Alma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
deviezi ca Rosinante de la...subiect și nu am a-ți răspunde nimic-nimicuța, în afară că te-am citit o dată pe Rolit parcă și mi-a plăcut, chiar mult, poezia ta.
Nicule,
Nici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
o faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
da, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
imagini decupate parcă dintr-o serie nouă tip Luis Buñuel ("Câinele andaluz" cel realizat cu Salvator Dali) în care trimiterile suprarealiste depășesc portretele de familie ale pisicilor promise. dintre toate prefer ca realizare "coral amadeus" ... apropos, ai vizitat Muzeul Picasso din Paris?
Nu comentez fotografia ci ideea. Eu sunt fascinat de arta facuta in comun, de acel irepetabil mood in care poetii si pictorii anilor 20-30 bantuiau cafenele Parisului producand capodopere, modeland cultura secolului XX intr-un cross talk cultural fara precedent. Apoi au venit razboaie, comunism, disperare si alienare. Arta s-a ascuns in turnul de fildes asteptand resurectia. Un text dupa o imagine impusa este fructul un efort comun si o binecuvantata antrepriza. Care merita mult mai mult decat aprecierea unei penite de aur.
Mariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
si rotitoarea, ca tot uit. e o jucarie care se roteste si scoate un fel de bazait. nimic special, si ai dreptate, nu poate fi cunoscuta de toata lumea.
despre restul evident ca ai dreptate, fiecare are. sunt convinsa ca-i o poezie oarecare si ca are trei penite asa cum multe alte poezii la fel de oarecare, au avut.
Orice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
Acum ce sa mai zic? Ca mi-a placut? Ei bine da, mi-a placut! Pornind de la sugestia exceptionala din titlu curgand intreg poemul, o viziune nu doar cinematografica (gen the last temptation of Jesus a lui Scorseze) ci si observationala, rotunda, ca atunci cand stai pe un varf inalt de munte si vezi totul din jurul tau dar nu auzi niciun zgomot, nimic-nimic. Atunci cand ochiul tau poetic poate vedea realitatea intr-o alta dimensiune si apoi sa o redea intr-o forma fara sunet. Un poem pe care mi-as fi dorit sa fi fost in stare sa-l scriu. Asa ca... penita fara alte vorbe. Sarbatori Fericite de la mine! Andu
Strict pe text (Sapphire), ma refeream la cacofonia "că ce o" - la Lucian a fost dur admonestata in timp ce la Emiemi a trecut neobservata. Pe mine, ca lector, m-a deranjat. A fost inlaturata, multumesc frumos. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Doar mi-am exprimat parerea, constructiva si nu distructiva, sper eu, cei din jur sint liberi sa o ia in seama sau sa o ignore. De ce textul mi s-a parut slab, am spus, concret. Nu eu fac un caz din ceva. Altii!
Adrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
Maia Cusco, bună seara! Voi fi cât se poate de scurt:
1."bănuiala mea e că doamna Lucreţia nu a activat prea mult în mediul virtual, sau cel puţin nu într-un spaţiu cu pretenţii."
Aceasta nu poate fi o scuză. Fiecare user are posibilitatea şi obligaţia să se intereseze despre cum funcţionează un spaţiu. Şi mai ales, să citească regulamentul. Există şi un text cu răspunsuri la întrebări frecvente, la care se ajunge foarte, foarte uşor, de pe prima pagină.
2. "cred că era mai elegant să faceţi trimitere la regulamentul site-ului şi să amintiţi că există persoane care chiar citesc cu atenţie detaliile biografice - şi pun preţ pe ele - decît să lansaţi cuvinte precum "greşeli jenante. în plus comentariile nu se referă neapărat la text, puteau fi la fel de bine trimise într-un email, fie şi cu titlu de avertisment, doar aveţi adresele tuturor membrilor într-o bază de date."
Hermeneia funcţionează pe baza unui algoritm prestabilit de directorul şi membrii consiliului Hermeneia. Bineînţeles că sugestiile sunt binevenite, dar nu în acest mod, puţin arţăgos. De dragul discuţiei, să ne gândim cât timp s-ar pierde pentru a face mail-uri de fiecare dată când trebuie comunicate lucruri minore, tehnice sau despre regulament. Nu e mai bine ca acel timp să-l investim în comentarii şi în validarea textelor?
Cred că şi adresa oficiului Hermeneia se poate afla. Având în vedere că însuşi comentariul tău nu are nicio legătură cu textul, dar este postat aici, pot să te întreb de ce ne pretinzi nouă practica de-a face observaţii prin e-mail?
3." tonul cu care sînt întîmpinaţi unii membri mă supără tare, pentru asta am intervenit aici, şi sper să nu mai simt nevoia aceasta în viitor."
Aceasta este o generalizare. Totuşi, spun că nu putem împăca pe toată lumea. Sper să nu mai simţi nevoia să intervii. Dacă totuşi se va întâmpla, urmează calea pe care ne-o propui - mail-ul.
Paul, nu stiu cum vezi tu lucrurile (daca as stii, Mafalda m-as numi) dar intre "amprenta pe clepsidra" si "primavara ucisa" alege tu. Si ok, daca totusi e cliseu, norocul meu ca nu ai gasit altul... sau ma insel? Multumesc de vizita si semn, Bobadil. P.S. Paule, ar trebui sa tii putin cont ca "amprenta pe clepsidra" este "fiecare amprenta pe clepsidra" (ca sa pastrezi constructia initiala, nu?) si se leaga de "toata aceasta calatorie" - unde e cliseul, totusi? Mai ales ca amprenta aceea este chiar "fragmentul intreg" care-i place atat de mult lui Marian Hutul de e aproape pregatit pentru o replica, desigur de o magnitudine remarcabila :-)
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
Bun venit, in primul rand. Las comentariu acesta pentru ca poezia m-a atras intr-un fel foarte interesant. Un vers minimalist care incearca si aproape reuseste sa poetizeze o stare aproape minimalista, o voce poate prea putin directa pentru ceea ce vrea sa spuna si un final pe care il gasesc tangential cu cliseicul, dar una peste alta, o poezie care pare a veni direct din autor, ea nefiind nemijlocita de nimic. Promit sa mai revin aici, pentru ca mi se pare interesant acest prim text. Sa ne citim cu bine!
mulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
Nu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
repet, dragă domnule Djamal: e hidos să îți placă o femeie doar că geme... eu, ca o sufragetă convinsă, consider că e un atac la FEMEIE la institutia ei. în plus, ai copiat titlul de Stefan Banica Jr.....Brrrrrrr!
Vladimir, ]nc\ntat[ c[ ti-a placut! Pentru mine e ca o experienta de viata pe care am consemnat-o aici. De aceea si apreciez faptul ca ti-a placut un asemenea text. La multi ani!
regret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc pentru atenta citire şi înţelegere.
pentru textul : eu n-am fost cu tata la femei deAlma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările dedeviezi ca Rosinante de la...subiect și nu am a-ți răspunde nimic-nimicuța, în afară că te-am citit o dată pe Rolit parcă și mi-a plăcut, chiar mult, poezia ta.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deîmi place poemul. deși nu este unul din cele mai reușite ale tale, ai pasaje care sunt faine. de ex.:
Învârt butoiaşul spre memorie,
e timid si cald, ca o fecioară de preot,
cântăreşte situaţia o secundă,
trage. Aerul încă îmi leagănă sângele.
poate aș renunța la "scot rătăcirea" și la "ca o mâță gravidă" (gestantă). dar aici sunt subiectiv.
aș fi vrut să spun mai multe, dar nu știu atât de bine conferenția pe marginea unei găuri... ca margas.
pentru textul : Ruleta rusească deNicule,
pentru textul : totul pare că merge pe dos deNici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
o faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deda, ne/am adunat la palpairea unui fir de poezie..multumesc de lectura nocturna... o sa las felinarul penitei sa arda toata noaptea ...sweet dreams, Marina ... si sfetnici buni sa afli in prag....
pentru textul : canon să dormim împreună deMulţumesc pentru observaţie, l-am corectat.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deimagini decupate parcă dintr-o serie nouă tip Luis Buñuel ("Câinele andaluz" cel realizat cu Salvator Dali) în care trimiterile suprarealiste depășesc portretele de familie ale pisicilor promise. dintre toate prefer ca realizare "coral amadeus" ... apropos, ai vizitat Muzeul Picasso din Paris?
pentru textul : pisicile de... erată: titlu ceva gen Blind Neo:)
pentru textul : caut femeie deNu comentez fotografia ci ideea. Eu sunt fascinat de arta facuta in comun, de acel irepetabil mood in care poetii si pictorii anilor 20-30 bantuiau cafenele Parisului producand capodopere, modeland cultura secolului XX intr-un cross talk cultural fara precedent. Apoi au venit razboaie, comunism, disperare si alienare. Arta s-a ascuns in turnul de fildes asteptand resurectia. Un text dupa o imagine impusa este fructul un efort comun si o binecuvantata antrepriza. Care merita mult mai mult decat aprecierea unei penite de aur.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deMariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
pentru textul : nimeni nu va ști deOK; asta sigur nu se termină aici, aștept cu zâmbetul pe buze continuarea. Ironia e aici mult mai vizibilă, dar firul poveștii abia se conturează...
pentru textul : Buricul pământului desi rotitoarea, ca tot uit. e o jucarie care se roteste si scoate un fel de bazait. nimic special, si ai dreptate, nu poate fi cunoscuta de toata lumea.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva dedespre restul evident ca ai dreptate, fiecare are. sunt convinsa ca-i o poezie oarecare si ca are trei penite asa cum multe alte poezii la fel de oarecare, au avut.
Orice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
pentru textul : stare de fapt deAcum ce sa mai zic? Ca mi-a placut? Ei bine da, mi-a placut! Pornind de la sugestia exceptionala din titlu curgand intreg poemul, o viziune nu doar cinematografica (gen the last temptation of Jesus a lui Scorseze) ci si observationala, rotunda, ca atunci cand stai pe un varf inalt de munte si vezi totul din jurul tau dar nu auzi niciun zgomot, nimic-nimic. Atunci cand ochiul tau poetic poate vedea realitatea intr-o alta dimensiune si apoi sa o redea intr-o forma fara sunet. Un poem pe care mi-as fi dorit sa fi fost in stare sa-l scriu. Asa ca... penita fara alte vorbe. Sarbatori Fericite de la mine! Andu
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deStrict pe text (Sapphire), ma refeream la cacofonia "că ce o" - la Lucian a fost dur admonestata in timp ce la Emiemi a trecut neobservata. Pe mine, ca lector, m-a deranjat. A fost inlaturata, multumesc frumos. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Doar mi-am exprimat parerea, constructiva si nu distructiva, sper eu, cei din jur sint liberi sa o ia in seama sau sa o ignore. De ce textul mi s-a parut slab, am spus, concret. Nu eu fac un caz din ceva. Altii!
pentru textul : schizoid de profesie deAdrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
pentru textul : Noapte bună, copii deMaia Cusco, bună seara! Voi fi cât se poate de scurt:
1."bănuiala mea e că doamna Lucreţia nu a activat prea mult în mediul virtual, sau cel puţin nu într-un spaţiu cu pretenţii."
Aceasta nu poate fi o scuză. Fiecare user are posibilitatea şi obligaţia să se intereseze despre cum funcţionează un spaţiu. Şi mai ales, să citească regulamentul. Există şi un text cu răspunsuri la întrebări frecvente, la care se ajunge foarte, foarte uşor, de pe prima pagină.
2. "cred că era mai elegant să faceţi trimitere la regulamentul site-ului şi să amintiţi că există persoane care chiar citesc cu atenţie detaliile biografice - şi pun preţ pe ele - decît să lansaţi cuvinte precum "greşeli jenante. în plus comentariile nu se referă neapărat la text, puteau fi la fel de bine trimise într-un email, fie şi cu titlu de avertisment, doar aveţi adresele tuturor membrilor într-o bază de date."
Hermeneia funcţionează pe baza unui algoritm prestabilit de directorul şi membrii consiliului Hermeneia. Bineînţeles că sugestiile sunt binevenite, dar nu în acest mod, puţin arţăgos. De dragul discuţiei, să ne gândim cât timp s-ar pierde pentru a face mail-uri de fiecare dată când trebuie comunicate lucruri minore, tehnice sau despre regulament. Nu e mai bine ca acel timp să-l investim în comentarii şi în validarea textelor?
Cred că şi adresa oficiului Hermeneia se poate afla. Având în vedere că însuşi comentariul tău nu are nicio legătură cu textul, dar este postat aici, pot să te întreb de ce ne pretinzi nouă practica de-a face observaţii prin e-mail?
3." tonul cu care sînt întîmpinaţi unii membri mă supără tare, pentru asta am intervenit aici, şi sper să nu mai simt nevoia aceasta în viitor."
Aceasta este o generalizare. Totuşi, spun că nu putem împăca pe toată lumea. Sper să nu mai simţi nevoia să intervii. Dacă totuşi se va întâmpla, urmează calea pe care ne-o propui - mail-ul.
O seară frumoasă!
pentru textul : Poveste de iubire dePaul, nu stiu cum vezi tu lucrurile (daca as stii, Mafalda m-as numi) dar intre "amprenta pe clepsidra" si "primavara ucisa" alege tu. Si ok, daca totusi e cliseu, norocul meu ca nu ai gasit altul... sau ma insel? Multumesc de vizita si semn, Bobadil. P.S. Paule, ar trebui sa tii putin cont ca "amprenta pe clepsidra" este "fiecare amprenta pe clepsidra" (ca sa pastrezi constructia initiala, nu?) si se leaga de "toata aceasta calatorie" - unde e cliseul, totusi? Mai ales ca amprenta aceea este chiar "fragmentul intreg" care-i place atat de mult lui Marian Hutul de e aproape pregatit pentru o replica, desigur de o magnitudine remarcabila :-)
pentru textul : un fragment întreg dedecât cu textul în sine. Mulțumesc, Maria !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deCălin, sunt unul dintre cei cărora le place poezia ta. Fie ca acest volum să aibă o decolare frumoasă!
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deîmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deBun venit, in primul rand. Las comentariu acesta pentru ca poezia m-a atras intr-un fel foarte interesant. Un vers minimalist care incearca si aproape reuseste sa poetizeze o stare aproape minimalista, o voce poate prea putin directa pentru ceea ce vrea sa spuna si un final pe care il gasesc tangential cu cliseicul, dar una peste alta, o poezie care pare a veni direct din autor, ea nefiind nemijlocita de nimic. Promit sa mai revin aici, pentru ca mi se pare interesant acest prim text. Sa ne citim cu bine!
pentru textul : loveşte numai atunci când sunt la pământ demulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
pentru textul : un ceas deFrumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II deNu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
pentru textul : o viziune a insentimentelor derepet, dragă domnule Djamal: e hidos să îți placă o femeie doar că geme... eu, ca o sufragetă convinsă, consider că e un atac la FEMEIE la institutia ei. în plus, ai copiat titlul de Stefan Banica Jr.....Brrrrrrr!
pentru textul : Te iubesc femeie deVladimir, ]nc\ntat[ c[ ti-a placut! Pentru mine e ca o experienta de viata pe care am consemnat-o aici. De aceea si apreciez faptul ca ti-a placut un asemenea text. La multi ani!
pentru textul : sub acoperire deregret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
pentru textul : Nenorocul de"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
Pagini