am oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
aici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
gosh! tocmai am descoperit ca exista oameni cu energii conflictuale care abia asteapta sa fie dezlantuite doar daca le oferi un prilej, oricit de benign ar fi acesta. cred ca ar trebui sa deschid un site doar pentru refulari de conflicte, orgolii, histrionisme si alte cele, si sint sigur ca nu ramin vreodata fara clienti. ba s-ar putea sa fie mai mult ca pe hermeneia. harța se pare că are farmecul ei irezistibil și generator de orgasme.
a
Sugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
Nu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
Gorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
numai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
Multumesc Orania. Eu am mai spus-o și o repet: nu scriu poezie. Ma joc. Este „vina” celor care citesc incercările mele trecute, fals, la rubrica „poezie” luȃndu-le in serios. S-ar putea spune că afirmația mea seamănă a „un orgoliu al umilintei”. Nu e așa. Cred, mai degrabă, că dau dovadă de oarece maturitate recunoscȃndu-mi limitele. Dar ajunge vorbăria despre mine. Ȋn schimb, aștept cu aviditate poezie adevărată de la alții. Printre ei și de la tine. Se poate face poezie și de „stare” cum zici, parcă, in alt loc. Și cum faci, de exemplu – și, cred, cu succes - în „Diminețile unei victime fericite”. „Stările” astea prin care, zic eu, trece acum ca și altă dată, oricine, mi se par, la poeții actuali, că exprimă prea mult revolta unei dezorientări într-o lume din care fac parte și nu o mai înțeleg. Nu-i nimic. E normal să se derefuleze, inclusiv poetic pentru cine e în stare. Poate, mai devreme sau mai tȃrziu, se va ajunge, după atȃta derefulare (cere, uneori, ia și forma unei pornografii – exclus să ma refer la tine – mai mult sau mai puțin „estetice”) la „altceva”. Poate. Totuși nu pot să nu repet că semnele acestui „altceva” cred că le-am observat cel puțin la Dorin Cozan și la Florin Bratu. Mai apăruseră și la Katia Chelaru care, după ce ne-am certat pe acest sit ca la ușa cortului văd că nu ne mai onorează cu prezența. Pentru că n-a observat că eu mă distrez și ea se enervează. Regret că n-a avut simțul umorului și cu speranța că va reveni și că „pauza de imagine” n-o face datorită subsemnatului. A, ar mai fi cineva: Livia Ștefan. Dar și ea a dispărut (deocamdată) ca, de altfel și Florin Bratu. Urez tuturor poeților adevărați (și nu poți fi dacă nu crezi în tine) mult, mult succes. Și sărbători Fericite.
tocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
Bianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
Adriana, Imaginea este redusă pîna la rezoluția maximă permisă de site, astfel că unele detalii au un gradient estompat; originalul este mult mai mare. În globul patru (de sus în jos) este un fragment din poezia lui Andu „două mâini” (bănuiesc că ține la ea) iar în rest, lista poeziilor și comentariilor din pagina lui.
stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
Cailean: sa ma nasc din ploaie suna bine". Ploaie de stele. Vizual e fantastic. Practic ... cind ti-o cadea o picatura de bolovan in cap nu mai e fantastic. Cred ca-i mortal.las-o cum ai scris-o.Eu vreau sa ma nasc din Pluto.Nu cel cu urechile. hau -hau.Planeta.
„ferestrele şi lumina caldă
din inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
nu stiu ce sa raspund, hialin, mie nu mi se pare hilara. probabil tine de niste resorturi intime ale imaginatiei sau de vocabularul fiecaruia. oricum mie nu mi se pare a fi hilar ci poate mai degraba putin tragic. regret ca nu ai simtit "ceva poetic". dar e adevarat ca nu e un text "euforic" sau "parnasian". si poate ca asta si vrea sa spuna despre "ars poetica". oare nu e ea un fel de frustrare perpetua in speranta ca putem zugravi ceea ce este menit sa nu poata fi vazut. poezia este doar un cutremur nefericit al unei scoarte in adincul careia se intimpla cu adevarat ceva fierbinte. e doar un efect. bobadil, poate ai vrut sa spui "cutia cu nisip" (dintr-o evidenta dezamagire pe care o ai). interesant ca vorbesti despre tramvai. am mers azi cu un tramvai. din acelea pe cablu, vechi probabil de peste 50 de ani. in ele poti sa urci din mers si sa cam "sari" din mers. probabil si "determinantii" astia au calatorit cu mine o vreme si acum au sarit. nu stiu, nu pot sa spun daca e mai "la repezeala" decit altele. poate.
dragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
ultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
Ai niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
pentru textul : Oblică deaici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
întradevăr. dar oricum, binevenit, e altceva, e altfel față de
pentru textul : Arta Brută degosh! tocmai am descoperit ca exista oameni cu energii conflictuale care abia asteapta sa fie dezlantuite doar daca le oferi un prilej, oricit de benign ar fi acesta. cred ca ar trebui sa deschid un site doar pentru refulari de conflicte, orgolii, histrionisme si alte cele, si sint sigur ca nu ramin vreodata fara clienti. ba s-ar putea sa fie mai mult ca pe hermeneia. harța se pare că are farmecul ei irezistibil și generator de orgasme.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dea
Sugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
pentru textul : madame deTextul, deşi nu prea valoros dpdv artistic, conţine o emoţie veritabilă, spontană.
Aş tăia "toate vestind".
pentru textul : Întoarcerea toamnei deNu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deDe corectat "căsuță mică / seara se așează"
Aş revedea "două mâini împreunate căuș/ văzul mai stă de veghe/ neînvăţate la tăcere / de pe buzele mele zboară păsări".
pentru textul : de vorbă cu tine II deGorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa denumai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
Multumesc Orania. Eu am mai spus-o și o repet: nu scriu poezie. Ma joc. Este „vina” celor care citesc incercările mele trecute, fals, la rubrica „poezie” luȃndu-le in serios. S-ar putea spune că afirmația mea seamănă a „un orgoliu al umilintei”. Nu e așa. Cred, mai degrabă, că dau dovadă de oarece maturitate recunoscȃndu-mi limitele. Dar ajunge vorbăria despre mine. Ȋn schimb, aștept cu aviditate poezie adevărată de la alții. Printre ei și de la tine. Se poate face poezie și de „stare” cum zici, parcă, in alt loc. Și cum faci, de exemplu – și, cred, cu succes - în „Diminețile unei victime fericite”. „Stările” astea prin care, zic eu, trece acum ca și altă dată, oricine, mi se par, la poeții actuali, că exprimă prea mult revolta unei dezorientări într-o lume din care fac parte și nu o mai înțeleg. Nu-i nimic. E normal să se derefuleze, inclusiv poetic pentru cine e în stare. Poate, mai devreme sau mai tȃrziu, se va ajunge, după atȃta derefulare (cere, uneori, ia și forma unei pornografii – exclus să ma refer la tine – mai mult sau mai puțin „estetice”) la „altceva”. Poate. Totuși nu pot să nu repet că semnele acestui „altceva” cred că le-am observat cel puțin la Dorin Cozan și la Florin Bratu. Mai apăruseră și la Katia Chelaru care, după ce ne-am certat pe acest sit ca la ușa cortului văd că nu ne mai onorează cu prezența. Pentru că n-a observat că eu mă distrez și ea se enervează. Regret că n-a avut simțul umorului și cu speranța că va reveni și că „pauza de imagine” n-o face datorită subsemnatului. A, ar mai fi cineva: Livia Ștefan. Dar și ea a dispărut (deocamdată) ca, de altfel și Florin Bratu. Urez tuturor poeților adevărați (și nu poți fi dacă nu crezi în tine) mult, mult succes. Și sărbători Fericite.
pentru textul : Poesie deMatei, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. bucuros de vizita te mai astept
pentru textul : Strigăt dea doua jumatate mi se pare ceva mai buna
pentru textul : house of the hanged man detocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
pentru textul : de regăsire deBianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
pentru textul : Etaj VII deAdriana, Imaginea este redusă pîna la rezoluția maximă permisă de site, astfel că unele detalii au un gradient estompat; originalul este mult mai mare. În globul patru (de sus în jos) este un fragment din poezia lui Andu „două mâini” (bănuiesc că ține la ea) iar în rest, lista poeziilor și comentariilor din pagina lui.
pentru textul : login destau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
pentru textul : Recunosc & deAm revenit... ma refeream la versul al treilea al variantei in romana... si... :-) imi plac sensurile ca in oglinda intre cele doua variante.
pentru textul : texture deiata un text de prima pagina
pentru textul : coming soon deasta e versul:
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deCailean: sa ma nasc din ploaie suna bine". Ploaie de stele. Vizual e fantastic. Practic ... cind ti-o cadea o picatura de bolovan in cap nu mai e fantastic. Cred ca-i mortal.las-o cum ai scris-o.Eu vreau sa ma nasc din Pluto.Nu cel cu urechile. hau -hau.Planeta.
pentru textul : Cunoaștere de„ferestrele şi lumina caldă
pentru textul : de unde venea oboseala dedin inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
nu stiu ce sa raspund, hialin, mie nu mi se pare hilara. probabil tine de niste resorturi intime ale imaginatiei sau de vocabularul fiecaruia. oricum mie nu mi se pare a fi hilar ci poate mai degraba putin tragic. regret ca nu ai simtit "ceva poetic". dar e adevarat ca nu e un text "euforic" sau "parnasian". si poate ca asta si vrea sa spuna despre "ars poetica". oare nu e ea un fel de frustrare perpetua in speranta ca putem zugravi ceea ce este menit sa nu poata fi vazut. poezia este doar un cutremur nefericit al unei scoarte in adincul careia se intimpla cu adevarat ceva fierbinte. e doar un efect. bobadil, poate ai vrut sa spui "cutia cu nisip" (dintr-o evidenta dezamagire pe care o ai). interesant ca vorbesti despre tramvai. am mers azi cu un tramvai. din acelea pe cablu, vechi probabil de peste 50 de ani. in ele poti sa urci din mers si sa cam "sari" din mers. probabil si "determinantii" astia au calatorit cu mine o vreme si acum au sarit. nu stiu, nu pot sa spun daca e mai "la repezeala" decit altele. poate.
pentru textul : ars poetica I dedragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
pentru textul : Crepuscul deedictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical deadriana, m-am jucat pur si simplu, iar atunci cand iei totul in joaca imposibilul devine posibil. multumesc pentru staruinta. cu drag.
pentru textul : Tricou albastru cu fulgi în dorul lelii deultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
pentru textul : cuvânt impropriu deAi niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
pentru textul : dintr-un autobuz, arșița deTextul este o bucată de proză fragmentată.
pentru textul : uşa trântită demultumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deFiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
pentru textul : beef wellington deConsider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul dePagini