mulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
Lucian, felicitări. Ai o poezie din ce în ce mai bună. Mai seducătoare. Cineva te trage într-acolo. Bine te trage. Nici nu se compară cu ce scriai înainte.
în primul rînd modul acesta de a pune problema cu „cultura pe internet, pentru cine?” nu este de bun augur. pentru că este foarte general și acuzator. deci ce să înțeleg eu? că aici pe Hermeneia sîntem împotriva culturii de pe Internet? și că tu ai aduce cultura de pe internet aici la noi? cam asta să înțeleg? dacă asta vrei să spui, atunci crede-mă că nu prea mai dau nicio ceapă degerată pe afirmațiile tale. pentru că sînt sătul de oameni care blamează cu generalizări, doar ca să domine pe ceilalți sau să demonstreze cu orice preț că ei au dreptate.
există zeci, mii de biblioteci virtuale. ce-ar ieși dacă toți am face un magiun din ele? deci pe mine nu mă interesează magiunul ăsta. adică nu vreau să fac din Hermeneia un link directory.
apoi, în legătură cu alte link-uri, evident poate nu am reușit să plivesc tot ce nu e cazul să existe, dar, în general nu m-am opus postării unei imagini care fie este creație proprie, fie se vrea ilustrație la text. la fel este și cu filmulețele pe youtube. în ce privește evenimente culturale relevante cred că nu mai e cazul să explic - am mai făcut-o.
în general m-a călăuzit intenția de a acorda prioritate celor care crează, nu celor care copiază de undeva și aduc aici. nu mă interesează să duplic alte site-uri.
deci lucrurile nu pot fi privite în alb și negru, așa cum văd că preferi tu. există nuanțe, există principii, priorități. aș putea să fiu în alb și negru dar imediat ar sări alții că sînt rigid și dictatorial. încerc să aplic principii. cînd vei înțelege asta vei înțelege și ce fel de linkuri și ce fel de texte sînt încurajate pe hermeneia.
Da, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
Mie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
Acest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
Nici nu mă aşteptam, Vlad, ca tu să ai vreo problemă cu oareşce din acest text sau oricare alt text/ desen/ recitare/ aparţinând autoarei.
Sincer, îmi place cum vă trimiteţi voi bezele literare cu orice prilej hermeneic, cum vă puneţi voi peniţe la bentiţe fără să vă întrebaţi dacă, pe undeva, cumva, se poate considera abuz sau prost gust faptul că folosiţi acest spaţiu doar pentru voi, de parcă ar fi terasa voastră de vară. Îmi place pentru că, uite, Vlad poate comite, după vreun an, un comentariu literar, transformând în nişă literar-modernă un text petulant-inocent în abordare şi naiv-adolescentin în mijloacele expresive şi în strucutra discursivă, pentru că, uite, în 2 ani, dintre atâtea sute de texte care s-au perindat pe aici, doar două i-au reţinut atenţia peniţei lui Vlad, ambele ale autoarei respectivei scrieri.
De fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
uite unde cred eu că plusezi:
“apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică”
“Dar cinstiţi de-am fi ca gerul între pietre,
am râde îngropându-ne copilul de pe alţi părinţi,
ne-am rechema chimicalele ca pe câini”
“prin râma din peştele stins ar zbura,
cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,
din palma ta împăturită la margini,
cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,
mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine,”
se vede – şi nu numai aici - cum cauţi să fugi de imagini uzate, să pari original şi în loc de rezultatul scontat ajungi la expresii artificiale.
primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.
apoi vin acele expresii artificiale(reiau doar cîteva) – cinstiţi ca gerul între pietre/ ne-am rechema chimicalele ca pe câini/ cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii
apoi - mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine-
îmi aminteşte (de fapt tot ce am citat) de o maşină de tocat nuci. totul merge uns pînă cînd o coajă se prinde în grătar şi atunci auzi-cranţ cranţ!
Nu voiam să spun că o să schimb; ca să mă convingă, franciscului îi va trebui o bâtă mai lungă. Și mai noduroasă. Rămân planetele alea, că așa au venit.
sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
aceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
Starea pe care mi-o transmite textul, atmosfera... sunt destul de apăsătoare, ceea ce, din pedeveul meu, e ok. Însă aş atrage atenţia asupra genitivelor. "vâful cerului/ ritualul după-amiezii/ luciul oamenilor/ firul spinării - prea multe.
Îmi place mult titlul.
Şi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
Nicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
să înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
Este un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
eugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
pentru textul : scrisori imaginare deDe acoed, Margas.
De aceea am avut grije sB spun: "fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal" "
Teoria, ca teoria. Practica ne omoara!
pentru textul : zen hibernal deLucian, felicitări. Ai o poezie din ce în ce mai bună. Mai seducătoare. Cineva te trage într-acolo. Bine te trage. Nici nu se compară cu ce scriai înainte.
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor deeu cred ca tu esti vladimir. n-are-a face ca i te adresezi ca si cand:) tot pe la melc am ramas si eu sa ma hodinesc si sa rumeg poemul matale.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deîn primul rînd modul acesta de a pune problema cu „cultura pe internet, pentru cine?” nu este de bun augur. pentru că este foarte general și acuzator. deci ce să înțeleg eu? că aici pe Hermeneia sîntem împotriva culturii de pe Internet? și că tu ai aduce cultura de pe internet aici la noi? cam asta să înțeleg? dacă asta vrei să spui, atunci crede-mă că nu prea mai dau nicio ceapă degerată pe afirmațiile tale. pentru că sînt sătul de oameni care blamează cu generalizări, doar ca să domine pe ceilalți sau să demonstreze cu orice preț că ei au dreptate.
pentru textul : Scurt pe doi deexistă zeci, mii de biblioteci virtuale. ce-ar ieși dacă toți am face un magiun din ele? deci pe mine nu mă interesează magiunul ăsta. adică nu vreau să fac din Hermeneia un link directory.
apoi, în legătură cu alte link-uri, evident poate nu am reușit să plivesc tot ce nu e cazul să existe, dar, în general nu m-am opus postării unei imagini care fie este creație proprie, fie se vrea ilustrație la text. la fel este și cu filmulețele pe youtube. în ce privește evenimente culturale relevante cred că nu mai e cazul să explic - am mai făcut-o.
în general m-a călăuzit intenția de a acorda prioritate celor care crează, nu celor care copiază de undeva și aduc aici. nu mă interesează să duplic alte site-uri.
deci lucrurile nu pot fi privite în alb și negru, așa cum văd că preferi tu. există nuanțe, există principii, priorități. aș putea să fiu în alb și negru dar imediat ar sări alții că sînt rigid și dictatorial. încerc să aplic principii. cînd vei înțelege asta vei înțelege și ce fel de linkuri și ce fel de texte sînt încurajate pe hermeneia.
Da, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deBinențeles că umbra are umbră: penumbra.
pentru textul : femeia cu umbre deMie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
pentru textul : trezvie deAcest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
pentru textul : Stare deNici nu mă aşteptam, Vlad, ca tu să ai vreo problemă cu oareşce din acest text sau oricare alt text/ desen/ recitare/ aparţinând autoarei.
Sincer, îmi place cum vă trimiteţi voi bezele literare cu orice prilej hermeneic, cum vă puneţi voi peniţe la bentiţe fără să vă întrebaţi dacă, pe undeva, cumva, se poate considera abuz sau prost gust faptul că folosiţi acest spaţiu doar pentru voi, de parcă ar fi terasa voastră de vară. Îmi place pentru că, uite, Vlad poate comite, după vreun an, un comentariu literar, transformând în nişă literar-modernă un text petulant-inocent în abordare şi naiv-adolescentin în mijloacele expresive şi în strucutra discursivă, pentru că, uite, în 2 ani, dintre atâtea sute de texte care s-au perindat pe aici, doar două i-au reţinut atenţia peniţei lui Vlad, ambele ale autoarei respectivei scrieri.
...
pentru textul : de vorbă cu tine II denu sunt familiarizata cu limbajul HTML...deci nu am nici cea mai vaga idee despre cum ar trebui sa postez o imagine..
pentru textul : dimineață la nice deDe fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
pentru textul : poveste cu nuferi deuite unde cred eu că plusezi:
“apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică”
“Dar cinstiţi de-am fi ca gerul între pietre,
am râde îngropându-ne copilul de pe alţi părinţi,
ne-am rechema chimicalele ca pe câini”
“prin râma din peştele stins ar zbura,
cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,
din palma ta împăturită la margini,
cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,
mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
în pieptul altui mine,”
se vede – şi nu numai aici - cum cauţi să fugi de imagini uzate, să pari original şi în loc de rezultatul scontat ajungi la expresii artificiale.
primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.
apoi vin acele expresii artificiale(reiau doar cîteva) – cinstiţi ca gerul între pietre/ ne-am rechema chimicalele ca pe câini/ cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii
apoi - mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deîn pieptul altui mine-
îmi aminteşte (de fapt tot ce am citat) de o maşină de tocat nuci. totul merge uns pînă cînd o coajă se prinde în grătar şi atunci auzi-cranţ cranţ!
Poate l-ai citit pe blog, e posibil. Mulţumesc pentru gândul tău aici!
pentru textul : după douăzeci de ani detare sensibila. imbina foarte bine simplitatea cu metafora.
aproape ca era nedrept ca nimeni sa nu treaca pe aici.
scrii bine.
pentru textul : i-am pus numele mamă deNu voiam să spun că o să schimb; ca să mă convingă, franciscului îi va trebui o bâtă mai lungă. Și mai noduroasă. Rămân planetele alea, că așa au venit.
pentru textul : Cunoaștere desapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
pentru textul : a căzut o stea dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deaceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
pentru textul : Quand les ondes du cerveau deStarea pe care mi-o transmite textul, atmosfera... sunt destul de apăsătoare, ceea ce, din pedeveul meu, e ok. Însă aş atrage atenţia asupra genitivelor. "vâful cerului/ ritualul după-amiezii/ luciul oamenilor/ firul spinării - prea multe.
pentru textul : icoane pe asfalt deÎmi place mult titlul.
Şi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
pentru textul : Rânduri fumegânde deNicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu desă înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
pentru textul : Femeia Cratiță deAm uitat Virgil .. Nu se pot anunta autorii pe email cind se posteaza un comentariu? Nu de alta da sa parem politicosi cu rarii cititori..
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a doua deAdevarat a inviat. Tot in avans.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deMarynna, am modificat conform sugestiei tale. Îți mulțumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Un pom uscat s-a învelit în floare deEste un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deeugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
oricum, multam fain de sugestii
pentru textul : În amonte deîmi cer scuze Matei. Sper sa nu se mai repete.
pentru textul : întîmplare după ploaie debobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
pentru textul : mama dePagini