Aranca, înțeleg că acele locuri și "șapte coline" descrise în poemul tău s-ar referi și la Iași... frumos spus. Cred că a lăsa o anume ambiguitate în poezie este o calitate. În rest, nu am făcut vreo aluzie decât la faptul că nu îmi amintesc de numele tău, referitor la afirmația ta privind prieteniile. Dar sunt sigură că te citesc de multă vreme, sub altă semnătură. Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)

mi-a cam placut.

Nu cunosc acest autor apărut acum pe H (probabil o clonă) dar ce pot spune este că materialul acesta (de debut?) este extrem de slab, face abuz de pattern-uri literare (comparația) și finalmente nu spune nimic dincolo de celebrul 'am fost mare vere iar acu sunt mic' mă duce cu gândul la bietul Năstase și la ce i-a zis Băse încă din 2004 'Adriane nici nu știi, cât de mic tu poți să fii'.
Eu sper că această clonă (probabil) va veni pe viitor și cu texte mai convingătoare, cel puțin pentru mine, care mi-am scos din dietă că..tul literar de acum mai bine de zece ani.

E relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.

Cele bune.

mulțumesc ... simt că se putea și mai bine - la text mă refer, binențeles, nu la comentariu :)
te mai aștept

dragul meu, tocmai am testat adresa office at hermeneia dot com si functioneaza perfect. nu stiu la ce te referi cind spui "am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide"
apoi, nu exista nici o perioada standard dar din cite vad nu ai absolut nici un text postat pe hermeneia care sa astepte aprobare. te asigur ca daca era cazul textul era aprobat sau respins de multa vreme. ma tem ca nu stii cum sa postezi. te rog sa citesti aici: http://hermeneia.com/faq#n12566

ce faci paul? ce e atit de bestial sa abuzezi de un sistem? sau acum au descoperit romanii internetul si nu stiu cum sa ii manince mai repede lebedele? te avertizez ca la urmatoarea experienta de genul asta s-a putea sa ai contul suspendat. in plus, a incepe sa te "comentezi" singur e si de prost gust nu numai "neregulamentar"

Oriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.

e de reținut că ție îți plac... zemoasele:) și vii:) ai presimțiri la offtopic? vorbim literatură doar...:)

Virgil, ma bucur cind sint plasata la mijloc din foarte multe motive, iti spun doar 3 (azi):
1 - e mai cald
2 - sint mai greu de observat
3 - lumea asta surda si cu un brat lipsa are nevoie de un mid-filder cu mingea la picior..:D

multumesc pentru aurul investit!:)

Dacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
Trebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.

Un text cu amprentele locurilor și ale oamenilor de demult, dar și ale lecturilor, ale prozelor clasice parcurse de autoare. M-ai câștigat prin tehnica detaliului, m-ai luat acolo și am cunoscut locurile și oamenii cu simțirile tale. Mi-a amintit de locurile natale, de râul Suceava care trece pe lângă sat, de barcă, de inundații...
E ca un documentar.
Nu e perfect. Se mai reiau unele idei, se explică unde nu e cazul, repeți de multe ori "odinioară", mai trebuie revizuită punctuația, e și un typo. Însă mi-a plăcut! E un decupaj de loc drag atins de o ușoară nostalgie pentru ceea ce a fost cândva... foarte bine susținut acest timp, " cândva".

Lucian, să fi fost numai strofa patru și era suficient să fie o poezie frumoasă. Asta nu înseamnă că restul nu e bun, dimpotrivă. Nu știu pe cine ai vrut să zugrăvești dar eu m-am gândit la mama și la bunica mea. Reușită metafora "ochi alabaștri". /O\

Alma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)