va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
Domnule Manolescu, îmi dau seama că v-a sărit țandăra (habar nu aveți ce înseamnă ”atac la persoană” și strigați ca din gură de șarpe), dar respirați puțin și hai să vedem ce ați făcut. Încă nu am citit textul, dar o să am timp ceva mai târziu, iar provocarea mea a fost una de principiu. Dacă Rorty ”și le-a pus singur” acele cuvinte în gură, de ce nu-l citați în ghilimele, fără a vă însuși dumneavoastră judecățile lui? Dialogurile acestea imaginare pe care le scorniți sfidează atât drepturile de autor ale filosofului, cât și bunul simț al literaturii. Așadar am să citesc textul când îmi va permite timpul (chiar îl am de câteva zile pe Rorty în atenție și am dat brusc peste textul dvoastră), și vreau să vă liniștesc, ceea ce am făcut nu e atac la persoană, ci e provocarea unei discuții pe text. Iar dacă mi se va suspenda contul (ceea ce nu-mi vine să cred, dar nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici), fiți sigur că nu o să vă contactez pe nici un e-mail, facem aici discuție serioasă pe text, sau nu facem nimic.
demersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.
pai, hai sa facem praf textul asta!!! deci, nu va mai vreau intepeniti! va vreau relaxati, fericiti, lipsiti de incrancenare. nimeni si nimic nu este perfect pe pamantul asta. de ce sa fim frustrati si tristi? fireste ca toti meritam mai mult decat aveam sau ni se da... alina, de acord cu forumul. nu-mi mai prelungiti celebritatea ca ma simt penibil...:) deja am 22 de minute la activ... oho!
chiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
Lizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...
...Marina Nicolaev, mulțumesc de observația din final. în rest, îmi cunoști cred opțiunile de a lua sfaturi de la cine cred eu de cuviință. Dorești să retrag textul? Aduce dezonoare hermeneii? Spune și o să o fac. Cât despre nelămuririle tale îmi cunoști deja impresia. paul
aha. dovadă că nu citesc comentariile membrilor înainte de a comenta un text. mea cupla Marina! aștept cu drag pozele bune! prietenesc și sincer to the bone, paul
Ionel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
Poemul pare a fi metafora a ceva pe care încă nu pot numi cu exactitate. Câștigă starea de omniprezență în ciuda camuflajului poetic :) care, după părerea mea, este bine realizat.
Remarc idea din versurile:
„ai putea fi acolo,
scurmând pântecul orașului,
ascultând vaietul
uriașei orgi, prin care rătăcesc
perechile celor de sus.”
Foarte bună prima strofă, apoi, când credeam că pot zice cu mâna pe inimă, iată un text al lui Graunfels fără "explicite", dar veni strofa a doua, păcat. Pentru că ai lucruri frumoase și acolo. Găsește-le și pune-le în valoare, dar nu relativă.
Andule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
Domnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
Împărăteasă Adina, părerea ta e lege pentru mine : așadar experimentul continuă. Scoatem versul al doilea :" aproape murisem". Sper ca poemul să nu devină un haiku până la urmă !... Cu stimă
Nu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
Alma, nu mi-o lua in nume de rau insa mi se pare mult prea mult aceasta siguranta. nu spun ca nu ai dreptate in ceea ce priveste textul meu, dar usurinta cu care se dau verdicte mi se pare cel putin ridicola. 1. poezia transmite 2. poezia nu trebuie sa transmita tuturor 3. poezia poate sa nu transmita nimic unuia sau mai multor cititori sunt poezii pe care le-am citit, destul de multe chiar si din care mi-au ramas increstate pe suflet doua versuri, sau unul. asta nu inseamna desigur ca-i voi ciopartii poema lui Nichita sau Poe. deci, iti respect opinia, dar te-as ruga sa nu ai asteptari in privinta asta. . te-as mai ruga sa justifici totusi aceasta opinie atata timp cat o faci publica. chestie care tine de fair play si cu care va trebui sa ne obisnuim, avem carente mari in domeniu. numai de bine
verbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati. "priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia. apocalipsa nu are nimic uman. din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.
piticul tau de pe creier jongleaza bine afacereza. ma intreb acum daca piticul tau nu s o fi inteles cu al meu, pt ca ieri ajunsesem cu logicienii mei la lectia despre erorile inductive, punand printre altele chiar ac pb- a prejudecatilor despre blonde. fantastic e faptul ca de la generatie la generatie aceste idei persista. bine ca aristotel a existat, altfel ar fi tb inventat. cu siguranta, un elf ar fi fost accesoriul perfect intr o zi de aprilie. pt ca, nu i asa?, ce e fecirirea in ac zile daca nu un pitic ce danseaza ps: as renunta la unele indicatii regizorale dintre paranteze
Paul, scuze, nu înțeleg de ce sari așa la gâtul meu bătrân... câți ani ai? Ai încă energie, chef de bătaie se vede treaba. Mie mi-a pierit, sincer. Eu ți-am scris că nu am priceput ce e cu textul acesta, asta poate să spună simplu că sunt prost la o adică... apoi ți-am zis că 'roman viitor' nu e o exprimare fericită... ție ți se pare ok? Dacă da, explică-mi și mie, fără să vii cu chestii din astea re. câți bani dai tu pe opinia mea, asta nu face (din nou în opinia mea, desigur) decât să te pună în dificultate tocmai în această săptămână, când ne gândim la păcatele noastre.
Pe scurt, eu cred că aici pe Hermeneia regula e așa, dacă cineva îți scrie un comm îi răspunzi la punctele referite acolo, nu spui că nu dai doi bani pe părerea respectivului comentator, chiar dacă așa e, right? Din respect pentru Hermeneia... Mai ales că noi doi nu ne cunoaștem, dar pot să presupun că aș putea să-ți fiu tată (și-i mulțumesc lui Dumnezeu că nu îți sunt, pentru că nu sunt un om violent).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erata: capabil, nu capabili, scuze :-)
pentru textul : un fragment întreg dePaul, cred ca faptul ca esti imprevizibil este un avantaj al tau Paul am sa te citesc cu mai multa atentie de acum incolo
pentru textul : girovag al maculelor deva multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
pentru textul : mov deDomnule Manolescu, îmi dau seama că v-a sărit țandăra (habar nu aveți ce înseamnă ”atac la persoană” și strigați ca din gură de șarpe), dar respirați puțin și hai să vedem ce ați făcut. Încă nu am citit textul, dar o să am timp ceva mai târziu, iar provocarea mea a fost una de principiu. Dacă Rorty ”și le-a pus singur” acele cuvinte în gură, de ce nu-l citați în ghilimele, fără a vă însuși dumneavoastră judecățile lui? Dialogurile acestea imaginare pe care le scorniți sfidează atât drepturile de autor ale filosofului, cât și bunul simț al literaturii. Așadar am să citesc textul când îmi va permite timpul (chiar îl am de câteva zile pe Rorty în atenție și am dat brusc peste textul dvoastră), și vreau să vă liniștesc, ceea ce am făcut nu e atac la persoană, ci e provocarea unei discuții pe text. Iar dacă mi se va suspenda contul (ceea ce nu-mi vine să cred, dar nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici), fiți sigur că nu o să vă contactez pe nici un e-mail, facem aici discuție serioasă pe text, sau nu facem nimic.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. decorectează textul te rog. mulţumesc.
pentru textul : poemele mele dedemersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci deDa, Călin, m-au învățat și pe mine poeți, literați, profesori, critici. În timp. Și încă le mai bâlbâi și eu. Ne șlefuim cu timpul. :) La bună citire.
pentru textul : Despre om depai, hai sa facem praf textul asta!!! deci, nu va mai vreau intepeniti! va vreau relaxati, fericiti, lipsiti de incrancenare. nimeni si nimic nu este perfect pe pamantul asta. de ce sa fim frustrati si tristi? fireste ca toti meritam mai mult decat aveam sau ni se da... alina, de acord cu forumul. nu-mi mai prelungiti celebritatea ca ma simt penibil...:) deja am 22 de minute la activ... oho!
pentru textul : portarul de la spital dechiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
pentru textul : infatuation de„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
Lizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
pentru textul : suflete dezlegate deȘi cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...
pentru textul : this is a film deasta era si ideea, Gebeleizis. tu ai pus punctul pe i. multumesc de trecere. te mai astept.
pentru textul : Spartan despre patria mea demai ai rabdare un pic...
pentru textul : Solange, fata fără mâini deMulțumesc pentru citire și părerile amîndurora.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deScriu foarte rar eseuri și nu mă simt atras de ele.
...Marina Nicolaev, mulțumesc de observația din final. în rest, îmi cunoști cred opțiunile de a lua sfaturi de la cine cred eu de cuviință. Dorești să retrag textul? Aduce dezonoare hermeneii? Spune și o să o fac. Cât despre nelămuririle tale îmi cunoști deja impresia. paul
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deaha. dovadă că nu citesc comentariile membrilor înainte de a comenta un text. mea cupla Marina! aștept cu drag pozele bune! prietenesc și sincer to the bone, paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deIonel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) deMi-a plăcut gradația cu care ai reușit să-ți conduci creioanele spre final. A fost așa, ca o creștere în intensitate metaforică. Cu amiciție,
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee dePoemul pare a fi metafora a ceva pe care încă nu pot numi cu exactitate. Câștigă starea de omniprezență în ciuda camuflajului poetic :) care, după părerea mea, este bine realizat.
Remarc idea din versurile:
„ai putea fi acolo,
scurmând pântecul orașului,
ascultând vaietul
uriașei orgi, prin care rătăcesc
perechile celor de sus.”
Mai ales „rătăcesc perechile celor de sus”.
pentru textul : ubicuu deFoarte bună prima strofă, apoi, când credeam că pot zice cu mâna pe inimă, iată un text al lui Graunfels fără "explicite", dar veni strofa a doua, păcat. Pentru că ai lucruri frumoase și acolo. Găsește-le și pune-le în valoare, dar nu relativă.
pentru textul : Lacrimi explicite deIoana, nu-i un poem de criza, dar e pufos.
Multumiri.
pentru textul : Şedinţa deAndule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
multumesc pentru semnalarea greselii.
pentru textul : uitarea, constanta balansului deDomnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deÎmpărăteasă Adina, părerea ta e lege pentru mine : așadar experimentul continuă. Scoatem versul al doilea :" aproape murisem". Sper ca poemul să nu devină un haiku până la urmă !... Cu stimă
pentru textul : memento deNu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
pentru textul : new year samba deAlma, nu mi-o lua in nume de rau insa mi se pare mult prea mult aceasta siguranta. nu spun ca nu ai dreptate in ceea ce priveste textul meu, dar usurinta cu care se dau verdicte mi se pare cel putin ridicola. 1. poezia transmite 2. poezia nu trebuie sa transmita tuturor 3. poezia poate sa nu transmita nimic unuia sau mai multor cititori sunt poezii pe care le-am citit, destul de multe chiar si din care mi-au ramas increstate pe suflet doua versuri, sau unul. asta nu inseamna desigur ca-i voi ciopartii poema lui Nichita sau Poe. deci, iti respect opinia, dar te-as ruga sa nu ai asteptari in privinta asta. . te-as mai ruga sa justifici totusi aceasta opinie atata timp cat o faci publica. chestie care tine de fair play si cu care va trebui sa ne obisnuim, avem carente mari in domeniu. numai de bine
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deverbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati. "priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia. apocalipsa nu are nimic uman. din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.
pentru textul : ultimul vis deIdeea bună și nostimă. În felul ei, inedită. Exprimarea "ca să iasă cât" e de lucrat. Finalul - interesant. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm depiticul tau de pe creier jongleaza bine afacereza. ma intreb acum daca piticul tau nu s o fi inteles cu al meu, pt ca ieri ajunsesem cu logicienii mei la lectia despre erorile inductive, punand printre altele chiar ac pb- a prejudecatilor despre blonde. fantastic e faptul ca de la generatie la generatie aceste idei persista. bine ca aristotel a existat, altfel ar fi tb inventat. cu siguranta, un elf ar fi fost accesoriul perfect intr o zi de aprilie. pt ca, nu i asa?, ce e fecirirea in ac zile daca nu un pitic ce danseaza ps: as renunta la unele indicatii regizorale dintre paranteze
pentru textul : Piticul misogin dePaul, scuze, nu înțeleg de ce sari așa la gâtul meu bătrân... câți ani ai? Ai încă energie, chef de bătaie se vede treaba. Mie mi-a pierit, sincer. Eu ți-am scris că nu am priceput ce e cu textul acesta, asta poate să spună simplu că sunt prost la o adică... apoi ți-am zis că 'roman viitor' nu e o exprimare fericită... ție ți se pare ok? Dacă da, explică-mi și mie, fără să vii cu chestii din astea re. câți bani dai tu pe opinia mea, asta nu face (din nou în opinia mea, desigur) decât să te pună în dificultate tocmai în această săptămână, când ne gândim la păcatele noastre.
pentru textul : Felicia dePe scurt, eu cred că aici pe Hermeneia regula e așa, dacă cineva îți scrie un comm îi răspunzi la punctele referite acolo, nu spui că nu dai doi bani pe părerea respectivului comentator, chiar dacă așa e, right? Din respect pentru Hermeneia... Mai ales că noi doi nu ne cunoaștem, dar pot să presupun că aș putea să-ți fiu tată (și-i mulțumesc lui Dumnezeu că nu îți sunt, pentru că nu sunt un om violent).
Pagini