Eu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
Licenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
Mult mai bun cum e acum. Meniul de la ultimele comentarii nu mai e "pestriţ", ceea ce îmi bucură ochiul. Totodată, size-ul şi fontul diferit (pare-mi-se) sunt o cale mai decentă de-a diferenţia textul de comentariu ori autor.
Aseară, la ultimele postări, orice pagină accesam, mă trezeam mereu pe prima.
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
ba chiar este obraznică! tot părerea mea. pentru că din subiectivism, autorul se va trece pe primele poziţii. ştie el oare că în dragostea de textele sale totuşi nu este de primele locuri?! de aceea zic...
este de evitat o astfel de situaţie jenantă...
sper că voturile vor fi făcute public după ce se va încheia votarea.
Francisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
Uite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
Hialine, tocmai despre lucrul acesta se vorbea cand ai intervenit cu ideea asteriscului la subsolul textului "vreau sa dansez pe lame de cutite"... Mai treci. Cu respect Ion Nimerencu
Ottilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
Multumesc pentru atentie! Daca ar fi sa revin asupra textului, as isista un pic mau mult pe descrierile personajelor. Parca e putin prea alert textul. Doar un pic, nu mult, pentru ca nu vreau sa bat apa in piua cu detalii neinteresante.
Alma + "însemnările" nu sunt proiecții decât în măsura în care avem nevoie de ele, în măsura în care ne lăsăm copleșiți de senzații. Cât privește secțiunea interactiv, sper să nu se transforme în spațiu de explicat poezii. Și așa am senzația că nu se mai scrie poezie decât ca să arătăm ce "dăștepți" suntem noi. Tot felul de trimiteri doxe, de simboluri halucinante, de cuvinte puse unul langa celalalt doar ca sa sune frumos clopoteii. De asta ma si abtin de la comentarii, de asta nici nu am vrut sa spun povestea poemului meu. Iasiul, ce face Iasiul ?
Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
e simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
o picătură căzută de nicaieri frunza uscată Varianta mea... asa sugerezi kireji... in rest imi place acest haiku... e mai bun decat cel postat de mine astazi.
Personaje bine conturate. Dialog alert. Final neasteptat. Tocmai asta ma deranjaza oarecum: da impresia de cautare de dragul efectului final. Una peste alta merita "penitele" anterioare. Asa ca vin si eu cu una.
la început,îndrumările sunt extrem de importante şi binevenite. Nădăjduiesc să învăţ multe,oricând te vei opri asupra poeziei mele cu sfaturi.Mulţumesc de părerea optimă. Cu stimă.
te duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
despre texte: exista de fapt trei versiuni din care nu inteleg, trebuie aleasa una de catre fiecare cititor? in acest caz, optez pentru o varianta a III-a insa una imbunatatita... iti promit ca in doua zile voi incerca sa-ti explic pe larg ce si cum.
Ai ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
Am comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
multumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deLicenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
pentru textul : noapte cu plată deexplicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
pentru textul : corespondență de septembrie deMult mai bun cum e acum. Meniul de la ultimele comentarii nu mai e "pestriţ", ceea ce îmi bucură ochiul. Totodată, size-ul şi fontul diferit (pare-mi-se) sunt o cale mai decentă de-a diferenţia textul de comentariu ori autor.
Aseară, la ultimele postări, orice pagină accesam, mă trezeam mereu pe prima.
Seara bună!
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 decami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : figurine albnegre deba chiar este obraznică! tot părerea mea. pentru că din subiectivism, autorul se va trece pe primele poziţii. ştie el oare că în dragostea de textele sale totuşi nu este de primele locuri?! de aceea zic...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeste de evitat o astfel de situaţie jenantă...
sper că voturile vor fi făcute public după ce se va încheia votarea.
Francisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
pentru textul : Pur și simplu denu vreau să vestejesc acel verde, Nicholas, am zis: ducă-se. iată!
mulţumesc frumos pentru prezenţă. te mai aştept.
pentru textul : caută-mă în omul acela deUite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deHialine, tocmai despre lucrul acesta se vorbea cand ai intervenit cu ideea asteriscului la subsolul textului "vreau sa dansez pe lame de cutite"... Mai treci. Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : iubito astăzi ți-am căzut în plasă deOttilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă deMultumesc pentru atentie! Daca ar fi sa revin asupra textului, as isista un pic mau mult pe descrierile personajelor. Parca e putin prea alert textul. Doar un pic, nu mult, pentru ca nu vreau sa bat apa in piua cu detalii neinteresante.
pentru textul : Ecografia unei întâmplări deAlma + "însemnările" nu sunt proiecții decât în măsura în care avem nevoie de ele, în măsura în care ne lăsăm copleșiți de senzații. Cât privește secțiunea interactiv, sper să nu se transforme în spațiu de explicat poezii. Și așa am senzația că nu se mai scrie poezie decât ca să arătăm ce "dăștepți" suntem noi. Tot felul de trimiteri doxe, de simboluri halucinante, de cuvinte puse unul langa celalalt doar ca sa sune frumos clopoteii. De asta ma si abtin de la comentarii, de asta nici nu am vrut sa spun povestea poemului meu. Iasiul, ce face Iasiul ?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deconform regulamentului nici nu ar fi trebuit sa publici cu tilul de ineptii astea...
pentru textul : Gând de vecernie deAi umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). dee simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
pentru textul : iertarea după Simion deo picătură căzută de nicaieri frunza uscată Varianta mea... asa sugerezi kireji... in rest imi place acest haiku... e mai bun decat cel postat de mine astazi.
pentru textul : în zori deerata de citire
pentru textul : Triunghiuri dePersonaje bine conturate. Dialog alert. Final neasteptat. Tocmai asta ma deranjaza oarecum: da impresia de cautare de dragul efectului final. Una peste alta merita "penitele" anterioare. Asa ca vin si eu cu una.
pentru textul : Spoiler dela început,îndrumările sunt extrem de importante şi binevenite. Nădăjduiesc să învăţ multe,oricând te vei opri asupra poeziei mele cu sfaturi.Mulţumesc de părerea optimă. Cu stimă.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture dete duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deOui!
pentru textul : Sprint final, în gheare dedespre texte: exista de fapt trei versiuni din care nu inteleg, trebuie aleasa una de catre fiecare cititor? in acest caz, optez pentru o varianta a III-a insa una imbunatatita... iti promit ca in doua zile voi incerca sa-ti explic pe larg ce si cum.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deinca un poem puternic si plin de patos. o rugaciune frumoasa, dar si educativa.
pentru textul : Scrum (XIII) deHermeneia mai e site de literatura sau e si de arte asa in general?
pentru textul : fish canvas deAi ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deMult, mult prea dulce. Aproape din toate punctele de vedere.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAm comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
pentru textul : downtown deAtenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
În rest, citim, citim.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist demultumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
pentru textul : Ceasul meu dePagini