Stimate autor,
Acest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
Inceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
Un poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
textul mi se pare cam amalgam incepe mult prea declarativ oscilatia intre persoana intii plural si singular e cam neinspirata exista expresii care pot fi orice dar nu limbaj metaforic vezi: "tăm pe același fir de nisip tatuat" (nisip tatuat? ce e aia?) "oceanul are marginea legată" (cam cum vine asta?) "celălalt capăt al pământului este un cerc" (pari sa faci obsesie pentru margini) oscilatia intre gari si trenuri pe de-o parte si oceane si valuri pe de alta mi se pare cam aiurea se vrea oniric dar nu cred ca reuseste parerea mea este ca ai imaginatie dar imaginatia in cazul tau doar iti ofera materia bruta pe care nu reusesti sa cladesti prea mult imaginile de aici s-ar putea folosi in texte distincte cred ca nu ti-ar strica sa devii mai "creativa" si mai putin "imaginativa"
asta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
aş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
Între ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
Sorin, textul nu e rău, dar, având în vedere miza lui, aș aerisi puțin finalul. ( lasă-i și citiorului o temă de gândire, nu îi arunca morala în brațe, ai o proză alegorică aici, nu o fabulă.) Cam așa: "Fără să perceapă câtă vreme trecuse de când părăsise stâlpii de electricitate, ajunse la două bătrâne de zăpadă așezate față în față. Privi cu luare-aminte urmele înșirate dezordonat înainte-i și propriile urme făcute cu bocancii grei: erau identice. Mai bine și-ar construi un iglu, precum eschimoșii, s-ar întinde pe blana sa de oaie și ar aștepta acolo zorile sau moartea cu arama somnului de gheață. Mai bine și-ar continua drumul cât se mai zăresc urmele." mai citim...:)
"we speack about an orange's party in your body, woman" asta e engleza de balta, eu zic mai bine nu o folosi daca nu o stii consider ce e aici un text slab. pur si simplu ma tot uit la el si nu vad unde e poezia
Adriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
foarte sugestiv tabloul şi lasă loc de multe interpretări.am să mă opresc doar la zugravul de pe scară care îmi sugerează delicateţe, preţuire faţă de femeia pe care îndrăzneşte să o atingă doar prin mângâieri.admirabil.
Ca idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
mi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
Fragment dintr-un vis narcisist Cred că aș putea iubi un zeu. Ar fi mai înalt decât mine și m-ar provoca să fiu mereu altfel, mereu din ce în ce mai înaltă, până când aș ajunge mai înaltă ca el. Și atunci nu l-aș mai iubi. Atunci, după ce-l voi fi întrecut, voi fi în căutarea zeului celui pe care l-am aruncat la gunoi, un zeu și mai înalt, care privește întotdeauna în sus, și niciodată în jos, la mine. Eu îl voi face să privească în jos. Și când va privi în jos eu voi fugi. Va trebui să își rotească privirea. Doar așa mă va găsi, privind în jurul lui, la lumea înconjurătoare, căzând la picioarele ei, la picioarele mele. Am greșit. Nu cred că aș putea iubi un zeu. Dar aș putea sa îl calc sub tălpile mele, și atunci aș face mai mult decât să îl iubesc. L-aș ridica deasupra mea. (noiembrie 2003)
tu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
Povestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
Inocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
omul recent oscileaza, chinuit sau amuzat de obsesiile poetice, intre autenticitate si impersonal, persifland tendinta celor care suprasolicita agonia si limbajul. ma simt insa incapabil sa fac o legatura viabila intre titlu si poem. poate ne ajuta zenobia?
nicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
Mi se pare mult prea laconic comentariul tau... Poate vrei sa-mi explici ce nu iti place sau ce nu intelegi. Cine crezi ca ar reusi pe deplin sa fie Dumnezeu ? Poate incercam sa ii semanam cate putin.............
Multumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o vedeam în primele 3-5. și o venit și la țanc, nu știu dacă o fost, dar mi-o părut foarte la adresa competiției. mă așteptam să atragă atenția
pentru textul : legenda omului-sandwich deStimate autor,
pentru textul : pâinea zilei de luni deAcest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
Inceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
pentru textul : niciodată vineri deîn loc de penițe negre propun un bug. nu de bucătărie ci de poezie. promit că îl desenez eu la o rezoluție decentă.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deCa un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II deUn poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
textul mi se pare cam amalgam incepe mult prea declarativ oscilatia intre persoana intii plural si singular e cam neinspirata exista expresii care pot fi orice dar nu limbaj metaforic vezi: "tăm pe același fir de nisip tatuat" (nisip tatuat? ce e aia?) "oceanul are marginea legată" (cam cum vine asta?) "celălalt capăt al pământului este un cerc" (pari sa faci obsesie pentru margini) oscilatia intre gari si trenuri pe de-o parte si oceane si valuri pe de alta mi se pare cam aiurea se vrea oniric dar nu cred ca reuseste parerea mea este ca ai imaginatie dar imaginatia in cazul tau doar iti ofera materia bruta pe care nu reusesti sa cladesti prea mult imaginile de aici s-ar putea folosi in texte distincte cred ca nu ti-ar strica sa devii mai "creativa" si mai putin "imaginativa"
pentru textul : Într-o gară de sticlă deasta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
pentru textul : un fel de comunicaţie fără prea mare tehnologie deaş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
Între ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
pentru textul : ajun de Paşte deSorin, textul nu e rău, dar, având în vedere miza lui, aș aerisi puțin finalul. ( lasă-i și citiorului o temă de gândire, nu îi arunca morala în brațe, ai o proză alegorică aici, nu o fabulă.) Cam așa: "Fără să perceapă câtă vreme trecuse de când părăsise stâlpii de electricitate, ajunse la două bătrâne de zăpadă așezate față în față. Privi cu luare-aminte urmele înșirate dezordonat înainte-i și propriile urme făcute cu bocancii grei: erau identice. Mai bine și-ar construi un iglu, precum eschimoșii, s-ar întinde pe blana sa de oaie și ar aștepta acolo zorile sau moartea cu arama somnului de gheață. Mai bine și-ar continua drumul cât se mai zăresc urmele." mai citim...:)
pentru textul : Șarpele Midgardului de"we speack about an orange's party in your body, woman" asta e engleza de balta, eu zic mai bine nu o folosi daca nu o stii consider ce e aici un text slab. pur si simplu ma tot uit la el si nu vad unde e poezia
pentru textul : crazy party deIoana, sint inadvertente pentru ca de fapt aici sint trei texte taiate si prelucrate. Spui surprinzator. Mereu durerea e surprinzatoare, nu?
pentru textul : no new messages in your inbox deam corectat.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă decred că admir la textele tale abilitatea de a contura o formulă poetică individuală și de o estetică mai degrabă filosofică decît senzorială
pentru textul : [REC] deAdriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
pentru textul : cu doina-n gând... defoarte sugestiv tabloul şi lasă loc de multe interpretări.am să mă opresc doar la zugravul de pe scară care îmi sugerează delicateţe, preţuire faţă de femeia pe care îndrăzneşte să o atingă doar prin mângâieri.admirabil.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deDa Madim este vorba de un alt fel de solitudine... multumesc de trecere si interpretare.
pentru textul : Solitudine deCa idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
pentru textul : Spartan despre patria mea demi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară defelicitări pentru carte și pentru recenta primire în U.S.R.! Te voi contacta pe mail.
pentru textul : Lumea e o pisică jigărită, Andrei Velea deparca stiam ca se scrie "whiskey" sau "whisky"
pentru textul : kimberlit deFragment dintr-un vis narcisist Cred că aș putea iubi un zeu. Ar fi mai înalt decât mine și m-ar provoca să fiu mereu altfel, mereu din ce în ce mai înaltă, până când aș ajunge mai înaltă ca el. Și atunci nu l-aș mai iubi. Atunci, după ce-l voi fi întrecut, voi fi în căutarea zeului celui pe care l-am aruncat la gunoi, un zeu și mai înalt, care privește întotdeauna în sus, și niciodată în jos, la mine. Eu îl voi face să privească în jos. Și când va privi în jos eu voi fugi. Va trebui să își rotească privirea. Doar așa mă va găsi, privind în jurul lui, la lumea înconjurătoare, căzând la picioarele ei, la picioarele mele. Am greșit. Nu cred că aș putea iubi un zeu. Dar aș putea sa îl calc sub tălpile mele, și atunci aș face mai mult decât să îl iubesc. L-aș ridica deasupra mea. (noiembrie 2003)
pentru textul : ce am scris "atunci" de"o primă dintâi răstignire" ? "clipă ambiguă de nedescris"? plus repetitiile infinitului...
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris detu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
pentru textul : Biruința Învierii ▒ dePovestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
pentru textul : Mila Domnului deInocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
pentru textul : Moderator pe hermeneia deMulțumesc de trecere! tincuta
pentru textul : Într-o zi deomul recent oscileaza, chinuit sau amuzat de obsesiile poetice, intre autenticitate si impersonal, persifland tendinta celor care suprasolicita agonia si limbajul. ma simt insa incapabil sa fac o legatura viabila intre titlu si poem. poate ne ajuta zenobia?
pentru textul : Pohem denicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
pentru textul : pentru prima dată deMi se pare mult prea laconic comentariul tau... Poate vrei sa-mi explici ce nu iti place sau ce nu intelegi. Cine crezi ca ar reusi pe deplin sa fie Dumnezeu ? Poate incercam sa ii semanam cate putin.............
pentru textul : De-a Dumnezeu… deMultumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
pentru textul : Ulcior dePagini