imi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
Cu scuzele de rigoare domnule, dar ca să nu am vreo suspiciune doamne feri că mă faceți proasta, așa, subtil, cum doar Dvs. știți să o faceți, vă rog din suflet să mă luminați și pe mine care ar fi mesajul, sau veți decide să lăsați în noaptea necunoașterii prezența mea... pe care sincer, aș dori să o simțiți candva pe viu ca să puteți decide atunci cu adevărat cât este ea de fermecătoare.
Margas
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
Sfarsitul nu mi-se pare logic, cu exceptia acelui dureros: oare or sa-mi creasca mainile la loc? Dar nu asta vroiam sa zic, vroiam sa zic ca sunt tulburata, s-au trezit in mine toate groazele de mania unui parinte de care ti-e mila, pe care il intelegi. Cam asa fetita eram eu. Tot asa am pierdut banii, tot asa aveam grija de fratele meu. Era apasator, dar pana nu te-am citit zau daca am vazut vreun pericol vreodata.
da, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
ne mai citim! zi frumoasă!
Știința umană a pus acolo un scaun, ”o măsură elementară de siguranță”. Poezia mini-busolei (așa ceva plutește acolo în aer; 1:13) arată ”adevărul” și ”realitatea”.
2:41 - 3:30 ”Some celestial event. No, no words to describe it. Poetry! They should have sent a poet. So beautiful! So Beautiful! So beautiful!... I have no idea.
M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
Eu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
Ţie ce-ţi spun aceste versuri şi cum ţi se acordează urechea la metrica lor? Mie, ca o tobă dezacordată. Frânturi de expresii, neavând nicio miză. acuma, dac-ar trebui să facem o comparaţie între poemele lui fanache şi ale lui cristian vasiliu, ăhăăă, cristian cel foarte criticat pe-aicea, e net superior.
un text foarte bun, cursiv, liric,aproape imnic. l-am citit de trei ori si mi-a placut din ce in ce. ai aici un ton firesc, pare scris dintr-o suflare, aproape fara travaliu. nu se simte incapatanarea cea buna uneori pe care o pui in anumite texte pe care le vrei mai clare, mai limpezi. aici pare ca totul vine dintr-un impuls, dintr-o suflare, probabil de aici si indicibilul farmec. oricum, felicitari, un mare DA pentru poezie!
Adriana, nici chiar neschimbat nu-s, stai linistita... Oricum, sper ca macar v-ati distrat (daca am inteles bine aluzia)... cand scriam cel putin pe tine mi te-am imaginat razand copios :-) Andu
Silueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
Un text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
Marina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
felicitarile mele! ma bucur sa te vad cu o carte noua. imi place coperta, se potriveste titlului.
fain asta - va veni ziua cand voi cunoaste toti viermii
Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
nu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
Aveti un typo : "l-a facut memorabil" Prima parte are o concentare mai mare ideatica. Imi place abstractizarea ideii, umbra din peretele din imagine care se potriveste foarte bine cu primele doua versuri ale textului. Versul de inceput / final da o senzatie de ciclicitate doar ca la inceput este orientat pe sine, iar pe final pe o "ea". Mi se pare ca a doua strofa de la "nu stiu unde incepe..." scade in intensitate, dar finalul este "in crescendo". Remarc : "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el și să devenim împreună o cameră" , "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el să îmi iau pulsul... să ți-l pun pe buze " Un text care mi-a placut... Ialin
Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat pe un alt site, înainte de a trece cele 2 luni. Rog autorul să ia măsurile necesare. Mulțumesc pentru înțelegere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deAdrian A. Agheorghesei, mulţumesc pentru atenţia acordată poemului meu şi, de asemenea, pentru părerea obiectivă.
pentru textul : Manuscris netradus deNumai bine!
de acord. cu dihania
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deBurta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
ș.a.m.d.
pentru textul : yunginuh deCu scuzele de rigoare domnule, dar ca să nu am vreo suspiciune doamne feri că mă faceți proasta, așa, subtil, cum doar Dvs. știți să o faceți, vă rog din suflet să mă luminați și pe mine care ar fi mesajul, sau veți decide să lăsați în noaptea necunoașterii prezența mea... pe care sincer, aș dori să o simțiți candva pe viu ca să puteți decide atunci cu adevărat cât este ea de fermecătoare.
pentru textul : mic tratat de poezie deMargas
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
multumesc tuturor
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deca un radio din bucataria vecinilor, mi se pare mai indefinibil, mai ...acolo, departe de mine.
pentru textul : uneori|singurătate deSfarsitul nu mi-se pare logic, cu exceptia acelui dureros: oare or sa-mi creasca mainile la loc? Dar nu asta vroiam sa zic, vroiam sa zic ca sunt tulburata, s-au trezit in mine toate groazele de mania unui parinte de care ti-e mila, pe care il intelegi. Cam asa fetita eram eu. Tot asa am pierdut banii, tot asa aveam grija de fratele meu. Era apasator, dar pana nu te-am citit zau daca am vazut vreun pericol vreodata.
pentru textul : Hârtia de o sută deda, vor veni zilele când din poemele noastre vor crește panseluțe și margarete... până atunci să ne mirosim deodorantele și parfumurile:)... mersi de constatarea medicolegală:), Raluca și de... entuziasmul tău:)
pentru textul : lullaby dene mai citim! zi frumoasă!
Știința umană a pus acolo un scaun, ”o măsură elementară de siguranță”. Poezia mini-busolei (așa ceva plutește acolo în aer; 1:13) arată ”adevărul” și ”realitatea”.
2:41 - 3:30 ”Some celestial event. No, no words to describe it. Poetry! They should have sent a poet. So beautiful! So Beautiful! So beautiful!... I have no idea.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deM-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
pentru textul : oolong tea deEu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
pentru textul : aprilie de"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut"
"Zac între migrene, gânduri şi trecut."
Ţie ce-ţi spun aceste versuri şi cum ţi se acordează urechea la metrica lor? Mie, ca o tobă dezacordată. Frânturi de expresii, neavând nicio miză. acuma, dac-ar trebui să facem o comparaţie între poemele lui fanache şi ale lui cristian vasiliu, ăhăăă, cristian cel foarte criticat pe-aicea, e net superior.
pentru textul : Boală deun text foarte bun, cursiv, liric,aproape imnic. l-am citit de trei ori si mi-a placut din ce in ce. ai aici un ton firesc, pare scris dintr-o suflare, aproape fara travaliu. nu se simte incapatanarea cea buna uneori pe care o pui in anumite texte pe care le vrei mai clare, mai limpezi. aici pare ca totul vine dintr-un impuls, dintr-o suflare, probabil de aici si indicibilul farmec. oricum, felicitari, un mare DA pentru poezie!
pentru textul : Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă deAdriana, nici chiar neschimbat nu-s, stai linistita... Oricum, sper ca macar v-ati distrat (daca am inteles bine aluzia)... cand scriam cel putin pe tine mi te-am imaginat razand copios :-) Andu
pentru textul : abac de septembrie deeu zic să începem acum, de aici! glumesc, firește; domniilor voastre, mulțumesc!
pentru textul : clasică deSilueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
pentru textul : Piața norilor deUn text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
pentru textul : domnul Pa deMarina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
pentru textul : fractal dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Acum s-a rezolvat, nu știu cum, dar mă bucur că am și eu versiunea 1.2 acasă. Într-adevăr, se încadrează frumos.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 defelicitarile mele! ma bucur sa te vad cu o carte noua. imi place coperta, se potriveste titlului.
pentru textul : cîntece pentru Jusa defain asta - va veni ziua cand voi cunoaste toti viermii
Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq dePoemul e un crescendo in care finalul emotioneaza fantastic. Si mie imi place mult Andre Rieu.
pentru textul : Lecții de desen pentru alungat singurătatea denu m-aș aventura să presupun existența unor dureri în autorul concret al oricărui text, gândindu-mă că e vorba de poezie nu musai de jurnal intim. Asta, ca idee :)
Paul-sper sincer să nu răsară panseluțe din poezie, cred că au fost suficiente răsaduri în secolele trecute.Mi se pare excelent că nu răsar din scrierile tale.
pentru textul : lullaby deP.S. de "pretiozitate".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you demultumesc frumos, Adrian.
pentru textul : fotografia de lângă icoană decat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)
Aveti un typo : "l-a facut memorabil" Prima parte are o concentare mai mare ideatica. Imi place abstractizarea ideii, umbra din peretele din imagine care se potriveste foarte bine cu primele doua versuri ale textului. Versul de inceput / final da o senzatie de ciclicitate doar ca la inceput este orientat pe sine, iar pe final pe o "ea". Mi se pare ca a doua strofa de la "nu stiu unde incepe..." scade in intensitate, dar finalul este "in crescendo". Remarc : "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el și să devenim împreună o cameră" , "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el să îmi iau pulsul... să ți-l pun pe buze " Un text care mi-a placut... Ialin
pentru textul : să devenim împreună o cameră deDorine, nu generaliza: eu am scos limba din prima!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAcest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat pe un alt site, înainte de a trece cele 2 luni. Rog autorul să ia măsurile necesare. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : stele de lapte dePagini