eu cred ca dumitru cam duce lipsa de imaginatie. putea sa intre peste ea in baie si scapa de arsurile tigăii sale... din text, bobadile, simt naduful acela masculin, acea insatisfactie latenta care mocneste neintrebata...si nerezolvata! ca poezie nu stiu cate parale face, dar naduful e de milioane! (ca la bere: "prietenii stiu de ce!")
Mă unduiam între diguri cu nopțile închise - cu roțile încinse mai degrabă. Chérie acum nu mai plec nici mort. Sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. Bine te-am regăsit Ela... Alt univers virtual - aceeași dimensiune. Cald - umană.
am citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
Am citit aici un text destul de bun, pot sa presupun ca silviana are o varsta care o indreptateste sa se joace cu o anumita naivitate literara, fara ca aceasta sa fie neaparat apartinatoare vreunui curent literar post-modernist. As vrea sa te incurajez sa scrii in continuare, cel putin o perioada, in acest fel sincer, ingenuu. Te mai citesc. Andu
Vladimir Negru, nu stiu ce iti asumi tu cind ai spus ce mi-ai spus pe ym, fara nici un fel de bun simt, fara 7 ani de acasa, doar ca ti s-a nazarit...asta sa faci la tine acasa, nu cu mine. Eu nu am fost clona mea si nici LS. Ea a postat dupa ce si-a retras poeziile ei. Nu am incalcat nici un fel de regulament. Si nici altcineva. Nu mi-am asumat poeziile ei, si nici invers. Cit despre exemplul grozav de genul: "imi fac vila in cartierul X", iti comunic ca tipul de anunturi sint standard pentru obtinerea avizului de mediu in vederea eliberarii autorizatiei de construire de catre organele abilitate. mai citeste.
astfel de texte de "rahat" au fost promovate mereu. conteaza mai mult ca fiecare sa se respecte pe sine, prin ce scrie si prin ce promoveaza. daca si eu am dat-o in bara, uneori, a fost pentru ca atat m-a dus atunci capul. :)
Doamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
Aranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
E posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
Frumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
Nu Mircea, cel puțin eu nu îți voi aduce „argumente și reproșuri „îndreptățite” pentru a contracara acest punct de vedere”. Pentru că este în primul rînd datoria ta morală să aduci argumentele de rigoare în slujba acuzațiilor din primul paragraf. Pentru că probabil oricine poate spune că elefanții zboară. Singura problemă (într-o societate civilizată așa cum cu ardoare îți dorești tu) este că trebuie și să dovedești chestia asta dacă vrei să nu fii nevoit să alegi între a fi încadrat la nebuni sau la mitomani. Deci, deocamdată eu aștept dovezile. Pentru că tu ai făcut, după părerea mea, afirmații nefondate. Iar expresia „Când dorim să găsim scuze și justificări este imposibil să nu le aflăm…” mi se pare o găselniță așa de ieftină și lamentabilă încît numai un om lipsit de curaj o poate invoca. În plus descalifică însăși noțiunea de justiție. Comparația cu povestea lui Pann mi se pare de-a dreptul ridicolă dacă tu îți imaginezi măcar o clipă că eu, cel puțin, dau o ceapă degerată pe ce rang, meserie, diplome sau bani ai tu sau alții. Nu îmi place să mă laud dar îmi pot permite luxul de a spune că trăiesc o anumită viață într-o anumită parte a lumii astfel încît chestiile astea îmi sînt absolut indiferente. În plus, ca structură interioară sînt destul de rebel ca să desfid astfel de lucruri din principiu. Iar chestia asta ched că e stipulată și în Regulamentul Hermeneia. Astfel că iartă-mă, o fi frumoasă povestea lui Anton Pann dar tu bați cîmpii cu grație. În plus, așa cum am mai spus, eu nici nu fac educație și nici nu judec pe nimeni aici pentru că nu vă cunosc. Singurul lucru asupra căruia mă pronunț eventual este forma sau conținutul scriiturii. Atît. Nu am înțeles ce înseamnă „Suntem serviți cu resturile și mâncarea de cazan. Rostul nostru aici este unul hilar, de umplutură, ce poate fi luat peste picior și, ca atare, putem fi batjocoriți pe măsura lipsei noastre de talent literar.” Nu îmi aduc aminte ca să se fi promovat sau descurajat vreun anume stil, curent, sau formă literară de către mine sau Consiliul Hermeneia. Despre opiniile literare ale altor membri Hermeneia nu sîntem răspunzători. Dar politica editorială sau administrativă Hermeneia nu a avut și nu va avea niciodată o anumită preferință de stil, curent, formă, manifest, tendință, etc, etc, etc. Nimeni, dar absolut nimeni nu a fost persecutat sau dezavatajat pentru că a scris într-un anumit fel. Sînt oameni care scriu și publică sonete pe bandă. Nimeni nu le-a spus nici pîs. Eventual au existat aprecieri sau contestări ca sub orice alt text. În același timp eu însumi am criticat aspru texte care probabil se vor moderne în accepțiunea ta. Și îți pot arăta nenumărate exemple. Tu faci o acuzație calomnioasă și ar fi frumos și de bun simț (bun simț pe care îl invoci încă de la început) dacă ai produce și argumente, dovezi clare și revelatoare, nu doar vorbe goale. „Ceea ce suntem, cine suntem și nici sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie.” – Absolut greșit. Pe mine (și mă străduiesc să păstrez politica asta și în Consiliul Hermeneia) nu mă interesează cîtuși de puțin cine este sau ce este fiecare dintre membrii Hermeneia. De asta de exemplu, printre altele, pe Hermeneia nu a fost invitat să se înscrie niciodată nimeni, și nici nu va fi. Aici orice membru este privit la fel ca oricare altul. Sentimentalisme de genul „dacă ai ști cine sînt și de unde vin” nu funcționează la mine. După cum nu cer nimănui să mă cunoască sau să își împărtășească viața cu mine aș vrea ca nimeni să nu se aștepte ca eu să o fac cu el sau cu ea. Asta nu înseamnă că în mod inerent. natural nu se nasc simpatii, prietenii și, Dumnezeu știe, poate iubiri pe aici. Dar asta nu are, nu a avut și nu va avea niciodată de a face cu funcționarea Hermeneia. „Din păcate, lucrurile stau tocmai pe dos. Ni se vorbește de sus. Cu multă și fină ironie. Glumind și stigmatizând greșelile noastre ca pe o molimă și nu ca pe o neștiință sau lipsă de talent. Fără a ni se explica unde greșim. Ce rost are această atitudine?” – În primul rînd că nimeni, absolut nimeni nu poate obliga pe nimeni să îl ajute sau să îl critice sau să îl „mentoreze” pe altul. Aceste mecanisme și acest comportament se nasc în mod natural și vin de la sine, dacă vin. Eu mă bucur cînd oamenii comentează, critcă, interacționează. Ca principiu sînt în general împotriva ”personalizării” prea accentuate a actului de comentariu și critică. Prefer critica la obiect și nu la subiect. Adică prefer critica adresată textului și nu autorului. Pentru că oamenii sînt sensibili (cam așa cum ești tu) și sînt inconsecvenți cu acceptarea ei (așa cum ești tu). Adică foarte happy cînd cineva îi laudă sau le laudă textele și mai puțin voioși cînd le sînt criticate, ironizate sau pastișate. Să fii însă foarte sigur că mulți cărora le respingi critica ironică sau pastișa te vor abandona de tot și nu îți vor spune nici cînd scrii bine. Părerea mea este că atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect. Este foarte greu să legiferezi vorbirea. De aceea m-am străduit să impun principii cît mai puține și cît mai clare. Evident nu am o soluție perfectă dar cred că este cea mai apropiată de ideal. „Ar trebui să înțelegem de ce textele pe care le-am expus sunt lipsite de valoare literară, fără ca să se glumească la adresa persoanei și a vieții noatre intime, fiindcă ceea ce scriem nu are legătură întotdeauna cu noi sau familiile noastre.” – sînt de acord cu asta și de aceea avem moderator pe site și cred că își face destul de corect și consecvent slujba mai ales cînd nu o încurcăm noi și nu ne luăm justiția în propriile mîini. „Nu ar fi mai simplu să ni se spună: „aici nu ai de-a face cu poezia, pentru că…” sau „stilul acesta pe care îl încerci nu te caractrizează, deoarece până acum ai scris altfel..” sau „cea ce ai scris aici este jignitor la adresa…” ori spații albe imense, ar spune mai mult decât o ironie sau o nesăbuință chipurile amuzantă?” – nu cred că există rețete pentru așa ceva. Cred că ar trebui să spui merci fiecăruia care se obosește să scrie orice despre un text de-al tău și să îl bage în seamă. Pentru ca nu este obligat să o facă. Te poate foarte bine ignora pe tine și textele tale. Și atunci nu știu ce e mai de nedorit, o critică ironică, poate chiar răutăcioasă sau ignorarea? În plus, cred că dacă ai astfel de întrebări le poți pune ca răspuns sub comentariile lor și poți fi insistent. Poți comenta tu mai mult textele altora și în felul acesta le poți încuraja dorința de a se opri asupra textelor tale. Dar cu atitudini și expresii de genul <<„talentații” acestui site>>, mă tem că oamenii nu vor mai simți nici un imbold semnificativ și te vor ocoli. „Dar, probabil, buna creștere nu are de-a face cu talentul!” – Nu, nu are. Nu știu de unde ai înțeles tu asta. Dar nu înțeleg ce vrea să însemne expresia „O fi și asta o explicație a comportamentului pe acest site. Sau poate tocmai lipsa de talent a „mai marilor” site-ului dovedește și proasta lor creștere?” Nu ți se pare că a vorbi în felul acesta este lipsit de bun simț? M-am exprimat eu vreodată cu privire la „creșterea” ta? Nu îți dai seama că așa ceva este un atac la persoană mult mai grav decît oricare din ironiile făcute la adresa textelor tale? Se pare că ai valorile inversate, dragul meu. În plus, te asigur că destul de mulți pe Hermeneia știu să aprecieze valoarea. Nu ți-ai pus chiar niciodată problema că s-ar putea ca multe din textele tale să nu aibe valoare și de aceea nu sînt neaparat apreciate? „Am observat însă că, dacă vrei să fii apreciat, deși nu trebuie să îți schimbi stilul de a scrie prea mult, e bine să te orientezi pe lângă cei care dau tonul discuțiilor în acest „salon”. Eventual să fii vigilent și acolo unde vezi că aceștia critică, să fii în ton cu ei, iar acolo unde ei laudă, să descoperi „valențe” imposibile subiectului deja abordat. Atunci te vei bucura de aprecierile „stăpânilor” și mereu vei avea o părere insolită despre ceea ce scrii din parte lor.” – Cred că am scris mai sus despre elefanții care zboară. Am să îți mai spun că e la fel de ușor să spui că girafele fac ouă. Cam așa stau lucrurile și cu rîndurile tale de mai sus. Adică au aceeași legătură cu realitatea. Eu zic să fii serios și să vii cu argumente solide cînd te lansezi în astfel de elucubrații pentru că sînt de-a dreptul ridicole. Dacă tu îți imaginezi că cel puțin cei din consiliul Hermeneia nu au altă treabă mai bună de făcut decît să izvodească planuri și uneltiri oculte mă tem că manifești un comportament similar celui de manie a persecuției. Și e păcat. „ Cel mai firesc lucru care poate fi făcut este să nu mai scrii pe un astfel de site.” – Dragul meu, această decizie ți-a aparținut și îți va aparține întotdeauna. La fel cum nimeni nu te invită pe Hermeneia tot nimeni nu te obligă să stai. În ce privește măsura în care Hermeneia este sau nu un bîlci sau o tiribombă nu cred că mă pot pronunța. Pot însă să îți spun cu siguranță că dacă mă numești printre „stăpînii” acestui salon aprecierile sau critica mea nu au avut niciodată de a face cu persoana ci cu scriitura și pe deasupra încă nu s-a născut acela care să mă poată cumpăra pe mine, nici la propriu și nici la figurat. E trist că încă nu ai realizat asta. Dar, evident, nu te pot obliga să crezi că elefanții nu zboară iar girafele nu fac ouă. Atîta timp cît tu ții cu tot dinadinsul să o crezi. Știi cum e? E ca în povestea aia cu omul care credea că e mort. Familia lui a ajuns atît de îngrijorată încît l-au dus la psihiatru. Și medicul psihiatru a tot încercat să îl convingă ca nu e mort. Într-un tîrziu medicul l-a întrebat pe omul nostru: ”Ai auzit că oamenii morți nu sîngerează, din ei nu mai curge sînge. Ești convins că este așa?” „Sînt convins i-a răspuns omul nostru.” În clipa aceea medicul i-a facut brusc o tăietură cu un bisturiu pe mînă. Sîngele a țîșnit iar omul, pacientul care credea că este mort, a exclamat: „Extraordinar! Nemaipomenit! Cine și-ar fi imaginat că pînă și oamenii morți sîngerează!?”. Cred că ai prins ideea…
mişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
textul e interesant ca procedeu (imi inspira genul de pictura in acuarela, din cateva tuseuri), ceea ce n-are absolut nicio legatura cu felul in care e scris numele lui segovia.
a reusit sa creeze o stare si pare mai degraba un joc lejer cu final de salon, de aceea cuvantul "interesant" cred ca il defineste destul de exact.
intr-o nota amuzanta, mi-am amintit (nu poemul mi-a amintit) de lectiile de caligrafie, cand erai plesnit pentru felul in care inclinai literele. :o)
Da, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
Domnule Buricea, cum vine asta..."Nirvana vietii", domnule? e metafora sau injuratura? serios acum...eu pot intelege ca va mai amintiti, cu nostalgie, de acele dalbe vremuri; dar noi ce vina avem? textul este...versificatie scolareasca, nimic mai mult.
...hai să ne jucăm un pic, Bianca. Probabil că tu ai dreptate în propunerile tale doar dacă îmi spui care e legătura între titlu și ce e sub el:)! Accepți provocarea? 84 pe Terra are un om drag mie. Uite un indiciu:)!
Strofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
Restul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Cred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
e foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
o scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu cred ca dumitru cam duce lipsa de imaginatie. putea sa intre peste ea in baie si scapa de arsurile tigăii sale... din text, bobadile, simt naduful acela masculin, acea insatisfactie latenta care mocneste neintrebata...si nerezolvata! ca poezie nu stiu cate parale face, dar naduful e de milioane! (ca la bere: "prietenii stiu de ce!")
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deMă unduiam între diguri cu nopțile închise - cu roțile încinse mai degrabă. Chérie acum nu mai plec nici mort. Sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. Bine te-am regăsit Ela... Alt univers virtual - aceeași dimensiune. Cald - umană.
pentru textul : secret revelation deam citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
pentru textul : Poetul deDjamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
pentru textul : memoria imediatã deAm citit aici un text destul de bun, pot sa presupun ca silviana are o varsta care o indreptateste sa se joace cu o anumita naivitate literara, fara ca aceasta sa fie neaparat apartinatoare vreunui curent literar post-modernist. As vrea sa te incurajez sa scrii in continuare, cel putin o perioada, in acest fel sincer, ingenuu. Te mai citesc. Andu
pentru textul : Mic deVladimir Negru, nu stiu ce iti asumi tu cind ai spus ce mi-ai spus pe ym, fara nici un fel de bun simt, fara 7 ani de acasa, doar ca ti s-a nazarit...asta sa faci la tine acasa, nu cu mine. Eu nu am fost clona mea si nici LS. Ea a postat dupa ce si-a retras poeziile ei. Nu am incalcat nici un fel de regulament. Si nici altcineva. Nu mi-am asumat poeziile ei, si nici invers. Cit despre exemplul grozav de genul: "imi fac vila in cartierul X", iti comunic ca tipul de anunturi sint standard pentru obtinerea avizului de mediu in vederea eliberarii autorizatiei de construire de catre organele abilitate. mai citeste.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deastfel de texte de "rahat" au fost promovate mereu. conteaza mai mult ca fiecare sa se respecte pe sine, prin ce scrie si prin ce promoveaza. daca si eu am dat-o in bara, uneori, a fost pentru ca atat m-a dus atunci capul. :)
pentru textul : Unui mare poetastru deDoamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deEste o "incantare" ca se mai scriu versuri de dragoste, cu atata maiestrie. Adriana
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor devă mulţumesc. Ioana, tare mult.
la barbut eram campion, de genul celor menţionaţi în poem şi a altora... cam asta era ideea.
pentru textul : inventar deAranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
pentru textul : clopotul de sticlă deE posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
Numai bine,
pentru textul : piața matache denelu, tiberiu, inteleg ca voua v-a placut textul. ma bucura asta. multumesc de semn. ...
pentru textul : gourmet desa fie pe text:))
pentru textul : Fugă deFrumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
pentru textul : desen cu alb dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
Nu Mircea, cel puțin eu nu îți voi aduce „argumente și reproșuri „îndreptățite” pentru a contracara acest punct de vedere”. Pentru că este în primul rînd datoria ta morală să aduci argumentele de rigoare în slujba acuzațiilor din primul paragraf. Pentru că probabil oricine poate spune că elefanții zboară. Singura problemă (într-o societate civilizată așa cum cu ardoare îți dorești tu) este că trebuie și să dovedești chestia asta dacă vrei să nu fii nevoit să alegi între a fi încadrat la nebuni sau la mitomani. Deci, deocamdată eu aștept dovezile. Pentru că tu ai făcut, după părerea mea, afirmații nefondate. Iar expresia „Când dorim să găsim scuze și justificări este imposibil să nu le aflăm…” mi se pare o găselniță așa de ieftină și lamentabilă încît numai un om lipsit de curaj o poate invoca. În plus descalifică însăși noțiunea de justiție. Comparația cu povestea lui Pann mi se pare de-a dreptul ridicolă dacă tu îți imaginezi măcar o clipă că eu, cel puțin, dau o ceapă degerată pe ce rang, meserie, diplome sau bani ai tu sau alții. Nu îmi place să mă laud dar îmi pot permite luxul de a spune că trăiesc o anumită viață într-o anumită parte a lumii astfel încît chestiile astea îmi sînt absolut indiferente. În plus, ca structură interioară sînt destul de rebel ca să desfid astfel de lucruri din principiu. Iar chestia asta ched că e stipulată și în Regulamentul Hermeneia. Astfel că iartă-mă, o fi frumoasă povestea lui Anton Pann dar tu bați cîmpii cu grație. În plus, așa cum am mai spus, eu nici nu fac educație și nici nu judec pe nimeni aici pentru că nu vă cunosc. Singurul lucru asupra căruia mă pronunț eventual este forma sau conținutul scriiturii. Atît. Nu am înțeles ce înseamnă „Suntem serviți cu resturile și mâncarea de cazan. Rostul nostru aici este unul hilar, de umplutură, ce poate fi luat peste picior și, ca atare, putem fi batjocoriți pe măsura lipsei noastre de talent literar.” Nu îmi aduc aminte ca să se fi promovat sau descurajat vreun anume stil, curent, sau formă literară de către mine sau Consiliul Hermeneia. Despre opiniile literare ale altor membri Hermeneia nu sîntem răspunzători. Dar politica editorială sau administrativă Hermeneia nu a avut și nu va avea niciodată o anumită preferință de stil, curent, formă, manifest, tendință, etc, etc, etc. Nimeni, dar absolut nimeni nu a fost persecutat sau dezavatajat pentru că a scris într-un anumit fel. Sînt oameni care scriu și publică sonete pe bandă. Nimeni nu le-a spus nici pîs. Eventual au existat aprecieri sau contestări ca sub orice alt text. În același timp eu însumi am criticat aspru texte care probabil se vor moderne în accepțiunea ta. Și îți pot arăta nenumărate exemple. Tu faci o acuzație calomnioasă și ar fi frumos și de bun simț (bun simț pe care îl invoci încă de la început) dacă ai produce și argumente, dovezi clare și revelatoare, nu doar vorbe goale. „Ceea ce suntem, cine suntem și nici sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie.” – Absolut greșit. Pe mine (și mă străduiesc să păstrez politica asta și în Consiliul Hermeneia) nu mă interesează cîtuși de puțin cine este sau ce este fiecare dintre membrii Hermeneia. De asta de exemplu, printre altele, pe Hermeneia nu a fost invitat să se înscrie niciodată nimeni, și nici nu va fi. Aici orice membru este privit la fel ca oricare altul. Sentimentalisme de genul „dacă ai ști cine sînt și de unde vin” nu funcționează la mine. După cum nu cer nimănui să mă cunoască sau să își împărtășească viața cu mine aș vrea ca nimeni să nu se aștepte ca eu să o fac cu el sau cu ea. Asta nu înseamnă că în mod inerent. natural nu se nasc simpatii, prietenii și, Dumnezeu știe, poate iubiri pe aici. Dar asta nu are, nu a avut și nu va avea niciodată de a face cu funcționarea Hermeneia. „Din păcate, lucrurile stau tocmai pe dos. Ni se vorbește de sus. Cu multă și fină ironie. Glumind și stigmatizând greșelile noastre ca pe o molimă și nu ca pe o neștiință sau lipsă de talent. Fără a ni se explica unde greșim. Ce rost are această atitudine?” – În primul rînd că nimeni, absolut nimeni nu poate obliga pe nimeni să îl ajute sau să îl critice sau să îl „mentoreze” pe altul. Aceste mecanisme și acest comportament se nasc în mod natural și vin de la sine, dacă vin. Eu mă bucur cînd oamenii comentează, critcă, interacționează. Ca principiu sînt în general împotriva ”personalizării” prea accentuate a actului de comentariu și critică. Prefer critica la obiect și nu la subiect. Adică prefer critica adresată textului și nu autorului. Pentru că oamenii sînt sensibili (cam așa cum ești tu) și sînt inconsecvenți cu acceptarea ei (așa cum ești tu). Adică foarte happy cînd cineva îi laudă sau le laudă textele și mai puțin voioși cînd le sînt criticate, ironizate sau pastișate. Să fii însă foarte sigur că mulți cărora le respingi critica ironică sau pastișa te vor abandona de tot și nu îți vor spune nici cînd scrii bine. Părerea mea este că atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect. Este foarte greu să legiferezi vorbirea. De aceea m-am străduit să impun principii cît mai puține și cît mai clare. Evident nu am o soluție perfectă dar cred că este cea mai apropiată de ideal. „Ar trebui să înțelegem de ce textele pe care le-am expus sunt lipsite de valoare literară, fără ca să se glumească la adresa persoanei și a vieții noatre intime, fiindcă ceea ce scriem nu are legătură întotdeauna cu noi sau familiile noastre.” – sînt de acord cu asta și de aceea avem moderator pe site și cred că își face destul de corect și consecvent slujba mai ales cînd nu o încurcăm noi și nu ne luăm justiția în propriile mîini. „Nu ar fi mai simplu să ni se spună: „aici nu ai de-a face cu poezia, pentru că…” sau „stilul acesta pe care îl încerci nu te caractrizează, deoarece până acum ai scris altfel..” sau „cea ce ai scris aici este jignitor la adresa…” ori spații albe imense, ar spune mai mult decât o ironie sau o nesăbuință chipurile amuzantă?” – nu cred că există rețete pentru așa ceva. Cred că ar trebui să spui merci fiecăruia care se obosește să scrie orice despre un text de-al tău și să îl bage în seamă. Pentru ca nu este obligat să o facă. Te poate foarte bine ignora pe tine și textele tale. Și atunci nu știu ce e mai de nedorit, o critică ironică, poate chiar răutăcioasă sau ignorarea? În plus, cred că dacă ai astfel de întrebări le poți pune ca răspuns sub comentariile lor și poți fi insistent. Poți comenta tu mai mult textele altora și în felul acesta le poți încuraja dorința de a se opri asupra textelor tale. Dar cu atitudini și expresii de genul <<„talentații” acestui site>>, mă tem că oamenii nu vor mai simți nici un imbold semnificativ și te vor ocoli. „Dar, probabil, buna creștere nu are de-a face cu talentul!” – Nu, nu are. Nu știu de unde ai înțeles tu asta. Dar nu înțeleg ce vrea să însemne expresia „O fi și asta o explicație a comportamentului pe acest site. Sau poate tocmai lipsa de talent a „mai marilor” site-ului dovedește și proasta lor creștere?” Nu ți se pare că a vorbi în felul acesta este lipsit de bun simț? M-am exprimat eu vreodată cu privire la „creșterea” ta? Nu îți dai seama că așa ceva este un atac la persoană mult mai grav decît oricare din ironiile făcute la adresa textelor tale? Se pare că ai valorile inversate, dragul meu. În plus, te asigur că destul de mulți pe Hermeneia știu să aprecieze valoarea. Nu ți-ai pus chiar niciodată problema că s-ar putea ca multe din textele tale să nu aibe valoare și de aceea nu sînt neaparat apreciate? „Am observat însă că, dacă vrei să fii apreciat, deși nu trebuie să îți schimbi stilul de a scrie prea mult, e bine să te orientezi pe lângă cei care dau tonul discuțiilor în acest „salon”. Eventual să fii vigilent și acolo unde vezi că aceștia critică, să fii în ton cu ei, iar acolo unde ei laudă, să descoperi „valențe” imposibile subiectului deja abordat. Atunci te vei bucura de aprecierile „stăpânilor” și mereu vei avea o părere insolită despre ceea ce scrii din parte lor.” – Cred că am scris mai sus despre elefanții care zboară. Am să îți mai spun că e la fel de ușor să spui că girafele fac ouă. Cam așa stau lucrurile și cu rîndurile tale de mai sus. Adică au aceeași legătură cu realitatea. Eu zic să fii serios și să vii cu argumente solide cînd te lansezi în astfel de elucubrații pentru că sînt de-a dreptul ridicole. Dacă tu îți imaginezi că cel puțin cei din consiliul Hermeneia nu au altă treabă mai bună de făcut decît să izvodească planuri și uneltiri oculte mă tem că manifești un comportament similar celui de manie a persecuției. Și e păcat. „ Cel mai firesc lucru care poate fi făcut este să nu mai scrii pe un astfel de site.” – Dragul meu, această decizie ți-a aparținut și îți va aparține întotdeauna. La fel cum nimeni nu te invită pe Hermeneia tot nimeni nu te obligă să stai. În ce privește măsura în care Hermeneia este sau nu un bîlci sau o tiribombă nu cred că mă pot pronunța. Pot însă să îți spun cu siguranță că dacă mă numești printre „stăpînii” acestui salon aprecierile sau critica mea nu au avut niciodată de a face cu persoana ci cu scriitura și pe deasupra încă nu s-a născut acela care să mă poată cumpăra pe mine, nici la propriu și nici la figurat. E trist că încă nu ai realizat asta. Dar, evident, nu te pot obliga să crezi că elefanții nu zboară iar girafele nu fac ouă. Atîta timp cît tu ții cu tot dinadinsul să o crezi. Știi cum e? E ca în povestea aia cu omul care credea că e mort. Familia lui a ajuns atît de îngrijorată încît l-au dus la psihiatru. Și medicul psihiatru a tot încercat să îl convingă ca nu e mort. Într-un tîrziu medicul l-a întrebat pe omul nostru: ”Ai auzit că oamenii morți nu sîngerează, din ei nu mai curge sînge. Ești convins că este așa?” „Sînt convins i-a răspuns omul nostru.” În clipa aceea medicul i-a facut brusc o tăietură cu un bisturiu pe mînă. Sîngele a țîșnit iar omul, pacientul care credea că este mort, a exclamat: „Extraordinar! Nemaipomenit! Cine și-ar fi imaginat că pînă și oamenii morți sîngerează!?”. Cred că ai prins ideea…
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar denemișcarea privirii,
albul crucii,
coasta păsării oarbe,
colți adânciți,
căderea de sine,
vârful pleoapelor
peștera inimii
astea sînt fabricaţii ieftine. trebuie să te eliberezi de ele. e mult prea mult, obositor, îmbâcsit. trebuie sa schimbi macazul. text de şantier.
pentru textul : Trecere prin viață demişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
pentru textul : and nothing else matters… deînțeleg și... apreciez asta!
pentru textul : Extazul comunicării detextul e interesant ca procedeu (imi inspira genul de pictura in acuarela, din cateva tuseuri), ceea ce n-are absolut nicio legatura cu felul in care e scris numele lui segovia.
pentru textul : crochiu II dea reusit sa creeze o stare si pare mai degraba un joc lejer cu final de salon, de aceea cuvantul "interesant" cred ca il defineste destul de exact.
intr-o nota amuzanta, mi-am amintit (nu poemul mi-a amintit) de lectiile de caligrafie, cand erai plesnit pentru felul in care inclinai literele. :o)
Da, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deDomnule Buricea, cum vine asta..."Nirvana vietii", domnule? e metafora sau injuratura? serios acum...eu pot intelege ca va mai amintiti, cu nostalgie, de acele dalbe vremuri; dar noi ce vina avem? textul este...versificatie scolareasca, nimic mai mult.
pentru textul : A trecut amar de vreme de...hai să ne jucăm un pic, Bianca. Probabil că tu ai dreptate în propunerile tale doar dacă îmi spui care e legătura între titlu și ce e sub el:)! Accepți provocarea? 84 pe Terra are un om drag mie. Uite un indiciu:)!
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deeste REDACOR sau REDACTOR?
pentru textul : O poveste postmodernistă deStrofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deRestul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Cred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
pentru textul : de profundis dee foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
pentru textul : întoarcerea la praga deo scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
pentru textul : dupamiaza eroilor de... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
pentru textul : eu nu sînt poet dePagini