este expresiv colajul. prin: 'când plouă îmi vine în minte aiurea chipul tău ca o liniște cu scutece și nori" apoi antitetic "pe la noi se zice dragoste băiete dragoste și sânge" am tot revenit, am tot privit. nu știam ce mă atrage. e o realitate dură și expresivă, redată de imagine și completată foarte potrivit de cuvinte. deci cu riscul de a fi interpretat aiurea, (chiar nu îmi pasă) las un semn de apreciere pentru experiment, empatic față de acești oameni, pentru că mie poate să îmi spună oricine fără a se îndepărta de adevăr: sos un villero.
Stefan daca as fi intentionat sa comentez textul, acest lucru s-ar fi intamplat deja pana acum. Crede-ma ca nu mi-a facut placere sa fac pe militianul sub textul Katyei insa dat fiind faptul ca moderatorul era intr-o binemeritata vacanta am intervenit incercand sa te sensibilizez asupra ideii ca o penita nu poate fi justificata de un comentariu mai scurt chiar decat numele tau. In rest e vorba de alegeri... ale mele, ale tale etc
Călin, mulţumesc pentru comentariu. Apropo de specularea ideii, mă gândesc chiar la o schiţă/nuvelă fantastică, dacă nu mi-o fi prea lene să o scriu. În rest, am clocit o variantă, de care nu sunt încă mulţumit, dar o afişez totuşi. Poate mă ajută să o văd şi în altă parte decât in word.
***
totul a început în seara aia când a picat cablul TV în toată ţara
în timpul meciului Chelsea-Internazionale din cupa UEFA
era ploaie dar tot am ieşit în stradă în semn de protest mai târziu
vecinii mi s-au alăturat întâi din curiozitate apoi din necesitate
până am ajuns jumătate iar jumătatea noastră ne-a urmat supusă
am golit sticle le-am spart de caldarâm şi am spart mai apoi vitrine
am aruncat pe fereastră televizoarele
pietre-n geamul providerilor frustrare întinzându-se o dată cu focurile
printre clădiri de birouri să ardem vrăjitorii pe rug urlam
să le ardem maşinile şi casele să dăm foc la avioane şi trenuri
noi suntem eroii de data asta nu mai avem nevoie de modelele lor
putem şi singuri să punem de-un mic război destul ne-au hrănit cu exemple
deşi ne-au ţinut în lanţ ca pe câini cu pâine şi thriller
să ardem supermarketurile să bem toate magazine de băuturi fine
să devorăm diamantele şi Rolexurile să asasinăm timpul
să dăm foc la haine şi la nevoia de a le purta
să nu mai existe niciun (Hugo) Boss sau Pierre Cardin la care să ne închinăm
să explodeze showroom-urile auto benzinăriile şi sondele de petrol şi gaze
mama lor de bandiţi nici măcar un meci nu ne lasă să vedem liniştiţi
pâine şi fotbal pâine şi whisky pâine şi circ
să evadăm din cuşca asta stâmtă numită ţară veniţi cu noi
să răsturnăm guverne şi monarhii să spânzurăm preşedinţii să mâncăm
dictatori pe pâine şi circ să fim întâi o mare apoi un ocean
să fim rând pe rând glaciaţiunile şi diluviile planetei ăsteia nerecunoscătoare
şi să nu rescriem nimic nu avem nevoie de re-scrieri nu avem nevoie
de istorie pentru a ne mânca între noi
când totul se termină şi nu ne mai rămâne nimic de urât
să braconăm iubirea la fiecare colţ de stradă cum obişnuiam să plantăm curse
pentru blănuri de leopard
am început să ne autodevorăm încetul cu încetul întâi un deget o ureche
apoi mâna stângă
ce nevoie mai avem de ea ce nevoie mai avem de gânduri şi statui
pâinea s-a terminat şi ea a rămas doar circul deşertăciunilor
şi ăla plagiat
dar cui să-i mai pese?
cine ştie prin ce cotloane
oamenii şobolani încă mai colcăie
mi-e foame şi nu mi-a mai rămas decât mâna dreaptă
şi-o conexiune la internet
(mesaj plutind în derivă deasupra unei planete care nu mai prezintă nici o formă de viaţă
Log #%* / 2032 / Via Lactea)
Să le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
Fratilor, nu va mai tot luati de exprimarea mea aia cu "familia".. eu am zis asa, ca idee pentru ca mi-au picat ochii pe poza respectiva aseara cand faceam browsing printr-un folder de pe comp pe care scrie "de la Virgil". Repede preluati unul de la altul argumentele! Daca eu sunt woosy voi sunteti "pussy". Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti. De fapt, prostanacul esti chiar tu cand faci asa. Eu am intrebat "de unde are poza" si am spus clar ca nu m-am suparat (nu pe el). Astept in continuare raspuns la intrebarea pusa. In rest, poate sa latre gasca ta de pe hermeneia cat o vrea ca pe mine ma doare undeva. Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic. M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate. De fapt, suntem toti niste amarati. Andu
Pentru Rim eu dispun de 'Biblia' (c) Gute Botschaft Verla 1989, 1990, nespecificandu-se numele celui care a tradus-o din germana in romana, tiparirea fiind realizata in Germania. La pagina 687 sta scris: 13 "Preaiubitul meu imi este ca un manunchi de mir, care se odihneste intre sinii mei". Citat pe care l-am preluat intocmai. Recitind acum cu atentie "citatul" precum si observatia ta, inclin sa cred ca ai dreptate si ca cel ce a tradus trebuia sa foloseasca "mirt" si nu "mir" (sau o fi fost o gresala/scapare de tipar)! G.M.
un poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
Uite-așa ajunge și un site literar ca Hermeneia, după ce mai trece timpul, ca un Maybach... plin de amintiri de lux!
Am dat din întâmplare de textul acesta al meu mai vechi și m-am gândit dacă Virgil cel de azi ar mai rămâne la părerea scrisă aici, mai sus... sau la vremea aceea eram prea orbiți de polemici și ambiții și analiza pe text devenea vasală pornirilor viscerale.
Acest text în particular mi-l amintesc bine, el aparține perioadei mele hai să o numesc așa 'metaforice' și destul de clasice din acest punct de vedere, iar acest poem este chiar unul simplu. Virgil mi-l desface în bucățele (ceea ce deobicei nu faci cu un poem) și aparent mi-l desființează.
Aș fi curios dacă el mai gândește acum la fel ca atunci.
Eu unul acum l-aș desființa din cu totul alte motive.
Îmi cer scuze pentru această dizertație care poate fi oricând văzută ca o divagație.
la reducere din soldul de iarnă trecută. prea mult spus, lasă doar REDUCERE sau SOLD la o fereastră din clădirea gării LA FEREASTRĂ nu era destul? sau [la o fereastră din gară]? [să strig plină de libertate] aș scoate PLINĂ DE LIBERTATE, cine strigă [liniște în public! azi mor păsările] e, clar, plin de libertate [viața nu-i de vânzare și că nici măcar moartea nu poate fi cumpărată.] asta sună cam clișeistic și mai repeți că [moartea nu poate fi cumpărată] în final [pe o șină sau două] de ce nu simplu, pe șine? [heruvimilor blonzi] heruvimi roșcați nu prea am văzut prin iconografia bizantină... iarăși e cam mult BLONZI mi-a plăcut prima parte a poemului, cu kilowații atât de lirici, până la lozinca aia cu păsările ce mor restul mi se pare totuși un clișeu american, cu fetița cu păpușa albastră îmi place stilul tău
chill out, Corina! uite cu citatele acestea: caut bărbat cu intenții serioase de a schimba lumea(Blind date) femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' eu ca bărbat cu intenții serioase, mă declar onorat să schimb lumea într-o noapte:) bună definiția asta a ta sui generis a bărbatului...:) again, chill out!:)
va trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
Pentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
Un poem solar, în jurul căruia m-am rotit găsindu-i alte taine și înțelesuri.Un cântec a cărei cheie, mereu alta, se află în fiecare dintre noi. La mulți ani !
Margas, ești îndrituită la propria opinie. Sper să nu te superi dacă sînt convins că este greșită. Și da, acele cuvinte nu sînt „becalisme”. Că doar nu le-o fi cumpărat Becali și pe astea. Am senzația că ești terorizată de Becali. În orice caz, te anunț eu, dacă nu știi, cuvintele aparțin limbii române. Și nu mă deranjează să le folosesc. Dacă urechile tale au probleme cu asta nu pot spune decît că este o situație nefericită. Îmi pare rău pentru tine. Deși mă tem că se ascunde aici puțină ipocrizie. De vreme ce am întîlnit la tine expresii mult mai... (cum să le zicem...? ) ... greu de digerat. Deci pînă una alta ai grijă de bîrnă.
Iar în ce privește cititorul, nu înțeleg de ce ar trebui să îți cer ție voie ca să îl consider superficial. Mă tem că Paul are dreptate cînd atrage atenția asupra insolenței tale. Nu are limite.
Ce n-am priceput eu este de ce te-ai mai „coborît” să participi dacă tema este de „clasa a patra”.
mă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
Adrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
Bukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
Sapphire, aș dori să știu dacă s- a întâmplat vreodată ca vreun comentariu al meu să nu se încadreze în prevederile regulamentului și dacă s- a întâmplat aș dori să știu și cum am încălcat aceste prevederi ca să mă pot corecta măcar pe viitor. Consider că mi- am exprimat deja o părere despre acet text, am spus că mie personal îmi place, nu cred că e nevoie să intervin cu altceva, din punctul meu de vedere. În niciun caz nu voi fi eu cea care va scoate în evidență aspecte negative, la nimeni, nu pentru că nu le văd, dar pentru că este alegerea mea să nu o fac și nu cred că greșesc cu ceva. Mulțumesc pentru intervenție, dar cu tristețe trebuie să spun că tot din punctul meu de vedere, mie nu mi se pare corect ceea ce se întâmplă uneori aici, cred că părerile ar trebui totuși altfel spuse, pe un alt ton, sunt doar ale noastre și sunt subiective, ceilalți pot să se regăsească sau nu în ele. Și nu știu de trebuie să ne legăm de studiile celorlalți, dacă tot spuneai de regulament. Chiar aș dori să știu dacă există vreo prevedere care spune acolo că putem să facem referiri la biografia celorlalți, să îi jignim dacă se poate, dacă îndoielile nu își au locul și urările creștinești deranjează. Îmi vine să tac definitiv, așa cum au făcut- o și alții.
în ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
imi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
Îmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
Era o posibilă explicaţie, Virgil, nu un argument. Un argument nu începe cu "cred", aşa cum am început eu primul com. Şi, după cum, cred, se poate înţelege din încheierea mea, bineînţeles că nici eu nu agreez asemenea construcţii... dar nu din motivul că limba română s-ar îmbogăţi astfel prea repede, ci din altele pe care, poate, le vom discuta altădată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este expresiv colajul. prin: 'când plouă îmi vine în minte aiurea chipul tău ca o liniște cu scutece și nori" apoi antitetic "pe la noi se zice dragoste băiete dragoste și sânge" am tot revenit, am tot privit. nu știam ce mă atrage. e o realitate dură și expresivă, redată de imagine și completată foarte potrivit de cuvinte. deci cu riscul de a fi interpretat aiurea, (chiar nu îmi pasă) las un semn de apreciere pentru experiment, empatic față de acești oameni, pentru că mie poate să îmi spună oricine fără a se îndepărta de adevăr: sos un villero.
pentru textul : amor villero ▒ deStefan daca as fi intentionat sa comentez textul, acest lucru s-ar fi intamplat deja pana acum. Crede-ma ca nu mi-a facut placere sa fac pe militianul sub textul Katyei insa dat fiind faptul ca moderatorul era intr-o binemeritata vacanta am intervenit incercand sa te sensibilizez asupra ideii ca o penita nu poate fi justificata de un comentariu mai scurt chiar decat numele tau. In rest e vorba de alegeri... ale mele, ale tale etc
pentru textul : spovedania venelor albastre deCălin, mulţumesc pentru comentariu. Apropo de specularea ideii, mă gândesc chiar la o schiţă/nuvelă fantastică, dacă nu mi-o fi prea lene să o scriu. În rest, am clocit o variantă, de care nu sunt încă mulţumit, dar o afişez totuşi. Poate mă ajută să o văd şi în altă parte decât in word.
***
totul a început în seara aia când a picat cablul TV în toată ţara
în timpul meciului Chelsea-Internazionale din cupa UEFA
era ploaie dar tot am ieşit în stradă în semn de protest mai târziu
vecinii mi s-au alăturat întâi din curiozitate apoi din necesitate
până am ajuns jumătate iar jumătatea noastră ne-a urmat supusă
am golit sticle le-am spart de caldarâm şi am spart mai apoi vitrine
am aruncat pe fereastră televizoarele
pietre-n geamul providerilor frustrare întinzându-se o dată cu focurile
printre clădiri de birouri să ardem vrăjitorii pe rug urlam
să le ardem maşinile şi casele să dăm foc la avioane şi trenuri
noi suntem eroii de data asta nu mai avem nevoie de modelele lor
putem şi singuri să punem de-un mic război destul ne-au hrănit cu exemple
deşi ne-au ţinut în lanţ ca pe câini cu pâine şi thriller
să ardem supermarketurile să bem toate magazine de băuturi fine
să devorăm diamantele şi Rolexurile să asasinăm timpul
să dăm foc la haine şi la nevoia de a le purta
să nu mai existe niciun (Hugo) Boss sau Pierre Cardin la care să ne închinăm
să explodeze showroom-urile auto benzinăriile şi sondele de petrol şi gaze
mama lor de bandiţi nici măcar un meci nu ne lasă să vedem liniştiţi
pâine şi fotbal pâine şi whisky pâine şi circ
să evadăm din cuşca asta stâmtă numită ţară veniţi cu noi
să răsturnăm guverne şi monarhii să spânzurăm preşedinţii să mâncăm
dictatori pe pâine şi circ să fim întâi o mare apoi un ocean
să fim rând pe rând glaciaţiunile şi diluviile planetei ăsteia nerecunoscătoare
şi să nu rescriem nimic nu avem nevoie de re-scrieri nu avem nevoie
de istorie pentru a ne mânca între noi
când totul se termină şi nu ne mai rămâne nimic de urât
să braconăm iubirea la fiecare colţ de stradă cum obişnuiam să plantăm curse
pentru blănuri de leopard
am început să ne autodevorăm încetul cu încetul întâi un deget o ureche
apoi mâna stângă
ce nevoie mai avem de ea ce nevoie mai avem de gânduri şi statui
pâinea s-a terminat şi ea a rămas doar circul deşertăciunilor
şi ăla plagiat
dar cui să-i mai pese?
cine ştie prin ce cotloane
oamenii şobolani încă mai colcăie
mi-e foame şi nu mi-a mai rămas decât mâna dreaptă
şi-o conexiune la internet
(mesaj plutind în derivă deasupra unei planete care nu mai prezintă nici o formă de viaţă
Log #%* / 2032 / Via Lactea)
Ce facem, fraţilor, ne întoarcem?
pentru textul : Pâine şi circ deSă le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
pentru textul : aproape noapte pe grant deFratilor, nu va mai tot luati de exprimarea mea aia cu "familia".. eu am zis asa, ca idee pentru ca mi-au picat ochii pe poza respectiva aseara cand faceam browsing printr-un folder de pe comp pe care scrie "de la Virgil". Repede preluati unul de la altul argumentele! Daca eu sunt woosy voi sunteti "pussy". Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti. De fapt, prostanacul esti chiar tu cand faci asa. Eu am intrebat "de unde are poza" si am spus clar ca nu m-am suparat (nu pe el). Astept in continuare raspuns la intrebarea pusa. In rest, poate sa latre gasca ta de pe hermeneia cat o vrea ca pe mine ma doare undeva. Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic. M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate. De fapt, suntem toti niste amarati. Andu
pentru textul : login dePentru Rim eu dispun de 'Biblia' (c) Gute Botschaft Verla 1989, 1990, nespecificandu-se numele celui care a tradus-o din germana in romana, tiparirea fiind realizata in Germania. La pagina 687 sta scris: 13 "Preaiubitul meu imi este ca un manunchi de mir, care se odihneste intre sinii mei". Citat pe care l-am preluat intocmai. Recitind acum cu atentie "citatul" precum si observatia ta, inclin sa cred ca ai dreptate si ca cel ce a tradus trebuia sa foloseasca "mirt" si nu "mir" (sau o fi fost o gresala/scapare de tipar)! G.M.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deun poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
pentru textul : conversație deUite-așa ajunge și un site literar ca Hermeneia, după ce mai trece timpul, ca un Maybach... plin de amintiri de lux!
pentru textul : octopus deAm dat din întâmplare de textul acesta al meu mai vechi și m-am gândit dacă Virgil cel de azi ar mai rămâne la părerea scrisă aici, mai sus... sau la vremea aceea eram prea orbiți de polemici și ambiții și analiza pe text devenea vasală pornirilor viscerale.
Acest text în particular mi-l amintesc bine, el aparține perioadei mele hai să o numesc așa 'metaforice' și destul de clasice din acest punct de vedere, iar acest poem este chiar unul simplu. Virgil mi-l desface în bucățele (ceea ce deobicei nu faci cu un poem) și aparent mi-l desființează.
Aș fi curios dacă el mai gândește acum la fel ca atunci.
Eu unul acum l-aș desființa din cu totul alte motive.
Îmi cer scuze pentru această dizertație care poate fi oricând văzută ca o divagație.
Silvia, vezi că nu o să găsești nimic sub brad:) mersic!
pentru textul : ... the last alibi for death deo repetitie nu e intotdeauna o gafa.
pentru textul : december spleen deEu incerc , nu am pretentia ca sunt perfecte textele. Mai bine spuneti unde gresesc inainte de a zice 'slab", "plin de clisee" etc
pentru textul : Să zbor deMulţumesc pentru opriri şi păreri, apreciez :)
pentru textul : atât de absurd deSi prozodia unde e?
pentru textul : Despre ale mele zile dela reducere din soldul de iarnă trecută. prea mult spus, lasă doar REDUCERE sau SOLD la o fereastră din clădirea gării LA FEREASTRĂ nu era destul? sau [la o fereastră din gară]? [să strig plină de libertate] aș scoate PLINĂ DE LIBERTATE, cine strigă [liniște în public! azi mor păsările] e, clar, plin de libertate [viața nu-i de vânzare și că nici măcar moartea nu poate fi cumpărată.] asta sună cam clișeistic și mai repeți că [moartea nu poate fi cumpărată] în final [pe o șină sau două] de ce nu simplu, pe șine? [heruvimilor blonzi] heruvimi roșcați nu prea am văzut prin iconografia bizantină... iarăși e cam mult BLONZI mi-a plăcut prima parte a poemului, cu kilowații atât de lirici, până la lozinca aia cu păsările ce mor restul mi se pare totuși un clișeu american, cu fetița cu păpușa albastră îmi place stilul tău
pentru textul : intervenție pe impresii goale dechill out, Corina! uite cu citatele acestea: caut bărbat cu intenții serioase de a schimba lumea(Blind date) femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' eu ca bărbat cu intenții serioase, mă declar onorat să schimb lumea într-o noapte:) bună definiția asta a ta sui generis a bărbatului...:) again, chill out!:)
pentru textul : caut femeie deva trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
pentru textul : ora amiezii deOrice graniță dintre două țări care au filosofii politice diferite e nasoală. Crezi că granița dintre US și Mexic e mai frumoasă?
pentru textul : sandale pentru no woman's land dePentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
pentru textul : vule vu murir avec moi? deUn poem solar, în jurul căruia m-am rotit găsindu-i alte taine și înțelesuri.Un cântec a cărei cheie, mereu alta, se află în fiecare dintre noi. La mulți ani !
pentru textul : 33 deMargas, ești îndrituită la propria opinie. Sper să nu te superi dacă sînt convins că este greșită. Și da, acele cuvinte nu sînt „becalisme”. Că doar nu le-o fi cumpărat Becali și pe astea. Am senzația că ești terorizată de Becali. În orice caz, te anunț eu, dacă nu știi, cuvintele aparțin limbii române. Și nu mă deranjează să le folosesc. Dacă urechile tale au probleme cu asta nu pot spune decît că este o situație nefericită. Îmi pare rău pentru tine. Deși mă tem că se ascunde aici puțină ipocrizie. De vreme ce am întîlnit la tine expresii mult mai... (cum să le zicem...? ) ... greu de digerat. Deci pînă una alta ai grijă de bîrnă.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deIar în ce privește cititorul, nu înțeleg de ce ar trebui să îți cer ție voie ca să îl consider superficial. Mă tem că Paul are dreptate cînd atrage atenția asupra insolenței tale. Nu are limite.
Ce n-am priceput eu este de ce te-ai mai „coborît” să participi dacă tema este de „clasa a patra”.
mă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
pentru textul : anna deAdrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
Bukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
pentru textul : trezirea la irealitate deSapphire, aș dori să știu dacă s- a întâmplat vreodată ca vreun comentariu al meu să nu se încadreze în prevederile regulamentului și dacă s- a întâmplat aș dori să știu și cum am încălcat aceste prevederi ca să mă pot corecta măcar pe viitor. Consider că mi- am exprimat deja o părere despre acet text, am spus că mie personal îmi place, nu cred că e nevoie să intervin cu altceva, din punctul meu de vedere. În niciun caz nu voi fi eu cea care va scoate în evidență aspecte negative, la nimeni, nu pentru că nu le văd, dar pentru că este alegerea mea să nu o fac și nu cred că greșesc cu ceva. Mulțumesc pentru intervenție, dar cu tristețe trebuie să spun că tot din punctul meu de vedere, mie nu mi se pare corect ceea ce se întâmplă uneori aici, cred că părerile ar trebui totuși altfel spuse, pe un alt ton, sunt doar ale noastre și sunt subiective, ceilalți pot să se regăsească sau nu în ele. Și nu știu de trebuie să ne legăm de studiile celorlalți, dacă tot spuneai de regulament. Chiar aș dori să știu dacă există vreo prevedere care spune acolo că putem să facem referiri la biografia celorlalți, să îi jignim dacă se poate, dacă îndoielile nu își au locul și urările creștinești deranjează. Îmi vine să tac definitiv, așa cum au făcut- o și alții.
pentru textul : Gând de vecernie deîn ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
pentru textul : angoase&fisuri deAranca am corectat.. sper ca apar accentele in franceza cum trebuie. Restul e hazard..
pentru textul : Un Poet Român la Paris deaveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
pentru textul : jurnal de nesomn IV deimi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
pentru textul : cine mă visează deÎmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deregret raluca dar va trebui să pui acestui text un titlu „normal”, așa cum scrie la regulament
pentru textul : amidon deEra o posibilă explicaţie, Virgil, nu un argument. Un argument nu începe cu "cred", aşa cum am început eu primul com. Şi, după cum, cred, se poate înţelege din încheierea mea, bineînţeles că nici eu nu agreez asemenea construcţii... dar nu din motivul că limba română s-ar îmbogăţi astfel prea repede, ci din altele pe care, poate, le vom discuta altădată.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul dePagini