Pentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
pe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
si mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
Maricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
Potrivit opiniei fizicianului W.O. Schumann , planeta noastră se manifestă ca un circuit-magnetic, avînd un puls al ei, asemănător organismelor vii. Rezonanța Schumann, sau pulsul Terrei cum a mai fost numit, a fost vreme de milenii, stabil. Recent oamenii de știință au evidențiat o augumentare, o accelerare a acetuia, care, în mod paradoxal ar duce la schimbarea calității timpului. Ziua în acest plan, nemaiavînd 24 de ore ci 16. Nu este vorba de un proces cronologic, ci de unul infra-material, profund, al materiei vii. Se estimează ca procesul va continua, ajungînd prin anul 2012 după unii, la zero, practic, la un re-start temporal - energetic. Nu va fi vorba de un sfîrșit real al Lumii spun aceiași, ci de schimbări calitative mai greu de imaginat chiar și în zilele noastre. Tocmai acest fenomen este descris de vechii mayași în Popol Vuh, astronomii lor localizînd cu precizie trecerea "de la a cincea Lume la cea de a Șasea". Dacă abordăm lucrurile din acest punct de vedere, s-ar părea că filmul lui Mel Gibson este o creație preventivă.
Finalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
are aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
stiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
multumesc, voi tine cont de sugestii. voi mai scoate din si-uri chiar daca - am mai spus - nu sunt scapari.
cuiburile mi-au placut in imaginea cu trenuri si "vagoane", trecand asa. dar o sa vad.
la jeansi nu cred ca am sa renunt fiindca sunt cel putin zece ani de cand nu le mai spun blugi, n-as fi eu. in fond asta e doar o poezie! :o)
apreciez ca mi-ai spus parerea ta.
Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
recunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
interesanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
Am incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
Alma.. In 1950 McLuhan a declarat apusul revolutiei Gutenberg. Televiziunea capta atentia maselor, se abandonau cartile( tipariturile) in favoarea vizualului de pe ecrane. O a doua majora cotitura a fost prin anii 90 cand programele word processing Qtext si Word au facilitat milioanelor de posesori de PC sa creeze si sa manipuleze cu o usurinta incredibila texte. Facilitatile noilor programe : copy & paste, save, send & print devin atributele unei noi ordini. Din acest moment orice persoana ce doreste sa scrie( indiferent de motiv) poate folosi ordinatorul, liber accesibil in scoli, birouri, acasa sau de la net-cafe. Sute de milioane de PC inunda planeta in numai 25 de ani de la inventarea lui de IBM Ultima etapa in trivializarea scrisului este Internetul care faciliteaza transportul instantaneu de date, imagini si sunete world-wide. Chaturile au si ele un rol important in definirea unui limbaj semiotic, ele stabilesc reguli de comunicare si patternuri relationale care afecteaza limbajul netului si eventual se infiltreaza in scrisul cult pe net. Individul pe net devine consumator de informatie sau distractie el navigheaza intre "rame digitale" ce ofera orice clientul isi doreste intr-o mina taxonomic organizata. Un particular anume, consuma o anumita felie din facilitatile webului, de pilda: cauta date pe google, posteaza poze pe flickr.com sau verifica starea vremii pe weather.com etc. Preferintele individuale on line sunt categorisite folksonomic in categorii dupa interesul social, etnic, ierarhic si chiar de clica ( mob indexing in literatura webnetica -vezi Paul McFedries: Folk Wisdom). Ce sa intampla cu literatura pe net? Este evident, textul electronic are o viata efemera el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? Ziaristica ne supune la un bombardament de informatii care se perinda cu viteza lumii in spatiul perceptiv. Spamul si reclama comerciala vulgarizeza informatia supunandu-ne la vesnica dilema de a cerceta sau refuza un text oferit. Filtrarea cere timp dar si uzeza consumatorul. De multe ori remarc cu regret texte minunate care trec neobservate, pierdute intr-un ocean de mediocritate si nonsens. Ce sta in balanta alegerii? biasul cultural sau interesul socio-economic al consumatorului. Folksonomia defineste ca "wisdom of crowds" decizia de a alege sau respinge un text publicat intr-o comunitate larga.( One person can be pretty smart but 1000 people are by far smarter). Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. Si in final: Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba? Citez aici pe www.wordspy.com care filtreaza netul inregistrand neologisme ,expresii sau cuvinte noi in limba engleza. Sper ca am reusit sa trezesc interesul pentru fenomenul textului digital asa cum il percepem pe net. Invit deci comentarii la subiect. Eu zic ca traim o revolutie de magnitudine egala cu inventia tiparului. Spunea Chu En Lai unui ziarist care cerea o parere despre revolutia franceza, raspunsul sefului de stat a fost surprinzator: "200 de ani e o perioada prea scurta ca sa intelegem profund istoria" Dar nimic nu ne impiedica sa cercetam revolutia post Gutenberg la care vrem sau nu, luam noi parte activa, azi.
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
Poemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
memoria imediata e imediat uzata si pierduta. uite sa zicem ca intalnim un melc. Ne uitam la cochilia lui, la poeziile scrise si numaram berile baute impreuna. Ne despartim cu temenele si gratioase salutari de bine. Dupa un timp intalnim alt melc care din intamplare e mai bine dotat decat primul. Stam la o cafea si barfim timpurile. Ne zambim chiar si ne oferim tigari din pachete aurii cu etichete anti-riduri. Plecam fiecare in drumul lui lasand rotocoale de fum si o uitare imediata a memoriilor proaspete..Oblivion ar zicea primul melc daca si-ar aminti ceva, dar nu.
atmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu
mă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de gheață se lasă asupra acestui text. Haideți, nu mă înjurați? Hihihi!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece de*Toţi poeţii
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta dePentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
pentru textul : vule vu murir avec moi? deexistă o șansă la o mie ca doamna Cristina Moldoveanu și doamna Helena C să fie una și aceeași persoană, și să-și încurce borcanele singură.
pentru textul : Bătrâna clovn demultumesc aranca pentru apreciere, titlul e de atunci de demult dar vazind noile texte de pe site mi-am adus aminte de el
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ depe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
pentru textul : Când faci dragoste desi mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
pentru textul : mulțimea vidă deMaricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deerata de citire
pentru textul : Triunghiuri dePotrivit opiniei fizicianului W.O. Schumann , planeta noastră se manifestă ca un circuit-magnetic, avînd un puls al ei, asemănător organismelor vii. Rezonanța Schumann, sau pulsul Terrei cum a mai fost numit, a fost vreme de milenii, stabil. Recent oamenii de știință au evidențiat o augumentare, o accelerare a acetuia, care, în mod paradoxal ar duce la schimbarea calității timpului. Ziua în acest plan, nemaiavînd 24 de ore ci 16. Nu este vorba de un proces cronologic, ci de unul infra-material, profund, al materiei vii. Se estimează ca procesul va continua, ajungînd prin anul 2012 după unii, la zero, practic, la un re-start temporal - energetic. Nu va fi vorba de un sfîrșit real al Lumii spun aceiași, ci de schimbări calitative mai greu de imaginat chiar și în zilele noastre. Tocmai acest fenomen este descris de vechii mayași în Popol Vuh, astronomii lor localizînd cu precizie trecerea "de la a cincea Lume la cea de a Șasea". Dacă abordăm lucrurile din acest punct de vedere, s-ar părea că filmul lui Mel Gibson este o creație preventivă.
pentru textul : apocalypto depoezia am scris-o in noapte asta, o noapte albaaa...ca laptele. acum mi-a trecut si oboseala si tot. :)
va multumesc mult!
pentru textul : două cântece roşii deFinalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
pentru textul : Pentru că... deare aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 destiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
multumesc, voi tine cont de sugestii. voi mai scoate din si-uri chiar daca - am mai spus - nu sunt scapari.
pentru textul : de dincolo decuiburile mi-au placut in imaginea cu trenuri si "vagoane", trecand asa. dar o sa vad.
la jeansi nu cred ca am sa renunt fiindca sunt cel putin zece ani de cand nu le mai spun blugi, n-as fi eu. in fond asta e doar o poezie! :o)
apreciez ca mi-ai spus parerea ta.
Adriana, am făcut o mică modificare, pentru ca delicatețea si frumusețea versurilor tale să nu fie umbrite. mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : Electra deNu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
pentru textul : călcîiul lui hermes deDar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
recunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
pentru textul : cartea în esperanto demultumiri. pertinent.
pentru textul : Vechi revelaţii deinteresanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
pentru textul : un fel de poveste deAm incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
trăiesc aşa de când ţin cu dinţii
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii dede iubire
Alma.. In 1950 McLuhan a declarat apusul revolutiei Gutenberg. Televiziunea capta atentia maselor, se abandonau cartile( tipariturile) in favoarea vizualului de pe ecrane. O a doua majora cotitura a fost prin anii 90 cand programele word processing Qtext si Word au facilitat milioanelor de posesori de PC sa creeze si sa manipuleze cu o usurinta incredibila texte. Facilitatile noilor programe : copy & paste, save, send & print devin atributele unei noi ordini. Din acest moment orice persoana ce doreste sa scrie( indiferent de motiv) poate folosi ordinatorul, liber accesibil in scoli, birouri, acasa sau de la net-cafe. Sute de milioane de PC inunda planeta in numai 25 de ani de la inventarea lui de IBM Ultima etapa in trivializarea scrisului este Internetul care faciliteaza transportul instantaneu de date, imagini si sunete world-wide. Chaturile au si ele un rol important in definirea unui limbaj semiotic, ele stabilesc reguli de comunicare si patternuri relationale care afecteaza limbajul netului si eventual se infiltreaza in scrisul cult pe net. Individul pe net devine consumator de informatie sau distractie el navigheaza intre "rame digitale" ce ofera orice clientul isi doreste intr-o mina taxonomic organizata. Un particular anume, consuma o anumita felie din facilitatile webului, de pilda: cauta date pe google, posteaza poze pe flickr.com sau verifica starea vremii pe weather.com etc. Preferintele individuale on line sunt categorisite folksonomic in categorii dupa interesul social, etnic, ierarhic si chiar de clica ( mob indexing in literatura webnetica -vezi Paul McFedries: Folk Wisdom). Ce sa intampla cu literatura pe net? Este evident, textul electronic are o viata efemera el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? Ziaristica ne supune la un bombardament de informatii care se perinda cu viteza lumii in spatiul perceptiv. Spamul si reclama comerciala vulgarizeza informatia supunandu-ne la vesnica dilema de a cerceta sau refuza un text oferit. Filtrarea cere timp dar si uzeza consumatorul. De multe ori remarc cu regret texte minunate care trec neobservate, pierdute intr-un ocean de mediocritate si nonsens. Ce sta in balanta alegerii? biasul cultural sau interesul socio-economic al consumatorului. Folksonomia defineste ca "wisdom of crowds" decizia de a alege sau respinge un text publicat intr-o comunitate larga.( One person can be pretty smart but 1000 people are by far smarter). Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. Si in final: Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba? Citez aici pe www.wordspy.com care filtreaza netul inregistrand neologisme ,expresii sau cuvinte noi in limba engleza. Sper ca am reusit sa trezesc interesul pentru fenomenul textului digital asa cum il percepem pe net. Invit deci comentarii la subiect. Eu zic ca traim o revolutie de magnitudine egala cu inventia tiparului. Spunea Chu En Lai unui ziarist care cerea o parere despre revolutia franceza, raspunsul sefului de stat a fost surprinzator: "200 de ani e o perioada prea scurta ca sa intelegem profund istoria" Dar nimic nu ne impiedica sa cercetam revolutia post Gutenberg la care vrem sau nu, luam noi parte activa, azi.
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deAmintiri, Adriene, Amintiri
pentru textul : Amintiri cu tata deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption dePoemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
pentru textul : Peisaj amorf dememoria imediata e imediat uzata si pierduta. uite sa zicem ca intalnim un melc. Ne uitam la cochilia lui, la poeziile scrise si numaram berile baute impreuna. Ne despartim cu temenele si gratioase salutari de bine. Dupa un timp intalnim alt melc care din intamplare e mai bine dotat decat primul. Stam la o cafea si barfim timpurile. Ne zambim chiar si ne oferim tigari din pachete aurii cu etichete anti-riduri. Plecam fiecare in drumul lui lasand rotocoale de fum si o uitare imediata a memoriilor proaspete..Oblivion ar zicea primul melc daca si-ar aminti ceva, dar nu.
pentru textul : memoria imediatã deDe revăzut aici:
" totdinadinsul"
pentru textul : poetul de". Moartea este un fel de noapte ușă iar viața este"
Şi mai trebuie nişte virgule pe ici, pe colo...
atmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu
pentru textul : pendul. ciudata anatomie decâte nu mai ştiau bătrânii noştri!
frumos, frumos peste tot. o mică reţinere la poarta lăsată. avea poarta arcuri?
mi-a plăcut:
"sanie de tablă frica
tăia întunericul din uşă
cu două dungi albe".
dar nu numai.
pentru textul : Şi aerul e o zgardă deaş da peniţă dar mi-au amorţit mâinile.
mă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
pentru textul : Doi deAm înţeles, Doina.
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici dePagini