mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
apoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
o bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
felicitări !
Ai dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
cind faci o afirmatie/remarca, asa cum spui tu, "bizara", Ionut Caragea, despre versurile "aproape identice" in subsolul unei poezii sau al unui autor, rugamintea mea este sa ai in vedere doua aspecte: 1) o afirmatie de acest gen, este corecta in urma unei atente investigatii 2) metaforele sa fie identice, suprapuse. acum in dezvoltarea primei idei, iti pot spune sigur ca poezia Nutei Craciun e mult mai veche decit cealalta, asta ca fapt divers. si ea stie si cred ca acum se minuneaza mai mult decit l-ar fi vazut pe mos Craciun. la punctul doi, iarasi iti spun ca nu e acelasi lucru. sint atmosfere poetice diferite induse de noapte, ginduri si coline, daca vrei, dar care nu prea au de a face, fiecare ilustrindu-se altfel. sint ca doi cozonaci care nu au acelasi gust. de altfel, exista si o localitate, Glodenii gindului. Nu te pune pe ginduri?...
domnule, de gustibus non disputandum ca experiment nu ma dezic de micuta nefertiti... si nici nu il consider kitsch asa cum nu consider kitsch nici a doua varianta pe care ati realizat/o ... sunt pur si simplu variatiuni pe o tema data... am dat curs invitatiei ludice... si atat. iata, my little Mary imi cere sa inchei discutia pe acest subiect... numai bine...
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
N-am mai citit de mult un poem atât de feminin dacă ne luăm după importanța acordată verbelor la participiu, după cele trei verbe la un mod indicativ, „au privit” (nu oricum, ci „pe ascuns”), „se închină”, „îți dăruiesc” și după imaginile ce trimit spre un sud latin („castaniete”) la întâlnirea cu fildeșul african. Am folosit „feminin” referindu-mă la orientarea clasică potrivit căreia atributul e asociat cu pasivitatea, lipsa de acțiune, cedarea în fața „măritelor zări”. Totuși „spuma unui val speriat de păunii albaștri ai dorinței” îmi spune că pășești pe drumul bun al cunoașterii. :-) Pentru ca mi-au placut „palmele sufletului”, am căutat să aflu dacă a mai folosit cineva expresia și uite ce am găsit: Haloiu Roxana scrie „aș pune lacrima cristalină / în palmele sufletului tău / care-mi vor săruta fruntea durerii”; Lucia Firefly Popescu propune o atitudine optimistă imaginându-și că „în palmele sufletului alți muguri vor plesni”; Sorin Rus e și el un romanțios când mărturisește „țin în palmele sufletului / unduirile privirilor scuturate / sub un tainic surâs”; Nu aceeași atitudine are Mica pentru care „creierul mi se fărâmă în palmele sufletului tău”. În „Din scorbura ideilor priveam”, Bejliu Anne-Marie sprijină întregul poem pe sintagma aceasta cu rol definitoriu pentru starea pe care a vrut să o transmită (vezi tu pe google). Se poate și mai bine? Rămâne de văzut. Cred că se putea spune și altfel decât arghezianul „cuvinte potrivite”.
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
„ca-n vremea facerii de la început” - cred că e o exprimare pleonastică. Aș renunța ori la „facerii”, ori la „de la început”.
Sunt câteva imagini reușite. Mi-a plăcut mult:
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii...
poemele tale sunt alcatuite dintr/un scrum care inca nu s/a racit. in ele poarta inca arsura flacarii care le/a creat. mi/a placut aceasta incursiune prin praful lumii tale. am sa revin! multumesc pentru ca ai scris aici si astept semnul legat de carte ta.
Doamne, Emil! ...daca n-ai reusit sa-ntelegi rostul versului "un brat s-a-ncordat", inseamna ca n-ai inteles nimic!! ...:( si nu, nu mi se pare mare trecerea aceea, e o trecre treptata, sustinuta de metafora, pe parcursul celorlalte strofe! e un text construit pe un esafodaj de simboluri, dar, fireste, stereotipurile majore fiind mult mai usor e remarcat, probabil ca ele ti-au scapat...
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
Matei, finalul l-am scris întâi altfel, mai în ideea poemului și tu ai sesizat schisma, se vede treaba că nu ai câștigat pe pile concursul de poezie :-)
Însă așa cum e acum îmi place 'altfel' și nu pot decât să mă bucur că și ție.
Ave huțule!
Gorune, poate ne facilitează Master of Puppets o polemică aici pe H pe o temă din cele multe care ne țin treji până dimineață, îmi amintesc că a avut curajul Adriana candva... aș intra și eu daca s-ar anunța și Virgil și alții care ar dori să-și amintească 'de un carmen saeculare...'
Rămâne să vedem doar câtă energie ne-a mai rămas, right?
Andu
revin asupra acestui text pentru a va sugera o mai multa aplecare asupra ....acoperamantului poetic. nu comentez insa anumite pasaje...ideea e buna, dvs stiti mai bine. al dvs, francisc
Am avut curiozitatea să citesc comentariile şi astfel am ajuns la "Psalm". Mie mi-a plăcut, şi nu o spun complezent. De la "...licorile/ picurate să tulbure" - subtilă trimitere la Habacuc, la "năvodul de vene rubinii" - poate cel mai frumos vers. Remarc construcţia (aparent simplă) şi profunzimea textului, care, cu toată încărcătura de simboluri biblice şi de trimiteri, îşi păstrează limpezimea. Cei care au citit Geneza ştiu de ce "neîngerii" este cel mai potrivit cuvânt în acest text. Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului. Pentru toate acestea am să acord o peniţă de aur, chiar dacă o fac cu o foarte mare întârziere, faţă de data publicării.
Un poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
Versul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
reamarc cat de aiurea poate fi sa incepi a scrie un poem in si despre o limba ce ramane si autorului, si cititorului neintelasa. apoi fortarea semanticii pentru a exprima idei rupte dintr/o alambicata amintire traznita, exprimata in titlu, incheiata cu o - sa/i zic - concluzie?( '' ma retarga din lume pentru a/i observa ridurile''), care nu are nici macar fortata o legatura cu textul ... chiar e sumbru sa ai rost de cortina... ultimul vers e singurul care are valoare si sens.
Am citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
Radu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
Sebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
offtopic: credeam ca niciodata nu o sa imi placa hermeneia. tocmai vin de pe un alt site "literar" care m-a cam dezgustat si pentru prima data ma bucur ca exista hermeneia si pentru mine. acum despre text: mi se pare lucrat in graba, cam folosite chestiile cu km zero si ingeri si coloane vertebrale. ce imi place e in strofa a doua: "îmi aștern părul peste ultima stradă". de la expresia asta poti construi o adevarata poezie. fi mai exigenta cu tine
cred că înțeleg și de ce. sincer, eu încă sînt destul de sceptică în privința scrisului meu. mai am mult până să ajung să fac artă. mulțumesc însă, pentru semn / peniță. apreciez gestul tău:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
pentru textul : clinical life deapoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
cruci, table-epitaf, pomană, oamenii rămaşi --> parcelă. Cimitir. Mai departe, corelate cu titlul - "Memento"...
Cu extrem de foarte multă amiciţie, etc.
pentru textul : Memento demultumesc pentru semnul de lectura.
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deo bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul defelicitări !
corectura: in loc de "paoura", evident "papura".
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deAi dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
pentru textul : Ţăran cu plugul decind faci o afirmatie/remarca, asa cum spui tu, "bizara", Ionut Caragea, despre versurile "aproape identice" in subsolul unei poezii sau al unui autor, rugamintea mea este sa ai in vedere doua aspecte: 1) o afirmatie de acest gen, este corecta in urma unei atente investigatii 2) metaforele sa fie identice, suprapuse. acum in dezvoltarea primei idei, iti pot spune sigur ca poezia Nutei Craciun e mult mai veche decit cealalta, asta ca fapt divers. si ea stie si cred ca acum se minuneaza mai mult decit l-ar fi vazut pe mos Craciun. la punctul doi, iarasi iti spun ca nu e acelasi lucru. sint atmosfere poetice diferite induse de noapte, ginduri si coline, daca vrei, dar care nu prea au de a face, fiecare ilustrindu-se altfel. sint ca doi cozonaci care nu au acelasi gust. de altfel, exista si o localitate, Glodenii gindului. Nu te pune pe ginduri?...
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dedomnule, de gustibus non disputandum ca experiment nu ma dezic de micuta nefertiti... si nici nu il consider kitsch asa cum nu consider kitsch nici a doua varianta pe care ati realizat/o ... sunt pur si simplu variatiuni pe o tema data... am dat curs invitatiei ludice... si atat. iata, my little Mary imi cere sa inchei discutia pe acest subiect...
numai bine...
pentru textul : my Mary demintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 deN-am mai citit de mult un poem atât de feminin dacă ne luăm după importanța acordată verbelor la participiu, după cele trei verbe la un mod indicativ, „au privit” (nu oricum, ci „pe ascuns”), „se închină”, „îți dăruiesc” și după imaginile ce trimit spre un sud latin („castaniete”) la întâlnirea cu fildeșul african. Am folosit „feminin” referindu-mă la orientarea clasică potrivit căreia atributul e asociat cu pasivitatea, lipsa de acțiune, cedarea în fața „măritelor zări”. Totuși „spuma unui val speriat de păunii albaștri ai dorinței” îmi spune că pășești pe drumul bun al cunoașterii. :-) Pentru ca mi-au placut „palmele sufletului”, am căutat să aflu dacă a mai folosit cineva expresia și uite ce am găsit: Haloiu Roxana scrie „aș pune lacrima cristalină / în palmele sufletului tău / care-mi vor săruta fruntea durerii”; Lucia Firefly Popescu propune o atitudine optimistă imaginându-și că „în palmele sufletului alți muguri vor plesni”; Sorin Rus e și el un romanțios când mărturisește „țin în palmele sufletului / unduirile privirilor scuturate / sub un tainic surâs”; Nu aceeași atitudine are Mica pentru care „creierul mi se fărâmă în palmele sufletului tău”. În „Din scorbura ideilor priveam”, Bejliu Anne-Marie sprijină întregul poem pe sintagma aceasta cu rol definitoriu pentru starea pe care a vrut să o transmită (vezi tu pe google). Se poate și mai bine? Rămâne de văzut. Cred că se putea spune și altfel decât arghezianul „cuvinte potrivite”.
pentru textul : poem din flori deEmil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
pentru textul : Ultima zi aici dece inseamna "Referinţe: www.wikipedia.org"???
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare de„ca-n vremea facerii de la început” - cred că e o exprimare pleonastică. Aș renunța ori la „facerii”, ori la „de la început”.
Sunt câteva imagini reușite. Mi-a plăcut mult:
albesc şi eu din creştet până la os
pentru textul : ie de zi lucrătoare deodată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii...
poemele tale sunt alcatuite dintr/un scrum care inca nu s/a racit. in ele poarta inca arsura flacarii care le/a creat. mi/a placut aceasta incursiune prin praful lumii tale. am sa revin! multumesc pentru ca ai scris aici si astept semnul legat de carte ta.
pentru textul : Scrum (XV) deDoamne, Emil! ...daca n-ai reusit sa-ntelegi rostul versului "un brat s-a-ncordat", inseamna ca n-ai inteles nimic!! ...:( si nu, nu mi se pare mare trecerea aceea, e o trecre treptata, sustinuta de metafora, pe parcursul celorlalte strofe! e un text construit pe un esafodaj de simboluri, dar, fireste, stereotipurile majore fiind mult mai usor e remarcat, probabil ca ele ti-au scapat...
pentru textul : (meta)morfoze de4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff deMatei, finalul l-am scris întâi altfel, mai în ideea poemului și tu ai sesizat schisma, se vede treaba că nu ai câștigat pe pile concursul de poezie :-)
pentru textul : octopus deÎnsă așa cum e acum îmi place 'altfel' și nu pot decât să mă bucur că și ție.
Ave huțule!
Gorune, poate ne facilitează Master of Puppets o polemică aici pe H pe o temă din cele multe care ne țin treji până dimineață, îmi amintesc că a avut curajul Adriana candva... aș intra și eu daca s-ar anunța și Virgil și alții care ar dori să-și amintească 'de un carmen saeculare...'
Rămâne să vedem doar câtă energie ne-a mai rămas, right?
Andu
revin asupra acestui text pentru a va sugera o mai multa aplecare asupra ....acoperamantului poetic. nu comentez insa anumite pasaje...ideea e buna, dvs stiti mai bine. al dvs, francisc
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deAm avut curiozitatea să citesc comentariile şi astfel am ajuns la "Psalm". Mie mi-a plăcut, şi nu o spun complezent. De la "...licorile/ picurate să tulbure" - subtilă trimitere la Habacuc, la "năvodul de vene rubinii" - poate cel mai frumos vers. Remarc construcţia (aparent simplă) şi profunzimea textului, care, cu toată încărcătura de simboluri biblice şi de trimiteri, îşi păstrează limpezimea. Cei care au citit Geneza ştiu de ce "neîngerii" este cel mai potrivit cuvânt în acest text. Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului. Pentru toate acestea am să acord o peniţă de aur, chiar dacă o fac cu o foarte mare întârziere, faţă de data publicării.
Ioan J
pentru textul : psalm deUn poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deVersul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
reamarc cat de aiurea poate fi sa incepi a scrie un poem in si despre o limba ce ramane si autorului, si cititorului neintelasa. apoi fortarea semanticii pentru a exprima idei rupte dintr/o alambicata amintire traznita, exprimata in titlu, incheiata cu o - sa/i zic - concluzie?( '' ma retarga din lume pentru a/i observa ridurile''), care nu are nici macar fortata o legatura cu textul ... chiar e sumbru sa ai rost de cortina... ultimul vers e singurul care are valoare si sens.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deAm citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
(Aveţi ceva publicat pe hârtie? )
pentru textul : Iulian are ochi de melc deje te pardonne, ti perdono, te scuz, domnule, mă bucur că mă citeşti. eşti binevenit!
pentru textul : odios plouă deRadu
nu te trezeşti/nu m-ai uita în nesomn.
Sebi
nu te trezi/m-ai uita în colțul pleoapelor
relegatului de la Tomis se pare că îi priesc Ponticile. Eu doar mi-am permis să umblu în Tristele tale și să-mi imaginez că am fi scris la un capăt de faleză. Dar,e, desigur, doar o sugestie.
pentru textul : Tu, el... dehttp://1.bp.blogspot.com/_fJksVm29Ov0/R5ctyvPB52I/AAAAAAAAAqQ/q0sQnU-wtD... Am avut in vedere tablou "BALAIO PORRETA" pictat de René Magritte.Am extrapolat ideea.l Alexander,Younger Sister am reținut observațiile, mulțumesc.
pentru textul : femeia-cameleon decea mai buna chestie citata despre jobs in orice limba
pentru textul : a murit steve jobs deSebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) defelicitări pentru tot efortul depus. și pentru frumusețea tradiției. chiar dacă „istoria literaturii” este o vorbă puțin cam prea mare. :)
p.s. ți-am modificat eu încadrarea textului
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deofftopic: credeam ca niciodata nu o sa imi placa hermeneia. tocmai vin de pe un alt site "literar" care m-a cam dezgustat si pentru prima data ma bucur ca exista hermeneia si pentru mine. acum despre text: mi se pare lucrat in graba, cam folosite chestiile cu km zero si ingeri si coloane vertebrale. ce imi place e in strofa a doua: "îmi aștern părul peste ultima stradă". de la expresia asta poti construi o adevarata poezie. fi mai exigenta cu tine
pentru textul : downtown decred că înțeleg și de ce. sincer, eu încă sînt destul de sceptică în privința scrisului meu. mai am mult până să ajung să fac artă. mulțumesc însă, pentru semn / peniță. apreciez gestul tău:)
pentru textul : orașul de nicăieri dePagini