va trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
Un poem vişniecian ce explică o stare de fapt. Viaţa cotidiană, relaţia cu soţia şi aşa mai departe. Nu este rău dar nici nu iese în evidenţă prin mesajul său, este mai mult o privire în oglinda propriului proces liric. Repetiţia poemele mele poate avea un efect uşor deranjant, dar asta depinde de gustul fiecăruia. Finalul cu râgâitul la lună este unul ratat.
Ioana,
unde doreşte împricinatul. ştiu cum se modifică un com dar nu şi cum se procedează pentru retragerea unei peniţe. vezi dacă eşti mînă largă? voia dv. mulţumirile mele.
desore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
cadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
Dragă Lucian, Adevărat a Înviat! Nu cred ca Virgil Titarenco s-a referit la ideea acestui text. Desacralizarea si comercializarea spațiului bisericii sunt atât de vechi în idee, cu rădăcini chiar în Noul Testament, și reluate atât de frumos argumentat în scrierile Părinților trăitori în secolul nostru, încât nu cred că la acest lucru s-a referit. În consecință, nu esența textului este de criticat aici. Problema este ca expunerea ei de către tine este slabă în accepțiunea unora dintre comentatori, iar în a altora ea a fost găsită exact invers. Eu cred că nu este nimic rău în faptul că există divergență de opinii, de aceea se și încurajează să spunem mai mult decât "uau, ce frumos" sau "hm, e proasta poezia". Iar propunerea respectivă se supune la vot, te asigur. Deși nu am lăsat semn până acum, mă simt obligată să spun că nici eu nu consider că acest "Gând de vecernie" se poate califica drept poezie. Nu este decât o simplă expunere de motive care conduc în mod șubred la retorica întrebare din final, care nici ea nu se potrivește prea bine (nu "în biserică" s-a răstignit Iisus... ci pentru ea, considerând biserica nu numai spațiu, ci toți creștinii). Pe de altă parte, nu cred că intervenția profanului, în orice măsură, poate cumva să înlăture prezența lui Hristos dintr-un loc în care se săvârșește Euharistia. Desigur, aceasta este doar părerea mea și nu facem aici discuții teologice, pentru că eu nu am astfel de cădere. Lipsește fiorul, lipsește revolta, lipsește în cele din urmă glasul poetului din acest text. Toate acestea le știm și noi, le vedem, dar unde ești tu? Poate ar ajuta să reflectezi și să te apleci asupra ta, nu asupra versurilor unui alt poet, pentru a putea să redai ceea ce ai dorit în poezie. Sau, de ce nu, să încerci să scrii un articol documentat. În cele din urmă, dar nu mai puțin important, frumosul salut al învierii nu trebuie folosit ca armă. Mă iartă dacă am simțit eu greșit.
ROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
Odiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
ion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
Iar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
acum in ajun de craciun, citesc poema aceasta calda si răsar din gânduri (de ce se zice mereu: cad pe ganduri?...). poate mi se pare mie, dar de la un timp vad ca faci niste pasi importanti in plan metafizic...nu mari, dar siguri... ma bucura acest parcurs neasteptat al tau. iar aceasta prima scrisoare catre Diogene este o bijuterie deschisa la interpretari de ordin filosofic, literar, teologic (am pus la urma ceea ce e intâi, ca sa fiu evanghelic :). deunăzi am trimis pe mess unei amici tohu vabohu. l-a citit si a zis (ea nu-i "profesionista"...deci mai limpede la minte; s-o ierti) ca simte in poem o ingratitudine majora fata de frumusetea creatiei divine. nu acestea au fost cuvintele ei...a spus mai simplu, eu doar traduc pt noi...complicatii. dar intuitia ei feminina mi s-a parut sublima in simplitatea si precizia ei. asadar..."despre dumnezeu…numai de bine". noi in schimb ne mai auzim la o polemica, o discutie, un suc/vodka. pt ca "sunt oameni care înțeleg iubind, lucruri pe care noi nu le putem iubi nici măcar atunci când le-am înțeles". nu-ti dau condei. las altora placerea.
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
virgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
Uite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
Sebi, mulțumesc pentru opinii.
În scrierea haiku-urilor nu se prea acceptă verbele, cu atât mai puțin verbele predicative.
În cazul gerunziului folosit de mine am mizat pe caracterul durativ, perpetuu al acestuia. De fapt haiku-ul este un fel de „titlu” mai lung pentru o imagine, așa cum au și unele picturi („Copil plângând”, „Hristos cărând crucea” etc). Pe de altă parte, gerunziul de aici arată acțiunea pe care o făcea artistul în timpul capturării imaginii... acțiune care, prin simbolurile multiple, a determinat capturarea. Așa l-a surprins ochiul meu pe artist: strângând la piept flori de hârtie :)
Aranca: Mulțumesc pentru observații.Am preluat cuvântul " magnific", să dau o notă de sonoritate versului. Emil: Mulțumesc pentru citire si indreptări.
Un instantaneu "simplu", aidoma unui guşter încremenit la soare, dar care-şi încălzeşte sângele de sub piele, act vital, imperios necesar supravieţuirii, prezent perpetuu concentrat în secundă, o specie de gând frizând parcă eternitatea. De la "personajele" textului, pre-text, motiv şi ambianţă, atenţia alunecă spre speculaţie alegorică.
Văd câmpul întins, trupuri nemişcate, scuturi căzute, coifuri desprinse. Doar aşteptarea foşnind, reflectată în ochiul reptilei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
va trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
pentru textul : ora amiezii deLa fereastra dinspre grădină
stă o tânără fecioară
costumată în crinolină
şi o mască pe ochi, uşoară.
E fecioara ploii care
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deaşteptându-şi iubitu-n noapte,
îl zăreşte pe cărare...
Cei doi iubirea-o spun în şoapte...
Te-am suparat, imi cer scuze.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deUn poem vişniecian ce explică o stare de fapt. Viaţa cotidiană, relaţia cu soţia şi aşa mai departe. Nu este rău dar nici nu iese în evidenţă prin mesajul său, este mai mult o privire în oglinda propriului proces liric. Repetiţia poemele mele poate avea un efect uşor deranjant, dar asta depinde de gustul fiecăruia. Finalul cu râgâitul la lună este unul ratat.
pentru textul : poemele mele de"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
Ioana,
unde doreşte împricinatul. ştiu cum se modifică un com dar nu şi cum se procedează pentru retragerea unei peniţe. vezi dacă eşti mînă largă? voia dv. mulţumirile mele.
Alina,
pentru textul : la baraca defavoritul meu? te referi la mine, nu?
desore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
pentru textul : naufragiu decadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
pentru textul : Cândva deDragă Lucian, Adevărat a Înviat! Nu cred ca Virgil Titarenco s-a referit la ideea acestui text. Desacralizarea si comercializarea spațiului bisericii sunt atât de vechi în idee, cu rădăcini chiar în Noul Testament, și reluate atât de frumos argumentat în scrierile Părinților trăitori în secolul nostru, încât nu cred că la acest lucru s-a referit. În consecință, nu esența textului este de criticat aici. Problema este ca expunerea ei de către tine este slabă în accepțiunea unora dintre comentatori, iar în a altora ea a fost găsită exact invers. Eu cred că nu este nimic rău în faptul că există divergență de opinii, de aceea se și încurajează să spunem mai mult decât "uau, ce frumos" sau "hm, e proasta poezia". Iar propunerea respectivă se supune la vot, te asigur. Deși nu am lăsat semn până acum, mă simt obligată să spun că nici eu nu consider că acest "Gând de vecernie" se poate califica drept poezie. Nu este decât o simplă expunere de motive care conduc în mod șubred la retorica întrebare din final, care nici ea nu se potrivește prea bine (nu "în biserică" s-a răstignit Iisus... ci pentru ea, considerând biserica nu numai spațiu, ci toți creștinii). Pe de altă parte, nu cred că intervenția profanului, în orice măsură, poate cumva să înlăture prezența lui Hristos dintr-un loc în care se săvârșește Euharistia. Desigur, aceasta este doar părerea mea și nu facem aici discuții teologice, pentru că eu nu am astfel de cădere. Lipsește fiorul, lipsește revolta, lipsește în cele din urmă glasul poetului din acest text. Toate acestea le știm și noi, le vedem, dar unde ești tu? Poate ar ajuta să reflectezi și să te apleci asupra ta, nu asupra versurilor unui alt poet, pentru a putea să redai ceea ce ai dorit în poezie. Sau, de ce nu, să încerci să scrii un articol documentat. În cele din urmă, dar nu mai puțin important, frumosul salut al învierii nu trebuie folosit ca armă. Mă iartă dacă am simțit eu greșit.
pentru textul : Gând de vecernie deși nimic despre Vronsky?
pentru textul : anna deROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
dar rorgvaiv?
apoi aș elimina eliberându-l. doar o opinie.
pentru textul : rogvaiv deAm venit cu surle și trâmbițe să dezmorțesc oleacă hermeneia. Glumă – n’am mutre că puneam o față zâmboacă.
pentru textul : pseudo/credo decum aş vedea eu aceste versuri, dacă îmi permiţi:
Totul - pustiul
Melancolia asta
Ce descoperă moartea
Succes!
E bine că începi cu puţin. În timp va creşte. O spun din experienţă.:)
Silvia
pentru textul : toamnă 3 deSi eu vreau sa scap de aceste metehne ... Merci mult. Cu stima, I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deOdiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? derevin: titul. mi se pare al altei povesti...:)
pentru textul : Rupt de realitate deion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
pentru textul : mama iubire dealma are dreptate. noroc cu nichita si cu al lui încoace. eu, doar un epigon...
pentru textul : toamnă de mai deAmice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
pentru textul : Tristeţi duminicale deIar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
că titlul se găsea mai bine ca vers în poem.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deam citit si prin alte locuri. ma bucur ca te-ai intors. si aici, sunt idei care mi au placut. intr-adevar, e complicat sa scrii pur si simplu
pentru textul : Pur și simplu decitește HCODE. poti pur si simplu sa copii exemplul de acolo si sa pui adresa unde se afla poza ta
pentru textul : cenusa de fachir deacum in ajun de craciun, citesc poema aceasta calda si răsar din gânduri (de ce se zice mereu: cad pe ganduri?...). poate mi se pare mie, dar de la un timp vad ca faci niste pasi importanti in plan metafizic...nu mari, dar siguri... ma bucura acest parcurs neasteptat al tau. iar aceasta prima scrisoare catre Diogene este o bijuterie deschisa la interpretari de ordin filosofic, literar, teologic (am pus la urma ceea ce e intâi, ca sa fiu evanghelic :). deunăzi am trimis pe mess unei amici tohu vabohu. l-a citit si a zis (ea nu-i "profesionista"...deci mai limpede la minte; s-o ierti) ca simte in poem o ingratitudine majora fata de frumusetea creatiei divine. nu acestea au fost cuvintele ei...a spus mai simplu, eu doar traduc pt noi...complicatii. dar intuitia ei feminina mi s-a parut sublima in simplitatea si precizia ei. asadar..."despre dumnezeu…numai de bine". noi in schimb ne mai auzim la o polemica, o discutie, un suc/vodka. pt ca "sunt oameni care înțeleg iubind, lucruri pe care noi nu le putem iubi nici măcar atunci când le-am înțeles". nu-ti dau condei. las altora placerea.
pentru textul : Scrisori către Diogene (I) dedin nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 devirgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
pentru textul : nu e o vină deUite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deSebi, mulțumesc pentru opinii.
pentru textul : Haiku deÎn scrierea haiku-urilor nu se prea acceptă verbele, cu atât mai puțin verbele predicative.
În cazul gerunziului folosit de mine am mizat pe caracterul durativ, perpetuu al acestuia. De fapt haiku-ul este un fel de „titlu” mai lung pentru o imagine, așa cum au și unele picturi („Copil plângând”, „Hristos cărând crucea” etc). Pe de altă parte, gerunziul de aici arată acțiunea pe care o făcea artistul în timpul capturării imaginii... acțiune care, prin simbolurile multiple, a determinat capturarea. Așa l-a surprins ochiul meu pe artist: strângând la piept flori de hârtie :)
Aranca: Mulțumesc pentru observații.Am preluat cuvântul " magnific", să dau o notă de sonoritate versului. Emil: Mulțumesc pentru citire si indreptări.
pentru textul : Bila decolacul l-am prins, (salvarea a venit la oră fixă) acum îmi rămâne să vă mulţumesc.
pentru textul : te salvez? deVirgil, cristina, merci pentru aprecieri, bucură.
Un instantaneu "simplu", aidoma unui guşter încremenit la soare, dar care-şi încălzeşte sângele de sub piele, act vital, imperios necesar supravieţuirii, prezent perpetuu concentrat în secundă, o specie de gând frizând parcă eternitatea. De la "personajele" textului, pre-text, motiv şi ambianţă, atenţia alunecă spre speculaţie alegorică.
Văd câmpul întins, trupuri nemişcate, scuturi căzute, coifuri desprinse. Doar aşteptarea foşnind, reflectată în ochiul reptilei.
pentru textul : prezentul simplu dePagini