tu faci cu ochiul tu modelezi forme eu locuiesc într-o scoică în care nu știu dacă sînt durerea care naște perla sau pur și simplu lichidul în care adoarme ...cam atât aș păstra din poezie. restul, pare doar un pretext pentru final. eu am o senzație de lipire eșuată.
Alma, e totuși un răspuns. îmi cer scuze pentru nepromptitudine. încărcătua de lucru aici pe site m-a împiedicat și apoi unele lucruri le-am considerat cam înțelese de la sine. Probabil că nu înțelegi cum funcționează un astfel de website dacă vrei răspunsuri sigure la toate întrebările, măcar și pentru simplul fapt că un lucru se poate implementa în diferite moduri și apoi dacă spui una și ajungi să faci altfel m-ai fi acuzat de nesinceritate sau netransparență, cum și faci la sfîrșit. Unele lucruri le vezi într-un anumit fel pe planșetă și altfel în dinamica unui site. Astfel că nu știu cum aș fi putut răspunde mai bine. Și apoi eu nu sînt arhitect de website-uri, am mai degrabă o abordare ...poetică, mai experimentez, mai modific, etc. În orice caz asta nu se vrea nici netransparență și nici nesiguranță. Dar tocmai de aceea am scris anunțul de astăzi. Bineînțeles că tu poți continua să crezi ce vrei.
... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
doar o paloare de hîrtie veche păstrată inutil în spatele unei oglinzi ............ poate doar tu pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp ............... ar trebui sa dau macar o penita... dar mai astept... sa mai citesc si alte texte... nostalgia din versurile citate mai sus imi pare atenuata de un oarecare retorism, o sententiozitate de care incerc sa ma feresc si eu...
Nicole Pottier, Observația dumneavoastră este pertinentă. Ați observat cât se poate de exact că acest poem conține o doză vizibilă de ironie. Nu vreau să folosesc cuvinte prea mari sau un neolimbaj de lemn, dar aș spune că întregul poem este un zâmbet (amar) generat de robotizarea consumistă pe care o suportă individul în societatea postmodernă. Vă mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Șandru
Cristina, Hermeneia tot de pe data de 2 s-a sesizat. Că anunţul cu privire la suspendare a apărut acum, e altă treabă. Nu înţeleg acel "totuşi" ("e bine totusi..."). Ce a făcut greşit Hermeneia, pentru ca, în final, să facă, totuşi, ceva corect?
apropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
cit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
încercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
elegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
Ma intreb de ce nu ai optat pentru o incadrare la sectiunea "arte vizuale - arta fotografica"... desigur exista posibilitatea sa te simti nesigura pe tine ca fotografia cu pricina reprezinta arta insa experimentul conexat cu particula vizual implica si recursul la cuvant. Dar experiment fiind poate ca vei gasi cateva cuvinte potrivite care sa insoteasca textul sau vei efectua o suprapunere de planuri... tu ce spui?
Mi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
Finalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
Îmi cer scuze pentru ironie, nu am vrut să sune așa cum o spuneți Dvs. De fapt, e regretabilă comparația cu celălalt autor, care mereu mă face să plâng. Ce am vrut eu să subliniez a fost că poemul este cam lacrimogen față de ce scrieți Dvs. iar acea exprimare cu trenul în mișcare tot nu-mi sună bine. Oare nu ar fi mai cum vreți Dvs simplu 'noaptea mă mai trezește câte un tren' ?
În rest, cele bune... și să nu mai aducem vorba niciodată despre metrou.
Margas
uite ca citind poema asta incep sa apreciez si eu talentul tau. e mai bun decat ultimul postat. mi-a placut in intregime. nu dau stea, astept ceva super. cred ca-i suficient una aici, si chiar merita. mai trec, mai citesc.
te cobori dincolo de obraznicie Vladimir. dar e ok, intotdeauna am stiut ca pretul pentru a cunoaste adevarul despre oameni este scump. cu ocazia asta am aflat si eu cu cine am de a face in ceea ce te priveste. referitor insa la "cele facute de tine pentru hermeneia" ma faci sa zimbesc. si stau si ma gindesc, tot asa in "spiritul moralei crestine", ca sa te citez, oare cit de dezechilibrat trebuie sa fie acest necumpatat narcisism al tau. pentru ca adevarul este, asa cum il stii si tu de altfel, ca, cu exceptia citorva "sfaturi" asa dupa ureche eu personal nu imi amintesc ca tu sa fi facut nimic pentru hermeneia. imi vine si sa zimbesc. pentru ca habar nu ai cita munca si cine a facut-o pentru site-ul acesta. dar discutia devine deja jenanta. un fel de comedie absurda.
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
o lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
editorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.
Ovidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
Da, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
Nu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
nici așa nici altminteri. nici nu-mi place nici nu-mi displace. e ok, pe alocuri ai chestii foarte reușite, dar le contrabalansezi cu chestii tot pe atît de nereușite. pe de altă parte, scrierile tale-s digerabile și e bine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multam de comentariu Andule... stii tu ce stii despre Kali :)
pentru textul : loc de strigat îngeri deDorin Cozan, comentariul tău ,deși scurt , surprinde ,zic eu, esența poemului. Mulțumesc pentru dunga aurie așezată pe haina lunaticului meu. cu simpatie
pentru textul : morile de vânt nu au ecou detu faci cu ochiul tu modelezi forme eu locuiesc într-o scoică în care nu știu dacă sînt durerea care naște perla sau pur și simplu lichidul în care adoarme ...cam atât aș păstra din poezie. restul, pare doar un pretext pentru final. eu am o senzație de lipire eșuată.
pentru textul : Poezie deAlma, e totuși un răspuns. îmi cer scuze pentru nepromptitudine. încărcătua de lucru aici pe site m-a împiedicat și apoi unele lucruri le-am considerat cam înțelese de la sine. Probabil că nu înțelegi cum funcționează un astfel de website dacă vrei răspunsuri sigure la toate întrebările, măcar și pentru simplul fapt că un lucru se poate implementa în diferite moduri și apoi dacă spui una și ajungi să faci altfel m-ai fi acuzat de nesinceritate sau netransparență, cum și faci la sfîrșit. Unele lucruri le vezi într-un anumit fel pe planșetă și altfel în dinamica unui site. Astfel că nu știu cum aș fi putut răspunde mai bine. Și apoi eu nu sînt arhitect de website-uri, am mai degrabă o abordare ...poetică, mai experimentez, mai modific, etc. În orice caz asta nu se vrea nici netransparență și nici nesiguranță. Dar tocmai de aceea am scris anunțul de astăzi. Bineînțeles că tu poți continua să crezi ce vrei.
pentru textul : ultimele modificări pe site de... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
pentru textul : cuvintele sînt dedoar o paloare de hîrtie veche păstrată inutil în spatele unei oglinzi ............ poate doar tu pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp ............... ar trebui sa dau macar o penita... dar mai astept... sa mai citesc si alte texte... nostalgia din versurile citate mai sus imi pare atenuata de un oarecare retorism, o sententiozitate de care incerc sa ma feresc si eu...
pentru textul : cuvintele sînt deNicole Pottier, Observația dumneavoastră este pertinentă. Ați observat cât se poate de exact că acest poem conține o doză vizibilă de ironie. Nu vreau să folosesc cuvinte prea mari sau un neolimbaj de lemn, dar aș spune că întregul poem este un zâmbet (amar) generat de robotizarea consumistă pe care o suportă individul în societatea postmodernă. Vă mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deCristina, Hermeneia tot de pe data de 2 s-a sesizat. Că anunţul cu privire la suspendare a apărut acum, e altă treabă. Nu înţeleg acel "totuşi" ("e bine totusi..."). Ce a făcut greşit Hermeneia, pentru ca, în final, să facă, totuşi, ceva corect?
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deapropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
pentru textul : despre poezie decit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
încercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
pentru textul : Septembrie, începuturi deIncepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deelegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
pentru textul : pridvorbe defratemiu? haha
pentru textul : De noapte desi totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deMa intreb de ce nu ai optat pentru o incadrare la sectiunea "arte vizuale - arta fotografica"... desigur exista posibilitatea sa te simti nesigura pe tine ca fotografia cu pricina reprezinta arta insa experimentul conexat cu particula vizual implica si recursul la cuvant. Dar experiment fiind poate ca vei gasi cateva cuvinte potrivite care sa insoteasca textul sau vei efectua o suprapunere de planuri... tu ce spui?
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deMi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
pentru textul : Întâmplare banală cu o perdea de nouri gri deFinalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
Îmi cer scuze pentru ironie, nu am vrut să sune așa cum o spuneți Dvs. De fapt, e regretabilă comparația cu celălalt autor, care mereu mă face să plâng. Ce am vrut eu să subliniez a fost că poemul este cam lacrimogen față de ce scrieți Dvs. iar acea exprimare cu trenul în mișcare tot nu-mi sună bine. Oare nu ar fi mai cum vreți Dvs simplu 'noaptea mă mai trezește câte un tren' ?
pentru textul : laparovision deÎn rest, cele bune... și să nu mai aducem vorba niciodată despre metrou.
Margas
uite ca citind poema asta incep sa apreciez si eu talentul tau. e mai bun decat ultimul postat. mi-a placut in intregime. nu dau stea, astept ceva super. cred ca-i suficient una aici, si chiar merita. mai trec, mai citesc.
pentru textul : Eterna reîntoarcere dete cobori dincolo de obraznicie Vladimir. dar e ok, intotdeauna am stiut ca pretul pentru a cunoaste adevarul despre oameni este scump. cu ocazia asta am aflat si eu cu cine am de a face in ceea ce te priveste. referitor insa la "cele facute de tine pentru hermeneia" ma faci sa zimbesc. si stau si ma gindesc, tot asa in "spiritul moralei crestine", ca sa te citez, oare cit de dezechilibrat trebuie sa fie acest necumpatat narcisism al tau. pentru ca adevarul este, asa cum il stii si tu de altfel, ca, cu exceptia citorva "sfaturi" asa dupa ureche eu personal nu imi amintesc ca tu sa fi facut nimic pentru hermeneia. imi vine si sa zimbesc. pentru ca habar nu ai cita munca si cine a facut-o pentru site-ul acesta. dar discutia devine deja jenanta. un fel de comedie absurda.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deerată * a se citi - "măcar o sugestie" Madim
pentru textul : issey miyake deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie dede ce m-ai trezit?
mulţam pentru ginaţiile alea. eram sub spell.
pentru textul : Midnight taboo deo lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
pentru textul : ura lui deeditorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
pentru textul : tăceri deInteresanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.
pentru textul : Lumina deOvidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
pentru textul : 110 m garduri deMargas, ce-ai scris tu aici nu e amuzant, însă e de tot râsul. de râsul amar, mai exact…
n-o să mai explic de ce, văd că am încercat să-i sugerez și lui Paul ceva, dar...
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deDa, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
pentru textul : limbo deNu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
nici așa nici altminteri. nici nu-mi place nici nu-mi displace. e ok, pe alocuri ai chestii foarte reușite, dar le contrabalansezi cu chestii tot pe atît de nereușite. pe de altă parte, scrierile tale-s digerabile și e bine
pentru textul : minuni au rămas doar în biblie dePagini