Vă rog să nu mai postaţi acelaşi text de mai multe ori (aşteptaţi să fie validat primul), să scoateţi titlul din text şi să nu mai folositi steluţe pentru delimitarea fragmentelor!
Există chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
Cînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
Acesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
părere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
te-am sunat batrine si ti-am lasat mesaj dar am impresia ca telefonia mobila in RO e cam "la apa". Chiar am observat ca "apa" apare destul de des in ultimele tale texte. Probabil o fi dorul de ocean sau de apa de ploaie.
Ioana,
am citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
Dle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
Cred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
oh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
Cam așa aș putea defini vorbele acestui geniu pustiu al Hermeneiei care ne tămaduiește durerile existențiale tot mai des cu prostia sa devenită proverbială. Cuvântul 'alegeri' are cel puțin două înțelesuri, unul este acela de 'opțiuni' când sintagma 'alegeri electorale' devine 'opțiuni electorale' și nu e pleonasm, dar și pe acela tocmai de 'optiuni ale electoratului', adica simplu 'alegeri' fie ele prezidentiale, parlamentare sau la uniunea scriitorilor filiala tecuci, situație în care devine un pleonasm mai ceva decât deja celebrul 'avansați înainte'.
În plus textul n-are sare, n-are piper, n-are nerv gazetăresc de niciun fel. Ce revistă? Care revistă? Mă plictisesc citindu-l mai ceva ca la ora de educație cetățenească din liceul din epoca de tristă amintire când mi se spunea ce e rău și ce e bine în trei propoziții simple, și alea cam dezarticulate.
cred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
ai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"
Astăzi conversam cu cineva despre cauzele războiului Troiei. Eu spuneam că deşi Elena a fost un pretext pentru rîvniri mai vechi şi mai "economice" totuşi războiul nu a început decît cînd a fost răpită ea. Iar Elena era o femeie, frumoasă poate dar... doar o femeie. La urma urmei pentru mii de soldaţi spartani sau din alte părţi ale Eladei era nu mai mult ca un vers, ca o poezie.
Prietenul tău, tînărul om de ştiinţă, trebuie totuşi să ne explice dacă sutele de războaie religioase au fost o realitate sau o iluzie. Iar dacă va spune că motivul lor a fost o minciună atunci întrebarea este care este diferenţa dintre adevăr şi minciună. Iar dacă se va spune că răspunsul este credinţa atunci omul de ştiinţă va avea dificultăţi să mai rămînă în cameră pentru că pentru el credinţa este la fel de irelevantă ca şi poezia sau altceva.
De aceea întrebarea pe care ar trebui să o clarifice el este ce este acest "adevăr definitiv". Asta ca să nu fiu nevoit să îl informez pe prietenul tău că e demodat şi că postmodernismul e aşa de vechi încît şi părintele lui a murit acum cîţiva ani. Aşa că toată agitaţia lui pentru majoritatea lumii de azi are valoare doar la el în cubicle. Restul e greu, greu de pus împreună... ştiinţific.
E aici o căutare a sinelui: " mă strâng în mine", " am ales să tac parcă toți ar vrea să mă asculte". Îmi place metafora" rugăciuni de frunze de om". Casa e pe rând un copac, o rugăciune, un gol, în mijlocul "lor", un lirism în genul lui Bacovia, părerea mea. Anna a intuit foarte bine. Bun venit!
Dalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
Textul e suferind. Atat in privinta redactarii cat si a prozodiei...ca sa nu mai vorbesc de tropii folositi, de repetitie ori de exprimarile tautologice. "Mă-ntorc la locul crimei. Val, Cu fluxul amintirilor pe mâini. Legat, ofrandă pe altar săpat în mal Mă dau. Asemeni vechilor păgâni. " In strofa asta formula prozodica este de 9-10-12-10. Cu putina atentie, putea fi formulata asa (doar o idee care sa imbunatateasca forma): Ma-ntorc la locul crimei, val cu val, la ceas de flux, cu amintiri in maini, jertfa pe un altar sapat in mal ma dau, asemeni vechilor pagani Mentionez ca metafora valului care are amintiri in maini dar in acelasi timp este legat mi se pare binisor fortata. Ideea e ambigua, dar zicem "fie!" "Visam să construiesc ceva durabil Castele construiam mușcând la temelie, Reflux. Mă retrăgeam câni lamentabil, Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie." Avem o repetitie deranjanta ca un cui in pantof (sa construiesc, construiam) si un typo in versul 3 (câni). Dupa acel "câni "(ce ar trebui sa fie, probabil, "când"), ar fi utila o virgula, ca si dupa "pe mine". Prozodia e ok...dar ce folos? Ma intreb cum o fi posibil sa construiesti (sa inalti) muscand temelia... "Privesc în urmă. Pe nisipu-ți umed Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." Nu vad rostul pronumelui reflexiv din primul vers, din moment ce autorul este, el insusi, valul...As fi folosit forma articulata a substantivului, "nisipul". Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Ceva este in plus aici. Sau im minus. "urma spuma lacrimilor"? Ori urma prisoseste, ori spuma, ori spuma aceea trebuia sa fie "spumei". Imaginea ar fi fost incarcata si nefericita (urma spumei lacrimilor), dar incerc sa inteleg ce anume ai intentionat sa scrii. Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, ...aici, deja am renuntat sa mai inteleg. Dar totusi, cu ultimele forte, ma incapatanez!...Or fi "nebune indemnuri"? or fi "nebunele indemnuri"? or fi "nebuniile indemnurilor"? imi ramane sa intreb publicul ori sa sun un prieten! Indraznesc sa numar silabele strofei acesteia, asa cum este alcatuita acum, cu ambiguitatile sale. Ce avem? 11-10-13-12. si finalul, incununand opera: "Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." !!! un asa splendid pleonasm n-am mai citit de ceva vreme, recunosc. Concluzii? Te las pe tine... Si pe altii.
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
surprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
eu am mai multe defecte. unul din ele este ca nu stiu sirbeste. textul este muscator si liric in acelasi timp. aleksandar scrie bine chiar daca aparitiile astea ale lui Dumnezeu prin textele tale pot parea la un moment dat redundante. dar ai talent, si asta iti cumpara multa ingaduinta din partea cititorului
Laurentiu, incurajarea primita de la queen margot este de bun augur. Desi varianta propusa de ea nu-mi spune nimic, as dori sa iti subliniez ca folosesti stangaci si previzibil comparatia. Eu am spus de multe ori ca acest procedeu stilistic este o arma cu doua taisuri, iata, o mai spun o data aici. Daca folosesti o comparatie care pica in banal sau este previzibila zdruncini un intreg poem. Sa-ti dau cateva exemple: "ca o pasare ce se zbate sa iasa din ou" - aceasta comparatie are o forta mult inferioara celei care a generat-o, cea din prima strofa care este intr-adevar inspirata. Deci asta poate fi momentul cand il pierzi pe maria-Sa, cititorul... Apoi "scancete parca ale unui prunc".. desi aici tu incerci apoi sa completezi imaginea cu Nilul si cosul de nuiele, e prea tarziu. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa-ti spun, aici de exemplu ar fi fost locul ideal sa lasi metafora libera (la fel ca si imaginatia cititorului) "scancetele unui prunc lasat..." tu introducand comparatia cu "parca" aici strici. Finalul e la fel neinspirat in folosirea comparatiei pentru ca "trupul tau ca o harpa" e cliseu. Daca lasai simplu "amprenta trupului tau" zic eu ca era mai bine. oricum ar trebui schimbat si "desenand pe nisip" ca asta e cel mai mare dintre clisee... Laure, suntem in anul de gratie 2008, ce naiba, Doamne iarta-ma, nu suntem in stare sa scriem decat mai prost ca inaintasii nostri folosind tot cuvintele lor? Andu.
Paul,
Articolul tău e interesant. Şi eu detest proştii, mai ales pe cei încrezuţi, pentru că, inconştient, dar cel mai adesea conştient, fac foarte mult rău, în special în democraţii. Iar într-o ţară ca România, unde cultura politică e foarte deficitară, proştii decid în mare măsură soarta întregului popor. Şi totuşi, dacă ar fi doar proşti, i-ai mai putea ierta, dar mulţi dintre ei au şi o răutate diabolică, o ură viscerală faţă de tot ce înseamnă spiritualitate şi intelect. Indivizi de felul acesta există peste tot, dar în democraţiile occidentale, unde gradul de civilizaţie este mult superior, iar conducătorii sunt aleşi din rândul oamenilor cu un nivel de intelectualitate, şi mai ales de moralitate mult mai ridicat, ei sunt, în mare măsură, anihilaţi. La noi va mai dura ceva până se va întâmpla acest lucru, aşa că speranţa ta din final s-ar putea să nu se împlinească. Dar tot e bine că avem o ţară frumoasă. Mai ales acolo unde oamenii de felul celor descrişi mai sus nu ajung sau ajung mai rar.
Şi câteva precizări: sintagma ,,alegeri electorale'' e pleonasm, chiar dacă ai găsit-o pe internet (definiţia din DEX: electoral ,,referitor la alegeri''). După părerea mea, nu e acceptabil, cum e ,,marile genii'', pe care, de asemenea l-ai folosit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multam de trecere, sebi. e cumva reconfortant sa stii ca exista oameni care rezoneaza cu cuvintele tale.
pentru textul : În amonte deVă rog să nu mai postaţi acelaşi text de mai multe ori (aşteptaţi să fie validat primul), să scoateţi titlul din text şi să nu mai folositi steluţe pentru delimitarea fragmentelor!
pentru textul : Timpul obosit deExistă chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii defemeile au un sistem de protecţie,
pentru textul : mărţişor deaşezat la nivelul buzelor
Cînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
pentru textul : death by numbers deAcesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra depărere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
pentru textul : totul e în noi de"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
te-am sunat batrine si ti-am lasat mesaj dar am impresia ca telefonia mobila in RO e cam "la apa". Chiar am observat ca "apa" apare destul de des in ultimele tale texte. Probabil o fi dorul de ocean sau de apa de ploaie.
pentru textul : heaven deIoana,
pentru textul : de vorbă cu tine deam citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
Dle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deCred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
pentru textul : Despre suflet deoh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
pentru textul : cacofonia sentimentelor deCam așa aș putea defini vorbele acestui geniu pustiu al Hermeneiei care ne tămaduiește durerile existențiale tot mai des cu prostia sa devenită proverbială. Cuvântul 'alegeri' are cel puțin două înțelesuri, unul este acela de 'opțiuni' când sintagma 'alegeri electorale' devine 'opțiuni electorale' și nu e pleonasm, dar și pe acela tocmai de 'optiuni ale electoratului', adica simplu 'alegeri' fie ele prezidentiale, parlamentare sau la uniunea scriitorilor filiala tecuci, situație în care devine un pleonasm mai ceva decât deja celebrul 'avansați înainte'.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deÎn plus textul n-are sare, n-are piper, n-are nerv gazetăresc de niciun fel. Ce revistă? Care revistă? Mă plictisesc citindu-l mai ceva ca la ora de educație cetățenească din liceul din epoca de tristă amintire când mi se spunea ce e rău și ce e bine în trei propoziții simple, și alea cam dezarticulate.
cred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității deai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"
pentru textul : indie de"fiecare crăpătură în pereţi" - sună bizar. De ce nu firescul "fiecare crăpătură din perete"?
"paşii vecinilor de deasupra
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi deo apasă pe piept când respiră" - "de deasupra" e redundant.
O coperta exceptionala. Felicitari!
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila deAstăzi conversam cu cineva despre cauzele războiului Troiei. Eu spuneam că deşi Elena a fost un pretext pentru rîvniri mai vechi şi mai "economice" totuşi războiul nu a început decît cînd a fost răpită ea. Iar Elena era o femeie, frumoasă poate dar... doar o femeie. La urma urmei pentru mii de soldaţi spartani sau din alte părţi ale Eladei era nu mai mult ca un vers, ca o poezie.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dePrietenul tău, tînărul om de ştiinţă, trebuie totuşi să ne explice dacă sutele de războaie religioase au fost o realitate sau o iluzie. Iar dacă va spune că motivul lor a fost o minciună atunci întrebarea este care este diferenţa dintre adevăr şi minciună. Iar dacă se va spune că răspunsul este credinţa atunci omul de ştiinţă va avea dificultăţi să mai rămînă în cameră pentru că pentru el credinţa este la fel de irelevantă ca şi poezia sau altceva.
De aceea întrebarea pe care ar trebui să o clarifice el este ce este acest "adevăr definitiv". Asta ca să nu fiu nevoit să îl informez pe prietenul tău că e demodat şi că postmodernismul e aşa de vechi încît şi părintele lui a murit acum cîţiva ani. Aşa că toată agitaţia lui pentru majoritatea lumii de azi are valoare doar la el în cubicle. Restul e greu, greu de pus împreună... ştiinţific.
E aici o căutare a sinelui: " mă strâng în mine", " am ales să tac parcă toți ar vrea să mă asculte". Îmi place metafora" rugăciuni de frunze de om". Casa e pe rând un copac, o rugăciune, un gol, în mijlocul "lor", un lirism în genul lui Bacovia, părerea mea. Anna a intuit foarte bine. Bun venit!
pentru textul : Casă printre copaci deDalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
pentru textul : o iarnă paralelă deTextul e suferind. Atat in privinta redactarii cat si a prozodiei...ca sa nu mai vorbesc de tropii folositi, de repetitie ori de exprimarile tautologice. "Mă-ntorc la locul crimei. Val, Cu fluxul amintirilor pe mâini. Legat, ofrandă pe altar săpat în mal Mă dau. Asemeni vechilor păgâni. " In strofa asta formula prozodica este de 9-10-12-10. Cu putina atentie, putea fi formulata asa (doar o idee care sa imbunatateasca forma): Ma-ntorc la locul crimei, val cu val, la ceas de flux, cu amintiri in maini, jertfa pe un altar sapat in mal ma dau, asemeni vechilor pagani Mentionez ca metafora valului care are amintiri in maini dar in acelasi timp este legat mi se pare binisor fortata. Ideea e ambigua, dar zicem "fie!" "Visam să construiesc ceva durabil Castele construiam mușcând la temelie, Reflux. Mă retrăgeam câni lamentabil, Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie." Avem o repetitie deranjanta ca un cui in pantof (sa construiesc, construiam) si un typo in versul 3 (câni). Dupa acel "câni "(ce ar trebui sa fie, probabil, "când"), ar fi utila o virgula, ca si dupa "pe mine". Prozodia e ok...dar ce folos? Ma intreb cum o fi posibil sa construiesti (sa inalti) muscand temelia... "Privesc în urmă. Pe nisipu-ți umed Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." Nu vad rostul pronumelui reflexiv din primul vers, din moment ce autorul este, el insusi, valul...As fi folosit forma articulata a substantivului, "nisipul". Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Ceva este in plus aici. Sau im minus. "urma spuma lacrimilor"? Ori urma prisoseste, ori spuma, ori spuma aceea trebuia sa fie "spumei". Imaginea ar fi fost incarcata si nefericita (urma spumei lacrimilor), dar incerc sa inteleg ce anume ai intentionat sa scrii. Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, ...aici, deja am renuntat sa mai inteleg. Dar totusi, cu ultimele forte, ma incapatanez!...Or fi "nebune indemnuri"? or fi "nebunele indemnuri"? or fi "nebuniile indemnurilor"? imi ramane sa intreb publicul ori sa sun un prieten! Indraznesc sa numar silabele strofei acesteia, asa cum este alcatuita acum, cu ambiguitatile sale. Ce avem? 11-10-13-12. si finalul, incununand opera: "Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." !!! un asa splendid pleonasm n-am mai citit de ceva vreme, recunosc. Concluzii? Te las pe tine... Si pe altii.
pentru textul : Urmă pe nisip demai ales partea finală a textului. probabil că Vladimir are dreptate. mai citesc.
pentru textul : Pe o insulă la tropice desurprinzător de bine scrisă această fabulă ...sf/
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
pentru textul : fiecare om desurprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
Adina ai talmacit cu finete aceasta poezie a lumilor interioare. Multumesc.
pentru textul : arome demi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
pentru textul : Asta este... defelicitari
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 demulţumesc cristina pentru citire şi opinii şi te mai aştept.
pentru textul : românia lui virgil t -II- deeu am mai multe defecte. unul din ele este ca nu stiu sirbeste. textul este muscator si liric in acelasi timp. aleksandar scrie bine chiar daca aparitiile astea ale lui Dumnezeu prin textele tale pot parea la un moment dat redundante. dar ai talent, si asta iti cumpara multa ingaduinta din partea cititorului
pentru textul : vin prost deLaurentiu, incurajarea primita de la queen margot este de bun augur. Desi varianta propusa de ea nu-mi spune nimic, as dori sa iti subliniez ca folosesti stangaci si previzibil comparatia. Eu am spus de multe ori ca acest procedeu stilistic este o arma cu doua taisuri, iata, o mai spun o data aici. Daca folosesti o comparatie care pica in banal sau este previzibila zdruncini un intreg poem. Sa-ti dau cateva exemple: "ca o pasare ce se zbate sa iasa din ou" - aceasta comparatie are o forta mult inferioara celei care a generat-o, cea din prima strofa care este intr-adevar inspirata. Deci asta poate fi momentul cand il pierzi pe maria-Sa, cititorul... Apoi "scancete parca ale unui prunc".. desi aici tu incerci apoi sa completezi imaginea cu Nilul si cosul de nuiele, e prea tarziu. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa-ti spun, aici de exemplu ar fi fost locul ideal sa lasi metafora libera (la fel ca si imaginatia cititorului) "scancetele unui prunc lasat..." tu introducand comparatia cu "parca" aici strici. Finalul e la fel neinspirat in folosirea comparatiei pentru ca "trupul tau ca o harpa" e cliseu. Daca lasai simplu "amprenta trupului tau" zic eu ca era mai bine. oricum ar trebui schimbat si "desenand pe nisip" ca asta e cel mai mare dintre clisee... Laure, suntem in anul de gratie 2008, ce naiba, Doamne iarta-ma, nu suntem in stare sa scriem decat mai prost ca inaintasii nostri folosind tot cuvintele lor? Andu.
pentru textul : Eterna reîntoarcere dePaul,
Articolul tău e interesant. Şi eu detest proştii, mai ales pe cei încrezuţi, pentru că, inconştient, dar cel mai adesea conştient, fac foarte mult rău, în special în democraţii. Iar într-o ţară ca România, unde cultura politică e foarte deficitară, proştii decid în mare măsură soarta întregului popor. Şi totuşi, dacă ar fi doar proşti, i-ai mai putea ierta, dar mulţi dintre ei au şi o răutate diabolică, o ură viscerală faţă de tot ce înseamnă spiritualitate şi intelect. Indivizi de felul acesta există peste tot, dar în democraţiile occidentale, unde gradul de civilizaţie este mult superior, iar conducătorii sunt aleşi din rândul oamenilor cu un nivel de intelectualitate, şi mai ales de moralitate mult mai ridicat, ei sunt, în mare măsură, anihilaţi. La noi va mai dura ceva până se va întâmpla acest lucru, aşa că speranţa ta din final s-ar putea să nu se împlinească. Dar tot e bine că avem o ţară frumoasă. Mai ales acolo unde oamenii de felul celor descrişi mai sus nu ajung sau ajung mai rar.
Şi câteva precizări: sintagma ,,alegeri electorale'' e pleonasm, chiar dacă ai găsit-o pe internet (definiţia din DEX: electoral ,,referitor la alegeri''). După părerea mea, nu e acceptabil, cum e ,,marile genii'', pe care, de asemenea l-ai folosit.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară dePagini