interesantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
Dacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
Virgil, ce final frumos. Prima parte are si ea farmecul ei. As renunta la / viata este ca o/ la inceput si la /asa a fost viata/ din finalul primei parti. De asemeni cred ca poemul merita un titlu mai "suav" , nu stiu, mai sugestiv. In fine , chiar daca nu sunt de acord cA viata e un palimpsest de ani si gunoaie, mi- a facut placere sa citesc si viziunea ta.
P. S. Am sa rezolv si cu poza, n-am uitat.
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
p.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
Nu ma refeream la clisee... tu stii mai bine ca nu prea cred in clisee daca observ ca autorul nu dintr-o facila lene le utilizeaza ci mai degraba vrea sa le recupereze... era o constatare doar.
dacă poetul nu are viaţă personală, editorul are. parcă sînteţi copii. trebuie să citim -jonglînd între îngăduinţă şi avertismente- tot felul de ieşiri cu tentă după bloc. deşi nu am votat pînă acum pentru sancţiuni drastice, de data asta chiar susţin punctul de vedere al lui Virgil, suspendare o lună şi Margas şi Paul. poate vă întîlniţi la un pahar de vin, la un catren pe şerveţele şi cine ştie, poate chiar vă amorezaţi.
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
comunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
vă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
pentru tonul religios plăcut, natural transpus în figuri de stil, dar mai ales pentru că am simţit acest poem ca pe o gură de aer rece... de munte te felicit în felul meu, Ioana, cu tot drsgul! eu acum nu mai văd niciun cusur frumosului tău poem... şi îl trec şi la preferate...
n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
am schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
si aici, desigur, cu multumiri.
Să mă iertaţi amândoi, Virgil, Andu, dar eu aş suprima, pur şi simplu, ultimul vers. El explică, încearcă să pună punct. Iar în poezie nu trebuie să se pună punct! Fără versul ăsta finalul ar rămâne deschis...
Pentru că eu am aprins paiele spunând ce-am avut de spus, mă simt dator să mai adaug ceva, ceva ce am trecut mereu sub tăcere, este legat de prima regulă a site-ului, iar acum văd că vă-nvârtiți exact în jurul acestei probleme. Dacă Alina nu s-a prins încă, vă sugerez ca cineva să se ocupe și de opiniile critice exprimate aici. E o muncă de vreo 5-6 ori mai mare (nu știu care e media de comentarii pe un text)... dar de ieri îmi dau seama că e și inutilă. Și încă o sugestie și am tăcut: dacă vreți clasamente faceți concursuri, se înscrie cine vrea, asumându-și totodată și tot ceea ce decurge de aici. Și dacă te-ai băgat de bunăvoie nu mai înghite nimeni în sec pentru că a ajuns pe ultimul loc. Cele bune să fie, Călin
Bianca, mulțam. Eu am luat atitudine nu la conținutul cuvintelor Almei, ea știe acest fapt. Și mai știe că eu am mai scris în acest stil și chiar în alt stil mai hard și mai altfel decât acesta. Și mai știe și schimbărileîn scrierea mea de un an jumate. M-a provocat, tocmai fiindcă știe de ce și știe că reușesc să îmi asum interior ce am de făcut. Însă în momentul în care m-a provocat a folosit alt registru, mai ales la 2 noaptea, și la avalanșa de comentarii, când era de ajuns să mi se spună: "impuls pentru nou, îndrăznește, dezvăluie schimbarea, curaj". În fine, cu alte cuvinte, cu altă formulare, însă acesta ar fi trebuit să fie tonul la ora aceea. La el, la ton, am reacționat eu, cumva în aceeași tonalitate, fiindcă eram și constrânsă de lipsa computerului personal și de lipsa diacriticelor și alte asemenea. Pe care nu am vrut să le adaug atunci în discuție. Promit însă un lucru: nu voi mai răspund ela comentarii instant, cum fac de obicei, ci voi lăsa ceva vreme să se aștearnă lucrurile. Nu mult, ci cât să treacă reverberările inițiale. Da, ai dreptate cu acele modificări. Deocamdată încă simt așa, în momentul în care voi desprinde și cojile acestea lingvistice, se va observa. Însă: acolo chiar sunt degetele altor mâini, acolo chiar sunt pereții dinspre sud. Poate doar departe-le să fie înlocuit cu plecate. Da, acesta îl pot modifica, are sens, în logica construcției de aici. :) Te mai aștept.
de mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
Ți-a trebuit puțin timp ca să te încălzești, apoi lucrurile au început să se lege. Prima strofă nu mi se pare foarte inspirată, dar următoarele două sunt bine asamblate.
Mi-a plăcut ”iederă în care respiră un fluture”, care mi se pare imaginea plastică a ideii poeziei. Începutul strofei a doua e puțin aglomerat. O scriitură care merită atenție (tocmai de aceea detaliez niște observații), final de efect. Titlul însă nu mi se pare foarte susținut de text, mai ales că e amintită o tornadă pe undeva.
orgoliul de care dai dovada te împiedică să te înalţi sufleteşte şi spiritual în sfera superioară a sensibilităţii umane care să permită o "descărcare" poetică memorabilă. În astfel de situaţie, după părearea mea, nici o creaţie nu va dăinui.
Călin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
spui: daca ajung la mal, daca ajung la mal, nu dzeu, nu aproapele. eu si apoi e doar meritul meu, fie ca ajung fie ca o iau de la capat bine ai revenit, adina!
Adela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
Cristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată. Dacă ar fi scris un un poet consacrat acest vers, nu cred că comentariu ar fi la fel. Sunt sătul de comentarii ce se leagă mereu de cei ca mine (mici). Eu glumesc, poate, dar alţii mai serioşi şi-au scris datele de pe legitimaţia de membru al US (Şi ce poezie măreaţă a ieşit!) Fiecare avem stilul nostru. Oricum părăsesc saitu nu pentrucă sunt criticat, ci pentrucă e bătaie de joc. Cezar
Sunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
Domnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
pentru textul : ym deDacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
Virgil, ce final frumos. Prima parte are si ea farmecul ei. As renunta la / viata este ca o/ la inceput si la /asa a fost viata/ din finalul primei parti. De asemeni cred ca poemul merita un titlu mai "suav" , nu stiu, mai sugestiv. In fine , chiar daca nu sunt de acord cA viata e un palimpsest de ani si gunoaie, mi- a facut placere sa citesc si viziunea ta.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deP. S. Am sa rezolv si cu poza, n-am uitat.
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dep.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
Nu ma refeream la clisee... tu stii mai bine ca nu prea cred in clisee daca observ ca autorul nu dintr-o facila lene le utilizeaza ci mai degraba vrea sa le recupereze... era o constatare doar.
pentru textul : adevăr de o noapte deasta era problema, intr-adevar, se scrie cu 2 de r
pentru textul : povestea soldatului de fier dedragii mei. speram sa mai putem comunica. eu prefer sa privesc in viitor
pentru textul : jurnal de nesomn IV dedacă poetul nu are viaţă personală, editorul are. parcă sînteţi copii. trebuie să citim -jonglînd între îngăduinţă şi avertismente- tot felul de ieşiri cu tentă după bloc. deşi nu am votat pînă acum pentru sancţiuni drastice, de data asta chiar susţin punctul de vedere al lui Virgil, suspendare o lună şi Margas şi Paul. poate vă întîlniţi la un pahar de vin, la un catren pe şerveţele şi cine ştie, poate chiar vă amorezaţi.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deare un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
pentru textul : BJ şi inima de clovn de"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
vezi ca am impresia ca de dragul ei ai scris o proza si ai incadrat-o la poezie
pentru textul : de cine m-am îndrăgostit recent decomunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
pentru textul : pe o altă patină devă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
prima parte promite. si poate era bine sa te opresti dupa primele sapte versuri. restul e balast
pentru textul : ultimul dans depentru tonul religios plăcut, natural transpus în figuri de stil, dar mai ales pentru că am simţit acest poem ca pe o gură de aer rece... de munte te felicit în felul meu, Ioana, cu tot drsgul! eu acum nu mai văd niciun cusur frumosului tău poem... şi îl trec şi la preferate...
pentru textul : așadar este mâine den-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
pentru textul : Fragmentar de"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
am schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
pentru textul : geometrii relative desi aici, desigur, cu multumiri.
Să mă iertaţi amândoi, Virgil, Andu, dar eu aş suprima, pur şi simplu, ultimul vers. El explică, încearcă să pună punct. Iar în poezie nu trebuie să se pună punct! Fără versul ăsta finalul ar rămâne deschis...
pentru textul : erotușe deAm uitat.
pentru textul : ascunzişul din urmă dePentru că eu am aprins paiele spunând ce-am avut de spus, mă simt dator să mai adaug ceva, ceva ce am trecut mereu sub tăcere, este legat de prima regulă a site-ului, iar acum văd că vă-nvârtiți exact în jurul acestei probleme. Dacă Alina nu s-a prins încă, vă sugerez ca cineva să se ocupe și de opiniile critice exprimate aici. E o muncă de vreo 5-6 ori mai mare (nu știu care e media de comentarii pe un text)... dar de ieri îmi dau seama că e și inutilă. Și încă o sugestie și am tăcut: dacă vreți clasamente faceți concursuri, se înscrie cine vrea, asumându-și totodată și tot ceea ce decurge de aici. Și dacă te-ai băgat de bunăvoie nu mai înghite nimeni în sec pentru că a ajuns pe ultimul loc. Cele bune să fie, Călin
pentru textul : Cel mai, Cea mai deBianca, mulțam. Eu am luat atitudine nu la conținutul cuvintelor Almei, ea știe acest fapt. Și mai știe că eu am mai scris în acest stil și chiar în alt stil mai hard și mai altfel decât acesta. Și mai știe și schimbărileîn scrierea mea de un an jumate. M-a provocat, tocmai fiindcă știe de ce și știe că reușesc să îmi asum interior ce am de făcut. Însă în momentul în care m-a provocat a folosit alt registru, mai ales la 2 noaptea, și la avalanșa de comentarii, când era de ajuns să mi se spună: "impuls pentru nou, îndrăznește, dezvăluie schimbarea, curaj". În fine, cu alte cuvinte, cu altă formulare, însă acesta ar fi trebuit să fie tonul la ora aceea. La el, la ton, am reacționat eu, cumva în aceeași tonalitate, fiindcă eram și constrânsă de lipsa computerului personal și de lipsa diacriticelor și alte asemenea. Pe care nu am vrut să le adaug atunci în discuție. Promit însă un lucru: nu voi mai răspund ela comentarii instant, cum fac de obicei, ci voi lăsa ceva vreme să se aștearnă lucrurile. Nu mult, ci cât să treacă reverberările inițiale. Da, ai dreptate cu acele modificări. Deocamdată încă simt așa, în momentul în care voi desprinde și cojile acestea lingvistice, se va observa. Însă: acolo chiar sunt degetele altor mâini, acolo chiar sunt pereții dinspre sud. Poate doar departe-le să fie înlocuit cu plecate. Da, acesta îl pot modifica, are sens, în logica construcției de aici. :) Te mai aștept.
pentru textul : too late for an iron life dede mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană deȚi-a trebuit puțin timp ca să te încălzești, apoi lucrurile au început să se lege. Prima strofă nu mi se pare foarte inspirată, dar următoarele două sunt bine asamblate.
Mi-a plăcut ”iederă în care respiră un fluture”, care mi se pare imaginea plastică a ideii poeziei. Începutul strofei a doua e puțin aglomerat. O scriitură care merită atenție (tocmai de aceea detaliez niște observații), final de efect. Titlul însă nu mi se pare foarte susținut de text, mai ales că e amintită o tornadă pe undeva.
Rămân la ideea unei autoare cu mare potențial.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture deorgoliul de care dai dovada te împiedică să te înalţi sufleteşte şi spiritual în sfera superioară a sensibilităţii umane care să permită o "descărcare" poetică memorabilă. În astfel de situaţie, după părearea mea, nici o creaţie nu va dăinui.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deCălin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
pentru textul : Orfeu despui: daca ajung la mal, daca ajung la mal, nu dzeu, nu aproapele. eu si apoi e doar meritul meu, fie ca ajung fie ca o iau de la capat bine ai revenit, adina!
pentru textul : claustro deAdela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori deCristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
pe curând
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deLa fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată. Dacă ar fi scris un un poet consacrat acest vers, nu cred că comentariu ar fi la fel. Sunt sătul de comentarii ce se leagă mereu de cei ca mine (mici). Eu glumesc, poate, dar alţii mai serioşi şi-au scris datele de pe legitimaţia de membru al US (Şi ce poezie măreaţă a ieşit!) Fiecare avem stilul nostru. Oricum părăsesc saitu nu pentrucă sunt criticat, ci pentrucă e bătaie de joc. Cezar
pentru textul : Luna de"dar tulburau măcar apele". in versul asta ceva nu suna bine, e stangaci. nu ti se pare?
pentru textul : oameni și pietre deSunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
pentru textul : Cale nouă deDomnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac dePagini