Eu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
Deocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
revin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
Un poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
Mihaela, ştiam că va ajunge şi la tine :). Trebuia fiindcă ţi-ai dorit mult să fii prezentă, dar ştim că nu s-a putut. Poemul despre Sergiu, recitat de Cristina, este impresionant. Am aplaudat cu bucurie. Îţi mulţumesc pentru tot.
Adrian, chiar a fost o seară frumoasă :) Nu ştiu de ce, dar de la momentul actoricesc nu îmi amintesc decât nişte gesturi şi o mimică deosebită. Cred că mi-au distras atenţia de la mesaj :) Nu sunt răutăcioasă, dar zilele astea am căutat argumente pentru ideea ,,poezia se recită ea însăşi" ( nu are nevoie de sunet, culoare, imagine, mişcare etc ).
Am reţinut bine ideea ta, din finalul articolului? ( nu am fost la dezbaterea de dinainte ). Mulţumesc pentru aprecieri.
Raluca, ai oftat şi tu ca noi toţi. Mi-am exprimat în articol punctul de vedere :)
A fost tare fain să ne recunoaştem. Să ştii că te admiram cum citeai poemele. Ţineai şi cartea mai aproape de suflet, nu numai poemele dragi ale colegilor antologaţi :) Mulţumesc mult pentru cuvintele tale.
Ştefan, într-un fel ai ajuns :)...am ajuns şi noi la tine prin aceste articole. Tot ce contează e că evenimentul a fost o reuşită. Alina împreună cu echipa ne-au adunat pe aceeaşi stradă caldă a poeziei. E plăcut acest sentiment. Mulţumesc mult pentru semn.
incercand sa te rotesti ca un dervis, nu vei fi decat un românaș care ameteste fara sa inteleaga nimic mistic ori poetic... probabil ai avea nevoie de o initiere (mai intai in cultura si lirica islamica, ulterior in mistica sufita) ca sa pricepi ceva din: 1. pluralitatea demersurilor lirice 2. tematica arhetipala uzitata in text 3 dimensiunea unei mistici ambivalente ghinion insa, dragul meu emiemi: azi nu dau lectii... insa nu te complexa. sunt sigur ca cercul stramt e si confortabil.
Nu-mi place să-mi apăr textele, doar mă întreb cum de a fost publicat un text atât de slab în revista România literară, și iar mă întreb cum a reușit să obțin cu textul acesta premiul literar «Simfoniiile primăverii» la concursul de poezie din Vișeu de Sus, un premiu care consta și într-o sumă de bani destul de mărișoară, ce o fi fost în capul juriului format din scriitori renumiți ai USR.
Desigur și dumneavoastră sunteți un nume în lit. Dar dacă mai mulți scriitori au avut altă părere despre acest text vă rog respectuos să-l scoateți din șantier (cuvântul sună a epocă de aur) sau dacă nu ștergeți-mi contul de Hermeneia.
te invidiez pentru "oameni de neon". de asemenea titlul e inteligent ales, cadrul bine construit (mi se pare destul de dificil de regulă să transmiți trăire prin vizual - ție ți-a ieșit, motivul principal de altfel pentru care și dau penița... altfel oricine ar putea scrie un text corect din punct de vedere tehnic, presupun). e bun poemul, îți arată spiritul vizionar :)
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
am undeva un fel de proza cam pe aceeasi tema, ochii batrinilor care seamana cu ochii pasarilor. As fi vrut sa fie lirica si-a iesit deosebit de realista,apope dura.citindu-te si stiindca ca avem moduri de gindire atit de diferite imi dau acum seama ca in batrinetea este ceva care ne sperie ceva de care-am vrea sa fugim si poate tocmai de aceea vedem partile cele mai dureroase ale ei, decrepitudine fizica, lipsa de putere, neajutorarea vedem in fata un drum pe care mergem si n-avem cum s-o dam cotita. Poezia ta ramine superba chiar si impotriva ideii ca miinile acelea vor fi ale mele sau ale tale cindva.
draga bobadil, aici m-ai lasat perplex. dupa ce am citit ce ai scris, trag concluzia ca doresti sa faci asociere intre doua dimensiuni: ce a vitelului si cea a amantei care, pt. tine sau din punctul tau de vedere sunt sau vor sa fie - și după cum sugerează titlul - echivalente. mai mult nu am inteles din mesajul scrierii. cred ca e mai bine sa vorbim aici despre o parodie.
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
Dar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
Si eu mă bucur să te întâlnesc aici, Djamal Mahmoud! Ascultă sfatul Marinei: inversează sus să rămână titlul "Cupole de nea" și ca subtitlu treci haiku. Te rog!
esti binevenit Vasile Munteanu si de asta sa fii sigur. ai intrat intr-un atelier in care parerile pot fi mai mult sau mai putin subiective, dar e de retinut rolul lor constructiv. importanta e Poezia.
Eugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
mulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
Virgil, referitor la finalul atit de "litigios"...de altfel, spune-mi, ce este gelozia, decit o asoreala, indesoare, insolatie, o expunere indelungata si tulburatoare la dragoste cu efecte nocive de cele mai multe ori?
da, fireste, la asa interval de timp am cautat deja in dexonline.ro. oricum merci de osteneala de a scrie si politetea de a nu ma lasa cu intrebarea in brate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
pentru textul : Săgeata 2 deDeocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
comentezi despre text ori esti un mamifer arctic din familia Bovidae, alege
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir dete rog sa stergi primul rind din text pentru ca nu inseamna nimic si este inestetic pe prima pagina
pentru textul : filigran derevin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
pentru textul : Solitudine deVlad, era scris la prima mina si am neglijat tehnica. Multumesc
pentru textul : fade out hotel deMultumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.
pentru textul : năluca debun, m-am gandit si voi inlocui tigara aceea. caut...
pentru textul : dispersie denon-sens am cautat destul. si am gasit...:) multam pentru tot. zi buna!
pentru textul : cu dumnezeu iubind de-acolo de sus de"o odă înălțată curului universal", o "impasibilă căcare" ... "ce de vorbărie măi ursule!", asta e poezie?
pentru textul : gheișe deUn poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
pentru textul : apostasia deMihaela, ştiam că va ajunge şi la tine :). Trebuia fiindcă ţi-ai dorit mult să fii prezentă, dar ştim că nu s-a putut. Poemul despre Sergiu, recitat de Cristina, este impresionant. Am aplaudat cu bucurie. Îţi mulţumesc pentru tot.
Adrian, chiar a fost o seară frumoasă :) Nu ştiu de ce, dar de la momentul actoricesc nu îmi amintesc decât nişte gesturi şi o mimică deosebită. Cred că mi-au distras atenţia de la mesaj :) Nu sunt răutăcioasă, dar zilele astea am căutat argumente pentru ideea ,,poezia se recită ea însăşi" ( nu are nevoie de sunet, culoare, imagine, mişcare etc ).
Am reţinut bine ideea ta, din finalul articolului? ( nu am fost la dezbaterea de dinainte ). Mulţumesc pentru aprecieri.
Raluca, ai oftat şi tu ca noi toţi. Mi-am exprimat în articol punctul de vedere :)
A fost tare fain să ne recunoaştem. Să ştii că te admiram cum citeai poemele. Ţineai şi cartea mai aproape de suflet, nu numai poemele dragi ale colegilor antologaţi :) Mulţumesc mult pentru cuvintele tale.
Ştefan, într-un fel ai ajuns :)...am ajuns şi noi la tine prin aceste articole. Tot ce contează e că evenimentul a fost o reuşită. Alina împreună cu echipa ne-au adunat pe aceeaşi stradă caldă a poeziei. E plăcut acest sentiment. Mulţumesc mult pentru semn.
pentru textul : Virtualia în real dedar cred ca exagerezi: e doar o mica incercare, mai degraba nereusita.
pentru textul : altfel deincercand sa te rotesti ca un dervis, nu vei fi decat un românaș care ameteste fara sa inteleaga nimic mistic ori poetic... probabil ai avea nevoie de o initiere (mai intai in cultura si lirica islamica, ulterior in mistica sufita) ca sa pricepi ceva din: 1. pluralitatea demersurilor lirice 2. tematica arhetipala uzitata in text 3 dimensiunea unei mistici ambivalente ghinion insa, dragul meu emiemi: azi nu dau lectii... insa nu te complexa. sunt sigur ca cercul stramt e si confortabil.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deNu-mi place să-mi apăr textele, doar mă întreb cum de a fost publicat un text atât de slab în revista România literară, și iar mă întreb cum a reușit să obțin cu textul acesta premiul literar «Simfoniiile primăverii» la concursul de poezie din Vișeu de Sus, un premiu care consta și într-o sumă de bani destul de mărișoară, ce o fi fost în capul juriului format din scriitori renumiți ai USR.
pentru textul : În ajun de ziua crucii deDesigur și dumneavoastră sunteți un nume în lit. Dar dacă mai mulți scriitori au avut altă părere despre acest text vă rog respectuos să-l scoateți din șantier (cuvântul sună a epocă de aur) sau dacă nu ștergeți-mi contul de Hermeneia.
cârma pânza cui îi pasă
pentru textul : m-am lăsat de fumat delungimea oricum nu prea contează
sau dominația de partea cui se va nimeri
eu una înclin să cred totuși că a mea va fi
exigența, am vrut să spun, dar apreciez și sinceritatea.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea dete invidiez pentru "oameni de neon". de asemenea titlul e inteligent ales, cadrul bine construit (mi se pare destul de dificil de regulă să transmiți trăire prin vizual - ție ți-a ieșit, motivul principal de altfel pentru care și dau penița... altfel oricine ar putea scrie un text corect din punct de vedere tehnic, presupun). e bun poemul, îți arată spiritul vizionar :)
pentru textul : vase comunicante deAcest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAcum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
am undeva un fel de proza cam pe aceeasi tema, ochii batrinilor care seamana cu ochii pasarilor. As fi vrut sa fie lirica si-a iesit deosebit de realista,apope dura.citindu-te si stiindca ca avem moduri de gindire atit de diferite imi dau acum seama ca in batrinetea este ceva care ne sperie ceva de care-am vrea sa fugim si poate tocmai de aceea vedem partile cele mai dureroase ale ei, decrepitudine fizica, lipsa de putere, neajutorarea vedem in fata un drum pe care mergem si n-avem cum s-o dam cotita. Poezia ta ramine superba chiar si impotriva ideii ca miinile acelea vor fi ale mele sau ale tale cindva.
pentru textul : palmele bătrînului dedraga bobadil, aici m-ai lasat perplex. dupa ce am citit ce ai scris, trag concluzia ca doresti sa faci asociere intre doua dimensiuni: ce a vitelului si cea a amantei care, pt. tine sau din punctul tau de vedere sunt sau vor sa fie - și după cum sugerează titlul - echivalente. mai mult nu am inteles din mesajul scrierii. cred ca e mai bine sa vorbim aici despre o parodie.
pentru textul : amanta mea supraponderală deVirgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
Si eu mă bucur să te întâlnesc aici, Djamal Mahmoud! Ascultă sfatul Marinei: inversează sus să rămână titlul "Cupole de nea" și ca subtitlu treci haiku. Te rog!
pentru textul : Haiku dealte țări sărbătoresc olimpiade iar noi ne terfelim pînă și ultima brumă de demintate statală. whatever.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deesti binevenit Vasile Munteanu si de asta sa fii sigur. ai intrat intr-un atelier in care parerile pot fi mai mult sau mai putin subiective, dar e de retinut rolul lor constructiv. importanta e Poezia.
pentru textul : delirum hristum deEugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deo lume tot mai interactivă. inserează și copertele pentru conturarea iluziei. cu mirosul de cerneală vin eu. stimă si felicitări.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 demulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
pentru textul : exaust deInteresantă abordare a proverbelor.
pentru textul : din cartea proverbelor deCorect este „totuna” și „alb-negrul”.
Virgil, referitor la finalul atit de "litigios"...de altfel, spune-mi, ce este gelozia, decit o asoreala, indesoare, insolatie, o expunere indelungata si tulburatoare la dragoste cu efecte nocive de cele mai multe ori?
pentru textul : helioză deda, fireste, la asa interval de timp am cautat deja in dexonline.ro. oricum merci de osteneala de a scrie si politetea de a nu ma lasa cu intrebarea in brate.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt dePagini