Sancho, nu stiu cum sa interpretez afirmatia ta. eu stiu insa cine am fost ieri, cine sunt astazi si ce voi fi maine. curg si eu, incet si cu grija, spre descoperirea descoperita unora si ascunsa altora...
am să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
aș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.
Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
îmi place poemul. am regăsit acea parte care mi-a atras atenția de la început asupra autoarei. Corina știe bine să îmbine ludicul cu tragismul. dar pe lângă aceste cuvinte de "lemn", pot spune că textul se potrivește cu ceea ce cred eu despre o poezie. so, for Queen & we are the champions!
Ela, nu știu ce să spun... nu se văd deloc, dar deloc, decât de ghicesc începuturile cuvintelor în primele trei versuri, "fără" în versul 5... Până să încerci ce-ți sugera Virgil, poți încerca să "culegi culorile mai închise chiar din poză și să le folosești la culoarea fontului. Eu am încercat cu un fel de gri-verde luat din poză, și pare a se vedea mai bine. Sau pune versurile și sub poză, încă o dată. E păcat, ideea e chiar frumoasă, și completează bine poza.
cu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
dupa o introducere (putin prea) lunga, dupa fragmente-divagatii care ar putea lipsi (fiindca, in opinia mea, dilueaza - si ma refer la acele "game" si la paranteza despre durere), gasesc niste definitii surprinzatoare: "încrederea este mai degrabă o pledoarie pentru invizibil un fel de naivitate în flacări (...) un libido pentru sexul cu binele sau cu adevărul" si apoi: "dacă deschid gura și trag adînc în piept mă îmbăt invariabil cu dumnezeu" finalul-concluzie m-a lasat in tangaj...este bine formulat, dar silogistic. parca ma asteptam la altceva. oricum, un text in care autorul iese in lume cu pieptul deschis. sau cordul deschis?
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
Poate reveniţi puţin pe text. Aş scoate un "în" din versul patru. Ideea de siliciu, de artificial, condensează în sine acea mişcare eliptică. E, pare-se, robotică. Un deliciu acest text, mă refer la gîndirea preotului, cel ce acoperă vorbele prin taine. Paşte fericit! Vă mai aştept cu asemenea poeme.
LIM.
Mariana, multumesc mult. Zambetul Angelei a fost pe tot parcursul evenimentului ca de la tine.
Multumesc frumos, Adrian! Am devenit conas pe vremea manifestului Boierismul literar. Asa am semnat comentariul meu pe marginea lui.
Silvia, mereu atenta si generoasa.Multumesc mult!
mie imi plac ingerii care nu zboara. desi textul e coerent si interesant, nu cred ca trecerea dintre eu si tu-ul eu e pazita fara putinta de trecere. plus ca drumul nu exista, el e urma talpilor.
Sensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
este un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
te felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
"Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat"
D-le Dinu (şi dacă tot suntem la domnit, vă reamintesc că numele proprii se scriu cu majusculă. Altfel, la fel de bine în loc de "adriane" aţi putea să scrieţi "mocofane", sau orice altceva de prin zonă) nu înţeleg de ce trebuie să(-mi) răspundeţi ca la uşa grajdului... Şi nici măcar nu e a suta oară. Vă rog să vă recalibraţi vocabularul şi să-mi citiţi comentariile mai puţin încrâncenat... poate veţi descoperi şi nişte soare printre pete.
Mulțumesc mult pentru apreciere. Când găsesc în jur inspirație, e păcat s-o las nepusă pe hârtie. Cred că și cei ce-mi citesc textele ies mai câștigați dacă eu mă concentrez pe proză scurtă decât dacă mă ocup de poezie... Dacă încercăm să scriem, cred că cel mai bun răspuns la orice întrebare îl putem da tot scriind... Voi face eforturi ca pe viitor să vin cu povești și mai interesante.
nu stiu ce sa zic; acum, la recitire pe lumina cruda, nu-s foarte multumita de el. ...sentimentul acela ca nu ai reusit sa exprimi tot ce ai fi vrut, ca starea ti-a alunecat, usor, printre degete. dar ma bucur sa aflu ca, iata, a provocat totusi "o stare infra placuta". multumesc. :)
Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
Oriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
Francisc, comentariile tale sunt pline de substanță, de fapt, dar te-aș ruga să încerci să îi dai prilejul celui comentat să se folosească mai mult de semnul lăsat de tine pe un text. Nu mă refer la cantitate, știi tu prea bine unde bat :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o parere despre text?
pentru textul : Vechi revelaţii dema interezeaza opinia ta.
Sancho, nu stiu cum sa interpretez afirmatia ta. eu stiu insa cine am fost ieri, cine sunt astazi si ce voi fi maine. curg si eu, incet si cu grija, spre descoperirea descoperita unora si ascunsa altora...
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine deam să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
pentru textul : old times deaș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.
Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
pentru textul : Întrebarea deAlina, de acord cu propunera, deja am modificat, mulțumesc
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deîmi place poemul. am regăsit acea parte care mi-a atras atenția de la început asupra autoarei. Corina știe bine să îmbine ludicul cu tragismul. dar pe lângă aceste cuvinte de "lemn", pot spune că textul se potrivește cu ceea ce cred eu despre o poezie. so, for Queen & we are the champions!
pentru textul : 322 deEla, nu știu ce să spun... nu se văd deloc, dar deloc, decât de ghicesc începuturile cuvintelor în primele trei versuri, "fără" în versul 5... Până să încerci ce-ți sugera Virgil, poți încerca să "culegi culorile mai închise chiar din poză și să le folosești la culoarea fontului. Eu am încercat cu un fel de gri-verde luat din poză, și pare a se vedea mai bine. Sau pune versurile și sub poză, încă o dată. E păcat, ideea e chiar frumoasă, și completează bine poza.
pentru textul : roca din care mă nasc decu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
dupa o introducere (putin prea) lunga, dupa fragmente-divagatii care ar putea lipsi (fiindca, in opinia mea, dilueaza - si ma refer la acele "game" si la paranteza despre durere), gasesc niste definitii surprinzatoare: "încrederea este mai degrabă o pledoarie pentru invizibil un fel de naivitate în flacări (...) un libido pentru sexul cu binele sau cu adevărul" si apoi: "dacă deschid gura și trag adînc în piept mă îmbăt invariabil cu dumnezeu" finalul-concluzie m-a lasat in tangaj...este bine formulat, dar silogistic. parca ma asteptam la altceva. oricum, un text in care autorul iese in lume cu pieptul deschis. sau cordul deschis?
pentru textul : cea mai mare problemă deNarcisa, prin definitie, eu vorbesc mult, ceea ce se vede si in textele mele. Multumesc
pentru textul : grand touring deVlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil dePoate reveniţi puţin pe text. Aş scoate un "în" din versul patru. Ideea de siliciu, de artificial, condensează în sine acea mişcare eliptică. E, pare-se, robotică. Un deliciu acest text, mă refer la gîndirea preotului, cel ce acoperă vorbele prin taine. Paşte fericit! Vă mai aştept cu asemenea poeme.
pentru textul : Onyx deLIM.
Mariana, multumesc mult. Zambetul Angelei a fost pe tot parcursul evenimentului ca de la tine.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMultumesc frumos, Adrian! Am devenit conas pe vremea manifestului Boierismul literar. Asa am semnat comentariul meu pe marginea lui.
Silvia, mereu atenta si generoasa.Multumesc mult!
multam, Vlad!
pentru textul : în fiecare este o rație de stimă demie imi plac ingerii care nu zboara. desi textul e coerent si interesant, nu cred ca trecerea dintre eu si tu-ul eu e pazita fara putinta de trecere. plus ca drumul nu exista, el e urma talpilor.
pentru textul : Înger de veghe desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deEste permis ingambamentul in haiku ? Nu scriu texte de asa natura si nu cunosc regulile exact. Just asking... Ialin
pentru textul : Dor deSensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
pentru textul : Fuga deLipsește un t din cerificate
pentru textul : iarnă deAdelina...toate ca toate, dar chiar sa-ti "fostomocesti" ingerul?
pentru textul : Delir de... haiku-urile nu merg pentru limba română. Acestea de aici nu sunt decât nişte cuvinte fără miez.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deeste un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dete felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels de"Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat"
D-le Dinu (şi dacă tot suntem la domnit, vă reamintesc că numele proprii se scriu cu majusculă. Altfel, la fel de bine în loc de "adriane" aţi putea să scrieţi "mocofane", sau orice altceva de prin zonă) nu înţeleg de ce trebuie să(-mi) răspundeţi ca la uşa grajdului... Şi nici măcar nu e a suta oară. Vă rog să vă recalibraţi vocabularul şi să-mi citiţi comentariile mai puţin încrâncenat... poate veţi descoperi şi nişte soare printre pete.
pentru textul : Midnight taboo deMulțumesc mult pentru apreciere. Când găsesc în jur inspirație, e păcat s-o las nepusă pe hârtie. Cred că și cei ce-mi citesc textele ies mai câștigați dacă eu mă concentrez pe proză scurtă decât dacă mă ocup de poezie... Dacă încercăm să scriem, cred că cel mai bun răspuns la orice întrebare îl putem da tot scriind... Voi face eforturi ca pe viitor să vin cu povești și mai interesante.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) denu stiu ce sa zic; acum, la recitire pe lumina cruda, nu-s foarte multumita de el. ...sentimentul acela ca nu ai reusit sa exprimi tot ce ai fi vrut, ca starea ti-a alunecat, usor, printre degete. dar ma bucur sa aflu ca, iata, a provocat totusi "o stare infra placuta". multumesc. :)
pentru textul : drojdie de toamnă dePoemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deimagine clară. am să admir mereu astfel de imagini mai ales pentru că haiku e ceva pe care nu-l simt decât în calitate de cititor.
pentru textul : Haiku deOriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni deFrancisc, comentariile tale sunt pline de substanță, de fapt, dar te-aș ruga să încerci să îi dai prilejul celui comentat să se folosească mai mult de semnul lăsat de tine pe un text. Nu mă refer la cantitate, știi tu prea bine unde bat :-)
pentru textul : Printre dune fără nume dePagini