paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
n-ai înțeles. ia o coală de hârtie și desenează. pune o cruce, extazul, altă cruce, coșmarul. unește crucile printr-o linie. apoi definește "același" punct pe dreapta care unește crucile. îți mai lipsește ceva ca să îl poți defini. cât despre titlu, nu mi se pare comun, mi se pare că nu are legătură cu textul.
Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
citat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
alma, m-am gandit la ceea ce ai spus aici. de la inceput insa am stiut ca titlul ales e indispensabil ptr. ideea textului. in privinta ultimului vers astept sugestii :) nu am inteles insa daca ti-a placut textul.
AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
Atitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
Ce să spun, Virgile?! Pui o mulțime de întrebări, la unele dintre ele găsind singur un posibil răspuns. Ce vreau să subliniez este că textul meu, extrem de scurt, am fost obligat, într-un fel, să-l concentrez pentru a fi expus pe un interval de 10 minute, timp care mi-a fost acordat de organizatori pentru întȃlnirea anunțată în subtitlu. Și aceasta, tocmai pt. a da posibilitatea unor discuții care să nu epuizeze nici ele tema ci să deschidă noi posibilități de continuare interactivă prin prezentări și discuții pe această temă. (Sper că voi reuși să mai prezint și aici unele texte despre Budism, acesta fiind doar un început. Pt. că el, Budismul, mă preocupă de mai bine de 30 de ani și, pȃnă acum am ezitat să vorbesc despre el. Dar toate trebuie să aibă și un început. Mai prost sau mai bun.) Voi răspunde, totuși la o obiecție a ta. Cea legată de compararea „merelor cu perele”. După știința mea, este în neregulă să adunăm, de exemplu, caii cu măgarii. Și nu numai matematic, ci și în realitate. Pentru că rezultă catȃrii. Care sunt un accident genetic, ei ne reproducȃndu-se. Pe cȃnd o comparare a „merelor” cu „perele” nu mi se pare deloc nepermisă sau inutilă. Asta e o obsevație de principiu. Este, într-adevăr, greu, aproape imposibil, să vorbești despre două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcȃnd tu însuți parte. Fără a mai face alte considerații, vreau să spun că, pe timpuri, instructorul meu de yoga îmi spunea că noi, eoropenii, postulăm, de exemplu, existența tahionilor (particule elementare care ar permite întoarcerea în timp); în schimb, extrem orientalii „experimentează” interior o astfel de întoarcere. (Nu mai vorbesc de conceptul de „Moarte”; care, ca un concept abstract ce se află, ne este forte ușor să-l aplicăm altora, dar ne vine foarte greu, dacă nu imposibil, să-l experimentăm pe propria piele). Un sens similar se poate desprinde și din următoarea povestire Zen. Care spune că la un Maestru al Maeștrilor (i.e. un „iluminat”) tot veneau unii și alții pentru a pune tot soiul de întrebări. El, de obicei, tăcea. Dar avea alături, tot timpul, un anumit discipol, foarte doct, care dădea răspunsuri, extrem de documentate, din diverse Scripturi. La un moment dat, unul dintre vizitatori, după ce primise un astfel de răspuns, s-a adresat Maestrului: Extraordinar, discipolul tău trebuie să fie foarte aproape de iluminare! Răspunsul Maestrului: Fii serios, citește prea mult! Cred că noi, într-adevăr, citim prea mult și experimentăm, în interior, prea puțin. Bazȃndu-ne prea mult pe o exprimare cȃt mai „logică” pentru a ne transmite unul altuia ce gȃndim. Și, mai ales, ce gȃndim despre ce a spus unul și altul și nu despre ceea ce „experimentăm” noi înșine. Dacă vei urmări istoria filosofiei după Platon și pȃnă în zilele noastre, cred că vei putea observa că ea este un șir întreg de comentarii la comentarii, chiar dacă unele dintre ele încearcă să le contrazică, cu „argumente logice” pe unele precedente. (Se pare că numai presocraticii și, cel mult, Platon, au „experimentat” filosofia). Și te voi întreba: care „logică”? Pentru că, într-un eseu precedent, postat prima dată pe Hermeneia și care văd ca a ajuns la peste 6oo de „citiri” (ceea ce, trebuie să recunoști, cu nu este o cifră nesmnificativă) arătam, vorbind despre ce se întȃmplă azi prin domeniul „logicii” că acest domeniu s-a fărȃmițat și procesul continuă, într-o puzderie de „logici”, absolut disjuncte, o dată cu apariția „paraconsistenței”. Dar ajunge… (deocamdată)
Nuta as fi eliminat in locul tau daca as fi la prima recitire cacofonia cacastrofala din "ca ciresele". Asta pana sa apucam vorbim aici despre detalii fine de tipul celor inteligent subliniate de Virgil. Andu P.S. Mie asta imi spune ca nu recitesti suficient de atent ceea ce scrii, pe viitor nu ar strica sa o faci...Si te rog sa nu corectezi acolo ca sa nu ma lasi "in aer", ok?
”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
bine, Adriana, dacă îți provoacă părere de rău, schimb. nu prea văd de ce, se întrerupe un pic coborârea, plus că după "din cer" se presupunea virgula, plus că se lungește prea mult corpul de acțiune al bunicii, dar de tine ascult, cu specificarea că mie îmi plăcea cum era. today is my birthday too, and you can safely say "happy birthday".
sapphire, multumesc de trecere si de semn. ai vazut multe din imaginile pe care am contat ( poezia din final s-a vrut a fi mai slaba calitativ, mizand pe o descarcare a atmosferei create pana atunci ). ma bucura mai mult faptul ca ai vazut o imagine pe care eu am ascuns-o bine in poezie ( asa am crezut eu ) si anume aceea a globului de sticla. am retinut si retusurile care ar trebui facute, perierea poemului adica. cat despre evolutia mea sper sa se produca si sa nu dezamagesc pe nimeni, in special sa nu ma dezamagesc:). inca o data multumesc.
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
Danielush, multzam frumos, sarumana. La un moment dat in primul comm am vrut sa fac referire la o sursa de inspiratie insa m-am abtinut din instinct de conservare, dar daca tot mi-ai explicat asa de meticulos, ca la anul intai la litere si cifre, uite, o sa-ti spun ca "la rapa uvedenrode/ cate gasteropode". Concluzia? lemnul tau ar trebui "traforat" mai melodic decat atat. Insa poate ca nu esti in stare de mai mult, te-ai gandit la asta? Pentruca pe mine intrebari de genul asta ma framanta on a daily basis. Andu
anna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
Maria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
Ottilia thnks a lot no more words
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
Dacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
scuze, dar eu nu prea l-am citit pe Nichita. sau cred ca nu l-am citit deloc. poate cu citeva exceptii. ce sa ii faci, viata, alte preocupari. problemele. am mai spus ca sint incult.
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
pentru textul : lullaby den-ai înțeles. ia o coală de hârtie și desenează. pune o cruce, extazul, altă cruce, coșmarul. unește crucile printr-o linie. apoi definește "același" punct pe dreapta care unește crucile. îți mai lipsește ceva ca să îl poți defini. cât despre titlu, nu mi se pare comun, mi se pare că nu are legătură cu textul.
pentru textul : dimineți violet deE vorba de logica:
pentru textul : poate.. deDaca am fi inteles ce este minciuna am fi devenit lumina, nu?
Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
pentru textul : Săgeți în piept deîntr-adevăr, sunt sublinieri care mă ajută, Dorin. mulțumesc.
pentru textul : trăiesc în suburbii deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Yester, multumesc si eu te citesc.
pentru textul : Fugă deNumai de bine!
oho, cate stiu despre tine acum...:)
pentru textul : oriental red demai trec si eu
citat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
pentru textul : hermeneia 2.0 deiti multumesc de trecere si pentru apreciere ica. cu stima
pentru textul : Paharul dealma, m-am gandit la ceea ce ai spus aici. de la inceput insa am stiut ca titlul ales e indispensabil ptr. ideea textului. in privinta ultimului vers astept sugestii :) nu am inteles insa daca ti-a placut textul.
pentru textul : de regăsire deAAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
pentru textul : Poem cu capul în nori deChiar dacă versul "când zumzetul interminabil al zilei" e cam rudimentar, ultima unitate este reuşită. Transmite pe mai multe paliere.
pentru textul : atunci dese fac paşi înspre Erato, Euterpe :))
unii ştiu asta!
S-auzim de bine!
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deAtitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
pentru textul : Ceruri deCe să spun, Virgile?! Pui o mulțime de întrebări, la unele dintre ele găsind singur un posibil răspuns. Ce vreau să subliniez este că textul meu, extrem de scurt, am fost obligat, într-un fel, să-l concentrez pentru a fi expus pe un interval de 10 minute, timp care mi-a fost acordat de organizatori pentru întȃlnirea anunțată în subtitlu. Și aceasta, tocmai pt. a da posibilitatea unor discuții care să nu epuizeze nici ele tema ci să deschidă noi posibilități de continuare interactivă prin prezentări și discuții pe această temă. (Sper că voi reuși să mai prezint și aici unele texte despre Budism, acesta fiind doar un început. Pt. că el, Budismul, mă preocupă de mai bine de 30 de ani și, pȃnă acum am ezitat să vorbesc despre el. Dar toate trebuie să aibă și un început. Mai prost sau mai bun.) Voi răspunde, totuși la o obiecție a ta. Cea legată de compararea „merelor cu perele”. După știința mea, este în neregulă să adunăm, de exemplu, caii cu măgarii. Și nu numai matematic, ci și în realitate. Pentru că rezultă catȃrii. Care sunt un accident genetic, ei ne reproducȃndu-se. Pe cȃnd o comparare a „merelor” cu „perele” nu mi se pare deloc nepermisă sau inutilă. Asta e o obsevație de principiu. Este, într-adevăr, greu, aproape imposibil, să vorbești despre două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcȃnd tu însuți parte. Fără a mai face alte considerații, vreau să spun că, pe timpuri, instructorul meu de yoga îmi spunea că noi, eoropenii, postulăm, de exemplu, existența tahionilor (particule elementare care ar permite întoarcerea în timp); în schimb, extrem orientalii „experimentează” interior o astfel de întoarcere. (Nu mai vorbesc de conceptul de „Moarte”; care, ca un concept abstract ce se află, ne este forte ușor să-l aplicăm altora, dar ne vine foarte greu, dacă nu imposibil, să-l experimentăm pe propria piele). Un sens similar se poate desprinde și din următoarea povestire Zen. Care spune că la un Maestru al Maeștrilor (i.e. un „iluminat”) tot veneau unii și alții pentru a pune tot soiul de întrebări. El, de obicei, tăcea. Dar avea alături, tot timpul, un anumit discipol, foarte doct, care dădea răspunsuri, extrem de documentate, din diverse Scripturi. La un moment dat, unul dintre vizitatori, după ce primise un astfel de răspuns, s-a adresat Maestrului: Extraordinar, discipolul tău trebuie să fie foarte aproape de iluminare! Răspunsul Maestrului: Fii serios, citește prea mult! Cred că noi, într-adevăr, citim prea mult și experimentăm, în interior, prea puțin. Bazȃndu-ne prea mult pe o exprimare cȃt mai „logică” pentru a ne transmite unul altuia ce gȃndim. Și, mai ales, ce gȃndim despre ce a spus unul și altul și nu despre ceea ce „experimentăm” noi înșine. Dacă vei urmări istoria filosofiei după Platon și pȃnă în zilele noastre, cred că vei putea observa că ea este un șir întreg de comentarii la comentarii, chiar dacă unele dintre ele încearcă să le contrazică, cu „argumente logice” pe unele precedente. (Se pare că numai presocraticii și, cel mult, Platon, au „experimentat” filosofia). Și te voi întreba: care „logică”? Pentru că, într-un eseu precedent, postat prima dată pe Hermeneia și care văd ca a ajuns la peste 6oo de „citiri” (ceea ce, trebuie să recunoști, cu nu este o cifră nesmnificativă) arătam, vorbind despre ce se întȃmplă azi prin domeniul „logicii” că acest domeniu s-a fărȃmițat și procesul continuă, într-o puzderie de „logici”, absolut disjuncte, o dată cu apariția „paraconsistenței”. Dar ajunge… (deocamdată)
pentru textul : Budismul și psihiatria deNuta as fi eliminat in locul tau daca as fi la prima recitire cacofonia cacastrofala din "ca ciresele". Asta pana sa apucam vorbim aici despre detalii fine de tipul celor inteligent subliniate de Virgil. Andu P.S. Mie asta imi spune ca nu recitesti suficient de atent ceea ce scrii, pe viitor nu ar strica sa o faci...Si te rog sa nu corectezi acolo ca sa nu ma lasi "in aer", ok?
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi de”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
alex
pentru textul : fugara debine, Adriana, dacă îți provoacă părere de rău, schimb. nu prea văd de ce, se întrerupe un pic coborârea, plus că după "din cer" se presupunea virgula, plus că se lungește prea mult corpul de acțiune al bunicii, dar de tine ascult, cu specificarea că mie îmi plăcea cum era. today is my birthday too, and you can safely say "happy birthday".
pentru textul : de Sân' Nicolae dela rândul doi: "realitatea", desigur.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti desapphire, multumesc de trecere si de semn. ai vazut multe din imaginile pe care am contat ( poezia din final s-a vrut a fi mai slaba calitativ, mizand pe o descarcare a atmosferei create pana atunci ). ma bucura mai mult faptul ca ai vazut o imagine pe care eu am ascuns-o bine in poezie ( asa am crezut eu ) si anume aceea a globului de sticla. am retinut si retusurile care ar trebui facute, perierea poemului adica. cat despre evolutia mea sper sa se produca si sa nu dezamagesc pe nimeni, in special sa nu ma dezamagesc:). inca o data multumesc.
pentru textul : poem pentru aliona deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deDanielush, multzam frumos, sarumana. La un moment dat in primul comm am vrut sa fac referire la o sursa de inspiratie insa m-am abtinut din instinct de conservare, dar daca tot mi-ai explicat asa de meticulos, ca la anul intai la litere si cifre, uite, o sa-ti spun ca "la rapa uvedenrode/ cate gasteropode". Concluzia? lemnul tau ar trebui "traforat" mai melodic decat atat. Insa poate ca nu esti in stare de mai mult, te-ai gandit la asta? Pentruca pe mine intrebari de genul asta ma framanta on a daily basis. Andu
pentru textul : Lacu’- str. deanna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
pentru textul : uitare deMaria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
pentru textul : lordul banal deOttilia thnks a lot no more words
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
pentru textul : crucile deDacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? descuze, dar eu nu prea l-am citit pe Nichita. sau cred ca nu l-am citit deloc. poate cu citeva exceptii. ce sa ii faci, viata, alte preocupari. problemele. am mai spus ca sint incult.
pentru textul : între trup și-ntre vis deIncepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
pentru textul : dragostea dePagini