Adina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)

felicitări pentru debut. e un început. sau poate că ai un caiet plin cu nepublicate pe care-l ţii în sertarul noptierei!

cum zice Virgil adesea, n-ar fi rău să-ţi completezi profilul, să-ţi pui eventual o poză, ca să te cunoască cititorii hermeneii.

mi-a plăcut: "we eat the soil in dreams of home". cu alte cuvinte suntem străini şi călători aici, visăm la casa de-acasă.

Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.

nu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul

Cu tot respectul cuvenit, sunt născut în Gura Humorului şi ştiu perfect cum se scrie. Am locuit acolo 27 de ani cu mici întreruperi. Că am greşit o literă apăsând o altă tastă, asta e. În ceea ce priveşte textul, cred că aveţi dreptate. Cel puţin nu a-ţi pus o metaforă ca motiv de "exilare". Cezar

păcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".

Bună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.

mulțumesc, alma. mă bucur că ți-a plăcut.

Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…

Cu stimă, I:P.V.

Mult mai bun cum e acum. Meniul de la ultimele comentarii nu mai e "pestriţ", ceea ce îmi bucură ochiul. Totodată, size-ul şi fontul diferit (pare-mi-se) sunt o cale mai decentă de-a diferenţia textul de comentariu ori autor.
Aseară, la ultimele postări, orice pagină accesam, mă trezeam mereu pe prima.

Seara bună!

Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.

Domn' director, chiar, de ce e acest text in santier?

Mi-a placut foarte mult. In special prima si ultima strofa. Este o simplitate dublata de imagine foarte bine . Iar poemul nu falseaza sentimentul, nu are stridente. Asteptam de mult un poem ca acesta. Indifferent de pareri ulterioare, las semnul meu de apreciere, cu drag. Si te felicit, Cristina!

Nicholas îţi mulţumesc pentru părere. Cristina pentru tine un răspuns special.