""nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(" --- asta din ce cauza? din cauza lui Twitter? Eu tot nu ii inteleg pe moldoveni. Ei ori voteaza ori fac revolutie?
Corina, as far as I'm concerned... yeah!
Dar sper că și Consiliul H. va considera oportun un asemenea concurs de poezie... și că apoi participarea va fi numeroasă, formată, bun-înțeles, numai din supraviețuitori.
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Amestec ermetic (unitar/consistent sau, pur si simplu, sincretic?) de simboluri plecand de la hieroglifele (egiptene) - devenite "hemoglife" (jertfa de sange adusa) la "masa tacerii" a "tatalui", "sinodul" (greierilor? - fortare poate acceptabila ), "sarutul" (lui Iuda), "durerea fiului" (batuta in cuie), iar, in fine, abia la sfarsit (si pacat ca doar acolo!) ceva care trezeste fiorul poetic: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii"
multumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
despre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
reușit textul și cumpătat. adică fără să alunece în patetic. reușit și mai ales fără dulceața aceea pe care o mai lăsai uneori. acum e rece și lucid. unii vor manele și lumină. lasă-i să ceară. toată viața asta au făcut. au tot cerut să li se dea. aici însă nu e nici guvern și nici ngo. aici ești liber să nu le dai.
gosh! tocmai am descoperit ca exista oameni cu energii conflictuale care abia asteapta sa fie dezlantuite doar daca le oferi un prilej, oricit de benign ar fi acesta. cred ca ar trebui sa deschid un site doar pentru refulari de conflicte, orgolii, histrionisme si alte cele, si sint sigur ca nu ramin vreodata fara clienti. ba s-ar putea sa fie mai mult ca pe hermeneia. harța se pare că are farmecul ei irezistibil și generator de orgasme.
a
Ce ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
nu, ultima propozitie este o vorba de-a mea despre palimpsest tot am rezerve deși nu era nevoie să îmi dai definiția. asta știam și eu. ce nu agreez neaparat este existența lui acolo. dar banuiesc ca fiecare cu nevoia lui de cuvinte
fereastra ta de/acum celebră vers criptic care îi oferă posbilitatea celui care citește să interpreteze în fel și chip. nu e prima dată când întâlnesc un limbaj care ascunde, aici la tine. fericirea se poartă clasic. am înțeles, sezonul acesta, nu? ce va fi în următorul?
,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
îmi place stilul tău naiv asumat, copilăresc, fără prețiozități dar parcă tinzi să dilueazi, să prozaizezi îți sugerez să îți revezi textele și să elimini redundanțele... cum ar fi de pildă mai sus repetarea supărătoare a cuvântului ceaslă ( de altfel, frumos și sugestiv- sinonim pentru șaslă- struguri?) succes!
Asta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
imi pare rau ca am gasit atat de tarziu poemul acesta bijuterie dar ma bucur ca l-am gasit. uimitoare prospetimea raportarii, rasturnarea perspectivei ("Viața era un lemn cu rădăcini albastre:/ creșteau deasupra noastră/ spre pământul cel bun.")...plus un final memorabil. asez o penita si sper ca te voi mai citi. cu admiratie, Adriana
*Cornish pasty = specialitate culinară specifică regiunei Cornwall, Marea Britanie. = this was the best joke. Și eu care credeam că o fi vreo pasăre de curte!...
M-am gandit si Profetul are dreptate, denumirea generala e rasista. Pentru a nu lasa fara obiect aceasta mica "disputa" am hotarit sa pun in paranteza versul respectiv in loc sa-l sterg. El trebuie considerat ca fiind sters, insa. Multumesc, Bobadil.
Mulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
e ceea ce se spune "Café allongé"... vrei să combini forțat chestii banale cu lucruri profunde și nu prea merge... cel puțin asta e părerea mea. eu am încercat totuși să schițez partea bună a lucrurilor "într-o zi zăpezile se vor topi ca un strop în palma unui surâs din coada ochiului râzând se vor prelinge sori să ne-ncălzească genunchii gândurilor vom primi dimineața aceea stând cuminți o mie și una de nopți sau cât va fi nevoie vor fi vremurile acestea întinse pe coarde păsările își vor peria singure cântările cu picioarele frunzelor degete de urme vom scutura de pe masa tăcerii și le vom da hrană depărtării pentru drumul ei spre singurătate într-o zi când un ochi va răsări în album spre ce colț al dimineții își va lipi degetul privirilor sale"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
""nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(" --- asta din ce cauza? din cauza lui Twitter? Eu tot nu ii inteleg pe moldoveni. Ei ori voteaza ori fac revolutie?
pentru textul : sandale pentru no woman's land de"cu aş putea să te pun la vreun colţ." se va citi "cum aş putea să te pun la vreun colţ."
pentru textul : Har şi talent deCorina, as far as I'm concerned... yeah!
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 deDar sper că și Consiliul H. va considera oportun un asemenea concurs de poezie... și că apoi participarea va fi numeroasă, formată, bun-înțeles, numai din supraviețuitori.
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Amestec ermetic (unitar/consistent sau, pur si simplu, sincretic?) de simboluri plecand de la hieroglifele (egiptene) - devenite "hemoglife" (jertfa de sange adusa) la "masa tacerii" a "tatalui", "sinodul" (greierilor? - fortare poate acceptabila ), "sarutul" (lui Iuda), "durerea fiului" (batuta in cuie), iar, in fine, abia la sfarsit (si pacat ca doar acolo!) ceva care trezeste fiorul poetic: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii"
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului demultumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
pentru textul : Jocul dedespre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
pentru textul : Femeia fără țipăt dereușit textul și cumpătat. adică fără să alunece în patetic. reușit și mai ales fără dulceața aceea pe care o mai lăsai uneori. acum e rece și lucid. unii vor manele și lumină. lasă-i să ceară. toată viața asta au făcut. au tot cerut să li se dea. aici însă nu e nici guvern și nici ngo. aici ești liber să nu le dai.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral demulțumesc pentru atenționare. sper că acum s-a rezolvat.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – defrancisc, multumesc de trecere, dar, cred, ești dezolant, lipsit de păreri și neconstructiv. nu pot lua în seamă ironiile tale amuzante.
pentru textul : Tânărul din Nain deemilian, multumesc. transcendental poate, transcendent sigur. absolut!
pentru textul : absolute zero degosh! tocmai am descoperit ca exista oameni cu energii conflictuale care abia asteapta sa fie dezlantuite doar daca le oferi un prilej, oricit de benign ar fi acesta. cred ca ar trebui sa deschid un site doar pentru refulari de conflicte, orgolii, histrionisme si alte cele, si sint sigur ca nu ramin vreodata fara clienti. ba s-ar putea sa fie mai mult ca pe hermeneia. harța se pare că are farmecul ei irezistibil și generator de orgasme.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dea
mi-a placut :) imi aminti de bobadil, desi nu are nicio legatura, nu? insa, modul in care ai stapanit limbajul mi a placut
pentru textul : pe-un picior. de plai dedraga Ioana, iată site-ul Centrului Pompidou: http://www.centrepompidou.fr/Pompidou/Accueil.nsf/tunnel?OpenForm de aici poți accesa in franceză, engleză și spaniolă.
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS deCe ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
pentru textul : trăiesc periculos denu, ultima propozitie este o vorba de-a mea despre palimpsest tot am rezerve deși nu era nevoie să îmi dai definiția. asta știam și eu. ce nu agreez neaparat este existența lui acolo. dar banuiesc ca fiecare cu nevoia lui de cuvinte
pentru textul : Palimpsest cu păsări defereastra ta de/acum celebră vers criptic care îi oferă posbilitatea celui care citește să interpreteze în fel și chip. nu e prima dată când întâlnesc un limbaj care ascunde, aici la tine. fericirea se poartă clasic. am înțeles, sezonul acesta, nu? ce va fi în următorul?
pentru textul : Zâmbetul tău începe doar la un metru de mine derecitesc finalul:
"şi cineva-i spune nedesluşit
nu mai credeam c-o să vii.
Comentarii "
daca ne spui si ce fel de comentarii astepti, e absolut perfect :))
pentru textul : La un ocol arinii de,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
pentru textul : Gând de vecernie deîmi place stilul tău naiv asumat, copilăresc, fără prețiozități dar parcă tinzi să dilueazi, să prozaizezi îți sugerez să îți revezi textele și să elimini redundanțele... cum ar fi de pildă mai sus repetarea supărătoare a cuvântului ceaslă ( de altfel, frumos și sugestiv- sinonim pentru șaslă- struguri?) succes!
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deAsta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
pentru textul : inaplicabil deimi pare rau ca am gasit atat de tarziu poemul acesta bijuterie dar ma bucur ca l-am gasit. uimitoare prospetimea raportarii, rasturnarea perspectivei ("Viața era un lemn cu rădăcini albastre:/ creșteau deasupra noastră/ spre pământul cel bun.")...plus un final memorabil. asez o penita si sper ca te voi mai citi. cu admiratie, Adriana
pentru textul : Poem din doi în doi desi eu sunt batrana...
pentru textul : A minți este o adevărată virtute de*Cornish pasty = specialitate culinară specifică regiunei Cornwall, Marea Britanie. = this was the best joke. Și eu care credeam că o fi vreo pasăre de curte!...
pentru textul : Steve deerr:
de adună - ce adună
pentru textul : copacul dinăuntru deImi plac textele care fac rating dar care nu prea sunt comentate
pentru textul : Eu scriu, deci exist. deM-am gandit si Profetul are dreptate, denumirea generala e rasista. Pentru a nu lasa fara obiect aceasta mica "disputa" am hotarit sa pun in paranteza versul respectiv in loc sa-l sterg. El trebuie considerat ca fiind sters, insa. Multumesc, Bobadil.
pentru textul : gheișe deMulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
pentru textul : Mere târzii deApropo, Villon n-a scris săracul în secolul 13, pentru simplul fapt că s-a născut prin 1400 și ceva...sau poate știți Dvs. ceva ce noi nu știm...
pentru textul : Anotimp dee ceea ce se spune "Café allongé"... vrei să combini forțat chestii banale cu lucruri profunde și nu prea merge... cel puțin asta e părerea mea. eu am încercat totuși să schițez partea bună a lucrurilor "într-o zi zăpezile se vor topi ca un strop în palma unui surâs din coada ochiului râzând se vor prelinge sori să ne-ncălzească genunchii gândurilor vom primi dimineața aceea stând cuminți o mie și una de nopți sau cât va fi nevoie vor fi vremurile acestea întinse pe coarde păsările își vor peria singure cântările cu picioarele frunzelor degete de urme vom scutura de pe masa tăcerii și le vom da hrană depărtării pentru drumul ei spre singurătate într-o zi când un ochi va răsări în album spre ce colț al dimineții își va lipi degetul privirilor sale"
pentru textul : unei primăveri dePagini