Dorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
P.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
text sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător
imparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
si inca ceva. rog sa tineti cont. sunt membru hermeneia de sapte luni si am acordat pina acum, inclusiv cu aceasta 4 penite. nu cred ca am reusit să "bagatelizez" ceva, dacă-i să vă citez.
La titlu: Iubirea de debara? - de de? Chiar dacă, să zicem ... ar fi un text scris de un Caragiale, cu forme intenţionate de exprimare, tot nu merge. Atunci ar fi trebuit ca toată povestea să curgă în sensul acesta. Practic e vorba de stilul pe care ţi-l impui din start şi mergi aşa cu tot textul. Ca să ştim de ce zâmbeşte cititorul, chiar dacă scrisul ar fi de factură şcolărească. Din titlu, eu, personal, mă aşteptam să râd în sensul bun al cuvântului, până la final.
Prea multe repetiții plictisitoare ca să mai poți remarca faptul că sunt și versuri în textul ăsta. Dacă încep să-l citesc de la „pentru fiecare am şlefuit câte o cruce” chiar mi se pare un text bun, plăcut, un text care te atinge. Îmi place descrierea indirectă a gropii dată de ciclicitate:
„şi eu eram tot mai în adânc
mai în adâncul lucrurilor acestora”
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
Și în titlul mai ai un 'n' de adăugat. În rest, aici ești pe Hermeneia, dar dacă tu te simți 'în tren', încearcă să 'schimbi clasa' textelor tale, cu una superioară. Ai să vezi cum gramatica are banchete de pluș, nu lipsesc nici diacriticele și poezia îți dă și o senzație de confort, citind-o. Hanny ți-a dat o idee nu tocmai rea. Încerci un lucru pe textul acesta? Așteptăm îmbunătățirile necesare. Succes.
Părăsindu-ne, păreri de rău se întorc din necuprinsuri:
aripi de înger, bumeranguri căzute din umeri strânși a neputință.
Se întorc uneori... Curioase întinderi, licărind neașteptat
(rugină din stele a unui cer convertit la simplitatea unei străzi cu sens unic).
În alcovul palmei, o chiromantă boccie asistă la autopsia viitorului.
"Divinitatea este o marfă ce nu mai are căutare! Nu se mai vinde!"...,
zice aceasta - cortul vrăjitoarei este plin de scalpuri de înger.
mai putin partea cu zenitul de la sfirsit. dar textul este destul de reusit si are ceea ce eu as numi inefabilul unui romantism matur. poate e o expresie prea elaborata dar asa am perceput eu textul. cu cit vei fi mai exigent cu ce scrii cu atit va fi mai bine. undeva le la inceput ai uitat un semn diacritic.
Bineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
Mă rog, zic și eu acuma. :)
Mi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
M-am gandit si eu, pentru ca, lasand la o parte faptul ca nu e o cacofonie, imi suna deranjant la urechea stanga. O sa inlocuiesc. Ma bucur ca textul "e de remarcat" :).
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
veşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
se pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
mi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
incerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
Trebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
Bogdan, mulțumiri pentru apreciere. Dacă te uiți atent, în dreptul inimii, nisipul formează un contur. Pe imaginea mai mare se vede mai bine. De aici a pornit ideea colajului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deP.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
îmi place prima parte, mi-aș fi dorit un final mai puternic și am ceva cu "frigul mut al singurătății". poemul este un psalm reușit!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deFrumoasă copertă. Virtualia va fi onorată de prezența ta și a volumului tău la Casa Pogor. Felicitări!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu detext sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător
pentru textul : mlaștini deimparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
pentru textul : crucile desi inca ceva. rog sa tineti cont. sunt membru hermeneia de sapte luni si am acordat pina acum, inclusiv cu aceasta 4 penite. nu cred ca am reusit să "bagatelizez" ceva, dacă-i să vă citez.
pentru textul : pictograme (1) deLa titlu: Iubirea de debara? - de de? Chiar dacă, să zicem ... ar fi un text scris de un Caragiale, cu forme intenţionate de exprimare, tot nu merge. Atunci ar fi trebuit ca toată povestea să curgă în sensul acesta. Practic e vorba de stilul pe care ţi-l impui din start şi mergi aşa cu tot textul. Ca să ştim de ce zâmbeşte cititorul, chiar dacă scrisul ar fi de factură şcolărească. Din titlu, eu, personal, mă aşteptam să râd în sensul bun al cuvântului, până la final.
pentru textul : hidden agenda dePrea multe repetiții plictisitoare ca să mai poți remarca faptul că sunt și versuri în textul ăsta. Dacă încep să-l citesc de la „pentru fiecare am şlefuit câte o cruce” chiar mi se pare un text bun, plăcut, un text care te atinge. Îmi place descrierea indirectă a gropii dată de ciclicitate:
„şi eu eram tot mai în adânc
mai în adâncul lucrurilor acestora”
„singurătate
pentru textul : gropar degroapă în care mă adâncesc”
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
pentru textul : profeții deCe era in plicul de la Dumnezeu, spaga? :)) Oricum, faina ideea textului, mai putin finalul cu orasul pustiu, parca e dintr-un film cu Bruce Willis.
pentru textul : evanghelii inoportune I deȘi în titlul mai ai un 'n' de adăugat. În rest, aici ești pe Hermeneia, dar dacă tu te simți 'în tren', încearcă să 'schimbi clasa' textelor tale, cu una superioară. Ai să vezi cum gramatica are banchete de pluș, nu lipsesc nici diacriticele și poezia îți dă și o senzație de confort, citind-o. Hanny ți-a dat o idee nu tocmai rea. Încerci un lucru pe textul acesta? Așteptăm îmbunătățirile necesare. Succes.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase dePărăsindu-ne, păreri de rău se întorc din necuprinsuri:
aripi de înger, bumeranguri căzute din umeri strânși a neputință.
Se întorc uneori... Curioase întinderi, licărind neașteptat
(rugină din stele a unui cer convertit la simplitatea unei străzi cu sens unic).
În alcovul palmei, o chiromantă boccie asistă la autopsia viitorului.
"Divinitatea este o marfă ce nu mai are căutare! Nu se mai vinde!"...,
zice aceasta - cortul vrăjitoarei este plin de scalpuri de înger.
În lumina aurei lor, clipele mor neîmpărtașite...
pentru textul : Sens unic de... o scriitură foarte slabă.
pentru textul : Muştele verzi dePrimele două strofe sunt reușite, și ca versificație, și ca idee. Spre final par că se pierd ambele. Te așteptăm și cu alte texte pe Hermeneia!
pentru textul : Sonetul propriei căutări demai putin partea cu zenitul de la sfirsit. dar textul este destul de reusit si are ceea ce eu as numi inefabilul unui romantism matur. poate e o expresie prea elaborata dar asa am perceput eu textul. cu cit vei fi mai exigent cu ce scrii cu atit va fi mai bine. undeva le la inceput ai uitat un semn diacritic.
pentru textul : Înotam oarecând deBineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
pentru textul : întotdeauna a fost deMă rog, zic și eu acuma. :)
Mi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
pentru textul : în fond e totul lavabil deM-am gandit si eu, pentru ca, lasand la o parte faptul ca nu e o cacofonie, imi suna deranjant la urechea stanga. O sa inlocuiesc. Ma bucur ca textul "e de remarcat" :).
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit debondărească...
pentru textul : întîmplare după ploaie dete asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deveşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
pentru textul : poezia de azi dedaniel pentru cei în stare să privească deştept în oglinzi...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela dese pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
pentru textul : ploi în decembrie demi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
Interesant și nu doar atât. Felicitări celor ce vor fi acolo. Mulțumiri autoarei pentru semnalarea prezențelor românești și a evenimentului.
pentru textul : Prezențe românești la Târgul Internațional al Cărții de la Ierusalim – ediția a 23-a dePaul, iti multumesc pt distinctie, ma onoreaza aprecierea ta.
pentru textul : Albe&reci deincerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
pentru textul : Felinar deTrebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
pentru textul : Ultima dată când mai mor deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
ai dreptate, Andrei. o sa vina vremea si pentru versurile alea, in alte poeme. ma bucur ca ai venit .Catia
pentru textul : raiul deBogdan, mulțumiri pentru apreciere. Dacă te uiți atent, în dreptul inimii, nisipul formează un contur. Pe imaginea mai mare se vede mai bine. De aici a pornit ideea colajului.
pentru textul : wasted time dePagini