merci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.

Nu cred că ai dreptate. Nu putem scrie fără să citim. Aici nu avem o problemă care pentru mine poate fi importantă, iar pentru tine - nu. E ca și cum cineva ar vrea să joace fotbal de performanță, fără să știe ce e fotbalul de performanță. Confundându-l cu cel din curtea școlii. Nu. Nu 50 de poezii ai nevoie să citești, ci măcar 50 de poeți. Evident, nu știi, dar despre un autor român (relativ important) circulă anecdota că ar fi scris mai multe cărți decât a citit. Evident că nu e așa. Dar la butada asta trebuie să luăm aminte.

Frumoase şi emoţionante secvenţe. Eu am încercat să recitesc poemul punând verbele la timpul prezent ( sugerez o retrăire a trecutului, nu doar o amintire a lui :) ) Văd şi o altă aranjare a strofelor: un schimb între prima şi a treia strofă. Mi-a plăcut mult ,,după-amiaza
care nu avea
decât o singură ieşire"
Sebi, sunt păreri sincere :) sper că nu am supărat. Cu drag, Mariana.

"implus prea putin crestin"?? imi imaginez ca te referi la mine. trec peste faptul ca nu imi imaginez cum poti tu evalua cit sint eu de crestin sau nu (sau gesturile mele) - daca crestinismul se poate cuantifica cumva - dar ma tem ca printr-o astfel de logica nici Hristos nu ar fi crestin. doar el a avut "impulsul" de a-i numi pe farisei "morminte varuite", sau Ioan Botezatorul care i-a numit pe preoti si pe carturarii sau teologii iudei de atunci "pui de napirci". Deci, sincer, am rezerve in a "abuza" de indemnul lui Hristos de a nu "arunca cu piatra" sau a-ti scoate "mai intii birna" din ochiul tau. Fiecare din aceste recomandari sau porunci le-a dat Isus intr-un anumit context si cu siguranta ca o hermeneutica adecvata si corecta a textului biblic te poate face sa intelegi la ce anume s-a referit El atunci cind le-a spus. Sa nu uitam ca oricine poate abuza de Scriptura ca sa justifice orice sau sa condamne orice. Personal nu cred ca Dumnezeul Vechiului si Noului Testament a incurajat vreodata pe nimeni sa tolereze sau sa musamalizeze tradarea, minciuna, ipocrizia si lasitatea. Pur si simplu imi este imposibil sa citesc cu mintea deschisa textul Scripturii si sa ajung la asa o concluzie. Evident ca biserica institutionalizata (de orice confesiune) a avut intoteauna motive sa gaseasca hermeneutici adecvate pentru a sluji intereselor ei si a-si proteja angajatii sau loialii. Asa cum spuneam mai sus, cu Scriptura se poate face orice daca chiar vrei sa o faci. Asta insa nu inseamna ca esti iluminat de Spiritul ei sau ii esti loial Autorului ei. Poate ii esti loial unei anumite institutii religioase dar nu Autorului Scripturii. Sa nu amestecam lucrurile. In alta ordine de idei pe mine nu ma enerveaza nimic, dar absolut nimic. Sint chiar foarte calm. S-ar putea sa te enerveze pe tine de vreme ce ma si acuzi de "dovada suprema de mindrie". Banuiesc ca ai o anumita autoritate de la Dumnezeu sa o faci, fiindca daca nu, atunci e ridicol iar cel ce ar trebui sa puna emoticonul sint eu. "Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati" mi se pare o afirmatie care porneste de la o intentie buna dar sfirseste intr-o mlastina a compromisului in care sub masca sau pretextul faptului ca "numai Dumnezeu are dreptul sa judece" ne putem balaci (indeosebi slujitorii bisericii) in orice mizerie morala ca oricum nu ne poate judeca nimeni iar Dumnezeu "e bun si iarta". Hai sa fim seriosi. Citind Scriptura imi este imposibil sa imi imaginez o astfel de argumentare. Sint prea multe, mult prea multe situatiile atit in Vechiul cit si in Noul Testament cind Dumnezeu si "oamenii lui" autentici(sic!) au condamnat fatarnicia si decaderea preotilor, saducheilor, carturarilor, profetilor mincinosi, fariseilor, etc, etc. E imposibil sa iti fundamentezi o teologie pe Scriptura si sa ajungi la alta concluzie. Sau cel putin asta e parerea mea si nu cred ca trebuie neaparat sa fii "mindru" ca sa o ai. Eu cred ca e suficient ca sa ai bun simt intelectual si calauzirea Duhului lui Dumnezeu. In ce priveste ultima intrebare, iti pot spune, dragul meu, ca eu sint crestin. Din cauza asta nu pot avea nevoie de preoti. Daca eram evreu pina la prima venire a lui Hristos, as fi avut nevoie de preotia levitica. Odata cu venirea lui Hristos insa acea preotie s-a incheiat (asa cum probabil stii) si (atit cit pot intelege eu din epistola catre Evrei) ma aflu sub "jurisdictia" "rinduielii lui Melhisedec" al carei mare preot este Hristos. Banuiesc ca iti dai seama ca de vreme ce Il am pe Hristos ca Mare Preot ar fi chiar o prostie sa ma mai intereseze "alt fel" de preoti, daca nu chiar o blasfemie la adresa Lui (cel putin pentru mine). Evident ca mai exista si ideea, oarecum metaforica, a preotiei universale conform careia toti crestinii sint "o preotie imparateasca". Dar asa cum spuneam, expresia este relativ metaforica si daca vrei poti citi intr-una din epistolele lui Petru despre asta. El foloseste expresia si o explica oarecum. Am impresia ca si Pavel o face intr-un anumit loc dar nu imi amintesc exact in clipa asta. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.

ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.

Păi și eu am zâmbit, Paul... Serioasă, auzi! Da, dar numai pe text! În rest, și mie îmi place foarte mult, să zâmbesc!

îmi place, deși versul al treilea sună cam banal iar ludicul din ultima parte ar fi putut să fie înlocuit cu altceva

Virgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.

:)

sugerez:
si-mi zic: "fir-ar norocului de soarta!"

un text slab...

Si eu ma opresc la versul cu "hrănesc păsările cu poeziile mele", chiar frumos. Ai putea incepe de aici un soi de Credo.

imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.

Mult mai bun cum e acum. Meniul de la ultimele comentarii nu mai e "pestriţ", ceea ce îmi bucură ochiul. Totodată, size-ul şi fontul diferit (pare-mi-se) sunt o cale mai decentă de-a diferenţia textul de comentariu ori autor.
Aseară, la ultimele postări, orice pagină accesam, mă trezeam mereu pe prima.

Seara bună!

frumos poem, de la cap la coadă nici dacă m-aș chinui nu i-aș găsi o greșeală.
iote că virgil scrie oameni buni mai luați și voi câte un exemplu