ba chiar este obraznică! tot părerea mea. pentru că din subiectivism, autorul se va trece pe primele poziţii. ştie el oare că în dragostea de textele sale totuşi nu este de primele locuri?! de aceea zic...
este de evitat o astfel de situaţie jenantă...
sper că voturile vor fi făcute public după ce se va încheia votarea.

Multe felicitări lui Matei Hutopila.

Felicit întreaga conducere a site-ului. Hermeneia a evoluat frumos. Să sperăm că acest concurs va avea continuitate.

Foarte frumos poemul dumneavoastră ludic, cu aerul lui molcom de ,,dolce farniente'' și de secol al XIX-lea moldovenesc (cuconet, fenetre, melancolique), dar care conține și elemente urmuziene. Am avut, la lectură, câteva momente de delectare. Reușite formulările ,,clipi din urechi'', ,,un boem despre sex'', mai ales ultima. Cu stimă, Petru Dincă

well, am zis eu cînd am citit prima dată despre cineva că a avut orgasm pe aici, că nu e de bine. dar asta e. la urma urmei și eu am scris despre femeie. și alții. și s-a m-ai scris și despre roată, cămilă și tatuaj, despre compactor, cafea și cimitir. etc. n-am să mai intru în tot felul de abureli care deja mă obosesc. și n-am să mai fac educație nimănui. așa cum m-am străduit din răsputeri în ultima vreme. e absolut inutil.
doar două observații:
1. impresia mea este că toată bruhahaua asta este un non-conflict care se pare că se inflamează cam întotdeauna cînd se întîmplă ca o femeie să aibă orgasm. habar n-am cum funcționează testorsteronul dar cred că are ceva înrudiri cu vreo substanță psihotropă.
2. a doua observație este că mi se pare neserios și neonest din partea lui remus (și sincer să fiu mă dezamăgește) să afirme că acele adrese de email nu funcționează de vreme ce abia astăzi le-a folosit. nu era cazul să își ridice poalele sub textul lui adrian indiferent cît de multă antipatie are pentru el. părerea mea. iar tonul ăsta de „scrisoare deschisă” sună ridicol de caragialesc. am mai spus-o și o repet, nu pot pricepe de ce simt românii nevoia asta profundă pentru teatral, dramatic și tragico-apoteotic. este oare chiar așa de greu să fim rezonabili și să nu ne luăm chiar atît de dramatic în serios?! lumea nu a început și nu s-a terminat cu noi. și asta este valabil și pentru adrian. un pic de smerenie creștină nu ar strica la nimeni. iar dacă persoana nu este creștin(ă), atunci smerenie ateistă. whatever...
aș putea să fac o întreagă hermeneutică-divertis a acestei „scrisori deschise” dar am să mă abțin ca să nu îl supăr pe remus. dar îl rog să citească cu detașare și cu puțină răcoare critică ce a scris în ea. multe din aserțiunile de acolo i se pot potrivi și lui. și sînt convins că știe pilda cu paiul și bîrna. dar pînă și acuzațiile la adresa lui adrian și raluca sînt doar atît.. acuzații. adică, bănuiesc că își dă seama că așteptările lui ca cineva din consilui să intervină și să facă mustrări moraliste sau educație sînt nerealiste. intervențiile se fac pentru abateri administrative, tehnice (gramaticale, etc) sau de la regulament. sau cînd efectiv un membru hermeneia îl hărțuiește pe altul. absolut niciuna din acestea nu cred că s-a întîmplat. a avut loc o discuție înfierbîntată pe o anumită temă și s-au făcut aluzii. poate mai mult ca orice, cred, așa cum spuneam la început, că s-a aprins mult testosteron fiindcă, vezi doamne, o domniță a avut orgasm. mărog, literar. mare brînză! orgasme au mai fost și au să mai fie. eu zic să scrieți ceva la fel și să mai aibă și alte domnițe orgasm și cu asta împăcăm pe toată lumea.
deci, îl rog pe remus să citească ce a scris să ia o gură de aer rece și să revină la gînduri mai bune și mai pragmatice. și apoi și să trimită pe adresa de email pe care a folosit-o astăzi confirmarea că totuși vrea să îi desființez contul. dacă nu voi primi nimic pînă luni îl voi desființa. irecuperabil. deci aș vrea să fie conștient de chestia asta.
și încă ceva. numele meu este titarenco. și nu titarenko. nu de alteceva dar am citit tot felul de pocituri ale numelui meu (proferate de alți „amici” sau „mitici”), precum hilterenko, și altele, și n-aș vrea să cred că scăparea lui remus este înrudită cu ele. ar fi și mai jenant. de vreme ce eu mă străduiesc să nu atentez la numele de familie al nimănui.

"poetul ca şi soldatul/nu are viaţă personală" asta nu presupune că îşi dizolvă trăirile pînă la inexistenţă. poetul face parte din poezia lui aşa cum soldatul e una cu puşca. nu cred că mai scrie cineva astăzi doar de dragul unei alte iliade, utopică de data asta.

D-le Manolescu, cine este acest Adrian A Gheorghuesi?

Tot poemul e frumos, din punctul meu de vedere, dar îmi place mai ales sfârșitul "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip" imagini adeseori întrebuințate capătă aici o substanță anume. Consider reușită și cea de- a doua secvență. Cami

eu cred că-n mare îi ok. „gura bortei” mi se pare iarăsi ok, o bortă poa să fie destul de mare, nu tre să fie toată numa o gură. și prin zona aia chiar sapă borte în stîncă și borțile alea au gură

inițial am vrut să intitulez seria: f..k you poems:) dar mi-am adus aminte că mi-s bine crescut:)

Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.

and is not that often we can talk about cold guitars either...so your comment warmed up this tune :).
or, in other words, thank you :).

Djamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
Uneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.

remarc "ascult cum din toate cănile pământului un vuiet gol se plimbă în jurul meu.."

Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?

Toate cele bune,
Eugen.