Când clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
dintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
ce i-as reprosa eu acestui poem este multitudinea de verbe la inceput de vers; asa, se obtine o insiruire de actiuni in care eu, ca cititor, abia de mai am loc sa simt ceva.
Matei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
Virgil, imi fac in mod responsabil autocritica, eu fiind unul din membrii cu profilul alb. O sa remediez asta in zilele urmatoare. Sincer, nu mi-am imaginat ca prezentarea biografica si poza sunt relevante pe un site unde textul in sine conteaza, nu autorul...insa, fireste, daca asta este cutuma, abaterea ar semana a impolitete. Asa ca...vox populi, vox Dei!
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
să spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
Tocmai "Brâncuși ... transpare...", indirect, ceea ce mi-a trezit zisul fior liric remarcat in ultimile versuri: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii". In rest "intertextualitatea" textului nu a facut decat sa ma intrige. Ca un rebus. Ori rebusurile nu ma distreaza. Chiar ma enerveaza. E, poate, o deficienta de perceptie. Sunt mai mult inclinat - nu sa produc ci sa gust - matematica calitativa vizand "continuitatea", "gestaltul" (a se vedea semisfera dreapta a creerului). Cu toate ca o viata intreaga (datorita "meseriei") am fost obligat sa aplic matematica "discretului" (inclusiv metodele numerice prin care se poate reprezenta, in computer, integralitatea). Totusi, nu neg ca in anumite situatii "impletirea de sensuri" (chiar "intertextuale") nu-mi place (cum se intampla si in finalul textului tau) - dar atunci e vorba de ceva care-l pot percepe dintr-odata, "gestaltic", fara sa-l "analizez". E vorba de "gust". Nu trebuie generalizat. Fiecare cu preferintele sale. Si, evident, un text poetic tocmai de aceea se vrea "poetic" pentru a putea fi "interpretat" si "perceput" intr-o diversitate cat mai mare de sensuri. Discutia cu tine mi-a facut, ca intotdeauna, placere. Si, in plus, pentru mine, a fost si utila. Toate cele bune, Gorun
trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
Ideea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
As renunta la prima strofa, pt cititor, nu are legatura cu restul textului.
celelalte strofe sunt ok.
as evita alaturarea o_oglinda, desi nu i bai, di_vina-i limba romana..
Iulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
in genere sar de la una la alta, nu pot ramane intr/un loc mereu, nici nu mananc de doua ori din aceeasi mancare, am inteles ce vrei sa spui, e un text prost , nu iti place, am luat nota de asta, e ok, mi/am imaginat o mare pietrificata, nu totul e zglobiu, buratec si straveziu, cati ani ai tu matei?poti sa/ mi spui? la varsta ta viata trebe sa fie asa cum o vezi tu... dans acvatic, eu nu am varsta ta , am de multe ori mai mult iata de ce vorbesc altfel... nu ma citi acum, citeste/ma mai tarziu, cand celuilalt i se va coagula galbenusull de pasare in tine si cand vei pasi pe ulita ziditorilor de pasari/lyra, atunci iti vei dori acel ubi tu gaius, ego gaia, femeia revelatie sa/ti fie si sa te urmeze pretutindeni...
Andu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
în sfârșit, am reușit să ajung și la textul meu. am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăși "cum"?) nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile și obositoare. atât. mă bucur că ți-a plăcut, chiar mă bucur. mulțumirile se subînțeleg, nu? :)
andu, am să schimb, cred, liliachii, încă nu știu cu ce nu știu la ce te-ar referit, andu, când ziceai de decontare la o selecție de texte pentru publicare? am peste o mie, dar nu știu dacă aș putea alege 50 cu care să nu-mi fie rușine să ies în lume mai scriu... :) mersi de citeală
emi, mulțumesc pentru ocazia oferită de a reveni și a răspunde punctual fiecărui comentator. prin urmare: Silviu, am înțeles că e vorba de alternanța pluralului cu singularul, însă pe mine nu mă deranjează. mulțumesc pentru curajul, iată!, de a lăsa un semn la ceva ce îți place! Mariana, tu întotdeauna ai știut să apeși pe butoanele care mă fac vulnerabil și apreciez mult sublinierile tale precum și semnul luminos. și mai cred că titlul e bun așa, pentru că te-a condus (din sugestia ta deduc) spre ce vrea el să zică. îți mulțumesc cu drag, ca întotdeauna! Corina, textul este construit pe o imagine vie încă în mine a unui verișor de-al tatei înainte de a muri, mai precis când a căzut la pat. Tu ai simțit durerea dintre rânduri, așa stângace redată (cum zic unii) iar pentru aceasta îți mulțumesc din suflet. prinde bine această empatie iar semnul tău de apreciere este primit cu drag și prețuire. Virgil, știu că și tu ești exigent, ca mai toți de altfel, însă mie mi-e bine cu finalul exact așa cum e. Probabil în timp, după decantări, voi reveni cu alți ochi la sugestia ta. Până atunci, mulțumesc de ea! Andu: bună, draga mea!
Și acum emi: apreciez că mergi pe o linie ce pare credibilă și nu e nimic rău în aceasta. Știi la fel de bine ca și mine că orice text, poezie, proză ori ce vrei tu, se poate demola sau nu, după bunul plac și buna voință a celui ce îl citește. Dar noi am trecut de faza aceasta. Așa, la o primă lectură, pare o opinie argumentată, dar este mult prea subiectivă pentru a o lua în considerare, având în vedere contextul actual. Da, am înțeles că este un poem ce nu îți place și îmi spui și ce. Iar prin acest CE permite-mi să nu fiu de acord cu tine. Nu am să reiau exemplele tale pentru simplul fapt că sunt forțate. Și, din câte îmi dau seama, tu nu dorești decât să fii lăsat să aștepți ceva mai mult de la mine. E ok. Și nu te înțeleg greșit. Noi avem paliere diferite de a aborda poezia, textele. Știi că și eu apreciez poemele pe care le consider bune la tine, însă și eu, ca oricine altcineva, pot fi subiectiv. De aceea, înțelegând demersul tău, aleg să nu îl iau în considerare. Și repet și eu, nu vreau să fiu înțeles greșit, este o părere simplă cum spui, dar exprimată din perspectiva unui poet care ar vrea să scriu cu instrumentele lui. Asta înțeleg prin subiectivitatea ei. Mulțumesc pentru ea!
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
Nu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
meșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
am sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
cu cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Când clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
pentru textul : Micul cersetor rosu dedintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
ce i-as reprosa eu acestui poem este multitudinea de verbe la inceput de vers; asa, se obtine o insiruire de actiuni in care eu, ca cititor, abia de mai am loc sa simt ceva.
pentru textul : scoteam dragostea cu o pompă submersibilă deMatei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deVirgil, imi fac in mod responsabil autocritica, eu fiind unul din membrii cu profilul alb. O sa remediez asta in zilele urmatoare. Sincer, nu mi-am imaginat ca prezentarea biografica si poza sunt relevante pe un site unde textul in sine conteaza, nu autorul...insa, fireste, daca asta este cutuma, abaterea ar semana a impolitete. Asa ca...vox populi, vox Dei!
pentru textul : atenție la abateri desă zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge desă spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
Tocmai "Brâncuși ... transpare...", indirect, ceea ce mi-a trezit zisul fior liric remarcat in ultimile versuri: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii". In rest "intertextualitatea" textului nu a facut decat sa ma intrige. Ca un rebus. Ori rebusurile nu ma distreaza. Chiar ma enerveaza. E, poate, o deficienta de perceptie. Sunt mai mult inclinat - nu sa produc ci sa gust - matematica calitativa vizand "continuitatea", "gestaltul" (a se vedea semisfera dreapta a creerului). Cu toate ca o viata intreaga (datorita "meseriei") am fost obligat sa aplic matematica "discretului" (inclusiv metodele numerice prin care se poate reprezenta, in computer, integralitatea). Totusi, nu neg ca in anumite situatii "impletirea de sensuri" (chiar "intertextuale") nu-mi place (cum se intampla si in finalul textului tau) - dar atunci e vorba de ceva care-l pot percepe dintr-odata, "gestaltic", fara sa-l "analizez". E vorba de "gust". Nu trebuie generalizat. Fiecare cu preferintele sale. Si, evident, un text poetic tocmai de aceea se vrea "poetic" pentru a putea fi "interpretat" si "perceput" intr-o diversitate cat mai mare de sensuri. Discutia cu tine mi-a facut, ca intotdeauna, placere. Si, in plus, pentru mine, a fost si utila. Toate cele bune, Gorun
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deBine v-am regasit... Am modificat versul acela. Daca aveti alte sugestie... Multumesc de trecere, comentariu si sugestie ! ialin
pentru textul : Recycle bin detrupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
pentru textul : fractal deMircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
pentru textul : Sfat pentru fiul meu deIdeea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
pentru textul : Miel la Proțap dedom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deprobabil ca da!
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce demultumesc frumos!
As renunta la prima strofa, pt cititor, nu are legatura cu restul textului.
pentru textul : oglinzile nu mint decelelalte strofe sunt ok.
as evita alaturarea o_oglinda, desi nu i bai, di_vina-i limba romana..
Iulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
pentru textul : cacofonia sentimentelor dein genere sar de la una la alta, nu pot ramane intr/un loc mereu, nici nu mananc de doua ori din aceeasi mancare, am inteles ce vrei sa spui, e un text prost , nu iti place, am luat nota de asta, e ok, mi/am imaginat o mare pietrificata, nu totul e zglobiu, buratec si straveziu, cati ani ai tu matei?poti sa/ mi spui? la varsta ta viata trebe sa fie asa cum o vezi tu... dans acvatic, eu nu am varsta ta , am de multe ori mai mult iata de ce vorbesc altfel... nu ma citi acum, citeste/ma mai tarziu, cand celuilalt i se va coagula galbenusull de pasare in tine si cand vei pasi pe ulita ziditorilor de pasari/lyra, atunci iti vei dori acel ubi tu gaius, ego gaia, femeia revelatie sa/ti fie si sa te urmeze pretutindeni...
pentru textul : Höre Israel deAndu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
pentru textul : domnul Pa și visul de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deîn sfârșit, am reușit să ajung și la textul meu. am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăși "cum"?) nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile și obositoare. atât. mă bucur că ți-a plăcut, chiar mă bucur. mulțumirile se subînțeleg, nu? :)
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deandu, am să schimb, cred, liliachii, încă nu știu cu ce nu știu la ce te-ar referit, andu, când ziceai de decontare la o selecție de texte pentru publicare? am peste o mie, dar nu știu dacă aș putea alege 50 cu care să nu-mi fie rușine să ies în lume mai scriu... :) mersi de citeală
pentru textul : amokuri zen deeu as zice ca esti tu intr-o pasa proasta astazi bobadile, ceva depresii de duminica...
pentru textul : fado curvo demai văd eu încotro emigrez, până una alta, măcar sa le încerc pe toate:)
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar demulțumesc pentru trecere virgil și pentru sugestii, o să țin cont.
ma intreb, daca ar trebui sa comentezi tu un text ca asta, ce ai scrie...
pentru textul : Trăiește capra vecinului deemi, mulțumesc pentru ocazia oferită de a reveni și a răspunde punctual fiecărui comentator. prin urmare: Silviu, am înțeles că e vorba de alternanța pluralului cu singularul, însă pe mine nu mă deranjează. mulțumesc pentru curajul, iată!, de a lăsa un semn la ceva ce îți place! Mariana, tu întotdeauna ai știut să apeși pe butoanele care mă fac vulnerabil și apreciez mult sublinierile tale precum și semnul luminos. și mai cred că titlul e bun așa, pentru că te-a condus (din sugestia ta deduc) spre ce vrea el să zică. îți mulțumesc cu drag, ca întotdeauna! Corina, textul este construit pe o imagine vie încă în mine a unui verișor de-al tatei înainte de a muri, mai precis când a căzut la pat. Tu ai simțit durerea dintre rânduri, așa stângace redată (cum zic unii) iar pentru aceasta îți mulțumesc din suflet. prinde bine această empatie iar semnul tău de apreciere este primit cu drag și prețuire. Virgil, știu că și tu ești exigent, ca mai toți de altfel, însă mie mi-e bine cu finalul exact așa cum e. Probabil în timp, după decantări, voi reveni cu alți ochi la sugestia ta. Până atunci, mulțumesc de ea! Andu: bună, draga mea!
pentru textul : patul în formă de gondolă deȘi acum emi: apreciez că mergi pe o linie ce pare credibilă și nu e nimic rău în aceasta. Știi la fel de bine ca și mine că orice text, poezie, proză ori ce vrei tu, se poate demola sau nu, după bunul plac și buna voință a celui ce îl citește. Dar noi am trecut de faza aceasta. Așa, la o primă lectură, pare o opinie argumentată, dar este mult prea subiectivă pentru a o lua în considerare, având în vedere contextul actual. Da, am înțeles că este un poem ce nu îți place și îmi spui și ce. Iar prin acest CE permite-mi să nu fiu de acord cu tine. Nu am să reiau exemplele tale pentru simplul fapt că sunt forțate. Și, din câte îmi dau seama, tu nu dorești decât să fii lăsat să aștepți ceva mai mult de la mine. E ok. Și nu te înțeleg greșit. Noi avem paliere diferite de a aborda poezia, textele. Știi că și eu apreciez poemele pe care le consider bune la tine, însă și eu, ca oricine altcineva, pot fi subiectiv. De aceea, înțelegând demersul tău, aleg să nu îl iau în considerare. Și repet și eu, nu vreau să fiu înțeles greșit, este o părere simplă cum spui, dar exprimată din perspectiva unui poet care ar vrea să scriu cu instrumentele lui. Asta înțeleg prin subiectivitatea ei. Mulțumesc pentru ea!
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
pentru textul : Scene (colaj) deRaluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
pentru textul : Feminitate sine qua non deNu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
de ce nu continui povestirea?
pentru textul : Levitannah lui Loki depe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.
pentru textul : când tu apari demeșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
pentru textul : inscripție în trei nuanțe deam sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
pentru textul : înnoirea mesei decu cele bune.
să știi că s-ar putea să ai dreptate. am fost prea previzibil
pentru textul : in dio dePagini