..."Aripi frânte, a frânge aripi, a frânge zborul" etc - sintagme care de prin secolul 16 și-au tot frânt coatele în milioane de creioane poetice și nu numai. În momentul când, în secolul 21 o folosești, înseamnă că 1. nu poți mai mult decât niște reproduceri citite, probabil, pentru v''o teză; 2. nu te respecți ca poet. ..."din păduri răsar" - răsar ca sinonim pentru "a apărea" se află cam în aceeași situație. .."lupii își ascut dinții" reiau și eu "capra cu trei iezi" și mai spun că "în toiul verii" nu aduce după sine nici o luminre a ideii sau vreo completare a vreunei alegorii subtile. E... toi de vară... și-o dungă. ...finalul s-a vrut apoteotic? A ieșit doar un truism tras de păr. E ca și cum ai spune "duc lingura la gură" (trei puncte pentru suspansul terifiant) pentru ca să mă hrănesc. Iaca poezie. Albă. Modernă. Plină de metatexte, de nepătruns de niciun filtru hermeneutic. A.A.A pi es: Ialin, îți pierzi timpul cu doamna.domnișoara. Crede-mă!
starea de poveste în care poemul tău mă cufundă și imaginația debordantă ce o stăpânești tot și tot mai bine, mă fac să exclam plin de admirație: Extraordinar mai scrii!!! remarc versuri ca: "scrumiera pare un cuib părăsit", "noaptea merge în urma mea ca o bivoliță", "pe marginile tale până te-am tivit cu ceară voiam să ajungem o noapte-n alt secol la o nuntă rusească să am rochie de violoncel cu catifea verde, batic înflorat și-o trăsură să mă săruți pe deal, pe umeri, pe stele până când a-ul din noi va gânguri a oval un oval jumătate grâu...jumătate de păstrăv în pântecul meu ovaliu să se audă apele râsul unui prunc să ne lege sufletele în cruce, grișa, azi n-am degete, am gheare cu ciocul mărunțesc sunetele pe inimă fireturile ei de brojniță se întind și skripka e o humă pe care o scurm pica pica ciocul meu de metal răsucește gâtul corzilor în cheiță vioara mecanică-și desface piciorușele de balerină nu te pot găsi aici, o să te caut printre cărți tu poți fi găsit într-o carte grișa, în mine mai fumegă cărările tale sunt o frunză pe jumătăți arsă", "covoarele de lână erau un câmp cu maci" ... dar simt o ruptură în acțiunea poemului, adică între ceea ce găsește cititorul-autor și ultimil vers, ce se vrea o concluzie a unei situații eterne și nu o încheiere a unui eveniment petrecut de curând: "nu te găsesc acasă" și "nunta aceea..." - un timp prezent ce se încheie în trecut. o stare a amintirii poate, ce o diger mai greu. cu deosebite aprecieri și cu scuze pentru îndrăzneală, dar neapărat cu o peniță, mircea nincu.
După "Oublier en avant", o nouă bucurie de a căuta prin poeziile tale fire de liniște și cuvânt bine rostit, ape de liric, transparente și line, uneori mi-aș dori să citesc vocalele tale, să reinventez alfabetul prin imagini, acele imagini, Marlena, ce se nasc în mine, ca din nisipurile de demult. Felicitări pentru un alt timp în poesis!
Legat de lipsa de imaginație, cred că propriile mele creații pot răspunde la această afirmație. Văd că nimeni nu vrea să mă lămurească nici cu orașul de stâlp nici cu viorile-toporașii de mentă. Esistă o anume elasticitate a oricărei limbi, însă în momentul în care un vorbitor nativ nu poate înțelege un text deoarece cuvintele sunt folosite altfel, care mai e sensul poeziei? Nu ar fi mai bine să fie un dicționar la sfârșit?
Modificările cred că vor aduce... a breath of fresh air, cum s-ar spune, și asta e bine. Sunt de acord cu categoriile menționate de Virgil, deși poate că ar fi mai ușor să se utilizeze simple cifre 1, 2, 3, cum sugera Nicolae, astfel se înlătură denumiri, potențialele aluzii. Dar oricum hotărâți să faceți cred că va fi bine. Mie-mi place în mod special acea noțiune de CONCEPT a unui text. Mi se pare o idee genială, în sensul că oferă posibilitatea de editare a textelor pe site fără plimbarea prin 10 pagini pentru că în word ai uitat o virgulă, ai greșit o exprimare, etc. În acest sens, și mai ales în ideea de a-i ajuta pe cei nou-veniți (dar și pe autori) ar fi ca editorii să poată vedea și comenta pe aceste texte invizibile, pe CONCEPTE, lucru care cred că ar fi util administrativ vorbind, gen: probleme de diacritice, de încadrare a textelor, de limbaj licențios, sau.. ce va fi să fie, având în vedere că va deveni o comunitate cu acces liber. Ideea lui Călin cu un critic avizat pe site mi se pare foarte bună, cum spune și el, ar fi ceva inedit între site-uri, și cred că ar atrage lume. Iar diferențierea penițelor mi se pare din nou o idee bună, criticul - galbenă, autorii - albă. De ce nu? Este nevoie de feed-back. Aș sugera o casuță cu acordare de note, chiar și în lipsa unui comentariu. Poate deveni un vot de popularitate, dar de ce nu? E tot un fel de feed-back. Ar putea avea atașat un grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat. E doar o sugestie, nu știu cât de greu ar fi de realizat. Dacă îmi mai vin idei, mai spun. Până una alta, salut efortul și abia aștept ziua de luni. :) Îți urez succes, Virgil. :)
Aș rescrie ultimul vers inversând: "împreunându-se precum șerpii limbile noastre". Bun versul, deși horror: "pleoapa ca un capac de sicriu răsturnându-se". Și tot nu mă înțeleg cu cele două gerunzii atât de apropiate în final.
Mi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
"vei simți întinderi de ape calme
noastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
Alma, Cauta pe google "anul 2012". Ci ca atunci, dupa calendarul maya, timpul nu va mai exista. se vor petrece tot soiul de fenomene aiurea cu pamantul (se vor inversa polii magnetici si alte alea). Mel Gipson toarna un film pe tema asta, numit Apocalipsa, care, se pare, va fi lansat in iunie a.c. - suntem in plin New Age. Care merge mana in mana cu PoMo. Cat despre dezvoltarea ideilor din prezentul text... o voi face in textul care va urma (candva): discutia (virtuala) cu D. Bohm si Krishnamurti (Ei chiar au avut discutii in legatura cu "sfarsitul timpului" care, insa, se referea la "timpul psiohologic", stranse intr-un volum "The ending of time", editat de Krishnamurti Foundation Trust Limited, England in 1985. Volum pe care l-am consultat mai demult.)
Un poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
Paul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
Chiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
autorul scrie un text rotund (sau oval), adica unul care reuseste oarecum sa ramina coagulat dar se pierde in expresii categorii lipsite de sens. sau, o alta varianta de interpretare a textului ar fi ca autorul foloseste (si nu e prima data) chei pe care nu ni le impartaseste niciodata si risca sa ramina neinteligibil. expresia square di san marco suna aiurea in eclecticismul ei lingvistic. parerea mea. exista insa si imagini remarcabile in text. mentionez: "căutându-ne printr-o împreunare a palmelor ...", "oameni a căror violentă pătrundere ne alterează carnea inocenței", "inima a curs lavă/ născând un deșert de icoane cu ochii plecați". remarc si ideea "arhitecturala" din textura poemului, "camari", "curti", "acoperisuri". personal mi-a creeat senzatia unui tablou de Dali.
Cardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
scoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
Un tablou în culori seducătoare, calde. Din aburii de mate erupe vara, înnebunitoare, înrobitoare, ca un tango argentinian. Stranie combinația între spiritul latino și cel oriental. Un poem vizual cum nu am mai citit demult!
Îmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
Mulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
ma amuzi elian. chiar asa repede dai din pedale inapoi?! te credeam mai incisiva... anyway, pluralul se referea la hermeneia si la "hermenisti" deci la acest "noi" al siteului pentru ca exista un spirit, un mod de gindire pe care oarecum il impartasesc membrii acestui site nu prin coercitie ci prin asemanare, adica oameni carora le place sa gindeasca liber, sa se exprime, sa interpreteze, sa polemizeze, chestii din astea meseriase fara ca sa le fie frica ca ii va da cineva in judecata pentru ca isi exprima opinia dar sa o faca in mod civilizat si protejat de un regulament. deci, deocamdata eu astept sa iti argumentezi valabilitatea opiniilor tale. lasa-i pe altii ca o vor face fiecare cind va avea chef si nu te mai da pe dupa sura..
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...Virgil, dacă tu nu vezi poezie în ceea ce scriu mă întristezi. dar asta e. comentariul tău este dreptul tău la opinie și îl respect. cu drag, paul
pentru textul : girovag al maculelor de..."Aripi frânte, a frânge aripi, a frânge zborul" etc - sintagme care de prin secolul 16 și-au tot frânt coatele în milioane de creioane poetice și nu numai. În momentul când, în secolul 21 o folosești, înseamnă că 1. nu poți mai mult decât niște reproduceri citite, probabil, pentru v''o teză; 2. nu te respecți ca poet. ..."din păduri răsar" - răsar ca sinonim pentru "a apărea" se află cam în aceeași situație. .."lupii își ascut dinții" reiau și eu "capra cu trei iezi" și mai spun că "în toiul verii" nu aduce după sine nici o luminre a ideii sau vreo completare a vreunei alegorii subtile. E... toi de vară... și-o dungă. ...finalul s-a vrut apoteotic? A ieșit doar un truism tras de păr. E ca și cum ai spune "duc lingura la gură" (trei puncte pentru suspansul terifiant) pentru ca să mă hrănesc. Iaca poezie. Albă. Modernă. Plină de metatexte, de nepătruns de niciun filtru hermeneutic. A.A.A pi es: Ialin, îți pierzi timpul cu doamna.domnișoara. Crede-mă!
pentru textul : Ieșire demiroase a lipsă de inteligenţă şi cel mai tare se simte când oamenii încep să se tragă de şireturi...
un gust neplăcut a ceea ce se cheamă viaţă, în tramvai, pe jos, nu contează, ideea este că trebuie să ajungem undeva.
bun!
pentru textul : nu mi-am validat "beletul" destarea de poveste în care poemul tău mă cufundă și imaginația debordantă ce o stăpânești tot și tot mai bine, mă fac să exclam plin de admirație: Extraordinar mai scrii!!! remarc versuri ca: "scrumiera pare un cuib părăsit", "noaptea merge în urma mea ca o bivoliță", "pe marginile tale până te-am tivit cu ceară voiam să ajungem o noapte-n alt secol la o nuntă rusească să am rochie de violoncel cu catifea verde, batic înflorat și-o trăsură să mă săruți pe deal, pe umeri, pe stele până când a-ul din noi va gânguri a oval un oval jumătate grâu...jumătate de păstrăv în pântecul meu ovaliu să se audă apele râsul unui prunc să ne lege sufletele în cruce, grișa, azi n-am degete, am gheare cu ciocul mărunțesc sunetele pe inimă fireturile ei de brojniță se întind și skripka e o humă pe care o scurm pica pica ciocul meu de metal răsucește gâtul corzilor în cheiță vioara mecanică-și desface piciorușele de balerină nu te pot găsi aici, o să te caut printre cărți tu poți fi găsit într-o carte grișa, în mine mai fumegă cărările tale sunt o frunză pe jumătăți arsă", "covoarele de lână erau un câmp cu maci" ... dar simt o ruptură în acțiunea poemului, adică între ceea ce găsește cititorul-autor și ultimil vers, ce se vrea o concluzie a unei situații eterne și nu o încheiere a unui eveniment petrecut de curând: "nu te găsesc acasă" și "nunta aceea..." - un timp prezent ce se încheie în trecut. o stare a amintirii poate, ce o diger mai greu. cu deosebite aprecieri și cu scuze pentru îndrăzneală, dar neapărat cu o peniță, mircea nincu.
pentru textul : grisha, luna se desface în felii... uite sâmburii ei copți pe plită deDupă "Oublier en avant", o nouă bucurie de a căuta prin poeziile tale fire de liniște și cuvânt bine rostit, ape de liric, transparente și line, uneori mi-aș dori să citesc vocalele tale, să reinventez alfabetul prin imagini, acele imagini, Marlena, ce se nasc în mine, ca din nisipurile de demult. Felicitări pentru un alt timp în poesis!
pentru textul : Lansare carte deUn text pe care as fi vrut sa-l scriu eu sau macar... sa-l fi citit acum douazeci de ani. Stiu eu de ce. Impresionat. Multumesc!
pentru textul : poetul dePaul, nu știu cum poți să împaci prima definiție cu următoarele două!
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deeu încerc, dar nu prea-mi iese - numai fulgi și pene pe-aici...:)
Legat de lipsa de imaginație, cred că propriile mele creații pot răspunde la această afirmație. Văd că nimeni nu vrea să mă lămurească nici cu orașul de stâlp nici cu viorile-toporașii de mentă. Esistă o anume elasticitate a oricărei limbi, însă în momentul în care un vorbitor nativ nu poate înțelege un text deoarece cuvintele sunt folosite altfel, care mai e sensul poeziei? Nu ar fi mai bine să fie un dicționar la sfârșit?
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deModificările cred că vor aduce... a breath of fresh air, cum s-ar spune, și asta e bine. Sunt de acord cu categoriile menționate de Virgil, deși poate că ar fi mai ușor să se utilizeze simple cifre 1, 2, 3, cum sugera Nicolae, astfel se înlătură denumiri, potențialele aluzii. Dar oricum hotărâți să faceți cred că va fi bine. Mie-mi place în mod special acea noțiune de CONCEPT a unui text. Mi se pare o idee genială, în sensul că oferă posibilitatea de editare a textelor pe site fără plimbarea prin 10 pagini pentru că în word ai uitat o virgulă, ai greșit o exprimare, etc. În acest sens, și mai ales în ideea de a-i ajuta pe cei nou-veniți (dar și pe autori) ar fi ca editorii să poată vedea și comenta pe aceste texte invizibile, pe CONCEPTE, lucru care cred că ar fi util administrativ vorbind, gen: probleme de diacritice, de încadrare a textelor, de limbaj licențios, sau.. ce va fi să fie, având în vedere că va deveni o comunitate cu acces liber. Ideea lui Călin cu un critic avizat pe site mi se pare foarte bună, cum spune și el, ar fi ceva inedit între site-uri, și cred că ar atrage lume. Iar diferențierea penițelor mi se pare din nou o idee bună, criticul - galbenă, autorii - albă. De ce nu? Este nevoie de feed-back. Aș sugera o casuță cu acordare de note, chiar și în lipsa unui comentariu. Poate deveni un vot de popularitate, dar de ce nu? E tot un fel de feed-back. Ar putea avea atașat un grafic cu ce categorii, ce fel de note au dat. E doar o sugestie, nu știu cât de greu ar fi de realizat. Dacă îmi mai vin idei, mai spun. Până una alta, salut efortul și abia aștept ziua de luni. :) Îți urez succes, Virgil. :)
pentru textul : hermeneia 2.0 deAș rescrie ultimul vers inversând: "împreunându-se precum șerpii limbile noastre". Bun versul, deși horror: "pleoapa ca un capac de sicriu răsturnându-se". Și tot nu mă înțeleg cu cele două gerunzii atât de apropiate în final.
pentru textul : Întâlnire deMi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea deda, ce să îi faci. am ajuns să ne văităm în tragedii. nici nu știu dacă e culmea mioriticului sau a penibilului.
pentru textul : Pixeli de"vei simți întinderi de ape calme
pentru textul : într-o dimineață cu lună denoastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
Alma, Cauta pe google "anul 2012". Ci ca atunci, dupa calendarul maya, timpul nu va mai exista. se vor petrece tot soiul de fenomene aiurea cu pamantul (se vor inversa polii magnetici si alte alea). Mel Gipson toarna un film pe tema asta, numit Apocalipsa, care, se pare, va fi lansat in iunie a.c. - suntem in plin New Age. Care merge mana in mana cu PoMo. Cat despre dezvoltarea ideilor din prezentul text... o voi face in textul care va urma (candva): discutia (virtuala) cu D. Bohm si Krishnamurti (Ei chiar au avut discutii in legatura cu "sfarsitul timpului" care, insa, se referea la "timpul psiohologic", stranse intr-un volum "The ending of time", editat de Krishnamurti Foundation Trust Limited, England in 1985. Volum pe care l-am consultat mai demult.)
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deUn poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
pentru textul : când mă trimiți la dracu dă-mi adresa dePaul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
multumesc de citire si pentru apreciere.
pentru textul : Pustiu deChiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
pentru textul : Furt calificat deautorul scrie un text rotund (sau oval), adica unul care reuseste oarecum sa ramina coagulat dar se pierde in expresii categorii lipsite de sens. sau, o alta varianta de interpretare a textului ar fi ca autorul foloseste (si nu e prima data) chei pe care nu ni le impartaseste niciodata si risca sa ramina neinteligibil. expresia square di san marco suna aiurea in eclecticismul ei lingvistic. parerea mea. exista insa si imagini remarcabile in text. mentionez: "căutându-ne printr-o împreunare a palmelor ...", "oameni a căror violentă pătrundere ne alterează carnea inocenței", "inima a curs lavă/ născând un deșert de icoane cu ochii plecați". remarc si ideea "arhitecturala" din textura poemului, "camari", "curti", "acoperisuri". personal mi-a creeat senzatia unui tablou de Dali.
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit deCardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
pentru textul : un cartuș și o nebună descoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
pentru textul : scoică închisă deDomn' director, chiar, de ce e acest text in santier?
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion deUn tablou în culori seducătoare, calde. Din aburii de mate erupe vara, înnebunitoare, înrobitoare, ca un tango argentinian. Stranie combinația între spiritul latino și cel oriental. Un poem vizual cum nu am mai citit demult!
pentru textul : yerba maté I ▒ deun poem armonic, care curge firesc. retin strofa a doua!
pentru textul : Să-mi cânte debine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deCand pisica neagra trece prin iarba nu inseamna altceva decat ca un biet animalut se indreapta spre un loc oarecare si atat. :)
pentru textul : Pisica neagră deÎmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
pentru textul : Iarna deAlina, mă repet: regret că a trebuit s-o spun.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deMulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
pentru textul : despre altă călătorie II dema amuzi elian. chiar asa repede dai din pedale inapoi?! te credeam mai incisiva... anyway, pluralul se referea la hermeneia si la "hermenisti" deci la acest "noi" al siteului pentru ca exista un spirit, un mod de gindire pe care oarecum il impartasesc membrii acestui site nu prin coercitie ci prin asemanare, adica oameni carora le place sa gindeasca liber, sa se exprime, sa interpreteze, sa polemizeze, chestii din astea meseriase fara ca sa le fie frica ca ii va da cineva in judecata pentru ca isi exprima opinia dar sa o faca in mod civilizat si protejat de un regulament. deci, deocamdata eu astept sa iti argumentezi valabilitatea opiniilor tale. lasa-i pe altii ca o vor face fiecare cind va avea chef si nu te mai da pe dupa sura..
pentru textul : analiza manifestului boierismului dePagini