Bianca, eu spun doar ca si “citit intreg pasajul”, tot despre doua luni e vorba. Si ca e la nivel de rugaminte (pe care am respectat-o, pana la acest text), ce nu a fost introdusa in regulament (cel putin la momentul postarii textului). Restul, adica asteptarea “noilor ordine”, urmarirea fiecarui comentariu al lui Virgil pe la alte texte, nu constituie problemele mele de "litera si spirit" si nu fac parte nici din cele mai de pret preocupari, scuze, nu putem fi toti la fel. Dar daca tu spui ca asa e si ca e suficient, te cred, voi sterge textul, in scurt timp, desi m-ar fi interesat un comentariu al tau cat de cat referitor la el, aici sau in alta parte, acolo unde ai observat tu, vigilenta (felicitari!), ca mai e postat.
Povestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
imperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
multumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
cum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
Chintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
Superb! pur si simplu o scriere care te lasa fara cuvinte de frumoasa ce e. Apreciez si eu, asemeni Marianei, textul, insa imi vine peste mana sa-ti selectez citate care mi s-au parut mai pline de inteles sau frumusete. Mi-a placut pe de-a-ntregul, asadar, las si semnul meu.:)
Cardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
Se pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
"bastida valului" sună ciudat Bastida sugerează o fortificație, iar valul este nesigur, efemer. Sau poate exact pe această contradicție ai mizat? "ard păsări mari de lemn suflet fără chip" asta îmi sună prea optzecist... ar merita reformulat, așa mi se pare M-a impresionat "elocvența firului de iarbă", și finalul "inimă de pământ/ întotdeauna/ de două ori/ toamna" Îmi place atmosfera poemului de nostalgie difuză, căutându-și o cale zen dinspre resemnare spre împăcare. Te citesc cu plăcere, sunt sigur de câte ori deschid pagina ta că voi găsi Poezie. Poezia aceea care hrănește sufletul obosit...
Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
În orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
virgil are dreptate. :o)
in ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
am urmărit ani de zile felul în care faci critică. Ce am remarcat şi mi-a plăcut este felul spumos de exprimare, ironia frizând uneori cinismul ce-i drept, comparaţiile surprinzătoare care trădează un spirit histrionic dar şi lecturi solide şi bine însuşite.
Ce m-a frapat însă este faptul că nu pot nici acum să înţeleg criteriile, standardele după care faci aprecierile. Este bine că ai adus în discuţie nota cea mai mare pe care mi-ai dat-o în concurs. Asta dovedeşte ori că eu scriu când mai slab sau mai bine ori tu ai zile mai bune sau mai proaste când mă critici. :)
Corina, Eu am spus "incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie" - Dumnezeu nu a facut asa, EL a facut impartirea dar nu "stupid si lipsit de orice fel de inspiratie". Am revenit pentru ca am observat ca ai luat asa, un avant de bucatareasa metisa in literatura dar esti incapabila de nuante insa m-am gandit ca poate intr-o buna zi ai sa scrii ok, ai forta, daca... (aici urmeaza ceva inca neclar pentru mine, dar sigur deocamdata ar trebui sa arunci shortzu' si cizmele de cauciuc si sa folosesti putin deodorant) Andu
"De mortuis nil nisi bene" - fiti decenti în fata mortii, domnilor! Aveti tot timpul din lume sa-l faceti cum vreti pe Paunescu, dar mai aveti rabdare macar cele trei zile pâna când va fi înmormântat. De-abia atunci veti constata ca el este mult mai viu decât multi dintre cei care doar vegeteaza acum. Cu cele bune.
E o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
bine ai re-venit pe Hermeneia. aici avem de toate, incercam sa fie mai bune dar mai sint si rele. textul tau nu straluceste dar cred ca inca incerci sa iti rodezi mina. nu stiu daca ai mai scris prin alta parte intre timp. aici insa fi pregatita sa ti se spun adevarul despre cum scrii. in textul de mai sus mi se pare mai reusita partea de mijloc
onorant sa-ti vezi numele dupa Numele celorlalti. va multumesc. dar trebuie sa marturisesc ca am o retinere cand vine vorba de incadrari si incartiruiri.
Nu vi se pare ciudat ca omul modern ridica singur ziduri, intra intre ele de buna voie si apoi incepe sa strige dupa libertate si Celalat?
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bianca, eu spun doar ca si “citit intreg pasajul”, tot despre doua luni e vorba. Si ca e la nivel de rugaminte (pe care am respectat-o, pana la acest text), ce nu a fost introdusa in regulament (cel putin la momentul postarii textului). Restul, adica asteptarea “noilor ordine”, urmarirea fiecarui comentariu al lui Virgil pe la alte texte, nu constituie problemele mele de "litera si spirit" si nu fac parte nici din cele mai de pret preocupari, scuze, nu putem fi toti la fel. Dar daca tu spui ca asa e si ca e suficient, te cred, voi sterge textul, in scurt timp, desi m-ar fi interesat un comentariu al tau cat de cat referitor la el, aici sau in alta parte, acolo unde ai observat tu, vigilenta (felicitari!), ca mai e postat.
pentru textul : Fabrica de îngeri de...iertare ptr eratele de rigoare, fireste
pentru textul : confesiune deremarc un ritm care pare neobisnuit pentru toamna dar poate de aceea intriga
pentru textul : Ecou defrancisc, multumesc de sfat! am sa tin cont de el. promit!
pentru textul : Invitație deRevin. Observ ca acum, cand am scris cele anterioare, textul a ajuns la a aptea citire. Lucru deloc intamplator
pentru textul : Bufonul dePovestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
pentru textul : Pentru învinşi nu este loc între îngeri! deGidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
pentru textul : Triunghiuri deimperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
pentru textul : nu căuta aici poezie demultumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
cum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
pentru textul : răscruce deChintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
pentru textul : iluzie deToți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
pentru textul : oz deSuperb! pur si simplu o scriere care te lasa fara cuvinte de frumoasa ce e. Apreciez si eu, asemeni Marianei, textul, insa imi vine peste mana sa-ti selectez citate care mi s-au parut mai pline de inteles sau frumusete. Mi-a placut pe de-a-ntregul, asadar, las si semnul meu.:)
pentru textul : drumul spre Okinawa deCardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
pentru textul : un cartuș și o nebună deSe pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
pentru textul : De dimineață deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu deai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile deAm corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine dePrafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi
pentru textul : Primăvara de"bastida valului" sună ciudat Bastida sugerează o fortificație, iar valul este nesigur, efemer. Sau poate exact pe această contradicție ai mizat? "ard păsări mari de lemn suflet fără chip" asta îmi sună prea optzecist... ar merita reformulat, așa mi se pare M-a impresionat "elocvența firului de iarbă", și finalul "inimă de pământ/ întotdeauna/ de două ori/ toamna" Îmi place atmosfera poemului de nostalgie difuză, căutându-și o cale zen dinspre resemnare spre împăcare. Te citesc cu plăcere, sunt sigur de câte ori deschid pagina ta că voi găsi Poezie. Poezia aceea care hrănește sufletul obosit...
pentru textul : din penumbră de"dar te rog nu-i cere scuze dacă vrea să te refuze" parca versurile astea nu-si au locul intr-o doina, Ovidiu. Ai putea sa le inlocuiesti?
pentru textul : cu doina-n gând... deCeea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deÎn orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
virgil are dreptate. :o)
pentru textul : and time goes on dein ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
am urmărit ani de zile felul în care faci critică. Ce am remarcat şi mi-a plăcut este felul spumos de exprimare, ironia frizând uneori cinismul ce-i drept, comparaţiile surprinzătoare care trădează un spirit histrionic dar şi lecturi solide şi bine însuşite.
Ce m-a frapat însă este faptul că nu pot nici acum să înţeleg criteriile, standardele după care faci aprecierile. Este bine că ai adus în discuţie nota cea mai mare pe care mi-ai dat-o în concurs. Asta dovedeşte ori că eu scriu când mai slab sau mai bine ori tu ai zile mai bune sau mai proaste când mă critici. :)
Pe curând,
cu simpatie nedisimulată
pentru textul : placebo deCorina, Eu am spus "incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie" - Dumnezeu nu a facut asa, EL a facut impartirea dar nu "stupid si lipsit de orice fel de inspiratie". Am revenit pentru ca am observat ca ai luat asa, un avant de bucatareasa metisa in literatura dar esti incapabila de nuante insa m-am gandit ca poate intr-o buna zi ai sa scrii ok, ai forta, daca... (aici urmeaza ceva inca neclar pentru mine, dar sigur deocamdata ar trebui sa arunci shortzu' si cizmele de cauciuc si sa folosesti putin deodorant) Andu
pentru textul : Doar femeie de"De mortuis nil nisi bene" - fiti decenti în fata mortii, domnilor! Aveti tot timpul din lume sa-l faceti cum vreti pe Paunescu, dar mai aveti rabdare macar cele trei zile pâna când va fi înmormântat. De-abia atunci veti constata ca el este mult mai viu decât multi dintre cei care doar vegeteaza acum. Cu cele bune.
pentru textul : antidedicaţie deE o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - debine ai re-venit pe Hermeneia. aici avem de toate, incercam sa fie mai bune dar mai sint si rele. textul tau nu straluceste dar cred ca inca incerci sa iti rodezi mina. nu stiu daca ai mai scris prin alta parte intre timp. aici insa fi pregatita sa ti se spun adevarul despre cum scrii. in textul de mai sus mi se pare mai reusita partea de mijloc
pentru textul : Ultimul an din viața mea deonorant sa-ti vezi numele dupa Numele celorlalti. va multumesc. dar trebuie sa marturisesc ca am o retinere cand vine vorba de incadrari si incartiruiri.
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) deNu vi se pare ciudat ca omul modern ridica singur ziduri, intra intre ele de buna voie si apoi incepe sa strige dupa libertate si Celalat?
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
pentru textul : Trecut deMai înainte ca un text să poată fi remarcat trebuie să se remarce singur.
pentru textul : sacrilegiu dePagini