Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!
Ella, probabil că nu e un text foarte bun, e prea explicit, e cum e, dar eu țin mult la el și de aceea l- am pus. Mie nu mi- e rușine cu textele mele, chiar dacă nu corespund anumitor "standarde". Îți mulțumesc pentru trecere și pentru semnele lăsate, o să țin cont de păreri. Te mai aștept. Cami.
Maia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
george, pe undeva, prin subspațiu, parcă-parcă mi se pare că tu ai ceva de spus, deci zic atât... continuă!
dar nu așa, perfecționează-te!
așa tineri și frumoși cum v-a făcut Dumnezeu pe alde ca tine george, nu îi arătați prea multă considerație prin astfel de texte în care îi puneți răbdarea la grea încercare...
asta ca să nu mai menționez despre așteptările mele
"- Legea esenţială a poeziei, a artei în general, e frumosul ca adevăr intuitiv. "
ah, obisnuinta noastra de a pune o eticheta pe orice!
daca ai fi spus "adevar de care ne apropiem prin intuitie", cred ca as fi fost de acord. poate ca ar fi mai bine sa nu categorisim lucrurile de care cu greu ne apropiem...
"- Poezia, ca şi religia şi alte subramuri ale culturii, îşi bazează întreaga existenţă pe spirit şi imaginaţie,"
In vocabularul nostru actual, imaginatia e sinonima cu fantezia, de asta nu pot fi de acord cu ce ai scris mai sus. As zice ca ele au pornit de la "imago". Imaginatia e un fluture...frumos colorat, dar prea fragil pentru a servi de "baza" unor concepte care dureaza de cand lumea...
da Aranaca, ai dreptate. iti multumesc pentru ca nu ma uiti si ca nu iei in seama mofturile mele. cu ajutorul tau si al Orianei, ajung sa incropesc un poem, in cele din urma. voi mai reveni asupra textului.
intr/adevar "zapacitor" - cum spune Sancho Panza - de frumos acest joc de cuvinte. mai ales la prima citire! de asemenea si mesajul scrierii - creionul este in sine si poate face o lume - este foarte frumos imbracat de toate aceste idei ce le expui navalnic dar si fantastic. daca ar fi sa remarc ceva, as zice ca ultimile patru versuri sunt atat de clare si se eplica atat de mult pe sine, incat, dupa toata aceasta fermecatoare cavalcada inspirata, ele nu isi afla locul acolo. te felicit!
Frumos și sensibil poem, chiar m-a făcut să plâng. Mai mult decât plâng în general, și chiar mai mult decât plâng la textele lui Leonard Ancuța iar asta chiar m-a pus pe gânduri. D.p.d.v. tehnic cred că 'în mișcare' trebuie scos din versul 1 strofa 3 deoarece e evident... greu de crezut că te-ar putea trezi noaptea un tren staționat. În rest, un poem de marcă și pe drept recomandat spre lectură.
Margas
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
Raluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era: mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
wow...ma apuc imediat de corectura.
Si multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
Emiliane, prin lejeritatea exprimarii si prin evocarile pline de fantezie m-ai dus cu gandul la copilarie... felicitari si pentru alegerea subtitlului, este foarte potrivit... pe scurt, mi-a placut te citesc cu placere petre
Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
Sunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
Şi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
Am fost la lansarea cărții Adinei de la librăria Eminescu din București, în 12 octombrie 2007. O adunare de mare suflet și un mare succes. Poeziile Adinei sunt excepționale, volumul are o ținută grafică superlativă. Au fost prezenți Valeria Manta Tăicuțu, Adina Stoicescu, Ioan Gabriel Pușcă, Marina Samoilă, Matei Ghigiu, Maia Cristea-Vieru, Milescu Victoria și Florian Silișteanu. Este poate una dintre ultimele lansări de carte la care a participat regretatul scriitor Marius Tupan. Îți mulțumesc Marina că te-ai gândit să semnalezi aici apariția cărții Adinei. Apreciez foarte mult.
are dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului "să uiti că sînt doar niste tuburi tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta "locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele) in rest fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu " primăvara simți nevoia să-ți deschizi venele ca pe niște depouri din triaj să iasă locomotivele vechi la soare să se audă ciocnindu-se metal de metal lumina să fie strivită între muchii de șine" cu respect Ion Nimerencu
Going south. Am revenit, iar poezia aceasta îmi pare încă și mai simplă, ca un cântec răzbind în surdină din capătul celălalt al unui vas de pescuit. Și nu, nu este lună plină, ci nori, și cântecul nu e de dragoste, și nici măcar de dor. Frumoasă construcție; pentru motivele arătate anterior și pentru că recitirea adâncește sentimentul că te afli în fața unui ocean de umbră, las semn. Nu este nici un cuvânt nelalocul lui aici, dar toate sunt amuțite.
Un text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
Succes în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Eu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun, om bun!
Ella, probabil că nu e un text foarte bun, e prea explicit, e cum e, dar eu țin mult la el și de aceea l- am pus. Mie nu mi- e rușine cu textele mele, chiar dacă nu corespund anumitor "standarde". Îți mulțumesc pentru trecere și pentru semnele lăsate, o să țin cont de păreri. Te mai aștept. Cami.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deMaia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
pentru textul : eu și cîinele alb degeorge, pe undeva, prin subspațiu, parcă-parcă mi se pare că tu ai ceva de spus, deci zic atât... continuă!
pentru textul : confesiuni dedar nu așa, perfecționează-te!
așa tineri și frumoși cum v-a făcut Dumnezeu pe alde ca tine george, nu îi arătați prea multă considerație prin astfel de texte în care îi puneți răbdarea la grea încercare...
asta ca să nu mai menționez despre așteptările mele
ideea poemului poate fi comunicarea, jocul, tandretea care niciodata nu sunt "prea mult"; nepermise, da...
pentru textul : Mirose de"- Legea esenţială a poeziei, a artei în general, e frumosul ca adevăr intuitiv. "
ah, obisnuinta noastra de a pune o eticheta pe orice!
daca ai fi spus "adevar de care ne apropiem prin intuitie", cred ca as fi fost de acord. poate ca ar fi mai bine sa nu categorisim lucrurile de care cu greu ne apropiem...
"- Poezia, ca şi religia şi alte subramuri ale culturii, îşi bazează întreaga existenţă pe spirit şi imaginaţie,"
In vocabularul nostru actual, imaginatia e sinonima cu fantezia, de asta nu pot fi de acord cu ce ai scris mai sus. As zice ca ele au pornit de la "imago". Imaginatia e un fluture...frumos colorat, dar prea fragil pentru a servi de "baza" unor concepte care dureaza de cand lumea...
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dePentru cei aerieni :), mai e timp pana duminica, oricum nu ma duc cu volumul la tipar pana luni. Va astept!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deda Aranaca, ai dreptate. iti multumesc pentru ca nu ma uiti si ca nu iei in seama mofturile mele. cu ajutorul tau si al Orianei, ajung sa incropesc un poem, in cele din urma. voi mai reveni asupra textului.
pentru textul : Madlenă 1 deAm uitat.
pentru textul : ascunzişul din urmă deintr/adevar "zapacitor" - cum spune Sancho Panza - de frumos acest joc de cuvinte. mai ales la prima citire! de asemenea si mesajul scrierii - creionul este in sine si poate face o lume - este foarte frumos imbracat de toate aceste idei ce le expui navalnic dar si fantastic. daca ar fi sa remarc ceva, as zice ca ultimile patru versuri sunt atat de clare si se eplica atat de mult pe sine, incat, dupa toata aceasta fermecatoare cavalcada inspirata, ele nu isi afla locul acolo. te felicit!
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deFrumos și sensibil poem, chiar m-a făcut să plâng. Mai mult decât plâng în general, și chiar mai mult decât plâng la textele lui Leonard Ancuța iar asta chiar m-a pus pe gânduri. D.p.d.v. tehnic cred că 'în mișcare' trebuie scos din versul 1 strofa 3 deoarece e evident... greu de crezut că te-ar putea trezi noaptea un tren staționat. În rest, un poem de marcă și pe drept recomandat spre lectură.
pentru textul : laparovision deMargas
Am facut o scurta calatorie interesanta.
"dorinţă a unicului fiu a lui George Bacovia" - ti-a scapat un acord.
pentru textul : Amintiri despre Gabriel Bacovia deEste un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
pentru textul : antiplatonice III deRaluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era:
mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deam tinut cont de sfaturile voastre Adrian Otilia si Sebi va multumesc pentru citire
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii dewow...ma apuc imediat de corectura.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deSi multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
erata: in loc de doi a se citi doua...(evident)... o noua dovada de analfabetism din partea mea.
pentru textul : Hibernare deEmiliane, prin lejeritatea exprimarii si prin evocarile pline de fantezie m-ai dus cu gandul la copilarie... felicitari si pentru alegerea subtitlului, este foarte potrivit... pe scurt, mi-a placut te citesc cu placere petre
pentru textul : recamierul deUn poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
pentru textul : desperado deSunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
Şi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
pentru textul : memento sacadat deun tucat ardelenesc poate face mult mai mult decit 1000 de french kisses si ca sa nu fiu partinitoare aici il rog pe Will s-o zica [din nou]:
"What's in a name? That which we call a rose
pentru textul : french kiss vegetal deBy any other name would smell as sweet."
Am fost la lansarea cărții Adinei de la librăria Eminescu din București, în 12 octombrie 2007. O adunare de mare suflet și un mare succes. Poeziile Adinei sunt excepționale, volumul are o ținută grafică superlativă. Au fost prezenți Valeria Manta Tăicuțu, Adina Stoicescu, Ioan Gabriel Pușcă, Marina Samoilă, Matei Ghigiu, Maia Cristea-Vieru, Milescu Victoria și Florian Silișteanu. Este poate una dintre ultimele lansări de carte la care a participat regretatul scriitor Marius Tupan. Îți mulțumesc Marina că te-ai gândit să semnalezi aici apariția cărții Adinei. Apreciez foarte mult.
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deare dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului "să uiti că sînt doar niste tuburi tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta "locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele) in rest fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu " primăvara simți nevoia să-ți deschizi venele ca pe niște depouri din triaj să iasă locomotivele vechi la soare să se audă ciocnindu-se metal de metal lumina să fie strivită între muchii de șine" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III deai rămas acolo și nu-i nici o mirare că nu mai vrei să pleci spre locul în ești acum... Poem cuminte. zile faine, copile, zile faine:)
pentru textul : mov denu m-am gindit la formule cind m-am referit la matematicieni. la altceva. ok.
pentru textul : mulțimea vidă deGoing south. Am revenit, iar poezia aceasta îmi pare încă și mai simplă, ca un cântec răzbind în surdină din capătul celălalt al unui vas de pescuit. Și nu, nu este lună plină, ci nori, și cântecul nu e de dragoste, și nici măcar de dor. Frumoasă construcție; pentru motivele arătate anterior și pentru că recitirea adâncește sentimentul că te afli în fața unui ocean de umbră, las semn. Nu este nici un cuvânt nelalocul lui aici, dar toate sunt amuțite.
pentru textul : O zi fără poezie deUn text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deSucces în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Eu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
Mariana, cu drag!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar decuvinte care spun multe... desigur, s-a mai scris asa, dar cum nu s-a mai scris...
pentru textul : re: deE o poveste care intristeaza pentru a lumina, aici...
cred ca daca nu citesti cu atentie primele doua versuri scapi mesajul .
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate dePagini