Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
Iata o poezie deosebita ce pare o reflectare dureroasa a lumilor interioare, a suferintelor crescute in carne ca o stevie lunga ireala peste sufletul nostru ramas copil, "acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă..." Doar clopotele vestesc trecerea cailor negri prin anotimpul frint indoliat al melcilor-costiug crescuti in gradinile cerului prin care treptat ne ratacim, tot mai mici, in sensul invers al vietii, cautind copilaria pierduta...Durerea te ia de mina Copil si incepi deodata sa imbatrinesti brusc precum florile ofilite ale timpului cit sa inveti "să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine"... Adina, sufletul tau de Copil deschide gradinile indurerate ale inimii...
Interesant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
Magdaleno fii cuminte că te spun lu' Kunta Kinte!
...sau viitorilor apostoli dacă preferi, când soarele a ieșit mare din adânc
dacă întâi ieșea mic din adânc și abia dup-aia se făcea mare, era altă poveste, dar așa identific o problemă de contradicție a contrariilor apostolilor prezenți cu cei viitori
mi se pare că „n-a mai venit” și „a plecat” sună atît redundant cît și banal. umila mea părere este că textul s-ar fi terminat mai bine așa:
„s-a pierdut
în scuzele lui
poate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
Nu e vorba de "numarul" epitetelor, ca doar nu le numar ca pe bani! :-) E vorba de o senzatie pe care o am citind textul, un feeling de "epitetare excesiva" - undeva, prin mijlocul textului... parca ar fi mers o exprimare un pic mai cursiva, asa cum e acum ma impiedic. Poate in "rugile de maces" sau in "inimile dezghiocate"... tot ce e posibil... sau poate ca efectul "cade" de mai de sus, de la "caroseriile ruginite" iar "inimile dezghiocate" nu produc decat o amplificare... ce sa zic, asta e senzatia mea. Andu
Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
Apoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
Adriana, dacă-i musai, o să modific, dar sunt câteva chestii în noul DOOM care pe mine personal mă cam zgârie, şi asta e una dintre ele. Totuşi, recunosc că nu mi-am pus foarte serios problema din punct de vedere pur gramatical.
Cailean, mulţumesc. Francisc, până acum n-am avut onoarea de-al citi pe respectivul, dar dau un search cât de curând. Din păcate momentan n-am acces la literatură română pe hârtie, deci tot netu', săracu'...
Andule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
din creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
Sunt din păcate prea multe adunate, nu se pot secționa (la figurat, bineînțeles) puțin? Aproape un volum fără vignete...Chiar dacă e doar o variațiune pe aceeași temă, nu pot fi comentate în bloc, totuși...
nu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
multumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
am o impresie ambivalentă despre acest text. primele 4-5 versuri sună puțin sec. parte a doua însă este foarte reușită.
remarc: „e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine”, „lipesc vârful degetelor de pământul din ghiveciul cu plantă verde/ mă deconectez/ mă descarc electrostatic/”
nu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Singurul lucru care se va intampla in 2012 e ca voi trece intr-o alta etapa de varsta, la care, sper eu, sa imi vina mintea la cap si sa ma apuc sa castig bani, nu sa scriu poezie. Iata de ce textul tau mi se potriveste, si eu Astept.
dragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
Am respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
Are perspectivă și chiar o oarecare viziune, bine că e verde, dar mi se pare prea aglomerată de o sumedenie de determinanți pe care nu mai știi cum să-i urmărești și care la un moment dat trenează și închid orice lirism. O metaforă, două, ar rezolva simplu problema.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este o imagine a tandretei si imi place ca ai incercat sa o creezi in putine cuvinte. Spus frumos totul, dar as fi preferat ca in locul a 5 imagini diferite, alaturate aproape aleator, sa existe mai putine sau tot atatea, dar avand legatura unele cu altele, nascand o tensiune, o emotie in text: 1. te tin in brate / tu nu imi ceri nimic, 2. dragostea ta e un mar / carmelizat. 3. cuvintele se umfla si plesnesc, 4. nu mai ramane / decat umbra, 5 noaptea iese din mine / si ma cauta pe strazi. Poate doar intre 4 si 5 exista o mica legatura, in rest, nu am tensiune in poezie si nici detasare totala. Nu e rea, dar ar fi prins mai bine cu inca un pic de epicitate, adusa liricului, cam aceasta ar fi fost, dupa gustul meu, doleanta mea. In afara de ce am afirmat, insa, fiecare imagine este completa, bine scrisa, concisa, fara cusur in compozitie. Iar versul "te tin in brate" este aduce candoare si desi e simplu, e totusi, cel mai frumos.
pentru textul : Te țin în brațe dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
Iata o poezie deosebita ce pare o reflectare dureroasa a lumilor interioare, a suferintelor crescute in carne ca o stevie lunga ireala peste sufletul nostru ramas copil, "acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă..." Doar clopotele vestesc trecerea cailor negri prin anotimpul frint indoliat al melcilor-costiug crescuti in gradinile cerului prin care treptat ne ratacim, tot mai mici, in sensul invers al vietii, cautind copilaria pierduta...Durerea te ia de mina Copil si incepi deodata sa imbatrinesti brusc precum florile ofilite ale timpului cit sa inveti "să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine"... Adina, sufletul tau de Copil deschide gradinile indurerate ale inimii...
pentru textul : ștevia deda, există această retorică inoportună, uneori, pentru poem, iar "la cald" îmi scapă aceste nuanțe
pentru textul : peisaj cu individ I deInteresant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deMi-a plăcut ideea antagonismului estetic. Fain.
Mi-a amintit de:
"Delicateţe: un crocodil prin tină, cărându-şi puii-n gură".
pentru textul : spring roll deMagdaleno fii cuminte că te spun lu' Kunta Kinte!
pentru textul : kunta kinte de...sau viitorilor apostoli dacă preferi, când soarele a ieșit mare din adânc
dacă întâi ieșea mic din adânc și abia dup-aia se făcea mare, era altă poveste, dar așa identific o problemă de contradicție a contrariilor apostolilor prezenți cu cei viitori
mi se pare că „n-a mai venit” și „a plecat” sună atît redundant cît și banal. umila mea părere este că textul s-ar fi terminat mai bine așa:
„s-a pierdut
în scuzele lui
inerțial”
pentru textul : Disoluţie depoate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
pentru textul : după ploaie deNu e vorba de "numarul" epitetelor, ca doar nu le numar ca pe bani! :-) E vorba de o senzatie pe care o am citind textul, un feeling de "epitetare excesiva" - undeva, prin mijlocul textului... parca ar fi mers o exprimare un pic mai cursiva, asa cum e acum ma impiedic. Poate in "rugile de maces" sau in "inimile dezghiocate"... tot ce e posibil... sau poate ca efectul "cade" de mai de sus, de la "caroseriile ruginite" iar "inimile dezghiocate" nu produc decat o amplificare... ce sa zic, asta e senzatia mea. Andu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deGorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
pentru textul : traces deApoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
Câteva răspunsuri pe fugă, pentru moment.
Adriana, dacă-i musai, o să modific, dar sunt câteva chestii în noul DOOM care pe mine personal mă cam zgârie, şi asta e una dintre ele. Totuşi, recunosc că nu mi-am pus foarte serios problema din punct de vedere pur gramatical.
Cailean, mulţumesc. Francisc, până acum n-am avut onoarea de-al citi pe respectivul, dar dau un search cât de curând. Din păcate momentan n-am acces la literatură română pe hârtie, deci tot netu', săracu'...
Numai bine!
pentru textul : This ain't a love song deAndule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
pentru textul : liniștea din vamă devarianta mea,
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
pentru textul : vals pentru masha dedin creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
câte nu mai ştiau bătrânii noştri!
frumos, frumos peste tot. o mică reţinere la poarta lăsată. avea poarta arcuri?
mi-a plăcut:
"sanie de tablă frica
tăia întunericul din uşă
cu două dungi albe".
dar nu numai.
pentru textul : Şi aerul e o zgardă deaş da peniţă dar mi-au amorţit mâinile.
Nuta Craciun, iti multumesc de trecere si pt apreciere. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului deSunt din păcate prea multe adunate, nu se pot secționa (la figurat, bineînțeles) puțin? Aproape un volum fără vignete...Chiar dacă e doar o variațiune pe aceeași temă, nu pot fi comentate în bloc, totuși...
pentru textul : poezii de toamnă și dragoste de modă veche denu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
pentru textul : poem pentru tine, Elena demultumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deam o impresie ambivalentă despre acest text. primele 4-5 versuri sună puțin sec. parte a doua însă este foarte reușită.
pentru textul : rugăciunea inimii deremarc: „e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine”, „lipesc vârful degetelor de pământul din ghiveciul cu plantă verde/ mă deconectez/ mă descarc electrostatic/”
nu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere. Te mai aștept Cu drag Djamal
pentru textul : Haiku deFinalul cam patetic și previzibil. Pare un text abia început. Ce urmează, poate ne spui printr-o continuare: d&g 2.
pentru textul : d&g degata. oarecum provizoriu. oricum a fost aici in santier. adica scrisa si rescrisa direct pe site.
pentru textul : Oarecum definitiv deSingurul lucru care se va intampla in 2012 e ca voi trece intr-o alta etapa de varsta, la care, sper eu, sa imi vina mintea la cap si sa ma apuc sa castig bani, nu sa scriu poezie. Iata de ce textul tau mi se potriveste, si eu Astept.
pentru textul : Anul 2012 deE fain, dar multitudinea comparaţiilor (!) face textul să fie puţin plat, să-i lipsească dinamica stilistică.
pentru textul : laudanum dedragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
Sursa: www.ziare.ro
Bravo nouă!
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deAm respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
pentru textul : Moroz (Ger) deAre perspectivă și chiar o oarecare viziune, bine că e verde, dar mi se pare prea aglomerată de o sumedenie de determinanți pe care nu mai știi cum să-i urmărești și care la un moment dat trenează și închid orice lirism. O metaforă, două, ar rezolva simplu problema.
pentru textul : Poezie verde dePagini