... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
De data asta, da. Fără ocolișuri. Fără „pretențiile” almbicării cu orice preț pentru obținere de efecte (interpretative dar și interpretabile). O „pacea pentru care nu se capitulează în întregime niciodată”
cu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
Previzibilă poanta. La un moment dat, mă gândeam la "filă". Cred că ai exagerat cu "ele", scoţând cuvântul în evidenţă şi prin repetare, şi prin majuscule (de preferat, întotdeauna, italicul).
În aceeaşi notă, un text vechi:
Confesiunea platonică
Câte nopți mi-ai stat alături, câte nopți îmi sta-vei încă
Cuibărindu-mi-te-n palmă... înspre gura ta adâncă,
Câte sure rotocoale le-am urmat nesimțitor?
Și de câte ori privit-am ochii-ți negri sau șuvițe
Coborând cu-nviorare, cu-ale dulcelui bobițe,
Ba pe gură-mi, ba pe deget, ba pe pieptul visător?
Știe veghea sau nesomnul, versul nevăzut vreodată
Căruia i-ai dat urmare cu împotrivirea ta.
Lasă-mă să-ți fur savoarea, să te sorb ca prima dată,
Inocent... amor platonic, tu, ceșcuță de cafea.
citită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
eu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
de care, fireste, poti sa tii cont sau nu:
ia textul de aici si scrie-l ca o pagina de jurnal. in proza. poate asa capata coerentza. si poate asa o sa vezi care secvente au fortza si merita sa fie oferite cititorului, care sunt enuntate in mod prea personal si nu reusesc sa ajunga la acesta, etc.
si pe urma, daca vrei, fa-l din nou poezie. dar eu cred ca ai nevoie de un exercitiu de detasare.
si ai grija, te rog, cu unele expresii care suna stangaci in romaneste, ex:
"doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -"
ar suna mai ok asa: "doar ca mai am in mine o gramada de diavoli pe are nu i-am cunoscut nici pe departe"
iar "urmele de avioane se pierdeau treptat în abis" e o expresie foarte riscanta - abis insemnand prapastie, gol, adanc. eu una nu prea inteleg ce ai vrut sa spui.
am vazut ca atunci cand reusesti sa te detasezi cat de cat de incarcatura emotionala si sa revii pe text obtii lucruri frumoase...incearca si cu cel de aici.
Sixtus, nu ma refeream la simplitatea in acest caz. Numai ca e un pic scos din context. Spune ca "nu poti sa-ti pronunti numele" remarca relevanta pentru varsta, stare etc. In schimb nu poti tine bine o undita in mana... nu-ti insipra o definitie clara a momentului. Daca intreb un pescar... poate imi spune si mie ca nu tin o undita bine in mana. Iese din context prin ambiguitate. Iti inteleg ironia, numai ca, in cazul de fata, nu m-am referit la asta. Chiar am incercat sa dau de inteles ca e un text bun, nu i-am gasit prea multe hibe si cred ca asta a fost destul de evident. Multumesc de atentionare. Ialin
P.S. Nici versiunea pe CD, pe care o am acasa in Romania, nu mai poate fi accesata (s-a defectat CD-ul). Pe ea se gaseau ilustratii originale realizate pe calculator.
Matei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
Călin, mă bucur pentru faptul că, ai observat un stil nou în scrieriile mele. aceasta este și intenția mea, să adopt încet, încet un alt stil, un stil mai direct, mai simplu. este adevărat, iubirea, este o călătorie cu ochii închiși. poezia este altceva. fericirea, orice fericire are un "dar", și, cu toate astea "dragostea e oarbă". vorba ta, "ce bine!". mulțumesc pentru apreciere. Madim
Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Interesant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
Katya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
Cailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
multumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
Cu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
un alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
faptul ca nu esti prost andule nu inseamna neaparat ca ai si dreptate. dupa cum faptul ca te uiti nu inseamna neaparat si faptul ca vezi. mai ales ca uneori nici macar nu vrem sa ne uitam ci doar sa privim.
Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
Nu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
pentru textul : imaginar deDe data asta, da. Fără ocolișuri. Fără „pretențiile” almbicării cu orice preț pentru obținere de efecte (interpretative dar și interpretabile). O „pacea pentru care nu se capitulează în întregime niciodată”
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi decu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
pentru textul : delir7 dePrevizibilă poanta. La un moment dat, mă gândeam la "filă". Cred că ai exagerat cu "ele", scoţând cuvântul în evidenţă şi prin repetare, şi prin majuscule (de preferat, întotdeauna, italicul).
În aceeaşi notă, un text vechi:
Confesiunea platonică
Câte nopți mi-ai stat alături, câte nopți îmi sta-vei încă
Cuibărindu-mi-te-n palmă... înspre gura ta adâncă,
Câte sure rotocoale le-am urmat nesimțitor?
Și de câte ori privit-am ochii-ți negri sau șuvițe
Coborând cu-nviorare, cu-ale dulcelui bobițe,
Ba pe gură-mi, ba pe deget, ba pe pieptul visător?
Știe veghea sau nesomnul, versul nevăzut vreodată
Căruia i-ai dat urmare cu împotrivirea ta.
Lasă-mă să-ți fur savoarea, să te sorb ca prima dată,
Inocent... amor platonic, tu, ceșcuță de cafea.
(p.s: de ce "parodie"?)
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate decitită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
pentru textul : încotrova deeu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deam rezerve mari fata de folosirea substantivului flamingo in loc de flamenco in titlu. mi se pare mai degraba o gafa decit un oarecare gen de licenta.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco dede care, fireste, poti sa tii cont sau nu:
ia textul de aici si scrie-l ca o pagina de jurnal. in proza. poate asa capata coerentza. si poate asa o sa vezi care secvente au fortza si merita sa fie oferite cititorului, care sunt enuntate in mod prea personal si nu reusesc sa ajunga la acesta, etc.
si pe urma, daca vrei, fa-l din nou poezie. dar eu cred ca ai nevoie de un exercitiu de detasare.
si ai grija, te rog, cu unele expresii care suna stangaci in romaneste, ex:
"doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -"
ar suna mai ok asa: "doar ca mai am in mine o gramada de diavoli pe are nu i-am cunoscut nici pe departe"
iar "urmele de avioane se pierdeau treptat în abis" e o expresie foarte riscanta - abis insemnand prapastie, gol, adanc. eu una nu prea inteleg ce ai vrut sa spui.
pentru textul : nu-mi mai simt mâinile deam vazut ca atunci cand reusesti sa te detasezi cat de cat de incarcatura emotionala si sa revii pe text obtii lucruri frumoase...incearca si cu cel de aici.
”singure” si ”undeva”
pentru textul : Iubirea nelimitată deia vezi. eu așa am citit.
Sixtus, nu ma refeream la simplitatea in acest caz. Numai ca e un pic scos din context. Spune ca "nu poti sa-ti pronunti numele" remarca relevanta pentru varsta, stare etc. In schimb nu poti tine bine o undita in mana... nu-ti insipra o definitie clara a momentului. Daca intreb un pescar... poate imi spune si mie ca nu tin o undita bine in mana. Iese din context prin ambiguitate. Iti inteleg ironia, numai ca, in cazul de fata, nu m-am referit la asta. Chiar am incercat sa dau de inteles ca e un text bun, nu i-am gasit prea multe hibe si cred ca asta a fost destul de evident. Multumesc de atentionare. Ialin
pentru textul : Nada deP.S. Nici versiunea pe CD, pe care o am acasa in Romania, nu mai poate fi accesata (s-a defectat CD-ul). Pe ea se gaseau ilustratii originale realizate pe calculator.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deMatei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
pentru textul : starea hermeneia deexplicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
pentru textul : corespondență de septembrie deCălin, mă bucur pentru faptul că, ai observat un stil nou în scrieriile mele. aceasta este și intenția mea, să adopt încet, încet un alt stil, un stil mai direct, mai simplu. este adevărat, iubirea, este o călătorie cu ochii închiși. poezia este altceva. fericirea, orice fericire are un "dar", și, cu toate astea "dragostea e oarbă". vorba ta, "ce bine!". mulțumesc pentru apreciere. Madim
pentru textul : Un poem imposibil deUn poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
pentru textul : fruct dePoate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Interesant poem pe muchia vitezei luminice, acolo unde apropierea asimptotică de c generează fenomene para- supra- ... neliniare, senzoriale. Frumos dozat, șosea, viteză, muzică, deformare, pliere cosmică, back to the sun, blocuri, la loc în sine, inima în context post-traumatic, și evident, nici nu se putea altfel - viața din vis. Tentativă metafizică. Greșesc?
pentru textul : La rădăcină deKatya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
pentru textul : îl iubesc pe grigore deCailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deTe rog sa verifici textul si sa corectezi diacriticele si erorile de typo (sugestie: vîmntului ) ! ialin
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec deĂleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare deperetele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
pentru textul : The House demultumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.
pentru textul : Balada ochilor tăi decu insertia de poze, you tube etc?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDin cauza timpurilor verbelor, textul are o ruptură destul de accentuată.
err: "adormisei" --> adormişi sau adormiseşi.
pentru textul : Twilight deun poem în care autorul se joacă cu creionul, cumva matematic și dezinvolt, pe hârtie. cu prețuire, mircea.
pentru textul : Un întreg fragmentat deCu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
pentru textul : negro sombra deun alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste defaptul ca nu esti prost andule nu inseamna neaparat ca ai si dreptate. dupa cum faptul ca te uiti nu inseamna neaparat si faptul ca vezi. mai ales ca uneori nici macar nu vrem sa ne uitam ci doar sa privim.
pentru textul : poate deMulțumesc Dorin de trecere și atenționare am făcut ceva modificări sper să fie bine te mai aștept cu comentarii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns deMulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deNu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
Pagini