folosirea gerunziului este foarte nerecomandată. nu că eu aș fi imun la așa ceva, dar chiar dacă poate părea o regulă estetică arbitrară în limba română, asta este. limba română cu ciudățeniile ei.
observ că mergi pe structura la musique avant toute chose în poezia ta, și jocul tău de aici exemplifică aceasta, ceea ce nu înseamnă un tribut adus posterității ci o înclinație opțională. eu prefer să amestec uneori ingambamentul cu insolitul solipsism la nivel de idee, aici, cel puțin. însă nu este un poem așezat în tiparele uzuale ale modului meu de a scrie, ceea ce nu mă împiedică să las cititorul să se oprească în vers unde crede el și să nu îl oblig fracturând versul la maxim. bref: îmi place. cel mai mult înlăturarea din final a adj. "inutilă" dar nu din rațiuni estetice. și poate că arhetipul miezului din noi va deveni, după cum merge triada hegeliană, ființă, neființă, devenire:). merci, cris!
de ce sa nu ma bucure, Ecaterina? ma bucura pana si faptul (sau mai ales faptul) ca ti-ai dat seama ca nu e vorba de un actor de film! :)) dar Set nu e o copila din poveste, cu un...hai sa-i zicem "personaj" din Vechiul Testament.
nu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
subtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
domnule cfr,
eu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
eu am sugerat doua lucruri: 1. ca textul e o descriere, chiar daca e monolog interior. pacat ca nu e un monolog exterior, da fie...
adica, e o pagina de jurnal, bine scrisa, dar atat. altfel ar fi fost sa vad personajele in actiune, sa lesin sau sa mi dau palme odata cu ele.
2. ca e nevoie de dialog (nu 80%, putini sunt cei geniali), ca el da masura valorii celui care scrie. nu e obligatoriu, desigur, spun doar ca mi-ar fi placut sa. plus ca sinceritatea nu e un criteriu al calitatii textului. plus 2: daca iti place tie un text, e musai sa placa si cititorului?
Îmi cer scuze, doar azi am observat comentariul tău, Virgil
Ce pot să spun? M-ai desfiinţat total. Ca om şi ca scribălău
Ca om am multe păcate. Pot fi acuzat de orice, numai de crimă, invidie, fanatism şi xenofobie, NU.
Cu tot respectul, dar îmi pui în spinare lucruri şi afirmaţii pe care, dacă le-aş gândi - te asigur - mi-aş tăia jugulara cu unghiera. “Singur” m-aş sinucide, Virgile. Sunt foarte multe de spus despre comentariul tău. Nu cred că e bine să fie spuse în public Sunt mâhnit să văd cum un text, care se vroia de fapt o ironie, un pamflet a putut declanşa asemenea judecăţi. Să explic faptul că acele expresii “caraghioase”au fost “plantate” intenţionat în text? Ar avea vreun rost? Că nu am urmărit adevărul istoric despre Împăratul Octavian, că totul a fost un pretext? Probabil, trebuia încadrat (textul) la altă rubrică. Asta se putea spune şi într-un mod mai elegant…puţin!
Te asigur că am trăit şi eu în afara României. Ştiu cum merg lucrurile pe lumea asta. Desigur, nu atât de bine ca cei de peste Ocean!
Părinţii mei şi eu am suferit sub dictatura ceauşistă şi nu aş mai vrea, pentru nimic în lume, să trăiesc acei ani, dar faptul că România, societatea românească merge pe un drum greşit nu mă lasă indiferent. Să-mi bag mâinile în buzunar şi să zic, ca atâţia alţii, “asta e”?? să nu-mi pese de copiii, care din lipsuri materiale, nu pot să urmeze un gimnaziu, de copiii sodomizaţi, vânduţi străinilor, pentru că părinţii lor nu-i pot creşte, de bătrânii batjocoriţi în ultimul hal, de crimele şi hoţiile de neimaginat, într-un dispreţ total faţă de majoritatea populaţiei, de disoluţia statului şi eludarea legilor?? De atâtea şi atâtea altele care se întâmplă în România, unde am decis să-mi trăiesc zilele din urmă? Ai trecut cam repede peste faptul că am spus , în text, că nu vorbesc serios, că dacă istoria se repetă ar fi bine să se repete şi spre binele oamenilor.
Nu înţeleg cum textul meu, îngrijorările mele ţi-au indus ideea că aş fi un pericol social, un aţâţător de spirite contra libertăţilor umanităţii!! Mă acuzi nefundat şi pe nedrept. N-ai cum să mă cunoşti din câteva texte. Dar este site-ul tău, poţi să agreezi pe cine vrei, să-l desfiinţezi pe cel ce nu-ţi face plăcere. Dacă textele mele au adus sau aduc prejudicii, de orice natură, site-ului, te rog să-mi anulezi contul. Este păcat ca munca atâtor oameni cumsecade, pentru care am un respect deosebit, să fie umbrită de un nimeni în drum, un coate goale, un incult care “se mai şi erijează în ofertant şi promotor de soluţii…tiranice, dictatoriale”. Evident este vorba despre mine, Ion Pascal Vlad.
Sunt mâhnit şi trist că a trebuit să scriu aceste rânduri. Viaţa m-a învăţat însă să mă consolez cu gândul că, în ultima instanţă, pe nimeni, absolut pe nimeni, nu-l doare în cot de tristeţile şi mâhnirile mele.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Un text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
Aranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
Atitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
multumesc tuturor celor ce au raspuns invitatiei mele de a participa la concursul dedicat poeziei de dragoste. aici se inchide linia pentru primirea poemelor, biletelelor, emailurilor,cosurilor cu garoafe, inelelor de logodna...
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
legătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
drumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
sint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
Aceasta cantare isi poarta vibratiile spre adancuri. Simt o stare de caramiziu aici, o cuprindere in voaluri dupa o fuga. Incercarea de desprindere din real se transforma intr-o poveste de iubire cereasca, nesfarsita... Imi lipsesc cuvintele potrivite poeziei tale, Daniel...
inteleg acum intentia. aduce mai mult sau mai putin cu lectia cubului a lui Nichita (dar in alta cheie desigur). cu toate astea, sunt sigur ca iti dai seama de riscul pe care-l presupune acest tip de constructie. ma gandesc aici la faptul ca prima bariera de care te lovesti cand lecturezi un text nou este (aproape mereu) de ordin stilistic si abia apoi reflectezi la subtilitatile textului. Observatia am simtit nevoia sa o fac pe textul de mai sus mai ales pentru ca e un text scurt. pe o panza mica, riscul ca "murdaria" sa eclipseze compozitia in sine creste considerabil.
Simt ca am dat cu acest comentariu un mic zoom out de pe observatia facuta poemului asa ca vreau subliniez ca sintagma de care am vorbit nu trage poemul in jos, doar ca e o chestie de finete.
Domnule Titarenco, dupa ce am fost jignit de un autor (superior mie ca nivel) pe situl dv, v-am adresat un e-mail prin care solicitam stergerea contului. Si mi-ati raspuns: "nicolae, eu nu ti-am spus sa pleci" (citat din memorie). Am ramas surprins intrucat hermeneia mi s-a parut un sit cu reguli dure (faceati observatii la comentarii sa nu fie off, penitele sa fie argumentate, preferati postari putine si bune etc.) Apoi... eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important. V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune. stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt. Imi mai trebuie ceva timp si voi cobori cu siguranta in patratica mea. concluzie: stergeti-mi contul.
Intreaga scriere se vrea o pictura sau mai precis o suma de fotografii (in prima parte a unor poeme scrise, in a doua a unor secvente traite/ simtite/ vazute). Multumesc pentru cuvinte si penita.
pentru emotie, simplitate, profunzime, intuirea adancului, pentru uimire, pentru economia mijloacelor poetice, pentru jocul de culori si caldura potolita degajata de text... o modesta penita. felicitari poetului
corect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
folosirea gerunziului este foarte nerecomandată. nu că eu aș fi imun la așa ceva, dar chiar dacă poate părea o regulă estetică arbitrară în limba română, asta este. limba română cu ciudățeniile ei.
pentru textul : Poetul deobserv că mergi pe structura la musique avant toute chose în poezia ta, și jocul tău de aici exemplifică aceasta, ceea ce nu înseamnă un tribut adus posterității ci o înclinație opțională. eu prefer să amestec uneori ingambamentul cu insolitul solipsism la nivel de idee, aici, cel puțin. însă nu este un poem așezat în tiparele uzuale ale modului meu de a scrie, ceea ce nu mă împiedică să las cititorul să se oprească în vers unde crede el și să nu îl oblig fracturând versul la maxim. bref: îmi place. cel mai mult înlăturarea din final a adj. "inutilă" dar nu din rațiuni estetice. și poate că arhetipul miezului din noi va deveni, după cum merge triada hegeliană, ființă, neființă, devenire:). merci, cris!
pentru textul : lemnia demă gândesc/ deci nu sunt eu
duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.
vinovăție
unei zile
sau
articulat,
-vinovăţia-
unei zile ?
pentru textul : delirice VII dede ce sa nu ma bucure, Ecaterina? ma bucura pana si faptul (sau mai ales faptul) ca ti-ai dat seama ca nu e vorba de un actor de film! :)) dar Set nu e o copila din poveste, cu un...hai sa-i zicem "personaj" din Vechiul Testament.
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor deDezarmant de sincer. Poetul în faţa paginii goale. Şi frica...
pentru textul : Eșafod denu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
pentru textul : Unchiul Fedea (21) desubtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
domnule cfr,
pentru textul : raspuns la observatiile lui Tudor Cristea deeu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
eu am sugerat doua lucruri: 1. ca textul e o descriere, chiar daca e monolog interior. pacat ca nu e un monolog exterior, da fie...
adica, e o pagina de jurnal, bine scrisa, dar atat. altfel ar fi fost sa vad personajele in actiune, sa lesin sau sa mi dau palme odata cu ele.
2. ca e nevoie de dialog (nu 80%, putini sunt cei geniali), ca el da masura valorii celui care scrie. nu e obligatoriu, desigur, spun doar ca mi-ar fi placut sa. plus ca sinceritatea nu e un criteriu al calitatii textului. plus 2: daca iti place tie un text, e musai sa placa si cititorului?
pentru textul : am evadat un timp (2) deÎmi cer scuze, doar azi am observat comentariul tău, Virgil
pentru textul : Despre repetarea istoriei deCe pot să spun? M-ai desfiinţat total. Ca om şi ca scribălău
Ca om am multe păcate. Pot fi acuzat de orice, numai de crimă, invidie, fanatism şi xenofobie, NU.
Cu tot respectul, dar îmi pui în spinare lucruri şi afirmaţii pe care, dacă le-aş gândi - te asigur - mi-aş tăia jugulara cu unghiera. “Singur” m-aş sinucide, Virgile. Sunt foarte multe de spus despre comentariul tău. Nu cred că e bine să fie spuse în public Sunt mâhnit să văd cum un text, care se vroia de fapt o ironie, un pamflet a putut declanşa asemenea judecăţi. Să explic faptul că acele expresii “caraghioase”au fost “plantate” intenţionat în text? Ar avea vreun rost? Că nu am urmărit adevărul istoric despre Împăratul Octavian, că totul a fost un pretext? Probabil, trebuia încadrat (textul) la altă rubrică. Asta se putea spune şi într-un mod mai elegant…puţin!
Te asigur că am trăit şi eu în afara României. Ştiu cum merg lucrurile pe lumea asta. Desigur, nu atât de bine ca cei de peste Ocean!
Părinţii mei şi eu am suferit sub dictatura ceauşistă şi nu aş mai vrea, pentru nimic în lume, să trăiesc acei ani, dar faptul că România, societatea românească merge pe un drum greşit nu mă lasă indiferent. Să-mi bag mâinile în buzunar şi să zic, ca atâţia alţii, “asta e”?? să nu-mi pese de copiii, care din lipsuri materiale, nu pot să urmeze un gimnaziu, de copiii sodomizaţi, vânduţi străinilor, pentru că părinţii lor nu-i pot creşte, de bătrânii batjocoriţi în ultimul hal, de crimele şi hoţiile de neimaginat, într-un dispreţ total faţă de majoritatea populaţiei, de disoluţia statului şi eludarea legilor?? De atâtea şi atâtea altele care se întâmplă în România, unde am decis să-mi trăiesc zilele din urmă? Ai trecut cam repede peste faptul că am spus , în text, că nu vorbesc serios, că dacă istoria se repetă ar fi bine să se repete şi spre binele oamenilor.
Nu înţeleg cum textul meu, îngrijorările mele ţi-au indus ideea că aş fi un pericol social, un aţâţător de spirite contra libertăţilor umanităţii!! Mă acuzi nefundat şi pe nedrept. N-ai cum să mă cunoşti din câteva texte. Dar este site-ul tău, poţi să agreezi pe cine vrei, să-l desfiinţezi pe cel ce nu-ţi face plăcere. Dacă textele mele au adus sau aduc prejudicii, de orice natură, site-ului, te rog să-mi anulezi contul. Este păcat ca munca atâtor oameni cumsecade, pentru care am un respect deosebit, să fie umbrită de un nimeni în drum, un coate goale, un incult care “se mai şi erijează în ofertant şi promotor de soluţii…tiranice, dictatoriale”. Evident este vorba despre mine, Ion Pascal Vlad.
Sunt mâhnit şi trist că a trebuit să scriu aceste rânduri. Viaţa m-a învăţat însă să mă consolez cu gândul că, în ultima instanţă, pe nimeni, absolut pe nimeni, nu-l doare în cot de tristeţile şi mâhnirile mele.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
pentru textul : 3 gafe haiku deȘi acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Un text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
pentru textul : mess deDahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
pentru textul : Tango deIncantata de trecere si de comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
pentru textul : Priveghi deAranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deAtitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
pentru textul : Ceruri demultumesc tuturor celor ce au raspuns invitatiei mele de a participa la concursul dedicat poeziei de dragoste. aici se inchide linia pentru primirea poemelor, biletelelor, emailurilor,cosurilor cu garoafe, inelelor de logodna...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deDesi, fizic, nu voi putea fi acolo, vei simti, precis, prezenta mea.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deAstept sa-mi comunici cum voi putea achizitiona cartea on line.
legătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
pentru textul : drumul spre casă dedrumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
...ce s-ar întâmpla dacă s-ar înlocui verbul "urăsc" cu "iubesc"? măcar din doi în doi...
pentru textul : urăsc I deÎntr-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
pentru textul : profeţie I ▒ desint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
pentru textul : husky dema bucura interesul chiar si dupa atita vreme
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 depromit sa pun textele in cadrul imaginii
Aceasta cantare isi poarta vibratiile spre adancuri. Simt o stare de caramiziu aici, o cuprindere in voaluri dupa o fuga. Incercarea de desprindere din real se transforma intr-o poveste de iubire cereasca, nesfarsita... Imi lipsesc cuvintele potrivite poeziei tale, Daniel...
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept deinteleg acum intentia. aduce mai mult sau mai putin cu lectia cubului a lui Nichita (dar in alta cheie desigur). cu toate astea, sunt sigur ca iti dai seama de riscul pe care-l presupune acest tip de constructie. ma gandesc aici la faptul ca prima bariera de care te lovesti cand lecturezi un text nou este (aproape mereu) de ordin stilistic si abia apoi reflectezi la subtilitatile textului. Observatia am simtit nevoia sa o fac pe textul de mai sus mai ales pentru ca e un text scurt. pe o panza mica, riscul ca "murdaria" sa eclipseze compozitia in sine creste considerabil.
Simt ca am dat cu acest comentariu un mic zoom out de pe observatia facuta poemului asa ca vreau subliniez ca sintagma de care am vorbit nu trage poemul in jos, doar ca e o chestie de finete.
pentru textul : crochiu I deDomnule Titarenco, dupa ce am fost jignit de un autor (superior mie ca nivel) pe situl dv, v-am adresat un e-mail prin care solicitam stergerea contului. Si mi-ati raspuns: "nicolae, eu nu ti-am spus sa pleci" (citat din memorie). Am ramas surprins intrucat hermeneia mi s-a parut un sit cu reguli dure (faceati observatii la comentarii sa nu fie off, penitele sa fie argumentate, preferati postari putine si bune etc.) Apoi... eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important. V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune. stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt. Imi mai trebuie ceva timp si voi cobori cu siguranta in patratica mea. concluzie: stergeti-mi contul.
pentru textul : hermeneia 2.0 deIntreaga scriere se vrea o pictura sau mai precis o suma de fotografii (in prima parte a unor poeme scrise, in a doua a unor secvente traite/ simtite/ vazute). Multumesc pentru cuvinte si penita.
pentru textul : cutia cu nade depentru emotie, simplitate, profunzime, intuirea adancului, pentru uimire, pentru economia mijloacelor poetice, pentru jocul de culori si caldura potolita degajata de text... o modesta penita. felicitari poetului
pentru textul : Icoana demultumesc pentru indrumare, scumpa doamna! parerea ta despre text este lapidara si ironica. sper sa ai o vacanta placuta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual decorect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
pentru textul : sub ochii înlăcrimaţi ai norocului dePagini