in esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
șchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...
Vezi Vlad, ti-am spus ca imaginea clonei tale creeaza un fals. Lumea crede ca esti modest. In realitate, Vlad este un autor bun caruia ii lipseste curajul sa isi supuna textele criticii din afara atelierelor literare. Aici poti ajunge vedeta si iti poti face adulatori neoferind nimic despre omul din spatele cuvintelor. In lumea literara din afara atelierelor literare, mult mai vasta si extrem de pretentioasa (si haina as spune), este greu sa te si ascuzi si este greu sa faci si pe modestul, presiunea este prea mare. Ai de ales intre a te lasa calcat in picioare sau a fi agresiv. Modestia este calitatea celor care nu au calitati, spunea Paler. Modestia este pentru prosti, spunea Iorga. Il provoc pe Vlad sa scoata capul, sa lase remuscarile si esecul pe seama altora si sa se bata de la egal la egal cu scriitorii generatiei sale.
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Sunt multe imagini frumoase aici, aşezate potrivit în context, dar eu (pe persoană fizică şi spirituală) aş vrea să respir ceva mai mult când citesc:
"când iarna vine doar fiindcă altfel ne-am îmbina poate micile focuri din margini și nimeni n-ar mai fi ceva precis, criminalul plătit și papagalul vorbitor ce strigă întruna Ximena" - aici era să-mi dau duhul. Vrei să mă ai pe conştiinţă? :)
Tocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
Mulţumesc pentru comentarii!
@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
perfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
mi a placut incursiunea in Matrixul acestui suprarealism.. Mi-au placut acei delfini care se sinucid cu cinism pe nisipul alb insa nu am inteles curbura lobilor inimii creierului (poate caut eu logica unde nu e!)
Insa ultimul vers este favoritul meu!
cheers!
ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
M-a atras titlul, că tot am ceva în ultimul timp cu scrisorile. Iar septembrie e luna în care tristeţile şi bucuriile se rotesc într-o ameţeală continuă.
Şi ce am găsit după titlu m-a pus pe gânduri ( e un compliment ). Cuvinte precum ciorile, paharul, vinul, foile îngălbenite, rafturi, papuci, deţinuţi devin simboluri realizând un fel de schelet pe care se aşază un voal fin de simţăminte oarecum triste, un fel de dezamăgire, de neputinţă.
Prezenţa lui Dumnezeu într-un pahar de vin la final de octombrie poate fi şi ironie, şi amăgire, şi dezamăgire. Aici face atingere cu un concept care îmi place mult: Dumnezeu nu trebuie să rămână închis în biserică, ci trebuie luat şi dus la ,,deţinuţii" lumii.
Versul ,,ţi se mai înroşesc ochii dar n-ai unde să te duci" pare să fie pivotul poemului alături de ,,dar se pare că numai tu ai rămas pe afară".
Apreciez firescul discursului liric!
Şi, da, am rămas şi eu privind îndelung la ,,paharul cu vin"...
Nu văd deloc liniște în acest poem, cum antecomentatorul meu, dimpotrivă. Cum poate un tren ce trece ca un tanc prin inimă să fie exponentul liniștii? Ferestrele sparte sunt indicii ale unei distrugeri ireparabile. E posibil ca aceasta să fie o diferență de simțire organică între ființe XX și XY? Mai văd și multă tensiune realizată superb prin intermediul jucăriei de pluș. Aproape te temi că va începe să țipe ascuțit dacă se diminuează distanța dintre umărul luminat și cel zguduit de tren. Ce frumos și concis ai realizat antiteza dintre percepții, trări, și impacturi emoționale.
Andu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
Mulţumesc foarte pentru apreciere!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aceste versuri mi-au dat senzația că, din când în când, suntem puși la zid, de Dumnezeu...Sau poate greșesc? tincuta
pentru textul : încă o zi dein esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deun poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
pentru textul : întrebare atât de aproape deșchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
Ma voi gandi si la acestea, Lucian. Multam pentru atentie. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Spulberat decrucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
pentru textul : crucile de"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...
pentru textul : Sfârșit de toamnă dePorumbelul
pentru textul : cine-mi va deschide deVezi Vlad, ti-am spus ca imaginea clonei tale creeaza un fals. Lumea crede ca esti modest. In realitate, Vlad este un autor bun caruia ii lipseste curajul sa isi supuna textele criticii din afara atelierelor literare. Aici poti ajunge vedeta si iti poti face adulatori neoferind nimic despre omul din spatele cuvintelor. In lumea literara din afara atelierelor literare, mult mai vasta si extrem de pretentioasa (si haina as spune), este greu sa te si ascuzi si este greu sa faci si pe modestul, presiunea este prea mare. Ai de ales intre a te lasa calcat in picioare sau a fi agresiv. Modestia este calitatea celor care nu au calitati, spunea Paler. Modestia este pentru prosti, spunea Iorga. Il provoc pe Vlad sa scoata capul, sa lase remuscarile si esecul pe seama altora si sa se bata de la egal la egal cu scriitorii generatiei sale.
pentru textul : mic tratat de poezie deeu salut venirea pe Hermeneia a unei autoare pe care o citesc cu drag si in care cred. :)
pentru textul : Mila Domnului deUn text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Sunt multe imagini frumoase aici, aşezate potrivit în context, dar eu (pe persoană fizică şi spirituală) aş vrea să respir ceva mai mult când citesc:
"când iarna vine doar fiindcă altfel ne-am îmbina poate micile focuri din margini și nimeni n-ar mai fi ceva precis, criminalul plătit și papagalul vorbitor ce strigă întruna Ximena" - aici era să-mi dau duhul. Vrei să mă ai pe conştiinţă? :)
Mă bucur de.
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deTocmai articolul m-a adus la site-ul acesta, altfel ar fi ramas inca nedescoperit. Ti-as fi recunoscatoare daca ti-ai pastra comentariile pentru tine sau poate esti clarvazator si stii ce-o sa fac pe viitor. Nu ma intereseaza sa starnesc conflicte, era o simpla intrebare, care se pare ca te-a deranjat foarte tare. Iar in ceea ce priveste felul cum scriu, nu ti-a cerut nimeni parerea. Ma gandesc ca nu am primit degeaba niste premii pe la alte concursuri. Acum e adevarat ca poate ar fi trebuit sa tin pentru mine acea intrebare si sa nu-mi mai fac de lucru cu toata lumea. O zi buna sa ai si nu mai intra asa in defensiva ca nu am nimic cu site-ul! :))
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deva multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
pentru textul : mov dedeci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
pentru textul : starea mea de poet deMulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
pentru textul : high definition deapoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I deMultumesc! In sfarsit, iti place si tie ceva de la mine :). Ceea ce ma onoreaza!
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deda, e trist, la modul simplu. merci de oprire si semn
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deperfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
pentru textul : 110 m garduri deAdrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deeu remarc:
pentru textul : inventar de„cineva ridicase capacul pianului să
dea drumul notelor încuiate în clape”
mi a placut incursiunea in Matrixul acestui suprarealism.. Mi-au placut acei delfini care se sinucid cu cinism pe nisipul alb insa nu am inteles curbura lobilor inimii creierului (poate caut eu logica unde nu e!)
pentru textul : La solitudine deInsa ultimul vers este favoritul meu!
cheers!
ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
pentru textul : cuvintele sînt deM-a atras titlul, că tot am ceva în ultimul timp cu scrisorile. Iar septembrie e luna în care tristeţile şi bucuriile se rotesc într-o ameţeală continuă.
pentru textul : corespondență de septembrie deŞi ce am găsit după titlu m-a pus pe gânduri ( e un compliment ). Cuvinte precum ciorile, paharul, vinul, foile îngălbenite, rafturi, papuci, deţinuţi devin simboluri realizând un fel de schelet pe care se aşază un voal fin de simţăminte oarecum triste, un fel de dezamăgire, de neputinţă.
Prezenţa lui Dumnezeu într-un pahar de vin la final de octombrie poate fi şi ironie, şi amăgire, şi dezamăgire. Aici face atingere cu un concept care îmi place mult: Dumnezeu nu trebuie să rămână închis în biserică, ci trebuie luat şi dus la ,,deţinuţii" lumii.
Versul ,,ţi se mai înroşesc ochii dar n-ai unde să te duci" pare să fie pivotul poemului alături de ,,dar se pare că numai tu ai rămas pe afară".
Apreciez firescul discursului liric!
Şi, da, am rămas şi eu privind îndelung la ,,paharul cu vin"...
erata: extincţie (la ultimul rand). scuze.
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deNu văd deloc liniște în acest poem, cum antecomentatorul meu, dimpotrivă. Cum poate un tren ce trece ca un tanc prin inimă să fie exponentul liniștii? Ferestrele sparte sunt indicii ale unei distrugeri ireparabile. E posibil ca aceasta să fie o diferență de simțire organică între ființe XX și XY? Mai văd și multă tensiune realizată superb prin intermediul jucăriei de pluș. Aproape te temi că va începe să țipe ascuțit dacă se diminuează distanța dintre umărul luminat și cel zguduit de tren. Ce frumos și concis ai realizat antiteza dintre percepții, trări, și impacturi emoționale.
pentru textul : nu căuta aici poezie deAndu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș desi-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
pentru textul : Noapte bună, copii deMulţumesc foarte pentru apreciere!
Pagini