Boabdil, tu ce faci? incurci cuvintele? acolo unde scriu "rugi de măceș" nu ma refer la rugaciuni ci la rugi. ceva cam ca aici: RUG1, rugi. s.m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. ... gosh! limba romana, bro..
"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
Cred că îți dorești un feedback onest. Părerea mea este că primul vers ne duce într-un fel de intersecție și nu știm dacă sensul dorit de tine e cel din limbajul plastic, specializat, referindu-se la un grupaj de obiecte, fructe etc. neanimate, neînsuflețite, sau dacă se referă la "moartea naturii" în anotimpul toamna. Versul al doilea pare să facă un pic de lumină. Merele putrede explicitează natura moartă din primul vers. Al treilea vers aduce din nou ceața. Se știe că furnicile hibernează în anotimpul rece fiind inactive. Mă întreb: care e anotimpul sugerat? Poate vara.. că și atunci pot putrezi niște mere căzute prin iarbă. Încă un neajuns ar fi acela că primul vers pare a fi un titlu, iar celelalte versuri un fel de descriere. Lipsesc cele două planuri, însă e prezent contrastul dintre static și dinamic, dintre moarte și viață. Părerea mea e că un haiku bun e acela care ne pune într-o stare de reflecție, fără a pune lectorul în situația de a se întreba: oare ce o fi vrut să spună? ce sens? Haiku-ul e un indicator spre o imagine plină de înțelesuri în care tăcerea e cel mai reușit background. Dar tu le știi pe toate astea. Și mai știi că nu toate poemele ne reușesc :) și încercăm din nou. Spor!
Îmi plac primele două versuri din primele două strofe. Tema soresciană cu urcatul scării este folosită inspirat prin tehnica repetiţiei. Nu-mi place daimonul acela, tot mai multă lume scrie despre daimoni, parcă a devenit o obsesie generală. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Continuă, este bine.
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
Silviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Finalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
în general mi-am făcut un obicei să nu mai comentez textele lui nicholas dinu pentru că ştiu că nu poate primi critica şi se lasă cu scandal. dar aici uite că am să îmi calc promisiunea (făcută mie), deşi e posibil să primesc o salvă de represalii, dar textul ăsta mă face aşa să mă întreb dacă chiar nu doare cînd poţi să scrii aşa prost. evident, trăim o vreme cînd s-a ajuns să se spună că orice poate fi poezie. dar se pare că unii chiar cred asta. textul este plin de emfatic şi bombstic ieftin. un fel de metaforizare aproape infantilă (vezi chestia cu reporterul, acul, penele şi... grădina condeiului). mai lipsea brotăcelul şi prinţesa sheherezada (vorba lui paul). efectiv am avut senzaţia că dacă depui un mic efort poţi transforma cîntecelul ăsta într-o parodie de genul celor pe care le citeam prin urzica. nicholas are imaginaţie. păcat că nu are talent. sau mai bine zis nu are simţul acela care te face să nu scrii nepoezie.
p.s. şi mai e ceva. îmuierea asta a "condeiului" în sapienţă moralizatoare este teribil de ridicolă. poate singurul loc unde o (mai) poţi folosi sînt manualele de clasa a doua sau cărţile pentru preşcolari. oare este chiar aşa de greu să se înţeleagă că este un turn off ridicol...
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
Poate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
E un text bun. E drept, titlul, câteva motive şi unele expresii sunt atacabile, dar întregul ideatic şi discursiv e bine articulat şi închegat.
Bun venit!
nu se accepta chatul si atacul la persoana, dar se accepta pauza dintre ele, adica liberatea exprimarii. nu stiu de ce acuma nu se arunca toti editorii peste alma ca sa o avertizeze ca-i suspendeaza contul. spor la zimbet sanatos. despre text. tot nu pricep ce-i cu plictiseala aia din brate. imi place numaratoarea. ai gindit-o bine. mie imi placea comparatia cu frigiderul. e cumva un poem de iubire? alma, nu iti raspund ca o sa zica ca fac eu chatul. scrie aici comentariu literar asa cum se cuvine, daca ai timp de dat penite.
Evident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
dorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
puțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă. enumerația ceea cu negații din a doua mi se pare reușită. furia ca o vietate care a crescut în tine e faină, e potrivită. uite și asta e super "să te simți greu ca un sac de nisip pe care jandarmii îl folosesc să întărească digul.". da, știu și eu cum e să nu dormi așteptînd apele să se reverse peste dambă, înspre casele oamenilor. bunicel textul.
ceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
pentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
eu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
Asa zi bre Vladutzule, deci de pe blogul lui Sile o ai... Pai tu ai auzit ma de poetul Florian Silisteanu? Si ai citit ce scrie sub poza aia pe care ai gasit-o pe google? Numai tu si faimosul Ionutz Caragea v-ati nascut pe google. In caz ca nu mai stii sa citesti, sa-ti spun eu ce scrie acolo: "s-ar putea ca fotografia aceasta sa fie protejata de drepturi de autor". Ai verificat chestia asta inainte de "fotomanipulare" cum ii zici tu? Ai? Iar tu Paule ori esti prost ori esti deosebit de prost. Din doua, una, scuza-ma, daca tu nu vezi logica propozitiei citate, alege dintre variantele propuse de mine. La intamplare de data asta, ca sa nu iti oboseasca neuronul.
poemul se întinde îcuprinzând aproape toate aspectele celor ce se luptă pentru ceea ce cred a fi fericirea. concluzia, însă, este una lumească, trăită, înțeleasă de autor.
ai putea reveni pe text Cezar.mi se pare că ai abandonat prea uşor.
toţi greşim dar putem învăţa şi mai ales putem corecta.
ai lunei- ai lunii
sub ochi felinarelor-sub ochii...
văgăune pustii al sufletului-...ale sufletului
succes!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text care pe linga faptul ca nu contine poezie, suna si agramat
pentru textul : Mai este timp să ierte până târziu deuau...asta e extraordinar!
pentru textul : Tragedie & transcendență deBoabdil, tu ce faci? incurci cuvintele? acolo unde scriu "rugi de măceș" nu ma refer la rugaciuni ci la rugi. ceva cam ca aici: RUG1, rugi. s.m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. ... gosh! limba romana, bro..
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I de"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
pentru textul : Transfigurare dePasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
pentru textul : poem imposibil deCred că îți dorești un feedback onest. Părerea mea este că primul vers ne duce într-un fel de intersecție și nu știm dacă sensul dorit de tine e cel din limbajul plastic, specializat, referindu-se la un grupaj de obiecte, fructe etc. neanimate, neînsuflețite, sau dacă se referă la "moartea naturii" în anotimpul toamna. Versul al doilea pare să facă un pic de lumină. Merele putrede explicitează natura moartă din primul vers. Al treilea vers aduce din nou ceața. Se știe că furnicile hibernează în anotimpul rece fiind inactive. Mă întreb: care e anotimpul sugerat? Poate vara.. că și atunci pot putrezi niște mere căzute prin iarbă. Încă un neajuns ar fi acela că primul vers pare a fi un titlu, iar celelalte versuri un fel de descriere. Lipsesc cele două planuri, însă e prezent contrastul dintre static și dinamic, dintre moarte și viață. Părerea mea e că un haiku bun e acela care ne pune într-o stare de reflecție, fără a pune lectorul în situația de a se întreba: oare ce o fi vrut să spună? ce sens? Haiku-ul e un indicator spre o imagine plină de înțelesuri în care tăcerea e cel mai reușit background. Dar tu le știi pe toate astea. Și mai știi că nu toate poemele ne reușesc :) și încercăm din nou. Spor!
pentru textul : Haiku deÎmi plac primele două versuri din primele două strofe. Tema soresciană cu urcatul scării este folosită inspirat prin tehnica repetiţiei. Nu-mi place daimonul acela, tot mai multă lume scrie despre daimoni, parcă a devenit o obsesie generală. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Continuă, este bine.
pentru textul : stare de fapt deMadim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
pentru textul : O umbră în plus deSilviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Succes!
pentru textul : Amurg cu Ludmila deFinalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
pentru textul : odios plouă deFrumos poem, nu ii gasesc niciun cusur (decat un "t" in plus la "intra").
pentru textul : into my arms deîn general mi-am făcut un obicei să nu mai comentez textele lui nicholas dinu pentru că ştiu că nu poate primi critica şi se lasă cu scandal. dar aici uite că am să îmi calc promisiunea (făcută mie), deşi e posibil să primesc o salvă de represalii, dar textul ăsta mă face aşa să mă întreb dacă chiar nu doare cînd poţi să scrii aşa prost. evident, trăim o vreme cînd s-a ajuns să se spună că orice poate fi poezie. dar se pare că unii chiar cred asta. textul este plin de emfatic şi bombstic ieftin. un fel de metaforizare aproape infantilă (vezi chestia cu reporterul, acul, penele şi... grădina condeiului). mai lipsea brotăcelul şi prinţesa sheherezada (vorba lui paul). efectiv am avut senzaţia că dacă depui un mic efort poţi transforma cîntecelul ăsta într-o parodie de genul celor pe care le citeam prin urzica. nicholas are imaginaţie. păcat că nu are talent. sau mai bine zis nu are simţul acela care te face să nu scrii nepoezie.
pentru textul : risipitorii de litere dep.s. şi mai e ceva. îmuierea asta a "condeiului" în sapienţă moralizatoare este teribil de ridicolă. poate singurul loc unde o (mai) poţi folosi sînt manualele de clasa a doua sau cărţile pentru preşcolari. oare este chiar aşa de greu să se înţeleagă că este un turn off ridicol...
Andule, ce vrei să fac acum? tac şi ţin doliu.
nu-i baş rea dar nu e pe gustul meu.
pentru textul : lordul banal deEste un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
pentru textul : povară dePoate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
pentru textul : să aiurim de bine dede corectat la fere(a)stră.
pentru textul : defunctis amor deE un text bun. E drept, titlul, câteva motive şi unele expresii sunt atacabile, dar întregul ideatic şi discursiv e bine articulat şi închegat.
pentru textul : trembling deBun venit!
nu se accepta chatul si atacul la persoana, dar se accepta pauza dintre ele, adica liberatea exprimarii. nu stiu de ce acuma nu se arunca toti editorii peste alma ca sa o avertizeze ca-i suspendeaza contul. spor la zimbet sanatos. despre text. tot nu pricep ce-i cu plictiseala aia din brate. imi place numaratoarea. ai gindit-o bine. mie imi placea comparatia cu frigiderul. e cumva un poem de iubire? alma, nu iti raspund ca o sa zica ca fac eu chatul. scrie aici comentariu literar asa cum se cuvine, daca ai timp de dat penite.
pentru textul : intimități fără bluetooth deCitit cu plăcere. Numai de bine.
pentru textul : Mă vor răni ninsorile deEvident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pentru textul : sephirot I dedorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
pentru textul : crucile depuțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă. enumerația ceea cu negații din a doua mi se pare reușită. furia ca o vietate care a crescut în tine e faină, e potrivită. uite și asta e super "să te simți greu ca un sac de nisip pe care jandarmii îl folosesc să întărească digul.". da, știu și eu cum e să nu dormi așteptînd apele să se reverse peste dambă, înspre casele oamenilor. bunicel textul.
pentru textul : rage deceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
pentru textul : Suflet androgin depentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
pentru textul : eine kleine musik deeu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
Scuze, n-am știut să scot virgulele. Graba, am scos ceva de lângă ele și au rămas aiurea.
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deNu mi se permite să editez, așa că, scuze ptr prima frază.
Asa zi bre Vladutzule, deci de pe blogul lui Sile o ai... Pai tu ai auzit ma de poetul Florian Silisteanu? Si ai citit ce scrie sub poza aia pe care ai gasit-o pe google? Numai tu si faimosul Ionutz Caragea v-ati nascut pe google. In caz ca nu mai stii sa citesti, sa-ti spun eu ce scrie acolo: "s-ar putea ca fotografia aceasta sa fie protejata de drepturi de autor". Ai verificat chestia asta inainte de "fotomanipulare" cum ii zici tu? Ai? Iar tu Paule ori esti prost ori esti deosebit de prost. Din doua, una, scuza-ma, daca tu nu vezi logica propozitiei citate, alege dintre variantele propuse de mine. La intamplare de data asta, ca sa nu iti oboseasca neuronul.
pentru textul : login depoemul se întinde îcuprinzând aproape toate aspectele celor ce se luptă pentru ceea ce cred a fi fericirea. concluzia, însă, este una lumească, trăită, înțeleasă de autor.
pentru textul : fericirea I deNu prea este poezie textul asta. E cam de cutia de nisip.
pentru textul : Şi ce dacă? deai putea reveni pe text Cezar.mi se pare că ai abandonat prea uşor.
pentru textul : noapte de decembrie detoţi greşim dar putem învăţa şi mai ales putem corecta.
ai lunei- ai lunii
sub ochi felinarelor-sub ochii...
văgăune pustii al sufletului-...ale sufletului
succes!
Binențeles că umbra are umbră: penumbra.
pentru textul : femeia cu umbre dePagini