well, poate ca ai dreptate in dreptul tau. pentru mine insa mirosul acela este suficient de puternic sa ma faca sa simt absolut toamna. dar, hey, asa gindesc eu. e posibil sa fie doar o problema de perceptie personala
O femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
clonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
Mi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
Un text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
Ai doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
ca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
Cred ca aceste schimburi de replici (scuze de off-topic, dar katya este o autoare pe care o apreciez, chiar daca nu imi place aproape nimic din ceeace scrie) sunt un exemplu bun de dat la psihologie la capitolul "iata cum un dialog nu duce nicaieri daca cei doi nu au chiar nimic in comun" As dori insa sa spun ca textul (textele) postate de katya aici sunt interesante si in niciun caz nu sunt un exemplu de "asa nu" pe Hermeneia. Sunt deacord ca autoarea nu este in niciun caz un exemplu de modestie (ceeace i-ar prinde bine, insa este incapabila de asa ceva momentan, chiar daca incearca uneori - de dragul conversatiei, probabil, cu eforturi demne de o cauza mai buna, macar Virgil nici nu incearca asa ceva) dar ea munceste si incearca, iar acest efort este demn de admiratia oricui. Eu insa pot sa pun pariu ca peste cativa ani Katya va creste mare si nu va mai picta in tempera, nu va mai canta ca o privighetoare ci se va marita cu un marinar si va face un copil brunet pe care il va boteza pafnutie. Andu
ia spune-mi bobadile, de ce nu fac eu bine că scriu "iluzia cum că dragostea" dar tu poţi scrie "dacă nu carecumva de-a dreptul perversă" în loc de "dacă nu cumva de-a dreptul perversă"?
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
Adim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
deși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
Iar am trei tablouri pe acelaşi perete :)
Riscul este acela al evaluării prin comparaţie, al ierarhizării, al umbririi valorice.
Titlul grupajului este sugestiv ( trebuie corectat urgent!).
Al doilea poem este preferatul meu, fiindcă dincolo de captura fotografică se vede o legătură cauză/efect între cele două planuri. Poemul are o tensiune interioară, o zbatere ca aripa buburuzei care nu mai găseşte alte plante înflorite şi se consolează cu nişte mărăcini, singurii ce pot înfrunta bruma. Un singur aspect deranjează un pic, disonanţa ,,ză-zboa...".
La primul poem am o întrebare: eşti sigură că preferi varianta ,,mânăstire" în loc de ,,mănăstire" ?
Aştept cu drag următoarele poeme. Atenţie să nu aluneci prea mult spre metaforizare. Natura are ,,metaforele" ei. Trebuie doar descoperite şi înrămate în cuvinte.
Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
părerea mea ar fi să schimbi nuanța de roz bombon a fontului, caută ceva mai deschis și mai discret... mai aproape de alb decat de roz intrucât aglomerezi imaginea cu prea multe culori... o sugestie ar fi să preiei o culoare din tablou pe care să o folosești... și scrierea italică și fontul..as mai medita asupra lor...mai ai de lucru pana sa fie un tot ...
imobilitate artificiu decadență les Fleurs du mal între moarte și moarte ambivalența iubirii alegoria Baudelaire-iană "C’est une femme belle et de riche encolure, Qui laisse dans son vin traîner sa chevelure. Les griffes de l’amour, les poisons du tripot, Tout glisse et tout s’émousse au granit de sa peau" Stranger In The Night
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
well, poate ca ai dreptate in dreptul tau. pentru mine insa mirosul acela este suficient de puternic sa ma faca sa simt absolut toamna. dar, hey, asa gindesc eu. e posibil sa fie doar o problema de perceptie personala
pentru textul : madlenă deEu cred că ar trebui încadrat la Desktop/Recycle Bin
pentru textul : Your message has been sent deO femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
pentru textul : Străină deAu avut si telefonia intrerupta si cred ca e in continuare. Net tot nu au. La mitingul din Iasi au fost mai mult de 500 persoane.
pentru textul : sandale pentru no woman's land declonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
pentru textul : și zeii plîng decam multe calorii are meniul :)
pentru textul : revelion H deMi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
pentru textul : Barajul deUn text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
pentru textul : o lună aproape plină deAi doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
pentru textul : Gena balanței deca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
pentru textul : Culori deai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei de... și iată cum se duce, induce precum și reduce universul, cosmosul, damblaua la pupici:) mulțumesc, Carmen! cu gânduri bune, paul
pentru textul : mai departe decât tristețea deCred ca aceste schimburi de replici (scuze de off-topic, dar katya este o autoare pe care o apreciez, chiar daca nu imi place aproape nimic din ceeace scrie) sunt un exemplu bun de dat la psihologie la capitolul "iata cum un dialog nu duce nicaieri daca cei doi nu au chiar nimic in comun" As dori insa sa spun ca textul (textele) postate de katya aici sunt interesante si in niciun caz nu sunt un exemplu de "asa nu" pe Hermeneia. Sunt deacord ca autoarea nu este in niciun caz un exemplu de modestie (ceeace i-ar prinde bine, insa este incapabila de asa ceva momentan, chiar daca incearca uneori - de dragul conversatiei, probabil, cu eforturi demne de o cauza mai buna, macar Virgil nici nu incearca asa ceva) dar ea munceste si incearca, iar acest efort este demn de admiratia oricui. Eu insa pot sa pun pariu ca peste cativa ani Katya va creste mare si nu va mai picta in tempera, nu va mai canta ca o privighetoare ci se va marita cu un marinar si va face un copil brunet pe care il va boteza pafnutie. Andu
pentru textul : solia unei stele de mare dedin cauza urmatoarelor versuri nu mai cred nimic din rest, cu atat mai putin finalul...
pentru textul : here comes that rainbow again de"scriu de parcă l-aş biciui pe cristos
urcă gloabă golgota"
ia spune-mi bobadile, de ce nu fac eu bine că scriu "iluzia cum că dragostea" dar tu poţi scrie "dacă nu carecumva de-a dreptul perversă" în loc de "dacă nu cumva de-a dreptul perversă"?
pentru textul : sunt român deexplicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
pentru textul : turtle blues deserios-metaforic :) ...un salt in timp :)
pentru textul : arămie demulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deAdim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă dee imensa fotografia si iese din formatul paginii. e dezavantajos. as aprecia daca ai micsora-o. voi reveni pentru texte.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante dedeși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
pentru textul : Marea Dragoste deIar am trei tablouri pe acelaşi perete :)
pentru textul : Înșir`te mărgărite deRiscul este acela al evaluării prin comparaţie, al ierarhizării, al umbririi valorice.
Titlul grupajului este sugestiv ( trebuie corectat urgent!).
Al doilea poem este preferatul meu, fiindcă dincolo de captura fotografică se vede o legătură cauză/efect între cele două planuri. Poemul are o tensiune interioară, o zbatere ca aripa buburuzei care nu mai găseşte alte plante înflorite şi se consolează cu nişte mărăcini, singurii ce pot înfrunta bruma. Un singur aspect deranjează un pic, disonanţa ,,ză-zboa...".
La primul poem am o întrebare: eşti sigură că preferi varianta ,,mânăstire" în loc de ,,mănăstire" ?
Aştept cu drag următoarele poeme. Atenţie să nu aluneci prea mult spre metaforizare. Natura are ,,metaforele" ei. Trebuie doar descoperite şi înrămate în cuvinte.
Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
pentru textul : întotdeauna a fost de„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
părerea mea ar fi să schimbi nuanța de roz bombon a fontului, caută ceva mai deschis și mai discret... mai aproape de alb decat de roz intrucât aglomerezi imaginea cu prea multe culori... o sugestie ar fi să preiei o culoare din tablou pe care să o folosești... și scrierea italică și fontul..as mai medita asupra lor...mai ai de lucru pana sa fie un tot ...
pentru textul : 江戸 (Edo) denu tine, prietene...fiind aproape de menopauza, cum ziceai, stratagemele astea de manipulare ma lasa rece. deci...scrie ceva si lasa prostiile.
pentru textul : sînt un nesuferit deNe bucurăm de revenirea ta. Trebuie să te anunțăm că în perioada în care nu ai fost activă pe Hermenia, ai fost încadrată la categoria de „membru corespondent” și, odată cu asta, s-a pierdut dreptul de a face comentarii. Avem și o veste bună și anume că se poate redobândi acest drept, dacă dorești. Mai multe informații aici:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
PS. O fotografie reprezentativă la profil, te rugăm!
pentru textul : chanson de belle nuit deChristos a înviat! Și Paște fericit tuturor hermeneuților!
pentru textul : Hristos a înviat! deAmin
imobilitate artificiu decadență les Fleurs du mal între moarte și moarte ambivalența iubirii alegoria Baudelaire-iană "C’est une femme belle et de riche encolure, Qui laisse dans son vin traîner sa chevelure. Les griffes de l’amour, les poisons du tripot, Tout glisse et tout s’émousse au granit de sa peau" Stranger In The Night
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 demulțumesc Adrian pentru trecere și comentariu, așa voi incerca să fac ,sper să îmi și iasă,o zi faină.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deDesigur. De ce nu? :)
pentru textul : Haiku deMulțumesc de opinie.
Pagini