Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!

pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”

si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".

ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)

si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.

ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.

scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.

un pic cizelata si e ok

se schimba destul de frecvent nu numai numerele la case ci si numele strazilor, doar exista un serviciu specializat in acest sens...nomenclatura strazilor :) in plus e un oras compozit din multe puncte de vedere; daca te-ai obisnuit o vreme cu el nu mai are nimic obsedant...parerea mea. totul e ce vrei dupa ce te obisnuiesti...

Yester, multumesc si eu te citesc.
Numai de bine!

pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.

un poem incrancenat, angajat si curajos pentru care te felicit, virgil. ce nu-mi suna bine este "ducă crucea". ai putea inlocui cu "urce".

Reuşite versurile:

"în urmă rămâne satul
ca un copil la capătul lumii
se sprijină de câteva case"

obsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.

Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
În altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!

Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "

Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".

multumesc, A.A.A., dar trebuie sa recunosc ca pe mine ma nemultumeste finalul. Recitindu-l dupa postare, am avut senzatia ca ceva imi scapa.

neaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."

pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
o dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!

sa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.