Nu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
mă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
well Andule, chiar trebuie să mă crezi că nu simt nici o obligație să îți explic ție de ce scriu ce scriu. așa cum nu îți cer eu ție explicații de ce scrii ce scrii. cînd faci afirmații eu îți recomand să le și dovedești. altfel te dovedești pe tine a fi un calomniator (probabil în solda cuiva). pentru că eu nu cred că există absolut nimic greșit „dpdv tehnic” în acest text. iar dacă tu ești ignorant și nu știi cum se țese manual plasa de pescuit și cum se folosește suveica nu am cum să te ajut. nu e prima dată cînd îți fluturi ignoranța în modul acela bubos orgolios pe aici. e penibil. te asigur că am citit textul de mai multe ori și nu i-am găsit nici o greșeală tehnică. încep să cred că are dreptate Paul Blaj cînd te tratează așa cum te tratează.
substantivul abțibild, pe care l-am ales în mod intenționat, mi se pare cel puțin la fel de poetic ca multe din cuvintele jenante din textele tale.
faptul că tu nu simți emoție sau ți se pare urît te privește. nu îți împărtășesc nici opinia și nici gusturile. mai ales cînd nu îți explici opinia cu mai mult de „nu îmi place mie”. chiar mă întreb, oare chiar așa te consideri un critic de referință ca să aibă așa valoare ce spui?
întîrziat mental (sic!) mă tem că ești tu. și nu restul celor ce citesc aici. cred că nu ți-ar strica o minimă brumă de bun simț. asta dacă nu a dispărut cumva de tot din bucurești.
nu mă deranjează cu nimic „taxa pe lipsa de iubire”. în orice caz mult mai puțin decît multe aberații pe care le postezi tu.
mi se pare jenant să vezi că cei care te critică sînt proști iar tu ești deștept. eu zic că ar fi mai credibil daca ar spune-o alții. deocamdată ni s-a dovedit că ai schizo în varianta de personalități multiple. dar cu siguranță că nu e adevărat, nu-i așa?
eu ți-aș recomanda să nu mai vii tu cu asemenea rubbish de comentarii pe sub textele mele. nu îți poți deversa gunoaiele la lethera?
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
un text ok care îmi amintește de scrierile (și nu de picturile!) lui Salvador Dali...
Ambițios, incisiv, tentant, pe alocuri insidios, textul curge frumos către un final nu neapărat reușit, mai degrabă izbutit.
Mi-a plăcut sexualitatea ascunsă a textului, îi dă forță fără vulgaritate.
Pentru asta dau peniță.
Minusurile sunt multe mai ales dpdv al exprimării și textul merită rescris pentru a elimina bâlbele cu care obosește cititorul.
Încă nu e poezie în textul ăsta
Dar comparativ cu ce citesc lately, e totuși ceva care îmi amintește de poezie
Poemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
incerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
sper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
Nu am înțeles cum este "gripa cu soare", dar interesantă metafora în comparație. Prea multe denumiri de locuri, Moldova, Troia, Paris și revenirea la Podu Iloaiei (cu legătura la ... Dolhasca). Ai un typo la "aceluiaș", spre final. Reușită metafora "roțile zimțate ale nopții".
Un text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
E unul dintre rarele mele texte de stare. Poate de aici si cripticul, cu toate ca, daca-l explic, e lesne de inteles. "Micile goluri de poezie" sunt si nu chiar :). Pentru ca ele pedaleaza pe creerea unei stari. Dar acel ""cu nerabdare", de exemplu, este gol de poezie. Oarece inedit suna oarescum ciudat, dar banuiesc ca e de bine :). "Stilul matur" ma caracterizeaza, spuse el incercand sa para mai mare in oglinda.
descriptivul-mentalitate de asediu, deloc static, mai mult ca o dezamorsare si totusi deloc judgemental,. desi la sfarsit se autocrediteaza pacifist simtul interior poate avea perfect de bine valente exterioare, ca o emitenta estompata si vad un loc vacant de unde se poate discuta despre, ca un prezent etern comun, ontologic, ca un cor unde nu mai poti identifica vocile si de unde se poate neutraliza orice bruiaj imi aminteste de aleph-ul lui Borges ca atunci cand lucrezi pe o aura, ca pe un negativ fotografic dau o penita si-l trec in my favorites
Da Vlad, mulţumesc pentru ideea cu salvare fără publicare. Nu m-am gândit. Oricum, văd că nici ţie nu îţi place. Nici nu mă aşteptam, dar nici tu, nici Virgil nu aveţi dreptate legat de "ideea" sau "miza" textului. Nu cred că are rost să dau exemple din literatură. Pe acest site, ce e drept rar, unele poezii ale mele au fost apreciate, iar proza numai mult mai demult. Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare, nici nu aveam nevoie atenţionări. Dar simt nevoia uneori să sriu în proză pentru relaxare şi pregătirea unor texte lirice ulterioare. Oricum nu îmi retrag textul, dacă acest lucru îl consideri necesar.
Presa, acaparată până la delir de sinuciderea Mădălinei Manole (tragică, regretabilă, năucitoare, absurdă), a semnalat, totuşi, dispariţia lui Mircea Micu. O figură pitorească a vieţii literare, dar şi un poet sensibil. Iată un text relevant, care, dincolo de idee şi sentiment, aduce muzica învăluitoare a prozodiei clasice: "A fi peste mormântul verii,/ Sedus de viaţă ca de-un dor/ Mânz tânăr degustând lumina/ Sălbatic şi nerăbdător.// Să crezi că nu există moarte/ Că morţii sunt numai un fel/ De fluturi adormiţi de muzici/ Şi-nchişi în bile de oţel.// A fi uitat de toată lumea/ A fi iubit de cine vrei/ Când vin să te-ncălzească noaptea/ Fragile, turmele de miei.// A fi pe-un câmp uitat de lume,/ De smog uitat şi de maşini,/ Tu singur duelând în aer/ Cu săbiile unor crini.// A şti râzând, că sânul tandru/ Rotit în porţelan etern/ Se surpă-n el până devine/ Mormânt al laptelui matern.// Şi peste toate, ca un tigru,/ Să treci râzând şi să te minţi./ Şi când ameninţă zăpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinţi".
După cum anunţă presa, trupul lui Mircea Micu a fost incinerat în această după-amiază.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
pentru textul : trăiesc periculos demă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) dewell Andule, chiar trebuie să mă crezi că nu simt nici o obligație să îți explic ție de ce scriu ce scriu. așa cum nu îți cer eu ție explicații de ce scrii ce scrii. cînd faci afirmații eu îți recomand să le și dovedești. altfel te dovedești pe tine a fi un calomniator (probabil în solda cuiva). pentru că eu nu cred că există absolut nimic greșit „dpdv tehnic” în acest text. iar dacă tu ești ignorant și nu știi cum se țese manual plasa de pescuit și cum se folosește suveica nu am cum să te ajut. nu e prima dată cînd îți fluturi ignoranța în modul acela bubos orgolios pe aici. e penibil. te asigur că am citit textul de mai multe ori și nu i-am găsit nici o greșeală tehnică. încep să cred că are dreptate Paul Blaj cînd te tratează așa cum te tratează.
pentru textul : t. a. l. c. desubstantivul abțibild, pe care l-am ales în mod intenționat, mi se pare cel puțin la fel de poetic ca multe din cuvintele jenante din textele tale.
faptul că tu nu simți emoție sau ți se pare urît te privește. nu îți împărtășesc nici opinia și nici gusturile. mai ales cînd nu îți explici opinia cu mai mult de „nu îmi place mie”. chiar mă întreb, oare chiar așa te consideri un critic de referință ca să aibă așa valoare ce spui?
întîrziat mental (sic!) mă tem că ești tu. și nu restul celor ce citesc aici. cred că nu ți-ar strica o minimă brumă de bun simț. asta dacă nu a dispărut cumva de tot din bucurești.
nu mă deranjează cu nimic „taxa pe lipsa de iubire”. în orice caz mult mai puțin decît multe aberații pe care le postezi tu.
mi se pare jenant să vezi că cei care te critică sînt proști iar tu ești deștept. eu zic că ar fi mai credibil daca ar spune-o alții. deocamdată ni s-a dovedit că ai schizo în varianta de personalități multiple. dar cu siguranță că nu e adevărat, nu-i așa?
eu ți-aș recomanda să nu mai vii tu cu asemenea rubbish de comentarii pe sub textele mele. nu îți poți deversa gunoaiele la lethera?
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
pentru textul : religia scoicilor dece e rau cu "indecent"?
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deMulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
pentru textul : Poveste de dragoste deun text ok care îmi amintește de scrierile (și nu de picturile!) lui Salvador Dali...
pentru textul : se ia prin copy-paste deAmbițios, incisiv, tentant, pe alocuri insidios, textul curge frumos către un final nu neapărat reușit, mai degrabă izbutit.
Mi-a plăcut sexualitatea ascunsă a textului, îi dă forță fără vulgaritate.
Pentru asta dau peniță.
Minusurile sunt multe mai ales dpdv al exprimării și textul merită rescris pentru a elimina bâlbele cu care obosește cititorul.
Încă nu e poezie în textul ăsta
Dar comparativ cu ce citesc lately, e totuși ceva care îmi amintește de poezie
Poemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
pentru textul : Bonsai dece are textul asta cu chatul. Alina, daca tot nu vrei sa comentezi de ce nu folosesti ym?
pentru textul : iarna deștii cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
pentru textul : harta în relief deVa multumesc pentru aprecieri!!
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) deincerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
pentru textul : Felinar deZâmbesc și eu, mulțumesc pentru apreciere. Doru' lelii, hm! (Loc pentru emoticon.) Și, vezi coincidența penițelor!
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deerată: scrierea lui...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul de.
pentru textul : încă o zi perfectă desper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deNu am înțeles cum este "gripa cu soare", dar interesantă metafora în comparație. Prea multe denumiri de locuri, Moldova, Troia, Paris și revenirea la Podu Iloaiei (cu legătura la ... Dolhasca). Ai un typo la "aceluiaș", spre final. Reușită metafora "roțile zimțate ale nopții".
pentru textul : iubirea la podu iloaiei devoi aduga subcategoria "alte limbi", cu posibilitatea de a preciza limba in subtitlu. Si veti putea reincadra textul
pentru textul : Circul Chardam deun text care promite.
pentru textul : Răsuciri deerr: unele trăsături negativă/ Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale sumbre, de te iau măselele.
pentru textul : Mai singură... deUn text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire
pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
pentru textul : laparovision deerr din cand in cand
pentru textul : sing me a hungarian song deÎmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
O mie de răni cu o singură gură.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas deE unul dintre rarele mele texte de stare. Poate de aici si cripticul, cu toate ca, daca-l explic, e lesne de inteles. "Micile goluri de poezie" sunt si nu chiar :). Pentru ca ele pedaleaza pe creerea unei stari. Dar acel ""cu nerabdare", de exemplu, este gol de poezie. Oarece inedit suna oarescum ciudat, dar banuiesc ca e de bine :). "Stilul matur" ma caracterizeaza, spuse el incercand sa para mai mare in oglinda.
pentru textul : doamna de la nouă dela acest poem pe care l-am mai citit de câteva ori... și o să-l mai citesc ori de câte ori gândul îmi va fi galben, iar sufletul, frunză!
mulțumesc, Paul, pentru acest răgaz!
pentru textul : din ce în ce mai galben deDl Virgil am renuntat la ultima strofa care provoca multa confuzie,multumesc de trecere si atentionare,va mai astept .
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață dedescriptivul-mentalitate de asediu, deloc static, mai mult ca o dezamorsare si totusi deloc judgemental,. desi la sfarsit se autocrediteaza pacifist simtul interior poate avea perfect de bine valente exterioare, ca o emitenta estompata si vad un loc vacant de unde se poate discuta despre, ca un prezent etern comun, ontologic, ca un cor unde nu mai poti identifica vocile si de unde se poate neutraliza orice bruiaj imi aminteste de aleph-ul lui Borges ca atunci cand lucrezi pe o aura, ca pe un negativ fotografic dau o penita si-l trec in my favorites
pentru textul : absolute zero des-a rezolvat
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dete rog sa imi spui daca mai ai probleme
Da Vlad, mulţumesc pentru ideea cu salvare fără publicare. Nu m-am gândit. Oricum, văd că nici ţie nu îţi place. Nici nu mă aşteptam, dar nici tu, nici Virgil nu aveţi dreptate legat de "ideea" sau "miza" textului. Nu cred că are rost să dau exemple din literatură. Pe acest site, ce e drept rar, unele poezii ale mele au fost apreciate, iar proza numai mult mai demult. Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare, nici nu aveam nevoie atenţionări. Dar simt nevoia uneori să sriu în proză pentru relaxare şi pregătirea unor texte lirice ulterioare. Oricum nu îmi retrag textul, dacă acest lucru îl consideri necesar.
pentru textul : Portretul unei călătoare dePresa, acaparată până la delir de sinuciderea Mădălinei Manole (tragică, regretabilă, năucitoare, absurdă), a semnalat, totuşi, dispariţia lui Mircea Micu. O figură pitorească a vieţii literare, dar şi un poet sensibil. Iată un text relevant, care, dincolo de idee şi sentiment, aduce muzica învăluitoare a prozodiei clasice: "A fi peste mormântul verii,/ Sedus de viaţă ca de-un dor/ Mânz tânăr degustând lumina/ Sălbatic şi nerăbdător.// Să crezi că nu există moarte/ Că morţii sunt numai un fel/ De fluturi adormiţi de muzici/ Şi-nchişi în bile de oţel.// A fi uitat de toată lumea/ A fi iubit de cine vrei/ Când vin să te-ncălzească noaptea/ Fragile, turmele de miei.// A fi pe-un câmp uitat de lume,/ De smog uitat şi de maşini,/ Tu singur duelând în aer/ Cu săbiile unor crini.// A şti râzând, că sânul tandru/ Rotit în porţelan etern/ Se surpă-n el până devine/ Mormânt al laptelui matern.// Şi peste toate, ca un tigru,/ Să treci râzând şi să te minţi./ Şi când ameninţă zăpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinţi".
După cum anunţă presa, trupul lui Mircea Micu a fost incinerat în această după-amiază.
pentru textul : doliu de iulie dePagini