imi place mult personajul tau, o nebuna frumoasa, pierduta in frunze si cantec si povesti magice, cu sufletul in palme ...si iubirea aceea din luna; frumos, captivant!
oricît de subiectivă ar fi evaluarea unui text cred totuşi că el conţine elemente care poti fi considerate în mod obiectiv (să zicem) bune sau proaste. Şi aceasta are o implicaţie asupra modului în care percepem un autor. Cu comentariile lucrurile stau puţin altfel. Unii nu îşi dau seama că indiferent dacă un comentariu este pozitiv sau negativ, el are un impact asupra reputaţiei comentatorului nu prin cît de mult aplaudă sau cît de mult înjură, ci mai degrabă prin cît de corect este. A folosi comentariul pentru revanşe de trei lei îţi poate oferi o uşurare a vezicii biliare dar cu siguranţă te discreditează ca sursă de opinie.
Imi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
Adrian, nu este vorba aici de a aduce o notă în plus faţă de ceea ce exprimă chiar expresia cu pricina. Totul porneşte de la un episod despre care nu voi povesti, acesta este motivul pentru care am şi răspuns bref. Deci, exprimarea în cauză este punctul de plecare al textului. Nici să nu te gândeşti la snobism - că nu mă caracterizează, şi cred că ai observat asta din cât m-ai citit. Eu chiar nu prea folosesc titluri/ termeni/ inserţii ş. a. într-o limbă străină sau, în orice caz, se întâmplă rarisim, spre deosebire de un procent apreciabil de autori contemporani. Însă, recunosc, mi-ar plăcea să cochetez cu expresii de genul celei în discuţie, de ce nu, dacă şi-ar avea momentul şi locul potrivite.
Andu, ai înţeles foarte bine treaba cu lianţii, aşa că nu am ce să explic. În ceea ce priveşte acel „pe”, într-adevăr, scuze, am omis („m-am făcut că plouă”- în limbajul tău). Uite cum stă treaba:
„...
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui,
ca o halcă de săturat sălbăticia”. Cu asta, cred că te-am lămurit cum este cu lianţii. Când sunt prea mulţi, construcţia se poate prăbuşi la fel de bine ca atunci când nu sunt suficienţi. Este vorba de un echilibru, de acel bun-simţ al folosirii. A nu se exagera!
În ceea ce priveşte versul eminescian, desigur că cel mai bine este cum a spus poetul: „dintre sute de catarge”, dar în niciun caz nu ar fi sunat bine "dintre câte catarge" ( "din câte catarge" ar fi fost altceva, dacă s-ar fi pus problema unui astfel de vers, desigur). Aşa că, prepoziţia „din” are rostul ei indiscutabil.
Şi, revenind la textul de faţă, "din câte uşi ar fi putut nimeri", ar fi mers cum zici tu dacă aş fi scris: "dintre uşile la care ar fi putut nimeri", însă e cu totul altceva, nu ca idee, ca exprimare.
Mulţumesc, amândurora, pentru implicare şi atitudine.
Felicitări pentru acest text . Poemul e chintesența a o sută de poeme dintre cele care se pot citi zilnic pe site-urile literare românești... cu câteva excepții. Parcă ne-ai recapitula pe toți...și totuși vorbești despre viață, nu?
crezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
Citind chestia aceasta care nu știu cărei specii, genuri sau curente aparține, (poezie în nici un caz nu e) am senzația că m-am nimerit la curtea miracolelor, unde niște lelițe și-aruncă zoaie peste gard. Cînd dl. Peia publica o serie de texte "De-ale lui Terente", o făcea pentru a sublinia gradul de degradare la care poate ajunge cultura zilelor noastre, dar realiza aceasta cu o fină maliție, cu artă, cu știința cuvîntului . Mă întreb, tu ce vrei să dovedești? Este oare un site literar acela care permite publicarea unor asemenea texte și dacă da, mă întreb cît de jos se mai poate ajunge?
Marian, mie finalul mi-a placut, insa mi se pare ca repetitia lui "cu" este deranjanta. Vezi si tu: "cu crengile, cu norii, cu moartea?// Cu ochii umezi..." iar expresia "ploaia de frunze îngălbenite" este prea comuna, aproape scolareasca, nu te supara. trebuie gasit altceva acolo. In poeziile scurte, asemenea imperfectiuni sunt extrem de evidente.
si pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
cred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
Oricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
stii ce-i culmea?
in generala tineam mortis sa fiu si eu membra in cor. un singur lucru-mi lipsea...vocea, dar nicicum nu puteam acceptam asta. "cum sa n-am voce? dar eu cant toata ziua!" si chiar o faceam, insa copacii nevoiti sa ma asculte nu se plangeau iar cainele cu care haladuiam prin padurea din spatele casei, nici atat.
motiv pentru care profesorul de muzica, dupa ce-a vazut ca nu o scoate la capat cu mine, a gasit alt motiv: "iti lipseste urechea muzicala", mi-a zis. eh, cu gandul asta am reusit sa ma consolez si a scapat de insistentele mele...
acum constat ca ca mi-am dezvoltat in timp (sau era acolo dar nu se manifestase inca) o ureche pe care as numi-o "ritmica". adevarul este ca trebuie sa simt, in poeziile mele, un ritm intrinsec, altfel nu sunt multumita nicicum.
multumesc, Lea, pentru amintirea adusa la suprafata si pentru cuvintele generoase.
îmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
Acu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
nuanţe nostalgice accentuate şi de paralelismul dintre ce "nu mai" şi ce da, mai este. la final intervine oricum uitarea " și în mod permanent / autosalvarea"!
mi-a plăcut mult partea aceasta:
"când mintea sa conține un million de oglinzi.".
cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
...si intr-un loc aiurea. de cand am conchis asta, ma uit cu jind la steaua polara. ce spuneti de poezie? e proasta? e buna? ma iubeste, nu ma iubeste, mult, putin, deloc? eu sper ca...
Remarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
mulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
în timpul ultimei emisiuni Hermeneia Live am citit acest text și Călin Sămărghițan mi-a făcut o observație interesantă. În urma ei am modificat ultima parte.
Ai putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Gorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
Comentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place mult personajul tau, o nebuna frumoasa, pierduta in frunze si cantec si povesti magice, cu sufletul in palme ...si iubirea aceea din luna; frumos, captivant!
pentru textul : vastica deoricît de subiectivă ar fi evaluarea unui text cred totuşi că el conţine elemente care poti fi considerate în mod obiectiv (să zicem) bune sau proaste. Şi aceasta are o implicaţie asupra modului în care percepem un autor. Cu comentariile lucrurile stau puţin altfel. Unii nu îşi dau seama că indiferent dacă un comentariu este pozitiv sau negativ, el are un impact asupra reputaţiei comentatorului nu prin cît de mult aplaudă sau cît de mult înjură, ci mai degrabă prin cît de corect este. A folosi comentariul pentru revanşe de trei lei îţi poate oferi o uşurare a vezicii biliare dar cu siguranţă te discreditează ca sursă de opinie.
pentru textul : interludiu|mîinile desensibilă, concisă, limbaj bine proporţionat. Mi se pare evocatoare, ca imagini ale trecerii şi înţlegerii. De aici pasul spre înţelepciune.
pentru textul : Aceeaşi vârstă dedoamne care a remarcat poezia! (se pare că tot bărbaţilor le place să dezbată acest gen de texte.).
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deamin!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deImi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dearanca, ma onoreaza faptul ca ma citesti si apreciezi poemele mele. multumesc mult.
pentru textul : o, mamă / separat o, ceilalți deAdrian, nu este vorba aici de a aduce o notă în plus faţă de ceea ce exprimă chiar expresia cu pricina. Totul porneşte de la un episod despre care nu voi povesti, acesta este motivul pentru care am şi răspuns bref. Deci, exprimarea în cauză este punctul de plecare al textului. Nici să nu te gândeşti la snobism - că nu mă caracterizează, şi cred că ai observat asta din cât m-ai citit. Eu chiar nu prea folosesc titluri/ termeni/ inserţii ş. a. într-o limbă străină sau, în orice caz, se întâmplă rarisim, spre deosebire de un procent apreciabil de autori contemporani. Însă, recunosc, mi-ar plăcea să cochetez cu expresii de genul celei în discuţie, de ce nu, dacă şi-ar avea momentul şi locul potrivite.
Andu, ai înţeles foarte bine treaba cu lianţii, aşa că nu am ce să explic. În ceea ce priveşte acel „pe”, într-adevăr, scuze, am omis („m-am făcut că plouă”- în limbajul tău). Uite cum stă treaba:
„...
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui,
ca o halcă de săturat sălbăticia”. Cu asta, cred că te-am lămurit cum este cu lianţii. Când sunt prea mulţi, construcţia se poate prăbuşi la fel de bine ca atunci când nu sunt suficienţi. Este vorba de un echilibru, de acel bun-simţ al folosirii. A nu se exagera!
În ceea ce priveşte versul eminescian, desigur că cel mai bine este cum a spus poetul: „dintre sute de catarge”, dar în niciun caz nu ar fi sunat bine "dintre câte catarge" ( "din câte catarge" ar fi fost altceva, dacă s-ar fi pus problema unui astfel de vers, desigur). Aşa că, prepoziţia „din” are rostul ei indiscutabil.
Şi, revenind la textul de faţă, "din câte uşi ar fi putut nimeri", ar fi mers cum zici tu dacă aş fi scris: "dintre uşile la care ar fi putut nimeri", însă e cu totul altceva, nu ca idee, ca exprimare.
Mulţumesc, amândurora, pentru implicare şi atitudine.
Vă aştept oricând,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deFelicitări pentru acest text . Poemul e chintesența a o sută de poeme dintre cele care se pot citi zilnic pe site-urile literare românești... cu câteva excepții. Parcă ne-ai recapitula pe toți...și totuși vorbești despre viață, nu?
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! decrezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
pentru textul : analiza manifestului boierismului demie mi se pare un text insipid, incolor, dar nu si inodor.
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
când ne îndepărtam părul
de prisos (de unde?)
împreună",
atunci urmeaza titlul. "go fishing".
pentru textul : go fishing deCitind chestia aceasta care nu știu cărei specii, genuri sau curente aparține, (poezie în nici un caz nu e) am senzația că m-am nimerit la curtea miracolelor, unde niște lelițe și-aruncă zoaie peste gard. Cînd dl. Peia publica o serie de texte "De-ale lui Terente", o făcea pentru a sublinia gradul de degradare la care poate ajunge cultura zilelor noastre, dar realiza aceasta cu o fină maliție, cu artă, cu știința cuvîntului . Mă întreb, tu ce vrei să dovedești? Este oare un site literar acela care permite publicarea unor asemenea texte și dacă da, mă întreb cît de jos se mai poate ajunge?
pentru textul : Oglinda deMarian, mie finalul mi-a placut, insa mi se pare ca repetitia lui "cu" este deranjanta. Vezi si tu: "cu crengile, cu norii, cu moartea?// Cu ochii umezi..." iar expresia "ploaia de frunze îngălbenite" este prea comuna, aproape scolareasca, nu te supara. trebuie gasit altceva acolo. In poeziile scurte, asemenea imperfectiuni sunt extrem de evidente.
pentru textul : Într-un târziu desi pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului decred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
pentru textul : Cântec pentru Ulma deOricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
stii ce-i culmea?
in generala tineam mortis sa fiu si eu membra in cor. un singur lucru-mi lipsea...vocea, dar nicicum nu puteam acceptam asta. "cum sa n-am voce? dar eu cant toata ziua!" si chiar o faceam, insa copacii nevoiti sa ma asculte nu se plangeau iar cainele cu care haladuiam prin padurea din spatele casei, nici atat.
motiv pentru care profesorul de muzica, dupa ce-a vazut ca nu o scoate la capat cu mine, a gasit alt motiv: "iti lipseste urechea muzicala", mi-a zis. eh, cu gandul asta am reusit sa ma consolez si a scapat de insistentele mele...
acum constat ca ca mi-am dezvoltat in timp (sau era acolo dar nu se manifestase inca) o ureche pe care as numi-o "ritmica". adevarul este ca trebuie sa simt, in poeziile mele, un ritm intrinsec, altfel nu sunt multumita nicicum.
multumesc, Lea, pentru amintirea adusa la suprafata si pentru cuvintele generoase.
pentru textul : două cântece roşii demulţumesc pentru citire. Poate că da.
pentru textul : te aştept în oraşul adormit printre muşcate deSper sa ai parte de atmosfera cea mai calda si aromata pe care Craciunul o poate avea!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... deîmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
pentru textul : dream maker deAcu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
alma, stare autentica nu exista. cat despre ritm - nu e decat o lepadare a pielii, depinde de exercitiu...
pentru textul : Duminica tuturor semnelor denuanţe nostalgice accentuate şi de paralelismul dintre ce "nu mai" şi ce da, mai este. la final intervine oricum uitarea " și în mod permanent / autosalvarea"!
pentru textul : e v a demi-a plăcut mult partea aceasta:
"când mintea sa conține un million de oglinzi.".
zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
în rigola tulbure
spălând cenuşa din zori
zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
De data aceasta am încercat să completez în fir continuu, păstrând un singur kireji după primul vers.
pentru textul : Renga decândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
pentru textul : ruta 86 de...si intr-un loc aiurea. de cand am conchis asta, ma uit cu jind la steaua polara. ce spuneti de poezie? e proasta? e buna? ma iubeste, nu ma iubeste, mult, putin, deloc? eu sper ca...
pentru textul : V deRemarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
pentru textul : salonul 22 demulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deam corectat Vlad, multumesc de observatie! mereu ma grabesc si ba gresesc la scris, ba la condus...:p
cheers!
pentru textul : Friday, 13 deîn timpul ultimei emisiuni Hermeneia Live am citit acest text și Călin Sămărghițan mi-a făcut o observație interesantă. În urma ei am modificat ultima parte.
pentru textul : privirea și parbrizul deAi putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pentru textul : lucrurile asa cum sunt depisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Gorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
pentru textul : me and mr. tom waits deComentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
Pagini