Virgil, ma bucur cind sint plasata la mijloc din foarte multe motive, iti spun doar 3 (azi):
1 - e mai cald
2 - sint mai greu de observat
3 - lumea asta surda si cu un brat lipsa are nevoie de un mid-filder cu mingea la picior..:D
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
voi mai reveni cu texte despre fam. Bacovia. pe 17 sept se împlinesc 130 de ani de la naşterea poetului.mă bucur că ai făcut o incursiune scurtă dar plăcută în lumea bacoviană.
am modificat mai mult, era ceva ce mă sâcâia acolo.
interesant. uite textul asta mi-a reamintit vechea mea intrebare, de ce sint oare in mod traditional romanii atit de ostili economiei de piata si ideii de comert... si chiar ideii de citadin si sau chiar conceptului de finante... sa fim in esenta doar un trib feudal...?
Virgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
multumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
Andu, este experiment vizual sectiunea unde se pot posta colaje foto. Cit despre mesaj, l-ai vazut bine, atit de putin timp si atitea mesaje de citit, atitea sticle de deschis.
Un sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
Pentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
Cît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
O poezie in care scriitura imbraca haine de sarbatoare. Este, de departe, unul dintre cele mai reusite poeme pe care l-am mai citit cindva, undeva... "Scrii frumos dar acum nu ne vede nimeni dă-ți versurile jos să te văd cum arăți fără ele să te mîngîi pe umeri de lacrimi ce plîng înăuntru ca văduvele atîtor războaie pierdute de mine" si, in continuare: "dă versurile jos de pe tine să ating epiderma trecutului tău enigmatic în banalitatea ce o poartă letargic asemeni unei medalii rătăcite pe cîmpul infinit al atîtor bătălii pierdute de mine." Scrii frumos, Virgil Titarenco. Abia astept sa vad volumul "Mirabile dictu".
Djamal dragă, nu toată lumea poate să scrie haiku-uri, nici chiar tu nu reuşeşti mereu... un text poetic mai are şi redundanţe mai are elemente epice, mă rog, ştii tu. De exemplu şoapta desigur că se adresează urechii la fel cum cuvântul se adresează minţii (cui are aşa ceva) dar eu am scris "în ureche" ceea ce ar trebui să sugereze o anumită intimitate, putea fi şi "la ureche" sau "între urechi" ceea ce ar fi fost altceva. Dar nu ştiu de ce îţi explic eu ţie toate astea. Comentariul tău vorbeşte de la sine.
Nicodem, tu încă mai scrii în subsolul textelor mele, nu-mi vine să cred! Eu îţi propun să mă ignori aşa cum fac şi eu cu tine, e civilizat şi nu facem accese pe aici de pomană.
Andu
parerea mea este ca desi e scris relativ bine, textul e cam dulceag pentru gustul meu. Am de asemenea rezerve fata de folosirea femininului "psiholoagei". Ultima data cind traiam eu in Romania profesiunile in general nu aveau "gender". Sa inteleg ca s-au schimbat regulile...?
Cred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
D-nă Deminescu, când se poate, e indicat să răspundeţi tuturor comentatorilor într-un comentariu.
Dacă aţi fi căutat la "întrebări şi răspunsuri", aţi fi găsit mult mai repede răspunsul...
se vrea un poem cifrat, un fel de: descuie-ma, daca poti?
ce inseamna punk bach? punk, e clar. bach, e clar. punk bach insa? nici prin cataloagele muzicale n-am dat de el! in ce priveste poemul in sine, mi se pare o luare de atitudine vis-a-vis de nebunia tanarului sedus de mirajul muzicii rock, punk, etc. si capcanele ei. hm.
Toate textele vizuale din experimentul "Crucile" se pot privi, odată cu acesta de aici, ca o continuare firească, și mă întreb care e următoarea variantă care poate continua în mod logic șirul. După lectură, rămân cu senzația că orice aș încerca să schimb în text ar modifica esențial poemul.
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
e o cascadă de cuvinte. îmi spunea cineva într-un tren că uneori citește o poezie, îi place și habar nu are ce să spună despre ea. așa se întâmplă cu mine acum. și-ar fi nedrept să trec așa nevăzut, e timp și pentru critică adevărată.
cristina, un fenomen este „complex” numai atunci cînd cineva nu are curajul să spună nu sau să spună da. simple as that. iar chestia asta este la fel de banala și acum, și acum 22 de ani, și acum 50 de ani, și acum o mie de ani. în adevăr, în anumite situații trebuie să mori pentru asta sau să faci închisoare. dar, evident, cine sînt eu ca să îi spun cuiva să nu își vîndă sufletul. nimeni nu a fost făcut membru pcr cu forța și nimeni nu a devenit informator cu forța. te asigur de asta. nimic nu a fost niciodată otova. cu excepția cazului în care ești beat și nu știi ce faci.
p.s.
nu am fost niciodată regalist și nici nu cred că a fost vreodată cineva din familia mea. și nu am nu am fost niciodată, și nici nu sînt apolitic. cel puțin atîta timp cît trăiesc printre oameni.
Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
Păcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
Pe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
cred ca prima strofa, care tine de_decor, mai merge lucrata. primele doua versuri sunt foarte bune, nu le-as accentua cu masinile de lux si fetele de infractori.
Matei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc pentru sinceritate! Dar aici limba engleză este un fel de viciu comun tuturor. tincuta
pentru textul : Statuia de nisip deVirgil, ma bucur cind sint plasata la mijloc din foarte multe motive, iti spun doar 3 (azi):
1 - e mai cald
2 - sint mai greu de observat
3 - lumea asta surda si cu un brat lipsa are nevoie de un mid-filder cu mingea la picior..:D
multumesc pentru aurul investit!:)
pentru textul : How to train your dragon deCred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : pseudo/credo deDraga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români devoi mai reveni cu texte despre fam. Bacovia. pe 17 sept se împlinesc 130 de ani de la naşterea poetului.mă bucur că ai făcut o incursiune scurtă dar plăcută în lumea bacoviană.
am modificat mai mult, era ceva ce mă sâcâia acolo.
pentru textul : Amintiri despre Gabriel Bacovia deinteresant. uite textul asta mi-a reamintit vechea mea intrebare, de ce sint oare in mod traditional romanii atit de ostili economiei de piata si ideii de comert... si chiar ideii de citadin si sau chiar conceptului de finante... sa fim in esenta doar un trib feudal...?
pentru textul : Dude albe dude roşii deVirgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
pentru textul : mount palomar demultumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deAndu, este experiment vizual sectiunea unde se pot posta colaje foto. Cit despre mesaj, l-ai vazut bine, atit de putin timp si atitea mesaje de citit, atitea sticle de deschis.
pentru textul : scurt metraj deUn sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
pentru textul : Sonet 148 deMarius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
pentru textul : Cântec dePentru a răspunde care este menirea poeziei nu poți răspunde decât tot poetic. Profetul ne întreabă la ce bun poetul pe vreme de seceta? Pai ca să ne aducă aminte de ploaie. Poezia nu are nevoie decât de acest răspuns în perspectiva mea, dar ca să ne înfundăm lucid în raționamente, aș mai adăuga câte ceva. 1. De curând m-a pus pe gânduri un comentariu al lui Ionuț Caragea adresat undeva unui alt poet. Chiar este adevărat că pentru a respecta drepturile de autor ale unor edituri, poetul nu mai are drepturi totale asupra cărții, și nu mai are voie să-și publice acele poezii în altă parte? Dacă da, ar fi tragic și catastrofal pentru actul creator în sine. Și ar însemna că poetul respectiv pentru faima de a fi publicat la o editură importantă, renunță la propria creație. Sau chiar înseamnă că-și vine creația ca să-și cumpere "faima". Mi se pare de neconceput. Ar însemna că Ionuț Caragea chiar are dreptate: poetul se închide într-un cerc foarte restrâns și înțeleg atunci și de ce "poeții consacrați" nu-și fac cunoscute publicului larg creațiile, nu și le pun pe net, spune I.C. Răspunde tot el: n-au voie! Eu credeam că nu o fac din orgoliu și aroganță. 2. Dar ce să ne mai mirăm, căci știm că există acum chiar site-uri care își propun așa ceva, să acorde beneficii materiale unor "elite" care până la urmă sunt alese tot de o mediocritate ambiguă, o mediocritate care chiar se vrea evitată. Se promovează, astfel, anticultura și noncreația, se introduc criterii artificiale și un sistem valoric șubred din start. Creația nu poate fi considerată un fel de darwinism al proncipiului că cine e mai "puternic", supraviețuiește. Valoarea unei creații nu o dă niciodată prezentul, ci doar posteritatea. 3. În legătură cu profitul, aș spune că așa ar fi ideal, ca un poet să poată trăi din scris. Dar limita e foarte sensibilă aici. Să faci orice pentru a fi vandabil e o prostituție intelectuală. Poezia contemporană de mult timp se deteriorează tocmai pentru a fi la modă, pentru a se coborî la nivelul cultural tot mai scăzut al marii mase de necititori, pe care vrea să-i transforme în cumpărători de poezie abjectă. Unii autori chiar își fac un crez din asta.
pentru textul : Ce rost are poezia? deun pisic/ atat de mic/ facea baie-ntr-o/ fantana.
pentru textul : Pisica neagră deCît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
pentru textul : zborul tău sidefiu deO poezie in care scriitura imbraca haine de sarbatoare. Este, de departe, unul dintre cele mai reusite poeme pe care l-am mai citit cindva, undeva... "Scrii frumos dar acum nu ne vede nimeni dă-ți versurile jos să te văd cum arăți fără ele să te mîngîi pe umeri de lacrimi ce plîng înăuntru ca văduvele atîtor războaie pierdute de mine" si, in continuare: "dă versurile jos de pe tine să ating epiderma trecutului tău enigmatic în banalitatea ce o poartă letargic asemeni unei medalii rătăcite pe cîmpul infinit al atîtor bătălii pierdute de mine." Scrii frumos, Virgil Titarenco. Abia astept sa vad volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : Scrii frumos ▒ deDjamal dragă, nu toată lumea poate să scrie haiku-uri, nici chiar tu nu reuşeşti mereu... un text poetic mai are şi redundanţe mai are elemente epice, mă rog, ştii tu. De exemplu şoapta desigur că se adresează urechii la fel cum cuvântul se adresează minţii (cui are aşa ceva) dar eu am scris "în ureche" ceea ce ar trebui să sugereze o anumită intimitate, putea fi şi "la ureche" sau "între urechi" ceea ce ar fi fost altceva. Dar nu ştiu de ce îţi explic eu ţie toate astea. Comentariul tău vorbeşte de la sine.
pentru textul : memento deNicodem, tu încă mai scrii în subsolul textelor mele, nu-mi vine să cred! Eu îţi propun să mă ignori aşa cum fac şi eu cu tine, e civilizat şi nu facem accese pe aici de pomană.
Andu
parerea mea este ca desi e scris relativ bine, textul e cam dulceag pentru gustul meu. Am de asemenea rezerve fata de folosirea femininului "psiholoagei". Ultima data cind traiam eu in Romania profesiunile in general nu aveau "gender". Sa inteleg ca s-au schimbat regulile...?
pentru textul : Experiența deCred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
Fain.
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deD-nă Deminescu, când se poate, e indicat să răspundeţi tuturor comentatorilor într-un comentariu.
Dacă aţi fi căutat la "întrebări şi răspunsuri", aţi fi găsit mult mai repede răspunsul...
http://hermeneia.com/faq-page#n12567
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor dese vrea un poem cifrat, un fel de: descuie-ma, daca poti?
pentru textul : punk bach dece inseamna punk bach? punk, e clar. bach, e clar. punk bach insa? nici prin cataloagele muzicale n-am dat de el! in ce priveste poemul in sine, mi se pare o luare de atitudine vis-a-vis de nebunia tanarului sedus de mirajul muzicii rock, punk, etc. si capcanele ei. hm.
Toate textele vizuale din experimentul "Crucile" se pot privi, odată cu acesta de aici, ca o continuare firească, și mă întreb care e următoarea variantă care poate continua în mod logic șirul. După lectură, rămân cu senzația că orice aș încerca să schimb în text ar modifica esențial poemul.
pentru textul : crucile deDa, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... dee o cascadă de cuvinte. îmi spunea cineva într-un tren că uneori citește o poezie, îi place și habar nu are ce să spună despre ea. așa se întâmplă cu mine acum. și-ar fi nedrept să trec așa nevăzut, e timp și pentru critică adevărată.
pentru textul : între c și î decristina, un fenomen este „complex” numai atunci cînd cineva nu are curajul să spună nu sau să spună da. simple as that. iar chestia asta este la fel de banala și acum, și acum 22 de ani, și acum 50 de ani, și acum o mie de ani. în adevăr, în anumite situații trebuie să mori pentru asta sau să faci închisoare. dar, evident, cine sînt eu ca să îi spun cuiva să nu își vîndă sufletul. nimeni nu a fost făcut membru pcr cu forța și nimeni nu a devenit informator cu forța. te asigur de asta. nimic nu a fost niciodată otova. cu excepția cazului în care ești beat și nu știi ce faci.
pentru textul : Spoiler 2 dep.s.
nu am fost niciodată regalist și nici nu cred că a fost vreodată cineva din familia mea. și nu am nu am fost niciodată, și nici nu sînt apolitic. cel puțin atîta timp cît trăiesc printre oameni.
Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
pentru textul : Pierrot deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
erata: câți oameni se pot simți oare liberi în matca lor?
pentru textul : perdera dePăcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
cred ca prima strofa, care tine de_decor, mai merge lucrata. primele doua versuri sunt foarte bune, nu le-as accentua cu masinile de lux si fetele de infractori.
pentru textul : lumea e o pisică jigărită deMatei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
pentru textul : starea hermeneia dePagini