Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
hecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
Poezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
draga aalizeei, uite ca desi ma gindeam eu ca am reusit ceva (asta asa in discutiile particulare cu mine insumi) totusi nu imi imaginam sa fi reusit chiar asa de mult. de vreme ce te-am invirtosat pe tine asa de tare incit nu te-ai putut abtine pina nu ai asternut ce ai asternut aici. sa stii ca imi vine chiar sa ma felicit. la urma urmei, stii cum se spune, daca deranjezi (sau infurii) asa de mult inseamna ca de fapt ai comis ceva. iar asta este important in arta, nu? il ascultam pe Marcel Duchamp (amicul lui Brincusi) vorbind despre asta si mi-am dat seama ca asa cum arta are nevoie de limbaj in dialogul ei cu receptorul tot asa o mina de aur inca prea putin explorata este psihologia acestuia. dar aceste lucruri nu sint noutati pentru tine desigur. ma bucur insa ca ai reactionat. inseamna ca inca mai esti viu, mai misti, mai zvicnesti. e posibil sa nu intelegi multe; am mai spus e nevoie de profunzime iar tu ramii oarecum epidermic, la nivelul dusumelei. dar eu inca mai sper. sper ca dupa ce simti sa poti sa si percepi. iar eventual intr-un tirziu nu foarte indepartat sa si pricepi. asa cum ma stii, optimist incurabil, sper, inca mai sper...
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
H este un profit pentru noi toţi. Apreciez superlativ efortul de a face oamenii să comunice între ei, efortul de a da un suflu de viaţă (socială), efortul de a face ca fiecare membru să se simtă special, în interconectare cu toţi ceilalţi. Mult succes!
Frumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
unul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
Atunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
Un text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
Succes în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Vintage Collection este o poezie frumoasă și delicată, cu titlul inspirat ales, îmi evocă anii de studenție. Am știut de cum am citit-o că e de departe cea mai bună. Aș fi pariat pe orice că a fost scrisă de o poetă, îți imaginezi ce surpriză am avut când am aflat că îți aparține!
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
oamenii, indiferent de cat de bravi is, se descotorosesc cu greu de ceva ce candva le-a fost drag, chiar daca vine o vreme cand e mai mult rau decat bine. ma bucur ca am reusit sa redau chestia asta fara sa cad in patetisme, cat despre titlu, stiu ca poate nu-i tocmai justificata folosirea unei limbi straine, dar mi s-a parut ca in forma asta se incadreaza mai bine in tablou.
Dorine, prezenta ta sub text ma onoreaza si ma bucura totodata. Iti multumesc pentru penita.:)
trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
Virigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
ce e drept, textul l-am scris acu vreo 10 ani, poate mai bine. Dar ţin la el, de aceea l-am postat aici. Şi da, există o conştiinţă cosmică, ea se găseşte în toate.
Un eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
Și asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece deSeven horses
to shut my eyes now
over all this turning of meanings
it seems hard
the same as it was departing
from our date
when you were never coming
locked indoors
you were mumbling out of books
come come
dum di dum
and the rain pouring over the streets
haunted by me only
and my trams
nocturnal
pulled by seven horses
pentru textul : șapte cai dehecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar depoate nu ar fi rău să îți completezi profilul.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe dePoezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
pentru textul : ceainicul de1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
pentru textul : Conul de umbră dedraga aalizeei, uite ca desi ma gindeam eu ca am reusit ceva (asta asa in discutiile particulare cu mine insumi) totusi nu imi imaginam sa fi reusit chiar asa de mult. de vreme ce te-am invirtosat pe tine asa de tare incit nu te-ai putut abtine pina nu ai asternut ce ai asternut aici. sa stii ca imi vine chiar sa ma felicit. la urma urmei, stii cum se spune, daca deranjezi (sau infurii) asa de mult inseamna ca de fapt ai comis ceva. iar asta este important in arta, nu? il ascultam pe Marcel Duchamp (amicul lui Brincusi) vorbind despre asta si mi-am dat seama ca asa cum arta are nevoie de limbaj in dialogul ei cu receptorul tot asa o mina de aur inca prea putin explorata este psihologia acestuia. dar aceste lucruri nu sint noutati pentru tine desigur. ma bucur insa ca ai reactionat. inseamna ca inca mai esti viu, mai misti, mai zvicnesti. e posibil sa nu intelegi multe; am mai spus e nevoie de profunzime iar tu ramii oarecum epidermic, la nivelul dusumelei. dar eu inca mai sper. sper ca dupa ce simti sa poti sa si percepi. iar eventual intr-un tirziu nu foarte indepartat sa si pricepi. asa cum ma stii, optimist incurabil, sper, inca mai sper...
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deEcaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
pentru textul : scrisoare deH este un profit pentru noi toţi. Apreciez superlativ efortul de a face oamenii să comunice între ei, efortul de a da un suflu de viaţă (socială), efortul de a face ca fiecare membru să se simtă special, în interconectare cu toţi ceilalţi. Mult succes!
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a deFrumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deÎmi place siguranța scrisului, ironia și asumarea. Fără falsitate recunosc senzația, e un poem în care mă simt bine.
pentru textul : sînt un incult deam incorporat majoritatea acestor întrebări și răspunsuri în pagina RIF a site-lui http://hermeneia.com/faq
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deunul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
pentru textul : poeme pentru tooraj deAtunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
pentru textul : photo dePoate chiar ar fi indicat să citeşti. For your information ;).
pentru textul : neon fado denu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară denu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
pentru textul : Pulbere de stele deUn text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deSucces în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
Vintage Collection este o poezie frumoasă și delicată, cu titlul inspirat ales, îmi evocă anii de studenție. Am știut de cum am citit-o că e de departe cea mai bună. Aș fi pariat pe orice că a fost scrisă de o poetă, îți imaginezi ce surpriză am avut când am aflat că îți aparține!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” dece e cu atâta zarvă pe aici?
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
oricum, mă bucur pentru feedback;)
pentru textul : cu ţigările aprinse de"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Profund recunoscător Ralucăi. :)
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deoamenii, indiferent de cat de bravi is, se descotorosesc cu greu de ceva ce candva le-a fost drag, chiar daca vine o vreme cand e mai mult rau decat bine. ma bucur ca am reusit sa redau chestia asta fara sa cad in patetisme, cat despre titlu, stiu ca poate nu-i tocmai justificata folosirea unei limbi straine, dar mi s-a parut ca in forma asta se incadreaza mai bine in tablou.
pentru textul : l’absente deDorine, prezenta ta sub text ma onoreaza si ma bucura totodata. Iti multumesc pentru penita.:)
Oana, iti multumesc pentru apreciere. Ce sa mai zic? Ar mai trebui sa zic ceva? Am uitat replica cealalta, era dintr-un alt film. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală detrebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) de...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
pentru textul : Protocolar deVirigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
pentru textul : Manuscris pe ape dece e drept, textul l-am scris acu vreo 10 ani, poate mai bine. Dar ţin la el, de aceea l-am postat aici. Şi da, există o conştiinţă cosmică, ea se găseşte în toate.
pentru textul : Ceruri deUn eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deȘi asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deSingura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento dePagini