Nu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
Yester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
Dragii mei, experimentul nu mă testează pe mine. Și nici pe aceia care înțeleg că nu există premizele unei incompatibilități. Și mai cred că nu asta și-au dorit cei care nu pot vedea decât "corupție" peste tot, ca eu să nu mai scriu, ci poate să nu mai existe moderatori pe hermeneia. Ba sunt convinsă de două chestii: 1) că teoretic puțin le pasă dacă eu mai scriu sau nu și 2) că practic se vor simți oarecum frustrați că nu se mai pot folosi de această armă. Și da, Virgil, am și eu o idee despre rezultatul experimentului, și anume că aceia care au ceva de obiectat pentru că așa le este felul și pur și simplu nu pot să accepte diferențele de opinie fără a se lega de persoana respectivă, vor căuta în continuare noi și noi motive. Numai că vezi tu, le voi fi luat principala "armă". Și ceea ce știu eu, alții poate nu vor să recunoască încă :). Eu consider că site-ul nu are de suferit din experimentul meu, iar restul (eu adică) nu trebuie să intereseze pe nimeni. Queen, îți mulțumesc, dar gestul meu nu este o renunțare, ci o formă de luptă, ca și acela de a nu mai acorda penițe o perioadă (din care cred eu că totuși unii au înțeles ceva, pentru că am observat că nu se mai acordă cu ușurință penițe). Și da, am observat că ți-ai șters textele și am vrut să te întreb și pe tine, ca și pe Fabius, de ce ai făcut-o și să te rog să nu o mai faci. Am realizat că probabil ești și tu foarte exigentă, dar ceea ce ai apucat să postezi, acolo ar trebui să rămână, pentru că noi cititorii ne dorim să vedem exact această evoluție a ta și a spiritului autocritic în ceea ce postezi, nu în ceea ce ștergi.
Dom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
Marina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
textul e interesant ca procedeu (imi inspira genul de pictura in acuarela, din cateva tuseuri), ceea ce n-are absolut nicio legatura cu felul in care e scris numele lui segovia.
a reusit sa creeze o stare si pare mai degraba un joc lejer cu final de salon, de aceea cuvantul "interesant" cred ca il defineste destul de exact.
intr-o nota amuzanta, mi-am amintit (nu poemul mi-a amintit) de lectiile de caligrafie, cand erai plesnit pentru felul in care inclinai literele. :o)
tinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
Emile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
mister J, ma bucura semnul lasat. interesant e ca si eu m'am gandit ca termenii semnalati par a iesi din peisaj. si asta pt ca am incercat sa fortez limbajul, sa pun laolalta cuvinte poetice cu cele nepoetice. desi, acum nu as baga mana in foc ce cuvant e si care nu e poetic...
Sunt curios ce sugestii mi'ati oferi.
Mi-am gătit casa cu muguri de salcie, tată -
mâine e ziua mea, lumânările ard de la Paști neobosite...
Nu și-au pierdut speranța că te vei întoarce, tată.
În ceruri plouă, aici e liniște -
neschimbată e lumea (doar eu am mai crescut cu un an).
Poate ai vrea să mă vezi în rochița mea nouă,
poate ai vrea, tată, cu mine să vorbeşti...
Oraș incendiat (varianta) Pe ziduri se scurge lumină cleioasă Și aerul moare astmatic, arzând Nici apa nu vede, tunelul de-angoasă Transpiră speranță închisă-ntr-un gând. Un colț ars de viață, tarabă pe-o cârpă Cu petice, ace și ațe pierdute Un drum rătăcit ți-l coase de talpă Cizmar-ambulant ce dispare-n volute. Piciorul îmi intră-n asfalt rădăcină Mă chinui să-mping timpul către un mâine Pe pargul încins o pisică-ncet toarce Lăsându-mi doar răni, supurând de lumină. O casă ascunde o umbră firavă Și zidul se-nfige-n pământul dospit Smochinu-ncruzit, asfaltul răstoarnă Uitând de blestemul ce l-a desfrunzit. Telal care-mi cumperi dureri și păcate Străbați tot orașul, cărându-mă-n spate La umbra de parc, ostenit tu privești Iei verdele lavă și îl îmblânzești. Din cer se revarsă și curge lumină. E miere, căldură, verbină și ură, Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde, Căldură și ură se scurge. Pătrunde.
Zilele trecute am găsit, absolut întâmplător, pe un blog al cuiva necunoscut, copiat un întreg text scris de mine şi publicat pe blogul meu personal, prin 2007. Fără ghilimele, fără să specifice de unde e şi al cui. La urma urmei, m-am bucurat că i-a plăcut şi a vrut să şi-l păstreze pentru ea însăşi - că era blogul unei fete - şi că l-a împărţit cu prietenii ei.
Aşa şi tu. Întâmplător, ştiam ale cui sunt: Părintele Benedict Ghius într-un interviu. Dar măcar puteai să precizezi ale cui sunt ideile din comentariu, pentru ceilalţi.
Mulţumesc de gând şi de ideea de a scrie poveşti. Proza trebuie lucrată. Pentru a scrie proză, ai nevoie de 10% talent şi 90% muncă. Timpul, pentru mine, acum, e prea preţios, poate la pensie :)).
Alma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
vreau să spun două lucruri: în primul rînd vreau să îi mulţumesc lui Adrian pentru efortul deosebit pe care l-a făcut aici de dragul membrilor noştri nou veniţi. Pentru că a fost o muncă migăloasă şi altruistă. De fapt intenţionez să o incorporez în pagina mai amplă a RIF.
În al doilea rînd vreau să îmi exprim uimirea că nu văd nici un comentariu din partea nimănui, fie nou venit sau altfel de membru. Nici măcar un mulţumesc. Sau măcar o întrebare sau o observaţie. Nu îmi vine să cred că cred că nu ar exista dubii sau neclarităţi. Sau poate chiar nemulţumiri. E de preferat să le exprimaţi aici unde vi se poate răspunde.
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
Există o discrepanţă stilistică destul de accentuată între prima unitate şi a doua. Nu mă arunc să spun că si ideatică, pentru că m-as hazarda. Totuşi, lexicală, clar este. "Mormintele lumii" nu are corespondent logic (chiar aşa - la nivel de metaforă. Există şi o logică a metaforei...) Mormântul lumii, ar avea un corespondent, dar "mormintele lumii", nu. Oricum, textul are miză, iar per ansamblu, este un destul de reuşit.
Las și eu un semn pentru ca din pagina mea să ajung mai ușor la autor. Mi-a plăcut tot ce-am citit până acum și vreau să le "dovedesc" până la capăt. Într-adevăr ar trebui eliminate parantezele (cum spunea cineva la un text), ori expresii de felul "ș.a.m.d.", care, chiar în proză, nu dau bine. Dar e ușor asta. Așadar, voi reveni cu regularitate. Altfel, bună mânuire a discursului epic, captivant, cu excelente puncte de suspans. Joc estetic exact cât trebuie, subtile devieri de atenție (deci nu eliminați conținutul parantezelor, ci doar arcele de cerc), echilibrat dozaj între seriozitate și un fin umor rural, chiar ancestral, inteligent exploatat, excelent exprimat și de mare efect stilistic. Totul pare natural, expus fără efort de cizelare. Încă un autor aparte al Hermeneiei, felicitări.
Memoria are colţuri, fumul are fustă, colindele au cruci. Splendid. Un poem ce merită premiul Nobel pentru poezie. Scris de o mare poetă cu o sensibilitate resimţită în fiecare opr al cuvintelo. Excelent. Bravo, doar eşti editor, nu? Trebuie să te ridic un pic în slăvi şi aşa, textele mele vor fi foarte bine primite. Aceeaşi mentalitate se regăseşte în tot românul. Când ne vom schimba această mentalitate vom fi poate în rând cu occidentul. Cezar
dragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
apreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ionut Mustata, multumesc, ai intuit bine pledoaria unui divort privit prin ochii copilului jurist obligat sa aleaga.
pentru textul : kașmir deNu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : Contuzii deYester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deDragii mei, experimentul nu mă testează pe mine. Și nici pe aceia care înțeleg că nu există premizele unei incompatibilități. Și mai cred că nu asta și-au dorit cei care nu pot vedea decât "corupție" peste tot, ca eu să nu mai scriu, ci poate să nu mai existe moderatori pe hermeneia. Ba sunt convinsă de două chestii: 1) că teoretic puțin le pasă dacă eu mai scriu sau nu și 2) că practic se vor simți oarecum frustrați că nu se mai pot folosi de această armă. Și da, Virgil, am și eu o idee despre rezultatul experimentului, și anume că aceia care au ceva de obiectat pentru că așa le este felul și pur și simplu nu pot să accepte diferențele de opinie fără a se lega de persoana respectivă, vor căuta în continuare noi și noi motive. Numai că vezi tu, le voi fi luat principala "armă". Și ceea ce știu eu, alții poate nu vor să recunoască încă :). Eu consider că site-ul nu are de suferit din experimentul meu, iar restul (eu adică) nu trebuie să intereseze pe nimeni. Queen, îți mulțumesc, dar gestul meu nu este o renunțare, ci o formă de luptă, ca și acela de a nu mai acorda penițe o perioadă (din care cred eu că totuși unii au înțeles ceva, pentru că am observat că nu se mai acordă cu ușurință penițe). Și da, am observat că ți-ai șters textele și am vrut să te întreb și pe tine, ca și pe Fabius, de ce ai făcut-o și să te rog să nu o mai faci. Am realizat că probabil ești și tu foarte exigentă, dar ceea ce ai apucat să postezi, acolo ar trebui să rămână, pentru că noi cititorii ne dorim să vedem exact această evoluție a ta și a spiritului autocritic în ceea ce postezi, nu în ceea ce ștergi.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deDom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deMarina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic detextul e interesant ca procedeu (imi inspira genul de pictura in acuarela, din cateva tuseuri), ceea ce n-are absolut nicio legatura cu felul in care e scris numele lui segovia.
pentru textul : crochiu II dea reusit sa creeze o stare si pare mai degraba un joc lejer cu final de salon, de aceea cuvantul "interesant" cred ca il defineste destul de exact.
intr-o nota amuzanta, mi-am amintit (nu poemul mi-a amintit) de lectiile de caligrafie, cand erai plesnit pentru felul in care inclinai literele. :o)
nu exista cumva o greseala in titlu? amuzant finalul
pentru textul : story of a city detinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
pentru textul : nu scriu poezie deSi da se screi cu doi de "p" dar evident nu din motivele pe care le-ai invocat tu... Ialin
pentru textul : A cappella deEmile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
pentru textul : rage demister J, ma bucura semnul lasat. interesant e ca si eu m'am gandit ca termenii semnalati par a iesi din peisaj. si asta pt ca am incercat sa fortez limbajul, sa pun laolalta cuvinte poetice cu cele nepoetice. desi, acum nu as baga mana in foc ce cuvant e si care nu e poetic...
Sunt curios ce sugestii mi'ati oferi.
Cu amicitie,
pentru textul : Ai grijă, urmează-mă demister K
sa stii ca nu ma ofensezi daca iti exprimi parerea ceva mai explicit in orice caz, sus scrie, dupa cum vad eu, poezie si generala
pentru textul : în celălalt vis deMi-am gătit casa cu muguri de salcie, tată -
mâine e ziua mea, lumânările ard de la Paști neobosite...
Nu și-au pierdut speranța că te vei întoarce, tată.
În ceruri plouă, aici e liniște -
pentru textul : Promisiune deneschimbată e lumea (doar eu am mai crescut cu un an).
Poate ai vrea să mă vezi în rochița mea nouă,
poate ai vrea, tată, cu mine să vorbeşti...
Oraș incendiat (varianta) Pe ziduri se scurge lumină cleioasă Și aerul moare astmatic, arzând Nici apa nu vede, tunelul de-angoasă Transpiră speranță închisă-ntr-un gând. Un colț ars de viață, tarabă pe-o cârpă Cu petice, ace și ațe pierdute Un drum rătăcit ți-l coase de talpă Cizmar-ambulant ce dispare-n volute. Piciorul îmi intră-n asfalt rădăcină Mă chinui să-mping timpul către un mâine Pe pargul încins o pisică-ncet toarce Lăsându-mi doar răni, supurând de lumină. O casă ascunde o umbră firavă Și zidul se-nfige-n pământul dospit Smochinu-ncruzit, asfaltul răstoarnă Uitând de blestemul ce l-a desfrunzit. Telal care-mi cumperi dureri și păcate Străbați tot orașul, cărându-mă-n spate La umbra de parc, ostenit tu privești Iei verdele lavă și îl îmblânzești. Din cer se revarsă și curge lumină. E miere, căldură, verbină și ură, Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde, Căldură și ură se scurge. Pătrunde.
pentru textul : Oraș incendiat deZilele trecute am găsit, absolut întâmplător, pe un blog al cuiva necunoscut, copiat un întreg text scris de mine şi publicat pe blogul meu personal, prin 2007. Fără ghilimele, fără să specifice de unde e şi al cui. La urma urmei, m-am bucurat că i-a plăcut şi a vrut să şi-l păstreze pentru ea însăşi - că era blogul unei fete - şi că l-a împărţit cu prietenii ei.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deAşa şi tu. Întâmplător, ştiam ale cui sunt: Părintele Benedict Ghius într-un interviu. Dar măcar puteai să precizezi ale cui sunt ideile din comentariu, pentru ceilalţi.
Mulţumesc de gând şi de ideea de a scrie poveşti. Proza trebuie lucrată. Pentru a scrie proză, ai nevoie de 10% talent şi 90% muncă. Timpul, pentru mine, acum, e prea preţios, poate la pensie :)).
Alma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
pentru textul : story of a city deai creat un tablou nostalgic în care se disting două tuşe memorabile:
"ochiul tău legat de un nor pare
pentru textul : ruine în liniște detrupul meu ce se îndepărtează"
Mulțumesc de trecere! tincuta
pentru textul : Într-o zi devai, marga, cum ai putut tu cu sufletul tău pur, sensibil și imaculat să mă jignești în așa hal?:)
pentru textul : Paul, te iubesc canonic devreau să spun două lucruri: în primul rînd vreau să îi mulţumesc lui Adrian pentru efortul deosebit pe care l-a făcut aici de dragul membrilor noştri nou veniţi. Pentru că a fost o muncă migăloasă şi altruistă. De fapt intenţionez să o incorporez în pagina mai amplă a RIF.
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deÎn al doilea rînd vreau să îmi exprim uimirea că nu văd nici un comentariu din partea nimănui, fie nou venit sau altfel de membru. Nici măcar un mulţumesc. Sau măcar o întrebare sau o observaţie. Nu îmi vine să cred că cred că nu ar exista dubii sau neclarităţi. Sau poate chiar nemulţumiri. E de preferat să le exprimaţi aici unde vi se poate răspunde.
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
pentru textul : Încotro(II) deExistă o discrepanţă stilistică destul de accentuată între prima unitate şi a doua. Nu mă arunc să spun că si ideatică, pentru că m-as hazarda. Totuşi, lexicală, clar este. "Mormintele lumii" nu are corespondent logic (chiar aşa - la nivel de metaforă. Există şi o logică a metaforei...) Mormântul lumii, ar avea un corespondent, dar "mormintele lumii", nu. Oricum, textul are miză, iar per ansamblu, este un destul de reuşit.
pentru textul : Interferenţe deLas și eu un semn pentru ca din pagina mea să ajung mai ușor la autor. Mi-a plăcut tot ce-am citit până acum și vreau să le "dovedesc" până la capăt. Într-adevăr ar trebui eliminate parantezele (cum spunea cineva la un text), ori expresii de felul "ș.a.m.d.", care, chiar în proză, nu dau bine. Dar e ușor asta. Așadar, voi reveni cu regularitate. Altfel, bună mânuire a discursului epic, captivant, cu excelente puncte de suspans. Joc estetic exact cât trebuie, subtile devieri de atenție (deci nu eliminați conținutul parantezelor, ci doar arcele de cerc), echilibrat dozaj între seriozitate și un fin umor rural, chiar ancestral, inteligent exploatat, excelent exprimat și de mare efect stilistic. Totul pare natural, expus fără efort de cizelare. Încă un autor aparte al Hermeneiei, felicitări.
pentru textul : Părintele Romega de la Maxut deMemoria are colţuri, fumul are fustă, colindele au cruci. Splendid. Un poem ce merită premiul Nobel pentru poezie. Scris de o mare poetă cu o sensibilitate resimţită în fiecare opr al cuvintelo. Excelent. Bravo, doar eşti editor, nu? Trebuie să te ridic un pic în slăvi şi aşa, textele mele vor fi foarte bine primite. Aceeaşi mentalitate se regăseşte în tot românul. Când ne vom schimba această mentalitate vom fi poate în rând cu occidentul. Cezar
pentru textul : cumpăr ninsori dedragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
pentru textul : Höre Israel deapreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
pentru textul : One of us defelicitări, Raluca, și succes deplin în continuare!
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" de"Plânsul crucii" este un adevărat poem, l-am citit cu multă plăcere. Felicitări!
pentru textul : plânsul crucii deDuplicat.
pentru textul : Au moment où j’avais surgi dePagini