Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
Paul, oricât vom încerca sa ne "izolam" scrierile de contextul social, nu vom reusi. Dar putem încerca. Referitor la N. Labis, nu eu îl apropii de Eminescu, am folosit impersonalul, "se spunea". Sigur, ai dreptate,Nichita este peste el. Si-ti multumesc ca aduci discutia pe un teren pe care se pot face comparatii. Stiu si eu ca Labis, pe lânga "Moartea caprioarei", a scris si "sa învatam ce-nseamna omenia si comunisti sa învatam sa fim". Ca Eminescu are si el "rateuri", gen "Sara pe deal" sau "Împarat si proletar" ("... ca cu ai ei putere..."). Dar fara ei noi ar fi greu sa fim ceea ce suntem. Nu vreau sa lungesc discutia pe pagina d-lui Titarenco, mai ales ca nici nu am acordul domniei sale. Mai adaug doar - by the way - "Nu este nici mai buna si nici mai slaba..."(asa am scris), asta înseamna ca cele doua concepte nu întrunesc elemente de comparatie, sau ca putem, cel mult, conveni ca sunt "la fel". Toata consideratia.Tuturor.
Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
noaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
câteva observații pertinente.
cărturarii pot avea tot felul de preocupări.
nu țin să lămuresc pe nimeni de nimic.
dacă eu vreau să fie cald universul în poezie atunci așa este.
ce sunt eu știu cei care mă cunosc nu cei care fac gălăgie și nu se joacă la scara lor.
când vorbești despre Tecuci eu mă retrag, e clar că aici ori ai mâncat odată o bătaie cruntă, sau ai fost refuzat de o femeie frumoasă, ori ai tu ceva amintiri neplăcute și nefericite pe aici din copilărie.
te mai aștept ca și până acum, măi minunatule!
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
în primul rînd modul acesta de a pune problema cu „cultura pe internet, pentru cine?” nu este de bun augur. pentru că este foarte general și acuzator. deci ce să înțeleg eu? că aici pe Hermeneia sîntem împotriva culturii de pe Internet? și că tu ai aduce cultura de pe internet aici la noi? cam asta să înțeleg? dacă asta vrei să spui, atunci crede-mă că nu prea mai dau nicio ceapă degerată pe afirmațiile tale. pentru că sînt sătul de oameni care blamează cu generalizări, doar ca să domine pe ceilalți sau să demonstreze cu orice preț că ei au dreptate.
există zeci, mii de biblioteci virtuale. ce-ar ieși dacă toți am face un magiun din ele? deci pe mine nu mă interesează magiunul ăsta. adică nu vreau să fac din Hermeneia un link directory.
apoi, în legătură cu alte link-uri, evident poate nu am reușit să plivesc tot ce nu e cazul să existe, dar, în general nu m-am opus postării unei imagini care fie este creație proprie, fie se vrea ilustrație la text. la fel este și cu filmulețele pe youtube. în ce privește evenimente culturale relevante cred că nu mai e cazul să explic - am mai făcut-o.
în general m-a călăuzit intenția de a acorda prioritate celor care crează, nu celor care copiază de undeva și aduc aici. nu mă interesează să duplic alte site-uri.
deci lucrurile nu pot fi privite în alb și negru, așa cum văd că preferi tu. există nuanțe, există principii, priorități. aș putea să fiu în alb și negru dar imediat ar sări alții că sînt rigid și dictatorial. încerc să aplic principii. cînd vei înțelege asta vei înțelege și ce fel de linkuri și ce fel de texte sînt încurajate pe hermeneia.
am urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
Cat il priveste buddhismul, ei, cu el este cu totul altceva; ca si iubirea (si altele asemenea) buddhismul e un lucru foarte mare! Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism. Si asta pentru ca unul de-i zice Nagarajuna (care impreuna cu Dignaga, Dharmakirti si Dharmamotara au pus bazele "Logicii Buddhiste" - vezi, printre altele, "A short treatise of Logik (Nyaya-bindu) by Dharmakirti with its commentary (Nyaya-bindu-tika) by Dharmamottara" din Bibliotheka Buddhica) se apuca de zice: "Totul este adevarat, neadevarat, Adevarat si neadevarat, Nici adevarat nici neadevarat; Aceasta este invatatura Iluminatului". Ca sa vezi cum le sucesc astia pe toate de nu se mai intelege om cu persoana si inventeaza "Tetralema" cu urmatoarele valori de adevar: 1. Adevarat 2. Fals 3. Adevarat si fals (care ar cam fi un fel de "tert inclus" dar altfel decat il intelegem noi, occidentalii, si in nici un caz cum zice B. Nicolescu) 4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot). In fine, faptul ca indienii (aia din India si nu din America) au inventat pe zero (si noi nu am fost in stare, dar l-am preluat cu frenezie) nu cred ca ne da dreptul sa speculam aiurea pe marginea tertului inclus (al Logicii buddhiste) cand ne gandim si la unu (in nici un caz la UNU platonician; sau, poate, mai stii?) In concluzie, amice, "nu-ti fa glasul sa rasune/ cand mananci ce nu se spune". Nu de alta, dar, cum bine zici: "ca sa ne intelegem, nu de alta". Sper ca cele de mai sus sa nu fie considerate un "atac la persoana" ci, pur si simplu, doar o mica (poate nereusita) "pamfletareala" prilejuita de faptul ca azi sunt bine dispus si chiar recunosc ca nici eu nu prea am habar de buddhism si pana la a-l intelege mai va...(poate in alta viata). Respectele mele adanci. G.M.
Cum aranjezi tu imaginile sa sangereze cuvinte cu asa o putere de sugestie incat ineaca ochii in durere... Observatie: cuvintele "ca o" sunt inutile in versul 5. Uite o modesta traducere. In acelasi vers 5 am simtit nevoia de un verb. Landscape with hieroglyph I kissed you secretly every time you brought rain in the unknown space between hieroglyphs your distant breath raised silence a lateen of blood gliding on heart through the soft snow I kissed you secretly every time you brought blight into dark days I waited for your growing from the stones’ flesh across the salt that veiled my past with the same dry tumor resembling the countenance of the woman who for an instant abandoned innocence in the corpse drowned by ocean’s syllables
un poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
In aceeasi ordine de idei, m-am gandit ca v-ar bucura daca ati vedea si o parte mai consistenta a textului, asa ca o aveti la indemana odata cu toata consideratia mea. Stefan Doru Dancus
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
bun, pleonasm nu este. dar tot consider ca este putin explicit. desi este frumoasa intradevar translatia /inapoi degeaba/, totusi cred ca merita alta spunere. dar asta face din felul meu de a scrie poezie. pana la urma sa stiti ca am citit toata poezia. seara buna
... just Nicole, sunt încântat că ai sesizat ironia:)! este, interpretarea ta, una dintre cele posibile, dacă excludem aluziile giocondiene:)! ai un simț estetic, și nu numai, aparte, de aceea mă bucură prezența ta vorbitoare, aici. mulțumesc.
Oricâtă liniște s-ar zidi în jurul nostru, mereu va fi ceva care va ,,vorbi" în noi... mai ales dezamăgirile care ustură cumplit.
Sintagma ,,haina sufletului" îmi dă posibilitatea unei duble interpretări și e bine.
E un poem care a sugerat foarte bine o stare și un mesaj.
Aș elimina ultimul vers/cuvânt. Atât :)
: parca as citi ceva expandat :). nu intrevad nimic. mihaela e un nume frumos. te cheama sa-o chemi.
ma supara foarte mult ultimul vers. in plus rau.:) zic eu.
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
toti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
Matei, răspunsul este nu. Textele postate dar nepublicate pe Hermeneia deși nu sînt vizibile pentru membrii obișnuiți ai site-ului totuși nu sînt invizibile pentru toată lumea. Și nu vrem să riscăm discuții ulterioare. În plus, orice text introdus pe Hermeneia chiar nepublicat are totuși o categorie la care este încadrat. Textele care vor fi introduse pe Hermeneia pentru concurs începînd cu 7 Aprilie vor avea o categorie specială din care și în care nu se vor putea face reîncadrări în alte categorii. Așa că, to make a long story short, răspunsul este nu. Textele care vor fi admise pentru concurs nu vor putea să fie postate, publicate, etc, nicăieri unde poate exista suspiciunea că se poate identifica autorul. Mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că singurul nostru scop este corectitudinea și calitatea competiției. Fie ca textul cel mai bun să cîștige.
Și încă ceva Matei. Îți dau un sfat. Dacă textele tale nu sînt în siguranță pe computer scrie-le pe hîrtie. Și pune-o bine. Dar nu foarte bine, ca să o mai poți găsi pe 7 Aprilie.
Draga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
Cât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
Eu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
Să fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
pentru textul : june deeu cred ca tu esti vladimir. n-are-a face ca i te adresezi ca si cand:) tot pe la melc am ramas si eu sa ma hodinesc si sa rumeg poemul matale.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir dePaul, oricât vom încerca sa ne "izolam" scrierile de contextul social, nu vom reusi. Dar putem încerca. Referitor la N. Labis, nu eu îl apropii de Eminescu, am folosit impersonalul, "se spunea". Sigur, ai dreptate,Nichita este peste el. Si-ti multumesc ca aduci discutia pe un teren pe care se pot face comparatii. Stiu si eu ca Labis, pe lânga "Moartea caprioarei", a scris si "sa învatam ce-nseamna omenia si comunisti sa învatam sa fim". Ca Eminescu are si el "rateuri", gen "Sara pe deal" sau "Împarat si proletar" ("... ca cu ai ei putere..."). Dar fara ei noi ar fi greu sa fim ceea ce suntem. Nu vreau sa lungesc discutia pe pagina d-lui Titarenco, mai ales ca nici nu am acordul domniei sale. Mai adaug doar - by the way - "Nu este nici mai buna si nici mai slaba..."(asa am scris), asta înseamna ca cele doua concepte nu întrunesc elemente de comparatie, sau ca putem, cel mult, conveni ca sunt "la fel". Toata consideratia.Tuturor.
pentru textul : domnule Labiș deAlma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deam citit textul si am remarcat o mica greseala gramaticala, pistrui la plural e pistruie si nu pistruii. Sper sa-ti fie de ajutor.
pentru textul : conversație denoaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
pentru textul : căutîndu-mi ochii deaş fi curios, dacă ai timp şi chef, să văd ce înţelegi tu prin locuri comune.
chiar dacă comentez mai rar, de citit te citesc aproape mereu.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) decâteva observații pertinente.
pentru textul : fata din spatele ochelarilor decărturarii pot avea tot felul de preocupări.
nu țin să lămuresc pe nimeni de nimic.
dacă eu vreau să fie cald universul în poezie atunci așa este.
ce sunt eu știu cei care mă cunosc nu cei care fac gălăgie și nu se joacă la scara lor.
când vorbești despre Tecuci eu mă retrag, e clar că aici ori ai mâncat odată o bătaie cruntă, sau ai fost refuzat de o femeie frumoasă, ori ai tu ceva amintiri neplăcute și nefericite pe aici din copilărie.
te mai aștept ca și până acum, măi minunatule!
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
Mulțumesc pentru citire,
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deEugen.
în primul rînd modul acesta de a pune problema cu „cultura pe internet, pentru cine?” nu este de bun augur. pentru că este foarte general și acuzator. deci ce să înțeleg eu? că aici pe Hermeneia sîntem împotriva culturii de pe Internet? și că tu ai aduce cultura de pe internet aici la noi? cam asta să înțeleg? dacă asta vrei să spui, atunci crede-mă că nu prea mai dau nicio ceapă degerată pe afirmațiile tale. pentru că sînt sătul de oameni care blamează cu generalizări, doar ca să domine pe ceilalți sau să demonstreze cu orice preț că ei au dreptate.
pentru textul : Scurt pe doi deexistă zeci, mii de biblioteci virtuale. ce-ar ieși dacă toți am face un magiun din ele? deci pe mine nu mă interesează magiunul ăsta. adică nu vreau să fac din Hermeneia un link directory.
apoi, în legătură cu alte link-uri, evident poate nu am reușit să plivesc tot ce nu e cazul să existe, dar, în general nu m-am opus postării unei imagini care fie este creație proprie, fie se vrea ilustrație la text. la fel este și cu filmulețele pe youtube. în ce privește evenimente culturale relevante cred că nu mai e cazul să explic - am mai făcut-o.
în general m-a călăuzit intenția de a acorda prioritate celor care crează, nu celor care copiază de undeva și aduc aici. nu mă interesează să duplic alte site-uri.
deci lucrurile nu pot fi privite în alb și negru, așa cum văd că preferi tu. există nuanțe, există principii, priorități. aș putea să fiu în alb și negru dar imediat ar sări alții că sînt rigid și dictatorial. încerc să aplic principii. cînd vei înțelege asta vei înțelege și ce fel de linkuri și ce fel de texte sînt încurajate pe hermeneia.
păi "dacă dragoste nu e, nimic nu e" :)
mulțumesc pt atenție, păreri
pentru textul : Poem denumai bine,
am urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
pentru textul : burger queen desărbători cu bine tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deCat il priveste buddhismul, ei, cu el este cu totul altceva; ca si iubirea (si altele asemenea) buddhismul e un lucru foarte mare! Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism. Si asta pentru ca unul de-i zice Nagarajuna (care impreuna cu Dignaga, Dharmakirti si Dharmamotara au pus bazele "Logicii Buddhiste" - vezi, printre altele, "A short treatise of Logik (Nyaya-bindu) by Dharmakirti with its commentary (Nyaya-bindu-tika) by Dharmamottara" din Bibliotheka Buddhica) se apuca de zice: "Totul este adevarat, neadevarat, Adevarat si neadevarat, Nici adevarat nici neadevarat; Aceasta este invatatura Iluminatului". Ca sa vezi cum le sucesc astia pe toate de nu se mai intelege om cu persoana si inventeaza "Tetralema" cu urmatoarele valori de adevar: 1. Adevarat 2. Fals 3. Adevarat si fals (care ar cam fi un fel de "tert inclus" dar altfel decat il intelegem noi, occidentalii, si in nici un caz cum zice B. Nicolescu) 4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot). In fine, faptul ca indienii (aia din India si nu din America) au inventat pe zero (si noi nu am fost in stare, dar l-am preluat cu frenezie) nu cred ca ne da dreptul sa speculam aiurea pe marginea tertului inclus (al Logicii buddhiste) cand ne gandim si la unu (in nici un caz la UNU platonician; sau, poate, mai stii?) In concluzie, amice, "nu-ti fa glasul sa rasune/ cand mananci ce nu se spune". Nu de alta, dar, cum bine zici: "ca sa ne intelegem, nu de alta". Sper ca cele de mai sus sa nu fie considerate un "atac la persoana" ci, pur si simplu, doar o mica (poate nereusita) "pamfletareala" prilejuita de faptul ca azi sunt bine dispus si chiar recunosc ca nici eu nu prea am habar de buddhism si pana la a-l intelege mai va...(poate in alta viata). Respectele mele adanci. G.M.
pentru textul : Binaritate & PoMo deCum aranjezi tu imaginile sa sangereze cuvinte cu asa o putere de sugestie incat ineaca ochii in durere... Observatie: cuvintele "ca o" sunt inutile in versul 5. Uite o modesta traducere. In acelasi vers 5 am simtit nevoia de un verb. Landscape with hieroglyph I kissed you secretly every time you brought rain in the unknown space between hieroglyphs your distant breath raised silence a lateen of blood gliding on heart through the soft snow I kissed you secretly every time you brought blight into dark days I waited for your growing from the stones’ flesh across the salt that veiled my past with the same dry tumor resembling the countenance of the woman who for an instant abandoned innocence in the corpse drowned by ocean’s syllables
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deun poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
pentru textul : Lume de mantuiala. Amandoi deIn aceeasi ordine de idei, m-am gandit ca v-ar bucura daca ati vedea si o parte mai consistenta a textului, asa ca o aveti la indemana odata cu toata consideratia mea. Stefan Doru Dancus
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus desi iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
pentru textul : ea debun, pleonasm nu este. dar tot consider ca este putin explicit. desi este frumoasa intradevar translatia /inapoi degeaba/, totusi cred ca merita alta spunere. dar asta face din felul meu de a scrie poezie. pana la urma sa stiti ca am citit toata poezia. seara buna
pentru textul : împărțire la zero de... just Nicole, sunt încântat că ai sesizat ironia:)! este, interpretarea ta, una dintre cele posibile, dacă excludem aluziile giocondiene:)! ai un simț estetic, și nu numai, aparte, de aceea mă bucură prezența ta vorbitoare, aici. mulțumesc.
pentru textul : Totul despre Mine dea gu gu gu tare drăgălașă poezioara, elio
pentru textul : Atât de mici deDar am precizat ;-( ) : pentru mesajul artistic, pentru metaforele deosebite, pentru expresivitate șI pentru că mi-a plăcut.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deOricâtă liniște s-ar zidi în jurul nostru, mereu va fi ceva care va ,,vorbi" în noi... mai ales dezamăgirile care ustură cumplit.
pentru textul : cod gri deSintagma ,,haina sufletului" îmi dă posibilitatea unei duble interpretări și e bine.
E un poem care a sugerat foarte bine o stare și un mesaj.
Aș elimina ultimul vers/cuvânt. Atât :)
: parca as citi ceva expandat :). nu intrevad nimic. mihaela e un nume frumos. te cheama sa-o chemi.
pentru textul : Poemul cu Mihaela dema supara foarte mult ultimul vers. in plus rau.:) zic eu.
Erata: conjunctural.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deIoan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
pentru textul : amărui detoti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
Matei, răspunsul este nu. Textele postate dar nepublicate pe Hermeneia deși nu sînt vizibile pentru membrii obișnuiți ai site-ului totuși nu sînt invizibile pentru toată lumea. Și nu vrem să riscăm discuții ulterioare. În plus, orice text introdus pe Hermeneia chiar nepublicat are totuși o categorie la care este încadrat. Textele care vor fi introduse pe Hermeneia pentru concurs începînd cu 7 Aprilie vor avea o categorie specială din care și în care nu se vor putea face reîncadrări în alte categorii. Așa că, to make a long story short, răspunsul este nu. Textele care vor fi admise pentru concurs nu vor putea să fie postate, publicate, etc, nicăieri unde poate exista suspiciunea că se poate identifica autorul. Mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că singurul nostru scop este corectitudinea și calitatea competiției. Fie ca textul cel mai bun să cîștige.
Și încă ceva Matei. Îți dau un sfat. Dacă textele tale nu sînt în siguranță pe computer scrie-le pe hîrtie. Și pune-o bine. Dar nu foarte bine, ca să o mai poți găsi pe 7 Aprilie.
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDraga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg deCât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
pentru textul : Altfel deEu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
pentru textul : sunt român deSă fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
Pagini