de acord. cu dihania

Cu scuzele de rigoare domnule, dar ca să nu am vreo suspiciune doamne feri că mă faceți proasta, așa, subtil, cum doar Dvs. știți să o faceți, vă rog din suflet să mă luminați și pe mine care ar fi mesajul, sau veți decide să lăsați în noaptea necunoașterii prezența mea... pe care sincer, aș dori să o simțiți candva pe viu ca să puteți decide atunci cu adevărat cât este ea de fermecătoare.
Margas

ca un radio din bucataria vecinilor, mi se pare mai indefinibil, mai ...acolo, departe de mine.

da, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
ne mai citim! zi frumoasă!

M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:

.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.

.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.

.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....

.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.

Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?

Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.

"Frunze fracturate, soare muribund"

"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut"

"Zac între migrene, gânduri şi trecut."

Ţie ce-ţi spun aceste versuri şi cum ţi se acordează urechea la metrica lor? Mie, ca o tobă dezacordată. Frânturi de expresii, neavând nicio miză. acuma, dac-ar trebui să facem o comparaţie între poemele lui fanache şi ale lui cristian vasiliu, ăhăăă, cristian cel foarte criticat pe-aicea, e net superior.

Adriana, nici chiar neschimbat nu-s, stai linistita... Oricum, sper ca macar v-ati distrat (daca am inteles bine aluzia)... cand scriam cel putin pe tine mi te-am imaginat razand copios :-) Andu

Silueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!

Marina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks

Acum s-a rezolvat, nu știu cum, dar mă bucur că am și eu versiunea 1.2 acasă. Într-adevăr, se încadrează frumos.

Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.

nu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)

Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.

multumesc frumos, Adrian.
cat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)

Dorine, nu generaliza: eu am scos limba din prima!