Acum apar si eu pe aici, uite cum acest conte de montecristo ne stimuleaza imaginatia somatica! Cristi, nu cred ca esti inca la nivelul cerut de o licenta poetica (sa nu-i spun eroare, ca nu e, e clar) de tipul "suntem primul nascut". Aceasta licenta poetica are forta, e chiar cutremuratoare as putea spune... insa ce urmeaza e mult mai jos... setezi un nivel prea mare de asteptare cu acest titlu, parerea mea la fel de sincera. Si nu te lua dupa toti astia care te iau in bete ca Virgil care vede absconsul in spatele casei lui unde altcineva tocmai a tuns iarba sau Dorin care ia o distanta asa, respetabila, de tot ce i se pare ca ar avea purici. Eu iti recomand cu toata sinceritatea sa dai jos jambierele si espadrilele, sa pui pioletul in cui, sa dai rucsacul la spalatorie cu tot ce in el, sa faci un dus fierbinte, sa iei un halat usor pe spate, sa te asezi la comp si sa scrii cu sufletul limpede. Cu drag, Andu
Dle Stefan, esti un foarte fin critic si ma incanta faptul ca ai avut timp pentru a scrie cate ceva si despre poemul meu. parerile tale m/au ajutat sa inteleg superficialitatea poemului. cu respect.
o simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
Ca mai mereu, atunci când nu siluieşti limba pentru a încăpea într-un endecasilab iambic, oferi tribut stilistic/ ideatic prea mare versificaţiei, versificaţie care, aşa cum spuneam, foarte rar este acceptabilă, iar în fuga după valenţe lirice, mizezi pe construcţii (cel mult) suspecte de incoerenţă: "mușca zăbala-n veci" - ?! / "în rostuirea lui nu-i sens de glume" - "glume" pentru rimă - / "sunt rătăcit și-s fără de busole" - pleonastic / "zădărnicii în vremuiri postume" - manierism desuet/ "doar eu, precum în văz ițește treaba ?!... sunt înger" - virgulă între s. şi p.
interesant, si eu care credeam ca este despre oana pellea si nu despre cai. tocmai vroiam sa te intreb daca crezi ca subiectivismul unui actor (sau poet, for that matter) este "mai obiectiv" decit "obiectivitatea" unui reporter neactivist. desi, ca sa fiu sincer, sint tot mai inclinat sa cred ca reporterii neactivisti sint o specie absolut disparuta. probabil odata cu aparitia televiziunii. asa am inteles eu primele doua strofe.
poate unul din textele cele mai frumoase pe care le-am citit anul acesta (dupa cum vezi nu ma intereseaza activismul ci doar arta de amoru' ei):
Nu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
Sapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
spuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
adevărul este că aproape uitasem cîtă similaritate există între bobadil și nicodem. cît de identici sînt în incapacitatea lor de a comunica civilizat, în atracția puternică pe care o manifestă față de comportamentul mojic. comportament despre care cred că în adîncul lor îl simt ca pe un fel de retrăire a întregii lor copilării și adolescențe. cît de identici sînt în izbucnirile extremiste, în violența limbajului, în incapacitatea de a accepta măcar și posibilitatea ca altcineva (decît ei) să aibă o opinie corectă. similari și în mereu prezenta „mînie sfîntă” care „știe și vrea binele celorlalți, al literaturii, hermeneii, blah, blah, blah...” domnilor, voi v-ați născut într-un secol greșit. trebuia să fiți inchizitori, conchistadori sau cruciați. aveți stofă eroică. păcat că nu sînteți decît niște epigoni jalnici cu săbii de lemn și capot de baie în loc de platoșă de teuton.
nicodem, nu am să mă demit să răspund aberațiilor tale cu rezonanță de canalizare. cînd vei învăța să vorbești civilizat și fără mojicii (dacă asta se va putea întîmpla vreodată), și cînd vei renunța să te mai pui pe tine în centrul discuției, poate mă voi gîndi să îți răspund. pînă atunci însă nu. nu voi alege să fac decît un singur comentariu la ce ai spus tu: „apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. sînt convins că dumnezeu este amestecat în orice vrea el. și că sub nicio formă nu are nevoie de permisiunea sau protecția ta. nu vreau să încep o dezbatere teologică pentru că, iartă-mă, dar nu cred că ai organul necesar, și probabil nici școala, dar așa, pentru culturica ta tiolojică, de cînd a fost pus pe cruce și apoi pus în mormînt, dumnezeu s-a „amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. dar mă tem că tu nu poți pricepe asta. așa că nu te strădui.
excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
din cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
Bobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
Andu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
Multumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
gând bun!
Mulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
Având în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acum apar si eu pe aici, uite cum acest conte de montecristo ne stimuleaza imaginatia somatica! Cristi, nu cred ca esti inca la nivelul cerut de o licenta poetica (sa nu-i spun eroare, ca nu e, e clar) de tipul "suntem primul nascut". Aceasta licenta poetica are forta, e chiar cutremuratoare as putea spune... insa ce urmeaza e mult mai jos... setezi un nivel prea mare de asteptare cu acest titlu, parerea mea la fel de sincera. Si nu te lua dupa toti astia care te iau in bete ca Virgil care vede absconsul in spatele casei lui unde altcineva tocmai a tuns iarba sau Dorin care ia o distanta asa, respetabila, de tot ce i se pare ca ar avea purici. Eu iti recomand cu toata sinceritatea sa dai jos jambierele si espadrilele, sa pui pioletul in cui, sa dai rucsacul la spalatorie cu tot ce in el, sa faci un dus fierbinte, sa iei un halat usor pe spate, sa te asezi la comp si sa scrii cu sufletul limpede. Cu drag, Andu
pentru textul : Suntem primul născut deVirgil, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut. Încă mai suntem aici pentru a crea, așa e...
pentru textul : silences deDle Stefan, esti un foarte fin critic si ma incanta faptul ca ai avut timp pentru a scrie cate ceva si despre poemul meu. parerile tale m/au ajutat sa inteleg superficialitatea poemului. cu respect.
pentru textul : În tâmpla cu muze deo simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
pentru textul : Cinci arginți de...cu mențiunea că aș înlătura cuvintele "umbră" și "stele" , ce nu sunt susținute printr-un trop revelator. atent, paul
pentru textul : eu nu sînt poet deDezarmant de sincer. Poetul în faţa paginii goale. Şi frica...
pentru textul : Eșafod deCa mai mereu, atunci când nu siluieşti limba pentru a încăpea într-un endecasilab iambic, oferi tribut stilistic/ ideatic prea mare versificaţiei, versificaţie care, aşa cum spuneam, foarte rar este acceptabilă, iar în fuga după valenţe lirice, mizezi pe construcţii (cel mult) suspecte de incoerenţă: "mușca zăbala-n veci" - ?! / "în rostuirea lui nu-i sens de glume" - "glume" pentru rimă - / "sunt rătăcit și-s fără de busole" - pleonastic / "zădărnicii în vremuiri postume" - manierism desuet/ "doar eu, precum în văz ițește treaba ?!... sunt înger" - virgulă între s. şi p.
pentru textul : sonet cu noi deinteresant, si eu care credeam ca este despre oana pellea si nu despre cai. tocmai vroiam sa te intreb daca crezi ca subiectivismul unui actor (sau poet, for that matter) este "mai obiectiv" decit "obiectivitatea" unui reporter neactivist. desi, ca sa fiu sincer, sint tot mai inclinat sa cred ca reporterii neactivisti sint o specie absolut disparuta. probabil odata cu aparitia televiziunii. asa am inteles eu primele doua strofe.
poate unul din textele cele mai frumoase pe care le-am citit anul acesta (dupa cum vezi nu ma intereseaza activismul ci doar arta de amoru' ei):
"caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari
strigase pe zebră către coşul cu flori
carnea lor cântăreşte mai multă durere
osele lor sunt mai grele
oprirea lor mai arcuită"
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deacum zâmbesc când îmi aduc aminte conjunctura în care a fost scris. caragialică.
pentru textul : cu ochii deschiși deWow! Prima peniță de aur pe Hermeneia de la Virgil căruia îi mulțumesc pentru apreciere și încredere!
pentru textul : tattoos deLike a new entry.
pentru textul : The City's Mornings deInteresting context:
"The mornings of old times
are dead..."
mizerabila experienta sa te saturi de toate si toti, pana si de tine, sa obosesti de oameni. noroc ca nimic nu e vesnic. iepureste dorm, sa stii...!
pentru textul : high rojo denoi toti pe aici am fost suntem vom fi yaron amati. Sorry.
pentru textul : a murit yaron amati dee o intuiție Vlad. mi-ai adus zâmbet și stimă, mai ales.
pentru textul : login deAtât forma, dar mai ales ”formula” poetică a finalului mi se par deosebite.
pentru textul : Contemplând de pe cruce desi mie imi plac cerealili si reclamili inteligente. din cauza asta mă tai des cu dublul tais al cuvintelor. (placut)
pentru textul : 2 a.m. deNu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
pentru textul : blue american deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium deSapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : photo depentru a (ma) intelege indraznesc si te rog sa spui de ce ...magdalena? multumesc, cailean
pentru textul : crucile despuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deadevărul este că aproape uitasem cîtă similaritate există între bobadil și nicodem. cît de identici sînt în incapacitatea lor de a comunica civilizat, în atracția puternică pe care o manifestă față de comportamentul mojic. comportament despre care cred că în adîncul lor îl simt ca pe un fel de retrăire a întregii lor copilării și adolescențe. cît de identici sînt în izbucnirile extremiste, în violența limbajului, în incapacitatea de a accepta măcar și posibilitatea ca altcineva (decît ei) să aibă o opinie corectă. similari și în mereu prezenta „mînie sfîntă” care „știe și vrea binele celorlalți, al literaturii, hermeneii, blah, blah, blah...” domnilor, voi v-ați născut într-un secol greșit. trebuia să fiți inchizitori, conchistadori sau cruciați. aveți stofă eroică. păcat că nu sînteți decît niște epigoni jalnici cu săbii de lemn și capot de baie în loc de platoșă de teuton.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal denicodem, nu am să mă demit să răspund aberațiilor tale cu rezonanță de canalizare. cînd vei învăța să vorbești civilizat și fără mojicii (dacă asta se va putea întîmpla vreodată), și cînd vei renunța să te mai pui pe tine în centrul discuției, poate mă voi gîndi să îți răspund. pînă atunci însă nu. nu voi alege să fac decît un singur comentariu la ce ai spus tu: „apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. sînt convins că dumnezeu este amestecat în orice vrea el. și că sub nicio formă nu are nevoie de permisiunea sau protecția ta. nu vreau să încep o dezbatere teologică pentru că, iartă-mă, dar nu cred că ai organul necesar, și probabil nici școala, dar așa, pentru culturica ta tiolojică, de cînd a fost pus pe cruce și apoi pus în mormînt, dumnezeu s-a „amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. dar mă tem că tu nu poți pricepe asta. așa că nu te strădui.
excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - dedin cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
Lucian, Sapphire, Alma, multumesc de lectura, sugestii si precieri. Voi reveni cu explicatii, deocamdata timpul nu mi-o permite.
pentru textul : Abis deBobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan de"când vei dori să citesc un text de-al tău"
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAndu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deMultumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Ferestre deuite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) degând bun!
Mulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deAvând în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
Pagini