corect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
nu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
Textul prezintă o forţă feroce în a descrie întâlnirea cu întunericul, cu moartea. Conştientizarea morţii şi chiar dorinţa de senzaţie/moarte m-a făcut să nu trec chiar cu vederea peste text (adică nelăsând un semn) ceea ce de-obicei o fac.
Cezar
"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
Frumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.
Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.
de la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
Adrian îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
am cam dat "bir cu fugiţii".
mi s-a mai sugerat ceea ce înseamnă că ai dreptate, aşa că voi modifica.
mulţumesc pentru atenţie.
andu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
da, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
poate, deși nu văd în opinia lui hialin decît un substrat subiectiv. Nu îmi este deloc clar ce anume ar fi reprezentat ceva care să nu fie „slab atît contextual cît și imagistic”. La urma urmei cred însă că există tragedii mai mari decît aceasta.
întru-cît domnul vladimir este editor, are tot dreptul sa intervină cu cerințe și observații. iar eu, prin urmare, trebuie să-mi asum obligația de a-i răspunde cerințelor. din variantele enumerate de domnul vladimir o aleg pe ultima, fiind cea adevărată. așadar: primele versuri denotă falsul aparenței. adică aceste plante otrăvitoare sub denumirea de leandri sunt capabili să cucerească pînă și îngerii prin frumusețea primă, prin aparență. mi se pare foarte reușită translația subtilă dinspre limpezimea apei înspre puritatea adîncului ființei. lumea redusă la mărimea palmelor, puterea de a o construi trasînd cu un deget conturul mulților noduroși. repetiția ai vrea să știi mi-a plăcut din start, de la prima citire și mi s-a părut potrivită așa pentru a continua gîndul și a accentua curiozitatea. în prima strofă de asemenea gîndul rămîne neterminat și asta îi oferă o mai mare libertate cititorului în a alege ce poate însemna pentru el un zîmbet. în următoarea strofă pesemne e un typos: în loc de "e faci tu aici" ar trebui să fie " ce faci...". cred că e posibil de rectificat. personajele care dioaloghează precizează semnificația versurilor anterioare într-o manieră jucăușă și nonșalantă (depistată în cuvintele accentuată) versus calmul și liniștea lui. și iarăși o mișcare magică înspre deschiderea unei noi lumi plus un paradox de final ptr mijlocul ultimei strofe. recunosc, sunt disonanțe și exprimarea e stîngace, dar textul merită a fi remarcat, macar ptr încurajare și idee. doar știți că uneori stîngăcia exprimării face calitatea scrierii și autenticitatea ei. voi ține cont în viitor să nu exagerez în ceea ce privește bagheta aurie. îmi pare rău că argumentul meu a fost insuficient. sper că acum e admisibil. știu că cea mai mare problemă constă în schimbarea bruscă a atitudinii față de text. dar, vă asigur, domnule vladimir, pot să vă enumer un șir nelimitat de comentarii de pe hermeneia însoțite de penițe care nu corespund cerințelor siteului. o seară bună să aveți.
Pe mine m-au amuzat și mă amuză mereu nemții care zic că fac rock în ritmul aceluiași marș nazist înfipt în capul lor ca o țepușă (vezi oomph, rammstein, you name it) la fel și poeții plictisiți care cred că sunt cool dacă bagă material de genu.
De alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
Maricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
O poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
O, sunt impresionata inca o data, va multumesc :). Genul cumul de reflectii ale gospodinelor intelectuale nu exista inca pe H. :) Virgil, ia-ti de-o grija, nu e nicio poezie, daca vrei, retrag, sa nu cumva sa apara asa ceva pe prima pagina a Hermeneia :).
Sapphire, chei de lectură 2: 1. "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" = de-gradarea dragostei, coagularea ei, viscelarizarea ei, imbibarea trupului cu preaplinul ei, si, de aici, riscul permanent al "furtunii", al risipei.... 2."vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (stanca) = teza eternei reintoarceri cf Nietzsche cand vom retrai aceleasi vieti sau teza recuperarii timpului prin constientizarea copilului din stomacul nostru care, rotind stanca, adica revenind la origini urca din nou, ca Sisif, calca aceleasi urme pana la focul cel mare, din care..... 3. .... " aprindem tigari" = toate sunt una/ necesitatea detasarii/ privirii/ pregatirii/ luptei .... (4. multumesc pentru cuvinte)
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
Mi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Eu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
Place începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
Gebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
Sa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
corect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
pentru textul : anti-înger deVladimir, nu stiu daca m-am grabit...dar pune un stegulet rosu peste formularile cu pricina!
pentru textul : Un altfel de prag denu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
dixit.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deTextul prezintă o forţă feroce în a descrie întâlnirea cu întunericul, cu moartea. Conştientizarea morţii şi chiar dorinţa de senzaţie/moarte m-a făcut să nu trec chiar cu vederea peste text (adică nelăsând un semn) ceea ce de-obicei o fac.
pentru textul : eram tânără şi te iubeam deCezar
"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deFrumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.
Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.
pentru textul : mi-a rămas în memorie devoi reveni asupra textului întreg, Dorin. este un șpalt. sunt onorat de trecerea prietenească și semnalarea îngăduitoare a ta.
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deFaine vremuri când poezia ne ţinea ocupată toată respiraţia. Şi ce bine scriam :)
pentru textul : the brave old world dede la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
pentru textul : ce fraged adevăr strivești sub sân deAndu in ipostaza melancolina. Nu-i asa ca, uneori, lucrurile simple, spuse din suflet, sunt mai aproape de ceea ce intelegem prin poezie?
pentru textul : unele lucruri deAdrian îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : dualism deam cam dat "bir cu fugiţii".
mi s-a mai sugerat ceea ce înseamnă că ai dreptate, aşa că voi modifica.
mulţumesc pentru atenţie.
Nu știu dacă asta urmărește textul dar pe mine mă lasă relativ confuz. Sau poate există un mesaj subliminal care îmi scapă mie.
pentru textul : alb-negru deandu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
pentru textul : orizont de aşteptare 0 dece ai trimis aici e un exemplu tipic de steampunk. recomand: http://www.youtube.com/watch?v=r74c3qxVsaE&feature=player_embedded
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deda, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
pentru textul : Mercenar prin timp depoate, deși nu văd în opinia lui hialin decît un substrat subiectiv. Nu îmi este deloc clar ce anume ar fi reprezentat ceva care să nu fie „slab atît contextual cît și imagistic”. La urma urmei cred însă că există tragedii mai mari decît aceasta.
pentru textul : albastru deîntru-cît domnul vladimir este editor, are tot dreptul sa intervină cu cerințe și observații. iar eu, prin urmare, trebuie să-mi asum obligația de a-i răspunde cerințelor. din variantele enumerate de domnul vladimir o aleg pe ultima, fiind cea adevărată. așadar: primele versuri denotă falsul aparenței. adică aceste plante otrăvitoare sub denumirea de leandri sunt capabili să cucerească pînă și îngerii prin frumusețea primă, prin aparență. mi se pare foarte reușită translația subtilă dinspre limpezimea apei înspre puritatea adîncului ființei. lumea redusă la mărimea palmelor, puterea de a o construi trasînd cu un deget conturul mulților noduroși. repetiția ai vrea să știi mi-a plăcut din start, de la prima citire și mi s-a părut potrivită așa pentru a continua gîndul și a accentua curiozitatea. în prima strofă de asemenea gîndul rămîne neterminat și asta îi oferă o mai mare libertate cititorului în a alege ce poate însemna pentru el un zîmbet. în următoarea strofă pesemne e un typos: în loc de "e faci tu aici" ar trebui să fie " ce faci...". cred că e posibil de rectificat. personajele care dioaloghează precizează semnificația versurilor anterioare într-o manieră jucăușă și nonșalantă (depistată în cuvintele accentuată) versus calmul și liniștea lui. și iarăși o mișcare magică înspre deschiderea unei noi lumi plus un paradox de final ptr mijlocul ultimei strofe. recunosc, sunt disonanțe și exprimarea e stîngace, dar textul merită a fi remarcat, macar ptr încurajare și idee. doar știți că uneori stîngăcia exprimării face calitatea scrierii și autenticitatea ei. voi ține cont în viitor să nu exagerez în ceea ce privește bagheta aurie. îmi pare rău că argumentul meu a fost insuficient. sper că acum e admisibil. știu că cea mai mare problemă constă în schimbarea bruscă a atitudinii față de text. dar, vă asigur, domnule vladimir, pot să vă enumer un șir nelimitat de comentarii de pe hermeneia însoțite de penițe care nu corespund cerințelor siteului. o seară bună să aveți.
pentru textul : pictograme (1) dePe mine m-au amuzat și mă amuză mereu nemții care zic că fac rock în ritmul aceluiași marș nazist înfipt în capul lor ca o țepușă (vezi oomph, rammstein, you name it) la fel și poeții plictisiți care cred că sunt cool dacă bagă material de genu.
pentru textul : decubitus vulgaris deDe alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.
pentru textul : Suspiciune deMaricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deO poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
pentru textul : Podul Grant deO, sunt impresionata inca o data, va multumesc :). Genul cumul de reflectii ale gospodinelor intelectuale nu exista inca pe H. :) Virgil, ia-ti de-o grija, nu e nicio poezie, daca vrei, retrag, sa nu cumva sa apara asa ceva pe prima pagina a Hermeneia :).
pentru textul : sandale pentru no woman's land deSapphire, chei de lectură 2: 1. "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" = de-gradarea dragostei, coagularea ei, viscelarizarea ei, imbibarea trupului cu preaplinul ei, si, de aici, riscul permanent al "furtunii", al risipei.... 2."vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (stanca) = teza eternei reintoarceri cf Nietzsche cand vom retrai aceleasi vieti sau teza recuperarii timpului prin constientizarea copilului din stomacul nostru care, rotind stanca, adica revenind la origini urca din nou, ca Sisif, calca aceleasi urme pana la focul cel mare, din care..... 3. .... " aprindem tigari" = toate sunt una/ necesitatea detasarii/ privirii/ pregatirii/ luptei .... (4. multumesc pentru cuvinte)
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deNu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deMi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Ela, abia acum am observat comentariul tău. mulțumesc pentru varianta ta. este mult mai bună. Madim
pentru textul : El știe... deEu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
pentru textul : construct dePlace începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
pentru textul : blogbadil deGebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deSa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a demulțumesc, Cris! nu, nu e typo, acțiunea se desfășoară în prezent, la modul personal nu impersonal.
pentru textul : am dreptul la o scamă dePagini