Petre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
mă tem că ultimul vers are o greșeală de scriere.
de asemenea, ultima strofă pur și simplu distruge textul. am observat asta la tine: tendința de a scrie într-un mod confuz și întortocheat. pentru un motiv care mie îmi scapă.
Cezar, tu iti bati joc de noi? pentru ca daca asta urmaresti eu te asigur ca se poate si sa iti suspendam contul pentru o vreme. textul de mai sus incepe cu un cuvint in care o diacritica este lipsa. daca asa este primul cuvint dintr-un text pe care tu il consideri acceptabil eu ma intreb daca tu intelegi cum se scrie romaneste si ce este acceptabil (sau nu) la un text pe hermeneia. am citit si in continuare. greselile abunda. INACCEPTABIL!
Încă ceva: tu reușești să pui în dialog, ceea ce alții pun în poezie: aici, de exemplu, ai pasajele cu "muncesc" / "te ascunzi", "5 % (scrie "la sută" că așa sună, nimeni nu zice 5 cerculeț bară cerculeț) să construim o viață!". "Să ne trăiești Chirilă, prin orice dulap dormi tu" și celelalte ghilimele aduc o reușită notă de dialog în dialog, de reflecție spontană în tot iureșul de replici, un fel de stop cadre: aici se întâmplă ceva. Vreau să fac și o atenționare, ca să nu se repete și asta (am citit și eseul tău): ai grijă că la noi, acum, se scrie cu o notă sexuală atât de puternică încât a devenit clișeu plictisitor; ține-te departe, spune ce ai de spus dar fără să aluneci acolo, să nu te ia valul. Ar fi păcat.
expoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
Ma incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
comentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
Mulțumesc, alma, pentru părtășia cu mine la trecut și toate celelalte. am înlocuit coliziunea cu ciocnire, nu sînt multe posibilități aici în afară de ciocnire și întâlnire. ar trebui să refrazez întreg paragraful, probabil, dar nu am îndemn. dacă aș renunța la ceea ce-mi sugerezi, aș tăia legatura între cele trei părți ale textului, lăsând ultima parte undeva suspendată. prefer să mă mai gândesc.
"Probabil că nuînţeleg nimic din viaţă" (două silabe accentuate la rând)
"Primul stingher, al doilea prea facil ales" (două silabe neeacentuate la rând)
Rime forţate: ghena/ trena. Pentru că ati ales să folosiţi varianta articulată a cuvântului "ghenă", a trebuit să sacrificaţi un vers pentru a-i găsit perechea - trena - fără să se vadă că ieşiţi din decor. Se vede, totuşi.
Corset - ofset.
"Scârbiţ/ tardiv" sunt elemente care, primordial, au ca scop măsura.
Andule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
asigurarea ta, măi profetule... și asigurarea lui bobadil... că tu scrii efervescent și modern pe când eu scriu "halelule de doi bani" mă lasă bolnav de invidie. am să-L rog pe bunul Dumnezeu, care deține cheia înțelepciunii să-mi deschidă și mie ușa turnului Babel în care vă agrandizați voi, ăștia, câțiva, umflați în pene de păuni.
Versul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
Întotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
Numai bine!
nu stiu ce sa spun, cred ca fiecare cu... perspectiva lui... poetica. nu mi-a trecut prin minte nici rasaritul si nici sabatul, si cu atit mai putin orgia... dar... pot eu oare sa controlez zburdalncia imaginatiei cititorilor mei?... iar despre sfirsit,... ce sa spun... poate fi la fel de mult mozaica nu doar crestina. iar daca as fi ironic as putea sa fac misto de autor si sa ma gindesc la capra cu trei... aaa... aia erau iezi... pardon. anyway, you got the idea...
eu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
Marina Nicolaev, Crochiul dumneavoastră surprinde, ca de fiecare dată, esența poemului. Sunteți formidabilă! Aproape că mă simt descoperit, vulnerabil în fața unei intuiții atât de fără greș.V-am spus cândva că ar merita să exersați acest spirit critic pe spații mai ample. Merită. Vă mulțumesc pentru că m-ați citit și pentru "peniță".
Trebuie să spun ceva, nu? Eu te-am îndemnat la așa ceva. Ei bine, excelent, secțiunea proză a Hermeneii e la picioarele tale. Ai talent, nu mai e pic de îndoială. După mine, ești un mare câștig pentru site. Dar nu ți-o lua în cap, muncește. Deși mă îndoiesc că talentul se poate pierde. Dialogul pentru tine nu mai are nici o taină. Mânuire desăvârșită, atractivă, ușor de citit, îmbietoare. Știi să pui în cuvintele personajelor sens, mesaj, contur de caracter. Nuanța artistică a "indicațiilor de regie" poate încadra textul foarte bine și la povestire. Deocamdată lasă și eseul deoparte. O singură obiecție: "un pic de respect, ce naiba" îmi sună cam scorțos și artificial. Dar e doar o părere personală, așa văd eu expresia asta.
Vlad, marca mea e să "stir the pot" (deliberately provocative, yes, but not necessarily maliciously).
Nu te-ai prins de şotie? Şi dacă tot eşti pe aproape intră in Şantier şi scoate eclesiastica de-acolo, a fost trimis textul din maliţiozitate în şantier. Sau ţi-e frică?
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
Trebuie sa apara in text explicit "Dumnezeu" sau poate sa fie referitor la religie ? In fine, cum tot vei lipsi, o sa las unul, o sa fie fun... Te gandesti tu daca e valid sau nu. Ieri mâinile… Ieri mâinile tușeau zâmbete-deget Și lumea rătăcea pe chipul-palmă Ca un ciclon cu o privire calmă Cuprins de furie în trupu-i veget. În dezbinarea palmelor o clipă Supune rătăciți într-o catismă Zăpezile din pumni ce-apun în schismă S-ar aduna în noi făcând risipă… Un anotimp supus dogmatic… pică Tradiția nu îi măsoară pașii, Iar câteodată au onoare lașii Trăind la unison aceeași frică. Ialin
Mărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Petre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
pentru textul : Punctul sălbatic de[email protected]
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. derecitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor dese fac paşi înspre Erato, Euterpe :))
unii ştiu asta!
S-auzim de bine!
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu demă tem că ultimul vers are o greșeală de scriere.
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață dede asemenea, ultima strofă pur și simplu distruge textul. am observat asta la tine: tendința de a scrie într-un mod confuz și întortocheat. pentru un motiv care mie îmi scapă.
Cezar, tu iti bati joc de noi? pentru ca daca asta urmaresti eu te asigur ca se poate si sa iti suspendam contul pentru o vreme. textul de mai sus incepe cu un cuvint in care o diacritica este lipsa. daca asa este primul cuvint dintr-un text pe care tu il consideri acceptabil eu ma intreb daca tu intelegi cum se scrie romaneste si ce este acceptabil (sau nu) la un text pe hermeneia. am citit si in continuare. greselile abunda. INACCEPTABIL!
pentru textul : Jurnalul Adelei deÎncă ceva: tu reușești să pui în dialog, ceea ce alții pun în poezie: aici, de exemplu, ai pasajele cu "muncesc" / "te ascunzi", "5 % (scrie "la sută" că așa sună, nimeni nu zice 5 cerculeț bară cerculeț) să construim o viață!". "Să ne trăiești Chirilă, prin orice dulap dormi tu" și celelalte ghilimele aduc o reușită notă de dialog în dialog, de reflecție spontană în tot iureșul de replici, un fel de stop cadre: aici se întâmplă ceva. Vreau să fac și o atenționare, ca să nu se repete și asta (am citit și eseul tău): ai grijă că la noi, acum, se scrie cu o notă sexuală atât de puternică încât a devenit clișeu plictisitor; ține-te departe, spune ce ai de spus dar fără să aluneci acolo, să nu te ia valul. Ar fi păcat.
pentru textul : Dependențe de sânge deexpoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 deimagine foarte reusita si adecvata textului acum. in sfirsit merita intr-adevar un semn de pretuire.
pentru textul : fluturele metalic deMa incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com decomentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
pentru textul : e bună tipa deMulțumesc, alma, pentru părtășia cu mine la trecut și toate celelalte. am înlocuit coliziunea cu ciocnire, nu sînt multe posibilități aici în afară de ciocnire și întâlnire. ar trebui să refrazez întreg paragraful, probabil, dar nu am îndemn. dacă aș renunța la ceea ce-mi sugerezi, aș tăia legatura între cele trei părți ale textului, lăsând ultima parte undeva suspendată. prefer să mă mai gândesc.
pentru textul : poem cu părinți deA, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deîn mocirla...
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deAritmii:
"Probabil că nu înţeleg nimic din viaţă" (două silabe accentuate la rând)
"Primul stingher, al doilea prea facil ales" (două silabe neeacentuate la rând)
Rime forţate: ghena/ trena. Pentru că ati ales să folosiţi varianta articulată a cuvântului "ghenă", a trebuit să sacrificaţi un vers pentru a-i găsit perechea - trena - fără să se vadă că ieşiţi din decor. Se vede, totuşi.
Corset - ofset.
"Scârbiţ/ tardiv" sunt elemente care, primordial, au ca scop măsura.
pentru textul : viaţa deAndule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deasigurarea ta, măi profetule... și asigurarea lui bobadil... că tu scrii efervescent și modern pe când eu scriu "halelule de doi bani" mă lasă bolnav de invidie. am să-L rog pe bunul Dumnezeu, care deține cheia înțelepciunii să-mi deschidă și mie ușa turnului Babel în care vă agrandizați voi, ăștia, câțiva, umflați în pene de păuni.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deDomnilor vă mulţumesc pentru complexul metafizic al ochiului al citirii al fiinţialului
pentru textul : atât de vie deomagiile mele
Versul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
pentru textul : Cerbul deÎntotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
pentru textul : Regasire deNumai bine!
Adriana, am luat la catastif comul tău care fu, ieri, negru pe alb. Am schimbat ce nu ţi-a plăcut, restul, cu timpul, îşi va găsi cusătura.
pentru textul : fait accompli desînt de acord cu pisicile. nu însă și cu vremurile trecute.
pentru textul : neon fado denu stiu ce sa spun, cred ca fiecare cu... perspectiva lui... poetica. nu mi-a trecut prin minte nici rasaritul si nici sabatul, si cu atit mai putin orgia... dar... pot eu oare sa controlez zburdalncia imaginatiei cititorilor mei?... iar despre sfirsit,... ce sa spun... poate fi la fel de mult mozaica nu doar crestina. iar daca as fi ironic as putea sa fac misto de autor si sa ma gindesc la capra cu trei... aaa... aia erau iezi... pardon. anyway, you got the idea...
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deeu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
pentru textul : atunci s-a sfîrșit deMarina Nicolaev, Crochiul dumneavoastră surprinde, ca de fiecare dată, esența poemului. Sunteți formidabilă! Aproape că mă simt descoperit, vulnerabil în fața unei intuiții atât de fără greș.V-am spus cândva că ar merita să exersați acest spirit critic pe spații mai ample. Merită. Vă mulțumesc pentru că m-ați citit și pentru "peniță".
pentru textul : pe străzile orașului atomic deTrebuie să spun ceva, nu? Eu te-am îndemnat la așa ceva. Ei bine, excelent, secțiunea proză a Hermeneii e la picioarele tale. Ai talent, nu mai e pic de îndoială. După mine, ești un mare câștig pentru site. Dar nu ți-o lua în cap, muncește. Deși mă îndoiesc că talentul se poate pierde. Dialogul pentru tine nu mai are nici o taină. Mânuire desăvârșită, atractivă, ușor de citit, îmbietoare. Știi să pui în cuvintele personajelor sens, mesaj, contur de caracter. Nuanța artistică a "indicațiilor de regie" poate încadra textul foarte bine și la povestire. Deocamdată lasă și eseul deoparte. O singură obiecție: "un pic de respect, ce naiba" îmi sună cam scorțos și artificial. Dar e doar o părere personală, așa văd eu expresia asta.
pentru textul : Livada ușilor deschise deVlad, marca mea e să "stir the pot" (deliberately provocative, yes, but not necessarily maliciously).
pentru textul : pentru prima dată deNu te-ai prins de şotie? Şi dacă tot eşti pe aproape intră in Şantier şi scoate eclesiastica de-acolo, a fost trimis textul din maliţiozitate în şantier. Sau ţi-e frică?
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deTrebuie sa apara in text explicit "Dumnezeu" sau poate sa fie referitor la religie ? In fine, cum tot vei lipsi, o sa las unul, o sa fie fun... Te gandesti tu daca e valid sau nu. Ieri mâinile… Ieri mâinile tușeau zâmbete-deget Și lumea rătăcea pe chipul-palmă Ca un ciclon cu o privire calmă Cuprins de furie în trupu-i veget. În dezbinarea palmelor o clipă Supune rătăciți într-o catismă Zăpezile din pumni ce-apun în schismă S-ar aduna în noi făcând risipă… Un anotimp supus dogmatic… pică Tradiția nu îi măsoară pașii, Iar câteodată au onoare lașii Trăind la unison aceeași frică. Ialin
pentru textul : Dumnezeu deMărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
pentru textul : scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu dePagini