E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
Te prinzi greu. Lui mister k. îi plac poveştile. Ca şi Ioanei. Şi multora, de altfel. Chiar şi mie (mai ales alea horror, lor nu). Ce-ar fi să-ţi torn una gen „te-alint şi te mângâi şi-ţi cânt/ şi tu te prefaci adormită”…etc. cum îmi trecea prin gând, la o aniversare a consoartei, să-i dedic una. Şi i-am dedicat-o. Vezi tu, schema-i următoarea. Cică Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine, Bulă, nu putea să facă taică-tu lucru’ ăsta? Ba da, da’ tauru’ o face mai bine. Aşa şi cu mine şi cu mulţi alţii: Dorin şi Ioana o fac de milioane de ori mai bine. Subsemnatul încearcă, de la un timp, să se mai abţină în public. Acu’, când zic „alţii”, nu vorbesc neapărat şi de tine care torni la braşoave care tot poveşti sunt. Când vorbim de marea revoluţie din octombrie, ne gândim la marele Lenin, când vorbim de socialism, ne gândim la comunism. Şi uite-aşa, dragi tovarăşi, una gândim şi alta spunem.
ioana, ma bucur ca apreciezi cum si ce mai scriu:) multumesc pentru observatii si impresie.
acum despre titlurile in engleza, stiu ca par desuete aka fandoseala, dar, paradoxal , de la ele sau de la o idee legata de ele, pleaca textul. cum s-ar zice este ceva care ma inspira, uneori , in cuvintele englezesti, habar n-am de ce.
inca o data, ma bucura, aprecierea ta.
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
nu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
Cred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
si, poate, de aceea, pare agolomerat. nu m-a deranjat "aglomerarea". am vazut tot, epoca si atmosfera ei, tumultul varstelor, trecerile si transformarile, in secvente de calitate, insirate intr-o logica poetica armonioasa. unui astfel de poem, abundent, i se iarta mici scapari, de aceea il si impenitez.:)
anyway, poate completezi, totusi, in prima strofa: "la barbut eram echivalentul lui bobby/ fischer [...]" la... (ce?). se intelege ce vrei sa spui, dar trebuie completat pentru a legitima comparatia. eu, de ex, nu stiu ca cei amintiti de tine sa fi jucat barbut, so... cam asa se intelege. la metafore castigatoare, chiar daca imi plac multe, eu o prefer pe cea scoasa din text (fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere) si, fara sa vreau sa fiu lector dificil, cea amintita de toti, chiar daca, in fanal, desluseste o imagine frumoasa, are un vag aer pleonastic (cel putin pentru urechea mea). felicitari, Nicholas!
putin naiv poemul, te pierzi spre final, dar regasesc aici totusi tonul poetic si atitudinea poetica de a spune ceva intr-un anume mod. este vorba de, de, de, de. si inca de mine.
Ela, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
nu, nu plânge, mamă nu mă-ntreba de ce mai curge sânge ...e poate atât de deasă clipa de-atâtea gânduri, și-atâtea vise, albele ninsori, încât amiaza iernii pare un amurg târziu... Sărbători fericite! Madim
La un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
două cadre:
unul impunător, dat de prezenţa cardinalului, respectiv măiestria pictorului, cel de-al doilea, comun, al străzii.
o sculptură modernă, aş putea spune, deşi vine din medieval.
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
E un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Nu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
La rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
interesant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
...intuiesc ceva zarif sau, mă rog, radaș aici. adicătelea e ceva ce mă atrage dar mă și depășește. poate e vreo minte mai luminată pe site și mă lămurește și pe mine. în caz contrar te rog, fabius, comentează tu aceste stăviliri pentru mine. nu că ar fi obligatoriu, ia-o ca pe o plăcere:)! atent, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Înteresantă abordarea această "răsturnată". Elasticitatea tropilor este pusă în valoarea, iar discursul, bizar!, rămâne solid.
pentru textul : nemișcare deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I deAndule,
Te prinzi greu. Lui mister k. îi plac poveştile. Ca şi Ioanei. Şi multora, de altfel. Chiar şi mie (mai ales alea horror, lor nu). Ce-ar fi să-ţi torn una gen „te-alint şi te mângâi şi-ţi cânt/ şi tu te prefaci adormită”…etc. cum îmi trecea prin gând, la o aniversare a consoartei, să-i dedic una. Şi i-am dedicat-o. Vezi tu, schema-i următoarea. Cică Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine, Bulă, nu putea să facă taică-tu lucru’ ăsta? Ba da, da’ tauru’ o face mai bine. Aşa şi cu mine şi cu mulţi alţii: Dorin şi Ioana o fac de milioane de ori mai bine. Subsemnatul încearcă, de la un timp, să se mai abţină în public. Acu’, când zic „alţii”, nu vorbesc neapărat şi de tine care torni la braşoave care tot poveşti sunt. Când vorbim de marea revoluţie din octombrie, ne gândim la marele Lenin, când vorbim de socialism, ne gândim la comunism. Şi uite-aşa, dragi tovarăşi, una gândim şi alta spunem.
.
pentru textul : Febra deo poezie "curată", clară, fără balast, trasmite mult.
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni definalul, de reţinut.
ioana, ma bucur ca apreciezi cum si ce mai scriu:) multumesc pentru observatii si impresie.
pentru textul : every / body / dies deacum despre titlurile in engleza, stiu ca par desuete aka fandoseala, dar, paradoxal , de la ele sau de la o idee legata de ele, pleaca textul. cum s-ar zice este ceva care ma inspira, uneori , in cuvintele englezesti, habar n-am de ce.
inca o data, ma bucura, aprecierea ta.
Am vazut mult mai tarziu din motive obiective, demersul facut catre Virgil Titarenco. Scuzele de rigoare. Iti doresc Succes!
pentru textul : Concurs literar deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption deda, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
pentru textul : avangarda iernii despasiva!
Asistăm la un scandal gen Virgil-Andu varianta feminină între profetul Iona și Boba Del Alma?
pentru textul : Felix catus denu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
pentru textul : despre o femeie goală deThorkild, îți mulțumesc. E un text scris într-o noapte de toamnă târzie, frig, ploaie. Interesant că tu ai simțit vara aici. Cea din suflet.
pentru textul : jasmine deCred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
pentru textul : candelabrele deFrancisc, merci. E lucrat textul, la nivel estetic, îmi permit să spun așa. Mulțumesc unui membru al site-ului Hermeneia pentru îndrumarea grafică.
pentru textul : în sepia lumii desi, poate, de aceea, pare agolomerat. nu m-a deranjat "aglomerarea". am vazut tot, epoca si atmosfera ei, tumultul varstelor, trecerile si transformarile, in secvente de calitate, insirate intr-o logica poetica armonioasa. unui astfel de poem, abundent, i se iarta mici scapari, de aceea il si impenitez.:)
pentru textul : inventar deanyway, poate completezi, totusi, in prima strofa: "la barbut eram echivalentul lui bobby/ fischer [...]" la... (ce?). se intelege ce vrei sa spui, dar trebuie completat pentru a legitima comparatia. eu, de ex, nu stiu ca cei amintiti de tine sa fi jucat barbut, so... cam asa se intelege. la metafore castigatoare, chiar daca imi plac multe, eu o prefer pe cea scoasa din text (fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere) si, fara sa vreau sa fiu lector dificil, cea amintita de toti, chiar daca, in fanal, desluseste o imagine frumoasa, are un vag aer pleonastic (cel putin pentru urechea mea). felicitari, Nicholas!
putin naiv poemul, te pierzi spre final, dar regasesc aici totusi tonul poetic si atitudinea poetica de a spune ceva intr-un anume mod. este vorba de, de, de, de. si inca de mine.
pentru textul : de la stele la pietre deEla, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
pentru textul : roca din care mă nasc de...să te ferească d-zeu de lacrima femeii!
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii denu, nu plânge, mamă nu mă-ntreba de ce mai curge sânge ...e poate atât de deasă clipa de-atâtea gânduri, și-atâtea vise, albele ninsori, încât amiaza iernii pare un amurg târziu... Sărbători fericite! Madim
pentru textul : Lumânări arse deLa un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
pentru textul : drumul spre Okinawa dedouă cadre:
pentru textul : sculptură în lemn roşu deunul impunător, dat de prezenţa cardinalului, respectiv măiestria pictorului, cel de-al doilea, comun, al străzii.
o sculptură modernă, aş putea spune, deşi vine din medieval.
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
pentru textul : Asta este... dem-am edificat, Paul Blaj. nu trebuie să îți mai faci probleme.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deintr-adevar "m-a topit umbrã palidã luna în șuvoiul cuvânt centrifug" si doresc sa te felicit pentru acest moment special oferit, citindu-te. ASA-I.
pentru textul : ?așa i-uN deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație detext slab. oare nu este evident? apoi, aș vrea să nu mai pui data și ora la sfîrșitul textelor. formatarea site-ului o presupune.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin deE un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Citit cu interes,
pentru textul : învăţ să mor fără tine deEugen.
Nu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
pentru textul : little terra deLa rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
pentru textul : cine-mi va deschide deinteresant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
pentru textul : Elegie cu pui de brad de...intuiesc ceva zarif sau, mă rog, radaș aici. adicătelea e ceva ce mă atrage dar mă și depășește. poate e vreo minte mai luminată pe site și mă lămurește și pe mine. în caz contrar te rog, fabius, comentează tu aceste stăviliri pentru mine. nu că ar fi obligatoriu, ia-o ca pe o plăcere:)! atent, paul
pentru textul : Stăviliri dePagini