Virgil, mai bine recunoaște că ți s-a făcut dor de amandine și ecler... :)) merci fain de comm, îmi este foarte util, ai spus multe în puține cuvinte.

Nu stiu daca voluntar, nu stiu daca ai remarcat, dar ai construit o aliteratie in r care iti accentueaza destul de bine unele versuri. Textul e destul de bun, cu sintagme profunde. Am remarcat : "marie de lemn", "n-am murit in rate" si ultimele 3 versuri. In versul doi cred ca acel "ca sa" poate lipsi. Nu prea ii vad rostul si textul ar curge mai firesc acolo. Ialin

Hai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.

Paul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.

erata: a se citi anterior - Cert este că nu voi fi luată de valuri înnegurate. Scuze, voi fi atentă la typos, aici.

Am corectat. Multumesc de atentionare si semn.

La multi ani tuturor cuvintelor nu numai celor adapostite în poezii

o asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului

Parafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.

salut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.

multumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.

cuvintele utilizate (aici) sunt uzate nu doar poetic.. iar imaginea...imi pastrez parerea.... cu sinceritate, francisc

cred că nu ar fi rău să îți completezi profilul. Un text interesant.

mulțumesc pentru aprecierile critice și mă bucură entuzismul cu care se pare că a rezonat textul în unii cititori. și fiindcă tot vorbirăm de eul poetic (o chestie pe care e clar că unii nu o înțeleg), puțini sînt cei care știu că eu nu beau cafea. asta nu că i-aș refuza una lui hristos.

mulțumesc.
intenția mea este ca să existe numai acordări justificate. evident, numărul penițelor acordate unui text nu vorbește exclusiv despre un fel de cuantificare a valorii lui ci mai degrabă deste numărul de cititori care l-au considerat deosebit, remarcabil. este un fel de „concurs de frumusețe” și poate fi destul de relativ. sînt deschis și la alte idei.