Mă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
ana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
Precizare: am spus ca, cel putin la inceput, windows nu a fost sistem de operare ci doar o simulare a unui astfel de sistem pentru ca, atunci cand a aparut windows, el fiind o interfata grafica, folosea primitivele MS DOS (tot al Microsoft) de acces la hardware. Ulterior nu stiu ce s-a mai intamplat. Oricum atunci, la inceput, windows se misca destul de greu ne beneficiind de dezvoltarile hard (miniaturizare) aparute ulterior. Dar toate astea nu stiu in ce masura intereseaza acum, mai ales pe utilizatori. Totusi am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru corectitudine (fata de nine insumi) cand am afirmat ca initial W. nu a fost sistem de operare.
Bianca, mulțumesc, dezacordul era o greșeală și s-a corectat. Ai dreptate cu privire la temă, e poate cea mai veche. Dar se întâmplă că eu nu scriu după o temă... O imagine, o împerechere de cuvinte mă obsedează la un moment dat și nu mă pot elibera decât scriind, folosind împreuna cu alte imagini / împerecheri - stări, de fapt. Pentru mine poezia ESTE viață și viața este poezie. Subliniez: doar pentru mine! Multumesc tuturor pentru atenția și deschiderea cu care au citit. Orice s-ar spune, nu poți scrie doar pentru tine și ești bucuros când emoția ta trece la ceilalți.
Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
ciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
după câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.
pentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
Cantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
boba cel zis și dilicăcade-n cap și se ridică (sau era altfel, totuna), văd că am atins un punct sensibil și știu că e ăla cu frustrarea. nu te înțeleg, dar mulți dezaxați nu am înțeles eu, după cum nu m-am străduit să pricep nici tulburările de personalitate & nici nu mi-am propus să socializez cu tomberoanele. astfel, am decis să îți las în subsol o replică de nivelul tău. tu, de la un timp ai ceva probleme serioase și te compătimesc atât cât poți compătimi un clown care nici de asta nu mai e bun. scrii aiureli și comentarii idioate, ca să citez pe cineva care ți-a tot dat șanse.
(așaaaa... să disecăm: expirat yester? nu ie boba dilică!; într-o balegă literară? nu ie ; spirit rigid? nu ie; handicapat? nu ie; suma per total: 4 nuie de la yester pentru boba dilică:)
Roxana, știi care mi se pare a fi principala "hibă" a provocării tale?! Nu ai arătat într-un final în ce parte înclină balanța în ceea ce te privește :-) Până la urmă, nu știu dacă Virgil și-a dorit să facă un fel de sondaj de opinie, dar sunt convinsă că rezultatul va fi cam de această natură. Ceea ce nu este rău în sine. Să nu uităm că suntem într-un spațiu de creație, iar pentru asta este nevoie, cum spune și Vladimir, de libertate. Dar libertatea nu este neaparat îngrădită de reguli, ci ele sunt tocmai menite să o garanteze. Mai mult decât atât, exclusivitatea aceasta este o regulă pentru toți, prin urmare nimeni nu este mai dezavantajat sau mai avantajat decât ceilalți. În ce măsură ne simțim însă sufocați de cerința de a publica aici numai texte cu „regula celor două luni”? Principiul este că o regulă apare din necesitatea de a reglementa o situație existentă. Dar este această regulă expresia unei necesități? De ce este ea cea mai încălcată și contestată? Simplu, pentru că nu este expresia unei necesități, ea aduce mai curând cu o clauză contractuală... dar una de aderare, nu de negociere. Take it or leave it. Contează oare faptul că mie personal nu mi se pare deloc abuzivă și că eu îi văd rolul chiar pe propria piele? Că mă obligă pe mine ca, dacă mai postez și în altă parte, să fac în cele din urmă o alegere ce și unde postez? Cu alte cuvinte, prima cenzură și analiză să-mi aparțină? Nu este și aceasta o premiză a unei mai bune aprecieri a ceea ce scriu? Abia apoi vine feed-back-ul, abia după ce eu singură am reușit să mă înțeleg cu mine. Repet însă, contează pentru altcineva, în afara de gazdă, că mie mi s-a părut „rezonabilă” această „clauză”? Că eu aș fi făcut-o eventual mai drastică? Nu cred, și nici nu ar trebui să fie așa, pentru că aprecierile trebuie să fie ale fiecăruia. Mi se potrivește mie? Corespunde cu motivațiile mele interioare?Dacă da, ader la acest site. Dacă nu, și dacă este o clauză pe care o consider abuzivă, consider că este un „contract” la care nu vreau să iau parte. O pot schimba? Încerc, e în natura firii noastre să negociem, dar până la limita la care sunt obligată să recunosc că libertății mele de a intra sau rămâne înafară îi corespunde libertatea gazdei de a mă primi sau a mă pofti afară. Cred că aceasta este întrebarea la care ne putem răspunde fiecare, la capătul oricărei negocieri și exprimări de opinii. Poate singurul lucru pe care l-ar mai putea face Virgil, în afară de a a studia reacțiile la acest text ;-), ar fi să expună motivele care l-au condus pe el la alegerea acestei reguli. Ar putea să ajute.
Exact la "partea scorburoasa" m-am blocat si eu. Initial am scris cum am simtit, sperind sa pot adinci putin o parte. Privind apoi la text, mi-a sunat ca o incheietura subreda si tocmai aici vreau sa schimb. Sper sa gasesc ceva mai potrivit. Multumesc de sugestie.
nu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
mulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
well, andule, asta ramine parerea ta. eu nu pot fi asa sectar ca tine. eu nu vad lumea in cuburi sau cluburi. eu o vad ca pe un intreg. dar stiu ca sint intr-o cumplita minoritate. voua, celor multi, va plac mai degraba gardurile, gardul meu, gardul tau. sau va plac sectele si sectiunile realitatii, poezia, proza, mecanica, dogma, chimia, muzica, imaginea. eu nu gindesc asa. nu pot. pentru mine all truth is god's truth. and is beautiful and intriguing, and I'm just in the process of discovering it. asa cum am mai spus, poezia nu este ceva ce creez, ci ceva ce dezghioc. la fel cum am dezghiocat si textul acesta. mintile inguste vad tendinte si garduri. nu cred ca am sa imi pierd vremea demonstrind ca lucrurile stau altfel. cine nu cauta intregul va fi mereu macinat in cubusorul marunt al fericirii lui. in privinta aceasta tu si nicodem semanati foarte bine. oricit de paradoxal ar parea.
aranca, neam nu m-am gandit sa-ti fac vreun repros. doar voiam sa-ti stiu opinia. acesta este printre primele mele poeme postate pe agonia in 2003 (la care Virgil a avut destule de criticat, intre noi fie vorba...:) si postat pe 3 februarie 2005 si pe clubliterar. nu asta incercam sa-ti spun... te inteleg ca esti in garda, dar sa nu fii si cu mine. putine mi-au scapat pana acum, anyway. nu apuc si nici nu am chef sa le contabilizez. chiar nu am nevoie de frictiuni si aici.
La un moment, prin strofa a doua sau a treia (vorba vine strofă, mie mi se par de sine stătătoare) ceva îmi suna ciudat. După ce m-am logat n-am mai văzut. Deci ori ai modificat, ori mi s-a părut mie. Îmi place ce am citit, mici bijuterii le socotesc. N-am înțeles însă în ultima "strofă", poate mergea mai bine alceva în loc de "fișei", eu am citit (din grabă, firește) "fășiei" și mi se părea că ar avea mai mult sens. Cu prietenie, RV
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
alma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
Cat de frumos si imperfect, rimat si mototolit, insa totodata demn si ghidus este finalul acesta. Aproape ca imi revine cheful de a scrie... felicitari.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
pentru textul : plânsul crucii deana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deAtât din punct de vedere formă cât și din punct de vedere fond poemul acesta ar trebui să poarte titlul 'fără număr'.
pentru textul : videoconferință cu îngeri dePărerea mea.
trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) deDacă se mai poate și glumi, înseamnă că nu suntem chiar pierduți de tot...
pentru textul : Se prăpădi Viliță detest
pentru textul : Flash dePrecizare: am spus ca, cel putin la inceput, windows nu a fost sistem de operare ci doar o simulare a unui astfel de sistem pentru ca, atunci cand a aparut windows, el fiind o interfata grafica, folosea primitivele MS DOS (tot al Microsoft) de acces la hardware. Ulterior nu stiu ce s-a mai intamplat. Oricum atunci, la inceput, windows se misca destul de greu ne beneficiind de dezvoltarile hard (miniaturizare) aparute ulterior. Dar toate astea nu stiu in ce masura intereseaza acum, mai ales pe utilizatori. Totusi am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru corectitudine (fata de nine insumi) cand am afirmat ca initial W. nu a fost sistem de operare.
pentru textul : a murit steve jobs deBianca, mulțumesc, dezacordul era o greșeală și s-a corectat. Ai dreptate cu privire la temă, e poate cea mai veche. Dar se întâmplă că eu nu scriu după o temă... O imagine, o împerechere de cuvinte mă obsedează la un moment dat și nu mă pot elibera decât scriind, folosind împreuna cu alte imagini / împerecheri - stări, de fapt. Pentru mine poezia ESTE viață și viața este poezie. Subliniez: doar pentru mine! Multumesc tuturor pentru atenția și deschiderea cu care au citit. Orice s-ar spune, nu poți scrie doar pentru tine și ești bucuros când emoția ta trece la ceilalți.
pentru textul : Același joc deCe sa fac daca-s ardelean si ma prind mai greu? Da' las ca-mi trece! Doamne-ajuta.
pentru textul : domnule Labiș deCa sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
pentru textul : poetul I deciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar dedupă câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.
pentru textul : de dimineaţă depentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
pentru textul : cutia cu nade deAtenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
În rest, citim, citim.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist de0. te rog să citesşi regulamentul inainte de orice!
1. nu poţi comenta deoarece intr-un an şi jumătate nu ai făcut niciun comentariu, aşadar, ai fost trecut la categoria "colaborator".
2. pentru a vedea ce presupune această categorie, citeşte "întrebări frecvente" şi urmeaază linkul spre "categorii membri".
3. pe Hermeneia, problemele extraliterare se rezolvă via mail la oficiul Hermeneia, nu postând texte în prima pagină.
4. trimite un mail pe oficiul H., exprimându-ţi dorinţa de-a fi reîncadrat într-o categorie. Acest aspect va fi discutat şi va fi luată o decizie.
5. Voi lăsat textul in prima pagină. Dar e prima şi ultima dată.
De bine!
pentru textul : rugăminte deCantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
pentru textul : Bal mascat deboba cel zis și dilicăcade-n cap și se ridică (sau era altfel, totuna), văd că am atins un punct sensibil și știu că e ăla cu frustrarea. nu te înțeleg, dar mulți dezaxați nu am înțeles eu, după cum nu m-am străduit să pricep nici tulburările de personalitate & nici nu mi-am propus să socializez cu tomberoanele. astfel, am decis să îți las în subsol o replică de nivelul tău. tu, de la un timp ai ceva probleme serioase și te compătimesc atât cât poți compătimi un clown care nici de asta nu mai e bun. scrii aiureli și comentarii idioate, ca să citez pe cineva care ți-a tot dat șanse.
(așaaaa... să disecăm: expirat yester? nu ie boba dilică!; într-o balegă literară? nu ie ; spirit rigid? nu ie; handicapat? nu ie; suma per total: 4 nuie de la yester pentru boba dilică:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deesti cam violent cand spui "lagar de exterminare , mai apoi "cu grija", nu crezi? :)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) deun text destul de reusit desi putin cam prea descriptiv pe alocuri. cu siguranta are impact mai ales prin anumite detalii.
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deRoxana, știi care mi se pare a fi principala "hibă" a provocării tale?! Nu ai arătat într-un final în ce parte înclină balanța în ceea ce te privește :-) Până la urmă, nu știu dacă Virgil și-a dorit să facă un fel de sondaj de opinie, dar sunt convinsă că rezultatul va fi cam de această natură. Ceea ce nu este rău în sine. Să nu uităm că suntem într-un spațiu de creație, iar pentru asta este nevoie, cum spune și Vladimir, de libertate. Dar libertatea nu este neaparat îngrădită de reguli, ci ele sunt tocmai menite să o garanteze. Mai mult decât atât, exclusivitatea aceasta este o regulă pentru toți, prin urmare nimeni nu este mai dezavantajat sau mai avantajat decât ceilalți. În ce măsură ne simțim însă sufocați de cerința de a publica aici numai texte cu „regula celor două luni”? Principiul este că o regulă apare din necesitatea de a reglementa o situație existentă. Dar este această regulă expresia unei necesități? De ce este ea cea mai încălcată și contestată? Simplu, pentru că nu este expresia unei necesități, ea aduce mai curând cu o clauză contractuală... dar una de aderare, nu de negociere. Take it or leave it. Contează oare faptul că mie personal nu mi se pare deloc abuzivă și că eu îi văd rolul chiar pe propria piele? Că mă obligă pe mine ca, dacă mai postez și în altă parte, să fac în cele din urmă o alegere ce și unde postez? Cu alte cuvinte, prima cenzură și analiză să-mi aparțină? Nu este și aceasta o premiză a unei mai bune aprecieri a ceea ce scriu? Abia apoi vine feed-back-ul, abia după ce eu singură am reușit să mă înțeleg cu mine. Repet însă, contează pentru altcineva, în afara de gazdă, că mie mi s-a părut „rezonabilă” această „clauză”? Că eu aș fi făcut-o eventual mai drastică? Nu cred, și nici nu ar trebui să fie așa, pentru că aprecierile trebuie să fie ale fiecăruia. Mi se potrivește mie? Corespunde cu motivațiile mele interioare?Dacă da, ader la acest site. Dacă nu, și dacă este o clauză pe care o consider abuzivă, consider că este un „contract” la care nu vreau să iau parte. O pot schimba? Încerc, e în natura firii noastre să negociem, dar până la limita la care sunt obligată să recunosc că libertății mele de a intra sau rămâne înafară îi corespunde libertatea gazdei de a mă primi sau a mă pofti afară. Cred că aceasta este întrebarea la care ne putem răspunde fiecare, la capătul oricărei negocieri și exprimări de opinii. Poate singurul lucru pe care l-ar mai putea face Virgil, în afară de a a studia reacțiile la acest text ;-), ar fi să expună motivele care l-au condus pe el la alegerea acestei reguli. Ar putea să ajute.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deExact la "partea scorburoasa" m-am blocat si eu. Initial am scris cum am simtit, sperind sa pot adinci putin o parte. Privind apoi la text, mi-a sunat ca o incheietura subreda si tocmai aici vreau sa schimb. Sper sa gasesc ceva mai potrivit. Multumesc de sugestie.
pentru textul : Sonata nocturna deŞi mie mi-a plăcut poemul.
pentru textul : Îndobivărare de"Şi iată-mă închis pe dinafară,
Bătând din piept în piept, din gen în gen,
Cu tuş în mâini şi drum dintr-o ţigară,
M-ascult pe rând, mă-nvăţ ca pe-un refren.
În noaptea asta simplă ca o gară,
N-a mai oprit, în dreptu-mi, niciun tren."
atât. şi aici cu fum (în loc de drum) dintr-o ţigară.
pentru textul : Ambidextru denu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
pentru textul : emindoină demulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
well, andule, asta ramine parerea ta. eu nu pot fi asa sectar ca tine. eu nu vad lumea in cuburi sau cluburi. eu o vad ca pe un intreg. dar stiu ca sint intr-o cumplita minoritate. voua, celor multi, va plac mai degraba gardurile, gardul meu, gardul tau. sau va plac sectele si sectiunile realitatii, poezia, proza, mecanica, dogma, chimia, muzica, imaginea. eu nu gindesc asa. nu pot. pentru mine all truth is god's truth. and is beautiful and intriguing, and I'm just in the process of discovering it. asa cum am mai spus, poezia nu este ceva ce creez, ci ceva ce dezghioc. la fel cum am dezghiocat si textul acesta. mintile inguste vad tendinte si garduri. nu cred ca am sa imi pierd vremea demonstrind ca lucrurile stau altfel. cine nu cauta intregul va fi mereu macinat in cubusorul marunt al fericirii lui. in privinta aceasta tu si nicodem semanati foarte bine. oricit de paradoxal ar parea.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dearanca, neam nu m-am gandit sa-ti fac vreun repros. doar voiam sa-ti stiu opinia. acesta este printre primele mele poeme postate pe agonia in 2003 (la care Virgil a avut destule de criticat, intre noi fie vorba...:) si postat pe 3 februarie 2005 si pe clubliterar. nu asta incercam sa-ti spun... te inteleg ca esti in garda, dar sa nu fii si cu mine. putine mi-au scapat pana acum, anyway. nu apuc si nici nu am chef sa le contabilizez. chiar nu am nevoie de frictiuni si aici.
pentru textul : știi, doar dimineața... deLa un moment, prin strofa a doua sau a treia (vorba vine strofă, mie mi se par de sine stătătoare) ceva îmi suna ciudat. După ce m-am logat n-am mai văzut. Deci ori ai modificat, ori mi s-a părut mie. Îmi place ce am citit, mici bijuterii le socotesc. N-am înțeles însă în ultima "strofă", poate mergea mai bine alceva în loc de "fișei", eu am citit (din grabă, firește) "fășiei" și mi se părea că ar avea mai mult sens. Cu prietenie, RV
pentru textul : engrame deacest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis dealma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCat de frumos si imperfect, rimat si mototolit, insa totodata demn si ghidus este finalul acesta. Aproape ca imi revine cheful de a scrie... felicitari.
pentru textul : câteva rime dePagini