Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
Marina, hai sa facem un pact. Eu, pe de o parte promit ca la fiecare text al meu pe care il voi posta de aici inainte pe Hermeneia voi presupune implicit (by defaut) ca in subsol exista un comentariu semnat "Aranca" si care spune "text slab", eventual urmat si de cateva invective in limita regulamentului. Tu, de partea ta, te rog sa-mi promiti ca nu vei mai scrie in subsolul textelor mele decat atunci cand vei avea de spus ALTCEVA decat cele de mai sus. Ce zici? Cat priveste originalitatea comentariilor tale, vreau sa-ti reamintesc de bancul cu restaurantul de lux si cu anuntul acela, stii tu care... Bianca, multumesc de interventie. Eu deja m-am obisnuit ca d-na (domnisoara?) Marina Nicolaev probabil nu ma considera demn de argumentele Domniei Sale. Nu-i bai, Bobadil.
Frumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
de acord cu adrian. pacat de muzica si montaj. textul este submediocru. si problema este ca la urma urmei incercam sa facem poezie aici. mai bine scrii un singur cuvint cu implicatie in inefabil decit o insiruire de vorbe care zangane.
Unele idei din text sunt frumoase. Partea de început parcă suna mai bine închegată, dar repetările obsesive din a doua jumătate și finalul cumva banalizat de o avalanșă de descrieri nu prea ajută. Cred că se poate (și merită) să mai fie puțin periat, pentru că are potențialul să sune mult mai expresiv.
Interesanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
„ tînăr, talentat și perseverent.”-bine spus.perseverența cred că este mama succesului.
felicitări sincere, Adrian!
felicitări și celorlalți colegi premiați!
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
În momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
Cezar
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
ţi s-a făcut rău?!
vezi că s-ar putea ca astă lectură să te fi scăpat de conservare. sper ca pădurea de neuroni să-ţi rămână intactă.
merci pentru faptul că, totuşi, ai accesat softul care poate anima un concept artistic...
Sunt atât de frumoase, încât sunt de acord cu Dorin. Dar cu o schiță cu dimensiuni și materiale cred că se poate pleca la un drum care să bucure în final și simțul tactil. Impecabilă mărturie a talentului, felicitări artistului realizator, care a propus aceste premii mai înainte de nașterea ideii de concurs.
De asemenea sunt de părere că semnătura, ori o siglă, a artistului creator să se regăsească undeva pe premiu.
Andule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
nu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Poezia îmi place în ansamblul ei, se lucreaza mult la detalii, de aceea ma intriga putin "poștită" si inversiunea "și sete nu mi-a fost" care parca nu se potrivesc.
în mod deosebit:
"oare de ce strigă unii după mamă înainte de moarte
pantofii ei înalți se-amestecă-n frunze
te lasă un timp să-ți șutezi mingea apoi
te împinge oricum prin masa de sticlă"
Azi e 06 06 06. Kabalistii zic ca e ziua in care ies diavolii afara. Chiar si cei literari dupa cum ne arata Profetul in pironire de stele galbene. Din toate simbolurile posibile viata semnelor e cea mai tragica pentru ca facem uz de cuvinte in scopuri malefice. Din toate directile ni se arata ca totul e informatie, structurata si codificata. de la planete, galaxii si pina la ziarul aruncat pe pajistea din fata unei academii de arta absurda, tot de informatie e vorba. Stanislaw Lem povesteste de un demon care jefuia trecatorii de informatii. Vroia sa stie tot, de la ce e se gaseste in poseta cumnatei si pana la dimensiunea portocalelor de contrabanda. Totul era intregistrat pe o panglica lunga cat infinitul caci demonul avea o sete insaturabila de date, toate corecte, practice, pline de folos. Evident el piere in final inecat, strangulat de tonele de panglica folosita. E o fabula minunata, un cavou al propriei noastre capacane in care cadem tot potrivind vorbe de nerostire.
Mda, nu credeam că se mai poate scrie astfel fără a cădea în banal, și totuși m-ai determinat să citesc fără pauză de respirație. Pe parcurs am mai zărit câteva siluete parcă nelalocul lor, dar senzația finală e aceea pe care o ai după o călătorie cu trenul... e totul văzut în viteză, de fapt, totul sub aceeași bătaie nesfârșită a inimii. Care nu se oprește. M-a impresionat, trebuie să recunosc. PS Nu ar fi mai bine "i won't be weeping for long"?
Anca, ai tu un feminin tandru și discret, atunci când îți lași inima să vorbească în poezie. Aici, motto-ul aduce o adâncime, o vizualizare a scenei marine, pe linia demarcată de ferestrele-anotimp, cele patru prin care marea trece mereu altfel. Cred că în primul vers aș elimina "din inimă", fiindcă se subînțelege, de acolo, din inimă este scrisă poezia, emană din fiecare cuvânt. Și acel "din inimă" devine prea explicativ. Versurile rămân frumoase per se astfel: "despre ultima catedrală de nisip îți voi scrie dintr-o mare fără țărmuri" La fel, din ultimul vers, aș elimina "de tine", este evident că este "el", fiindcă lui îi scrii (în poezie) dintr-o mare fără țărmuri. Și dacă nu lași adresantul așa, subliniat la final, e mai frumoasă ultima imagine: "mi-e dor de fiecare dată cînd deschid fereastra mării". Mi s-a întipărit poezia, îmi amintește de filmul "Un bărbat, o femeie". :)
textul imi pare greu de citit si "dezechilibrat artsistic" are portiuni remarcabile si zone ambigue prima parte e de un clasicism debordant remarc insa ceva ce m-a fascinat: "chipul Tău e tulbure, turiștii aruncă pietre catifelate în imagini, dar nu ating vârful, culoarea! cheamă-Te în mine! "
Probabil sinceritatea si, in ultima instanta, lirismul acesta curat de care vorbesti, m-au facut sa cred ca am descoperit o reteta de a scrie exonerat de alte idei, cum ar fi poezia in sine. Ma stradui sa iau in serios ceea ce scriu, pentru ca da, scrisul chiar ocupa un loc important in economia existentei mele.
Cristian, nu înțeleg ce vrei să spui și nici nu am să mă strădui. Te asigur că modul în care ai folosit mai sus privilegiul comentariului pe Hermeneia este un abuz. La următorul vom fi nevoiți să îți suspendăm contul. Mai ales că ai mai fost atenționat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
s.b.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deMarina, hai sa facem un pact. Eu, pe de o parte promit ca la fiecare text al meu pe care il voi posta de aici inainte pe Hermeneia voi presupune implicit (by defaut) ca in subsol exista un comentariu semnat "Aranca" si care spune "text slab", eventual urmat si de cateva invective in limita regulamentului. Tu, de partea ta, te rog sa-mi promiti ca nu vei mai scrie in subsolul textelor mele decat atunci cand vei avea de spus ALTCEVA decat cele de mai sus. Ce zici? Cat priveste originalitatea comentariilor tale, vreau sa-ti reamintesc de bancul cu restaurantul de lux si cu anuntul acela, stii tu care... Bianca, multumesc de interventie. Eu deja m-am obisnuit ca d-na (domnisoara?) Marina Nicolaev probabil nu ma considera demn de argumentele Domniei Sale. Nu-i bai, Bobadil.
pentru textul : 111 dema bucur ca ti-a placut poemul meu. mie imi place linistea, e cea mai frumoasa pisica pe care am mangaiat-o vreodata.
pentru textul : pisicile deFrumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate dema gandeam cum sa te enervez. joke! o zi buna si revin sa-i citesc si pe ceilalti.
pentru textul : ars poetica II dede acord cu adrian. pacat de muzica si montaj. textul este submediocru. si problema este ca la urma urmei incercam sa facem poezie aici. mai bine scrii un singur cuvint cu implicatie in inefabil decit o insiruire de vorbe care zangane.
pentru textul : ultimul poem despre tine deUnele idei din text sunt frumoase. Partea de început parcă suna mai bine închegată, dar repetările obsesive din a doua jumătate și finalul cumva banalizat de o avalanșă de descrieri nu prea ajută. Cred că se poate (și merită) să mai fie puțin periat, pentru că are potențialul să sune mult mai expresiv.
pentru textul : clinical life deInteresanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I de„ tînăr, talentat și perseverent.”-bine spus.perseverența cred că este mama succesului.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci defelicitări sincere, Adrian!
felicitări și celorlalți colegi premiați!
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
pentru textul : dombi deÎn momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
pentru textul : Trebuie să mor deCezar
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
pentru textul : o viziune a insentimentelor deţi s-a făcut rău?!
pentru textul : programarea unei eve moderne devezi că s-ar putea ca astă lectură să te fi scăpat de conservare. sper ca pădurea de neuroni să-ţi rămână intactă.
merci pentru faptul că, totuşi, ai accesat softul care poate anima un concept artistic...
Sunt atât de frumoase, încât sunt de acord cu Dorin. Dar cu o schiță cu dimensiuni și materiale cred că se poate pleca la un drum care să bucure în final și simțul tactil. Impecabilă mărturie a talentului, felicitări artistului realizator, care a propus aceste premii mai înainte de nașterea ideii de concurs.
De asemenea sunt de părere că semnătura, ori o siglă, a artistului creator să se regăsească undeva pe premiu.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 dedar de aceea este o alta varianta
pentru textul : dade I - varianta 2 deAndule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Mulţumirile se subînţeleg.
pentru textul : mie nu-mi pare rău deVio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Poezia îmi place în ansamblul ei, se lucreaza mult la detalii, de aceea ma intriga putin "poștită" si inversiunea "și sete nu mi-a fost" care parca nu se potrivesc.
în mod deosebit:
"oare de ce strigă unii după mamă înainte de moarte
pantofii ei înalți se-amestecă-n frunze
te lasă un timp să-ți șutezi mingea apoi
te împinge oricum prin masa de sticlă"
toare cele bune
pentru textul : Compactă deAzi e 06 06 06. Kabalistii zic ca e ziua in care ies diavolii afara. Chiar si cei literari dupa cum ne arata Profetul in pironire de stele galbene. Din toate simbolurile posibile viata semnelor e cea mai tragica pentru ca facem uz de cuvinte in scopuri malefice. Din toate directile ni se arata ca totul e informatie, structurata si codificata. de la planete, galaxii si pina la ziarul aruncat pe pajistea din fata unei academii de arta absurda, tot de informatie e vorba. Stanislaw Lem povesteste de un demon care jefuia trecatorii de informatii. Vroia sa stie tot, de la ce e se gaseste in poseta cumnatei si pana la dimensiunea portocalelor de contrabanda. Totul era intregistrat pe o panglica lunga cat infinitul caci demonul avea o sete insaturabila de date, toate corecte, practice, pline de folos. Evident el piere in final inecat, strangulat de tonele de panglica folosita. E o fabula minunata, un cavou al propriei noastre capacane in care cadem tot potrivind vorbe de nerostire.
pentru textul : roza duhurilor deMatei se făcea trimitere la editură. la timpul potrivit vei vedea care e lagătura.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deerr: agreSiune
pentru textul : suferinţă deMda, nu credeam că se mai poate scrie astfel fără a cădea în banal, și totuși m-ai determinat să citesc fără pauză de respirație. Pe parcurs am mai zărit câteva siluete parcă nelalocul lor, dar senzația finală e aceea pe care o ai după o călătorie cu trenul... e totul văzut în viteză, de fapt, totul sub aceeași bătaie nesfârșită a inimii. Care nu se oprește. M-a impresionat, trebuie să recunosc. PS Nu ar fi mai bine "i won't be weeping for long"?
pentru textul : Abis denici eu nu prea stiu cum sa primesc... sper ca tot ce e vrednic de spus sa fie rostit... multumesc mult, Maria!
pentru textul : petele de pe lună deVa multumesc, ma bucur mult sa aflu ca o bucatica din sageara asta a ajuns la voi. :)
pentru textul : capcana deprobabil ca in loc de "în viața mea" ar fi fost de preferat "vreodata". citit cu surprinzatoare placere. ludica.
pentru textul : șotron demultumesc pentru citire...sper sa aveti dreptate in privinta profetiei
pentru textul : monociclu deam luat nota si despre parerea dv
Anca, ai tu un feminin tandru și discret, atunci când îți lași inima să vorbească în poezie. Aici, motto-ul aduce o adâncime, o vizualizare a scenei marine, pe linia demarcată de ferestrele-anotimp, cele patru prin care marea trece mereu altfel. Cred că în primul vers aș elimina "din inimă", fiindcă se subînțelege, de acolo, din inimă este scrisă poezia, emană din fiecare cuvânt. Și acel "din inimă" devine prea explicativ. Versurile rămân frumoase per se astfel: "despre ultima catedrală de nisip îți voi scrie dintr-o mare fără țărmuri" La fel, din ultimul vers, aș elimina "de tine", este evident că este "el", fiindcă lui îi scrii (în poezie) dintr-o mare fără țărmuri. Și dacă nu lași adresantul așa, subliniat la final, e mai frumoasă ultima imagine: "mi-e dor de fiecare dată cînd deschid fereastra mării". Mi s-a întipărit poezia, îmi amintește de filmul "Un bărbat, o femeie". :)
pentru textul : dernier baiser detextul imi pare greu de citit si "dezechilibrat artsistic" are portiuni remarcabile si zone ambigue prima parte e de un clasicism debordant remarc insa ceva ce m-a fascinat: "chipul Tău e tulbure, turiștii aruncă pietre catifelate în imagini, dar nu ating vârful, culoarea! cheamă-Te în mine! "
pentru textul : mă caută întrebarea! deProbabil sinceritatea si, in ultima instanta, lirismul acesta curat de care vorbesti, m-au facut sa cred ca am descoperit o reteta de a scrie exonerat de alte idei, cum ar fi poezia in sine. Ma stradui sa iau in serios ceea ce scriu, pentru ca da, scrisul chiar ocupa un loc important in economia existentei mele.
pentru textul : Joc deCristian, nu înțeleg ce vrei să spui și nici nu am să mă strădui. Te asigur că modul în care ai folosit mai sus privilegiul comentariului pe Hermeneia este un abuz. La următorul vom fi nevoiți să îți suspendăm contul. Mai ales că ai mai fost atenționat.
pentru textul : Întoarcerea toamnei dePagini