Îmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
Nu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
adrian, cum te simti cand scoti o carte? ce sentiment ai? intotdeauna m-am intrebat daca ai un sentiment special si daca te ajuta asta, daca te face fericit. te felicit, omule! la mai multe! si toata stima pentru ce scrii!
foarte interesant modul de abordare a plachetei lui despoT. îmi place din ce în ce mai mult să citesc recenzii semnate de tine, Andrei! gânduri bune de unde zăpezile sunt garduri...
Ela, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
felicitarile mele! ma bucur sa te vad cu o carte noua. imi place coperta, se potriveste titlului.
fain asta - va veni ziua cand voi cunoaste toti viermii
Sapphire nu mai strica orzul pe zburatoare... unii atata stie atata scrie... na ca a iesit cu rima spre bucuria impiegatilor si a mecanicului de locomotiva care ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase. P.S. Dedale meciurile de fotbal si cursurile la seral nu se pun la CV... nici varsta daca nu conduce la intelepciune ci uneori doar la "mintea copiilor"... si fii te rog mai respectuos cu doamnele. Daca nu iti sta in fire simuleaza macar :)
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
Deocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
Ecaterina, ma vad nevoita sa-ti amintesc ca, in intervalul asta de doua saptamani, limba romana a ramas aceeasi. adica: nu se scrie ptr ci pentru nu rsp ci raspund nu comu ci comentariul...etc. este un site de literatura, nu unul de stenograme.
Paul,
tocmai voiam să îţi sugerez să reformulezi versurile- mult singur/mult văduv(nu insist asupra expresiilor, înţelegi, plus legătura cu -îi muriseră mulți). iată că ai renunţat. de unde trag concluzia că în versurile următoare:
o avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
Bobadil, pe mine comparația cu Nichita mă onorează. Dar eu îmi văd clar poezia fiind diferită de a lui. Și văd și unde, dar nu mă pot eu pronunța. Aștept încă pe cel care va putea să o facă. Pe mine "învechitul" ăsta al poeziei mele, deja mă plictisește. Această referențialitate că scrii ca ăla sau ca ălalalt este catastrofală pentru orice opinie critică, de fapt NU este o opinie ce poate fi luată în seamă, iar eu mă feresc de asta întotdeauna. Este o modalitate superficială, facilă, neprofesională și fără nici o valoare estetică, de a vorbi de poezia cuiva. În curente, da, uite cum face Mincu de exemplu. Aia e cu totul altceva. Nimeni nu poate scrie ca nimeni, ce e așa de greu de înțeles? Chair nu există pe net nici unul care să se poată pronunța competent? Dacă vă fac o listă cu câți au spus cu ce/cine seamănă ceea ce scriu, ați fi debusolați. Nici o părere nu coincide cu o alta. Și de ce mă zvărcolesc atât? Păi hai să văd odată pe cineva că-mi face o caracterizare serioasă și competentă a poeziei mele! Poate să o facă praf, dar să o facă credibil, nu în clișee plictisitoare. Și apoi, ori zici "ca" Nichita, ori zici "mult mult mult mai prost", decide-te! Aici e diferența, nu scriu nici măcar ca el. Deci?
Am citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Sixtus, sunt de acord cu amendamentul dvs la postmodernitate. in legatura cu revenirea nr 2, la sfarsit, ma abtin. folositi un sistem binar de instrumentare insa polarizat per se.
Domnule Giuresteanu, lasand la o parte calitatile povestirii, pentru care am toata admiratia, ma vad nevoita sa intervin cu un citat - usor in discordanta cu atmosfera prozei dvs., insa necesar. "16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:(...) 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene , defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." - Regulamentul Hermeneia - (pe care probabil ca nu a-ti avut vreme sa-l cititi.) Stiu ca invectivele din in textul dvs. au rolul lor in caracterizarea personajul, insa ma gandeam ca putem gasi, de comun acord, o solutie. Poate niste mici modificari? Ori, daca veti considera ca asta ii va stirbi autenticitatea, retragerea lui?
post...uri și ...isme, domnule Jorz. Vin și trec. prefixe și sufixe, însă nicidecum fixe. mi-a plăcut rețeta asta de tocăniță cu lehamite și ironie. dar îmi zic - la urma urmei, și câinii e oameni. iar caravana trece oricium.
l-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
Intre toate elementele care, mai mult sau mai putin, reusesc sa faca atmosfera, mi-a ramas agatata in atentie un fragmnet mic si, daca as continua in vreun fel povestirea ,ca autor, sigur as reveni aici - "Nu era voie să se gîndească la sînii unei fete. Nu își amintea de unde știa asta." Poate fi un punct de pornire pentru construirea unui profil adolescentin si nu unul oricare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
pentru textul : 13` detextul este simpatic. ai insa o greseala de tiparire. apoi partea a doua a primei strofe devine mult prea logic-discursiva dupa parerea mea
pentru textul : Ana Lugojana deRaul-Ionuţ Coldea, fiindcă între timp ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, categorie în cadrul căreia nu există permisiunea comentariilor sub texte, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
pentru textul : femeie în costum de iepure deNu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
eu aștept și un volum de poezie. pînă ce.... felicitări!
pentru textul : De la Vaslui citire deadrian, cum te simti cand scoti o carte? ce sentiment ai? intotdeauna m-am intrebat daca ai un sentiment special si daca te ajuta asta, daca te face fericit. te felicit, omule! la mai multe! si toata stima pentru ce scrii!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu defoarte interesant modul de abordare a plachetei lui despoT. îmi place din ce în ce mai mult să citesc recenzii semnate de tine, Andrei! gânduri bune de unde zăpezile sunt garduri...
pentru textul : „apasă” – măştile lui sorin despoT deEla, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
pentru textul : Cel mai, Cea mai defelicitarile mele! ma bucur sa te vad cu o carte noua. imi place coperta, se potriveste titlului.
pentru textul : cîntece pentru Jusa defain asta - va veni ziua cand voi cunoaste toti viermii
Sapphire nu mai strica orzul pe zburatoare... unii atata stie atata scrie... na ca a iesit cu rima spre bucuria impiegatilor si a mecanicului de locomotiva care ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase. P.S. Dedale meciurile de fotbal si cursurile la seral nu se pun la CV... nici varsta daca nu conduce la intelepciune ci uneori doar la "mintea copiilor"... si fii te rog mai respectuos cu doamnele. Daca nu iti sta in fire simuleaza macar :)
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deVă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Chat deDeocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
pentru textul : coadă văzută la relanti deer: incertitudine desigur, incerta :-)
pentru textul : Epilog... denu mai pune titlul in corpul textului. foloseste numai formatul de titlu si subtitlu al site-ului
pentru textul : Cerul cu patru petale deEcaterina, ma vad nevoita sa-ti amintesc ca, in intervalul asta de doua saptamani, limba romana a ramas aceeasi. adica: nu se scrie ptr ci pentru nu rsp ci raspund nu comu ci comentariul...etc. este un site de literatura, nu unul de stenograme.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă dePaul,
tocmai voiam să îţi sugerez să reformulezi versurile- mult singur/mult văduv(nu insist asupra expresiilor, înţelegi, plus legătura cu -îi muriseră mulți). iată că ai renunţat. de unde trag concluzia că în versurile următoare:
semeni cu vlad paul
ia niște covrigi calzi,
te referi la mine, nu?
pentru textul : covrigi calzi deo avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
pentru textul : Viermele din bronz de"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
pentru textul : povară deBobadil, pe mine comparația cu Nichita mă onorează. Dar eu îmi văd clar poezia fiind diferită de a lui. Și văd și unde, dar nu mă pot eu pronunța. Aștept încă pe cel care va putea să o facă. Pe mine "învechitul" ăsta al poeziei mele, deja mă plictisește. Această referențialitate că scrii ca ăla sau ca ălalalt este catastrofală pentru orice opinie critică, de fapt NU este o opinie ce poate fi luată în seamă, iar eu mă feresc de asta întotdeauna. Este o modalitate superficială, facilă, neprofesională și fără nici o valoare estetică, de a vorbi de poezia cuiva. În curente, da, uite cum face Mincu de exemplu. Aia e cu totul altceva. Nimeni nu poate scrie ca nimeni, ce e așa de greu de înțeles? Chair nu există pe net nici unul care să se poată pronunța competent? Dacă vă fac o listă cu câți au spus cu ce/cine seamănă ceea ce scriu, ați fi debusolați. Nici o părere nu coincide cu o alta. Și de ce mă zvărcolesc atât? Păi hai să văd odată pe cineva că-mi face o caracterizare serioasă și competentă a poeziei mele! Poate să o facă praf, dar să o facă credibil, nu în clișee plictisitoare. Și apoi, ori zici "ca" Nichita, ori zici "mult mult mult mai prost", decide-te! Aici e diferența, nu scriu nici măcar ca el. Deci?
pentru textul : Și dacă denoi cu ce am gresit? bun venit pe hermeneia!
pentru textul : Nimic deAm citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Sau poate doar percepţia mea să fie vinovată:)
SilVia
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deSixtus, sunt de acord cu amendamentul dvs la postmodernitate. in legatura cu revenirea nr 2, la sfarsit, ma abtin. folositi un sistem binar de instrumentare insa polarizat per se.
pentru textul : Binaritate & PoMo dechiar bun textul. iata un experiment care ar merita o penita de aur poate mai faci citeva slefuiri pe ici pe colo
pentru textul : radiere deDomnule Giuresteanu, lasand la o parte calitatile povestirii, pentru care am toata admiratia, ma vad nevoita sa intervin cu un citat - usor in discordanta cu atmosfera prozei dvs., insa necesar. "16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:(...) 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene , defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." - Regulamentul Hermeneia - (pe care probabil ca nu a-ti avut vreme sa-l cititi.) Stiu ca invectivele din in textul dvs. au rolul lor in caracterizarea personajul, insa ma gandeam ca putem gasi, de comun acord, o solutie. Poate niste mici modificari? Ori, daca veti considera ca asta ii va stirbi autenticitatea, retragerea lui?
pentru textul : Paneraș cu ouă depost...uri și ...isme, domnule Jorz. Vin și trec. prefixe și sufixe, însă nicidecum fixe. mi-a plăcut rețeta asta de tocăniță cu lehamite și ironie. dar îmi zic - la urma urmei, și câinii e oameni. iar caravana trece oricium.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deSebi, mă bucur dacă ţi-a plăcut. Încerc să ies din propriul registru.
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deNici eu de SERVICI.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate del-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... deIntre toate elementele care, mai mult sau mai putin, reusesc sa faca atmosfera, mi-a ramas agatata in atentie un fragmnet mic si, daca as continua in vreun fel povestirea ,ca autor, sigur as reveni aici - "Nu era voie să se gîndească la sînii unei fete. Nu își amintea de unde știa asta." Poate fi un punct de pornire pentru construirea unui profil adolescentin si nu unul oricare.
pentru textul : anii aceia depoezia ta nu suferă de lipsa inspiratiei, ci de dorinta de a spune cat mai multe in cat mai putine cuvinte.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deam tăiat
pentru textul : clinical life dePagini