sincer, nu știu despre acele lucruri pe care tu le-ai adus așa, brusc, în discuție.
ce altceva pot spune decât că dacă nici eu nu am promovat concursuri de poezie cu premii, atunci cine?
pe agonia am apucat să dau destul de multe premii celor talentați, până am supărat conducerea cu popularitatea mea crescândă, pentru că poetul trebuie musai să fie sărac lipit, iar cel care îl apreciază și îi acordă premii să nu cumva să iasă în evidență.
Pe Hermeneia evoluția concursurilor mele a fost mult mai scurtă
Onor conducerea site-ului mi-a tăiat macaroana demult așa că, dragă Cristina, poate insiști și tu pentru concursurile de poezie pe Hermeneia... eu cred că ai avea șanse reale să câștigi unul dintre ele.
Eu am obosit să mai lupt cu ideile preconcepute și înfipte în cap ca un cui bătut bine cu ciocanul
emilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
Chiar şi în argoul militar, corect ar fi "scripta manent" (nu "manet"), pentru că "scripta" e un subst. la plural. Verba volant, scripta manent!
Un poet ironic trebuie să fie corect mai abitir ca alţii. Altminteri, devine el ţintă a ironiilor!
I wish I would know where the first half ends and where it starts to fall apart, even if at the moment I don't feel like changing anything. Thanks for passing by.:)
În urma acestui text rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei. Cel puţin pe alocuri, ai reuşit să atingi anvergura a ceea ce numim "inefabil":
"n lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria"
"mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş".
Şi totuşi, ceva, ceva îi lipseşte pentru a fi un text excelent. Nu ştiu ce.
Repetitia are rolul ei in modelarea sonurilor unei poezii in stil clasic. Cat despre Podul Grant, el isi are locul lui bine definit in simbolistica bucuresteana. Probabil ca nu ati trait in Bucuresti inainte de a va stabili pe alte coordonate geografice.
Ai ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
Repet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
Un poem-idee-imagine... insa scris la repezeala. Ceva in genul "nu te iei in serios", chestie pe care si eu am incasat-o pe merit. Poemul l-as "scutura" de mecanicisme si as reformula asa: la marginea drumurilor orașul nu se mai vede nici oamenii nici casele lor doar niște mușuroaie uriașe la marginea privirii acolo copacii sunt oameni ramurile brațe cuiburile palme albastrul fad al ochilor pierduți în cer o pereche de hulubi izgonită de ploaie apleacata peste tine aducînd o teamă fericită în mirosul verde al sufletului lor despuiat în tăcere ... ma rog, parerea mea. Andu
Am să fac un comentariu aici pe textul tău care nu ține de textul în sine pentru că văd că de ceva timp se practică bătutul câmpilor cu voioșie pe lângă subiectul numit „literatură” Cum observ cu stupoare faptul că ți-am cerut deunăzi să mi se închidă contul și tu nu ai luat o hotărâre în legătură cu asta, consider îndreptățit să las niște rânduri explicative asupra deciziei tale de a mă transfera de la poziția de autor (poziție care mi s-a oferit prin cerere) la cea de novice. Prin urmare nu mi se pare un capăt de țară că sunt novice. Să nu se-nțeleagă greșit. Nu asta mă deranjează pe mine ci faptul că trebuia să fiți mai atenți când mi-ați atribuit statutul de autor hermeneia de la bun început. Sigur, trec și peste pasajul acesta și îmi spun: nu-i nimic este firesc să mai greșim, doar oameni suntem. De ce acum sunt novice și nu autor, știu foarte bine. Am citit și eu regulamentul ca fiecare. Greșeli gramaticale ( în cazul meu virgule plasate aiurea, poate un dezacord din grabă – subliniez faptul că toate sunt din grabă) dar nu ați văzut că atunci când mi s-a atras atenția am și mers pe text și am corectat semnalările domniilor voastre. Bun, nu-i nimic, sunt optimistă. Merg în continuare îmi spun. Totuși poate reușesc să-i conving de ceva bun. O reacție am primit-o din partea unui membru de pe site și din partea unui editor, Vladimir care se pare că în cele din urmă mă încuraja într-un fel sau altul că nu sunt chiar de lepădat la scris, ba mai mult că observă o creștere în atitudinea mea vis a vis de texte. Mi-a căzut tare bine că așa ne cade nouă oamenilor bine și-o încurajare. Fără să mi se urce la cap am considerat că pot merge mai departe dar întotdeauna trebuie să existe și un „Gică contra „. Bine, îmi spun pentru nu știu a câta oară. Hai că dracul nu-i atât de negru dar deja când ai început să arunci cu noroi de balcon comparându-mă cu un „puștan” de liceu ( mi-ai ales două clase – clasa a 9-a respectiv clasa a 10-a ca nivel de pregătire) asta mi-a format o părere ce ține strict de cei șapte ani de-acasă. Chiar așa dacă era trebuia să –ți alegi vocabularul. Nu m-a deranjat prea tare. E normal. Acum fiind locuitor al SUA, treaba se schimbă. Trec și peste asta. Ceea ce nu-nțeleg este de unde această înverșunare pe o persoană și de unde asemenea comentarii ironice la adresa mea, ca să nu mai vorbesc de bunul simț cu care m-ai tratat de fiecare dată. Nu sunt nici la școală și nici nu ești psihologul meu ca să-mi dai un diagnostic. Am șters toate textele în ideea c-o să înțelegi că nu mai îmi doresc șederea pe acest site. Ce este atât de greu de înțeles? Nu există decât două variante verticale: râmâi sau stai. Eu doresc să plec. Mi-ajunge atâta inchiziție. Regret că odată cu ștergerea textelor s-au șters și comentariile că dacă știam lăsam poarta deschisă, să vedem și reacțiile altor persoane. Vis a vis de penițe că aici este hiba. Monitorizarea mea a apărut de la nici două minute de acordare a unei penițe novicelui „pârâu”. Tot timpul am avut comentarii justificate vis a vis de o creație. Am să vă fac un opis pentru acordarea penițelor dumneavoastră și să se tragă o concluzie subiectivă ( că omul este subiectiv) asupra exemplificărilor mele: 1. Swedish blue da, finalul e slab dar eu tot dau o peniță pentru plătica aceea și pentru un text inedit pe Hermeneia 2. Aceeași lună peste sat o penita de aur pentru tot acest text extraordinar de frumos. mai putin pentru "Cui îi pasă că o stea a mai căzut?"... oare mai era nevoie de melodramatismul asta? In rest, asa cum am spus, sublim 3. cântecul Sarei poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate. ( Poate am eu la ora asta o dispoziție?) hmm, foarte frumos. Cam seamănă cu astenia mea din comentariul lui Pârâu. Bun comentariu! Îl plasez cu multă indulgență la nivelul clasei a 11-a. Până la urmă îmi permit. Profesia mea este cea de profesor. Un merit dobândit printr-un „tocit de coate” timp de vreo șapte ani pe bâncile unei școli. 4. Experimental da, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela. ( Cel mai bun comentariu încadrat la secțiunea „Eu cu cine votez?” Aici mă opresc că deja mi s-a aprins un led recitind comentariile tale, nu înainte de a sublinia faptul că nu am nimic cu textele cărora li s-a acordat penița de merit a lui Virgil. Fiecare cu părerea lui. Este semn că existăm. Virgil, știi vorba aceea: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. E ca in piesa lui Euripide , Medeea. „Mi-ai dat o zi...” dacă ai citit piesa cred că știi la ce mă refer... Eu nu sunt scriitor, niciodată nu am fost (deși îmi place să scriu, recunosc) dar sunt inteligentă. Este ca în bancul acela cu Bulă: -Mamă, mamă, Gigel are bicicletă! Vreau și eu. - Lasă mamă că tu ai cancer! Succes în conducere! Silvia BITERE
parerea mea este ca autorului acestui text nu ii lipseste imaginatia. dar asta nu e din pacate suficient. as putea spune multe despre (de exemplu) lipsa de miza a textului, sau despre aruncarea asta cu cuvinte si imagini ca intr-un caleidoscop, sau despre discrepanta vizibila dintre materialitatea primei parti (vezi repetarea obsedanta a chestiei cu nasturii) si evanescenta aproape onirica din partea a doua ("miscarile ovale ale sufletului", "o forma bizara cu voce", "raiul din ochiul tau", etc). dar am sa spun doar ca nu prea am priceput nimic, si ce e mai grav, ca nici nu prea m-a miscat cu nimic. deci, mai incearca...
Nu m-asteptam de la o mimosa senzitiva sa devina floare carnivora: "te pot descânta între coapsele mele"! Dar amestecul intre cele doua ipostaze in text m-a incatat. Semn ca te citesc si-mi place. Chiar fan n-am devenit. Dar, cine stie?
ai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
multumesc pentru observatie, am schimbat, ai dreptate, nu era nevoie de "nevolnica"ala.
impiedicarea din primul vers n-am reusit sa o rezolv, poate ca pur si simplu s-a racit locul pentru mine. am fost incantata ca l-ai gasit interesant, inseamna ca are viata lui.
oana
de fapt nu eu scriu, e una care trece prin mine din cand in cand. si eu ma bucur cand o face, in rest, e asa o liniste si-un praf.
raluca
uite, comentariul tau chiar m-a emotionat intr-un fel aparte, cumva impur pentru ca nu vreau sa dau mare importanta faptului ca (mai) scriu. e o evaziune cu care nu ma mandresc. intamplator, am vazut o reclama la Hulk in care tipul spunea ca uraste transformarea aceea si ca ceea ce-l inspaimanta cel mai tare e faptul ca-i... place. deci nu, nu carte. in schimb eu sunt easy. si la indemana. :o)
In subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
ai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
bine ai venit Ioana! un experiment din care extrag o imagine speciala: "de câte ori mi-e dor de mama deschid jurnalul meu vechi la pagina unde ea imi aduce un braț de flori de liliac și-i pune în colț într-o găleată galbenă și iese tiptil că știe că scriu" oare ce imagini s-ar putea aduce experimentului? poate niste "jocuri de copii" ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân...
alina, nu mă plătește liptonu.....
mulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sincer, nu știu despre acele lucruri pe care tu le-ai adus așa, brusc, în discuție.
pentru textul : scoică închisă dece altceva pot spune decât că dacă nici eu nu am promovat concursuri de poezie cu premii, atunci cine?
pe agonia am apucat să dau destul de multe premii celor talentați, până am supărat conducerea cu popularitatea mea crescândă, pentru că poetul trebuie musai să fie sărac lipit, iar cel care îl apreciază și îi acordă premii să nu cumva să iasă în evidență.
Pe Hermeneia evoluția concursurilor mele a fost mult mai scurtă
Onor conducerea site-ului mi-a tăiat macaroana demult așa că, dragă Cristina, poate insiști și tu pentru concursurile de poezie pe Hermeneia... eu cred că ai avea șanse reale să câștigi unul dintre ele.
Eu am obosit să mai lupt cu ideile preconcepute și înfipte în cap ca un cui bătut bine cu ciocanul
emilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
pentru textul : peruvian dream deChiar şi în argoul militar, corect ar fi "scripta manent" (nu "manet"), pentru că "scripta" e un subst. la plural. Verba volant, scripta manent!
pentru textul : prostul nu e prost destul... deUn poet ironic trebuie să fie corect mai abitir ca alţii. Altminteri, devine el ţintă a ironiilor!
I wish I would know where the first half ends and where it starts to fall apart, even if at the moment I don't feel like changing anything. Thanks for passing by.:)
pentru textul : Look up deTu să ieşi la margine
şi să strigi - și cât de simplu ar fi fost undeva mai la mijloc...
nu te va auzi nimeni,
dar tu să strigi - ilogic de simplu, ori, pur și simplu ilogic?!
Jeremiah 32:27 ,,Iatã, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricãrei fãpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?``
pentru textul : La margine (Profetul) deÎn urma acestui text rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei. Cel puţin pe alocuri, ai reuşit să atingi anvergura a ceea ce numim "inefabil":
"n lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria"
"mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş".
Şi totuşi, ceva, ceva îi lipseşte pentru a fi un text excelent. Nu ştiu ce.
pentru textul : mamă deda, momentan nu pot da penite, o fi de vina laptopul meu sau altceva, revin.
pentru textul : Îndobivărare deNu l-am vazut, dar daca am prins o idee de film in 7 randuri, tot e bine.
pentru textul : Străinul deRepetitia are rolul ei in modelarea sonurilor unei poezii in stil clasic. Cat despre Podul Grant, el isi are locul lui bine definit in simbolistica bucuresteana. Probabil ca nu ati trait in Bucuresti inainte de a va stabili pe alte coordonate geografice.
pentru textul : Podul Grant demmm... I don't know. It sounds like a long stretch to me. Evident, autorul ne poate lamuri. Poate daca era si sulful pe acolo...
pentru textul : Elegie ermetică VI deAi ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
pentru textul : Invitaţie deRepet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
cuvantul capella se scrie corect cappella daca te referi la cuvantul din italina cappella-= capelă
pentru textul : A cappella deUn poem-idee-imagine... insa scris la repezeala. Ceva in genul "nu te iei in serios", chestie pe care si eu am incasat-o pe merit. Poemul l-as "scutura" de mecanicisme si as reformula asa: la marginea drumurilor orașul nu se mai vede nici oamenii nici casele lor doar niște mușuroaie uriașe la marginea privirii acolo copacii sunt oameni ramurile brațe cuiburile palme albastrul fad al ochilor pierduți în cer o pereche de hulubi izgonită de ploaie apleacata peste tine aducînd o teamă fericită în mirosul verde al sufletului lor despuiat în tăcere ... ma rog, parerea mea. Andu
pentru textul : la marginea drumurilor deAm să fac un comentariu aici pe textul tău care nu ține de textul în sine pentru că văd că de ceva timp se practică bătutul câmpilor cu voioșie pe lângă subiectul numit „literatură” Cum observ cu stupoare faptul că ți-am cerut deunăzi să mi se închidă contul și tu nu ai luat o hotărâre în legătură cu asta, consider îndreptățit să las niște rânduri explicative asupra deciziei tale de a mă transfera de la poziția de autor (poziție care mi s-a oferit prin cerere) la cea de novice. Prin urmare nu mi se pare un capăt de țară că sunt novice. Să nu se-nțeleagă greșit. Nu asta mă deranjează pe mine ci faptul că trebuia să fiți mai atenți când mi-ați atribuit statutul de autor hermeneia de la bun început. Sigur, trec și peste pasajul acesta și îmi spun: nu-i nimic este firesc să mai greșim, doar oameni suntem. De ce acum sunt novice și nu autor, știu foarte bine. Am citit și eu regulamentul ca fiecare. Greșeli gramaticale ( în cazul meu virgule plasate aiurea, poate un dezacord din grabă – subliniez faptul că toate sunt din grabă) dar nu ați văzut că atunci când mi s-a atras atenția am și mers pe text și am corectat semnalările domniilor voastre. Bun, nu-i nimic, sunt optimistă. Merg în continuare îmi spun. Totuși poate reușesc să-i conving de ceva bun. O reacție am primit-o din partea unui membru de pe site și din partea unui editor, Vladimir care se pare că în cele din urmă mă încuraja într-un fel sau altul că nu sunt chiar de lepădat la scris, ba mai mult că observă o creștere în atitudinea mea vis a vis de texte. Mi-a căzut tare bine că așa ne cade nouă oamenilor bine și-o încurajare. Fără să mi se urce la cap am considerat că pot merge mai departe dar întotdeauna trebuie să existe și un „Gică contra „. Bine, îmi spun pentru nu știu a câta oară. Hai că dracul nu-i atât de negru dar deja când ai început să arunci cu noroi de balcon comparându-mă cu un „puștan” de liceu ( mi-ai ales două clase – clasa a 9-a respectiv clasa a 10-a ca nivel de pregătire) asta mi-a format o părere ce ține strict de cei șapte ani de-acasă. Chiar așa dacă era trebuia să –ți alegi vocabularul. Nu m-a deranjat prea tare. E normal. Acum fiind locuitor al SUA, treaba se schimbă. Trec și peste asta. Ceea ce nu-nțeleg este de unde această înverșunare pe o persoană și de unde asemenea comentarii ironice la adresa mea, ca să nu mai vorbesc de bunul simț cu care m-ai tratat de fiecare dată. Nu sunt nici la școală și nici nu ești psihologul meu ca să-mi dai un diagnostic. Am șters toate textele în ideea c-o să înțelegi că nu mai îmi doresc șederea pe acest site. Ce este atât de greu de înțeles? Nu există decât două variante verticale: râmâi sau stai. Eu doresc să plec. Mi-ajunge atâta inchiziție. Regret că odată cu ștergerea textelor s-au șters și comentariile că dacă știam lăsam poarta deschisă, să vedem și reacțiile altor persoane. Vis a vis de penițe că aici este hiba. Monitorizarea mea a apărut de la nici două minute de acordare a unei penițe novicelui „pârâu”. Tot timpul am avut comentarii justificate vis a vis de o creație. Am să vă fac un opis pentru acordarea penițelor dumneavoastră și să se tragă o concluzie subiectivă ( că omul este subiectiv) asupra exemplificărilor mele: 1. Swedish blue da, finalul e slab dar eu tot dau o peniță pentru plătica aceea și pentru un text inedit pe Hermeneia 2. Aceeași lună peste sat o penita de aur pentru tot acest text extraordinar de frumos. mai putin pentru "Cui îi pasă că o stea a mai căzut?"... oare mai era nevoie de melodramatismul asta? In rest, asa cum am spus, sublim 3. cântecul Sarei poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate. ( Poate am eu la ora asta o dispoziție?) hmm, foarte frumos. Cam seamănă cu astenia mea din comentariul lui Pârâu. Bun comentariu! Îl plasez cu multă indulgență la nivelul clasei a 11-a. Până la urmă îmi permit. Profesia mea este cea de profesor. Un merit dobândit printr-un „tocit de coate” timp de vreo șapte ani pe bâncile unei școli. 4. Experimental da, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela. ( Cel mai bun comentariu încadrat la secțiunea „Eu cu cine votez?” Aici mă opresc că deja mi s-a aprins un led recitind comentariile tale, nu înainte de a sublinia faptul că nu am nimic cu textele cărora li s-a acordat penița de merit a lui Virgil. Fiecare cu părerea lui. Este semn că existăm. Virgil, știi vorba aceea: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. E ca in piesa lui Euripide , Medeea. „Mi-ai dat o zi...” dacă ai citit piesa cred că știi la ce mă refer... Eu nu sunt scriitor, niciodată nu am fost (deși îmi place să scriu, recunosc) dar sunt inteligentă. Este ca în bancul acela cu Bulă: -Mamă, mamă, Gigel are bicicletă! Vreau și eu. - Lasă mamă că tu ai cancer! Succes în conducere! Silvia BITERE
pentru textul : poate deyup. si mie imi place poezia asta care este tare jucausa. si vie.
am citit-o si am avut senzatia ca ma uit la un trailer.
alt-ce-va
pentru textul : E.T. - [DC] deam renunțat la „invizibil”. la o analiză (ceva mai exigentă) a textului mi s-a părut oarecum subînțeles
pentru textul : crochiu I deparerea mea este ca autorului acestui text nu ii lipseste imaginatia. dar asta nu e din pacate suficient. as putea spune multe despre (de exemplu) lipsa de miza a textului, sau despre aruncarea asta cu cuvinte si imagini ca intr-un caleidoscop, sau despre discrepanta vizibila dintre materialitatea primei parti (vezi repetarea obsedanta a chestiei cu nasturii) si evanescenta aproape onirica din partea a doua ("miscarile ovale ale sufletului", "o forma bizara cu voce", "raiul din ochiul tau", etc). dar am sa spun doar ca nu prea am priceput nimic, si ce e mai grav, ca nici nu prea m-a miscat cu nimic. deci, mai incearca...
pentru textul : ninsoarea nu e decât o iluzie a cuvintelor reci deNu m-asteptam de la o mimosa senzitiva sa devina floare carnivora: "te pot descânta între coapsele mele"! Dar amestecul intre cele doua ipostaze in text m-a incatat. Semn ca te citesc si-mi place. Chiar fan n-am devenit. Dar, cine stie?
pentru textul : să nu mă întrebi deimagine foarte reusita si adecvata textului acum. in sfirsit merita intr-adevar un semn de pretuire.
pentru textul : fluturele metalic deai intuit bine, Virgil, este un fel de tristețe resemnare în acest poem. sunt curioasă care sunt lucrurile care nu le-ai înțeles în el. nu-mi place să-mi explic versurile... însă, părerea ta m-ar ajuta pe viitor, să formulez altfel... sau să renunț la un anume fel de exprimare. mulțumesc.
pentru textul : Legile poeziei dealina
multumesc pentru observatie, am schimbat, ai dreptate, nu era nevoie de "nevolnica"ala.
impiedicarea din primul vers n-am reusit sa o rezolv, poate ca pur si simplu s-a racit locul pentru mine. am fost incantata ca l-ai gasit interesant, inseamna ca are viata lui.
oana
de fapt nu eu scriu, e una care trece prin mine din cand in cand. si eu ma bucur cand o face, in rest, e asa o liniste si-un praf.
raluca
uite, comentariul tau chiar m-a emotionat intr-un fel aparte, cumva impur pentru ca nu vreau sa dau mare importanta faptului ca (mai) scriu. e o evaziune cu care nu ma mandresc. intamplator, am vazut o reclama la Hulk in care tipul spunea ca uraste transformarea aceea si ca ceea ce-l inspaimanta cel mai tare e faptul ca-i... place. deci nu, nu carte. in schimb eu sunt easy. si la indemana. :o)
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deIn subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
pentru textul : Poem ratat deai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea desă îți spun un secret dar să nu spui la nimeni: nu e obligație... "je t'aime aller-retour" sună bine...
pentru textul : Te iubesc dus-întors debine ai venit Ioana! un experiment din care extrag o imagine speciala: "de câte ori mi-e dor de mama deschid jurnalul meu vechi la pagina unde ea imi aduce un braț de flori de liliac și-i pune în colț într-o găleată galbenă și iese tiptil că știe că scriu" oare ce imagini s-ar putea aduce experimentului? poate niste "jocuri de copii" ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân...
pentru textul : Zidit/tidiz dealina, nu mă plătește liptonu.....
pentru textul : casa este aproape demulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
Ela, jos pălăria! E mai clar și contrastul de care zice Sis.
pentru textul : Umbra decreatie surgicala. textul e anesteziat de aceea eu nu inteleg nimic din el. traducerea, va rog!
pentru textul : Au moment où j’avais surgi descuze pentru sublinierea exagerata. doar "cerusem" trebuia sa fie...
pentru textul : emanație deDa, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă dePagini