asta îmi sugerez şi eu, o retrăire, dar inutil...:)
nişte păreri ok, n-am de ce sămă supăr.

Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
La ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.

Si mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.

... un poem reușit prin cursivitate, idee, stil și tropi. parcă îți amintește de Cel care are grija și de păsările câmpului. pentru structura lipsită, părerea mea la o primă citire, de fisuri, pentru lirismul mascat ca un machiaj pe chipul unui clown cât și pentru Idee. remarc versurile: ca într-un fel de veșnicie răsturnată vopsitorul își așeza pensula pe marginea zidului preotul își punea crucea într-un colț copii își părăseau jucăriile de lemn dentistul își oprea cleștele pînă și bețivul își așeza sticla pe bordură cu grijă și începeau să cînte precum păsările un fel de fluierat sacadat ca o prevestire pînă în ziua cînd într-o groapă a căzut prima pasăre probabil sătulă să-și caute lumile calde

esti dragut sancho, ms de explicatie. ionut. titlul este ratat. inceputul este o vaicareala fara nume. cind am citit dervisti, initial m-am gindit la niste darwinisti. ptr mine poemul incepe cu /in asternut/ acolo e poezie. versul 4 este o timpenie. dar urmatorul n-are nici un rost fara el. mi-a placut ideea cu speranta nici cit o baltoaca si intrarea brusca a ploii in scenariu. aici titlul incepe sa prinda radacini in continut. finalul este cliseic dar atit de simpatic si induiusator, incit iti vine sa plingi tastind ultimele cuvinte. nu am nevoie de rsp/urile dnului virgil, ionut. crede-ma o sa intelegi mai tirziu ce se petrece aici de fapt.

da, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).

Îmi place și mie, mai puțin strofa a 5-a care nu-și găsește deloc locul acolo. Distonează atât ca imagine, ca expresie poetică, dar și printr-o plasticitate forțată ce spulberă sugestivitatea strofelor dimprejur. Versul trei și patru "nu-mi sună" defel, iar "stabilopozii" aceia sparg toată poeticitatea odată cu valurile izbite crâncen de ei (probabil). În rest sună chiar bine, sugestivitatea expresiei trece dincolo de limita "abruptă" a elementelor prezente care o compun, înlănțuite în personificări surprinzătoare, ori asocieri subtil realizate (nori prinși de plopi, vară ce stă într-un cot, suflet ud, vară cu sunet mat, alge contorsionate în rugi). (Excludem deci strofa 5). Autoarea mușcă bine din toamna asta, iar savoarea mușcăturii e descrisă cu eleganța unui adevărat cunoscător. Ramona, degustătoarea de anotimpuri.

Eu n-am inteles. De ce David ar fi inteles? Era o fire romantica, era un luptator, era un strateg, era un iubitor de femei si de barbati. Dar n-ar fi inteles toate astea. daca-i spuneai ca pe-acoperis se spala o femeie si ca dumnezeu a adormit, se ocupa de treaba asta, daca i-ar fi spus sa puna de-o batalie s-ar fi ocupat si de treaba asta. Insa pelcind, de la ideea primara, ca David, regele David ar fi fost cititor ca si mine, si cind ii spuneai ca moartea nu exista ar fi facut un macel sa-ti demonstreze ca da. Poate tehnic poemul sa fie minunat, insa pentru mine, cea care habar n-am de tehnica si vreau numai sa-mi clatesc ochii si sufletul... Da cu regele David ce-ai avut? h

Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.

...aproape să mă împiedic, gracias.

nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:

cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi

Cu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu

Mulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.

"A scrie e ca și cum ai ridica o biserică pentru un dumnezeu pe care nu-l găsești." iata o fraza pe care o voi tine minte, cu siguranta.