Matei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.

să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
să spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu

Bine v-am regasit... Am modificat versul acela. Daca aveti alte sugestie... Multumesc de trecere, comentariu si sugestie ! ialin

Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu

dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat

As renunta la prima strofa, pt cititor, nu are legatura cu restul textului.
celelalte strofe sunt ok.
as evita alaturarea o_oglinda, desi nu i bai, di_vina-i limba romana..

in genere sar de la una la alta, nu pot ramane intr/un loc mereu, nici nu mananc de doua ori din aceeasi mancare, am inteles ce vrei sa spui, e un text prost , nu iti place, am luat nota de asta, e ok, mi/am imaginat o mare pietrificata, nu totul e zglobiu, buratec si straveziu, cati ani ai tu matei?poti sa/ mi spui? la varsta ta viata trebe sa fie asa cum o vezi tu... dans acvatic, eu nu am varsta ta , am de multe ori mai mult iata de ce vorbesc altfel... nu ma citi acum, citeste/ma mai tarziu, cand celuilalt i se va coagula galbenusull de pasare in tine si cand vei pasi pe ulita ziditorilor de pasari/lyra, atunci iti vei dori acel ubi tu gaius, ego gaia, femeia revelatie sa/ti fie si sa te urmeze pretutindeni...

„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.

Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!

Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?

andu, am să schimb, cred, liliachii, încă nu știu cu ce nu știu la ce te-ar referit, andu, când ziceai de decontare la o selecție de texte pentru publicare? am peste o mie, dar nu știu dacă aș putea alege 50 cu care să nu-mi fie rușine să ies în lume mai scriu... :) mersi de citeală

mai văd eu încotro emigrez, până una alta, măcar sa le încerc pe toate:)
mulțumesc pentru trecere virgil și pentru sugestii, o să țin cont.

emi, mulțumesc pentru ocazia oferită de a reveni și a răspunde punctual fiecărui comentator. prin urmare: Silviu, am înțeles că e vorba de alternanța pluralului cu singularul, însă pe mine nu mă deranjează. mulțumesc pentru curajul, iată!, de a lăsa un semn la ceva ce îți place! Mariana, tu întotdeauna ai știut să apeși pe butoanele care mă fac vulnerabil și apreciez mult sublinierile tale precum și semnul luminos. și mai cred că titlul e bun așa, pentru că te-a condus (din sugestia ta deduc) spre ce vrea el să zică. îți mulțumesc cu drag, ca întotdeauna! Corina, textul este construit pe o imagine vie încă în mine a unui verișor de-al tatei înainte de a muri, mai precis când a căzut la pat. Tu ai simțit durerea dintre rânduri, așa stângace redată (cum zic unii) iar pentru aceasta îți mulțumesc din suflet. prinde bine această empatie iar semnul tău de apreciere este primit cu drag și prețuire. Virgil, știu că și tu ești exigent, ca mai toți de altfel, însă mie mi-e bine cu finalul exact așa cum e. Probabil în timp, după decantări, voi reveni cu alți ochi la sugestia ta. Până atunci, mulțumesc de ea! Andu: bună, draga mea!
Și acum emi: apreciez că mergi pe o linie ce pare credibilă și nu e nimic rău în aceasta. Știi la fel de bine ca și mine că orice text, poezie, proză ori ce vrei tu, se poate demola sau nu, după bunul plac și buna voință a celui ce îl citește. Dar noi am trecut de faza aceasta. Așa, la o primă lectură, pare o opinie argumentată, dar este mult prea subiectivă pentru a o lua în considerare, având în vedere contextul actual. Da, am înțeles că este un poem ce nu îți place și îmi spui și ce. Iar prin acest CE permite-mi să nu fiu de acord cu tine. Nu am să reiau exemplele tale pentru simplul fapt că sunt forțate. Și, din câte îmi dau seama, tu nu dorești decât să fii lăsat să aștepți ceva mai mult de la mine. E ok. Și nu te înțeleg greșit. Noi avem paliere diferite de a aborda poezia, textele. Știi că și eu apreciez poemele pe care le consider bune la tine, însă și eu, ca oricine altcineva, pot fi subiectiv. De aceea, înțelegând demersul tău, aleg să nu îl iau în considerare. Și repet și eu, nu vreau să fiu înțeles greșit, este o părere simplă cum spui, dar exprimată din perspectiva unui poet care ar vrea să scriu cu instrumentele lui. Asta înțeleg prin subiectivitatea ei. Mulțumesc pentru ea!

Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
Nu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.

pe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.

am sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
cu cele bune.