "Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." Am si eu nedumeririle mele. Pina unde merge fobia asta fata de cacofonii sau alte sonoritati mai deranjante pentru urechile fine? Well, in ce priveste a doua ta observatie Laura, nu stiu ce sa zic. In mod categoric nu ma compar cu Eminescu dar probabil ca daca ar fi sa urmam argumentul tau atunci tu ai incrimina destule texte ale lui care pacatuiesc in ambele zone, si in corpul textului si in titlu. El nu prea foloseste engleza, ca nu era neaparat relevanta in contextul respectiv. Dar foloseste franceza, germana sau latina. Si sa nu uitam ca Eminescu era (politic vorbind) un nationalist populist extrem de feroce. Si totusi nu a avut probleme sa isi "intineze" textele cu limbi straine. Oare nu e criteriul tau o exigenta arbitrara si artificiala? Evident nu agreez cu abuzarea absurda a acestui lucru. Dar dupa cum toate extremele se intilnesc in eroare, cred ca si exagerarea acestui argument este oarecum incorecta.
dom'le ai imaginație nu glumă. și ce e și mai interesant e că în ciuda faptului că par fragmente separate, în final nu îți lasă înțelegerea unui întreg ci senzația unui întreg. e vorba de o artă stranie
Te numesti ambasador al acestui site? Ce ai facut pt el? Simplul motiv ca ai publicat? De unde stii tu ca mi-am spalat sosetele si rufele? Nu te-ai gindit ca am un motiv serios:? Imi pare rau rau domana profesoara, mai aveti de invatat...
tocmai am vorbit cu Vlad Nanie și șansele au sărit peste 50%. să vedem acum cît de performantă va fi legătura la internet. în rest, puteți începe să dați de știre. voi face o pagină specială și vă voi anunța în timp util.
Primăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
de titlu, tecstu asta pacatuieste prin banalitate. cred ca am citit sute la fel. de fiecare data construit un cadru care vine sa iti spuna ceva la final. in general o reteta 80cista sau, daca adaugam ceva sex sau liricoid explicit devine doomiist. aici domina ternul, plictisitorul ca un mixer de facut creme. amestec de imagini asa zis de efect care nu sustin nici o emotie. e un produs de duzina, un spray marca FA. o afbricatie neautentica si se simte din falsul vocii pana in iubirea nr 44. nu e nici un gram de trama, nu e nicio chestie dadatoare de puls. fals.
Un prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
un poem de-al meu, de-al casei cum s-ar zice.pentru că îmbinarea ciocolată cu roşie poate revoluţiona stomacul şi pentru că, iată, de această dată, cad şi eu de-acord cu autorul acestui text, destul de tacit, dar pe faţă, că doar vorbim de "ciocolată cu roşii". mergea şi un adj. la ciocolată dar nu mă deranjează prea mult. cred că aici stă din tinereţea autorului. doar cred, să nu aruncaţi cu roşii, cu ciocolată amară puteţi.
"mănînc ciocolată cu roşii
fereastra plezneşte cerul peste obraz
teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul"
Lucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
Umbrele se scurg prin fanta iluziilor undeva înaintea noastră rodind alte planete de lumină. "Viața e umbră și vis" în schevofilachia necuvintelor zidite amarnic printre clipele pereche.
am citit numai primele patru rinduri si sint atitea repetitii deranjante incit daca as fi in locul tau as scoate-o si as matura multe de prin ea. si sa nu imi spui ca ai scris-o "cu emotie" pentru ca nu are nicio importanta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc, Marina, mă bucur de vizită și trimiterea la esența poeziei.
pentru textul : moartea și praștia deCred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.
pentru textul : Nostalgia deVăleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deam revazut imaginea aceea a "innoirii" netinand cont de valori spirituale, a "distrugerii" a tot ce nu convenea unui regim apus... impletesti imagini de un realism pragmatic cu imagini lirice autentice, mereu vorbesti despre ... oameni ca oameni nu ca experimente teoretice, exista o forta care cred ca vine din adancurile unui spirit ce mosteneste calitati de "ziditor", a unei realitati mai reale decat realul. imi place cum scrii, in ciuda unei tendinte narative care nu sufoca insa lirismul, stii sa construiesti plecand de la imagini sprintene, inedite; e autentic tabloul "corabiei negre cu panze de paianjen" purtand la bord trecutul...
pentru textul : corabia cu pânze de păianjen deCeva gen Mircea Ivănescu, dar mai sec.
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDacă nici asta nu e „poezie“, atunci nici „proza“ lui Mircea Ivănescu nu e.
impartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
pentru textul : crucile deeu doar remarcam abundența lor într-un poem... moto...
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de...pentru eleganța comentariilor și nu numai. mulțumesc.
pentru textul : tăcerea după Simion deaș renunța la "se va face că".
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deO pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDesi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
pentru textul : Copacul (Psalm) depaul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
pentru textul : lasoul de aur dede mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate demultumesc Adriana si Laura. Probabil asa este mai bine desi incep si eu sa cred ca noi romanii exageram cu purismul acesta atunci cind alaturam cuvintele sau sunetele. Exista riscul sa nu mai putem scrie nimic pentru ca 50 la suta din asocieri suna nu mai stiu cum. Eu de exemplu nu aveam nici o problema la expresia "cu calul". Sint eu aiurea? La urma urmei cum spui cind trebuie sa spui "Gheorghiță a plecat cu calul la tîrg."? Nu cred ca romanul obisnuit spune "Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." Am si eu nedumeririle mele. Pina unde merge fobia asta fata de cacofonii sau alte sonoritati mai deranjante pentru urechile fine? Well, in ce priveste a doua ta observatie Laura, nu stiu ce sa zic. In mod categoric nu ma compar cu Eminescu dar probabil ca daca ar fi sa urmam argumentul tau atunci tu ai incrimina destule texte ale lui care pacatuiesc in ambele zone, si in corpul textului si in titlu. El nu prea foloseste engleza, ca nu era neaparat relevanta in contextul respectiv. Dar foloseste franceza, germana sau latina. Si sa nu uitam ca Eminescu era (politic vorbind) un nationalist populist extrem de feroce. Si totusi nu a avut probleme sa isi "intineze" textele cu limbi straine. Oare nu e criteriul tau o exigenta arbitrara si artificiala? Evident nu agreez cu abuzarea absurda a acestui lucru. Dar dupa cum toate extremele se intilnesc in eroare, cred ca si exagerarea acestui argument este oarecum incorecta.
pentru textul : grey surprise deinteresant text. spre partea a doua chiar pare foarte bun. prima parte este poate prea retorica
pentru textul : destindere deVrei să fii mai explicită ?
pentru textul : etravă și meninge arzând deiar titlul este neinspirat.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer dedom'le ai imaginație nu glumă. și ce e și mai interesant e că în ciuda faptului că par fragmente separate, în final nu îți lasă înțelegerea unui întreg ci senzația unui întreg. e vorba de o artă stranie
pentru textul : jucării pentru fiul nostru deTe numesti ambasador al acestui site? Ce ai facut pt el? Simplul motiv ca ai publicat? De unde stii tu ca mi-am spalat sosetele si rufele? Nu te-ai gindit ca am un motiv serios:? Imi pare rau rau domana profesoara, mai aveti de invatat...
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 detocmai am vorbit cu Vlad Nanie și șansele au sărit peste 50%. să vedem acum cît de performantă va fi legătura la internet. în rest, puteți începe să dați de știre. voi face o pagină specială și vă voi anunța în timp util.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important dePrimăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
pentru textul : Irepetabilă primăvara dede titlu, tecstu asta pacatuieste prin banalitate. cred ca am citit sute la fel. de fiecare data construit un cadru care vine sa iti spuna ceva la final. in general o reteta 80cista sau, daca adaugam ceva sex sau liricoid explicit devine doomiist. aici domina ternul, plictisitorul ca un mixer de facut creme. amestec de imagini asa zis de efect care nu sustin nici o emotie. e un produs de duzina, un spray marca FA. o afbricatie neautentica si se simte din falsul vocii pana in iubirea nr 44. nu e nici un gram de trama, nu e nicio chestie dadatoare de puls. fals.
pentru textul : kore2 deei... bine că s-a născut! :)
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela de...sau maxilarul...sau pe-amandoua :)
pentru textul : 110 m garduri deUn prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. de"își trăgeau sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii"
"nu ningea
dar eu mă prefăceam că ninge
suflam peste ceaiul fierbinte"
"dii câine-căluț
pentru textul : iarna întârzie la un film demai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin" - f frumos!
un poem de-al meu, de-al casei cum s-ar zice.pentru că îmbinarea ciocolată cu roşie poate revoluţiona stomacul şi pentru că, iată, de această dată, cad şi eu de-acord cu autorul acestui text, destul de tacit, dar pe faţă, că doar vorbim de "ciocolată cu roşii". mergea şi un adj. la ciocolată dar nu mă deranjează prea mult. cred că aici stă din tinereţea autorului. doar cred, să nu aruncaţi cu roşii, cu ciocolată amară puteţi.
"mănînc ciocolată cu roşii
pentru textul : ciocolată cu roşii defereastra plezneşte cerul peste obraz
teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul"
Lucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
pentru textul : În aceeași supă deUmbrele se scurg prin fanta iluziilor undeva înaintea noastră rodind alte planete de lumină. "Viața e umbră și vis" în schevofilachia necuvintelor zidite amarnic printre clipele pereche.
pentru textul : Poem cu umbre deam citit numai primele patru rinduri si sint atitea repetitii deranjante incit daca as fi in locul tau as scoate-o si as matura multe de prin ea. si sa nu imi spui ca ai scris-o "cu emotie" pentru ca nu are nicio importanta.
pentru textul : să am în grijă o lacrimă dePagini