„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
a te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
P.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
iata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
Naomi T., un poem frumos, o scriere clară, cursivă. Metaforă, simbol, cam tot ce ţine de poezie se regăseşte în poem... şi totul atât de simplificat şi sensibil! Remarc: "Every boat on every river/ was once a bridge" şi: "Every sail/ was once a wedding dres"! Cu simpatie,
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
eu m-am tot invartit pe aici, sa las, sa nu las comentariu, asta acum doua zile cand nu era nimic , pustiu pe aici, in afara de poezie. acum ce sa iti zik.... "sa-i fi vazut cum ne tarau spre casa", cred ca asa e cel mai bine si ca strainii sunt ceva mai destepti decat noi , macar in vizite de protocol. imi spui lucruri pe care le stiu deja, intr-o maniera pe care am mai intalnit-o la multi altii inaintea ta, dar tu ca orice scriitor, tii cu dinti de poezia ta, e bine pe de o parte, pe de alta nu. in opinia mea, un poet are o datorie: cea de a-l face pe cititor sa simta ceva deosebit, sa il duca in lumea lui si sa il retina mereu acolo, sa isi uneasca sufletele. poezia este sublima arta, si arta fiind, ea trebuie sa placa, sa trezeasca emotie, si sa incante ochiul. marca personala e intregul poem, nu un fragment, nu un vers, nu un cuvant, pentru ca tu esti in poezie. multi gandesc ca tine, si nu stiu in ce masura este tocmai bine. am tinut sa spun toate aceste lucruri pentru a le avea macar putin in vizor data viitoare. queen ella. p.s. : o sa fiu cu ochii pe tine!
Dorin Cozan, liricitate, simbol şi un uşor parfun de desuetitudine stănesciană. Cred că nişte mici finisaje ar fi necesare. Ştiu şi eu... miros, butoi, câmp, am învăţat scurtături. Mi-a plăcut. Cu amiciţie,
Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
Nu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
proiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
Recunosc atat ca in ultima vreme a trebuit sa umblu din nou pe la optician si pe la dioptriile ochelarilor mei pentru citit cat si ca am ramas un impatimit al experimentului si indeosebi al celui vizual dar.... in acest text care promitea atat de mult prin titlu (steampunk este un subiect incitant) nu am "vazut" nimic... e mai degraba o pseudo-cronica cinematografica cu aspiratii de eseu pe aceeasi tema. Prozodia insa nu e rea, infatisandu-mi o autoare cu inclinatii catre romanul-scenariu. In final nu inteleg ce importanta are cine a produs si ce in asociere cu cine... vindem ceva pe aici si eu nici n-am bagat de seama? Andu
Stimate autor,
Acest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
multumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
aleksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
Mi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
Poezia se citește cu mintea, cu sufletul, cu trupul. Se ascultă în noi, se desfiră în linii personale, în paralele culturale, în timpi, se rostește pe nivelul lingvistic, stilistic, se caută cheile compoziției, forma, dinamica interioară, coerența, tehnica, expersivitatea, discursul, starea, atmosfera, stilul și așa mai departe. Unii pot spune despre o poezie că este: non-poezie, foarte slabă, slabă, alții mediocră, alții îndeajuns de bună, bună, de colecție, rară (în, fine, a se admite categorizarea ce nu se dorește exhaustivă); foarte puțini poate vor trece peste acest nivel valoric. Eu mă încadrez, până la această etapă, după diferite criterii de evaluare proprii și ale unui critic literar, la "îndeajuns de bună". Unele poezii sunt sub această limită, altele sunt deasupra ei. Știu bine cât mai am de lucrat. Și creația nu include doar lucru. Aici nu fac un eseu. Vladimir: iau intențiile tale întotdeauna drept bune, până la limita în care se percepe - de orice cititor - spiritul "mușcător", nu în idei, ci în adresare. Am înțeles că nu îți place ermetismul meu, cel pe care îl întâlnești aici, chiar dacă înțelegi ce se află dincolo de el, în substanța poeziilor. Am înțeles și că vrei să vezi viul acela netehnicizat și simțirea, ce caracterizează scrierea mea. Sigur le vei găsi și în câteva din poeziile scrise aici. Am făcut o greșeală: m-am abținut în a comenta textele tale fiindcă am preferat - tocmai fiindcă înlănțui simboluri și ești foarte criptic - să las timp până când pot vorbi despre ele. Știi cum îți citesc eu poeziile, mă cunoști de un an. știi cum ți-am comentat poezie după poezie aproape. Știi în ce sfere culturale ne aflăm fiecare din noi, iar Poezia, cel puțin în acest moment, pentru fiecare dintre noi este o încercare, cu reușite parțiale. Eu o recunosc deschis. Fiecare din noi are poezii pe marja între non-poezie și poezie foarte bună. Dincolo de acest prag, până acum, nu am găsit autori aici sau pe alte site-uri unde ne aflăm. Dacă tu ai considerat că scriu aici "de atelier", deși sincer vei recunoaște în tine că ai greșit afirmând acest lucru, este pentru că poeziile necesită încă prelucrare. Toate ale mele, toate ale celorlalți. Prin urmare, nu îmi cere să exemplific unde se laudă poezii la limita valorică medie, fiindcă este vizibil. În plus, se acordă fiecăruia dreptul să spună orice, cu o condiție cel puțin: a respectului față de text și om. Și prin acțiune-fapt constructive. Mulțumesc pentru schimbarea de registru din al doilea comentariu al tău, e un semn de înțelegere, la care mă așteptam și pe care eu îl voi respecta. Și te aștept pe textele mele în continuare, cu bune intenții, indiferent de cum bat vânturile și cât de deschisă este poarta lor. Mă voi gândi la următoarele: - dacă să mai fragmentez. așa am simțit în ultimul timp lucrurile, oamenii, realitățile, așa le-am redat - voi schimba "sticloși" deși în acest context merge, dar fiindcă nici mie nu îmi place să uzez mai mult ceva prea uzat, voi încerca să dau ochilor acelora altă calitate. - fire albe (rămășițele din "leu", firele care îi perpetuează spiritul, le las așa, ca și palmele vântului - inițial scrisesem brațele, dar nu, cenușa pe brațe nu merge; am încercat variante ca: mâinile, pletele etc.; până la urmă am păstrat palmele). - eu scriu demult și scriu diverse. unele texte stau la dospit, altele sunt deja șterse, aruncate, unele le las pentru a fi ajutată, altele le scriu spontan, tu știi toate acestea. nu cred că deranjează că postez un text ci că uneori îmi asum riscul, ca toți de altfel, să las un text prelucrabil. sunt volume de poezie deja publicate de ani de zile care conțin poezii întregi ce ar merita refăcute, știm toți asta. încercarea mea este de a scrie în timp bine. măcar bine. dacă parcurgi ce scriam în martie de exmplu, cu ce scriu acum, vei vedea singur evoluția și în poezie. Deși am spus că las non-răspuns, faptul că ești un om pe care eu îl apreciez de atâta timp și faptul că suntem într-un spațiu public afișat m-a determinat să îți răspund. Cred că mai mult de atât este deja prea mult și că mâna a fost dată. Să avem grație și înțelepciune. Ela
de la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
Felicitări, Călin, pentru iniţiativă(e)! Am revăzut filmuleţul şi a fost chiar "super"! M-a făcut să-mi fie dor de clipele acelea (ciudat!!!) deşi n-am fost acolo! Aştept cronica (filmată?) a întâlnirii de sâmbătă! Să aveţi week-end de poveste!
"visuri şi amintiri cum
dorm sub iarnă şi sub zăpadă
o vreme uitată."
pentru ca e un text fara punctuatie, la o prima citire am inteles ca zapada aceea este "o vreme uitată". ("vremuri uitate" cred ca ar elimina confuzia)
apoi strofa 3, cu sublinierea ei:
"ninge liniştit e-atât de albă neaua.
albă..."
pai cum altfel sa fie o nea care abia atunci cade?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
pentru textul : fals interviu despre menirea artei dea te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
Multumesc de trecere, comentariu si apreciere, Paul! Bucuros ca ti-a placut!
pentru textul : Argintiu furişat deP.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
pentru textul : Solomon Science dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deiata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
dar si
"we never surrender
pentru textul : Optimus Anonymous dewhen sick or in love"...
Naomi T., un poem frumos, o scriere clară, cursivă. Metaforă, simbol, cam tot ce ţine de poezie se regăseşte în poem... şi totul atât de simplificat şi sensibil! Remarc: "Every boat on every river/ was once a bridge" şi: "Every sail/ was once a wedding dres"! Cu simpatie,
Ioan J
pentru textul : The river I demultumiri - tarzii, dar nu mai putin sincere, pentru semnul de apreciere. ma bucur sa vad ca astfel de texte inca mai sunt citite, inca mai plac.
pentru textul : Doină brumărie depărerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deVirgil, acum am vazut, voiam sa ma refer la pizzaro, insa ma gindeam la altceva probabil, de aia a aparut montezuma. Multumesc, am corectat.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deeu m-am tot invartit pe aici, sa las, sa nu las comentariu, asta acum doua zile cand nu era nimic , pustiu pe aici, in afara de poezie. acum ce sa iti zik.... "sa-i fi vazut cum ne tarau spre casa", cred ca asa e cel mai bine si ca strainii sunt ceva mai destepti decat noi , macar in vizite de protocol. imi spui lucruri pe care le stiu deja, intr-o maniera pe care am mai intalnit-o la multi altii inaintea ta, dar tu ca orice scriitor, tii cu dinti de poezia ta, e bine pe de o parte, pe de alta nu. in opinia mea, un poet are o datorie: cea de a-l face pe cititor sa simta ceva deosebit, sa il duca in lumea lui si sa il retina mereu acolo, sa isi uneasca sufletele. poezia este sublima arta, si arta fiind, ea trebuie sa placa, sa trezeasca emotie, si sa incante ochiul. marca personala e intregul poem, nu un fragment, nu un vers, nu un cuvant, pentru ca tu esti in poezie. multi gandesc ca tine, si nu stiu in ce masura este tocmai bine. am tinut sa spun toate aceste lucruri pentru a le avea macar putin in vizor data viitoare. queen ella. p.s. : o sa fiu cu ochii pe tine!
pentru textul : așa a fost deMultumesc Bobadil, bineinteles intr-un mod perfect imberb. Am facut si modificare, multam de sugestii ! Ialin
pentru textul : Mizantropii deDorin Cozan, liricitate, simbol şi un uşor parfun de desuetitudine stănesciană. Cred că nişte mici finisaje ar fi necesare. Ştiu şi eu... miros, butoi, câmp, am învăţat scurtături. Mi-a plăcut. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Ai grijă, urmează-mă deUn pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
pentru textul : Gheara deInteresant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deNu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deproiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
pentru textul : compendiu despre grădini deRecunosc atat ca in ultima vreme a trebuit sa umblu din nou pe la optician si pe la dioptriile ochelarilor mei pentru citit cat si ca am ramas un impatimit al experimentului si indeosebi al celui vizual dar.... in acest text care promitea atat de mult prin titlu (steampunk este un subiect incitant) nu am "vazut" nimic... e mai degraba o pseudo-cronica cinematografica cu aspiratii de eseu pe aceeasi tema. Prozodia insa nu e rea, infatisandu-mi o autoare cu inclinatii catre romanul-scenariu. In final nu inteleg ce importanta are cine a produs si ce in asociere cu cine... vindem ceva pe aici si eu nici n-am bagat de seama? Andu
pentru textul : Desene steampunk deStimate autor,
pentru textul : pâinea zilei de luni deAcest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
multumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte deiata unul din textele acelea cu care nun prea stii ce sa faci decit probabil sa zimbesti putin. evident, nu lipsit de imaginatie
pentru textul : mi-e frică să dorm dealeksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
pentru textul : Bonsai deMi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
pentru textul : Swedish blue deInteresantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
pentru textul : Haiku - (M) deDin cauza timpurilor verbelor, textul are o ruptură destul de accentuată.
err: "adormisei" --> adormişi sau adormiseşi.
pentru textul : Twilight dePoezia se citește cu mintea, cu sufletul, cu trupul. Se ascultă în noi, se desfiră în linii personale, în paralele culturale, în timpi, se rostește pe nivelul lingvistic, stilistic, se caută cheile compoziției, forma, dinamica interioară, coerența, tehnica, expersivitatea, discursul, starea, atmosfera, stilul și așa mai departe. Unii pot spune despre o poezie că este: non-poezie, foarte slabă, slabă, alții mediocră, alții îndeajuns de bună, bună, de colecție, rară (în, fine, a se admite categorizarea ce nu se dorește exhaustivă); foarte puțini poate vor trece peste acest nivel valoric. Eu mă încadrez, până la această etapă, după diferite criterii de evaluare proprii și ale unui critic literar, la "îndeajuns de bună". Unele poezii sunt sub această limită, altele sunt deasupra ei. Știu bine cât mai am de lucrat. Și creația nu include doar lucru. Aici nu fac un eseu. Vladimir: iau intențiile tale întotdeauna drept bune, până la limita în care se percepe - de orice cititor - spiritul "mușcător", nu în idei, ci în adresare. Am înțeles că nu îți place ermetismul meu, cel pe care îl întâlnești aici, chiar dacă înțelegi ce se află dincolo de el, în substanța poeziilor. Am înțeles și că vrei să vezi viul acela netehnicizat și simțirea, ce caracterizează scrierea mea. Sigur le vei găsi și în câteva din poeziile scrise aici. Am făcut o greșeală: m-am abținut în a comenta textele tale fiindcă am preferat - tocmai fiindcă înlănțui simboluri și ești foarte criptic - să las timp până când pot vorbi despre ele. Știi cum îți citesc eu poeziile, mă cunoști de un an. știi cum ți-am comentat poezie după poezie aproape. Știi în ce sfere culturale ne aflăm fiecare din noi, iar Poezia, cel puțin în acest moment, pentru fiecare dintre noi este o încercare, cu reușite parțiale. Eu o recunosc deschis. Fiecare din noi are poezii pe marja între non-poezie și poezie foarte bună. Dincolo de acest prag, până acum, nu am găsit autori aici sau pe alte site-uri unde ne aflăm. Dacă tu ai considerat că scriu aici "de atelier", deși sincer vei recunoaște în tine că ai greșit afirmând acest lucru, este pentru că poeziile necesită încă prelucrare. Toate ale mele, toate ale celorlalți. Prin urmare, nu îmi cere să exemplific unde se laudă poezii la limita valorică medie, fiindcă este vizibil. În plus, se acordă fiecăruia dreptul să spună orice, cu o condiție cel puțin: a respectului față de text și om. Și prin acțiune-fapt constructive. Mulțumesc pentru schimbarea de registru din al doilea comentariu al tău, e un semn de înțelegere, la care mă așteptam și pe care eu îl voi respecta. Și te aștept pe textele mele în continuare, cu bune intenții, indiferent de cum bat vânturile și cât de deschisă este poarta lor. Mă voi gândi la următoarele: - dacă să mai fragmentez. așa am simțit în ultimul timp lucrurile, oamenii, realitățile, așa le-am redat - voi schimba "sticloși" deși în acest context merge, dar fiindcă nici mie nu îmi place să uzez mai mult ceva prea uzat, voi încerca să dau ochilor acelora altă calitate. - fire albe (rămășițele din "leu", firele care îi perpetuează spiritul, le las așa, ca și palmele vântului - inițial scrisesem brațele, dar nu, cenușa pe brațe nu merge; am încercat variante ca: mâinile, pletele etc.; până la urmă am păstrat palmele). - eu scriu demult și scriu diverse. unele texte stau la dospit, altele sunt deja șterse, aruncate, unele le las pentru a fi ajutată, altele le scriu spontan, tu știi toate acestea. nu cred că deranjează că postez un text ci că uneori îmi asum riscul, ca toți de altfel, să las un text prelucrabil. sunt volume de poezie deja publicate de ani de zile care conțin poezii întregi ce ar merita refăcute, știm toți asta. încercarea mea este de a scrie în timp bine. măcar bine. dacă parcurgi ce scriam în martie de exmplu, cu ce scriu acum, vei vedea singur evoluția și în poezie. Deși am spus că las non-răspuns, faptul că ești un om pe care eu îl apreciez de atâta timp și faptul că suntem într-un spațiu public afișat m-a determinat să îți răspund. Cred că mai mult de atât este deja prea mult și că mâna a fost dată. Să avem grație și înțelepciune. Ela
pentru textul : Ochi de leu dede la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deFelicitări, Călin, pentru iniţiativă(e)! Am revăzut filmuleţul şi a fost chiar "super"! M-a făcut să-mi fie dor de clipele acelea (ciudat!!!) deşi n-am fost acolo! Aştept cronica (filmată?) a întâlnirii de sâmbătă! Să aveţi week-end de poveste!
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deAm corectat, mulţumesc. Cred pur şi simplu că în acest text aşa am vrut eu să pun sau să nu pun virgulele. Aşa le simt, cred că mă înţelegi :)
pentru textul : Gâscă, găină şi chiar capră derubbish? OK!
pentru textul : Iată de"visuri şi amintiri cum
dorm sub iarnă şi sub zăpadă
o vreme uitată."
pentru ca e un text fara punctuatie, la o prima citire am inteles ca zapada aceea este "o vreme uitată". ("vremuri uitate" cred ca ar elimina confuzia)
apoi strofa 3, cu sublinierea ei:
"ninge liniştit e-atât de albă neaua.
albă..."
pai cum altfel sa fie o nea care abia atunci cade?
pentru textul : Perpetuu dePagini