Deși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
hialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
Recitesc prima fraza din comentariul lui Calin si ma gandesc ca seamana foarte bine cu concluzia discutiei noastre de ieri.
Si, la ce-a spus el, as avea doar o obiectie-intrebare: poezia a fost dintotdeauna un "act estetic" sau am ajutat-o noi sa "evolueze" in directia asta?
Eu cred ca de la inceputurile ei si pana mult incoace, spre modernism, poezia a fost parte integranta a unui act de cunoastere obiectiva, mai bine zis o modalitate de a o conceptualiza - cea mai apropiata de inefabil din cate i-a fost dat omului sa cunoasca. Doar ca, la un moment dat, oamenii au inceput sa acorde teoriilor poeziei un loc mult mai important decat poeziei insasi... este si acesta un mijloc de a masca (si de a ne consola pentru) pierderea intelesului prim. Iar de aici pana la incadrarea ei in categoriile masurabile n-a fost drum lung.
Sa ne amintim ca in latina poeziei i se spunea Carmen – cu sensul de cantec, incantatie, ritm, sunet. Sa ne amintim ca sunetul este considerat, in toate formele traditiei, calitatea aerului, aerul fiind primul element diferentiat din eterul nediferentiat. Ca sunetul este implicit legat de Logos si de actualizarea informatiei Intelectului Prim. Probabil ca omul de stiinta in cauza nu e interesat de lucruruile astea si ar ridica din umeri daca i le-ai spune. De ce? Fiindca pentru el doar cunoasterea experimentala, cuantificabila, pare sa aiba valoare, ignorand faptul ca aceasta nu poate fi decat o cunoastere a fenomenelor, iar orice fenomen are o cauza prima – acea cauza prima in fatza careia Ladrierre exclama: „Ceva ne scapa!” si pe care Godel o numea „gaura de incompletitudine”. [„Ceea ce are forma apare din ceea ce nu are forma”.]
Ei bine, spre aceasta Cauza prima poezia indraznea, cel putin la inceputurile sale, sa se aplece si sa priveasca... si, respectandu-i profunzimile si intangibilitatea. Poezia, in intelesul ei esential, incerca (ori incerca...) sa transpuna in limbaj, in „forme”, ceea ce nu are forma. Stiinta isi propune...sa masoare formele si sa intre cat mai adanc inlauntrul lor.
Asadar, m-as intreba despre ce razboi vorbim, de fapt? E ca si cum am admite ca exista un razboi intre... verticalitate si piatra. Pentru ca un conflict real sa existe, e nevoie ca beligerantii sa fie din acelasi plan, din aceeasi categorie.
Acum dupa o zi incarcata am avut si eu timp sa citesc in tihna totul. Si ma tot gindesc daca as mai avea ceva de adaugat. Am o oroare teribila de am mai scrie ceva ce ar incuraja oameni care nu au decit o placere incalificabila de a se certa. De fapt cind vorbeam despre balcanism la asta ma refeream. Nu cred ca cineva care nu este de aceeasi parere cu mine este "balcanic", Cine a inteles asa fie nu vrea, fie nu poate intelege mai mult. Cautarea asta sordida dupa prilej de harță este ceea ce eu consider o trasatura balcanica. Teribil de paguboasa. Mi-aduc aminte cu ani in urma lucram la o companie in Atlanta si in timp am ajutat multi romani sa se angajeze acolo. Si la un moment dat am intrebat pe un coleg american cu care eram bun prieten, cam ce parere are despre romani. Mi-a spus cu sinceritatea aceea tipic americana, putin naiva, a copilului care vede ca regele e gol: Romanii? Oameni foarte harnici, muncesc mult si sint priceputi dar sa te fereasca Dumnezeu sa ii pui doi in aceeasi echipa ca te-ai fript. Nu au conceptul muncii in echipa. Ce as mai avea de adaugat? Doar ca imi cer scuze de la ceilalti membrii Hermeneia pentru acest spectacol jalnic in care s-au implicat si doi din editorii de pe Hermeneia si vreau sa va asigur ca voi depune un efort sporit si inteligent ca asa ceva sa nu se repete. Nu ca nu mi-as dori dezbateri dar nu astfel de alunecari primitive. Imi doresc foarte mult sa am editori pe Hermeneia, oameni inteligenti, harnci, cu personalitate si onesti si voi continua sa ii caut. Nu am nici o prejudecata fata de nimeni. Inca o data imi cer scuze in numele celor care sint convins ca nu o vor face si vreau sa precizez ca nu am facut niciodata parte din contul Aranca, asa cum rautacios s-au grabit sa aluzioneze unii. Si sa precizez ca deschiderea contului s-a facut in total acord cu mine, inainte ca regulamentul sa precizeze ceva despre clone (spun asta desi sint ferm convins ca aici nu a fost niciodata vorba de o clona), iar deschiderea acestui cont s-a facut asa pentru ca la data respectiva nu era si nici acum de fapt nu exista posibilitatea unui cont comun. Stiu ca ultima parte a punctului 7.1 din regulament vorbeste despre ceva de genul acesta dar din cite imi aduc eu aminte la data amendarii regulamentului contul Aranca incetase sa mai fie un cont comun. Continui sa fiu insa precaut fata de acest aspect pentru ca sint adeptul principiului ca legea este facuta pentru om si nu omul pentru lege, iar in aceasta privinta exista posibilitatea unor exceptii majore legate de conturile comune. In esenta precizarea de la sfirsitul punctului 7.1 (ca de altfel tot punctul 7.1) a fost si este menita sa impiedice frauda, furtul de identitate si mundana batjocura pe site. In acelasi timp nu este exclus ca unii oameni sa vrea sa scrie in comun sau sa vrea sa realizeze colaje. Unele din aceste demersuri se vor uneori doar pe o anumita perioada a evolutiei lor literare. Mi s-ar parea o prostie, ca si proprietar si director al acestui site sa stavilesc orice initiativa, oricit de exotica, dar facuta cu buna credinta. Tocmai de aceea adresa mea de email a fost deschisa oricui a avut o doleanta si nu cred ca nu am raspuns cu amabilitate oricaror dorinte sau cereri. Poate unele nu au fost realizabile dar in general am vrut ca sa ofer fiecaruia oricit de mult ca sa poata sa scrie si sa se simta respectat si incurajat. In felul acesta am tratat si contul Aranca, care mie mi s-a parut ceva interesant la vremea lui si prin care nimeni nu a vrut sa insele pe nimeni si toti (cel putin din cite am vazut eu) nu au vrut decit sa scrie citeva texte literare. Daca aceste bune si decente intentii au deranjat pe unii, sint convins, si s-a vazut si din reactii ca problema este la domniile lor. Imi doresc ca toti membrii Hermeneia sa scrie cit mai bine, mai interesant si mai divers cu putinta.
Câteva imagini proaspete am citit aici, puține.
Am mai spus-o, acest autor este un epigon al unei mult mai talentate povestitoare.
Aprecierile le merită ea, desigur
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
Revin. Haikuul poate să aibă o silabă-două în minus , nu neapărat 17. Ştiu că tu eşti mai tradiţionalistă, dar uneori imaginea e mai importantă decât forma forţată. De aceea cred că varianta mai bună la acel haiku ar fi:
ploi nesfârşite -
pe crucile de piatră
se şterg anii
esti!!! cineva spunea: "cuget, deci exist":) tu realizezi neputinta, deci existi! imprieteneste cu tine „cei o mie de ani”, construieste un pod pentru intoarcerea silabelor in cuvinte, rareste frigul din vertebre spunand: sunt viu, altfel cum ma inunda tristetea asta de dincolo de moarte... fa ceva in ajutorul cuvintelor, dar nu spune „ramas bun” :) in noi se moare mereu, dar viata incepe in fiecare zi, poate veni oricand ingerul unei bucurii... va lasa discret un bilet in usa...
revin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
de acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
paul, multumesc de incurajari. nu stiu daca e vorba de evolutie sau nu. eu imi vad de drumul meu si traiesc poezia asa cum pot. ma bucura doar sa aduc in oameni ceva nou, reactii precum ale tale, care, fiind sincere, inseamna ca cititorul chiar s-a simtit bine. nu inseamna ca falsez si scriu pt. cititor, inseamna ca pot transmite exact ceea ce vreau. de fapt spre asta doresc sa evoluez:) multumesc de vizita
mea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
Aham... spilul e ca pana la urma vorbirea aceasta despre fereastra este de fapt un soi de descantec menit sa declanseze tocmai disparitia acesteia... alchimie curata aici :)
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
îmi place mult sufletul care țese acest real basm, și se descoperă vers cu vers, frumos cu frumos, ludic cu ludic, nostalgic cu nostalgic, înțelept cu înțelept... pilduitor. am să îl trec la preferate. mulțumesc, Vlad. seara mea e mai frumoasă!
Bun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
Marina, nu prea mă pricep să explic cum de un poem curge sau nu, dar ideea este că uneori povestea pe care o spune (dacă spune vreo poveste), poate să "curgă", adică să fie fluentă, sau să fie trunchiată, spusă prost, cu sincope etc. Eu am simțit, citind acest text, că nu este nimic forțat, că totul se așterne oarecum de la sine, că este "NATURAL", un natural de o frumusețe "aproape" desăvârșită. Cu alte cuvinte, nicidecum nu am spus că poemul este astfel, ci doar m-am referit la naturalețea sa, pe care am apreciat-o în mod deosebit. Mi s-a mai părut un text, dacă vrei, unde poezia și-a făcut loc singură. Poezia despre care au cred că nu prea mai își face loc în viața noastră în realitate, unde totul este fake și teribil de prozaic. Prin urmare, draga mea, acestea au fost părerile și impresiile mele citind, și am argumentat atât cât am considerat că se poate. Te rog și pe tine să nu arunci cu verdicte și să contra-argumentezi, nu este absolut nici o supărare. Ceea ce mie mi se poate părea, subiectiv, că este firesc și frumos, ție îți poate apărea contrafăcut sau mai știu eu cum. Sau poate tu nu asta cauți la o poezie etc. Te rog, Marina, de aceea suntem aici... să ne construim.
Nu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
Încercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
Madim, vezi ce faci cu invelisul acela mincinos, despre ingeri o sa incerc sa mai scriu, probabil :-) Altfel, comentariul tau este scurt si cuprinzator: ca o fereastra deschisa am vrut sa fie poezia aceasta. Multumesc, Madim. PS si totusi, ai ales tocmai irealul din atmosfera aceasta... asta chiar ma intriga si ma bucura, in acelasi timp.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Deși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
pentru textul : Săptămâna câinilor dehialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
pentru textul : Poem fecund deai interpretat bine, Luminita
ea afla de la oameni...:)
pentru textul : …ca pe tine însuţi deRecitesc prima fraza din comentariul lui Calin si ma gandesc ca seamana foarte bine cu concluzia discutiei noastre de ieri.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deSi, la ce-a spus el, as avea doar o obiectie-intrebare: poezia a fost dintotdeauna un "act estetic" sau am ajutat-o noi sa "evolueze" in directia asta?
Eu cred ca de la inceputurile ei si pana mult incoace, spre modernism, poezia a fost parte integranta a unui act de cunoastere obiectiva, mai bine zis o modalitate de a o conceptualiza - cea mai apropiata de inefabil din cate i-a fost dat omului sa cunoasca. Doar ca, la un moment dat, oamenii au inceput sa acorde teoriilor poeziei un loc mult mai important decat poeziei insasi... este si acesta un mijloc de a masca (si de a ne consola pentru) pierderea intelesului prim. Iar de aici pana la incadrarea ei in categoriile masurabile n-a fost drum lung.
Sa ne amintim ca in latina poeziei i se spunea Carmen – cu sensul de cantec, incantatie, ritm, sunet. Sa ne amintim ca sunetul este considerat, in toate formele traditiei, calitatea aerului, aerul fiind primul element diferentiat din eterul nediferentiat. Ca sunetul este implicit legat de Logos si de actualizarea informatiei Intelectului Prim. Probabil ca omul de stiinta in cauza nu e interesat de lucruruile astea si ar ridica din umeri daca i le-ai spune. De ce? Fiindca pentru el doar cunoasterea experimentala, cuantificabila, pare sa aiba valoare, ignorand faptul ca aceasta nu poate fi decat o cunoastere a fenomenelor, iar orice fenomen are o cauza prima – acea cauza prima in fatza careia Ladrierre exclama: „Ceva ne scapa!” si pe care Godel o numea „gaura de incompletitudine”. [„Ceea ce are forma apare din ceea ce nu are forma”.]
Ei bine, spre aceasta Cauza prima poezia indraznea, cel putin la inceputurile sale, sa se aplece si sa priveasca... si, respectandu-i profunzimile si intangibilitatea. Poezia, in intelesul ei esential, incerca (ori incerca...) sa transpuna in limbaj, in „forme”, ceea ce nu are forma. Stiinta isi propune...sa masoare formele si sa intre cat mai adanc inlauntrul lor.
Asadar, m-as intreba despre ce razboi vorbim, de fapt? E ca si cum am admite ca exista un razboi intre... verticalitate si piatra. Pentru ca un conflict real sa existe, e nevoie ca beligerantii sa fie din acelasi plan, din aceeasi categorie.
Acum dupa o zi incarcata am avut si eu timp sa citesc in tihna totul. Si ma tot gindesc daca as mai avea ceva de adaugat. Am o oroare teribila de am mai scrie ceva ce ar incuraja oameni care nu au decit o placere incalificabila de a se certa. De fapt cind vorbeam despre balcanism la asta ma refeream. Nu cred ca cineva care nu este de aceeasi parere cu mine este "balcanic", Cine a inteles asa fie nu vrea, fie nu poate intelege mai mult. Cautarea asta sordida dupa prilej de harță este ceea ce eu consider o trasatura balcanica. Teribil de paguboasa. Mi-aduc aminte cu ani in urma lucram la o companie in Atlanta si in timp am ajutat multi romani sa se angajeze acolo. Si la un moment dat am intrebat pe un coleg american cu care eram bun prieten, cam ce parere are despre romani. Mi-a spus cu sinceritatea aceea tipic americana, putin naiva, a copilului care vede ca regele e gol: Romanii? Oameni foarte harnici, muncesc mult si sint priceputi dar sa te fereasca Dumnezeu sa ii pui doi in aceeasi echipa ca te-ai fript. Nu au conceptul muncii in echipa. Ce as mai avea de adaugat? Doar ca imi cer scuze de la ceilalti membrii Hermeneia pentru acest spectacol jalnic in care s-au implicat si doi din editorii de pe Hermeneia si vreau sa va asigur ca voi depune un efort sporit si inteligent ca asa ceva sa nu se repete. Nu ca nu mi-as dori dezbateri dar nu astfel de alunecari primitive. Imi doresc foarte mult sa am editori pe Hermeneia, oameni inteligenti, harnci, cu personalitate si onesti si voi continua sa ii caut. Nu am nici o prejudecata fata de nimeni. Inca o data imi cer scuze in numele celor care sint convins ca nu o vor face si vreau sa precizez ca nu am facut niciodata parte din contul Aranca, asa cum rautacios s-au grabit sa aluzioneze unii. Si sa precizez ca deschiderea contului s-a facut in total acord cu mine, inainte ca regulamentul sa precizeze ceva despre clone (spun asta desi sint ferm convins ca aici nu a fost niciodata vorba de o clona), iar deschiderea acestui cont s-a facut asa pentru ca la data respectiva nu era si nici acum de fapt nu exista posibilitatea unui cont comun. Stiu ca ultima parte a punctului 7.1 din regulament vorbeste despre ceva de genul acesta dar din cite imi aduc eu aminte la data amendarii regulamentului contul Aranca incetase sa mai fie un cont comun. Continui sa fiu insa precaut fata de acest aspect pentru ca sint adeptul principiului ca legea este facuta pentru om si nu omul pentru lege, iar in aceasta privinta exista posibilitatea unor exceptii majore legate de conturile comune. In esenta precizarea de la sfirsitul punctului 7.1 (ca de altfel tot punctul 7.1) a fost si este menita sa impiedice frauda, furtul de identitate si mundana batjocura pe site. In acelasi timp nu este exclus ca unii oameni sa vrea sa scrie in comun sau sa vrea sa realizeze colaje. Unele din aceste demersuri se vor uneori doar pe o anumita perioada a evolutiei lor literare. Mi s-ar parea o prostie, ca si proprietar si director al acestui site sa stavilesc orice initiativa, oricit de exotica, dar facuta cu buna credinta. Tocmai de aceea adresa mea de email a fost deschisa oricui a avut o doleanta si nu cred ca nu am raspuns cu amabilitate oricaror dorinte sau cereri. Poate unele nu au fost realizabile dar in general am vrut ca sa ofer fiecaruia oricit de mult ca sa poata sa scrie si sa se simta respectat si incurajat. In felul acesta am tratat si contul Aranca, care mie mi s-a parut ceva interesant la vremea lui si prin care nimeni nu a vrut sa insele pe nimeni si toti (cel putin din cite am vazut eu) nu au vrut decit sa scrie citeva texte literare. Daca aceste bune si decente intentii au deranjat pe unii, sint convins, si s-a vazut si din reactii ca problema este la domniile lor. Imi doresc ca toti membrii Hermeneia sa scrie cit mai bine, mai interesant si mai divers cu putinta.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deCâteva imagini proaspete am citit aici, puține.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deAm mai spus-o, acest autor este un epigon al unei mult mai talentate povestitoare.
Aprecierile le merită ea, desigur
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deRevin. Haikuul poate să aibă o silabă-două în minus , nu neapărat 17. Ştiu că tu eşti mai tradiţionalistă, dar uneori imaginea e mai importantă decât forma forţată. De aceea cred că varianta mai bună la acel haiku ar fi:
ploi nesfârşite -
pentru textul : Haiku-uri depe crucile de piatră
se şterg anii
Va multumesc tuturor pentru semne si pentru aprecieri.
Cristina, ca de obicei, ma "citesti" bine. :) Multumesc.
pentru textul : moartea nu are desub nicio formă un text care începe cu un link youtube nu este acceptabil pe hermeneia. mi se pare absurd să numești așa ceva o poezie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deesti!!! cineva spunea: "cuget, deci exist":) tu realizezi neputinta, deci existi! imprieteneste cu tine „cei o mie de ani”, construieste un pod pentru intoarcerea silabelor in cuvinte, rareste frigul din vertebre spunand: sunt viu, altfel cum ma inunda tristetea asta de dincolo de moarte... fa ceva in ajutorul cuvintelor, dar nu spune „ramas bun” :) in noi se moare mereu, dar viata incepe in fiecare zi, poate veni oricand ingerul unei bucurii... va lasa discret un bilet in usa...
pentru textul : Bilet în ușă derevin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară defain poem: stil, simbolistica si mesaj...the full Monty!
placut pina la....traducere.
Deci, here it comes:
Reasons, roads, people and need,
The damn need like a mug full of thirst –
You pour it down your throat,
The question mark drips on you tar and grit,
And down the street
Like a blade of grass protruding the tarmac
A human being
He goes. you never know where from or where to,
But he always has the shovel in his right and the mug in his left
He comes or he goes
Until you crush him with your eyes,
Until he passes through you.
When you lose people,
You misplace keys,
Not the door;
When they lose you,
They misplace the door,
Not the keys.
Then,
You set out on the road, an arabesque carpet,
You shake it of dust, enough to gather an icon
And you lay your face down,
Like in a field of red water
..si daca nu iti place - you know what to do :p
cheers!
pentru textul : Perpetuum robia dede acord, dar in niciun caz nu sunt "definitii rebusistico-aforistice", ci poate doar... aforistice. Sper ca observatiile pertinente exprimate in comentariile dumneavoastra sa-mi deschida o usita spre atingerea acelei... poezii pe care o cunoasteti domniile voastre atat de bine. Multumesc, din nou!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură depaul, multumesc de incurajari. nu stiu daca e vorba de evolutie sau nu. eu imi vad de drumul meu si traiesc poezia asa cum pot. ma bucura doar sa aduc in oameni ceva nou, reactii precum ale tale, care, fiind sincere, inseamna ca cititorul chiar s-a simtit bine. nu inseamna ca falsez si scriu pt. cititor, inseamna ca pot transmite exact ceea ce vreau. de fapt spre asta doresc sa evoluez:) multumesc de vizita
pentru textul : mic poem devă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv demea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 depaul, la cererea ta voi posta o manea, deşi, probabil că va putrezi în şantier.
virgil, it was unintended. nu ştiam că obrăznicii se numesc comentariile mele. felul meu de-a fi e, când nu dorm, umoristic, uşor colorat, ăsta sînt!
pentru textul : icoană hoinară deOana, mă bucură confesiunea ta.
Silvia, ai mare dreptate. mulțumesc frumos de popas, în numele Adrianei!
Raluca, merită! ibidem la mulțumiri!
Andrei... ți-l voi trimite eu prin Adi, toamna asta... dar știu că ești mai descurcăreț. Ia legătura cu Adriana prin mail.
Vlad, mi-e drag sufletul tău! Mulțumesc pentru excelenta ilustrare a acestor note ramolite!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deAham... spilul e ca pana la urma vorbirea aceasta despre fereastra este de fapt un soi de descantec menit sa declanseze tocmai disparitia acesteia... alchimie curata aici :)
pentru textul : cu litere mici, fericirea deMi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : tolănit într-o limbă străină desincer ca sa fiu cu voi
pentru textul : am avut un vis devă iubesc pe amîndoi
însă jur aici parol!
bun e cel ce-mi dă un POL
îmi place mult sufletul care țese acest real basm, și se descoperă vers cu vers, frumos cu frumos, ludic cu ludic, nostalgic cu nostalgic, înțelept cu înțelept... pilduitor. am să îl trec la preferate. mulțumesc, Vlad. seara mea e mai frumoasă!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deBun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
pentru textul : delirice VI deMarina, nu prea mă pricep să explic cum de un poem curge sau nu, dar ideea este că uneori povestea pe care o spune (dacă spune vreo poveste), poate să "curgă", adică să fie fluentă, sau să fie trunchiată, spusă prost, cu sincope etc. Eu am simțit, citind acest text, că nu este nimic forțat, că totul se așterne oarecum de la sine, că este "NATURAL", un natural de o frumusețe "aproape" desăvârșită. Cu alte cuvinte, nicidecum nu am spus că poemul este astfel, ci doar m-am referit la naturalețea sa, pe care am apreciat-o în mod deosebit. Mi s-a mai părut un text, dacă vrei, unde poezia și-a făcut loc singură. Poezia despre care au cred că nu prea mai își face loc în viața noastră în realitate, unde totul este fake și teribil de prozaic. Prin urmare, draga mea, acestea au fost părerile și impresiile mele citind, și am argumentat atât cât am considerat că se poate. Te rog și pe tine să nu arunci cu verdicte și să contra-argumentezi, nu este absolut nici o supărare. Ceea ce mie mi se poate părea, subiectiv, că este firesc și frumos, ție îți poate apărea contrafăcut sau mai știu eu cum. Sau poate tu nu asta cauți la o poezie etc. Te rog, Marina, de aceea suntem aici... să ne construim.
pentru textul : 111 deUltimul tatuaj e cel mai reuşit. Ce mai comoară!
pentru textul : piercing deNu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
Donaris, mulţumesc de vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deÎncercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deMadim, vezi ce faci cu invelisul acela mincinos, despre ingeri o sa incerc sa mai scriu, probabil :-) Altfel, comentariul tau este scurt si cuprinzator: ca o fereastra deschisa am vrut sa fie poezia aceasta. Multumesc, Madim. PS si totusi, ai ales tocmai irealul din atmosfera aceasta... asta chiar ma intriga si ma bucura, in acelasi timp.
pentru textul : Mulaj pe fereastra deschisă deMerçi, Ioana. La tristesse du langage et la grandeur de la musique, ça c'est la poésie...
pentru textul : Le temps des adieux dePagini