Comentarii aleatorii

- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul

Format: 2025
  • alma 90% se amână pentru 22 decembrie

    Dar discutăm vineri.

    pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV de
    __________________________________________________
    11 Dec 2012
  • bobadil

    Daca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu

    pentru textul : inner smile de
    __________________________________________________
    22 Mai 2007
  • bobadil

    Scuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu

    pentru textul : profeții de
    __________________________________________________
    15 Oct 2008
  • yester înțeleg și... apreciez asta!

    înțeleg și... apreciez asta!

    pentru textul : Extazul comunicării de
    __________________________________________________
    06 Oct 2011
  • anna

    nu yester, nu esti rau ... eu cum sant daca incerc sa explic? stiu ca nu se face asta ... initial poemul a fost mai lung, dar s-a intamplat ca... am intrat eu in patima eliminarii tuturor cuvintelor in plus ... si se pare ca l-am jumulit rau:) acum inteleg ca nici mesajul nu mai e intreg, azi noapte parea perfect... iti multumesc, chiar ma ajuta ce mi-ai spus, o sa-l revad ... in legatura cu penita... stai pregatit :))

    pentru textul : nisipul ca stare de zbor de
    __________________________________________________
    13 Dec 2006
  • Virgil

    draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.

    pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă de
    __________________________________________________
    13 Noi 2006
  • Virgil "sigur, asta e un site de

    "sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
    Again, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
    Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.

    pentru textul : Gărzile negre de
    __________________________________________________
    09 Apr 2014
  • Virgil deci migrarea a avut loc si

    deci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
    in ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...

    pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 de
    __________________________________________________
    21 Iul 2014
  • nicodem tajmahal

    si totusi poemu' e bun, un fel de brodărie cu filacterii, un fel de raj kapoor slam dunk millionaire taj mahal bollywood style, ceva ce mai rar citim pe-aici. ce nu inteleg este alternanta intre litera mica si litera mare la inceputul pasajelor unde putea fi cate-un asterik poate, dar ce stiu eu? o fi licenta poetica si eu, ruptul de românism de-atata timp, nu sunt la curent cu

    pentru textul : and nothing else matters… de
    __________________________________________________
    05 Iun 2010
  • batori completare.

    Despre Vladimir Streinu nu ştiam atât de multe, doar că a fost prieten cu Şerban Cioculescu şi că a scris versuri. Mulţumesc pentru informaţii.

    pentru textul : Vladimir Streinu - 110 de
    __________________________________________________
    24 Mai 2012
  • Mihaylo Multumesc foarte mult pentru

    Multumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
    Despre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
    Mulţumesc!

    pentru textul : Renașterea împușcata de
    __________________________________________________
    10 Dec 2010
  • Aranca

    citind textul m-am gandit imediat la Piata Norilor din Bucuresti din zona Timpuri Noi si la cat de mica e inghesuita intre blocuri (deformatie profesionala,deh!). nu am inteles din context: " mai toacă un car" sau "realitatea ne mai ia câteodată la plimbare câte-o roată câte-un avion câte-o vâslă experimental reușim mereu să cădem" un text la care se mai poate interveni, are niste sincope. poate mai revin.

    pentru textul : Piața norilor de
    __________________________________________________
    03 Mai 2007
  • bobadil

    Fabius, Rafael, va multumesc pentru lectura si semn. Textul acesta are deja se pare viata lui proprie si nu pot decat sa ma bucur vazandu-l atarnat aici, chiar ma uit si eu la el ca la alte alea :-) Bobadil.

    pentru textul : querida de
    __________________________________________________
    12 Iun 2007
  • batori ...

    Îmi place cum ai atins, aici, senzaţia de catifelare, şi cum ai surprins-o într-un tablou cu soare şi caisă. dar şi finalul cu palmă aspră dă o notă de rafinament poetic. Foarte frumos tablou!

    pentru textul : Haiku de
    __________________________________________________
    30 Aug 2012
  • Dorel Sorescu

    Nu are importanţă când l-aţi citit pe Sorescu, important e că textul pare cum am zis mai sus. Există, în literatura română, un exemplu celebru: nuvela "Blana lui Isaia", de I. Al. Bătescu-Voineşti. După ce a publicat-o, s-a trezit aproape acuzat de plagiat după "Mantaua" lui Gogol. Acuzaţie îndreptăţită. Numai că scriitorul s-a jurat că nu citise celebra nuvelă a marelui rus! Are, însă, asta vreo importanţă?"!

    pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie de
    __________________________________________________
    03 Iul 2013
  • anna ...

    "noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.

    pentru textul : insomniac de
    __________________________________________________
    21 Mai 2010
  • caminante utima data ti-am spus ca nu esti

    utima data ti-am spus ca nu esti umana, ma intorc dupa ceva vreme sa-ti spun acelasi lucru: imi dai impresia ca tu esti poezie si in carne. mi-a placut mult cum pare ca se lega titlul de primele doua versuri (ganduri care se-ntorc din afara, ninsoare/porumbei), de restul poeziei fiind foarte clar cum se leaga. in rest, nu stiu cine spunea ca poezia trebuie disociata de viata autorului - eu daca nu de fiecare data, in orice caz de cele mai multe ori am tendinta de a da fuga sa te-mbratisez. partea ne-hilara din asta e ca reusesti sa atingi fara niciun pic de efort. "fara niciun pic de efort" - e chiar remarcabil.

    pentru textul : porumbeii și ninsorile știu de
    __________________________________________________
    11 Dec 2011
  • Virgil vlad, sînt convins că există

    vlad, sînt convins că există definiții și reguli profesionale care guvernează acești termeni (termeni care evident sînt distincți la urma urmei - mă refer la retuș și la manipulare -; evit să folosesc „photoshopare” pentru că mi se pare un termen kitsch și oarecum limitat). problema este însă că există o diferență între a manipula fotografia și a manipula privitorul. asta ca să răspund întrebării tale din final. iar noi aici făceam vorbire despre prima situație. articolul tău cred că la asta se referea în esență. deci, în contextul (obiectiv) al modificării obiectului privit sînt înclinat să cred că a adăuga un accesoriu (precum o pălărie) este o manipulare. greșesc?

    pentru textul : retuş fotografie de
    __________________________________________________
    19 Sep 2014
  • Sancho Panza superb

    intr-adevar, un pictor al Tainei...
    am selectat filmul in "preferintele personale", multumesc, Donna Alba.

    pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt de
    __________________________________________________
    07 Apr 2010
  • lucian

    inspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".

    pentru textul : portret cu duminică de
    __________________________________________________
    18 Feb 2007
  • francisc

    am recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".

    pentru textul : Cioburi de alb de
    __________________________________________________
    06 Aug 2006
  • nicodem parerea mea

    probabil ati citit "Lumina" si ati facut comentariu la "gandul". se mai intampla sa incurci borcanele. eu nu vad nicio declaratie in textul de mai sus si niciun discurs. e, simplu, un text cum se zice pe Hermeneia, o poezie. minimalista poate, dar cu mai mult fler, as zice, decat alte minimaliste de pe site.

    pentru textul : gândul de
    __________________________________________________
    24 Iul 2010
  • emiemi ps

    Pt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.

    pentru textul : Cantata în mi minor de
    __________________________________________________
    26 Ian 2013
  • Younger Sister Inefabil?

    Unii spun că dacă ai un talent ai obligația de a-l fructifica. Sunt numeroase pilde care ne-arată că a nu face tot posibilul să scoți la lumină să dezvolți și să fructifici un dar este unul dintre marile păcate. Dar ce este talentul ? Cu talentul te naști, cred eu. Nu îl vrei, nu îl cauți, dimpotrivă uneori poate fi o angoasă, sau o povară, dar titlul "Cine scrie prost, scrie prost" comportă zic! mai multe implicații. Este și cum opinează colegul de suferință Ialin, căci nu e om să nu fi scris o poezie. Mai este și inspirația, mai este și oportunitatea. O sămînță bună căzută pe-un teren ostil poate sau nu să izbândească. Nu cred că oamenii trebuie constrânși să scrie sau să nu scrie, în niciun caz într-un anume fel sau altul, pentru că în artă totul ține de percepție, de subiectivism. Ceea ce noi putem considera astăzi a fi un rebut mîîine se poate dovedi o lucrare providențială. Nu ne place nu citim, așa e mai politicos și mai bine. E eronat să credem că putem cu bunăvoința noastră ajuta, glasul interior care i-a dictat cuiva textul pe care și-l vrea publicat poate să spună altceva decât înțelegem noi pe moment. O discuție interesantă a fost zilele acestea la TV dacă, literatura de internet poate sau nu să fie considerată literatură. Opinii au fost și pro și contra. Tot zilele acestea am aflat că mari companii de presă scrisă din state își închid porțile. Nu știm ce ne rezervă viitorul. Nimeni nu poate ști. Ce se simte însă la nivelul cititorului simplu, neinstruit, este un vid de literatură. Este ca și cum fiecare așteaptă ceva. Un Mesia al literaturi :) care să ne elibereze de bezna neștiinței... Despre aceste lucruri se pot scrie dizertații, compendii, tomuri întregi, eu îl parafrazez pe poet "că nimeni nu a închis în scoica mării vântul".

    pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost de
    __________________________________________________
    06 Mai 2009
  • alma

    Exact.

    pentru textul : primăvara lui ghilgameș de
    __________________________________________________
    12 Apr 2009
  • nicodem schimbare serioasă de macaz,

    schimbare serioasă de macaz, nu glumă!

    un text care ar mai putea fi curăţat pe alocuri, însă are câteva bum bum-uri şi anume:

    1."mamei i-au crescut struguri albi pe lângă urechi
    şi duminici galbene în palme"

    2."mi-am rupt aţa c-o Ană plină cu melci verzi în ochi,
    m-am apucat de fumat tutun, apoi basme, apoi beznă"

    3."nucul care-ţi creşte din piept
    zgârie burţile ciorilor"

    Adrian, să stai aşa, cu faţa la ziua de ieri, şi să-ţi vină s-o strângi de beregată...

    pentru textul : De vorbă cu tata de
    __________________________________________________
    02 Noi 2010
  • Kranich

    imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich

    pentru textul : smog de
    __________________________________________________
    24 Sep 2008
  • batori Ei, drăcia dracului!

    Frumoasă această poveste autentică ce denotă un spirit viu, aşa cum ne-a obişnuit Vlad Turburea mereu cu textele sale. Atât poezia domniei sale, cât şi proza scurtă de factură alernativă (modernistă/contemplativă spre nostalgia, dulcea nostalgie a unui „ceva” drag ) sunt scrieri pe care le citeşti cu multă plăcere la acest autor şi nu te întrebi de ce o faci, ceea ce însemneză că scriitura ajunge direct unde trebuie, la sufletul cititorului. Desigur, aerul prozei lui Turburea nu este unul de „o nostalgie blegoasă”, aer de sat gen Creangă sau Sadoveanu. „Modernul” lucrează activ pe textele autorului. La un moment dat asistăm la demaraje poetice, artificii de calcul gen (+1)( -1) ca să nu cădem în desuet, aşa că, autorul ştie până unde să meargă cu povestea dar şi cu femeia - subiect dificil de abordat atât în literatură cât şi în viaţa noastră de toate zilele - cu Lina lui Mărin. Şi iată că nu ne dezminte imaginea introducerii ei în scenă: “după paşti Lina s-a dus pe vale.../ ajunsă în cimitir a luat trei cărămizi spoite cu var.../ că să vezi mă tată aşa că să vezi tată pe dincolo...”. Comicul nu este exagerat, este bine filtrat pe senzaţie, senzaţia cititorului, mai exact, să adune fiecare cât poate „să ducă în cârcă” cu el. Umorul rafinat nu e pentru toată lumea?! Nu ştim dar intuim. Femeia-Lina este „femeia tipar” a unui Mărin, dar nu miliardar, ci unul care, ca orice bărbat căsotorit cu o Lina, are pe lângă muierea lui dragă şi o Filofteia, că deh: “Filofteia haţ Mărin haţ tată haţ uite aşa na!”
    Poeticul lui Vlad este cam aşa... cam ca la doctor... mergem să ne tratăm “de negură de la norii joşi”, iar de “genunchiul drept al Linei rămas gol din nebăgare de seamă lumina ca o candelă la capul lu’ Drie” numai de bine. Ca să nu mai vorbim de metafore macabre intenţionate cu scopul de a îmbunătăţii întregul epic, ne întoarcem şi noi, împreună cu Drie, personaj creionat din bucăţi de pământ, care “s-a întors pe partea ailaltă văzîndu-şi mai departe de moartea lui.”
    Cine este de fapt Lina lu’ Mărin? Un personaj feminin, căruia îi place băutura, fie şi „verde de paris” sau “vitriol anglezesc” (de-ale carnavalului/I.L.Caragiale) cititorul gustă că e pe gratis.
    Ca un “mare pişicher, parol” , Turburea „o trece prin toţi sfinţii” pe Lina bat-o vina şi cât de frumoasă este numai bărbaţii ştiu la un pahar: “bă da’ a dracu cu scalda şi născătoarea ei de muiere că frumoasă s-a făcut ziceau ăştia, bărbaţii la bufet” şi ce să mai spunem, că deja, dacă nu îl cunoaştem pe Simion, acest personaj omniprezent în scrierile turburiene, nu am făcut nici cât o ceapă degerată din ograda Linei – dacă o avea – personal ca cititor „am un junghi” pe autor, de ce insistă l-aş întreba şi râd, nu-i aşa, căci am schimbat puţin conduita comentariul meu care a vrut a se vrea academic (să mă scuze minţile luminate şi maeştrii acestui site, cu plecăciune), Vlad Turburea chiar scrie impecabil, comentatorul este foarte slab în schimb...
    Finalul este tragic, de o fineţe miniaturală a comicului real cînd Lina se dezechilibrează psihic, cedează de la ţuica de prună şi se aruncă cu toată sinceritatea „în perne”: „Lina căzuse în pat cu nasul în perne, moartă de beată dar şi moartă de-a binelea acum”.
    Apoi doar fundalul sonor pe care l-aş asocia cu imaginea de final din romanul H. P. Bengescu (“concert din muzică” de Bach), respectiv moartea Siei, concertul care s-a ţinut până la urmă într-un cadru de funeralii: “la cap îi cînta picup-ul – dar un hoţ de vînător/ rupse trei fire de păr /şi făcu d’un lăţişor/mă luă laţul de picior/de picior şi după cap/şi nu pot ca să mai scap...”

    Este un gen de scriere pe care o pot încadra cu multă sinceritate şi absolut subiectivism printre preferatele mele alături de celelalte proze ale lui Vlad Turburea.

    Sper să nu fi exagerat cu sinceritatea. Să mă scuze autorul.
    Vlad Turburea, felicitări!

    pentru textul : Lina lu’ Mărin de
    __________________________________________________
    09 Sep 2010
  • lucian

    poemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.

    pentru textul : Scrum (II) de
    __________________________________________________
    02 Mai 2007
  • serban liviu ai dreptate. femei/ei

    ai dreptate. femei/ei

    ba da, exact asta am vrut să obțin mirosul ei. mental să/l obtin.

    foarte multe elemente sunt atît de des folosite în poezia de azi. aici este textul meu si am dorit exact despre asta să scriu. in celalalt voi scrie cine stie despre ce.
    să întelg că aici nu a fost potrivită alchimia. no problem!

    pentru textul : Ea. Și celelalte ipostaze de
    __________________________________________________
    26 Aug 2013

Pagini