Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
lucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
Nu am intenționat nimic. Am scris textul așa cum mi-a venit. După, i-am analizat, la rece, sugestiile. Evident, nun voi spune nimic. Este treaba eventualilor cititori dacă vor binevoi s-o facă. Mulțumesc pentru citire și semnalarea „typo”. Cu gȃnduri bune, Gorun
de aceasta data, o sa va spun o poveste: odata, un tanar i se plange lui Isus ca are o cruce prea grea de dus. Isus ii arata o gramada de cruci si-i spune: - Alege-o pe care vrei tu! Tanarul nostru alege, alege, alege samd. O ia, bucuros, pe ultima, care i s-a parut lui pe potriva sa... Isus ii spune atunci: - Aceasta era crucea pe care ai aruncat-o! multumesc, dane
Pentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
ai idee cine are drepturile de autor aupra textelor Luanei? stiam ca are un fiu. ar trebui sa luam legatura si cu el. pana atunci, le-am putem accesa oficial si populariza online. asta pot face si acum, fara probleme. conduc o firma de new media si nu mi-ar fi foarte greu. doar sa gasim forumla corecta, oficiala. hai sa facem asta in memoria acestui minunat om, cum rar mai gasesti. vorbim. i;m in
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
boba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
de aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
Eu am citit poemul ca pe un poem al contrastelor, unele enunțate, altele doar sugerate: noapte/dimineață, curat/murdar, deschis/închis(ferecat), curaj/teamă, mat/strălucitor, mort/viu, plin/gol, minuscul/uriaș.
Versurile
„tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?”
fac un fel de piruetă în discursul liric.
Nebunia iubirii necondiționate a celui de pe cruce mi se pare bine sugerată.
Cam asta e cheia în care am citit... De am dat greș, iartă!
și cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
finalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
vacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
virgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
well, nimic nu este emfatic în întâlnirea cu providența. iar, dacă tu ai fost capabil să continui versul în gând, sunt convins că și ceilalți cititori sunt capabili să o facă...
mulțumiri de lectură plus semnul confesiv, Sebi, din burgul în care când plouă când ninge, ca o femeie nehotărâtă între râs și plâns...
Sorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișuluirăscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
Ma bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
Uite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc!
pentru textul : The river I denu stiu de ce nu mi-a publicat celalalt commentariu...
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul de...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
pentru textul : Camilafca iubirii delucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
pentru textul : this is a film dealina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară depaul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
Nu am intenționat nimic. Am scris textul așa cum mi-a venit. După, i-am analizat, la rece, sugestiile. Evident, nun voi spune nimic. Este treaba eventualilor cititori dacă vor binevoi s-o facă. Mulțumesc pentru citire și semnalarea „typo”. Cu gȃnduri bune, Gorun
pentru textul : Viol consimțit dede aceasta data, o sa va spun o poveste: odata, un tanar i se plange lui Isus ca are o cruce prea grea de dus. Isus ii arata o gramada de cruci si-i spune: - Alege-o pe care vrei tu! Tanarul nostru alege, alege, alege samd. O ia, bucuros, pe ultima, care i s-a parut lui pe potriva sa... Isus ii spune atunci: - Aceasta era crucea pe care ai aruncat-o! multumesc, dane
pentru textul : rosario dePentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
pentru textul : Precum mierea in albine dep.s. - tilul de milioane
pentru textul : i-am pus numele mamă deai idee cine are drepturile de autor aupra textelor Luanei? stiam ca are un fiu. ar trebui sa luam legatura si cu el. pana atunci, le-am putem accesa oficial si populariza online. asta pot face si acum, fara probleme. conduc o firma de new media si nu mi-ar fi foarte greu. doar sa gasim forumla corecta, oficiala. hai sa facem asta in memoria acestui minunat om, cum rar mai gasesti. vorbim. i;m in
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. depardon! e text de pagina de gardă! un singur lucru nu-mi e clar: aia groasă a lu' Călinescu, deci, are și coperți?
pentru textul : coming soon deD-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
pentru textul : de la eva la dama de pică demultumesc, Virgil..
pentru textul : Say 'aaAaAAaaaAa’ deboba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
pentru textul : noaptea în care am tușit dede aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
pentru textul : post blue dee pe masa de lucru, thx!:)
pentru textul : eu spre deosebire de mine deEu am citit poemul ca pe un poem al contrastelor, unele enunțate, altele doar sugerate: noapte/dimineață, curat/murdar, deschis/închis(ferecat), curaj/teamă, mat/strălucitor, mort/viu, plin/gol, minuscul/uriaș.
Versurile
„tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?”
fac un fel de piruetă în discursul liric.
Nebunia iubirii necondiționate a celui de pe cruce mi se pare bine sugerată.
pentru textul : me and mr. tom waits deCam asta e cheia în care am citit... De am dat greș, iartă!
și cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
pentru textul : rosario deVioleta, iti multumesc de citire si pentru apreciere. cu multa stima
pentru textul : Hibernare deCine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext definalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
pentru textul : Carpe Diem devacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
pentru textul : candirú deSaphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia deÎn loc de alt răspuns:
Distinsă precupeaţă, astăzi fii-mi
Versată muză! Spune-mi cum lăstunul
E cântător, şi, concurând, ceaunul
Iţi umple, firav, sorţul cu grăsimi,
Cum, delicată,-nvârţi cu făcăleţul
Dactile, doamne-doamne, şi idei,
(jertfite din oţetul cu ardei)
Stupefiindu-l până şi pe creţul
Buldog (tâlhar de ouă); şi plusez –
Cum de transcenzi atât de calculată
Din pătrunjel, prin liră, în orez?!
Şi dacă-mi spui aceste taine-ndată,
pentru textul : Cub rubick deIţi fac un imn şi o sarma! Semnez:
Poet „smardoi” şi genial deodată.
virgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
pentru textul : nu e o vină dewell, nimic nu este emfatic în întâlnirea cu providența. iar, dacă tu ai fost capabil să continui versul în gând, sunt convins că și ceilalți cititori sunt capabili să o facă...
mulțumiri de lectură plus semnul confesiv, Sebi, din burgul în care când plouă când ninge, ca o femeie nehotărâtă între râs și plâns...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deSorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișului răscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
pentru textul : Crisalida deȊn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
pentru textul : Icoana deMa bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deUite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
... vezi dom'le, asta înseamnă obiectivitate. nu mai fac Virgil. numa' nu mă bate:)! cu drag, paul
pentru textul : blogbadil dePagini