Ce text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.
e fain textul! ai un har formidabil de a concentra, captiva, povesti, crea cum rar am văzut. realmente m-a relaxat: purici în raport cu atâția alți purici care fac numai purici s.a.m.d. "Mai târziu, când am crescut în urechi am început să aud puricii de pe alte planete. Se băteau. Unii mureau cu limba în gură. Alții, nu. Se băteau cu ei înșiși. Unii mureau cu limba în gură. Alții, nu." ...și neștiind ce caut pe umărul textului iată, dau și eu cu penița. după purici...
aranca - "poezie simpla ca un copac lasat la marginea timpului " frumos zici tu ... daca ma gandesc la copacul acela cu iluzii, ingerii doar asteapta un semn... intr-o zi se vor trezi, ne vor aseza cate-o pereche de aripi pe locul ranilor deschise si iarba bucuriei ne va creste iarasi visul... iar cartea cu ingeri se va scrie dinspre sfarsit inspre inceput...
sancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
o mare europă unită, compusă din țări compuse din regiuni. și tocmai descentralizarea asta radicală ar scoate la iveală adevăratele probleme, care vin de la comună, oraș, județ, nu de la bucurești. toți îi înjură pe politicienii mai mari dar nu știu cine e prefect ori consilier județean... sau cîte chestii s-ar putea face la primăria locală cu ceva interes. bani buni care se întorc la ue pentru că nu facem proiecte, pentru că nu avem idei, pentru că așteptăm totul de la centru, centru ca consumă, cum spuneam mai sus, mult mai mult decît produce. și abia atunci o să fie nevoite toate zonele să-și găsească punctele forte și să acționeze
am citit de trei ori și tot nu văd legătura dintre titlu și textul în sine...
mă rog, e adevărat că trăim vremiri grele și că pâinea cea de toate zilele s-a scumpit... dar mi-ar fi plăcut să-mi zboare gândul spre altceva.
și o întrebare
trei comparații una după alta nu ți se par cam... apăsătoare?
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
bine mai, domnule Ovidiu, si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita, domnului membru al USR? uite, eu n-am putut comenta textul asta ca mi-a fost frica sa nu fac reclama la reclama...
Excelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
Multumesc, Eugen, obiective observațiile tale. snipetul cu monstrul narcotic a fost adaogat pentru a susține titlul. dar poate fi scos, nu-i problemă, sau înlocuit. mai vedem.
din pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Sapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
Mă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
nu este un text modernist
au contraire
dvs v-au sarit in ochi niste biete balamale
e un text-concept ce reface un traseu de geometrie sacra
ma bucuram daca va sarea in ochi contraponderea celor proferate acolo...
multumesc
yester, îți mulțumesc pentru generozitatea de care ai dat dovadă citind textul meu și lăsând și o părere care, venită din partea ta, contează foarte mult pentru mine. aștept și alte păreri și eventual și sugestii. mă bucur că ți-a plăcut și ideea. scuze pentru întârzierea răspunsului.
..."de la văscăuţi la bârlad", asta face parte din titlu deoarece Hermeneia 2.0 nu permite titluri de comentarii mai lungi decât probabil poate citi într-o singură zi cel care a programat. Cât despre text, când Călin ţi-a spus să mai scrii că mai vedem noi, pun pariu că nu s-a referit şi nici aşteptat la aşa ceva.
Păi poezii cu nemţi şi cocini de porci ne trebuie nouă acum măi tovarăşe nou-sosito că doamnă încă nu pot să-ţi spun? Păi n-avem noi destule pe cap acum, ia să băgăm o duios Ansastasia trecea şi să ne răcorim într-o latrină, că e mai bine şi mai neaoş decât într-o cocină de porci nazişti.
Sfat cât se poate de sincer: citeşte mai mult, uite ai aici pe site câţiva autori experimentaţi: Adriana Lisandru, Virgil Titarenco, Luminiţa Suse, Dorin Cozan ca să numesc doar pe cei pe care mi-i amintesc acum, repede, la o cafea.
Asta desigur dacă nu cumva te simţi în stare să citeşti cea mai mare dintre opere, Regulamentul Hermeneia.
Andu
Interesant citat. Si frumos si comentariul lui Skylander. Ura celorlalti este un sentiment durabil, dragostea celorlalti este un moft. Dependent de dragostea celorlalti, nu vei ajunge niciodata sa te ridici deasupra lor, hranindu-te insa cu ura lor, iti vor creste aripi. Poetul este un geniu pustiu. O meduza a creatiei. Are poetul insa o dragoste pe care nu i-o poate lua nimeni si care face cat toata ura sau indiferenta lumii. Dragostea de sine, si prin sine, dragostea celui care l-a creat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.
pentru textul : Pixeli deam văzut Adriana, mulțumesc!
pentru textul : cu doina-n gând... dee fain textul! ai un har formidabil de a concentra, captiva, povesti, crea cum rar am văzut. realmente m-a relaxat: purici în raport cu atâția alți purici care fac numai purici s.a.m.d. "Mai târziu, când am crescut în urechi am început să aud puricii de pe alte planete. Se băteau. Unii mureau cu limba în gură. Alții, nu. Se băteau cu ei înșiși. Unii mureau cu limba în gură. Alții, nu." ...și neștiind ce caut pe umărul textului iată, dau și eu cu penița. după purici...
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el dearanca - "poezie simpla ca un copac lasat la marginea timpului " frumos zici tu ... daca ma gandesc la copacul acela cu iluzii, ingerii doar asteapta un semn... intr-o zi se vor trezi, ne vor aseza cate-o pereche de aripi pe locul ranilor deschise si iarba bucuriei ne va creste iarasi visul... iar cartea cu ingeri se va scrie dinspre sfarsit inspre inceput...
pentru textul : copacul cu iluzii desancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deo mare europă unită, compusă din țări compuse din regiuni. și tocmai descentralizarea asta radicală ar scoate la iveală adevăratele probleme, care vin de la comună, oraș, județ, nu de la bucurești. toți îi înjură pe politicienii mai mari dar nu știu cine e prefect ori consilier județean... sau cîte chestii s-ar putea face la primăria locală cu ceva interes. bani buni care se întorc la ue pentru că nu facem proiecte, pentru că nu avem idei, pentru că așteptăm totul de la centru, centru ca consumă, cum spuneam mai sus, mult mai mult decît produce. și abia atunci o să fie nevoite toate zonele să-și găsească punctele forte și să acționeze
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deam citit de trei ori și tot nu văd legătura dintre titlu și textul în sine...
mă rog, e adevărat că trăim vremiri grele și că pâinea cea de toate zilele s-a scumpit... dar mi-ar fi plăcut să-mi zboare gândul spre altceva.
și o întrebare
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu detrei comparații una după alta nu ți se par cam... apăsătoare?
"iar eu nu pot învia nici mere nici
pentru textul : autumn music 2 detrotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
bine mai, domnule Ovidiu, si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita, domnului membru al USR? uite, eu n-am putut comenta textul asta ca mi-a fost frica sa nu fac reclama la reclama...
pentru textul : reclamă pentru viață dede parca acel "moare" ar fi complet definit de toate celelalte cuvinte. daca mai citesc o data o sa imi ramana in minte. nu mai citesc:)
pentru textul : dade I deExcelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România deMultumesc, Eugen, obiective observațiile tale. snipetul cu monstrul narcotic a fost adaogat pentru a susține titlul. dar poate fi scos, nu-i problemă, sau înlocuit. mai vedem.
pentru textul : newsflash dedin pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deAdrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
pentru textul : Noapte bună, copii deMetafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Sapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deMă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deam inteles ialin, intradevar credeam ca e cu doi de L. merci ca ai spus.
pentru textul : strâmtori deIn ceea ce priveste textul, nu pot decat sa-i invidiez pe cei care nu empatizeaza. Multumesc.
pentru textul : Obiecte fragile denu este un text modernist
pentru textul : Punct culminant deau contraire
dvs v-au sarit in ochi niste biete balamale
e un text-concept ce reface un traseu de geometrie sacra
ma bucuram daca va sarea in ochi contraponderea celor proferate acolo...
multumesc
Maia, multumesc frumos...:) D-le Manolescu, initial aruncasem textul in "cutia cu nisip", de aceea intrebarea lui Dorin. Ma bucur ca v-a placut.
pentru textul : pridvorbe deyester, îți mulțumesc pentru generozitatea de care ai dat dovadă citind textul meu și lăsând și o părere care, venită din partea ta, contează foarte mult pentru mine. aștept și alte păreri și eventual și sugestii. mă bucur că ți-a plăcut și ideea. scuze pentru întârzierea răspunsului.
pentru textul : semne depoate, putin, finalul strofei 4 scapa din context, generalizeaza fortat. pare lipit (ultimele 4 versuri). nu-mi pare de acolo...
pentru textul : départs de..."de la văscăuţi la bârlad", asta face parte din titlu deoarece Hermeneia 2.0 nu permite titluri de comentarii mai lungi decât probabil poate citi într-o singură zi cel care a programat. Cât despre text, când Călin ţi-a spus să mai scrii că mai vedem noi, pun pariu că nu s-a referit şi nici aşteptat la aşa ceva.
pentru textul : Devorah dePăi poezii cu nemţi şi cocini de porci ne trebuie nouă acum măi tovarăşe nou-sosito că doamnă încă nu pot să-ţi spun? Păi n-avem noi destule pe cap acum, ia să băgăm o duios Ansastasia trecea şi să ne răcorim într-o latrină, că e mai bine şi mai neaoş decât într-o cocină de porci nazişti.
Sfat cât se poate de sincer: citeşte mai mult, uite ai aici pe site câţiva autori experimentaţi: Adriana Lisandru, Virgil Titarenco, Luminiţa Suse, Dorin Cozan ca să numesc doar pe cei pe care mi-i amintesc acum, repede, la o cafea.
Asta desigur dacă nu cumva te simţi în stare să citeşti cea mai mare dintre opere, Regulamentul Hermeneia.
Andu
Un singur cuvint: slab. Am citit texte mai bune de la tine, e normal ca pretentiile sa fie mai mari. Citeva imagini nu salveaza acest esafod.
pentru textul : Eșafod denu e cumva scream? cred ca postezi cam mult si se cam simte dilutia.
pentru textul : just scream peace dereflectie...
pentru textul : Poveste cu un cal deInteresant citat. Si frumos si comentariul lui Skylander. Ura celorlalti este un sentiment durabil, dragostea celorlalti este un moft. Dependent de dragostea celorlalti, nu vei ajunge niciodata sa te ridici deasupra lor, hranindu-te insa cu ura lor, iti vor creste aripi. Poetul este un geniu pustiu. O meduza a creatiei. Are poetul insa o dragoste pe care nu i-o poate lua nimeni si care face cat toata ura sau indiferenta lumii. Dragostea de sine, si prin sine, dragostea celui care l-a creat.
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului dedada, asa e! si eu cred la fel. serios.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deMultumesc ,baieti!
pentru textul : suferinţă detu ai spus „alte americanisme idioate”, nu eu. cam atît despre „neutralitate”. singura mea dilemă a rămas doar care or fi cele... „neidioate”.
pentru textul : Plaiuri bucovinene dePagini