vai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
Pentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
da, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
,,surprinsă" era sugestia pentru corectură în versul ,,bine dragostea a fost și ea suprinsă" :)
Cât despre Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române, ediția a II-a (DOOM 2), eu îl consider normă a limbii române și încerc să mă obișnuiesc cu noile prevederi :).
singurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
Terminat magistral, cum zice si Marina, poemul miroase a stana si a dorinta pe undeva (inca) nepotolita. Rime si prozodie poporale cu imagini furate din unghiuri a(u)tentice. Ce-mi place cu predilectie: "în căușul săpat de copite la strungă" "să mă doară oasele despicate cu dalta" "ai vrut dragoste țintuită pe grindă" Ce ar trebui sa "revezi" : salbatec/molatec... daca rima e cvasi-completa, semantica primeste pe undeva o lovitura; mai ales in contextul unei dorinte manifestate sadic ("...să fii iubită pe muchie de secure", "unde urzicile despoaie venin", "...să mă răstignești...", " ... ").
Un amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
eu vad aici inovatoare puntea creata intre arta, sensibilitatea cu care manevrezi ustensilele si stiinta, constructia ustensilelor. cred ca e ceva deosebit care mai trebuie lucrat, cumva, deoarece trebuie sa imite ceva. trebuie sa mai citesc. oricum efectul prim a avut loc intr-o miscare subconstienta. aici se naste magicianul. simt asta. aici e originea alchimistului.
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
E multă căldură în textele tale, o atmosferă aproape romantică, iar în secvența aceasta ai surprins un detaliu de viață domestic, liniștea plină de sens, un firesc pisicesc...de care știi că mi-era dor...mă bucur că ai venit!
Un fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
destul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
eu am avut deosebita plăcere să particip la lansarea volumului "Mirabile dictu", la Iași. Îmi pare foarte rău că nu am scris nimeni o cronică a acestei lansări. Fotografii au fost făcute, s-a și filmat. Deci, Virgil, revin și te rog, să faci o galerie foto, unde să putem posta fotogafii de la astfel de evenimente. Îl felicit pe Virgil pentru acest volum de debut și îi doresc cât mai mulți cititori. Madim
Vladimir, nu mă așteptam tocmai de la tine să spui asta cu voce tare! :-) Ce descântec mai este oare acum, dacă l-ai revelat? Mai trag doar nădejde că oamenii uită repede... și că vor continua să treacă pe lângă aceeași fereastră, fără a vedea dincolo.
is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
Katya Kelaro, îți mulțumesc de trecere și pentru peniță că semn de apreciere gestul și cuvintele tale m-au emoționat, mă bucur mult pentru că te ai regăsit în versurile mele. Te mai aștept Djamal
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
pentru textul : se-ntâmplă uneori dePentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
pentru textul : Ce rost are poezia? deda, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
pentru textul : Doar tu și cuvintele de“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
pentru textul : Imprecație de,,surprinsă" era sugestia pentru corectură în versul ,,bine dragostea a fost și ea suprinsă" :)
pentru textul : draagă doomnule profeesor deCât despre Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române, ediția a II-a (DOOM 2), eu îl consider normă a limbii române și încerc să mă obișnuiesc cu noile prevederi :).
Vaaai cred ca o sa te expulzeze de pe site =)).
pentru textul : mirabile dictu desingurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deprin capilare
fragmente de cer
urcă încet în tine
somonii albaştri
îşi depun icrele
la izvoare
şi mor
mai trec, ioana
pentru textul : ieşirea din cerc deAlina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deTerminat magistral, cum zice si Marina, poemul miroase a stana si a dorinta pe undeva (inca) nepotolita. Rime si prozodie poporale cu imagini furate din unghiuri a(u)tentice. Ce-mi place cu predilectie: "în căușul săpat de copite la strungă" "să mă doară oasele despicate cu dalta" "ai vrut dragoste țintuită pe grindă" Ce ar trebui sa "revezi" : salbatec/molatec... daca rima e cvasi-completa, semantica primeste pe undeva o lovitura; mai ales in contextul unei dorinte manifestate sadic ("...să fii iubită pe muchie de secure", "unde urzicile despoaie venin", "...să mă răstignești...", " ... ").
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deUn amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
pentru textul : Haiku deeu vad aici inovatoare puntea creata intre arta, sensibilitatea cu care manevrezi ustensilele si stiinta, constructia ustensilelor. cred ca e ceva deosebit care mai trebuie lucrat, cumva, deoarece trebuie sa imite ceva. trebuie sa mai citesc. oricum efectul prim a avut loc intr-o miscare subconstienta. aici se naste magicianul. simt asta. aici e originea alchimistului.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deE multă căldură în textele tale, o atmosferă aproape romantică, iar în secvența aceasta ai surprins un detaliu de viață domestic, liniștea plină de sens, un firesc pisicesc...de care știi că mi-era dor...mă bucur că ai venit!
pentru textul : Iubire deUn fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 1 dedestul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
pentru textul : naufragiu deVlad, m-am mai uitat odata pe text si am vazut greselile. multumesc pentru atentionare!
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deEcaterina, încearcă așa:
pentru textul : seară de iulie în sat deeu am avut deosebita plăcere să particip la lansarea volumului "Mirabile dictu", la Iași. Îmi pare foarte rău că nu am scris nimeni o cronică a acestei lansări. Fotografii au fost făcute, s-a și filmat. Deci, Virgil, revin și te rog, să faci o galerie foto, unde să putem posta fotogafii de la astfel de evenimente. Îl felicit pe Virgil pentru acest volum de debut și îi doresc cât mai mulți cititori. Madim
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deVladimir, nu mă așteptam tocmai de la tine să spui asta cu voce tare! :-) Ce descântec mai este oare acum, dacă l-ai revelat? Mai trag doar nădejde că oamenii uită repede... și că vor continua să treacă pe lângă aceeași fereastră, fără a vedea dincolo.
pentru textul : cu litere mici, fericirea depun pariu că și juri cu mâna pe el...
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deUn poem pe care îl citeşti pe nerăsuflate, te pierzi printre metafore. Ultimul vers este fascinant, definind întreaga construcţie. Felicitări.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deapreciez timpul ce l/ati sacrificat pentru citirea si intelegerea poemului meu. va reastept cu drag.
pentru textul : Poem pentru umbră deis the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
pentru textul : Dum vita est deerr: agreSiune
pentru textul : suferinţă deMultumesc din suflet ca am fost acceptata din nou pe site-ul vostru . Sincer , a fost o eroare din partea lui nicodem
pentru textul : Noaptea detext abscons si slab. nu cred ca asa ceva este poezie, nici macar reprezentare artistica. cred ca trebuie sa iti definesti tie insuti ce vrei sa faci.
pentru textul : Suntem primul născut deKatya Kelaro, îți mulțumesc de trecere și pentru peniță că semn de apreciere gestul și cuvintele tale m-au emoționat, mă bucur mult pentru că te ai regăsit în versurile mele. Te mai aștept Djamal
pentru textul : Pe muchiile cercului deAm ţinut cont de sugestii. Mă bucur foarte mult să te revăd în pagina mea.
O primăvară frumoasă !
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii dePagini