Profetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
Asta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
Observaţii succinte privind limbajul/expresivitatea
*" I-ascult necuvântul" - despre "cuvânt s-a spus tot. Nu ştiu dacă exagerez când afirm că nu se mai poate spune ceva despre el astfel încât acel ceva să formeze patente literare; ba mai mult, nici măcar ceva care să incite. La fel şi despre "necuvânt", cu atât mai mult cu cât el, în cazul d-voastră, formează o metaforă antagonică (efect stilistic care începe să apună). Totodată, versul d-voastră (şi din considerentele de mai înainte) este un clişeu.
* "privindu-i muţenia" - aproximativ ca în cazul de mai sus, cu deosebirea că aici, datorită ariei lexicale ceva mai restrânsă, sintagma nu mai este aşa prăfuită. În treacăt fie spus, imaginea reflectată de acel emistih nu este una creată, nici una surprinsă, ci este una redată; aşadar, un minus liric.
* "Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra" - aici e un exemplu de "frumos" care nu spune nimic; un retorism rezultat din măreţia cuvântului (şi nu din pedantism) care înghite orice posibil substrat. "Somn/ trezii/ iluzii" sunt atât de mari, încât suportă, în acelaşi timp, aproape toate sensurile, dar poate să le şi respingă. Dacă mi-aş permite un sfat aici, acela ar fi: feriţi-vă de "cuvinte mari", sugeraţi-le prin "cuvinte mici", dacă e musai.
* "părăsesc nemişcarea" - idem punctul doi.
Observaţii privind tehnica exterioară - versificaţia
* în linii mari, aţi abordat un ritm amfibrahic, dodeca şi endecasilab, obţinând astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Ritmul, însă, se pierde de multe ori; atunci, prozodia devine iritantă. Decât o prozodie proastă, mai bine una deloc :)
* versul 1, v3, v4, v5,6,7 şi v9 suferă.
* mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred că principiul minimului efort a ajuns într-atât de departe încât acestor două cuvinte să le fie schimbat hiatul în diftong.
* cu excepţia rimelor înalt-bazalt/ piatra-Hatra (rare), celelalte sunt sărace.
* a treia vrigulă din versul 1, strofa 3, trebuie ştearsă.
...În concluzie, referindu-mă puţin şi la intrinsecul textului, nu cred că v-ar strica o reinventare a stilului; dacă nu şi formală şi ideatică, măcar una dintre acestea. Personal, aş începe prin lexic, aş continua prin părăsirea reflexelor pur clasice (inversiunea ar fi unul dintre ele), m-as orienta după metafore care să nu fie alterate de-o ambiguitate exagerată şi să fie, dacă nu originale şi şocante, măcar personale şi decente; aş aborda alte forme (personalziate, de ce nu) etc.
...Spertând că am fost cât de cât util, vă doresc o noapte plăcută!
într-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
am inteles la ce te-ai referit. mai bine zis la ce nu te-ai referit. a fost doar o coincidenta care mi s-a parut interesanta. un amic care ma mai citeste din cand in cand mi-a scris ca habar nu am de matematica, dar ca i s-a parut ciudat si interesant cum "simt" eu infinitul si vidul... :)
Virgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
Este in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeți ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărțile reci? lovește și sapă (și)-(i)mpunge și bate mângâiere și-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil
Ecaterina, ai dreptate în privința clarității, dar poezia actuală nu trebuie să ofere totul cititorului, e treaba lui că înțelege altfel, poate, anumite aspecte, așa cum spuneam. Părerea mea e că nu trebuie să spun tot, chiar dacă ție ți-ar plăcea și ar fi mult mai simplu de citit. Acolo unde simți nevoia, poți adăuga, atunci când citești, câte ceva. Ultimele trei versuri sunt foarte importante în ceea ce mă privește, așa cum am mai spus, poezia e prima dintr-un ciclu. Că nu ai înstelat-o, nu-i niciun necaz, cel puțin din punctul meu de vedere. E adevărat că mi-ar fi plăcut, dar, asta nu înseamnă că chiar ar fi trebuit să se și întâmple. Mulțumiri pentru promptitudinea răspunsului. Te mai aștept.
mai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
nu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
textul acesta este interesant prin faptul ca pe de o parte dovedeste ca autorul are usurinta de a scrie dar pe de alta parte nu contine nici un fel de fior poetic. este foarte predictibil si cliseist. doar un fel colectie de maxime. parerea mea.
Foarte bună prima strofă, apoi, când credeam că pot zice cu mâna pe inimă, iată un text al lui Graunfels fără "explicite", dar veni strofa a doua, păcat. Pentru că ai lucruri frumoase și acolo. Găsește-le și pune-le în valoare, dar nu relativă.
Ok, am avut suficiente discutii zilele astea cu diferite persoane. Concluzia mea este ca textul asa cum era nu incalca Regulamentul Hermeneia. Una din temerile mele este "talibanizarea" raportarii la exercitiul literar si crearea unui precedent periculos de intoleranta. A folosi un limbaj pornografic e un lucru distinct si e o alegere clara daca vrei sa faci sau nu o astfel de "literatura". Si sint chiar uimit ca Bobadil care in mod repetat a incalcat regulamentul acolo devine atit de preocupat de Regulament aici. Mi se pare un gest ipocrit de genul "inghitirii camilei si strecurarii tintarului", daca e sa folosim un limbaj biblic. Cind vine vorba insa de sensibilitati religioase lucrurile pot deveni foarte alunecoase. Foarte usor putem sa devenim asemanatori cu acei musulmani care au terorizat Europa pentru ca cineva a facut intr-un ziar caricaturi cu Mahomed. Si observ acelasi tip de intransigenta religioasa si la Bobadil si la Queen Margot. Si nu imi ascund profunda dezamagire. Avem de-a face aici cu un risc major la adresa intelegerii conceptului de libertate de exprimare. Evident, cite persoane atitea acceptiuni. In acceptiunea mea atita timp cit nu se mentioneaza un nume de persoana sau de confesiune religioasa nu se poate vorbi de profanare sau defaimare. Dupa cum trebuie sa existe o protectie impotriva profanarii sau defaimarii tot asa trebuie sa existe o protectie si impotriva abuzurilor acestor vinatori de vrajitoare care urmaresc limitarea libertatii de expresie asa cum le convine lor. Nu cred ca poate functiona ca si criteriu pentru definirea profanarii sau defaimarii elemente de genul "eu ca si exponent al confesiunii x ma simt jignit de expresia y". O astfel de justificare este o gluma si eventual o ofensa la adresa inteligentei fiecaruia dintre noi. Unde am ajunge daca fiecare ar trage semnalul de alarma de fiecare data cind "se simte jignit". Eu de exemplu "ma simt jignit in simtul meu estetic" cind citesc anumite timpenii nonestetice care se posteaza pe Hermeneia. Si nu sint putine. Ce ar trebui sa fac? Sa ma dau de ceasul mortii? Sa invoc drepturile omului sau Regulamentul Hermeneia?! In orice caz eu am ales sa elimin acele portiuni controversate. Si o fac, asa cum am spus, cu multa stringere de inima. Nu ca mi-ar fi neaparat dragi. Dar fiindca acest lucru poate fi perceput ca un fel de cedare in fata acestei "talibanizari estetice". O fac insa pentru ca nu prea am cu cine sta de vorba ia cind oamenii ajung sa foloseasca drept argumente expresii de genul "te crezi destept, esti arogant, esti cu nasul pe sus" si alte asemenea, pur si simplu incep sa ma plictisesc. Ma asteptam la o controversa inteligenta si ambitioasa nu la smiorcaieli si justificari din astea infantile. Dar zadarnica mi-a fost asteptarea. Si asta cu atit mai mult cu cit niciodata nu am anulat contul nimanui care m-a atacat barbateste, inteligent si frontal. Si nu mi-e frica de controverse. De fapt cred ca adevarata valoare si calitate se naste din controverse. Dar cind vin oameni si invoca faptul ca ma cred prea destept, sau ca sint arogant sau alte aberatii din astea ieftine, ma apuca asa o dezamagire profunda ca nici macar o controversa ca lumea nu am cu cine sa am. As vrea sa mai adaug ceva. Da, hermeneia imi apartine. Si unul din principiile care au stat la baza ei a fost libertatea de exprimare. Pentru ca cred foarte mult in asta. Si asta mai ales pentru ca cred ca românii inca nu stiu ce inseamna libertatea de exprimare. Asta nu inseamna ca nu stiu sa injure sau sa isi umple ziarele cu pornografie. Libertartatea de exprimare insa insemna cu totul altceva. Incidentul acesta nu a facut decit sa scoata in evidenta inca o data aceasta realitate subtila. Evident se mai poate vorbi mult despre asta.
Las aici pe Răboj un semn, un X sau poate un O, un cerc, o spirală a trecerii mele, pe un drum pe care cuvintele ne sunt pași, poemele ne sunt borne kilometrice. La mulți ani! Iași, 1 ianuarie 2006, ora 00:04
titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
Silueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
Mai intai, multumesc pentru lectura atenta.
"te rog sa nu te uiti la mine ca la cine stie ce Barbie girl!" este replica Ligiei, care nu vrea sa fie vazuta de personajul masculin ca o Barbie girl. Nefiind vorba despre vocativ, virgula nu isi are rostul.
Cat despre expresiile englezesti, am primit, intr-adevar, oarece comentarii negative din cauza lor, dar consider ca se potrivesc cu felul de a fi al personajelor,iar acestea nu trebuie neaparat sa trezeasca simpatii.
Ok, voi lasa spatii intre paragrafe, dar, in rest, I'll think about it.
formatul tehno în care ai compus versurile. o îmbinare de poe şi prozo - ca şi aşezare în pagină. iar contextul mi se pare filmic. scene - scene care se derulează programat. prima parte, cea a enumerărilor, este chiar o frescă a spaţiului în care creierul este inundat de amintiri. este un poem lung, cum bine spune titlul. dar nu e rău :)...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Profetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deKatya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
pentru textul : laleaua neagră deAsta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
pentru textul : gorunul cunoaşterii deObservaţii succinte privind limbajul/expresivitatea
*" I-ascult necuvântul" - despre "cuvânt s-a spus tot. Nu ştiu dacă exagerez când afirm că nu se mai poate spune ceva despre el astfel încât acel ceva să formeze patente literare; ba mai mult, nici măcar ceva care să incite. La fel şi despre "necuvânt", cu atât mai mult cu cât el, în cazul d-voastră, formează o metaforă antagonică (efect stilistic care începe să apună). Totodată, versul d-voastră (şi din considerentele de mai înainte) este un clişeu.
* "privindu-i muţenia" - aproximativ ca în cazul de mai sus, cu deosebirea că aici, datorită ariei lexicale ceva mai restrânsă, sintagma nu mai este aşa prăfuită. În treacăt fie spus, imaginea reflectată de acel emistih nu este una creată, nici una surprinsă, ci este una redată; aşadar, un minus liric.
* "Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra" - aici e un exemplu de "frumos" care nu spune nimic; un retorism rezultat din măreţia cuvântului (şi nu din pedantism) care înghite orice posibil substrat. "Somn/ trezii/ iluzii" sunt atât de mari, încât suportă, în acelaşi timp, aproape toate sensurile, dar poate să le şi respingă. Dacă mi-aş permite un sfat aici, acela ar fi: feriţi-vă de "cuvinte mari", sugeraţi-le prin "cuvinte mici", dacă e musai.
* "părăsesc nemişcarea" - idem punctul doi.
Observaţii privind tehnica exterioară - versificaţia
* în linii mari, aţi abordat un ritm amfibrahic, dodeca şi endecasilab, obţinând astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Ritmul, însă, se pierde de multe ori; atunci, prozodia devine iritantă. Decât o prozodie proastă, mai bine una deloc :)
* versul 1, v3, v4, v5,6,7 şi v9 suferă.
* mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred că principiul minimului efort a ajuns într-atât de departe încât acestor două cuvinte să le fie schimbat hiatul în diftong.
* cu excepţia rimelor înalt-bazalt/ piatra-Hatra (rare), celelalte sunt sărace.
* a treia vrigulă din versul 1, strofa 3, trebuie ştearsă.
...În concluzie, referindu-mă puţin şi la intrinsecul textului, nu cred că v-ar strica o reinventare a stilului; dacă nu şi formală şi ideatică, măcar una dintre acestea. Personal, aş începe prin lexic, aş continua prin părăsirea reflexelor pur clasice (inversiunea ar fi unul dintre ele), m-as orienta după metafore care să nu fie alterate de-o ambiguitate exagerată şi să fie, dacă nu originale şi şocante, măcar personale şi decente; aş aborda alte forme (personalziate, de ce nu) etc.
...Spertând că am fost cât de cât util, vă doresc o noapte plăcută!
pentru textul : Sfinx deîntr-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
pentru textul : grădini lângă atlantic deam inteles la ce te-ai referit. mai bine zis la ce nu te-ai referit. a fost doar o coincidenta care mi s-a parut interesanta. un amic care ma mai citeste din cand in cand mi-a scris ca habar nu am de matematica, dar ca i s-a parut ciudat si interesant cum "simt" eu infinitul si vidul... :)
pentru textul : mulțimea vidă demai mult ţin la prima, merci Ottilia.
pentru textul : suntem trei deeu recunosc ca am zambit...la imagine femeii rotunde care se rostogoleste. :)femeile, mai rautacioase de felul lor, stiu de ce.
pentru textul : Ochi deVirgil, ma bucur ca ai trecut pe aici, finalul poate fi interpretat si asa Bobadile, iar ai comis-o, am impresia ca l-ai citit prea mult pe Nikita SF-scu vino dom'le cu dovezi! altfel risti sa-ti pierzi credibilitatea cand scoti cate-o perla de genu' asta... in rest, incantat de trecere:) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deEste in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeți ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărțile reci? lovește și sapă (și)-(i)mpunge și bate mângâiere și-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil
pentru textul : Săgeți în piept dedinule, dacă rămîneai încleștat poate era mai bine. dar ca de obicei, ce e rău nu piere.
pentru textul : scrisori imaginare deEcaterina, ai dreptate în privința clarității, dar poezia actuală nu trebuie să ofere totul cititorului, e treaba lui că înțelege altfel, poate, anumite aspecte, așa cum spuneam. Părerea mea e că nu trebuie să spun tot, chiar dacă ție ți-ar plăcea și ar fi mult mai simplu de citit. Acolo unde simți nevoia, poți adăuga, atunci când citești, câte ceva. Ultimele trei versuri sunt foarte importante în ceea ce mă privește, așa cum am mai spus, poezia e prima dintr-un ciclu. Că nu ai înstelat-o, nu-i niciun necaz, cel puțin din punctul meu de vedere. E adevărat că mi-ar fi plăcut, dar, asta nu înseamnă că chiar ar fi trebuit să se și întâmple. Mulțumiri pentru promptitudinea răspunsului. Te mai aștept.
pentru textul : pictograme (1) deyester, mulțumesc frumos pentru semn. îmi prinde bine... seară frumoasă, Daniela
pentru textul : poem cu soare alb demai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc
pentru textul : double dose denu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
pentru textul : nihil sine labore detextul acesta este interesant prin faptul ca pe de o parte dovedeste ca autorul are usurinta de a scrie dar pe de alta parte nu contine nici un fel de fior poetic. este foarte predictibil si cliseist. doar un fel colectie de maxime. parerea mea.
pentru textul : aproximativ deFoarte bună prima strofă, apoi, când credeam că pot zice cu mâna pe inimă, iată un text al lui Graunfels fără "explicite", dar veni strofa a doua, păcat. Pentru că ai lucruri frumoase și acolo. Găsește-le și pune-le în valoare, dar nu relativă.
pentru textul : Lacrimi explicite deOk, am avut suficiente discutii zilele astea cu diferite persoane. Concluzia mea este ca textul asa cum era nu incalca Regulamentul Hermeneia. Una din temerile mele este "talibanizarea" raportarii la exercitiul literar si crearea unui precedent periculos de intoleranta. A folosi un limbaj pornografic e un lucru distinct si e o alegere clara daca vrei sa faci sau nu o astfel de "literatura". Si sint chiar uimit ca Bobadil care in mod repetat a incalcat regulamentul acolo devine atit de preocupat de Regulament aici. Mi se pare un gest ipocrit de genul "inghitirii camilei si strecurarii tintarului", daca e sa folosim un limbaj biblic. Cind vine vorba insa de sensibilitati religioase lucrurile pot deveni foarte alunecoase. Foarte usor putem sa devenim asemanatori cu acei musulmani care au terorizat Europa pentru ca cineva a facut intr-un ziar caricaturi cu Mahomed. Si observ acelasi tip de intransigenta religioasa si la Bobadil si la Queen Margot. Si nu imi ascund profunda dezamagire. Avem de-a face aici cu un risc major la adresa intelegerii conceptului de libertate de exprimare. Evident, cite persoane atitea acceptiuni. In acceptiunea mea atita timp cit nu se mentioneaza un nume de persoana sau de confesiune religioasa nu se poate vorbi de profanare sau defaimare. Dupa cum trebuie sa existe o protectie impotriva profanarii sau defaimarii tot asa trebuie sa existe o protectie si impotriva abuzurilor acestor vinatori de vrajitoare care urmaresc limitarea libertatii de expresie asa cum le convine lor. Nu cred ca poate functiona ca si criteriu pentru definirea profanarii sau defaimarii elemente de genul "eu ca si exponent al confesiunii x ma simt jignit de expresia y". O astfel de justificare este o gluma si eventual o ofensa la adresa inteligentei fiecaruia dintre noi. Unde am ajunge daca fiecare ar trage semnalul de alarma de fiecare data cind "se simte jignit". Eu de exemplu "ma simt jignit in simtul meu estetic" cind citesc anumite timpenii nonestetice care se posteaza pe Hermeneia. Si nu sint putine. Ce ar trebui sa fac? Sa ma dau de ceasul mortii? Sa invoc drepturile omului sau Regulamentul Hermeneia?! In orice caz eu am ales sa elimin acele portiuni controversate. Si o fac, asa cum am spus, cu multa stringere de inima. Nu ca mi-ar fi neaparat dragi. Dar fiindca acest lucru poate fi perceput ca un fel de cedare in fata acestei "talibanizari estetice". O fac insa pentru ca nu prea am cu cine sta de vorba ia cind oamenii ajung sa foloseasca drept argumente expresii de genul "te crezi destept, esti arogant, esti cu nasul pe sus" si alte asemenea, pur si simplu incep sa ma plictisesc. Ma asteptam la o controversa inteligenta si ambitioasa nu la smiorcaieli si justificari din astea infantile. Dar zadarnica mi-a fost asteptarea. Si asta cu atit mai mult cu cit niciodata nu am anulat contul nimanui care m-a atacat barbateste, inteligent si frontal. Si nu mi-e frica de controverse. De fapt cred ca adevarata valoare si calitate se naste din controverse. Dar cind vin oameni si invoca faptul ca ma cred prea destept, sau ca sint arogant sau alte aberatii din astea ieftine, ma apuca asa o dezamagire profunda ca nici macar o controversa ca lumea nu am cu cine sa am. As vrea sa mai adaug ceva. Da, hermeneia imi apartine. Si unul din principiile care au stat la baza ei a fost libertatea de exprimare. Pentru ca cred foarte mult in asta. Si asta mai ales pentru ca cred ca românii inca nu stiu ce inseamna libertatea de exprimare. Asta nu inseamna ca nu stiu sa injure sau sa isi umple ziarele cu pornografie. Libertartatea de exprimare insa insemna cu totul altceva. Incidentul acesta nu a facut decit sa scoata in evidenta inca o data aceasta realitate subtila. Evident se mai poate vorbi mult despre asta.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deLas aici pe Răboj un semn, un X sau poate un O, un cerc, o spirală a trecerii mele, pe un drum pe care cuvintele ne sunt pași, poemele ne sunt borne kilometrice. La mulți ani! Iași, 1 ianuarie 2006, ora 00:04
pentru textul : Răboj detitlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
pentru textul : Panica albă a paginii deProfetule, Qeen Margot nu mai e in lista, aveam sa-i spun si ei vreo 2 vorbe. Rezolvi cu reaparitia sa? Dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deevident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deeste un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deSilueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
pentru textul : Piața norilor deAşa:
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deMai intai, multumesc pentru lectura atenta.
pentru textul : Incienso de"te rog sa nu te uiti la mine ca la cine stie ce Barbie girl!" este replica Ligiei, care nu vrea sa fie vazuta de personajul masculin ca o Barbie girl. Nefiind vorba despre vocativ, virgula nu isi are rostul.
Cat despre expresiile englezesti, am primit, intr-adevar, oarece comentarii negative din cauza lor, dar consider ca se potrivesc cu felul de a fi al personajelor,iar acestea nu trebuie neaparat sa trezeasca simpatii.
Ok, voi lasa spatii intre paragrafe, dar, in rest, I'll think about it.
Cred că textul a meritat să fie remarcat. De aceea revin. Las şi eu un semn strălucitor.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deam să revin mai amănunțit, nu e vorba să ștergi poemul.
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deformatul tehno în care ai compus versurile. o îmbinare de poe şi prozo - ca şi aşezare în pagină. iar contextul mi se pare filmic. scene - scene care se derulează programat. prima parte, cea a enumerărilor, este chiar o frescă a spaţiului în care creierul este inundat de amintiri. este un poem lung, cum bine spune titlul. dar nu e rău :)...
pentru textul : poem lung in care plouă deparca as fi citit o primavara aducatoare de moarte...
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? dePagini