de multă vreme nu am mai rîs așa de bine. interesantă încadrarea la „poezie pentru copii”. probabil că vei face niște sprîncene să se miște cam ciudat. but anyway. ce contează. dacă e junglă, junglă să fie. iată un text pe care mi l-aș dori parte dintr-o serie. felicitări pentru abilitatea de a păstra talentul nealterat în două limbi.
Ghilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
dincolo de cifre, de acea dimensiune materială palpabilă confortabilă rămâne exilul gândurilor, agățate, abandonate în alte țărmuri de bună voie și nesilite de nimeni. în această ecuație, "învățătura de minte a inimii" nu își are locul. de acord cu tine Vladimir: "In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta"... pragmatism și eficacitatea practică a ideilor, promisiunilor, iluziilor, teoriilor...
nu am timp de asa ceva. cititi-l, e parerea unui filolog in varsta de 65 ani, care a citit biblioteci intregi, apoi a citit in intregime acest volum. merita sa fie insusita. mi s-a trimis parerea pe email. spor la lectura si la scris!
Acest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
Îl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de Puterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
adextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
Atunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
Andrei P.Velea
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
Margas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
Uneori poetul e preocupat de actul creator...Aici se merge pe v\rfuri pe linia subtire dintre eros si logos. Amestec de cald si rece, combinatie de fluturi si portelanuri dau textului tuse adanci. Un text care ma indemana la relecturare, din varii motive.
Ioana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
nu fac tapaj de patriotism ieftin. (asta că unii tot zic că noi "ăştia din diaspora nu am avea dreptul să vorbim despre românia, dar mă rog..." dar e cam aiurea să vorbeşti despre fărîmiţări şi autonomii (deşi mă tem că tu nici nu prea înţelegi ce înseamnă asta) cînd europa vorbeşte despre uniuni şi dărîmări de frontiere. că este nevoie de descentralizări şi mutări de entităţi decizionale aproape de spaţiul manageriat, înseamnă altceva. şi (again) trebuie făcut cu cap nu cu entuziasmul lui "să avem şi noi faliţii noştri".
părerea mea este că românii ar trebui să devină mai puţin poeţi şi mai mult pragmatici. pragmatismul este reţeta împotriva corupţiei şi ilegalităţii. dar atîta timp cît eşti mioritic şi visător şi speri că de undeva de sus îţi va veni ceva, sau crezi că "aşa ţi-e scris", nu ai să pui mîna să faci nimic şi ai să tot dai vina pe "ăi de sus" sau pe "ăl de sus".
şi că tot veni vorba despre descentralizare, oricît l-ar detesta cineva pe băsescu nu cred că e vina lui sau că trebuie el să vină şi să planteze coşuri de gunoi sau să le golească pe cele care duhnesc. tot aşa nu cred că e vina vreunui general de la bucureşti că un poliţist doarme în post sau că nu arestează pe ăia care tulbură liniştea sau care fură. descentralizarea sau autonomia nu e ceva ce vine de sus ci e o manifestare a unei mentalităţi născute în societatea civilă. pot sau vor românii să îşi poarte singuri de grijă, sau (again) altcineva e de vină?...
sunt de acord cu sugestia lui Adrian. dar, dincolo de asta, apreciez curățenia acestei poezii și faptul că ai reușit să cuprinzi în câteva strofe (bine alese), dând la o parte surplusul tentant al poetizării gratuite, un întreg mod de viață.
I s-a facut o primire frumoasa lu Vasile, un gest deosebit din partea membrilor. Eu il intreb un singur lucru, mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului, e al naiba de previzibila,cautata, lasa textul sa respire, nu trebuie sa le asezi intotdeauna cu rigla. Este doar parerea mea, poate asta e stilul tau, poate vei reflecta la asta. Salut.
Am visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
wow, mi-a placut de prima oara...si dupa citeva cititri mi-a placut si mai rau!:)) am cautat un text care sa ma surprinda azi si asta este...are nerv, franchete este ..instabil ca un balon cu helium ce se zbate in mina gata sa se duca... o plimbare prin subconstient...trece de cota normalului prin dezlegarea gindului deasupra streotipiei mondene.. un text eliberator care desi nu exceleaza prin bogatie metaforica (yupeee!) este jucy and sassy si care pe mine ma incadreaza in seria cititorilor cu aceeasi mentalitate... si eu uit ce scriu in gind... si ca agnostica ce sint, ma inchin si la ultima strofa...:) Alina, what a feast! cheers, Corina *un mic token de apreciere! (..pina la craciun...desi nu cred ca penitele virtuale imprima vocile interioare.:)))
idei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
mi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
François de Paule Latapie este celebrul botanist care a oferit pe la 1790, in vederea infiintarii Muzeului din Bordeaux, impresionanta sa colectie adunata de-a lungul timpului, din calatoriile sale, in mod special din Italia. Jurnalele de calatorii (cu specific stiintific si nu numai) tinute de acesta, erau cifrate in mod special.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de multă vreme nu am mai rîs așa de bine. interesantă încadrarea la „poezie pentru copii”. probabil că vei face niște sprîncene să se miște cam ciudat. but anyway. ce contează. dacă e junglă, junglă să fie. iată un text pe care mi l-aș dori parte dintr-o serie. felicitări pentru abilitatea de a păstra talentul nealterat în două limbi.
pentru textul : Planeta maimuțelor deo recapitulare a istoriei iubirii intr-o suprapunere a dimensiunilor temporale. foarte frumos!
pentru textul : antikythera deGhilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deCu versuri ca acestea, memoria lui Eminescu e mai degrabă terfelită decât onorată.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa deDau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
pentru textul : Primul infern de,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dedincolo de cifre, de acea dimensiune materială palpabilă confortabilă rămâne exilul gândurilor, agățate, abandonate în alte țărmuri de bună voie și nesilite de nimeni. în această ecuație, "învățătura de minte a inimii" nu își are locul. de acord cu tine Vladimir: "In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta"... pragmatism și eficacitatea practică a ideilor, promisiunilor, iluziilor, teoriilor...
pentru textul : sephirot III denu am timp de asa ceva. cititi-l, e parerea unui filolog in varsta de 65 ani, care a citit biblioteci intregi, apoi a citit in intregime acest volum. merita sa fie insusita. mi s-a trimis parerea pe email. spor la lectura si la scris!
pentru textul : Pentru toţi cei care au publicat în antologia Virtualia X deGeorge, Francisc si Alma multumesc pentru trecere si pareri! Va mai astept cu drag, Siana
pentru textul : femei deAcest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deÎl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
preferatul meu este acesta:
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite dePuterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
E mai bine asa? am tinut cont si de sugestia lui Ionut Caragea si am eliminat doua pronume.
pentru textul : dispersie deadextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
pentru textul : două mâini deAtunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deAndrei P.Velea
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
pentru textul : Fi-va mie deMargas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deUneori poetul e preocupat de actul creator...Aici se merge pe v\rfuri pe linia subtire dintre eros si logos. Amestec de cald si rece, combinatie de fluturi si portelanuri dau textului tuse adanci. Un text care ma indemana la relecturare, din varii motive.
pentru textul : Scrie! deIoana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
pentru textul : ebosa denu fac tapaj de patriotism ieftin. (asta că unii tot zic că noi "ăştia din diaspora nu am avea dreptul să vorbim despre românia, dar mă rog..." dar e cam aiurea să vorbeşti despre fărîmiţări şi autonomii (deşi mă tem că tu nici nu prea înţelegi ce înseamnă asta) cînd europa vorbeşte despre uniuni şi dărîmări de frontiere. că este nevoie de descentralizări şi mutări de entităţi decizionale aproape de spaţiul manageriat, înseamnă altceva. şi (again) trebuie făcut cu cap nu cu entuziasmul lui "să avem şi noi faliţii noştri".
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară depărerea mea este că românii ar trebui să devină mai puţin poeţi şi mai mult pragmatici. pragmatismul este reţeta împotriva corupţiei şi ilegalităţii. dar atîta timp cît eşti mioritic şi visător şi speri că de undeva de sus îţi va veni ceva, sau crezi că "aşa ţi-e scris", nu ai să pui mîna să faci nimic şi ai să tot dai vina pe "ăi de sus" sau pe "ăl de sus".
şi că tot veni vorba despre descentralizare, oricît l-ar detesta cineva pe băsescu nu cred că e vina lui sau că trebuie el să vină şi să planteze coşuri de gunoi sau să le golească pe cele care duhnesc. tot aşa nu cred că e vina vreunui general de la bucureşti că un poliţist doarme în post sau că nu arestează pe ăia care tulbură liniştea sau care fură. descentralizarea sau autonomia nu e ceva ce vine de sus ci e o manifestare a unei mentalităţi născute în societatea civilă. pot sau vor românii să îşi poarte singuri de grijă, sau (again) altcineva e de vină?...
sunt de acord cu sugestia lui Adrian. dar, dincolo de asta, apreciez curățenia acestei poezii și faptul că ai reușit să cuprinzi în câteva strofe (bine alese), dând la o parte surplusul tentant al poetizării gratuite, un întreg mod de viață.
așez o peniță.
pentru textul : Bunicul deI s-a facut o primire frumoasa lu Vasile, un gest deosebit din partea membrilor. Eu il intreb un singur lucru, mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului, e al naiba de previzibila,cautata, lasa textul sa respire, nu trebuie sa le asezi intotdeauna cu rigla. Este doar parerea mea, poate asta e stilul tau, poate vei reflecta la asta. Salut.
pentru textul : delirum hristum deeu nu imi gasesc textele si nu le-am pastrat in alta parte. cum sa le gasesc pe site?
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deAm visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 dewow, mi-a placut de prima oara...si dupa citeva cititri mi-a placut si mai rau!:)) am cautat un text care sa ma surprinda azi si asta este...are nerv, franchete este ..instabil ca un balon cu helium ce se zbate in mina gata sa se duca... o plimbare prin subconstient...trece de cota normalului prin dezlegarea gindului deasupra streotipiei mondene.. un text eliberator care desi nu exceleaza prin bogatie metaforica (yupeee!) este jucy and sassy si care pe mine ma incadreaza in seria cititorilor cu aceeasi mentalitate... si eu uit ce scriu in gind... si ca agnostica ce sint, ma inchin si la ultima strofa...:) Alina, what a feast! cheers, Corina *un mic token de apreciere! (..pina la craciun...desi nu cred ca penitele virtuale imprima vocile interioare.:)))
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deO.K. Boba. Am modificat. Sper ca orice urma de "polemica" a disparut. Cat despre "rating", chiar ca nu ma intereseaza.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. dede gustibus non est disputandum andule
pentru textul : defunctis amor deNicholas îţi mulţumesc pentru părere. Cristina pentru tine un răspuns special.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deidei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
pentru textul : Despre încredere şi antivirus demi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
François de Paule Latapie este celebrul botanist care a oferit pe la 1790, in vederea infiintarii Muzeului din Bordeaux, impresionanta sa colectie adunata de-a lungul timpului, din calatoriile sale, in mod special din Italia. Jurnalele de calatorii (cu specific stiintific si nu numai) tinute de acesta, erau cifrate in mod special.
pentru textul : Ruines de Rome dePagini