te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
părere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
Cred că e bine dacă poezia ta ne scoate din papuci. Cu alte cuvinte, mai întâi m-am enervat. Parantezele. Poate sunt eu prea puțin deschisă, dar nu pot să văd paranteze într-o poezie. Ba, mărturisesc că îmi sunt într-atât de antipatice, încât le ocolesc și în proză, și în acțiuni :-) De ce oare? Pentru că rămân blocată la ele. Am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important. Restul e decorul, e spoiala, păcăleala. Și citind poezia ta mi-am mai dat, încă o dată, dreptate de una singură. Pentru că uite: "că mereu sunt două iubiri - una din care vii în fiecare zi una spre care tot vrei să pleci", "n-ar trebui să mai scriu la persoana întâi" sunt absolut delicioase. Dar ce caută în paranteze... numai tu știi. Parcă cititorul trebuie luat de mână și pus să citească etichete :-) Așa, că am dezbătut de una singură acest aspect care nu-mi dădea pace (adica da, am monologat), mai vin pe fugă și spun că e mult balast aici, deși e firesc că într-o cabină de probă (ei, numai femeile știu chestia asta ;-))) iei mult mai multe decât cu ce vei pleca până la urmă din magazin, dar, de dragul ideii și al câtorva pasaje care sunt cu adevărat deosebite, eu zic să revii cu un pic de ciudă pe poezia asta, și să tai la greu. Mai ales prima parte mi se pare prea încărcată și descriptivă.
imi place mult personajul tau, o nebuna frumoasa, pierduta in frunze si cantec si povesti magice, cu sufletul in palme ...si iubirea aceea din luna; frumos, captivant!
nu e vorba de amabilitate. e vorba de text, un text ce merita partial prelucrat revalorificat...sentimentul este ca pare superficial...soarele mediteranei ma face insa subiectiva. cu prietenie, Marina
interesant. uite textul asta mi-a reamintit vechea mea intrebare, de ce sint oare in mod traditional romanii atit de ostili economiei de piata si ideii de comert... si chiar ideii de citadin si sau chiar conceptului de finante... sa fim in esenta doar un trib feudal...?
Daniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
Cu mulţumiri...
Cum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
Cine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
evident, este un text care ar mai putea fi lucrat. mulțumesc pentru comentarii și pentru opinia favorabilă chiar dacă e mai mult decît merită. este însă un motiv în pluc sa că continui.
oricât ti s-ar parea de ciudat, poezia înseamna mult mai mult "giugiuleli, floricele si caldurica" decât scrâsnet de dinti. eu atât am avut de spus. doamne ajuta!
Domnule Ion, nu mă supăr, e opinia dumneavoastră şi o respect. O să mă mai gândesc la cele spuse de dumneavoastră şi o să mai operez modificări pe parcurs, oricum nu majore, care să schimbe textul la faţă. Vă mulţumesc pentru trecere şi opinie. Cu stimă, Bot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. O să mai revăd textul încă o dată, să văd ce se mai poate tăia sau modifica. Paranteza de care zici îşi are rolul său acolo. Eu personal nu m-am poticnit de ea. Apoi conjuncţiile şi prepoziţiile îşi au rolul lor în text, acela de a închega mai bine un discurs. Modificări majore, oricum, nu cred că o să se mai întâmple... Dar mă bucur totuşi că anumite imagini şi metafore ţi-au plăcut.
multumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
am zîmbit cînd am citit textul acesta. nu îmi pică neaparat bine verbul „consumă” acolo. poate l-aș fi înlocuit cu sintagma „avem nevoie” - deși și asta ar introduce o anumită idee depreciativă - iar în final aș spune ”inflația poetică” și nu „recesiunea”. dar e o idee care merită revizuită. are ceva din spiritul poeticii contestatar-pacifiste.
ia spune-mi bobadile, de ce nu fac eu bine că scriu "iluzia cum că dragostea" dar tu poţi scrie "dacă nu carecumva de-a dreptul perversă" în loc de "dacă nu cumva de-a dreptul perversă"?
imaginile/metaforele exact la locul lor, atmosfera fin construita (ca de obicei) si totusi ceva nu e in regula nu se intelege dinamica discursului- adica de ce instanta discursiva enumera/trece in revista actiunile si starile din jur, daca tot nu are de gand sa treaca la actiune? adica pare prea auto-suficienta. pasivul e bine acoperit ca zona, dar activul nu. daca va ganditi sa contraziceti, cum ca discursul are loc in timpul desfasurarii actiunii, nu mi se pare autentic pt ca ar fi un decalaj de timp si de sedimentare de emotii neacoperite. in afara de mesaj, in poezie trebuie sa existe un rezervor de intentie. daca nu, discursul pare artificial generat.
Ionuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
Citesc rîndurile, vizualizez imaginile și ascult acordurile Pianistului. Cine uită trecutul este condamnat să-l repete. Pentru forța extrem de sugestivă a imaginilor, în mod special pentru simbioza dintre bătrînul copac, cer și pămînt, dar și pentru mesajul transmis textual, gradat, echilibrat, profund:
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure depărere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
pentru textul : totul e în noi de"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
Cred că e bine dacă poezia ta ne scoate din papuci. Cu alte cuvinte, mai întâi m-am enervat. Parantezele. Poate sunt eu prea puțin deschisă, dar nu pot să văd paranteze într-o poezie. Ba, mărturisesc că îmi sunt într-atât de antipatice, încât le ocolesc și în proză, și în acțiuni :-) De ce oare? Pentru că rămân blocată la ele. Am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important. Restul e decorul, e spoiala, păcăleala. Și citind poezia ta mi-am mai dat, încă o dată, dreptate de una singură. Pentru că uite: "că mereu sunt două iubiri - una din care vii în fiecare zi una spre care tot vrei să pleci", "n-ar trebui să mai scriu la persoana întâi" sunt absolut delicioase. Dar ce caută în paranteze... numai tu știi. Parcă cititorul trebuie luat de mână și pus să citească etichete :-) Așa, că am dezbătut de una singură acest aspect care nu-mi dădea pace (adica da, am monologat), mai vin pe fugă și spun că e mult balast aici, deși e firesc că într-o cabină de probă (ei, numai femeile știu chestia asta ;-))) iei mult mai multe decât cu ce vei pleca până la urmă din magazin, dar, de dragul ideii și al câtorva pasaje care sunt cu adevărat deosebite, eu zic să revii cu un pic de ciudă pe poezia asta, și să tai la greu. Mai ales prima parte mi se pare prea încărcată și descriptivă.
pentru textul : automata hari deMultumesc. E bine
pentru textul : Inconştient dealina, da i penita daca simti ca omu merita.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! demultumesc pentru pareri; o sa tin cont de ele, voi reflecta.
pentru textul : Încă nu mă vezi deimi place mult personajul tau, o nebuna frumoasa, pierduta in frunze si cantec si povesti magice, cu sufletul in palme ...si iubirea aceea din luna; frumos, captivant!
pentru textul : vastica deIată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
nu e vorba de amabilitate. e vorba de text, un text ce merita partial prelucrat revalorificat...sentimentul este ca pare superficial...soarele mediteranei ma face insa subiectiva. cu prietenie, Marina
pentru textul : girovag al maculelor de"viaţa mea
puţin somnoroasă e
ca un chioşc de ziare
moţăind într-o haltă" - mi-au plăcut aceste versuri. Doar că aş muta verbul mai jos:
"viaţa mea
pentru textul : cerc depuţin somnoroasă
e ca un chioşc de ziare
moţăind într-o haltă"
interesant. uite textul asta mi-a reamintit vechea mea intrebare, de ce sint oare in mod traditional romanii atit de ostili economiei de piata si ideii de comert... si chiar ideii de citadin si sau chiar conceptului de finante... sa fim in esenta doar un trib feudal...?
pentru textul : Dude albe dude roşii defemeia!
pentru textul : tânăr deconcentrat primăvăratic fără prescripţie medicală.
inima, inima, cu ce e bine să o tratezi?! iată.
dragul meu, teoretic parca ai dreptate. practica te omoara, din punctul meu de vedere. Elian, ma bucur ca te vad aici.
pentru textul : Recunosc & deDaniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
pentru textul : Despărţire deCu mulţumiri...
Cer scuze pentru repetiția cuvîntului spus, spune și pentru dart în loc de dat.
pentru textul : colivia de oțel deCum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deCine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
mulțumesc, Adrian !
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deatunci ar dispărea nuanța de veșnicie ca posibilă clientă, Virgil.
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deevident, este un text care ar mai putea fi lucrat. mulțumesc pentru comentarii și pentru opinia favorabilă chiar dacă e mai mult decît merită. este însă un motiv în pluc sa că continui.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deE mai bine asa? am tinut cont si de sugestia lui Ionut Caragea si am eliminat doua pronume.
pentru textul : dispersie deoricât ti s-ar parea de ciudat, poezia înseamna mult mai mult "giugiuleli, floricele si caldurica" decât scrâsnet de dinti. eu atât am avut de spus. doamne ajuta!
pentru textul : abjectivalia deDomnule Ion, nu mă supăr, e opinia dumneavoastră şi o respect. O să mă mai gândesc la cele spuse de dumneavoastră şi o să mai operez modificări pe parcurs, oricum nu majore, care să schimbe textul la faţă. Vă mulţumesc pentru trecere şi opinie. Cu stimă, Bot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. O să mai revăd textul încă o dată, să văd ce se mai poate tăia sau modifica. Paranteza de care zici îşi are rolul său acolo. Eu personal nu m-am poticnit de ea. Apoi conjuncţiile şi prepoziţiile îşi au rolul lor în text, acela de a închega mai bine un discurs. Modificări majore, oricum, nu cred că o să se mai întâmple... Dar mă bucur totuşi că anumite imagini şi metafore ţi-au plăcut.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor demultumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
pentru textul : n-am știut deam zîmbit cînd am citit textul acesta. nu îmi pică neaparat bine verbul „consumă” acolo. poate l-aș fi înlocuit cu sintagma „avem nevoie” - deși și asta ar introduce o anumită idee depreciativă - iar în final aș spune ”inflația poetică” și nu „recesiunea”. dar e o idee care merită revizuită. are ceva din spiritul poeticii contestatar-pacifiste.
pentru textul : Economie poetică deia spune-mi bobadile, de ce nu fac eu bine că scriu "iluzia cum că dragostea" dar tu poţi scrie "dacă nu carecumva de-a dreptul perversă" în loc de "dacă nu cumva de-a dreptul perversă"?
pentru textul : sunt român de...a uitasem, felicitări pentru implicarea lui Eminem! Nu ar trebui pe alocuri ghilimele?:)
pentru textul : Tunel de liniște deimaginile/metaforele exact la locul lor, atmosfera fin construita (ca de obicei) si totusi ceva nu e in regula nu se intelege dinamica discursului- adica de ce instanta discursiva enumera/trece in revista actiunile si starile din jur, daca tot nu are de gand sa treaca la actiune? adica pare prea auto-suficienta. pasivul e bine acoperit ca zona, dar activul nu. daca va ganditi sa contraziceti, cum ca discursul are loc in timpul desfasurarii actiunii, nu mi se pare autentic pt ca ar fi un decalaj de timp si de sedimentare de emotii neacoperite. in afara de mesaj, in poezie trebuie sa existe un rezervor de intentie. daca nu, discursul pare artificial generat.
pentru textul : octombrină deIonuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
pentru textul : Unui mare poetastru deCitesc rîndurile, vizualizez imaginile și ascult acordurile Pianistului. Cine uită trecutul este condamnat să-l repete. Pentru forța extrem de sugestivă a imaginilor, în mod special pentru simbioza dintre bătrînul copac, cer și pămînt, dar și pentru mesajul transmis textual, gradat, echilibrat, profund:
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului dePagini