câteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
completari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
Mă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
Fragmentare cumva atunci când îl citești, treci sacadat de la un vers la altul; negațiile domină și cred că sunt ușor forțate, ca și inversările. acest grupal de versuri, cuprins între cel cu cireșul înflorit în palme și cel "ochii mi-acopăr..."", respectiv: "de vânt cuvinte răscolesc amintiri nenăscute granițe își desenează" are cumva o fisură în construcție. fiindcă nu completează tabloul. și "de vânt cuvinte răscolesc..." e greoi. versurile: "să mai ascult nu vreau tu îmi alegi un nume eu să-l învăț nu știu" sunt deja parcă decupate din poezii din clasici, e drept că se simte asta în toată linia ta lirică, un fel de alt timp, acum câteva zeci de ani. Apoi, mă gândesc la titlu, eu care am acest mit aproape în sânge, este greu de spus că aici vorbești despre danaide. Și într-o zi când ultima danaidă va încălca și porunca, își va fi ispășit și pedeapsa, ea va rămâne îndrăgostită. Să vezi piesa "Danaidele", e superbă. Ela
"frigul mă răzuieşte de la degete c-un cuţit ruginit
nu-mi dau seama nici cine sunt
inexplicabil
nu am graţia să pot vedea sufletul îndepărtându-se
fata cu mandolină şi-a rupt corzile de plastic
copacii freamătă spre final
fără păsări
zilele se desprind de cer ca nişte afişe lipite de stâlpi"
mi-a placut mult acest final, cu succesiunea de imagini care te smulg din platitudine.
Mladitza, am observat în comentariile tale câteva greșeli deranjante: nu se pune virgulă între subiect și predicat, chiar dacă subiectul are un atribut (decât în câteva puține situații; citește despre ele): "poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase". De asemenea, nu se pune virgulă între o propoziție și subordonata sa completivă directă: "mie îmi place foarte mult, să zâmbesc". Se întâmplă foarte rar să fac astfel de intervenții, dar am observat folosirea complet anapoda a virgulei și într-unul din textele trimise pentru înscriere. Îți doresc bun venit și sper să rezolvi cât mai curând astfel de probleme, iar hermeneia să îți fie un mediu propice îmbunătățirii scrisului tău, din toate punctele de vedere. Paul, voi reveni acum la poezia ta: știi ce este remarcabil? Folosirea la maxim a verbelor, fără a cădea în prozaic, păstrând ritmul interior al durerii, sugestia transformată în semn de exclamare - acestea sunt câteva din liniile de forță ale acestei poezii. Am mai observat asta la tine: nu dai multă libertate cititorului - uneori poate fi o armă cu două tăișuri; de data aceasta însă rezultatul este copleșitor. Tu ai o înclinație către teatru, nu știu dacă ți-am mai spus. Numai acolo cititorul / privitorul nu are încotro și trebuie să îmbrățișeze toate indicațiile autorului. Și, că tot vorbeam de virgule: interesantă folosirea ultimei virgule în acest poem. Smile.
A fost textul pe care eu l-am văzut câștigător în accepțiunea juriului. Foarte solid clădit, limbaj de ținută, discurs liric impecabil cu o singură excepție. Și eu am aceeași mare reținere pentru finalul neizbutit, motiv substanțial pentru care nu a fost și preferatul meu (plus ”devoră/ devorează”, dar se poate accepta licența).
"fiecare anotimp își are palma sa de miracole și floare", "eu la o masă/ cu umeri de sticlă/sunt capricorn", "pipăi viața cu coarne de melc", "iubirea nu vine.../când te așezi în genunchi să bei rouă din streșini", "ești pasărea care-mi arcuiește brațele a fântână" Versuri fantastice!!!!!!!!!!!!!!!, care merita cu prisosinta o penita... dar ai mai pus si ceva in plus in text. probabil avantul inspiratiei. dar merita, zic eu. cand vei reveni asupra textului, sunt convins ca va iesi minunea, vor ramane diamantele. si totusi, draga doamna, traiesti intr-un muzeu, de ai o asa imaginatie? rog, iartata sa-mi fie intrebarea! a!!!! de ce iti stergi textele? de ce nu le lasi sa ne mai bucuram de ele?
Cred că este doar o parte din ce ai vrut cu poemul acesta. Titlul nu mi se pare tocmai inspirat si nu inteleg ideea slash-urilor. Dar interesant, voi mai aprofunda... se citeste frumos.
Mihaela, ştiam că va ajunge şi la tine :). Trebuia fiindcă ţi-ai dorit mult să fii prezentă, dar ştim că nu s-a putut. Poemul despre Sergiu, recitat de Cristina, este impresionant. Am aplaudat cu bucurie. Îţi mulţumesc pentru tot.
Adrian, chiar a fost o seară frumoasă :) Nu ştiu de ce, dar de la momentul actoricesc nu îmi amintesc decât nişte gesturi şi o mimică deosebită. Cred că mi-au distras atenţia de la mesaj :) Nu sunt răutăcioasă, dar zilele astea am căutat argumente pentru ideea ,,poezia se recită ea însăşi" ( nu are nevoie de sunet, culoare, imagine, mişcare etc ).
Am reţinut bine ideea ta, din finalul articolului? ( nu am fost la dezbaterea de dinainte ). Mulţumesc pentru aprecieri.
Raluca, ai oftat şi tu ca noi toţi. Mi-am exprimat în articol punctul de vedere :)
A fost tare fain să ne recunoaştem. Să ştii că te admiram cum citeai poemele. Ţineai şi cartea mai aproape de suflet, nu numai poemele dragi ale colegilor antologaţi :) Mulţumesc mult pentru cuvintele tale.
Ştefan, într-un fel ai ajuns :)...am ajuns şi noi la tine prin aceste articole. Tot ce contează e că evenimentul a fost o reuşită. Alina împreună cu echipa ne-au adunat pe aceeaşi stradă caldă a poeziei. E plăcut acest sentiment. Mulţumesc mult pentru semn.
Cred că hermeneia se dovedește pentru mulți dintre membrii ei mai mult decât o simplă "experiență". Am impresia că e ceva special ce sesizez aici, și poate să fie acea conștiință specială a cuvântului care rămâne și se comportă oarecum indepedent de noi, după ce l-am modelat și dat drumul în lume. Și mai cred că hermeneia nu este numai dorința sau proiecția dorințelor unui om sau a unor oameni acum, la șase luni, ci sunt aceste cuvinte ale noastre, luminând, poate, ca niște licurici. Iar nesiguranța aceea... cred ca Virgil vorbește despre noi toți, și mai cred că așa și trebuie să fie fiecare poezie scrisă: ca și cum ar fi ultima. Desigur că pescuitul adevărat nu-i decât solitar... chiar dacă suntem cu toții pe malul aceluiași râu.
Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
"Sunt plină de mine şi plîng de parcă
toţi morţii ar fi ai mei.
Sasha e rus şi stă aici de trei luni.
Accentul meu imperfect
îmi întăreşte sexualitatea. Aşa-mi zice el." - bun!
deci nu mă pot abține, legat de penița ta la octopus:
am un râs ciudat mă scutură și tremur
când maimuțele plutesc pe val dupa cutremur:))
eu cred că tu ar trebui să îți asumi pubertatea și tembelismul pe care domnul profesor Gorun Manolescu ți le-a evidențiat cu umor fin și ironie de clasă. când nu ești nostim ești desigur stupid:))
nu am pretenţia să mi se citească, catalogheze, împeniţăneze, remarcatizeze textele, nu sări ca musculiţa-n lapte. am remarcat un mic sughiţ al sitului. daca aş fi click(uit) textul lui Virgil de o mie de ori ca un moft, ar fi avut o mie de cititori şi poate ar fi pufăit pe ascuns.(zic poate). iar tu, yestere, eşti mereu pe la remarcate cu cate-un text mediocru, dar eu nu mă supăr.
Aranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
nu am asteptari de la acest poem. este doar o expiratie de duminica. iti multumesc pentru impartialitate. si poate ca fiind unul din cele mai slabe poeme isi atinge scopul.
faptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
Da. Si eu mi-am fumat degetele in "Scrum", se poate vedea pe Hermeneia. Gandim concomitent. Nu suntem prea departe de adevar nici unul din noi, in fond. Ce e lumea asta altceva decat un fum? (vazuta din punct de vedere individual, desigur). Sa ai pace, Dancus
si pe mine ma fascineaza cultura, arta ,estetica, fara legatura cu pielea autorului. Cine are timp de scormonit in lada de zestre? Viata e scurta, believe me !
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
Virgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
Margas
mulţumesc pentru semnalarea fiorului Virgil...ştiu, inventarea lui Dumnezeu şi somnul în pat străin sunt oarecum clişee, adică au mai fost folosite de multe ori.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
câteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
Am trimis şi un e-mail pe [email protected].
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deGorun, mulţumesc pentru peniţă şi sfaturile legate de construcţia textului, voi ţine cont de ele!
Silviu, mulţumesc pentru ideea de a posta textul pe blog, sunt onorată! Sper să am timp să mai scriu!
Mariana, mulţumesc pentru gândurile bune, cu drag!
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva decompletari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
pentru textul : septicemia memoriei deMă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deFragmentare cumva atunci când îl citești, treci sacadat de la un vers la altul; negațiile domină și cred că sunt ușor forțate, ca și inversările. acest grupal de versuri, cuprins între cel cu cireșul înflorit în palme și cel "ochii mi-acopăr..."", respectiv: "de vânt cuvinte răscolesc amintiri nenăscute granițe își desenează" are cumva o fisură în construcție. fiindcă nu completează tabloul. și "de vânt cuvinte răscolesc..." e greoi. versurile: "să mai ascult nu vreau tu îmi alegi un nume eu să-l învăț nu știu" sunt deja parcă decupate din poezii din clasici, e drept că se simte asta în toată linia ta lirică, un fel de alt timp, acum câteva zeci de ani. Apoi, mă gândesc la titlu, eu care am acest mit aproape în sânge, este greu de spus că aici vorbești despre danaide. Și într-o zi când ultima danaidă va încălca și porunca, își va fi ispășit și pedeapsa, ea va rămâne îndrăgostită. Să vezi piesa "Danaidele", e superbă. Ela
pentru textul : Pedeapsa danaidelor de... haiku-urile nu merg pentru limba română. Acestea de aici nu sunt decât nişte cuvinte fără miez.
pentru textul : Haiku ( 1 ) de"frigul mă răzuieşte de la degete c-un cuţit ruginit
nu-mi dau seama nici cine sunt
inexplicabil
nu am graţia să pot vedea sufletul îndepărtându-se
fata cu mandolină şi-a rupt corzile de plastic
copacii freamătă spre final
fără păsări
zilele se desprind de cer ca nişte afişe lipite de stâlpi"
mi-a placut mult acest final, cu succesiunea de imagini care te smulg din platitudine.
pentru textul : Tăcere cu părul prins în cozi deMladitza, am observat în comentariile tale câteva greșeli deranjante: nu se pune virgulă între subiect și predicat, chiar dacă subiectul are un atribut (decât în câteva puține situații; citește despre ele): "poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase". De asemenea, nu se pune virgulă între o propoziție și subordonata sa completivă directă: "mie îmi place foarte mult, să zâmbesc". Se întâmplă foarte rar să fac astfel de intervenții, dar am observat folosirea complet anapoda a virgulei și într-unul din textele trimise pentru înscriere. Îți doresc bun venit și sper să rezolvi cât mai curând astfel de probleme, iar hermeneia să îți fie un mediu propice îmbunătățirii scrisului tău, din toate punctele de vedere. Paul, voi reveni acum la poezia ta: știi ce este remarcabil? Folosirea la maxim a verbelor, fără a cădea în prozaic, păstrând ritmul interior al durerii, sugestia transformată în semn de exclamare - acestea sunt câteva din liniile de forță ale acestei poezii. Am mai observat asta la tine: nu dai multă libertate cititorului - uneori poate fi o armă cu două tăișuri; de data aceasta însă rezultatul este copleșitor. Tu ai o înclinație către teatru, nu știu dacă ți-am mai spus. Numai acolo cititorul / privitorul nu are încotro și trebuie să îmbrățișeze toate indicațiile autorului. Și, că tot vorbeam de virgule: interesantă folosirea ultimei virgule în acest poem. Smile.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deA fost textul pe care eu l-am văzut câștigător în accepțiunea juriului. Foarte solid clădit, limbaj de ținută, discurs liric impecabil cu o singură excepție. Și eu am aceeași mare reținere pentru finalul neizbutit, motiv substanțial pentru care nu a fost și preferatul meu (plus ”devoră/ devorează”, dar se poate accepta licența).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deEla, multmesc. Intr-adevar, am avut multe batai de cap cu apusul si tacerea. Am modificat, pentru moment.
pentru textul : Foamea de"Reintoarcerea in minunata lume noua"
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt dePerfect finalul cu "secolul..." "Necuvinte-cuvinte" e uzat. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Tora detotul!
jos e rece, sus e cald. se datorează acelei dărnicii?!
ai câteva repetări, probabil că insistenţa asta vrea să accentueze ceea ce înseamnă a fi situat pe un plan ori pe celălalt.
pentru textul : deasupra lumea deam înţeles: lumea e sus!
"fiecare anotimp își are palma sa de miracole și floare", "eu la o masă/ cu umeri de sticlă/sunt capricorn", "pipăi viața cu coarne de melc", "iubirea nu vine.../când te așezi în genunchi să bei rouă din streșini", "ești pasărea care-mi arcuiește brațele a fântână" Versuri fantastice!!!!!!!!!!!!!!!, care merita cu prisosinta o penita... dar ai mai pus si ceva in plus in text. probabil avantul inspiratiei. dar merita, zic eu. cand vei reveni asupra textului, sunt convins ca va iesi minunea, vor ramane diamantele. si totusi, draga doamna, traiesti intr-un muzeu, de ai o asa imaginatie? rog, iartata sa-mi fie intrebarea! a!!!! de ce iti stergi textele? de ce nu le lasi sa ne mai bucuram de ele?
pentru textul : interviu deCred că este doar o parte din ce ai vrut cu poemul acesta. Titlul nu mi se pare tocmai inspirat si nu inteleg ideea slash-urilor. Dar interesant, voi mai aprofunda... se citeste frumos.
pentru textul : camera somnului deMihaela, ştiam că va ajunge şi la tine :). Trebuia fiindcă ţi-ai dorit mult să fii prezentă, dar ştim că nu s-a putut. Poemul despre Sergiu, recitat de Cristina, este impresionant. Am aplaudat cu bucurie. Îţi mulţumesc pentru tot.
Adrian, chiar a fost o seară frumoasă :) Nu ştiu de ce, dar de la momentul actoricesc nu îmi amintesc decât nişte gesturi şi o mimică deosebită. Cred că mi-au distras atenţia de la mesaj :) Nu sunt răutăcioasă, dar zilele astea am căutat argumente pentru ideea ,,poezia se recită ea însăşi" ( nu are nevoie de sunet, culoare, imagine, mişcare etc ).
Am reţinut bine ideea ta, din finalul articolului? ( nu am fost la dezbaterea de dinainte ). Mulţumesc pentru aprecieri.
Raluca, ai oftat şi tu ca noi toţi. Mi-am exprimat în articol punctul de vedere :)
A fost tare fain să ne recunoaştem. Să ştii că te admiram cum citeai poemele. Ţineai şi cartea mai aproape de suflet, nu numai poemele dragi ale colegilor antologaţi :) Mulţumesc mult pentru cuvintele tale.
Ştefan, într-un fel ai ajuns :)...am ajuns şi noi la tine prin aceste articole. Tot ce contează e că evenimentul a fost o reuşită. Alina împreună cu echipa ne-au adunat pe aceeaşi stradă caldă a poeziei. E plăcut acest sentiment. Mulţumesc mult pentru semn.
pentru textul : Virtualia în real deCred că hermeneia se dovedește pentru mulți dintre membrii ei mai mult decât o simplă "experiență". Am impresia că e ceva special ce sesizez aici, și poate să fie acea conștiință specială a cuvântului care rămâne și se comportă oarecum indepedent de noi, după ce l-am modelat și dat drumul în lume. Și mai cred că hermeneia nu este numai dorința sau proiecția dorințelor unui om sau a unor oameni acum, la șase luni, ci sunt aceste cuvinte ale noastre, luminând, poate, ca niște licurici. Iar nesiguranța aceea... cred ca Virgil vorbește despre noi toți, și mai cred că așa și trebuie să fie fiecare poezie scrisă: ca și cum ar fi ultima. Desigur că pescuitul adevărat nu-i decât solitar... chiar dacă suntem cu toții pe malul aceluiași râu.
pentru textul : jurnal de nesomn V deNu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deSi daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
"Sunt plină de mine şi plîng de parcă
pentru textul : Voi fi atunci poemul perfect detoţi morţii ar fi ai mei.
Sasha e rus şi stă aici de trei luni.
Accentul meu imperfect
îmi întăreşte sexualitatea. Aşa-mi zice el." - bun!
deci nu mă pot abține, legat de penița ta la octopus:
am un râs ciudat mă scutură și tremur
când maimuțele plutesc pe val dupa cutremur:))
eu cred că tu ar trebui să îți asumi pubertatea și tembelismul pe care domnul profesor Gorun Manolescu ți le-a evidențiat cu umor fin și ironie de clasă. când nu ești nostim ești desigur stupid:))
pentru textul : echivoc din octombrie deyes(man)
nu am pretenţia să mi se citească, catalogheze, împeniţăneze, remarcatizeze textele, nu sări ca musculiţa-n lapte. am remarcat un mic sughiţ al sitului. daca aş fi click(uit) textul lui Virgil de o mie de ori ca un moft, ar fi avut o mie de cititori şi poate ar fi pufăit pe ascuns.(zic poate). iar tu, yestere, eşti mereu pe la remarcate cu cate-un text mediocru, dar eu nu mă supăr.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deAranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
pentru textul : silent night denu am asteptari de la acest poem. este doar o expiratie de duminica. iti multumesc pentru impartialitate. si poate ca fiind unul din cele mai slabe poeme isi atinge scopul.
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne defaptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 demelancolie cuprinsa in cuvinte inspirate. felicitari!
pentru textul : Aburi deDa. Si eu mi-am fumat degetele in "Scrum", se poate vedea pe Hermeneia. Gandim concomitent. Nu suntem prea departe de adevar nici unul din noi, in fond. Ce e lumea asta altceva decat un fum? (vazuta din punct de vedere individual, desigur). Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Degete fără filtru desi pe mine ma fascineaza cultura, arta ,estetica, fara legatura cu pielea autorului. Cine are timp de scormonit in lada de zestre? Viata e scurta, believe me !
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deŞtiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
pentru textul : Har şi talent deVirgil, ți-am răspuns la întrebare în primul comm... 'de dragul inițiativei tale'... că dacă aș fi zis 'de dragul tău', ceea ce ar fi fost mai adevărat, aș fi fost imediat luată de pupincuristă și n-ar fi fost prima oară când aș fi fost acuzată de faptele altora. Nu înțeleg însă ce are 'insolența' mea (oare chiar știi ce înseamnă asta sau zici ca și Paul, doar așa, ca să sune mai 'intelectual'?) cu cititorul de poezie căruia în comentariul tău îi aduci o serie de jigniri fără ca să-l portretizezi măcar. La fel cum nu mă cunoști nici pe mine, o cititoare de poezie care, sincer, nu mă simt caracterizată deloc de cuvintele tale acolo. Asta e 'insolența' mea, tot 'escatologică'.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMargas
mulţumesc pentru semnalarea fiorului Virgil...ştiu, inventarea lui Dumnezeu şi somnul în pat străin sunt oarecum clişee, adică au mai fost folosite de multe ori.
pentru textul : infatuation dePagini