Doina...mulţumesc că vorbeşti cu mine. Eu nu văd ca un pleonasm expresia cu pricina:"origamii din hârtii ordinare" nu!? Construcţia lor din hârtie ordinară... Chiar de ar fi un pleonasm îmi place aşa...în poezie se poate.
Ştiu doar că se scrie origami cu un singur i...dar am preferat un plural " mai românesc"
Despre virgula aia...eu văd o enumerare...nu mă pricep mai mult.
Îmbrăţişare.
Florin, părerea mea e că ar merita să o rescrii, să mai elimini cuvinte, poate să mai adaugi și sigur să mai înlocuiești. impresia că zborul e singura preocupare probabil plecând de aici...
grețurile matinale sînt un simptom caracteristic femeilor însărcinate. atît cît mă pricep eu. ce are asta cu textul de mai sus ramîne pentru mine o enigmă pe care probabil numai mădălina o înțelege. asta în cazul în care știe ea ceva ce nu ne-a spus încă.
în ce privește posibilitatea schimbării situației nici eu nu cred că 60 de texte proaste sînt o schimbare în bine. dar modul acesta de gîndire al mădălinei mi se pare îngust. din perspectiva mea situația trebuie privită cu optimism și bona fide. asta cu excepția cazului în care mădălina are darul profeției și cunosște cu certitudine viitorul. situație în care speranța devine un factor nul.
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
oamenii verzi mi-au încercuit templul unul de-a dreapta, altul de-a valma despicându-mi tâmplele în rouă pe sub rochia roșie feței i se zăresc mandarinele pârguite ale unui sărut iar mănușa palidă a inocenței surâde printre frunze cu nervuri roz îmbrățișată, placenta adolescentei mă compune și recompune nu mai sunt copil
o trecere fragila prin toamna in care "frunzele își caută copilăria în rădăcinile copacilor"... strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.
Ar fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
o lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
când vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
tu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
Stefan, asa cum spuneam, nu comentez cum L-ai descoperit sau redescoperit tu pe Dumnezeu, nu discutam nici valoarea literara, nici nu intru in astfel de polemici. Eu una nu am reactionat la mesajul acestei poezii, ci la limbajul folosit. Pe care, desigur, tu il poti considera ca expresie si licenta poetica, dar pana una alta este interzis pe hermeneia. Mai poti, iarasi, sa nu vrei sau sa-ti fie greu sa te duci sa recitesti regulamentul, dar, atata vreme cat mie nu mi-e greu sa intervin cand se incalca regulamentul, ar fi fost politicos sa nu reactionezi astfel. Eu nu iti pot spune ce sa faci. Trebuie sa remediezi astfel incat textul sa nu mai incalce regulamentul. Adica sa modifici, daca esenta textului iti permite, sau sa il retragi.
Am avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, aşa cum încerc de fiecare dată când îmi place mult o poezie. De ce? Pentru că, personal, consider că trebuie să fac cunoscute motivele strict literare pentru care mă aplec asupra unui text şi trebuie s-o fac apelând la unele instanţe lingvistico-poetice, dacă pot spune aşa; apoi abia aş vorbi din postura afectivă. Doar astfel autorul poate să se bucure pe deplin de rezonananţă.
Am avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, dar n-am s-o fac. Am să mă mulţumesc să-mi cer pemisiuena ca, de această dată, tot ce am scris mai sus, tot ce urmează să scriu, să fie de-ajuns:
...textul ăsta e din alte vremuri - nevenite încă; dar nu înţeles neapărat cronologic ori fizic. Nu am pretenţii metafizice, dar aceasta e rezumatul pe care l-as face dacă mi s-ar cere. Pare un eu liric corupt de un alt autor, un autor care nu a intrat in contact cu el până acum.
...citesc mult pe net. Activez în destule locuri, dar, evident, nu ca pe Hermeneia. Citesc mult şi din cărţi palpabile. Şi pentru că citesc - şi am deci fond de comparaţie - te încoronez, in topul meu, drept regele comparaţiilor :).
să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn - superb!
...Ar mai fi ceva de zis - extracontextual: ştiu că şi tu eşti pe alte siteuri, dar pe Hermeneia, simt eu, e casa ta. Mă bucur mult pentru asta - eşti printre autorii care ridică ştacheta acestui site. Şi eşti apreciat, şi, de ce nu, un model pentru cei mai puţin experimentaţi în poezie. Cu atât mai mult cu cât faci parte şi din fenomenul real al literaturii, spre deosebire de alţii, cum ar fi subsemnatul. Spun acestea pentru a împartăşi, cu cei care vor, bucuria mea de-a putea fi in legătură cu tine.
Mă bucur că Vlad şi Virgil au avut fler, evidenţiind textul.
Te felicit, şi salutări dintr-un Iaşi cu fularul pe urechi.
Marlena, ai metafore seducătoare aici. Nu aș repeta în titlu un vers din text. Acolo aș vrea să vad un indiciu, să aflu motivul, circumstanțele în care vocea își pierde echilibrul. Pentru că ceea ce descrii nu i se întâmplă vocii permanent. Greșesc?
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este o inchidere care deschide aici, un orizont si o zbatere oprita, medeea
pentru textul : Drum interior deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie deam adus unele modificări textului
pentru textul : Poem detext care aluneca spre manele. dar nu te teme, vei avea cititori
pentru textul : monociclu deDoina...mulţumesc că vorbeşti cu mine. Eu nu văd ca un pleonasm expresia cu pricina:"origamii din hârtii ordinare" nu!? Construcţia lor din hârtie ordinară... Chiar de ar fi un pleonasm îmi place aşa...în poezie se poate.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deŞtiu doar că se scrie origami cu un singur i...dar am preferat un plural " mai românesc"
Despre virgula aia...eu văd o enumerare...nu mă pricep mai mult.
Îmbrăţişare.
Florin, părerea mea e că ar merita să o rescrii, să mai elimini cuvinte, poate să mai adaugi și sigur să mai înlocuiești. impresia că zborul e singura preocupare probabil plecând de aici...
pentru textul : învins de înger degrețurile matinale sînt un simptom caracteristic femeilor însărcinate. atît cît mă pricep eu. ce are asta cu textul de mai sus ramîne pentru mine o enigmă pe care probabil numai mădălina o înțelege. asta în cazul în care știe ea ceva ce nu ne-a spus încă.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deîn ce privește posibilitatea schimbării situației nici eu nu cred că 60 de texte proaste sînt o schimbare în bine. dar modul acesta de gîndire al mădălinei mi se pare îngust. din perspectiva mea situația trebuie privită cu optimism și bona fide. asta cu excepția cazului în care mădălina are darul profeției și cunosște cu certitudine viitorul. situație în care speranța devine un factor nul.
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext debăşti. nu te-ai prea plimbat cu tractorul:)
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! dela limita dintre subiectiv si obiectiv, un realism deprimant, abandon dar nu fortat; mi-a placut stilismul finalului, imaginea zdrentuita a cerului,
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deoamenii verzi mi-au încercuit templul unul de-a dreapta, altul de-a valma despicându-mi tâmplele în rouă pe sub rochia roșie feței i se zăresc mandarinele pârguite ale unui sărut iar mănușa palidă a inocenței surâde printre frunze cu nervuri roz îmbrățișată, placenta adolescentei mă compune și recompune nu mai sunt copil
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deo trecere fragila prin toamna in care "frunzele își caută copilăria în rădăcinile copacilor"... strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.
pentru textul : poate demi-a placut poezia ta. imagini frumoase, feminine aproape. si-o o lume, de parca ar fi privita cu ochii intredeschisi.
pentru textul : in memoriam deAr fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deîntre „cățeii orbi” și bobul de muștar, între ideea plină și nimicul dintr-un pumn strâns. Mulțam și 2013 plin de litere cuminți!
pentru textul : sunt orb deSunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
pentru textul : El știe... deimaginea .. mai greu cu tehnologia asta mai mai :)
pentru textul : pietrele umbrei deo lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
pentru textul : ura lui deSilvia, Adina, Sorin, sunt onorata si bucuroasa de prezenta voastra aici si ca... nu m-ati uitat!
pentru textul : primul pas despre care dekuka kuka, dar cum ramine cu ceva ceva?
pentru textul : sephirot IV deEu cred că ai vrut să scrii proză şi ai dat de prea multe ori "enter".
pentru textul : de la 29 la 30 deChiar nu sesizezi lucrurile astea?
Altfel, numai de bine.
Unele nelămuriri/observaţii:
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
pentru textul : Sonet 217 detertium non datur! cu... yester!
pentru textul : טיפת צליל de"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
pentru textul : Zece cuvinte decând vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
La un moment dat, titlul era în finalul primei strofe. Nu ştiu, e interesantă propunerea, mă voi mai gândi. Mulţumesc!
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului detu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
pentru textul : ascensiune deStefan, asa cum spuneam, nu comentez cum L-ai descoperit sau redescoperit tu pe Dumnezeu, nu discutam nici valoarea literara, nici nu intru in astfel de polemici. Eu una nu am reactionat la mesajul acestei poezii, ci la limbajul folosit. Pe care, desigur, tu il poti considera ca expresie si licenta poetica, dar pana una alta este interzis pe hermeneia. Mai poti, iarasi, sa nu vrei sau sa-ti fie greu sa te duci sa recitesti regulamentul, dar, atata vreme cat mie nu mi-e greu sa intervin cand se incalca regulamentul, ar fi fost politicos sa nu reactionezi astfel. Eu nu iti pot spune ce sa faci. Trebuie sa remediezi astfel incat textul sa nu mai incalce regulamentul. Adica sa modifici, daca esenta textului iti permite, sau sa il retragi.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deAm avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, aşa cum încerc de fiecare dată când îmi place mult o poezie. De ce? Pentru că, personal, consider că trebuie să fac cunoscute motivele strict literare pentru care mă aplec asupra unui text şi trebuie s-o fac apelând la unele instanţe lingvistico-poetice, dacă pot spune aşa; apoi abia aş vorbi din postura afectivă. Doar astfel autorul poate să se bucure pe deplin de rezonananţă.
Am avut tentaţia să mă arunc intr-un comentariu lung si destul de elaborat/aplicat, dar n-am s-o fac. Am să mă mulţumesc să-mi cer pemisiuena ca, de această dată, tot ce am scris mai sus, tot ce urmează să scriu, să fie de-ajuns:
...textul ăsta e din alte vremuri - nevenite încă; dar nu înţeles neapărat cronologic ori fizic. Nu am pretenţii metafizice, dar aceasta e rezumatul pe care l-as face dacă mi s-ar cere. Pare un eu liric corupt de un alt autor, un autor care nu a intrat in contact cu el până acum.
...citesc mult pe net. Activez în destule locuri, dar, evident, nu ca pe Hermeneia. Citesc mult şi din cărţi palpabile. Şi pentru că citesc - şi am deci fond de comparaţie - te încoronez, in topul meu, drept regele comparaţiilor :).
să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn - superb!
...Ar mai fi ceva de zis - extracontextual: ştiu că şi tu eşti pe alte siteuri, dar pe Hermeneia, simt eu, e casa ta. Mă bucur mult pentru asta - eşti printre autorii care ridică ştacheta acestui site. Şi eşti apreciat, şi, de ce nu, un model pentru cei mai puţin experimentaţi în poezie. Cu atât mai mult cu cât faci parte şi din fenomenul real al literaturii, spre deosebire de alţii, cum ar fi subsemnatul. Spun acestea pentru a împartăşi, cu cei care vor, bucuria mea de-a putea fi in legătură cu tine.
Mă bucur că Vlad şi Virgil au avut fler, evidenţiind textul.
Te felicit, şi salutări dintr-un Iaşi cu fularul pe urechi.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deMarlena, ai metafore seducătoare aici. Nu aș repeta în titlu un vers din text. Acolo aș vrea să vad un indiciu, să aflu motivul, circumstanțele în care vocea își pierde echilibrul. Pentru că ceea ce descrii nu i se întâmplă vocii permanent. Greșesc?
pentru textul : Gustul uitat al vocalelor strivite deCeea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Las un semn de apreciere,
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deEugen.
Pagini