am corectat tiiiii ce neatent pot să fiu...:) e o boală mai veche. intratabilă.
dacă nu vezi poemul e bine. zăpăceala contează. spui că o repet cam des?
si eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
Asa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
Adriano, este-o incintare cind intelegi ca-i vorba de dragoste-n versurile de dragoste si nu de un transfer de arme dintr-o parte-n alta iar finalul este o histerectectomie totala a oganulu numit suflet:))) indiferent de pozitia lui in coprul uman.Si aici in poezia asta dragostea-i dragoste.
idei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
mi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
Raluca, cu totii cred ca avem anumite perioade pe care oricat am vrea, nu le putem da de tot la gunoi, iar vremurile alea au fost chiar frumoase in sinea lor.
Virgil, nu pot spune decat ca ma bucur ca ma invidiezi:), nci n-am sperat vreodata la o asemenea lauda.
Mariana, mereu ai fost o comentatoare foarte sensibila, ceea ce te-a ajutat sa percepi in adancime sensurile poemelor. Iti multumesc si de data asta pentru atentia ta!
pe formă: punctuaţia ! ori există peste tot, ori deloc !
inutilă conjuncţia, aşezată şi total neinspirat, la început, „şi ce îmi recomanzi...”
nu prințesă (,)
nici lac plin cu vodcă (,)
nici măcar un motan castrat inutil
aici aş vedea în felul următor: ( desigur, pt. varianta fără punctuaţie)
„când ne îndepărtam părul
de prisos
împreună”
când ne îndepărtam
părul de prisos
împreună
pe fond:
exprimări greoaie, majoritatea nepoetice, ex: „să mă trezesc dis-de-dimineață/nu prințesă/nici lac plin cu vodcă/nici măcar un motan castrat inutil” ???
confuz de tot:
cum aș putea să arunc în apele acestea tulburi
o momeală adevărată
și vie pe deasupra?
Momeala o reprezintă, copiii ? Fie ei, chiar bastarzi?
De ce momeală? Pt.cine? Ai putea arunca momeli false şi vii ? Sau momeli adevărate şi moarte?
o imagine cvasi- interesantă, abia aici:
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
prea puţin însă. Textul este doar un pretext poetic. Însăşi titlul: „Go fishing”, este total ratat. Mai mult, un titlul în „ingliş” cu un text fără acoperire în acest sens, este bazaconie curată, ca să nu spun altfel.
o poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
Nu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
Felicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
chei de lectură: (“Bucuria de a fi în mijlocul oamenilor” – Kafka) strofa 1: așteptarea/prezența/intrarea/pre-luarea ritualică a semnului de recunoaștere – aștept, sunt aici, așa cum trebuie, mai mult chiar (cu brațele pline de flori) până la final (ieșirea din viața-spital), oarecum “vizat”, conștient, de către portarul-cerber care asigură, cu un gaj, trecerea și întâlnirea aceluia care i se spune “tu”. Eu dau, gratuit, deschis, și totuși așteptând re-cunoașterea semnului asemănătorului. Nu e prima dată când mă priveam privindu-l recunoscându-mă în el și totuși altceva. Lejeritatea gestului și, în același timp, o anume reticența în afișarea lui, se face simțită și în cazul celui care iese: din mers, plătește (dar nu portarului, care păzește intrarea, accesul la ființa lucrurilor sau neființa lor, nu ieșirea), însemn pentru un „deja-vu” care trimite la regresul la infinit: am fost odata eu.... strofa a 2-a: dacă eul (se) oferă, „aproapele” vine în întampinare (totul e bine pana aici) iar celalalt reclamă, economic, darea de seama, se intregeste aici triada: eu-flori, portarul-buze, el-inalt/singur, adica eu-mineral, portarul-animal, el-spirit-care-imbraca “hainele” (formele materiei si ale corpului) cele mai bune, celebre. El nu se lasa ars decat pe rugul celebru…. Potrivirea eului cu asemanatorul lui e perfect vizibila: el se pastreaza/nu se da oricum/oricui –semn al credintei in ceva dincolo; ea continua acest gest, rujul/acoperirea/pregatirea pentru dans/spoirea/trecerea cu vederea a diferentelor ontologice dezvaluind, prin aceasta ..insistenta cautare rupture: “prea tare”/”prea moale” pentru a asigura continuitatea/identitatea/unicitatea ….comuniunii si vesnicia ei, de cate feluri o fi fiind; am fost odata tu.... Strofa a 3-a: agresiunea lucrurilor, directa, aproape nefireasca dar previzibila, atinge masina/carcasa/carnea/intreaga fiinta, pentru a reitera cererea initiala de plata: cine e cel care asteapta atat? de ce nu ia si nu dă asa cum se face? Ce e deosebit si, fireste, nelinistitor? “Buzele sarace” sunt un mod de a disculpa starea de fapt: fiecare (se) cere prin celalalt si prin altul. Dar, tu, cel care vine in intampinare, incat eu nu as fi venit daca tu nu mai fi cautat, destabilizeaza, in mod miraculos si, -indraznesc- tandru, firea, provocand dez-ingroparea trupului si a sufletului sau macar re-cunoasterea lui, luarea lui in seama; am fost odata noi, fara el.... Strofa a 4-a: depasirea, deposedarea de sine printr-o intimitatea a lucrurilor posibila prin unitatea principiului existentei care le sustine si le justifica si le pastreaza. “Îmi era așa ca un fel de ceva” descrie in mod franc si generos nepofta si necautarea care legitimeaza demersul in sine: neamintirea care strabate fiecare gest permite atat repetarea lui (ceea ce duce la uzura, la limita) cat si depasirea lui (deschiderea catre universalitatea trairilor si a entuziasmului nebunului...); am fost noi asa… Strofa a 5-a: totul se pe-trece, sunt transgresate limitele “vederii”, fiecare recuperandu-ne prin pre-luarea celuilalt in seama noastra: eu, aceeasi, “vopsita gresit” dar recunoscand in el “rujul”, sangele meu in sangele lui, iar celalalt, mereu in asteptare, fara amintirea ca totul se repeta in acelasi mod si fara scapare, in acelasi timp; nu mai nici eu nici tu nici el. O despartire/o moarte/ o dezlipire in acelasi timp ireversibila, de nedesfacut. Portarul asteapta in fiecare din noi. al dvs, francisc, oglinditorul
Virgil, Cristina, vă mulţumesc pentru păreri. Abia ce am sosit din Costa Rica. Scrisesem acest text în San Jose. Acolo ornicul toamnei abia se mişcă. De fapt e sezon ploios şi sezon uscat. Se coc boabele de cafea, am vizitat o plantaţie de cafea imensă. Vii îndrăgostit de-acolo. Am avut o vacanţă cu catamaran şi zepelin.
Aşadar nu pot renunţa la strofa 1 si 3.
Singurul lucru care se va intampla in 2012 e ca voi trece intr-o alta etapa de varsta, la care, sper eu, sa imi vina mintea la cap si sa ma apuc sa castig bani, nu sa scriu poezie. Iata de ce textul tau mi se potriveste, si eu Astept.
daca imi vei incercui limitele cu tractorasele
eu voi coase la goblenul suferintelor
si cu mila daca imi vei manca din palme
am sa ti impung cauciucurile
o, cersetor al lumii acesteia
nebunule, dezleaga-ma si scoate mi calusul din gura
și porumbei albi vor zburataci de sub piele
La inceput Bobadil o da rau cu oistea-n gard. Aici (si acum) cred ca v-a intins o mica cursa. Eu as traduce asa: "apăi nici eu nu v-oi (vă voi) mai scrie nimic". Mai ales ca mai departe scrie (tot corect): "până când nu voi simți". Intru-n fel e cam acelas lucru daca eu as fi scris: "cred ca va intins". Dar recunosc ca "apăi nici eu nu v-oi", chiar daca in context e corect, totusi in limba romana "suna ca dracu'".
Semneaza: unul care si el da (adesea) cu bata in balta cand e vorba de "gramatica".
Referitor la textul Dvs. cred ca Bobadil nu are dreptate. Si aceasta deoarece mi se pare ca nu e vorba de o cronica de carte sau altceva de acest gen. Ci mai mult de un text cu nuanta eseistica. Unde intrepretarea autorului tinde spre o anumita libertate (chiar uneori "deformatoare"); e dreptul sau, al autorului. Cititorul poate (sau nu) sa fie de acord.
De fapt chiar Boba zice:"Un eseu...". Gura pacatosului, asa si pe dincolo...
corectează te rog "horoscopuL". din ultima strofă ar putea ieși ceva interesant: dar nu numi teoria, ci sugereaz-o, scrie în text ce îți inspiră, ce îți dă de gândit, cum relaționezi cu ea etc. (sau mă rog, personajul tău :) )
Virgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
apoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
era o vorbă demult la televizor...noi suntem Pic şi Poc băieţi veseli şi hazlii. Puţin umor nu strică. Pic nu poate face schimb cu Poc :)) Chiar dacă plouă cu pic şi poc. Mulţumesc pentru lectură Silviu.
da, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am corectat tiiiii ce neatent pot să fiu...:) e o boală mai veche. intratabilă.
pentru textul : Poemul cu Mihaela dedacă nu vezi poemul e bine. zăpăceala contează. spui că o repet cam des?
si eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deD-l Cailean si D-l Virgil, Sa inteleg ca am un haiku bun... macar de data aceasta? yes, yes, yes! cu drag, erika :">
pentru textul : Onoare deSe cunoaște experiența ta Mihaela e mult mai bine așa am făcut modificarea și chiar mă bucură trecere ta o zi frumoasă și te mai aștept.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei deAsa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
pentru textul : eu nu sunt mesia deAdriano, este-o incintare cind intelegi ca-i vorba de dragoste-n versurile de dragoste si nu de un transfer de arme dintr-o parte-n alta iar finalul este o histerectectomie totala a oganulu numit suflet:))) indiferent de pozitia lui in coprul uman.Si aici in poezia asta dragostea-i dragoste.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deidei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
pentru textul : Despre încredere şi antivirus demi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
Raluca, cu totii cred ca avem anumite perioade pe care oricat am vrea, nu le putem da de tot la gunoi, iar vremurile alea au fost chiar frumoase in sinea lor.
pentru textul : corespondență de septembrie deVirgil, nu pot spune decat ca ma bucur ca ma invidiezi:), nci n-am sperat vreodata la o asemenea lauda.
Mariana, mereu ai fost o comentatoare foarte sensibila, ceea ce te-a ajutat sa percepi in adancime sensurile poemelor. Iti multumesc si de data asta pentru atentia ta!
pe formă: punctuaţia ! ori există peste tot, ori deloc !
inutilă conjuncţia, aşezată şi total neinspirat, la început, „şi ce îmi recomanzi...”
nu prințesă (,)
nici lac plin cu vodcă (,)
nici măcar un motan castrat inutil
aici aş vedea în felul următor: ( desigur, pt. varianta fără punctuaţie)
„când ne îndepărtam părul
de prisos
împreună”
când ne îndepărtam
părul de prisos
împreună
pe fond:
pentru textul : go fishing deexprimări greoaie, majoritatea nepoetice, ex: „să mă trezesc dis-de-dimineață/nu prințesă/nici lac plin cu vodcă/nici măcar un motan castrat inutil” ???
confuz de tot:
cum aș putea să arunc în apele acestea tulburi
o momeală adevărată
și vie pe deasupra?
Momeala o reprezintă, copiii ? Fie ei, chiar bastarzi?
De ce momeală? Pt.cine? Ai putea arunca momeli false şi vii ? Sau momeli adevărate şi moarte?
o imagine cvasi- interesantă, abia aici:
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
prea puţin însă. Textul este doar un pretext poetic. Însăşi titlul: „Go fishing”, este total ratat. Mai mult, un titlul în „ingliş” cu un text fără acoperire în acest sens, este bazaconie curată, ca să nu spun altfel.
îmi place că nu a trebuit să specific în subtitlu ars poetica:) mulțumesc mult Cris!
pentru textul : miros de pin deDorin, tu nu ești capabil să invidiezi:)
o poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
chapeau!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deMaricica, felicitari, contul tau pe Hermeneia a fost promovat la colaborator. Iti recomand sa ai curajul sa comentezi si sub textele altora.
pentru textul : pâine neagră deEi si?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deAlma, m-ai prins :"> dar nu mi-ai spus nimic de noile modificari sa inteleg ca nu-ti suna bine poezia?
pentru textul : Soare comun deNu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
pentru textul : *** deBobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
pentru textul : puterea mea e în tine deFelicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
pentru textul : Karumi dechei de lectură: (“Bucuria de a fi în mijlocul oamenilor” – Kafka) strofa 1: așteptarea/prezența/intrarea/pre-luarea ritualică a semnului de recunoaștere – aștept, sunt aici, așa cum trebuie, mai mult chiar (cu brațele pline de flori) până la final (ieșirea din viața-spital), oarecum “vizat”, conștient, de către portarul-cerber care asigură, cu un gaj, trecerea și întâlnirea aceluia care i se spune “tu”. Eu dau, gratuit, deschis, și totuși așteptând re-cunoașterea semnului asemănătorului. Nu e prima dată când mă priveam privindu-l recunoscându-mă în el și totuși altceva. Lejeritatea gestului și, în același timp, o anume reticența în afișarea lui, se face simțită și în cazul celui care iese: din mers, plătește (dar nu portarului, care păzește intrarea, accesul la ființa lucrurilor sau neființa lor, nu ieșirea), însemn pentru un „deja-vu” care trimite la regresul la infinit: am fost odata eu.... strofa a 2-a: dacă eul (se) oferă, „aproapele” vine în întampinare (totul e bine pana aici) iar celalalt reclamă, economic, darea de seama, se intregeste aici triada: eu-flori, portarul-buze, el-inalt/singur, adica eu-mineral, portarul-animal, el-spirit-care-imbraca “hainele” (formele materiei si ale corpului) cele mai bune, celebre. El nu se lasa ars decat pe rugul celebru…. Potrivirea eului cu asemanatorul lui e perfect vizibila: el se pastreaza/nu se da oricum/oricui –semn al credintei in ceva dincolo; ea continua acest gest, rujul/acoperirea/pregatirea pentru dans/spoirea/trecerea cu vederea a diferentelor ontologice dezvaluind, prin aceasta ..insistenta cautare rupture: “prea tare”/”prea moale” pentru a asigura continuitatea/identitatea/unicitatea ….comuniunii si vesnicia ei, de cate feluri o fi fiind; am fost odata tu.... Strofa a 3-a: agresiunea lucrurilor, directa, aproape nefireasca dar previzibila, atinge masina/carcasa/carnea/intreaga fiinta, pentru a reitera cererea initiala de plata: cine e cel care asteapta atat? de ce nu ia si nu dă asa cum se face? Ce e deosebit si, fireste, nelinistitor? “Buzele sarace” sunt un mod de a disculpa starea de fapt: fiecare (se) cere prin celalalt si prin altul. Dar, tu, cel care vine in intampinare, incat eu nu as fi venit daca tu nu mai fi cautat, destabilizeaza, in mod miraculos si, -indraznesc- tandru, firea, provocand dez-ingroparea trupului si a sufletului sau macar re-cunoasterea lui, luarea lui in seama; am fost odata noi, fara el.... Strofa a 4-a: depasirea, deposedarea de sine printr-o intimitatea a lucrurilor posibila prin unitatea principiului existentei care le sustine si le justifica si le pastreaza. “Îmi era așa ca un fel de ceva” descrie in mod franc si generos nepofta si necautarea care legitimeaza demersul in sine: neamintirea care strabate fiecare gest permite atat repetarea lui (ceea ce duce la uzura, la limita) cat si depasirea lui (deschiderea catre universalitatea trairilor si a entuziasmului nebunului...); am fost noi asa… Strofa a 5-a: totul se pe-trece, sunt transgresate limitele “vederii”, fiecare recuperandu-ne prin pre-luarea celuilalt in seama noastra: eu, aceeasi, “vopsita gresit” dar recunoscand in el “rujul”, sangele meu in sangele lui, iar celalalt, mereu in asteptare, fara amintirea ca totul se repeta in acelasi mod si fara scapare, in acelasi timp; nu mai nici eu nici tu nici el. O despartire/o moarte/ o dezlipire in acelasi timp ireversibila, de nedesfacut. Portarul asteapta in fiecare din noi. al dvs, francisc, oglinditorul
pentru textul : portarul de la spital deVirgil, Cristina, vă mulţumesc pentru păreri. Abia ce am sosit din Costa Rica. Scrisesem acest text în San Jose. Acolo ornicul toamnei abia se mişcă. De fapt e sezon ploios şi sezon uscat. Se coc boabele de cafea, am vizitat o plantaţie de cafea imensă. Vii îndrăgostit de-acolo. Am avut o vacanţă cu catamaran şi zepelin.
pentru textul : în ornicul toamnei deAşadar nu pot renunţa la strofa 1 si 3.
Singurul lucru care se va intampla in 2012 e ca voi trece intr-o alta etapa de varsta, la care, sper eu, sa imi vina mintea la cap si sa ma apuc sa castig bani, nu sa scriu poezie. Iata de ce textul tau mi se potriveste, si eu Astept.
pentru textul : Anul 2012 dedaca imi vei incercui limitele cu tractorasele
eu voi coase la goblenul suferintelor
si cu mila daca imi vei manca din palme
am sa ti impung cauciucurile
o, cersetor al lumii acesteia
nebunule, dezleaga-ma si scoate mi calusul din gura
și porumbei albi vor zburataci de sub piele
saruta ma pe antenuțe
pentru textul : mai tare ca mine desau, daca vrei, pe ghetute
de acord. cu dihania
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deDomnule Cristea,
La inceput Bobadil o da rau cu oistea-n gard. Aici (si acum) cred ca v-a intins o mica cursa. Eu as traduce asa: "apăi nici eu nu v-oi (vă voi) mai scrie nimic". Mai ales ca mai departe scrie (tot corect): "până când nu voi simți". Intru-n fel e cam acelas lucru daca eu as fi scris: "cred ca va intins". Dar recunosc ca "apăi nici eu nu v-oi", chiar daca in context e corect, totusi in limba romana "suna ca dracu'".
Semneaza: unul care si el da (adesea) cu bata in balta cand e vorba de "gramatica".
Referitor la textul Dvs. cred ca Bobadil nu are dreptate. Si aceasta deoarece mi se pare ca nu e vorba de o cronica de carte sau altceva de acest gen. Ci mai mult de un text cu nuanta eseistica. Unde intrepretarea autorului tinde spre o anumita libertate (chiar uneori "deformatoare"); e dreptul sau, al autorului. Cititorul poate (sau nu) sa fie de acord.
De fapt chiar Boba zice:"Un eseu...". Gura pacatosului, asa si pe dincolo...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice decorectează te rog "horoscopuL". din ultima strofă ar putea ieși ceva interesant: dar nu numi teoria, ci sugereaz-o, scrie în text ce îți inspiră, ce îți dă de gândit, cum relaționezi cu ea etc. (sau mă rog, personajul tău :) )
pentru textul : kore3 deVirgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
pentru textul : o aplecare spre interior deBine ai venit!
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
pentru textul : o cruce, roşu sec, luna si Dumnezeu deapoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
Va multumesc ca ati trecut pe aici! Sunteti bineveniti oricand! cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deera o vorbă demult la televizor...noi suntem Pic şi Poc băieţi veseli şi hazlii. Puţin umor nu strică. Pic nu poate face schimb cu Poc :)) Chiar dacă plouă cu pic şi poc. Mulţumesc pentru lectură Silviu.
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deda, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
pentru textul : trist în veneția dePagini