Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
Virgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi trasmite nimic. nici măcar minimalismul ăsta, aproape desuet de acum, nu reuşeşte să-mi spună decât că te-ai întîlnit cu un Hristos şi că după ce ai vrut să treci neobservat ca de obicei, ( de ce doreai să fii neobservat ? sau e doar aşa de umplutură ?), ai avut un dialog totuşi, un dialog simplu, simpatic, ca şi cu un oarecare ( de fapt am precizat mai sus că tu te-ai întâlnit cu un hristos) care, condescendent, îţi acceptă punctul de vedere, tu-supus trecerii timpului, el-neatins, în afara lui, deci în altă sferă, şi te invită la o cafea unde tu pierzi 5-10 min. din viaţă, el-nimic, dar nu aveţi ce să vă reproşaţi, ceea ce e minunat.
Virgil, sunt sute de textuleţe din acestea.
"iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment." (moi) - iar eu pariez că în cazul acelor poeţi, nu e vorba doar de trăire, e vorba, mai ales, de cum îşi exprimă acea trăire. Despre asta vorbeam. Eu blamez trăirea (şi atât!) înţeleasă ca potenţă, ca valoarea imanentă a poeziei, Oana., nu condamn, doamne fereşte, sentimentul. De altfel, uite, susţii, voalat, acelaşi lucru:
"oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil." (moi) - unde, cu alte cuvinte, susţii că este nevoie şi de altceva decât de-a simţi.
"rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect." - am susţinut undeva irefutabilitatea opiniilor mele/adevărul surpem? :). Nu. Eu doar mi-am arguemtnat opinia.
vacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
Mulțumesc încă odată. Probabil că Zona Crepusculară e de vină. Sunt convins că n-am priceput eu... și văd că știți și Bold, altcineva știa italic... ehe! altă lume. Și tu francisce, ia nu mai râde acolo!
e întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
Salut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
merci pentru oprire dar mă tem că nu prea vreau să schimb nimic la poemul acesta. probabil mai trebuie modificat pe alocuri, dar nu obişnuiesc să revin pe texte să le prelucrez.
oricum, apreciez gestul tău.
:)
nu am nicio legatura cu niciun site. ideea imi apartine. pana la urma, e vorba de reluarea temei privind estetica uratului, aplicata in acest ciclu in gandirea si practica romaneasca, cu interferente biblice si filosofice. pe viitor, incearca sa fii mai deschis. multumesc
a mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
Eu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
poemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.
Dacă toate micile întâmplări din viața noastră gen "twilight yone" ar fi poezie... Se înțelege foarte bine, chiar prea "facil" "mesajul", dar am impresia că am citit un mesaj într-o sticlă... pe masa din bucătărie, nu în ocean. Facil, cu alte cuvinte, iar poezia chiar lipsește. Desigur, este doar părerea mea, la fel ca și a antecomentatorului meu. Poți să răspunzi la fel, dar cel mai important este că tu știi să scrii în acea "zicere liberă" și să-ți iasă și poezie, dar aici nu e nimic de felul acesta. Fii tu mai exigent cu tine, până să fim noi. Din autosuficiență nu progresezi. Mai bine să îți spui tu singur că nu e bine, iar noi să te lăudăm, decât invers.
te iert, Andu - cum as putea sa nu iert pe cineva care, iata, imi citeste textele pe doua situri, cu atata interes incat nu vede comentariile din subsol decat fragmentar? :) Ce-i drept, uitandu-ma la semnatura, ma intreb daca n-or fi de vina ochelarii... Dealminteri - te inteleg si marturisesc - si eu te citesc fragmentar, prefer comentariile tale - mereu imi amintesc de copilarie... aaa...si bine ai revenit pe Hermeneia! :) Matei, ce sa zic? e minunat cand doi oameni sunt perfect de acord. sa ne citim cu bine. :)
cred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
Asa, de dragul dialogului. Eu vorbeam de denotativitatea textului in cauza, denotativitate tributara unei logici "clasice", aristitelice. Si nu despre formatia de baza si despre meseria autoarei. Dar, pentru ca tot a venit vorba, poate ca formatia si meseria ii joaca, uneori, feste. Cat despre Khayyam (mea culpa, i-am scris gresit numele in com-ul anterior) referirea mea la el a vizat rigoarea (matematica a) textelor sale care insa le "deschide" spre multiple conotatii. Iar cand am vorbit de Ion Barbu nu m-am referit la ceea ce percep, de regula, cititorii, i.e. "un virtuos al cuvintelor rimate" ( si ritmate, as adauga) ci la "Spatiul Barbilian" din matematica care, prelungit in textele poetice le ofera aici deschidere conotativa. Ce sa-i faci si aici este vorba de "formatia" autorului, dar exploatata poetic in alt mod. Dar pe tema asta este mult de discutat. Rogu-te, totusi, sa faci urmatorul exercitiu: incearca sa redai discursiv textul Orianei si vezi ce-ti iese.
Eu mai întreb aici o singură dată plus scuzele de rigoare pentru off-topic dar nu am primit răspuns la intervenția precedentă. Întreb pentru că răspunsul este important pentru mine, este obligatoriu să punem subtitluri la textele postate pe H?
Mulțumesc,
Andu
sper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
suna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
"Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Căci ramine stinca, desi moare valul," carte Apocalipsa...asta iti doresc (am inteles ca 26 este mare aducator de noroc si bucurie peste masura...atunci cand se lasa noiemvrie sa vesteasca)
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
îmi place mult atmosfera aceasta intimă, nimic fals, nimic strident, iar finalul îl ador. eu nu am ce reproșa nimic la tehnică, plus că îmi și cade bine, este un poem foarte frumos. și nu mă dau în bărci când spun asta:)
mă bucur că l-am citit!
poemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
amandoua cheile sunt potrivite. deschid aceeasi usa prin rasuciri diferite. esti in mana, dorin.
pentru textul : cheile deVlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
pentru textul : automata hari deVirgil,e aproape de banal textul ăsta. mă rog mie nu-mi trasmite nimic. nici măcar minimalismul ăsta, aproape desuet de acum, nu reuşeşte să-mi spună decât că te-ai întîlnit cu un Hristos şi că după ce ai vrut să treci neobservat ca de obicei, ( de ce doreai să fii neobservat ? sau e doar aşa de umplutură ?), ai avut un dialog totuşi, un dialog simplu, simpatic, ca şi cu un oarecare ( de fapt am precizat mai sus că tu te-ai întâlnit cu un hristos) care, condescendent, îţi acceptă punctul de vedere, tu-supus trecerii timpului, el-neatins, în afara lui, deci în altă sferă, şi te invită la o cafea unde tu pierzi 5-10 min. din viaţă, el-nimic, dar nu aveţi ce să vă reproşaţi, ceea ce e minunat.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deVirgil, sunt sute de textuleţe din acestea.
"iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment." (moi) - iar eu pariez că în cazul acelor poeţi, nu e vorba doar de trăire, e vorba, mai ales, de cum îşi exprimă acea trăire. Despre asta vorbeam. Eu blamez trăirea (şi atât!) înţeleasă ca potenţă, ca valoarea imanentă a poeziei, Oana., nu condamn, doamne fereşte, sentimentul. De altfel, uite, susţii, voalat, acelaşi lucru:
"oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil." (moi) - unde, cu alte cuvinte, susţii că este nevoie şi de altceva decât de-a simţi.
"rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect." - am susţinut undeva irefutabilitatea opiniilor mele/adevărul surpem? :). Nu. Eu doar mi-am arguemtnat opinia.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării devacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
pentru textul : candirú deMulțumesc încă odată. Probabil că Zona Crepusculară e de vină. Sunt convins că n-am priceput eu... și văd că știți și Bold, altcineva știa italic... ehe! altă lume. Și tu francisce, ia nu mai râde acolo!
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar demultumesc francisc, pentru restransul tau comentariu.
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut dee întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
pentru textul : HeartCore deSalut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
pentru textul : Miel la Proțap deBuzele dimineții. Erata
pentru textul : memoria imediatã demerci pentru oprire dar mă tem că nu prea vreau să schimb nimic la poemul acesta. probabil mai trebuie modificat pe alocuri, dar nu obişnuiesc să revin pe texte să le prelucrez.
pentru textul : trembling deoricum, apreciez gestul tău.
:)
Felicitări câştigătorilor, dar şi organizatorilor şi juriului, care au depus un efort considerabil pentru realizarea acestui concurs :). La mai multe!
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” denu am nicio legatura cu niciun site. ideea imi apartine. pana la urma, e vorba de reluarea temei privind estetica uratului, aplicata in acest ciclu in gandirea si practica romaneasca, cu interferente biblice si filosofice. pe viitor, incearca sa fii mai deschis. multumesc
pentru textul : urâții dea mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deEu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta deVlad,
pentru textul : de vorbă cu tine deeu trebuie să-ți multumesc pentru versul tău care m-a fermecat!
multumesc Vlad.
poemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.
pentru textul : Scrum (II) destiu, dar a fost intentionat
pentru textul : interior de ceață 2 deDacă toate micile întâmplări din viața noastră gen "twilight yone" ar fi poezie... Se înțelege foarte bine, chiar prea "facil" "mesajul", dar am impresia că am citit un mesaj într-o sticlă... pe masa din bucătărie, nu în ocean. Facil, cu alte cuvinte, iar poezia chiar lipsește. Desigur, este doar părerea mea, la fel ca și a antecomentatorului meu. Poți să răspunzi la fel, dar cel mai important este că tu știi să scrii în acea "zicere liberă" și să-ți iasă și poezie, dar aici nu e nimic de felul acesta. Fii tu mai exigent cu tine, până să fim noi. Din autosuficiență nu progresezi. Mai bine să îți spui tu singur că nu e bine, iar noi să te lăudăm, decât invers.
pentru textul : arie de acoperire dete iert, Andu - cum as putea sa nu iert pe cineva care, iata, imi citeste textele pe doua situri, cu atata interes incat nu vede comentariile din subsol decat fragmentar? :) Ce-i drept, uitandu-ma la semnatura, ma intreb daca n-or fi de vina ochelarii... Dealminteri - te inteleg si marturisesc - si eu te citesc fragmentar, prefer comentariile tale - mereu imi amintesc de copilarie... aaa...si bine ai revenit pe Hermeneia! :) Matei, ce sa zic? e minunat cand doi oameni sunt perfect de acord. sa ne citim cu bine. :)
pentru textul : poveste cu nuferi decred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deAsa, de dragul dialogului. Eu vorbeam de denotativitatea textului in cauza, denotativitate tributara unei logici "clasice", aristitelice. Si nu despre formatia de baza si despre meseria autoarei. Dar, pentru ca tot a venit vorba, poate ca formatia si meseria ii joaca, uneori, feste. Cat despre Khayyam (mea culpa, i-am scris gresit numele in com-ul anterior) referirea mea la el a vizat rigoarea (matematica a) textelor sale care insa le "deschide" spre multiple conotatii. Iar cand am vorbit de Ion Barbu nu m-am referit la ceea ce percep, de regula, cititorii, i.e. "un virtuos al cuvintelor rimate" ( si ritmate, as adauga) ci la "Spatiul Barbilian" din matematica care, prelungit in textele poetice le ofera aici deschidere conotativa. Ce sa-i faci si aici este vorba de "formatia" autorului, dar exploatata poetic in alt mod. Dar pe tema asta este mult de discutat. Rogu-te, totusi, sa faci urmatorul exercitiu: incearca sa redai discursiv textul Orianei si vezi ce-ti iese.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deEu mai întreb aici o singură dată plus scuzele de rigoare pentru off-topic dar nu am primit răspuns la intervenția precedentă. Întreb pentru că răspunsul este important pentru mine, este obligatoriu să punem subtitluri la textele postate pe H?
pentru textul : interludiu|mîinile deMulțumesc,
Andu
In ce?
pentru textul : nonșalanța iubirii desper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
pentru textul : experiment desuna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
"Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Căci ramine stinca, desi moare valul," carte Apocalipsa...asta iti doresc (am inteles ca 26 este mare aducator de noroc si bucurie peste masura...atunci cand se lasa noiemvrie sa vesteasca)
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deRamona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
pentru textul : Cireșe cu viermi deîmi place mult atmosfera aceasta intimă, nimic fals, nimic strident, iar finalul îl ador. eu nu am ce reproșa nimic la tehnică, plus că îmi și cade bine, este un poem foarte frumos. și nu mă dau în bărci când spun asta:)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii demă bucur că l-am citit!
let's not get personal on this. cred ca e "a matter of perception". Vroiai sa spun "burtă"? La urma urmei vine din latină, nu?
pentru textul : dromomanie depoemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
pentru textul : Poate mâine... dePagini