Jocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
revin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
Interesant stilul liber si melanjul ideilor... ai fragmente reusite si altele aproape ratate... habar nu am daca obisnuiesti sa revii asupra textelor dar ar fi bine sa esentializezi... ai aici material pentru cel putin doua poezii deosebite.
... Bianca, eu cred că fiecare dintre noi suntem responsabili de ce apare în pagina noastră. Redă-mi te rog fragmentul din regulament care mă contrazice. Pentru a nu se mai îngrijora "lumea" de instanțe și parainstanțe...
Da, Ioana Geacar care văd eu că e editor pe aici, are dreptate. Îmi pare rău că tocmai Virgil se preface că nu înțelege. Până și un străin de mine, cum e doamna Geacar, a înțeles. Vă doresc Paște fericit! și numai bine.
francisc, poezia asta eu as pune-o intr-o antologie. este un text deosebit si merita sa-l (re)postezi unde vrei, e cartea ta de vizita, domnule Poet. si asta, fara a contrazice/dezice/contesta vreun regulament. citeodata, deschizi o poezie si asa patrunde si asa rezonezi, incit ai fi vrut sincer sa o fi scris tu. uite, versurile acestea si-au deschis in mine o agora filigranata de cantec/descantec: izbii pumnul în burtă nu mișca am zis am zis "nu-mi vine să tai coarda de cer să-mi șteargă fața cu fața să-mi roadă colțul stelar și gura îmi vin apoi se vor duce pe lin în adâncul meu cel mai adânc ea se făcea neagră și grea câte-o stea prin zori în amiază și seară aruncăm pielița roz înghițim ne mânjim fața pieptul și brațul cu restul din ea dar el, el ne lăsa să dormim, drept pe umărul lipsă" multumesc.
Alina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
cand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
prin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
nu am citit comentariile de mai sus fiindca nu am rabdare si nici timp. pot sa spun ca sunt onorata de locul pe care mi l-a acordat Alina in "constiinta sa literara". ma bucura chiar.gresesc spunand asta? nelasand niciodata vreun comentariu la textele mele, credeam ca ma evita fiindca nu scriu bine. daca autorii care acum se simt mai mult sau mai putin jigniti ar fi intrat in categoriile care-i intereseaza, oare ar mai fi facut atata zarva pe site? incercand sa am o parere obiectiva, tocmai fiindca doar doua trei persoane imi stiu adevarata identitate(public cu pseudonim) am sa afirm ca acum, la 100 de zile, eu il consider cel mai bun site. am fost destul de sceptica la inceput. daca se va mentine asa va fi perfect. ar fi pacat sa aiba intaietate orgoliile si mai stiu eu ce alte lucruri subiective in defavoarea literaturii si a valorii care ar trebui promovata.multumesc alma si nu atat pentru locul care mi l-ai oferit in clasament, ci pentru rolul care il ai tu pe acest site.
off topic. ma scuzati. cand sa dau penita, dupa ce m-am gandit bine, dupa ce am stabilit ce am sa zic, mi-au disparut toate din minte. un sentiment straniu, obstacole nedefinite...un ceva ...vroiam sa mai astept, insa viteza de inertie m-a propulsat totusi.
Noi recomandam o latime nu mai mare de 535 de px., nu mai mult. Si sa nu uitam ca scopul Hermeneia nu este in primul rind arta fotografica sau digitala
Vă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
intilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
Paul, sunt onorată de aprecieri, mulțumesc. Ionuț, mă irită neatenția și graba unui cititor. textul e încadrat la experiment, dar puteam să îl trec la poezie și să fie poezie pentru că așa spun eu. îți recomand să explorezi cât mai multe spații ale literaturii până devine totul luminos. nu ai reușit să spui nimic coerent în prima jumătate a comentariului tău, prin urmare ți-am răspuns cum am intuit. o să elimin din "pronume" care nu sunt doar pronume, ci și adjective. totuși, mulțumesc pentru efort și sper să nu revii cu explicații inutile.
pi punct es: aş tăia "mare" din titlu, evident - şi din corpul poeziei - pe motivul redundanţei. Vorbind de nefericire, se subînţelege "măreţia". Dar asta-i numai părerea mea.
Yester, tot needucat ramai. Nu ti-ai cerut scuze pentru pocirea pseudonimului meu. In rest, te las sa debitezi ce-ti trece prin cap, dar te asigur ca voi avea grija, in masura priceperii mele, ca tu, Virgil si Hermeneia sa primiti exact ce meritati din partea mea. Cat despre pamfleturile tale si incercarile tale de a provoca, ti-am spus si iti repet, e ca si cum un tantar ar incerca sa piste un elefant.
un poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
interesanta ideea de a construi poezie. mesajul nu își pierde menirea, însă se încifrează în text, încât, ca citior, te întrebi dacă autorul a voit să exprime ideea din titlu sau să se descopere cititorului în toată complexitatea sa.
Snowdon King, faptul ca nu ai inteles de ce ma intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspund la comentarii este problema ta si da-mi voie sa iti spun ca nu ma preocupa absolut de loc pe mine. Ce ma preocupa si chiar ma deranjeaza este ca folosesti subsolul textelor si posibilitatea de a comenta un text pentru astfel de investigatii sau comunicari personale. Ca principiu pot sa iti spun (desi este, zic eu, cit se poate de clar enuntat in regulament) noi, pe Hermeneia, descurajam folosirea facilitatii de comentare a textelor pentru "comentarea comentariilor", pentru "comunicari personale de tip chat", pentru "atacuri la persoana", pentru "comentarii despre comentator", pentru "comentarii despre autor", s.a.m.d. Daca ai fi citit regulamentul cu atentie nu am fi ajuns aici. In acelasi timp am acceptat si o interpretare mai flexibila a acestor principii atita timp cit scopul si obiectul comentariului ramine de natura literara sau relevant pentru textul sub care se face. Aceasta "flexibilitate" ramine insa la aprecierea celor din consiliul Hermeneia si ei decid daca s-a depasit masura. Deci asta este problema cu "nedumeririle" tale. Poate ai experienta altor site-uri dar aici asa functionam. Sint convins de sinceritatea comentariului tau. As vrea sa fii convins si tu de sinceritatea raspunsului meu. Repet, un comentariu de genul "Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși." nu mi se pare un afront personal ci doar un mod "licean" de a zice ca faci critica literara.
Aranca, mulțumesc de concretizare în ce privește comedia. Am înțeles opinia ta. Mă rezum în a-ți aprecia acuratețea gîndurilor lăsate și faptul că ești bine informată nu doar în literatură, ci și în arta filmului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Jocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
pentru textul : pe sub flori mă legănai derevin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
pentru textul : Solitudine deInteresant stilul liber si melanjul ideilor... ai fragmente reusite si altele aproape ratate... habar nu am daca obisnuiesti sa revii asupra textelor dar ar fi bine sa esentializezi... ai aici material pentru cel putin doua poezii deosebite.
pentru textul : automata hari de... Bianca, eu cred că fiecare dintre noi suntem responsabili de ce apare în pagina noastră. Redă-mi te rog fragmentul din regulament care mă contrazice. Pentru a nu se mai îngrijora "lumea" de instanțe și parainstanțe...
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deIti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir deDa, Ioana Geacar care văd eu că e editor pe aici, are dreptate. Îmi pare rău că tocmai Virgil se preface că nu înțelege. Până și un străin de mine, cum e doamna Geacar, a înțeles. Vă doresc Paște fericit! și numai bine.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile defrancisc, poezia asta eu as pune-o intr-o antologie. este un text deosebit si merita sa-l (re)postezi unde vrei, e cartea ta de vizita, domnule Poet. si asta, fara a contrazice/dezice/contesta vreun regulament. citeodata, deschizi o poezie si asa patrunde si asa rezonezi, incit ai fi vrut sincer sa o fi scris tu. uite, versurile acestea si-au deschis in mine o agora filigranata de cantec/descantec: izbii pumnul în burtă nu mișca am zis am zis "nu-mi vine să tai coarda de cer să-mi șteargă fața cu fața să-mi roadă colțul stelar și gura îmi vin apoi se vor duce pe lin în adâncul meu cel mai adânc ea se făcea neagră și grea câte-o stea prin zori în amiază și seară aruncăm pielița roz înghițim ne mânjim fața pieptul și brațul cu restul din ea dar el, el ne lăsa să dormim, drept pe umărul lipsă" multumesc.
pentru textul : de regăsire deAlina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
pentru textul : if you go away decand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
pentru textul : de ceva vreme deprin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
multumesc pentru delicatetea parerii tale, dar si pentru incurajari. ma voi mai gandi la ceea ce mi/ai spus, bobadil.
pentru textul : Stare de veghe deAdriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.
pentru textul : Spânzurând uitarea deSincere felicitări celor care au gândit acest proiect. Arată într-adevăr minunat.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 denu am citit comentariile de mai sus fiindca nu am rabdare si nici timp. pot sa spun ca sunt onorata de locul pe care mi l-a acordat Alina in "constiinta sa literara". ma bucura chiar.gresesc spunand asta? nelasand niciodata vreun comentariu la textele mele, credeam ca ma evita fiindca nu scriu bine. daca autorii care acum se simt mai mult sau mai putin jigniti ar fi intrat in categoriile care-i intereseaza, oare ar mai fi facut atata zarva pe site? incercand sa am o parere obiectiva, tocmai fiindca doar doua trei persoane imi stiu adevarata identitate(public cu pseudonim) am sa afirm ca acum, la 100 de zile, eu il consider cel mai bun site. am fost destul de sceptica la inceput. daca se va mentine asa va fi perfect. ar fi pacat sa aiba intaietate orgoliile si mai stiu eu ce alte lucruri subiective in defavoarea literaturii si a valorii care ar trebui promovata.multumesc alma si nu atat pentru locul care mi l-ai oferit in clasament, ci pentru rolul care il ai tu pe acest site.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deoff topic. ma scuzati. cand sa dau penita, dupa ce m-am gandit bine, dupa ce am stabilit ce am sa zic, mi-au disparut toate din minte. un sentiment straniu, obstacole nedefinite...un ceva ...vroiam sa mai astept, insa viteza de inertie m-a propulsat totusi.
pentru textul : cromatic ps deE bine să te uiţi în urmă când începi să dai cu pietre... E o regulă şi un proverb. Ce ţie nu-ţi place...
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deNoi recomandam o latime nu mai mare de 535 de px., nu mai mult. Si sa nu uitam ca scopul Hermeneia nu este in primul rind arta fotografica sau digitala
pentru textul : Lemuria deVă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deIncepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
pentru textul : dragostea deintilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest dePaul, sunt onorată de aprecieri, mulțumesc. Ionuț, mă irită neatenția și graba unui cititor. textul e încadrat la experiment, dar puteam să îl trec la poezie și să fie poezie pentru că așa spun eu. îți recomand să explorezi cât mai multe spații ale literaturii până devine totul luminos. nu ai reușit să spui nimic coerent în prima jumătate a comentariului tău, prin urmare ți-am răspuns cum am intuit. o să elimin din "pronume" care nu sunt doar pronume, ci și adjective. totuși, mulțumesc pentru efort și sper să nu revii cu explicații inutile.
pentru textul : perdu depi punct es: aş tăia "mare" din titlu, evident - şi din corpul poeziei - pe motivul redundanţei. Vorbind de nefericire, se subînţelege "măreţia". Dar asta-i numai părerea mea.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deYester, tot needucat ramai. Nu ti-ai cerut scuze pentru pocirea pseudonimului meu. In rest, te las sa debitezi ce-ti trece prin cap, dar te asigur ca voi avea grija, in masura priceperii mele, ca tu, Virgil si Hermeneia sa primiti exact ce meritati din partea mea. Cat despre pamfleturile tale si incercarile tale de a provoca, ti-am spus si iti repet, e ca si cum un tantar ar incerca sa piste un elefant.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie de...iertare ptr eratele de rigoare, fireste
pentru textul : confesiune deun poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
pentru textul : cioburi de„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deinteresanta ideea de a construi poezie. mesajul nu își pierde menirea, însă se încifrează în text, încât, ca citior, te întrebi dacă autorul a voit să exprime ideea din titlu sau să se descopere cititorului în toată complexitatea sa.
pentru textul : merg pe urma cuvintelor deca o (cochilie)
ca o (rochie)
ca o (lacrima)
ca pe (niste securi)
ca o sabie care taie capul angelic al poemului.
pentru textul : Nimeni nu ştia deSnowdon King, faptul ca nu ai inteles de ce ma intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspund la comentarii este problema ta si da-mi voie sa iti spun ca nu ma preocupa absolut de loc pe mine. Ce ma preocupa si chiar ma deranjeaza este ca folosesti subsolul textelor si posibilitatea de a comenta un text pentru astfel de investigatii sau comunicari personale. Ca principiu pot sa iti spun (desi este, zic eu, cit se poate de clar enuntat in regulament) noi, pe Hermeneia, descurajam folosirea facilitatii de comentare a textelor pentru "comentarea comentariilor", pentru "comunicari personale de tip chat", pentru "atacuri la persoana", pentru "comentarii despre comentator", pentru "comentarii despre autor", s.a.m.d. Daca ai fi citit regulamentul cu atentie nu am fi ajuns aici. In acelasi timp am acceptat si o interpretare mai flexibila a acestor principii atita timp cit scopul si obiectul comentariului ramine de natura literara sau relevant pentru textul sub care se face. Aceasta "flexibilitate" ramine insa la aprecierea celor din consiliul Hermeneia si ei decid daca s-a depasit masura. Deci asta este problema cu "nedumeririle" tale. Poate ai experienta altor site-uri dar aici asa functionam. Sint convins de sinceritatea comentariului tau. As vrea sa fii convins si tu de sinceritatea raspunsului meu. Repet, un comentariu de genul "Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși." nu mi se pare un afront personal ci doar un mod "licean" de a zice ca faci critica literara.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deAdriana, simgurul meu merit e ca pe undeva, stiu sa conduc discursul narativ. In rest totul e realitate.
pentru textul : a fost odata un tunel deAranca, mulțumesc de concretizare în ce privește comedia. Am înțeles opinia ta. Mă rezum în a-ți aprecia acuratețea gîndurilor lăsate și faptul că ești bine informată nu doar în literatură, ci și în arta filmului.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă dePagini