multumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
Crisitina, m-ai susprins foarte plăcut! Dacă ar fi să îi pun un titlu acestui haiku, i-aş pune ,,descumpănire". Mi-a plăcut mult cum ai interpretat. Eu nu am făcut decât să decupez un cadru din natură :) Mulţumesc pentru citire atentă, profundă, pentru reflecţii, pentru un coment generos şi pentru semnul aurit.
Virgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
"Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva"
Ca, de exemplu:
"am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare
şi mă regăsesc acum
buric
un derviș cu picioare filiforme
aplecat peste mormântul proaspăt
al lui menelau"
Ca sa citez din Marele Sef din Coltul Mic (alias Clasic - inca - in viata).
Maria(na) aici m-ai nimerit... ironic!
Păi tot ce trăim acum în România este o ironie atunci, iar asta mă umple de optimism!
Pentru că ironia, nu-i așa? nu face rău nimănui!
E adevărat însă, titlul nu prea are legătură cu compilația, el a apărut doar din gustul vieții pe care îl simt acum.. unde mai degrabă suntem sodomizați decât iubiți de apropiații noștri pe acilea.
Mulțumesc mult pentru lectură și pentru surpriza deosebit de agreabilă a lecturii comentariului tău
Şi mie mi-a plăcut textul. Mă rezum să spun că are nişte construcţii descriptive foarte inspirate şi originale şi totuşi nu risipeşte din constanţă (pentru că în cazul ăsta, de cele mai multe ori, se întâmplă pierderea de altitudine).
"în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi /
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul"
Aici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
Comunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
oare sabia nu este decât un laitmotiv, o proiecție a unui obiect bidimensional într-un spațiu tridimensional al prezentului? și de ce arca? o nouă arcă a lui Noe ca o imagine în spațiu, ca o arcă salvatoare creată din benzi din ce în ce mai multe, la nesfârșit? purtăm fiecare câte o sabie de multe ori înfiptă în umeri, în omoplați, de aproape. de cele mai multe ori, cel ce îți înfige sabia în piept te privește întotdeauna în adâncul ochilor și ai deplină încredere și îl lași să se apropie... "iată de ce mă dureau mângâierile și tot ce atingeam cu inima sângera."
Raluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
Nu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
de mâine începe o altă primăvară
pe nemîncate mereu
ca o ședință
eu încă nu am apucat să strâng zăpada de pe scări
nu am sunat nici jumătate din
cartierul plecat în spania
te privesc însă cum calci liniștită
pantalonii mei
mâine dis-de-dimineață știu
îmi vei reproșa
că nu ai cum să-mpachetezi totul
înainte să pierd
autobuzul
Metaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
Sixtus, tu ești printre puținii care reușesc să-mi "radiografieze" textele. Eu țin minte asta și îți mulțumesc. Despre "simplitate" am mai vorbit... știm din fericire amândoi cât de greu e să scrii simplu și să miști. n-am să încep din nou o teorie aici. nu e cazul. încă o dată mulțumiri.
No! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
dacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
in esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
tuturor va multumesc.
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român demultumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
pentru textul : homo ludens decorectez "parerile" si "proprietarilor".
pentru textul : this is a film de...de aici se deduce, poate în deficitul meu, că sunt imprevizibil, Virgil.:) cu drag, paul
pentru textul : girovag al maculelor dedorin, noroc
pentru textul : Sâmburi deFinalul cam patetic și previzibil. Pare un text abia început. Ce urmează, poate ne spui printr-o continuare: d&g 2.
pentru textul : d&g debună idee, Ionuț! am modificat. mulțumesc pentru sugestie și comentariu.
pentru textul : tăiș deCrisitina, m-ai susprins foarte plăcut! Dacă ar fi să îi pun un titlu acestui haiku, i-aş pune ,,descumpănire". Mi-a plăcut mult cum ai interpretat. Eu nu am făcut decât să decupez un cadru din natură :) Mulţumesc pentru citire atentă, profundă, pentru reflecţii, pentru un coment generos şi pentru semnul aurit.
pentru textul : Haiku dedeeeeci...sa vad daca m-am prins: kreițerova sonata s-a deghizat in o viata in soapte, schimbandu-si brusc autorul. buna treaba! se-ntampla des?
pentru textul : kreițerova sonata deVirgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori de"Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva"
Ca, de exemplu:
"am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare
şi mă regăsesc acum
buric
un derviș cu picioare filiforme
aplecat peste mormântul proaspăt
al lui menelau"
Ca sa citez din Marele Sef din Coltul Mic (alias Clasic - inca - in viata).
pentru textul : mister în trenul de noapte deam să încerc o variantă mai scurtă şi mai concentrată. merci de trecere :)
pentru textul : în cădere liberă deMaria(na) aici m-ai nimerit... ironic!
pentru textul : sodomizează-ți aproapele dePăi tot ce trăim acum în România este o ironie atunci, iar asta mă umple de optimism!
Pentru că ironia, nu-i așa? nu face rău nimănui!
E adevărat însă, titlul nu prea are legătură cu compilația, el a apărut doar din gustul vieții pe care îl simt acum.. unde mai degrabă suntem sodomizați decât iubiți de apropiații noștri pe acilea.
Mulțumesc mult pentru lectură și pentru surpriza deosebit de agreabilă a lecturii comentariului tău
Şi mie mi-a plăcut textul. Mă rezum să spun că are nişte construcţii descriptive foarte inspirate şi originale şi totuşi nu risipeşte din constanţă (pentru că în cazul ăsta, de cele mai multe ori, se întâmplă pierderea de altitudine).
"în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi /
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul"
Unul dintre textele foarte reuşite.
pentru textul : Dum vita est deAici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
pentru textul : coborârea în Carte deComunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
oare sabia nu este decât un laitmotiv, o proiecție a unui obiect bidimensional într-un spațiu tridimensional al prezentului? și de ce arca? o nouă arcă a lui Noe ca o imagine în spațiu, ca o arcă salvatoare creată din benzi din ce în ce mai multe, la nesfârșit? purtăm fiecare câte o sabie de multe ori înfiptă în umeri, în omoplați, de aproape. de cele mai multe ori, cel ce îți înfige sabia în piept te privește întotdeauna în adâncul ochilor și ai deplină încredere și îl lași să se apropie... "iată de ce mă dureau mângâierile și tot ce atingeam cu inima sângera."
pentru textul : arca lui Moebius dee un poem de doi lei. părerea mea. really.
pentru textul : cincinal deRaluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
Merci de vizită. Cumva, o aşteptam....
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deNu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
pentru textul : viața mea deEu nu pot sa-i spun decat sa scrie ce simte si sa nu caute niciodata poezia.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deMulțumesc tuturor, am afișat coperta
pentru textul : Lansare carte devarianta mea:
spring time carmeluța
de mâine începe o altă primăvară
pe nemîncate mereu
ca o ședință
eu încă nu am apucat să strâng zăpada de pe scări
nu am sunat nici jumătate din
cartierul plecat în spania
te privesc însă cum calci liniștită
pantalonii mei
mâine dis-de-dimineață știu
pentru textul : spring time cassandra deîmi vei reproșa
că nu ai cum să-mpachetezi totul
înainte să pierd
autobuzul
Metaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deversul de pe tocator
pentru textul : Série grise ou noire deinscris cu pricepere
in cercul farfuriei virtuale!
cam mult marar, madam, dar treaca de la mine:)
Sixtus, tu ești printre puținii care reușesc să-mi "radiografieze" textele. Eu țin minte asta și îți mulțumesc. Despre "simplitate" am mai vorbit... știm din fericire amândoi cât de greu e să scrii simplu și să miști. n-am să încep din nou o teorie aici. nu e cazul. încă o dată mulțumiri.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deNo! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
pentru textul : Meditație dedacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
pentru textul : Amintirile unui Sfinx deAlma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
pentru textul : El efecto mariposa dein esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deadrian, ceva imagini? de obicei ne oferi și imagini.
pentru textul : Avigdor Arikha- Autoportretele mirării dePagini