Cineva mi-a luat vorba inainte. Sunt impresionata de versurile:
"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii
"
Nicholas, regret că nu mă ridic atunci când dorești tu, dar nici la comandă nu stau jos, cu atât mai puțin. Poemul acesta este slab iar tu poți să faci și ca trenul ăla de a deraiat în Spania că părerea nu mi-o schimb, poți să încerci chiar și invective mai directe, nu mă deranjează și în niciun caz asta nu va spori valoarea acestui poem, după cum am mai spus, foarte slab.
Iar cu părerea mea desigur poți să faci ce vrei, dar ai putea măcar din decență să încerci să taci atunci când îți miroase gura... sau dosul.
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
Un poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Situarea dincolo de moarte este un act riscant şi deconspiră textul încă de la primul vers. Mi-ar fi plăcut un pic de mister: înainte să ştiu cine sunt. Aş prefera la ultimul vers al primei strofe schimbarea timpului acţiunii: se aşezaseră. În rest, numai de bine, la fel cum cerul curge prin mine...
eh, se pare ca nu e chiar seceta in gradina poeziei tale. fiecare poem aduce cu el ceva din interiorul fiintei poetului. stim ca nu toate poemele au stralucire dar au valoare intrinseca. acest poem curge frumos, are cateva versuri deosebite: ' paianjeni veritabili privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii', 'insecta anotimpului violet', 'să las urme și semne într-un timp galben de insomnii'. finalul aduce un aer pesimist, dar poezia isi poate revendica orice stari.
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
probabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
rog un editor să-i presteze lui Andu vechea formulă, când va fi cazul: "veni vidi scos cu șuturi în fund" (cu care e obișuit) sau de ce nu cur, ca să citez un clasic timid care prefera dosul.
Salut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
Ești foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
La aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
Trebuie sa marturisesc ca "viziunea" nu a fost a mea. Un prieten a exclamat la un moment dat "Ce mai bal mascat ar fi daca ne-am cu totii jos mastile intr-o zi!" Ei bine, am incercat sa redau flashurile avute de mine, si, ca sa fie mai cu sare si piper povestirea, am particularizat-o... pentru ca iubirea, nu-i asa, nu poate fi "generala". Dar poate fi singura care ne-ar face sa ne recunoastem, fara masti.
Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
Pentru Dumnezeul rațional, pentru literele gotice, pentru miracolul așteptat care să facă să înmugurească primăvara asta nenorocită spânzurată în pragul celei mai lungi ierni. Pentru uitarea scăldată în miros de pâine. Nu pentru scorțișoară. Pentru tot ce-ar fi trebuit să facă, ușa nevopsită - asta se face la început de drum, nu-i așa? lemnele pentru iarnă... și totuși nu se întâmplă atâta vreme cât te scufunzi în nefericirea celuilalt. De remarcat cum începe poemul... "[îi]" simțea nefericirea. Două insule.
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
nicodeme, eu te-am rugat să nu te mai aventurezi în dialoguri cu comentatorii. în cazul de față nu faci decît să sugerezi că te ustură invidia. eu zic să folosești în mod creativ usturimea asta și mai bine scrii un text decît să ne arăți cît de talentat ești la datul cu stîngul în dreptul.
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
prima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
Ai o cămașă de versuri cu guler înalt, scrobit, despre care nu se vorbește decât în șoaptă în strana literelor de teama întâilor salcâmi înfloriți de la intrarea Ierihonului... Și porți metafore la două rânduri între sarcasm și ideal: "dacă am prieteni? da domnilor da cei mai buni prieteni ai mei sînt pereții apartamentului în care locuiesc firește de ziua lor le fac daruri o icoană pe lemn sau portretul mamei mele" "unora chiar le-am săpat groapa așa de frumoasă ieșea că te așezai în ea de viu să-ți cadă așteptarea pe piept" și finalul da și finalul îl subliniez: "însă recunosc așa e cîndva m-am uitat și eu lung atît de lung și înalt încît am văzut un orb trecînd pe privirea mea ca pe o punte cu mîna la gura sa nu îmi ia aerul și am crezut că înfloriseră salcîmii la intrarea în Ierihon însă erau doar miei domnului care pășteau la picioarele mele" nu știu dacă e un typo mic: "miei domnului",mi-ar place să sune mai ales așa, cum este acum... Peniță pentru autocritică. Și talent.
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
Virgil, nu mai fi aşa ţepos, că nu-ţi ia nimeni "gradele".
era un semn de întrebare în comm meu, tu ai decis că e mai bine aşa. ok. pice of cake.
eu nu ţi-am spus că ai mintea plină de clişee, deşi dacă le foloseşti, şi le foloseşti din abundenţă, probabil o ai. dar, ţi-am mai zis, te repezi...în fine, dacă aşa îţi tratezi tu oaspeţii...
Virgil, e un clişeu şi basta. pricepi bine, nu, să fii sănătos.
Nu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
de acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
cel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
Acesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cineva mi-a luat vorba inainte. Sunt impresionata de versurile:
pentru textul : încep să smulg crini din televizor de"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii
"
Nicholas, regret că nu mă ridic atunci când dorești tu, dar nici la comandă nu stau jos, cu atât mai puțin. Poemul acesta este slab iar tu poți să faci și ca trenul ăla de a deraiat în Spania că părerea nu mi-o schimb, poți să încerci chiar și invective mai directe, nu mă deranjează și în niciun caz asta nu va spori valoarea acestui poem, după cum am mai spus, foarte slab.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deIar cu părerea mea desigur poți să faci ce vrei, dar ai putea măcar din decență să încerci să taci atunci când îți miroase gura... sau dosul.
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II deUn poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Situarea dincolo de moarte este un act riscant şi deconspiră textul încă de la primul vers. Mi-ar fi plăcut un pic de mister: înainte să ştiu cine sunt. Aş prefera la ultimul vers al primei strofe schimbarea timpului acţiunii: se aşezaseră. În rest, numai de bine, la fel cum cerul curge prin mine...
pentru textul : vremea când locuiam în trupul meu deprobabil că într-o antologie, cândva... e deja într-un volum. mulțam de recitire, Virgil.
pentru textul : ai mâna rece, ești sinceră...moarte. deeh, se pare ca nu e chiar seceta in gradina poeziei tale. fiecare poem aduce cu el ceva din interiorul fiintei poetului. stim ca nu toate poemele au stralucire dar au valoare intrinseca. acest poem curge frumos, are cateva versuri deosebite: ' paianjeni veritabili privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii', 'insecta anotimpului violet', 'să las urme și semne într-un timp galben de insomnii'. finalul aduce un aer pesimist, dar poezia isi poate revendica orice stari.
pentru textul : poezie răzuită dewell, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
pentru textul : văd cireși de smoală desi... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
probabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” derog un editor să-i presteze lui Andu vechea formulă, când va fi cazul: "veni vidi scos cu șuturi în fund" (cu care e obișuit) sau de ce nu cur, ca să citez un clasic timid care prefera dosul.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deerata - daca ar fi - si este posibil sa mai fie cateva, sunt foarte obosit, va rog frumos sa ma scuzati.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deFoarte bine spus. Sunt şi adevăruri care dor în acest text.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deSalut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
pentru textul : Miel la Proțap decorectez "parerile" si "proprietarilor".
pentru textul : this is a film deEști foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
pentru textul : Pierdute umbre deLa aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență demai ghini zucchero decit activiști...e fain.
pentru textul : *** deTrebuie sa marturisesc ca "viziunea" nu a fost a mea. Un prieten a exclamat la un moment dat "Ce mai bal mascat ar fi daca ne-am cu totii jos mastile intr-o zi!" Ei bine, am incercat sa redau flashurile avute de mine, si, ca sa fie mai cu sare si piper povestirea, am particularizat-o... pentru ca iubirea, nu-i asa, nu poate fi "generala". Dar poate fi singura care ne-ar face sa ne recunoastem, fara masti.
pentru textul : Bal mascat deCred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
pentru textul : colac peste pupăză dePentru Dumnezeul rațional, pentru literele gotice, pentru miracolul așteptat care să facă să înmugurească primăvara asta nenorocită spânzurată în pragul celei mai lungi ierni. Pentru uitarea scăldată în miros de pâine. Nu pentru scorțișoară. Pentru tot ce-ar fi trebuit să facă, ușa nevopsită - asta se face la început de drum, nu-i așa? lemnele pentru iarnă... și totuși nu se întâmplă atâta vreme cât te scufunzi în nefericirea celuilalt. De remarcat cum începe poemul... "[îi]" simțea nefericirea. Două insule.
pentru textul : calypso deai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut denicodeme, eu te-am rugat să nu te mai aventurezi în dialoguri cu comentatorii. în cazul de față nu faci decît să sugerezi că te ustură invidia. eu zic să folosești în mod creativ usturimea asta și mai bine scrii un text decît să ne arăți cît de talentat ești la datul cu stîngul în dreptul.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deÎntotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine deprima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
pentru textul : mai departe decât tristețea deAi o cămașă de versuri cu guler înalt, scrobit, despre care nu se vorbește decât în șoaptă în strana literelor de teama întâilor salcâmi înfloriți de la intrarea Ierihonului... Și porți metafore la două rânduri între sarcasm și ideal: "dacă am prieteni? da domnilor da cei mai buni prieteni ai mei sînt pereții apartamentului în care locuiesc firește de ziua lor le fac daruri o icoană pe lemn sau portretul mamei mele" "unora chiar le-am săpat groapa așa de frumoasă ieșea că te așezai în ea de viu să-ți cadă așteptarea pe piept" și finalul da și finalul îl subliniez: "însă recunosc așa e cîndva m-am uitat și eu lung atît de lung și înalt încît am văzut un orb trecînd pe privirea mea ca pe o punte cu mîna la gura sa nu îmi ia aerul și am crezut că înfloriseră salcîmii la intrarea în Ierihon însă erau doar miei domnului care pășteau la picioarele mele" nu știu dacă e un typo mic: "miei domnului",mi-ar place să sune mai ales așa, cum este acum... Peniță pentru autocritică. Și talent.
pentru textul : dare de seamă deMai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
pentru textul : Pasărea de nailon deVirgil, nu mai fi aşa ţepos, că nu-ţi ia nimeni "gradele".
era un semn de întrebare în comm meu, tu ai decis că e mai bine aşa. ok. pice of cake.
eu nu ţi-am spus că ai mintea plină de clişee, deşi dacă le foloseşti, şi le foloseşti din abundenţă, probabil o ai. dar, ţi-am mai zis, te repezi...în fine, dacă aşa îţi tratezi tu oaspeţii...
Virgil, e un clişeu şi basta. pricepi bine, nu, să fii sănătos.
pentru textul : delirice VII deNu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
pentru textul : caut femeie dede acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
pentru textul : în felul meu de copil decel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.
Vladimir, nu stiu daca m-am grabit...dar pune un stegulet rosu peste formularile cu pricina!
pentru textul : Un altfel de prag deAcesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
pentru textul : primul tren dePagini