de acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
cel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
Insist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
Posibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Știm că e opțiunea domniei sale de a fi membru corespondent atâta timp cât nu face nimic pentru schimbarea statutului.
Reamintesc următoarele: după o perioadă de 12 luni, perioadă în care un membru H nu este activ pe site, este încadrat la categoria de „membru corespondent” și, odată cu asta, se pierde dreptul de a face comentarii, de a avea textul pe prima pagină și altele. Se pot redobândi acest drepturi, dacă persoana respectivă dorește. Mai multe informații aici: http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt... http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Nu e o poezie foarte rea, dar... e mult prea greoaie pentru un titlu atât de reușit. Imaginile ce se succed cu repeziciune nu au liant, nu au elemente comune și dau impresia unor fragmente puse de-a valma. Nici măcar nu clădesc o atmosferă care să susțină textul. E ca o vază spartă, colorată, de preț, dar din care nu mai poți alege nimic. "Fugă peste creste de maci" e cam singurul text deocamdată care are un... cum să zic, un nucleu care iradiază. Poate suna a sfat: nu aduna haotic lucruri, elemente pe care să le lipești apoi în text, ci, fă invers. Așează-te în ceea ce vrei să spui, în ceea ce simți, în ceea ce crezi că e important, apoi vezi ce vor să spună lucrurile acelea, și în final vii în afară cu mâna plină. Pe de altă parte, la fel de bine, acest tip de poezie poate să placă altora. Mie... nu prea îmi sună. Asta e.
„ferestrele şi lumina caldă
din inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
Cand nu pedepseste legea scrisa de om, pedepseste legea lui Dumnezeu. Data viitoare apelez la politia animalelor. Chiar ma gandeam ce texte horror se studiau in scoala, Miorita, Baltagul, Mesterul Manole, Ion, Rascoala. Crima si pedeapsa (nu, nu cartea, ci la propriu).
Cred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
Pot să spun că-l citesc pe Raul Coldea deja de destul de mult timp, iar scriitura lui e tot mai interesantă. N-am mai spus de mult asta: ”compune”. Asamblează. Are o lume în spatele a ceea ce scrie și asta se observă imediat.
Locul comun din finalul de aici, ar trebui evitat.
nu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
Cred ca radacina latina, mai bogata in sensuri se potriveste textului care e mai degraba o calatorie intre organic si tehnologic (acel virusuri interesant si atent cautat a se nepotrivi cu virusi, varianta corecta in materie de computere) pe care insa o ratezi spre final cazand in apolinic. Remarc si eu "apa întindea mâinile să mă spele", formularea care e varful de gama a colectiei tale.
Adriana, chiar nu vreau să ne umflăm muşchii în semiotică şi filosofie. Astea-s discuţii de purtat fără monitor între. Nici nu mai stau să mă întreb dacă ai înţeles corect ce am vrut eu să spun, dacă tu consideri că am blamat simbolul în sine, când eu m-am referit la folosirea lui. Mă bucur că te-am binedispus şi, în încheiere, dacă pe tine chiar nu te interesează cum tremur, atunci, pe viitor, scuteşte-mă de ironiile mai fine ca urma de tractor, de genul "eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”, care vizează fix cutremuratul meu. În barcă sau nu.
No, fără supărate. Seara bună!
Erato se pare că te-a inspirat și în acest poem. Deosebite versurile în care întrevăd și intervenția Uraniei, salvând finalul: "...nedumerite cioburi de meteor înfipte în trupul său, oricum le număra ieșeau doar răni impare." Am recitit de mai multe ori textul. Până și algele "catifelate" mi se par la locul lor, într-o ușoară ironie. Nu găsesc nimic de reproșat. Mai caut. :)
Ehei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
Cristina și Helena, am verificat și nu văd nici un fel de probleme sau suprapuneri în acest moment. De asemenea nu am mai văzut această problemă pînă acum. Înclin să cred că a fost vorba de o confuzie creată de cache sau vreun alt fel de situație neobișnuită. În orice caz, chiar dacă aparent a existat ceva, acel lucru se pare că s-a corectat de la sine. Dacă mai observați astfel de situații va rog sa scrieti la webmaster AT hermeneia.com
virgil, pai daca apartinem acestei comunitati e uneori bine sa stim si noi cauzele si efectele. Uite, de exemplu eu personal nu inteleg acest text si de ce ar trebui vladimir considerat off/topic, cand textul in sine este o mostra de off/topic literar. vrei sa analizam literar acest text? sau mai precis, care este scopul sau, eu personal nu cunosc povestea ancai marinei si invocatia bridge-ului, ce vrea acest text de la mine de exemplu, enache ionut si cum anume trebuie sa comentez acest text sa nu fiu considerat realmente pe langa! apoi, esti sigur ca ai luat decizia corecta ? ma refer ca actaeon nu a facut decat sa discute unele aspecte vis-a-vis de clone, conturi experimente etc, iar discutiile au degenerat cu si prin sau fara voia ta luand pozitie ferma dar totodata cu bratele protector intinse asupra unor persoane. nu acuz, nu e treaba mea, nu iti inchipui ca apartin unei tabere am considerat doar destul de impulsiva decizia ta ai mai actionat asa cu dorin apoi ai rectificat totusi o decizie gen suspendare cred ca este destul de exagerata, mai ales pentru niste discutii pe un text fara noima literara, care ar fi trebuit invalidat de prima oara, pentru ca nu face decat sa invoce o lista intreaga de scandaluri si contra-argumente, toate sub acelasi cont. deci, hai sa lasam favoritismele si antipatiile intr-o comunitate ce se vrea unita, ce zici? ps: textul mi se pare puternic finalul are ceva din explozia lirica a lui tzara si un pic din fratii jderi, disimulat de conceptiile lui pinocchio in analizele sale literare despre Fane a lu` Tachita Stroia, sa nu plec fara o minima analiza literara a textului realmente si categoric literar.
Ioana, ce-i drept, nu pot să păstrez o linie și îmi place să forțez cititorul în anumite direcții, lăsându-i doar o aparentă libertate. Pentru aceasta simt nevoia de dramatizare, ai sesizat bine. De fapt, orice început de poveste e cam plictisitor, sunt conștientă; îți mulțumesc de indulgență și încurajări. Și, ai să râzi, indirect mi-ai dat idei. Sper că ai citit și prima parte.
da, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
Sînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
Sa invete sa posteze . Pentru ca pe Hermeneia, eu il astept cu drag! Felicit dascalul care a stiut sa cultive acest talent. Si ma bucur ca ultima antologie Virtualia a trecut prin mainile lui. Drum senin, copil al unei alte Romanii!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
pentru textul : în felul meu de copil decel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
Ma-nclin in fata acuratetii comentariilor dumneavoastra... care semanau izbitor. Ma bucur ca acum am gasit ceva deosebit ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Bun. Poem scurt care te insenineaza. Limpede. Dancus
pentru textul : Cu poezia pe scări deÎn sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deInsist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
pentru textul : Anna Karenina dePosibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Știm că e opțiunea domniei sale de a fi membru corespondent atâta timp cât nu face nimic pentru schimbarea statutului.
pentru textul : cînd dragostea n-a murit pentru tine deReamintesc următoarele: după o perioadă de 12 luni, perioadă în care un membru H nu este activ pe site, este încadrat la categoria de „membru corespondent” și, odată cu asta, se pierde dreptul de a face comentarii, de a avea textul pe prima pagină și altele. Se pot redobândi acest drepturi, dacă persoana respectivă dorește. Mai multe informații aici:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Nu e o poezie foarte rea, dar... e mult prea greoaie pentru un titlu atât de reușit. Imaginile ce se succed cu repeziciune nu au liant, nu au elemente comune și dau impresia unor fragmente puse de-a valma. Nici măcar nu clădesc o atmosferă care să susțină textul. E ca o vază spartă, colorată, de preț, dar din care nu mai poți alege nimic. "Fugă peste creste de maci" e cam singurul text deocamdată care are un... cum să zic, un nucleu care iradiază. Poate suna a sfat: nu aduna haotic lucruri, elemente pe care să le lipești apoi în text, ci, fă invers. Așează-te în ceea ce vrei să spui, în ceea ce simți, în ceea ce crezi că e important, apoi vezi ce vor să spună lucrurile acelea, și în final vii în afară cu mâna plină. Pe de altă parte, la fel de bine, acest tip de poezie poate să placă altora. Mie... nu prea îmi sună. Asta e.
pentru textul : Corb Orb de„ferestrele şi lumina caldă
pentru textul : de unde venea oboseala dedin inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
Cand nu pedepseste legea scrisa de om, pedepseste legea lui Dumnezeu. Data viitoare apelez la politia animalelor. Chiar ma gandeam ce texte horror se studiau in scoala, Miorita, Baltagul, Mesterul Manole, Ion, Rascoala. Crima si pedeapsa (nu, nu cartea, ci la propriu).
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deCred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat dePot să spun că-l citesc pe Raul Coldea deja de destul de mult timp, iar scriitura lui e tot mai interesantă. N-am mai spus de mult asta: ”compune”. Asamblează. Are o lume în spatele a ceea ce scrie și asta se observă imediat.
Locul comun din finalul de aici, ar trebui evitat.
pentru textul : sinteze la perfect compus denu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deHialin, multumesc pentru parere. Poate fi si asa cum spui tu. Voi fi mai atenta! :-).
pentru textul : 20 de minute despre mine deCred ca radacina latina, mai bogata in sensuri se potriveste textului care e mai degraba o calatorie intre organic si tehnologic (acel virusuri interesant si atent cautat a se nepotrivi cu virusi, varianta corecta in materie de computere) pe care insa o ratezi spre final cazand in apolinic. Remarc si eu "apa întindea mâinile să mă spele", formularea care e varful de gama a colectiei tale.
pentru textul : inventar defelicitari, sebi :)
pentru textul : viaţa a învins devrei sa explici si pentru altii ce inseamna condac si icos?
pentru textul : acatist dete rog sa corectezi erorile de tiparire. multumesc
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. denu-i asa ca sunt prost? :(
pentru textul : art nouveau deAdriana, chiar nu vreau să ne umflăm muşchii în semiotică şi filosofie. Astea-s discuţii de purtat fără monitor între. Nici nu mai stau să mă întreb dacă ai înţeles corect ce am vrut eu să spun, dacă tu consideri că am blamat simbolul în sine, când eu m-am referit la folosirea lui. Mă bucur că te-am binedispus şi, în încheiere, dacă pe tine chiar nu te interesează cum tremur, atunci, pe viitor, scuteşte-mă de ironiile mai fine ca urma de tractor, de genul "eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”, care vizează fix cutremuratul meu. În barcă sau nu.
pentru textul : Adoriana minus zece deNo, fără supărate. Seara bună!
Erato se pare că te-a inspirat și în acest poem. Deosebite versurile în care întrevăd și intervenția Uraniei, salvând finalul: "...nedumerite cioburi de meteor înfipte în trupul său, oricum le număra ieșeau doar răni impare." Am recitit de mai multe ori textul. Până și algele "catifelate" mi se par la locul lor, într-o ușoară ironie. Nu găsesc nimic de reproșat. Mai caut. :)
pentru textul : Aristo gol pușca deN-am sa zic nimic nici de retrogadarea de la colaborator la novice, chiar n-are importanta.
pentru textul : Cântec deEhei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
pentru textul : Mă privești de departe deCristina și Helena, am verificat și nu văd nici un fel de probleme sau suprapuneri în acest moment. De asemenea nu am mai văzut această problemă pînă acum. Înclin să cred că a fost vorba de o confuzie creată de cache sau vreun alt fel de situație neobișnuită. În orice caz, chiar dacă aparent a existat ceva, acel lucru se pare că s-a corectat de la sine. Dacă mai observați astfel de situații va rog sa scrieti la webmaster AT hermeneia.com
pentru textul : Bătrâna clovn devirgil, pai daca apartinem acestei comunitati e uneori bine sa stim si noi cauzele si efectele. Uite, de exemplu eu personal nu inteleg acest text si de ce ar trebui vladimir considerat off/topic, cand textul in sine este o mostra de off/topic literar. vrei sa analizam literar acest text? sau mai precis, care este scopul sau, eu personal nu cunosc povestea ancai marinei si invocatia bridge-ului, ce vrea acest text de la mine de exemplu, enache ionut si cum anume trebuie sa comentez acest text sa nu fiu considerat realmente pe langa! apoi, esti sigur ca ai luat decizia corecta ? ma refer ca actaeon nu a facut decat sa discute unele aspecte vis-a-vis de clone, conturi experimente etc, iar discutiile au degenerat cu si prin sau fara voia ta luand pozitie ferma dar totodata cu bratele protector intinse asupra unor persoane. nu acuz, nu e treaba mea, nu iti inchipui ca apartin unei tabere am considerat doar destul de impulsiva decizia ta ai mai actionat asa cu dorin apoi ai rectificat totusi o decizie gen suspendare cred ca este destul de exagerata, mai ales pentru niste discutii pe un text fara noima literara, care ar fi trebuit invalidat de prima oara, pentru ca nu face decat sa invoce o lista intreaga de scandaluri si contra-argumente, toate sub acelasi cont. deci, hai sa lasam favoritismele si antipatiile intr-o comunitate ce se vrea unita, ce zici? ps: textul mi se pare puternic finalul are ceva din explozia lirica a lui tzara si un pic din fratii jderi, disimulat de conceptiile lui pinocchio in analizele sale literare despre Fane a lu` Tachita Stroia, sa nu plec fara o minima analiza literara a textului realmente si categoric literar.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deIoana, ce-i drept, nu pot să păstrez o linie și îmi place să forțez cititorul în anumite direcții, lăsându-i doar o aparentă libertate. Pentru aceasta simt nevoia de dramatizare, ai sesizat bine. De fapt, orice început de poveste e cam plictisitor, sunt conștientă; îți mulțumesc de indulgență și încurajări. Și, ai să râzi, indirect mi-ai dat idei. Sper că ai citit și prima parte.
pentru textul : Ultima Carte deCum poate fi transferat un text ajuns la "şantier" din secţiunea "magazie" în cea de "ateler"?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deda, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
pentru textul : El efecto mariposa deSînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
pentru textul : profeții deSa invete sa posteze . Pentru ca pe Hermeneia, eu il astept cu drag! Felicit dascalul care a stiut sa cultive acest talent. Si ma bucur ca ultima antologie Virtualia a trecut prin mainile lui. Drum senin, copil al unei alte Romanii!
pentru textul : among friends dePagini