Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
desi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
spațiu interiorizat prin capacitatea de adîncire în introspecție, profunzime drapată în cuvinte simple însă cu aer reflexiv și poate grav în funcție de unghiul de refracție a dramei raportate la exterior, luciditatea adică. ideea că ne putem controla universul propriu, viațamoartea, obscuritatea or luminozitatea acumulată treptat. în sens că voluntar. oarecare indolență față de moarte. revenire la începuturi într-un fel de metamorfoză. cum că noaptea ar fi o posibilitate de refugiu, curățare de mizeriile zilei or numai toate dilemele / frămîntările / refuzurile / eșecurile adunate la un loc. căutarea liniștii, da, libertatea absolută definită ca o formă de desprindere, despicare, de evadare, de schizofrenie - gradație descrescătoare din limpezime. drept cauzalitate poate fi aerul sufocat de certitudini infantile, în plină naivitate. necesitatea de distanțare de la toate banalitățile pretențioase cu tendință spre distorsionarea eului adevărat, sufletului pur în esență. necesitatea de liniște, tăcere și cumva chiar închidere în sine. dreptul la tristețe. da, finalul e scris cu patos, adîncă simțire ce atinge fibra gravă-sensibilă însă lucid asumată. echilibrată mi se pare relaționarea început - final atît ca stare cît și ca simplitate lingvistică și capacitate a sugestiei. eu una aș fi evitat formularea "cu_care" însă dacă nu te deranjează nu văd vreo problemă. per ansamblu mi-a plăcut rafinarea expresiei, nervul / liniștea or simplul joc de contrast.
acum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
Andu, ultimul comentariu este un atac la persoană. De asemenea, ai defăimat o profesie, pe cei ce o profesează, instituții și chiar familia ta. Aceste practici nu sunt compatibile cu Regulamentul Hermeneia. Te rog să te consideri avertizat!
felicitări din suflet, Adriana! ai mai lăsat o parte din tine în lume... și mai ales la Cluj, oraș de care sunt îndrăgostit, și mai ales la Grinta... mi-o doresc, spune-mi pe mess ori pe mail cum putem rezolva necesitatea mea:) bravo, uite că mi-a binedispus dimineața vestea! Vlad, domnule Tudor Cristea, mă bucur că ați contribuit la un așa eveniment cu profesionalismul ce vă caracterizează.
rockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
Răzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
Ela, centrul tristeții și-al visului? :-) Noroc, totuși, că s-a trezit și primăvara aceasta din letargie. Mulțumesc, Dalba-Blanche-Bianca și-ar mai fi :-)
te inseli bobadil daca imparti "poetii" in "cei neaosi" si "cei din diaspora". asta e o departajare absolut artificiala. as fi scris acelasi lucru si daca eram acum in romania sau nu as fi plecat de loc. curiozitatea ta se bazeaza doar pe o iluzie. mai e nevoie sa spun ca o iluzie e falsa sau e o un pleonasm?
"dzeu" e anume așa scris sau e din graba obișnuinței tastaturii? Bune versurile: "etichetele-premii luate pentru atâtea / morți nereușite". Prea multe animale în poezie... "ptiu parc-aș fi arca lui noe". :)
E un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
Un text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
Titlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
Mi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
Poate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
si imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
"ascult tînguirea coastelor casei
sorb liniștea aburindă a nopții" - versuri consecutive construite cu genitivul + primul fiind dublu (tânguirea coastelor casei). De evitat. Întotdeauna. Remarc şi eu finalul.
Un poem care, deși imperfect, a reușit să trezească în mine acel fior care nu poate fi confundat... fiorul poeziei.
'Impalele grase'
'fumam amândoi dintr-o țigară două țigări'
'lapoviță peste un câmp cu miei'
sunt doar câteva imagini cutremurătoare desprinse din acest poem puternic.
Citindu-l, am avut impresia că cineva mi-a scris anume mie un mesaj, acel mesaj care aparține doar poeziei, închis în labirintul unor metafore care se dezvăluie doar sufletului atunci când îl lași liber.
Unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe net în ultima vreme.
Și pentru că nu am altă posibilitate de a-mi exprima admirația pentru acest text, las o peniță aurie pentru a rămâne consemnată starea mea de grație obținută prin lectura acestui text.
Felicitări,
Margas
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
da, un poem cintec, sensibil, ce-mi place in mod deosebit... mai ales, versurile:acestea au o paleta sentimentala de o nostalgie blinda, impacata cu tine insusi: "doar noaptea mai vii pe pămînt ca un vis fără somn prin vitralii te simt te alint mă privești iar eu sînt doar un sfînt de tablă și lut rătăcit printre cruci și pierdut de florii"...
reusit text. am mici rezerve fata de folosirea pluralului "retine" acolo dar in rest e un text care te duce cu gindul la noptile-diminetile acelea de iarna cind parca te inunda cuvintul "pustiu"
Cailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
pentru textul : Control Panel.Test 01 dedesi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
spațiu interiorizat prin capacitatea de adîncire în introspecție, profunzime drapată în cuvinte simple însă cu aer reflexiv și poate grav în funcție de unghiul de refracție a dramei raportate la exterior, luciditatea adică. ideea că ne putem controla universul propriu, viațamoartea, obscuritatea or luminozitatea acumulată treptat. în sens că voluntar. oarecare indolență față de moarte. revenire la începuturi într-un fel de metamorfoză. cum că noaptea ar fi o posibilitate de refugiu, curățare de mizeriile zilei or numai toate dilemele / frămîntările / refuzurile / eșecurile adunate la un loc. căutarea liniștii, da, libertatea absolută definită ca o formă de desprindere, despicare, de evadare, de schizofrenie - gradație descrescătoare din limpezime. drept cauzalitate poate fi aerul sufocat de certitudini infantile, în plină naivitate. necesitatea de distanțare de la toate banalitățile pretențioase cu tendință spre distorsionarea eului adevărat, sufletului pur în esență. necesitatea de liniște, tăcere și cumva chiar închidere în sine. dreptul la tristețe. da, finalul e scris cu patos, adîncă simțire ce atinge fibra gravă-sensibilă însă lucid asumată. echilibrată mi se pare relaționarea început - final atît ca stare cît și ca simplitate lingvistică și capacitate a sugestiei. eu una aș fi evitat formularea "cu_care" însă dacă nu te deranjează nu văd vreo problemă. per ansamblu mi-a plăcut rafinarea expresiei, nervul / liniștea or simplul joc de contrast.
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deacum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
pentru textul : pastel pentru alecsandri deAndu, ultimul comentariu este un atac la persoană. De asemenea, ai defăimat o profesie, pe cei ce o profesează, instituții și chiar familia ta. Aceste practici nu sunt compatibile cu Regulamentul Hermeneia. Te rog să te consideri avertizat!
pentru textul : poem de 70 de cenți defelicitări din suflet, Adriana! ai mai lăsat o parte din tine în lume... și mai ales la Cluj, oraș de care sunt îndrăgostit, și mai ales la Grinta... mi-o doresc, spune-mi pe mess ori pe mail cum putem rezolva necesitatea mea:) bravo, uite că mi-a binedispus dimineața vestea! Vlad, domnule Tudor Cristea, mă bucur că ați contribuit la un așa eveniment cu profesionalismul ce vă caracterizează.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" derockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
pentru textul : apryl deRăzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
pentru textul : Întâlnire deEla, centrul tristeții și-al visului? :-) Noroc, totuși, că s-a trezit și primăvara aceasta din letargie. Mulțumesc, Dalba-Blanche-Bianca și-ar mai fi :-)
pentru textul : white sent (for blanche) deAdriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.
pentru textul : Spânzurând uitarea dete inseli bobadil daca imparti "poetii" in "cei neaosi" si "cei din diaspora". asta e o departajare absolut artificiala. as fi scris acelasi lucru si daca eram acum in romania sau nu as fi plecat de loc. curiozitatea ta se bazeaza doar pe o iluzie. mai e nevoie sa spun ca o iluzie e falsa sau e o un pleonasm?
pentru textul : românia perfect I demultumesc pentru citire...sper sa aveti dreptate in privinta profetiei
pentru textul : monociclu deam luat nota si despre parerea dv
"dzeu" e anume așa scris sau e din graba obișnuinței tastaturii? Bune versurile: "etichetele-premii luate pentru atâtea / morți nereușite". Prea multe animale în poezie... "ptiu parc-aș fi arca lui noe". :)
pentru textul : nu uitați maioneza deerr: agreSiune
pentru textul : suferinţă destau si eu si ma gandesc
ce sa scriu sa primesc o plomba pe gratis? nu glumesc.
pentru textul : politica sadicului depana maine vin cu ceva, dar tot la cutiuta cu nisip.
E un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : despre cum să... deUn text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deTitlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
pentru textul : It is possible to die deMi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
pentru textul : Emoţia verde dePoate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
rubbish? OK!
pentru textul : Iată desă mă bucure. Cred că undeva lipsește o verigă care să dea înțeles întregului.
pentru textul : ranfluare desi imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
pentru textul : among friends de"ascult tînguirea coastelor casei
pentru textul : tern de 6 desorb liniștea aburindă a nopții" - versuri consecutive construite cu genitivul + primul fiind dublu (tânguirea coastelor casei). De evitat. Întotdeauna. Remarc şi eu finalul.
Un poem care, deși imperfect, a reușit să trezească în mine acel fior care nu poate fi confundat... fiorul poeziei.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare de'Impalele grase'
'fumam amândoi dintr-o țigară două țigări'
'lapoviță peste un câmp cu miei'
sunt doar câteva imagini cutremurătoare desprinse din acest poem puternic.
Citindu-l, am avut impresia că cineva mi-a scris anume mie un mesaj, acel mesaj care aparține doar poeziei, închis în labirintul unor metafore care se dezvăluie doar sufletului atunci când îl lași liber.
Unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe net în ultima vreme.
Și pentru că nu am altă posibilitate de a-mi exprima admirația pentru acest text, las o peniță aurie pentru a rămâne consemnată starea mea de grație obținută prin lectura acestui text.
Felicitări,
Margas
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
pentru textul : RE deCe este o aforemă?
pentru textul : (3) Aforeme deda, un poem cintec, sensibil, ce-mi place in mod deosebit... mai ales, versurile:acestea au o paleta sentimentala de o nostalgie blinda, impacata cu tine insusi: "doar noaptea mai vii pe pămînt ca un vis fără somn prin vitralii te simt te alint mă privești iar eu sînt doar un sfînt de tablă și lut rătăcit printre cruci și pierdut de florii"...
pentru textul : teofilia deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că aceasta va duce la pierderea încadrării de colaborator pe Hermeneia.
pentru textul : nicotină şi uitare demulțumesc Cristina
pentru textul : privirea și parbrizul dereusit text. am mici rezerve fata de folosirea pluralului "retine" acolo dar in rest e un text care te duce cu gindul la noptile-diminetile acelea de iarna cind parca te inunda cuvintul "pustiu"
pentru textul : Stanțe pustii deCailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele dePagini