am corectat, multumesc pentru atentionare si pentru parere. mesajul e unul din acelea cu filacterii. nu sunt citiori simpli pe acest site, aici sunt numai autori, scriitori de proza si poezie. nu cred ca cititorii simpli au descoperit acest taram literar, yet.
Paul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
intuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Askalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
Sa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
Andule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
Andu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
care, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
poate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
Hanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
Știți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
erate - uf, nelipsitele erate! autor sintetic* si transmințatorul unor învățături extrem de vechi* scuze- tasta T a laptopului meu trage chiulul, uneori.
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
o romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
E drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
Multumesc si eu de aducere-aminte.
Primul lucru pe care îl remarc în poemul tău este despre numere: a doua, trilogie, o jumătate, 180 și mă întreb care le este Rostul. Renunță sau exprimă altfel "a sufletului", "adastă", "nespus de". Finalul e altceva: da.
o zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
Îmi place acest stil laconic de expresie, aproape ambiguu, dar fără a cădea în echivoc. Formula de început e de-a dreptul cuceritoare, extrasenzorială, dar imaginile se materializează treptat, interacţionează vizual şi tactil cu cititorul, oferindu-i acestuia experierea efectelor unei "interferenţe", păstrând însă secretul naturii acesteia. Se spune tot ce este esenţial, dar nu reuşeşti să cunoşti decât în parte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am corectat, multumesc pentru atentionare si pentru parere. mesajul e unul din acelea cu filacterii. nu sunt citiori simpli pe acest site, aici sunt numai autori, scriitori de proza si poezie. nu cred ca cititorii simpli au descoperit acest taram literar, yet.
pentru textul : mic pamflet de neputință. 1. deOk.Aşa am să fac. Multumesc
pentru textul : Obosit de timp dePaul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
"per că nu sunt înțeles greșit." - de ce ai fi?
amical.
pentru textul : Mai singură... deintuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Mulțumesc de informații.
ok.
pentru textul : o călătorie cu darwin denow, do it.
Nu se poate micșora imaginea?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deAskalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
pentru textul : askalon deSa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
pentru textul : far de1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
pentru textul : Conul de umbră deAndule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci deAndu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... decare, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă depoate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
Hanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
pentru textul : Michel deReusita sarja, mi-a placut. Cred ca ma voi gandi la "dupa noi, obrocul" care e mobilizant. Asa da, Andu
pentru textul : După noi, galopul deȘtiți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deerate - uf, nelipsitele erate! autor sintetic* si transmințatorul unor învățături extrem de vechi* scuze- tasta T a laptopului meu trage chiulul, uneori.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deVorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie definalul textului este delicat. şi reuşit. "inimile ca niște pui de-o zi lungeau aripile cu ciocul". mă face să vizionez un întreg film.
pentru textul : O toamnă despre care n-am spus nimic devă mulţumesc. succes participanţilor la concurs!
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară de... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
pentru textul : Trupul gol al deșertului de...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
pentru textul : "blue touches blue" dem-a luat gura pe dinainte. Nu-i o construcție pleonastică, e una redundantă doar.
pentru textul : blue moon deo romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
pentru textul : De inima albastră deE drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
pentru textul : Adoriana minus zece demultumesc pentru trecere, francisc!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deRepet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deMultumesc si eu de aducere-aminte.
Primul lucru pe care îl remarc în poemul tău este despre numere: a doua, trilogie, o jumătate, 180 și mă întreb care le este Rostul. Renunță sau exprimă altfel "a sufletului", "adastă", "nespus de". Finalul e altceva: da.
pentru textul : deja vu ecliptic deoho, cate stiu despre tine acum...:)
pentru textul : oriental red demai trec si eu
djamal, si eu scriam asa, acum nu spun cati ani....si daca tot iti place ac...stil nu ar fi interesant ca poemul sa contina numai ultimele 4 randuri?
pentru textul : Frenezie deo zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
pentru textul : Pia fraus deÎmi place acest stil laconic de expresie, aproape ambiguu, dar fără a cădea în echivoc. Formula de început e de-a dreptul cuceritoare, extrasenzorială, dar imaginile se materializează treptat, interacţionează vizual şi tactil cu cititorul, oferindu-i acestuia experierea efectelor unei "interferenţe", păstrând însă secretul naturii acesteia. Se spune tot ce este esenţial, dar nu reuşeşti să cunoşti decât în parte.
pentru textul : Interferenţă dePagini