sapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
textul incepe prost din start (prin consemnarea jurnalistica:mai am cîteva minute de trăit) si nu se dezminte pe parcurs. ex: ceea ce a contat nu mai contează episcopii dogii chiar cardinalul (aici doar o ureche ne-inginereasca ar putea depista cacofonia) spre a inmuia gustul de zaț lingvistic, textul pune la dispozitia cititorului (-nefericitul!) si o suita distonica de clisee: carnavalul nopților albe cortul cel mare zîmbetul ei ca o floare dorul strivit între gheare cînd noaptea în brațele zilei se stinge și moare ,etc.... ritmul este unul de cavalcada, ceea ce s-ar potrivi agoniei actantului liric. dar poate nu e nevoie sa mergem atat de departe cu hermeneutica: agonia s-ar putea sa fie a vocii lirice, incapatanata in a raspunde anuntului refuzat de ziare, dar acceptat pe Herm.: "caut barbat".... prin rimele suparatoare (terminate in re), reptetitia obsedanta (caut femeie), scriitura directa si exacta (consecinta unei ireformabile formatari profesionale, poate chiar intelectuale, ar specula unii), textul de fata reprezinta un triumf exemplar al cuvintelor utilizate in contra indicatiilor poeziei. un lucru obisnuit, daca luam in calcul profilul literar al autorului.
si totusi, dincolo de artificiile semnalate de Virgil, mie imi plac povestile lui Nanuc si Papuc:) mai ai? pentru ca vad doar un fragment. revin la ideea sugerata mai demult de a scrie pentru copii - te imbraca cum nici nu iti imaginezi.
față/verso aplecată cu grație- aici am un veșmânt aproape transparent de balerină iar dincolo în picioare- pe veșmânt apar flori mari de margarete aici profilul meu sapă în umbra unui zid strâns cutat ca materia grea a unui aluat ca un borhot de granit se revarsă peste orice deschidere mușchi cangrenat pe verso desenul trupului meu se împuținează cu o mișcare bruscă a foii zidul se revarsă acum și peste mine cu mozoleala de mortar ce se strânge repede circular în jurul gâtului coboară pe umeri foșnind gros/ mai departe pe altă fantă postura nouă: arlechin trist cu mâinile îndreptate în față spre noi pe verso: cu o mână împinge-nainte aerul să nu lase loc nimănui cu cealaltă-și acoperă chipul pe care i-l știu pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat aici într-o rochie albă cu alt trup pe care-ncerc să-l cunosc sub mătase pâlpâie lanțuri foșnetul pe care-l fac ridicând poala de crin tulbură somnul unei păsări care se- înalță lângă mine aripile sunt îndreptate în sus pe verso- cealaltă mișcare a zborului cu aripile în jos în fiece clipă ating ușița secretă a clipei în care voi intra sunt împrăștiată ca în cărțile de ghicit aici sunt încolăcită ca o piatră doar ideile lucrează-n întuneric. o piatră. zumzet sfărâmicios dincolo un zeu obosit se așază pe mine deschide: cineva mă coase acum într-o piele străină de sub noi pleacă o potecă roșie până la zidul de pe partea cealaltă pe varul alb se profilează un bărbat în salopetă albastră care-ncearcă să mă prindă de trupul nou când sar coarda sus-jos-sus-jos peste versul acesta mic al meu reptil
a, da, laitmotiv. lait-motiv se scria până acum câţiva ani, nu mai ştiu cam câţi.considerat intrat în uz s-a trecut la scierea lui fără cratimă. e la fel ca la vizavi care se scria nu demult cu liniuţe şi accent.
sunt mai de modă veche :)
pur şi simplu mi-a scăpat. mersi. sau merci. cum vrei.
mulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
Tudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
Cam deranjant acel cruce_cineva. Cred că prima jumătate face toate paralele, spre final pare cam patetică. Și mai cred că puteai sugera copilul printr-un alt termen, deja îl folosești prea des. În rest, mi-a plăcut.
iti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
Djamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
Uneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
A, e ok :)
Mariana, multumesc pentru impresie. Eu am avut ceva dubii cu poemul asta, a mai avut ceva forme si ce pot sa spun e ca uneori eu tai asa versurile in gand, dar s-ar putea sa nu fie cea mai inspirata alegere.
O sa-l mai iau la "verificat" curand. Multumesc sincer pentru interes si sfaturi.
Pe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
Andu, comentariile trebuie să se abțină de la comunicări personale și să nu atingă autorul sau alți comentatori. Critica, oricât de usturătoare, este binevenită, dar aluziile jignitoare, nu. Repet, nu facem aici educație; te rog să păstrezi linia bunului simț și respectul în comentarii. Anna, îmi pare rău că a trebuit să intervin astfel sub acest text al tău. Chiar n-ar trebui să te simți nevoită să justifici nimic aici decât scrisul. Sper să reușim să păstrăm asta.
Cristina, ma voi mai gindi, desi nu stiu daca pot modifica fara sa distrug tot Sister, multumesc de atentionare. Da, uneori nici eu nu ma pot apropia. Aranca, stiu ca nu sint nici primul si nici ultimul care scriu despre asta si in felul acesta. E fascinanta fiinta omeneasca. Simte totul ca si cum ar fi ceva unic, irepetabil. Totusi nu cred ca am baleiat intre ura si dragoste. Cred ca mai degraba mi-am urit iubirea. Evident, eu meu poetic...
Adrian, după părerea mea, textul e promiţător. Le-am citit şi pe celelalte. Însă, în proză, a se evita folosirea excesivă a punctelor de suspensie, precum şi exprimările eliptice, de genul "Nu p...", sunt doar unele din secretele scrierii unei proze de calitate, pe care, dacă doreşti, le poţi şi tu îmbrăţişa. În rest, îţi doresc inspiraţie şi condei răbdător, ştii şi tu că noi aceia care mai scriem uneori (şi) proză, trebuie să muncim ani şi ani până la "rod". Mult succes, aşadar! Şi sper să ne terminăm romanele noastre cu bine! :)
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
Versurile acestea: "Se uită parcă în oglinda unei fântâni Și își bea din ochii cu care privesc." ...nu cred ca se potrivesc gramatical cu cele precedente lor. Primele trei strofe sint destul de reusite in umila mea parere. Ultimele doua sint total aiurea. Nici nu se potrivesc cu cele precedente lor dar nici ca strofe de sine statatoare nu au absolut nimic poetic. Scuze, daca te-a deranjat opinia mea.
stiu exact ce vrei sa spui. de-aia inca fug de voi, m-as scurtcircuita.
partea ironica e ca incerc sa scap, scriind, exact de ceea ce transmit.
parca as cara un pacat in vazul tuturor.
intr-o nota mai putin personala, am sperat ca titlul sa "traduca" poezia acolo unde-i poate prea invaluita; pare c-a reusit. multumesc, ma temeam ca n-am sa stiu.
eu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
fiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
citești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
îți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
pentru textul : În aceeași supă deAdriana, mulțumesc pentru gânduri. Cu atât mai bucuros pentru impresie.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit detextul incepe prost din start (prin consemnarea jurnalistica:mai am cîteva minute de trăit) si nu se dezminte pe parcurs. ex: ceea ce a contat nu mai contează episcopii dogii chiar cardinalul (aici doar o ureche ne-inginereasca ar putea depista cacofonia) spre a inmuia gustul de zaț lingvistic, textul pune la dispozitia cititorului (-nefericitul!) si o suita distonica de clisee: carnavalul nopților albe cortul cel mare zîmbetul ei ca o floare dorul strivit între gheare cînd noaptea în brațele zilei se stinge și moare ,etc.... ritmul este unul de cavalcada, ceea ce s-ar potrivi agoniei actantului liric. dar poate nu e nevoie sa mergem atat de departe cu hermeneutica: agonia s-ar putea sa fie a vocii lirice, incapatanata in a raspunde anuntului refuzat de ziare, dar acceptat pe Herm.: "caut barbat".... prin rimele suparatoare (terminate in re), reptetitia obsedanta (caut femeie), scriitura directa si exacta (consecinta unei ireformabile formatari profesionale, poate chiar intelectuale, ar specula unii), textul de fata reprezinta un triumf exemplar al cuvintelor utilizate in contra indicatiilor poeziei. un lucru obisnuit, daca luam in calcul profilul literar al autorului.
pentru textul : caut femeie deuuuau:) utranspiratie, nu gluma! spor la viata!
pentru textul : umbiguităţi desi totusi, dincolo de artificiile semnalate de Virgil, mie imi plac povestile lui Nanuc si Papuc:) mai ai? pentru ca vad doar un fragment. revin la ideea sugerata mai demult de a scrie pentru copii - te imbraca cum nici nu iti imaginezi.
pentru textul : nanuc și papuc defață/verso aplecată cu grație- aici am un veșmânt aproape transparent de balerină iar dincolo în picioare- pe veșmânt apar flori mari de margarete aici profilul meu sapă în umbra unui zid strâns cutat ca materia grea a unui aluat ca un borhot de granit se revarsă peste orice deschidere mușchi cangrenat pe verso desenul trupului meu se împuținează cu o mișcare bruscă a foii zidul se revarsă acum și peste mine cu mozoleala de mortar ce se strânge repede circular în jurul gâtului coboară pe umeri foșnind gros/ mai departe pe altă fantă postura nouă: arlechin trist cu mâinile îndreptate în față spre noi pe verso: cu o mână împinge-nainte aerul să nu lase loc nimănui cu cealaltă-și acoperă chipul pe care i-l știu pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat aici într-o rochie albă cu alt trup pe care-ncerc să-l cunosc sub mătase pâlpâie lanțuri foșnetul pe care-l fac ridicând poala de crin tulbură somnul unei păsări care se- înalță lângă mine aripile sunt îndreptate în sus pe verso- cealaltă mișcare a zborului cu aripile în jos în fiece clipă ating ușița secretă a clipei în care voi intra sunt împrăștiată ca în cărțile de ghicit aici sunt încolăcită ca o piatră doar ideile lucrează-n întuneric. o piatră. zumzet sfărâmicios dincolo un zeu obosit se așază pe mine deschide: cineva mă coase acum într-o piele străină de sub noi pleacă o potecă roșie până la zidul de pe partea cealaltă pe varul alb se profilează un bărbat în salopetă albastră care-ncearcă să mă prindă de trupul nou când sar coarda sus-jos-sus-jos peste versul acesta mic al meu reptil
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 dea, da, laitmotiv. lait-motiv se scria până acum câţiva ani, nu mai ştiu cam câţi.considerat intrat în uz s-a trecut la scierea lui fără cratimă. e la fel ca la vizavi care se scria nu demult cu liniuţe şi accent.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul desunt mai de modă veche :)
pur şi simplu mi-a scăpat. mersi. sau merci. cum vrei.
incerc sa stau cat mai departe de textele tale si nu voi comenta. doar aici, la "se hlinzesc":
1. HLIZ'I, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A rade mult, prosteste, fără rost. ♦ A se harjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba.
dor
2. hliz'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hliz'esc, imperf. 3 sg. hlize'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hlize'ască
nodex
3. A SE HLIZ//'I mă ~'esc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză
sino
pentru textul : abjectivalia de4. HLIZ'I vb. v. chiorî, holba, zgâi.
mulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
pentru textul : tablou cu cadă de baie deTudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
Cam deranjant acel cruce_cineva. Cred că prima jumătate face toate paralele, spre final pare cam patetică. Și mai cred că puteai sugera copilul printr-un alt termen, deja îl folosești prea des. În rest, mi-a plăcut.
pentru textul : Din iubire deiti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
pentru textul : nici nu știi dede ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deAtrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
pentru textul : Fantomele din Balcani deDjamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
pentru textul : Zimţii deUneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
Ottilia, Iulia Elize, multumesc :)
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deIoana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...
pentru textul : laleaua neagră deA, e ok :)
pentru textul : eine kleine musik deMariana, multumesc pentru impresie. Eu am avut ceva dubii cu poemul asta, a mai avut ceva forme si ce pot sa spun e ca uneori eu tai asa versurile in gand, dar s-ar putea sa nu fie cea mai inspirata alegere.
O sa-l mai iau la "verificat" curand. Multumesc sincer pentru interes si sfaturi.
Pe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
pentru textul : e bună tipa deAndu, comentariile trebuie să se abțină de la comunicări personale și să nu atingă autorul sau alți comentatori. Critica, oricât de usturătoare, este binevenită, dar aluziile jignitoare, nu. Repet, nu facem aici educație; te rog să păstrezi linia bunului simț și respectul în comentarii. Anna, îmi pare rău că a trebuit să intervin astfel sub acest text al tău. Chiar n-ar trebui să te simți nevoită să justifici nimic aici decât scrisul. Sper să reușim să păstrăm asta.
pentru textul : la marginea ochiului care visează deCristina, ma voi mai gindi, desi nu stiu daca pot modifica fara sa distrug tot Sister, multumesc de atentionare. Da, uneori nici eu nu ma pot apropia. Aranca, stiu ca nu sint nici primul si nici ultimul care scriu despre asta si in felul acesta. E fascinanta fiinta omeneasca. Simte totul ca si cum ar fi ceva unic, irepetabil. Totusi nu cred ca am baleiat intre ura si dragoste. Cred ca mai degraba mi-am urit iubirea. Evident, eu meu poetic...
pentru textul : urăsc deAdrian, după părerea mea, textul e promiţător. Le-am citit şi pe celelalte. Însă, în proză, a se evita folosirea excesivă a punctelor de suspensie, precum şi exprimările eliptice, de genul "Nu p...", sunt doar unele din secretele scrierii unei proze de calitate, pe care, dacă doreşti, le poţi şi tu îmbrăţişa. În rest, îţi doresc inspiraţie şi condei răbdător, ştii şi tu că noi aceia care mai scriem uneori (şi) proză, trebuie să muncim ani şi ani până la "rod". Mult succes, aşadar! Şi sper să ne terminăm romanele noastre cu bine! :)
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) dema intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
dar autorul decide, evident :)
pentru textul : Chat deVersurile acestea: "Se uită parcă în oglinda unei fântâni Și își bea din ochii cu care privesc." ...nu cred ca se potrivesc gramatical cu cele precedente lor. Primele trei strofe sint destul de reusite in umila mea parere. Ultimele doua sint total aiurea. Nici nu se potrivesc cu cele precedente lor dar nici ca strofe de sine statatoare nu au absolut nimic poetic. Scuze, daca te-a deranjat opinia mea.
pentru textul : Rugă secundă destiu exact ce vrei sa spui. de-aia inca fug de voi, m-as scurtcircuita.
partea ironica e ca incerc sa scap, scriind, exact de ceea ce transmit.
parca as cara un pacat in vazul tuturor.
intr-o nota mai putin personala, am sperat ca titlul sa "traduca" poezia acolo unde-i poate prea invaluita; pare c-a reusit. multumesc, ma temeam ca n-am sa stiu.
pentru textul : Poezie pentru orbi deFelicitări pentru debutul în poezie! Cu plăcere, așteptăm și data lansării. Va fi tot în Iași?
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial deeu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
pentru textul : românia lui virgil t -V- defiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
citești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
pentru textul : l'approche du nuage deîți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
pentru textul : Sinonimul pozitivului deda. poezia asta a ta este ... asa ca o femeie.
n-am prea multe cuvinte sa-ti spun. in afara de faptul ca e tare frumoasa.
pentru textul : hold the mike like a memory deda,Sorin, un spatiu fabulos pt. memoria mea...multumesc de trecere !
pentru textul : Spații necunoscute dePagini