"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
Spui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
ideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...
Mie cel mai mult mi-a placut stergarul. Banuiesc ca e pus acolo pentru ca sa ai de ce sa iti stergi mainile, dupa ce ai ai aflat ce anume trebuie "sa decupezi din viata". Sau din comentarii?
intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
O aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
Un text care m-a ajuns. Poate şi pentru anumite procese empirice (personale, evident) care l-au primit mai mult decât ca pe o simplă poezie. Strofa doi... bun. Salut!
Lentib a spart gheata cu un al doilea poem. Bun. Intru in hora si postez inca doua poeme. Nu de alta, dar imi place tema. Va urez succes. O piatră pe cer când dumnezeu tace vorbesc pietrele de pe suflet zadarnic așteptăm cineva să le ridice și să le arunce departe în lumea de dincolo de moarte când dumnezeu tace și diavolul apare bun prieten ștergându-ți lacrimile cu bastista curată zadarnic privim chipul acela de fată ca pe-o icoană când dumnezeu tace urâm cerul nedezlegându-i misterul și câteodată cade și piatra din rinichi oamenii fug ca niște pui de potârnichi pentru că dumnezeu nu tace niciodată se face că plouă Iartă-mă, iubește-mă când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur zile și nopți, nopți și zile au trecut peste tine, copile când sunt mare… nu am idee cum să iubesc o femeie îi scriu c-o doresc am zidit-o în muză însă greșesc vocea mea mă trădează vocea mea o acuză îmi răstignesc într-o poemă cuvântul și o iubesc tăcut ca și vântul ce-ntoarce pagini și lasă iubiri în paragini când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam că Dumnezeu s-a născut poet poeții scriu muzele dorm în sicriu muza mea sfințește icoana și când greșesc eu mă rog la Ioana
Superb poem, eu cel puțin chiar m-am regăsit în acel laitmotiv al pungii foșnite și mutate de vânt... o secvență a la forest gump cum altfel, one of my all time favourites?
Atmosferă care respiră amplu, o lectură liniștită și cuvinte puse cu inima la locul lor în text.
Aș schimba acel 'cred' deși evident are legătură cu ezitarea aceasta atât de frumos depictată în poem, dar mi se pare o exprimare acolo în versul 6 așa, ușor neîmplinită... dar este doar o părere.
Felicitări pentru acest poem, Domnule Blaj.
Marga
Ești ironic în primele versuri. Îmi place ideea cu "o inimă sterilizată bacteriologic" - de reținut pentru un viitor tratat de microbiologie. :) Ai două versuri și nu le înțeleg rostul în poemul acesta: "nu mai cred în necesitatea intermediarilor / sau a dicționarelor explicative, deci sunt contextuale. Planetă... "făcută" sună bine în engleză, tradus, dar în românește nu prea. La "aparatele mele/ de înviat" am o reținere... "cu sau fără acele lucruri minore / cu care ne naștem a doua sau a treia oară" ... să înțeleg că și tu crezi în reîncarnare? :) Ai doi de "brusc" unul după altul, spre final. Ai "două nașteri" în contradictoriu cu "a doua sau a treia oară" de mai înainte. Finalul tandru.
Aş elimina câteva versuri, expresii:
,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
cred că întrebările retorice pe care le pune Matei şi la care nu mă gîndeam în mod special cînd am scris textul acesta sînt valide.
asta mi-a adus aminte de o întîmplare relativ anecdotică de pe vremea celui de-al doile război mondial cînd se spune că george enescu dirija un concert într-o sală în arad. şi se zice că şeful legionarilor din zonă ar fi intrat într-o pauză în biroul directorului teatrului şi i-ar fi strigat cu un glas poruncitor: "toţi jidanii să iasă afară!". la care povestea spune că enescu, care ieşise în pauză din sală şi auzise discuţia i-ar fi răspuns legionarului: "păi dacă ies ei cine mai rămîne?"
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
Mulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
Virgile habar n-am de la ce mi se trage... poate de la melodia aceea indicata de Adrian pe un text, poate de la primavara/vara asta... insa eu nu as scoate nimic din poezia aceasta... ma incanta ca ai inviat iar faptul ca acolo unde-i carne e si durere devine in circumstantele de fata un amanunt nesemnificativ... remarcabil textul tau... "batranul" sarpe isi pierde pielea cea veche prin maracini deoarece a capatat alta.
domnule drag, eu am zis ce mi-a plăcut şi ce am reţinut că merită pentru poezie. am zis că "atât" în sensul în care doar atât găsesc eu, ca simplu cititor subiectiv, aici.
evident că mai trebuie lucrată partea despre care am amintit, să se închege cumva, dar nu cu trasul planetei, musca ţeţe, etc. etc.
doar o părere, fireşte:)
Petre Fluerasu, „sân este mult mai logic”? După care logică? Logica de Dîmbovița? Hai să fim serioși. „arata mult mai bine din punct de vedere tipografic”? Iată o glumă de zile mari. Mîine poimîine ai să îmi spui că arată mai bine în manele. Și după aia ce urmează...? Bobadile, Katya nu știu cum va scrie de acum „sîn” dar mă tem că un sport dăaunător pentru sănătatea ta este să încerci să îți dai cu părerea despre poezie. Pe bune că ajungi mereu la „cuvintele altora”. Stefane, probabil că fiecare cu „trigonometria” lui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Şi mie mi-a plăcut poemul.
pentru textul : Îndobivărare deimi place
acest "orbecaie in limbo"
am empatizat fara a intelege de ce tocmai cu acest tur de forta al ideii izgonite care nu se lasa indepartata.
"covata rasturnata peste intuneric" am simtit iluzia mainii ce o rastorna si sentimentul de inadins , de a prinde ceva sub.
e ceva misterios in acest poem, e ceva provocator, mai recitesc.
pentru textul : limbo dedom'le, iată că m-a făcut cineva să rîd de-a binelea în dimineața asta. excelente domnule aalizeei!
pentru textul : turburisme dePacat ca in loc sa dai tu lectii de literatura, dai lectii de birjar. Cu asta am pus punct discutiei.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a de"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe deDacă nu poți, asta e...Văd că Dedal a reușit ! Mai încearcă.
pentru textul : etravă și meninge arzând de"dar tulburau măcar apele". in versul asta ceva nu suna bine, e stangaci. nu ti se pare?
pentru textul : oameni și pietre deSpui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt deideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deMie cel mai mult mi-a placut stergarul. Banuiesc ca e pus acolo pentru ca sa ai de ce sa iti stergi mainile, dupa ce ai ai aflat ce anume trebuie "sa decupezi din viata". Sau din comentarii?
pentru textul : livada de sticlă deSe pare că este un club privind păpușile cărora unii "Le scot ochii cu o șurubelniță de jucărie" ...
pentru textul : Păpușile plâng deȘi, Queen, ai uitat sa menționezi formidabila "Iphigenia". Nu e o acuza, Doamne ferește! Dăncuș
pentru textul : spovedania venelor albastre deintr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
pentru textul : Draperii roșii deO aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deUn text care m-a ajuns. Poate şi pentru anumite procese empirice (personale, evident) care l-au primit mai mult decât ca pe o simplă poezie. Strofa doi... bun. Salut!
pentru textul : wild west story deLentib a spart gheata cu un al doilea poem. Bun. Intru in hora si postez inca doua poeme. Nu de alta, dar imi place tema. Va urez succes. O piatră pe cer când dumnezeu tace vorbesc pietrele de pe suflet zadarnic așteptăm cineva să le ridice și să le arunce departe în lumea de dincolo de moarte când dumnezeu tace și diavolul apare bun prieten ștergându-ți lacrimile cu bastista curată zadarnic privim chipul acela de fată ca pe-o icoană când dumnezeu tace urâm cerul nedezlegându-i misterul și câteodată cade și piatra din rinichi oamenii fug ca niște pui de potârnichi pentru că dumnezeu nu tace niciodată se face că plouă Iartă-mă, iubește-mă când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur zile și nopți, nopți și zile au trecut peste tine, copile când sunt mare… nu am idee cum să iubesc o femeie îi scriu c-o doresc am zidit-o în muză însă greșesc vocea mea mă trădează vocea mea o acuză îmi răstignesc într-o poemă cuvântul și o iubesc tăcut ca și vântul ce-ntoarce pagini și lasă iubiri în paragini când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam că Dumnezeu s-a născut poet poeții scriu muzele dorm în sicriu muza mea sfințește icoana și când greșesc eu mă rog la Ioana
pentru textul : Dumnezeu deSuperb poem, eu cel puțin chiar m-am regăsit în acel laitmotiv al pungii foșnite și mutate de vânt... o secvență a la forest gump cum altfel, one of my all time favourites?
pentru textul : flowers for yulia deAtmosferă care respiră amplu, o lectură liniștită și cuvinte puse cu inima la locul lor în text.
Aș schimba acel 'cred' deși evident are legătură cu ezitarea aceasta atât de frumos depictată în poem, dar mi se pare o exprimare acolo în versul 6 așa, ușor neîmplinită... dar este doar o părere.
Felicitări pentru acest poem, Domnule Blaj.
Marga
ar fi meritat totusi o fotografie...macar Mediterana sau orasul vechi sau pietrele alea de pe plaja...
pentru textul : dimineață la nice deimi place cum ai transformat-o, mai la obiect si mai la subiect si asa devine evident care-i spilu
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deEști ironic în primele versuri. Îmi place ideea cu "o inimă sterilizată bacteriologic" - de reținut pentru un viitor tratat de microbiologie. :) Ai două versuri și nu le înțeleg rostul în poemul acesta: "nu mai cred în necesitatea intermediarilor / sau a dicționarelor explicative, deci sunt contextuale. Planetă... "făcută" sună bine în engleză, tradus, dar în românește nu prea. La "aparatele mele/ de înviat" am o reținere... "cu sau fără acele lucruri minore / cu care ne naștem a doua sau a treia oară" ... să înțeleg că și tu crezi în reîncarnare? :) Ai doi de "brusc" unul după altul, spre final. Ai "două nașteri" în contradictoriu cu "a doua sau a treia oară" de mai înainte. Finalul tandru.
pentru textul : un alt fel de singurătate deAş elimina câteva versuri, expresii:
pentru textul : un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic de,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
cred că întrebările retorice pe care le pune Matei şi la care nu mă gîndeam în mod special cînd am scris textul acesta sînt valide.
pentru textul : românia lui virgil t -III- deasta mi-a adus aminte de o întîmplare relativ anecdotică de pe vremea celui de-al doile război mondial cînd se spune că george enescu dirija un concert într-o sală în arad. şi se zice că şeful legionarilor din zonă ar fi intrat într-o pauză în biroul directorului teatrului şi i-ar fi strigat cu un glas poruncitor: "toţi jidanii să iasă afară!". la care povestea spune că enescu, care ieşise în pauză din sală şi auzise discuţia i-ar fi răspuns legionarului: "păi dacă ies ei cine mai rămîne?"
respectul e reciproc, știi asta.
pentru textul : în ultima cameră, el deMulțumesc pentru apreciere! Mă străduiesc să păstrez nivelul, deși e destul de greu!
pentru textul : Cuie deazi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
pentru textul : eu și cîinele alb deBoba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi deMulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
pentru textul : Crăciun 2005 deVirgile habar n-am de la ce mi se trage... poate de la melodia aceea indicata de Adrian pe un text, poate de la primavara/vara asta... insa eu nu as scoate nimic din poezia aceasta... ma incanta ca ai inviat iar faptul ca acolo unde-i carne e si durere devine in circumstantele de fata un amanunt nesemnificativ... remarcabil textul tau... "batranul" sarpe isi pierde pielea cea veche prin maracini deoarece a capatat alta.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I dedomnule drag, eu am zis ce mi-a plăcut şi ce am reţinut că merită pentru poezie. am zis că "atât" în sensul în care doar atât găsesc eu, ca simplu cititor subiectiv, aici.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deevident că mai trebuie lucrată partea despre care am amintit, să se închege cumva, dar nu cu trasul planetei, musca ţeţe, etc. etc.
doar o părere, fireşte:)
Petre Fluerasu, „sân este mult mai logic”? După care logică? Logica de Dîmbovița? Hai să fim serioși. „arata mult mai bine din punct de vedere tipografic”? Iată o glumă de zile mari. Mîine poimîine ai să îmi spui că arată mai bine în manele. Și după aia ce urmează...? Bobadile, Katya nu știu cum va scrie de acum „sîn” dar mă tem că un sport dăaunător pentru sănătatea ta este să încerci să îți dai cu părerea despre poezie. Pe bune că ajungi mereu la „cuvintele altora”. Stefane, probabil că fiecare cu „trigonometria” lui.
pentru textul : the last song of Shéhérazade dePagini