O poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
Cred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
Un text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
Am citit parodii deşi nu tocmai reuşite. Acum am înţeles ce-i cu ele. Ce să-i faci? Aşa sunt eu mai tare la cerebice :). Parodia mie mi se pare reuşită şi o spun pe bune.
Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește. Dar astăzi e joi și am bucuria aceasta de ziua a patra că nu m-a apucat duminica fără să știu ce înseamnă a fi dislexic, i.e. bolnav de dislexie. DEX-ul zice: „DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește.” Dacă articolul d-lui Mihuleac este pentru dislexici, oare cum și ce pricep dumnealor dacă îl citesc? Eu cred că nici nu se încurcă cu astfel de activități. Palinca este mult mai ușor de consumat și are efect rapid și garantat. Instant gratification. Palinca se „citește” de dimineața până dimineața, toată săptămâna, cu fervoare crescută duminica. Iată încă un motiv ce face inutil ziarul de ziua a șaptea. Există și exceptii: ziarele ce publică bârfe, pornografie, sau atacuri la persoană și critică cu subiect aleator. Criticii îi stă bine dacă este impecabilă atât semantic cât și sintactic. Adevăr grăiește afirmatia: „Ucranineanul nu este rus” Pe planeta Ucranina nici nu s-a auzit de ruși. Și nici nu le pasă de „șiretele nelegate” pentru că ei folosesc șireturi. Mă întreb „cu cât trebuie să fi plătit” ca să îti dai silința de a scrie un text impecabil, fără typo-uri și cacofonii de genul: „pleacă, ca de obicei”? Iar duducuța din cântecul "The Day Before You Came" are probleme cu timpul verbelor, face totul la prezent când „pleca de acasă la ora opt” și nici nu bănuia ce boală urma să-i lovească în duminica următoare pe ascultătorii dislexici. Aici sunt de acord cu Bogdan: să îndepărtăm “chistul înainte de malignizarea culturii”! Este important a folosi în acest scop bisturiu sterilizat și nu vreun cosor oportunist, ruginit de sarcasm servit drept critică. Dacă trec cu vederea exprimările mai puțin elegante, rămân cu idei interesante din acest text. LS
In aceeasi ordine de idei, m-am gandit ca v-ar bucura daca ati vedea si o parte mai consistenta a textului, asa ca o aveti la indemana odata cu toata consideratia mea. Stefan Doru Dancus
dragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
ce pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
Mi-a iesit un fel de men's only aici, dar asta se pare ca asta e situatia mea lately... Sa ne mai citim (Vladi, ai ceva de spus? :-) apoi mai vedem noi ce-o fi. Multzam voua, Andu
nu, nu cred că mai există leprozerii în US. deși cazuri se pare că mai apar. dar în Ro mai există o leprozerie. deși mi se pare cam aiurea să mergi acolo de thanksgiving. mai ales cînd nu știi ce e aia.
E foarte delicată poezia, fragilă ca viața, poate pentru că nu există nici un predicat aici care să susțină nucleic discursul. Tăria dorită e sugerată de titlu, dar și în contrast cu textul. Foarte fină schelăria acestei poezii, abil construită !
La prima citire, a fost parerea mea. La a doua citire e valabila alegerea ta. Uf, barbatii!! Steinbeck le-a dat un bobarnac si au cazut de pe raft, ele cele doua carti, tocmai ele. Multumesc, ca ne scrii! o cititoare oarecare, Vio
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
Cât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
În prima strofă, ai 2 typos: "pulsionale" și "Înnoadă". În strofa a doua, e prea mult "suflet". Aș fi ales alt titlu, sau un înlocuitor pentru "freamăt".
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
Adrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
sa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
texte mai bune, o ştiam. cred că sunt capabilă să mă autoevaluez. mulţumesc, Paul, unii spun cu tropi, alţii fără. mă bucur că ai zis, fie că nu ai găsit chiar nimic de mileniul trei pe aci.
sincer, îţi mulţumesc pentru opinie. te mai aştept.
poezia aceasta imi sugereaza putin suprarealismul lui Luis Bunuel (mai ales in "Ciinele andaluz", realizat impreuna cu Salvator Dali in plina efervescenta a suprarealismului), bineinteles in alt registru al imaginilor, al impactului... ...si totusi, stranie aceasta atractie/dragoste ca un esafod comun...un erotism aparte, socant... am remarcat si nu numai aici, ma refer, in general, la finalurile poemelor tale (pe care le citesc) o forta de expresie aparte: "gâdele a tras peste capetele noastre o mască și ne-am ciopârțit unul altuia în întuneric."
Textul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
Ar merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lasă inspirația să vină la tine și vei scrie. Ca și până acum. Frumos. Succes!
pentru textul : românia perfect I deO poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
pentru textul : Podul Grant deCred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
pentru textul : Sinonimul pozitivului dene închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
pentru textul : Iacob și visul deIntr-un final am optat si pentru modificarea titlui.
pentru textul : Trafic deUn text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deAm citit parodii deşi nu tocmai reuşite. Acum am înţeles ce-i cu ele. Ce să-i faci? Aşa sunt eu mai tare la cerebice :). Parodia mie mi se pare reuşită şi o spun pe bune.
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deAdevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește. Dar astăzi e joi și am bucuria aceasta de ziua a patra că nu m-a apucat duminica fără să știu ce înseamnă a fi dislexic, i.e. bolnav de dislexie. DEX-ul zice: „DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește.” Dacă articolul d-lui Mihuleac este pentru dislexici, oare cum și ce pricep dumnealor dacă îl citesc? Eu cred că nici nu se încurcă cu astfel de activități. Palinca este mult mai ușor de consumat și are efect rapid și garantat. Instant gratification. Palinca se „citește” de dimineața până dimineața, toată săptămâna, cu fervoare crescută duminica. Iată încă un motiv ce face inutil ziarul de ziua a șaptea. Există și exceptii: ziarele ce publică bârfe, pornografie, sau atacuri la persoană și critică cu subiect aleator. Criticii îi stă bine dacă este impecabilă atât semantic cât și sintactic. Adevăr grăiește afirmatia: „Ucranineanul nu este rus” Pe planeta Ucranina nici nu s-a auzit de ruși. Și nici nu le pasă de „șiretele nelegate” pentru că ei folosesc șireturi. Mă întreb „cu cât trebuie să fi plătit” ca să îti dai silința de a scrie un text impecabil, fără typo-uri și cacofonii de genul: „pleacă, ca de obicei”? Iar duducuța din cântecul "The Day Before You Came" are probleme cu timpul verbelor, face totul la prezent când „pleca de acasă la ora opt” și nici nu bănuia ce boală urma să-i lovească în duminica următoare pe ascultătorii dislexici. Aici sunt de acord cu Bogdan: să îndepărtăm “chistul înainte de malignizarea culturii”! Este important a folosi în acest scop bisturiu sterilizat și nu vreun cosor oportunist, ruginit de sarcasm servit drept critică. Dacă trec cu vederea exprimările mai puțin elegante, rămân cu idei interesante din acest text. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români devin şi eu în groapa din tine. vin şi eu, chiar în cuptor. să fim patru.
pentru textul : după potopul nopţii deIn aceeasi ordine de idei, m-am gandit ca v-ar bucura daca ati vedea si o parte mai consistenta a textului, asa ca o aveti la indemana odata cu toata consideratia mea. Stefan Doru Dancus
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus dedragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dece pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
so, jos palaria, maestre!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deMi-a iesit un fel de men's only aici, dar asta se pare ca asta e situatia mea lately... Sa ne mai citim (Vladi, ai ceva de spus? :-) apoi mai vedem noi ce-o fi. Multzam voua, Andu
pentru textul : no satisfaction denu, nu cred că mai există leprozerii în US. deși cazuri se pare că mai apar. dar în Ro mai există o leprozerie. deși mi se pare cam aiurea să mergi acolo de thanksgiving. mai ales cînd nu știi ce e aia.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deoare?
pentru textul : pictând o lacrimă de... să ne recitim cu bine, Ioana! seară bună și ție!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deE foarte delicată poezia, fragilă ca viața, poate pentru că nu există nici un predicat aici care să susțină nucleic discursul. Tăria dorită e sugerată de titlu, dar și în contrast cu textul. Foarte fină schelăria acestei poezii, abil construită !
pentru textul : Setea de a fi piatră deLa prima citire, a fost parerea mea. La a doua citire e valabila alegerea ta. Uf, barbatii!! Steinbeck le-a dat un bobarnac si au cazut de pe raft, ele cele doua carti, tocmai ele. Multumesc, ca ne scrii! o cititoare oarecare, Vio
pentru textul : scrisoare despre mâine deCred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
pentru textul : Prinţesa de nisip (Călin Sămărghiţan) deCât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
În prima strofă, ai 2 typos: "pulsionale" și "Înnoadă". În strofa a doua, e prea mult "suflet". Aș fi ales alt titlu, sau un înlocuitor pentru "freamăt".
pentru textul : Freamăt de luptă deMie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
pentru textul : jucării pentru fiica noastră deAdrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic deE simpatic, dar "amuşină" e pretenţie.
pentru textul : vânătoare desa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
pentru textul : eu zvînc detexte mai bune, o ştiam. cred că sunt capabilă să mă autoevaluez. mulţumesc, Paul, unii spun cu tropi, alţii fără. mă bucur că ai zis, fie că nu ai găsit chiar nimic de mileniul trei pe aci.
sincer, îţi mulţumesc pentru opinie. te mai aştept.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deCu intarziere vin si eu cu felicitarile mele! Ma bucur sincer!
pentru textul : Karumi depoezia aceasta imi sugereaza putin suprarealismul lui Luis Bunuel (mai ales in "Ciinele andaluz", realizat impreuna cu Salvator Dali in plina efervescenta a suprarealismului), bineinteles in alt registru al imaginilor, al impactului... ...si totusi, stranie aceasta atractie/dragoste ca un esafod comun...un erotism aparte, socant... am remarcat si nu numai aici, ma refer, in general, la finalurile poemelor tale (pe care le citesc) o forta de expresie aparte: "gâdele a tras peste capetele noastre o mască și ne-am ciopârțit unul altuia în întuneric."
pentru textul : Eșafod deBine ai venit, Andrei. Tocmai ma pregatem sa postez eu recenzia dar am vazut ca mi-ai luat-o inainte.
Gorun Manolescu
pentru textul : Inseparabila dezordine deAlina, te felicit pentru perseverenţă! Până la capăt, Alina... până la capăt!
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deTextul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deAr merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
Pagini