Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
îmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
Silviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
Adrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
un text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
Poezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
Pe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
Sa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
Ba a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
nu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
primul haiku imi aminteste de lacul de la ipotesti. acolo impreuna cu prietenul meu Ciprian Soptica am avut un dialog despre culoarea lacului. Lacul era galben, asa cum ni-l descrie insusi Eminescu. Ceea ce ne fascina era concertul broastelor. O placere sa asculti de pe un pod poemele lor. De aceea cred ca si acest prin haiku reprezinta in fond strigatul poetic. al doile-a hauku e parca o poveste de dragoste de la tara. numai doi indragostiti de la tara pot asculta cu adevarat cantecul greierilor. tinerii de la oras aud mai mult cantecul canalelor sau a motoarelor de masini. a savura acest "ceai cu luna" cred ca inseamna mai curand inivatie in mijlocul naturii. doamne ce frumos e scris acest haiku. ma si vad alaturi de iubita mea sub ramuri undeva in mijlocul campului acultand luna, ascultand greierii, ascultand cum ea soarbe ceiul. felicitari pentru acest haiku. al trei-lea haiku se intampla acum. in iasi ploaia chiar mangaie iarba. o splendoare sa arunci privirea printe bulele de pamantului ce se racoreste. iti multumesc pentru aceasta desfatare a hakuurilor tale. tate cele bune Paul von Gorban
Eu am citit poemul ca pe un poem al contrastelor, unele enunțate, altele doar sugerate: noapte/dimineață, curat/murdar, deschis/închis(ferecat), curaj/teamă, mat/strălucitor, mort/viu, plin/gol, minuscul/uriaș.
Versurile
„tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?”
fac un fel de piruetă în discursul liric.
Nebunia iubirii necondiționate a celui de pe cruce mi se pare bine sugerată.
Cam asta e cheia în care am citit... De am dat greș, iartă!
vă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
Am mai citit textul si in alta parte si m-am minunat. De ce? Nu spun pentru a nu fi nepoliticos.
"Spre deosebire de alte matrici care depozitează informaţia, arta nu transmite ceva. Se vorbeşte desigur despre limbaj artistic şi crearea de simboluri de natură artistică. Faptul că arta are un caracter simbolic este evident. Însă ceea ce ea criptează ca atare în mesajul artistic nu capătă semnificaţie prin corespondenţă la nivelul receptorului. Arta nu vehiculează conţinut, ci formă."
Pai daca "arta nu transmite ceva" de de Doamna/Domnisoara ma scrii matale? Si apoi ce-or fi, dupa dumneata, "simbolurile" alea (chiar si "artistice")? In plus,, daca arta chiar nu transmite nimic, atunci cum "simbolurile artistice schiteaza realitatea"? etc.
Stop, ca m-am plictisit sa scriu. In schimb, marturisesc ca textul m-a amuzat copios
ce frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
Virgil, arta stranie provine din faptul ca de-abia acum incep sa-mi aduc aminte. Toata partea cu tata, cu fugitul de-acasa e adevarata. De aia am si simtit nevoia sa separ, e un text foarte important pentru mine pentru ca marcheaza o trecere. Imaginatia mea se reflecta, cred eu, in comparatii. Lucrind mai nou, intr-o unitate militara, mi se recomanda foarte multa atentie. Multumesc de apreciere.
Un text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
... mulțumesc, Beniamin!... nu voi comenta comentariul tău, pot doar a spune că nu este simbolic în acest text aproape nimic. dacă tu ai îmbogățit textul este meritul tău. iar nopțile nu mi le bântuie nimeni:).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deregină, în clipa în care cine va scrie: "sunet umed de fagot în larg", eu nu pot crede că nu are în sânge poezia...
pentru textul : Helen deîmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
pentru textul : Bilet în ușă deSilviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deAdrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
un text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
pentru textul : Zzet dede ce „cum” și nu „ca”?
pentru textul : Quo vadis? degreşeli semnificative de traducere
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko debine te-am regasit andule, ma bucur ca mai existi...
pentru textul : me and mr. tom waits depoemul peron. uite ca la asta nu m-am gindit.
pentru textul : cuvinte în tempera dePoezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
pentru textul : ceainicul deLa mulți ani Hermeneei!La mulți ani, Virgil și Consiliului de Conducere Hermeneia! Un an binecuvântat, cu drag! paul blaj
pentru textul : Sărbători bune - 2008 dePe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
pentru textul : despre inundaţii. altfel deSa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
Ba a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
pentru textul : Ambidextru dede la oltean la oltean/să trăiți bine domnule Lucian
pentru textul : clasică denu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
pentru textul : nodoram huiorul* de:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
pentru textul : pauză de băgat aplauze deprimul haiku imi aminteste de lacul de la ipotesti. acolo impreuna cu prietenul meu Ciprian Soptica am avut un dialog despre culoarea lacului. Lacul era galben, asa cum ni-l descrie insusi Eminescu. Ceea ce ne fascina era concertul broastelor. O placere sa asculti de pe un pod poemele lor. De aceea cred ca si acest prin haiku reprezinta in fond strigatul poetic. al doile-a hauku e parca o poveste de dragoste de la tara. numai doi indragostiti de la tara pot asculta cu adevarat cantecul greierilor. tinerii de la oras aud mai mult cantecul canalelor sau a motoarelor de masini. a savura acest "ceai cu luna" cred ca inseamna mai curand inivatie in mijlocul naturii. doamne ce frumos e scris acest haiku. ma si vad alaturi de iubita mea sub ramuri undeva in mijlocul campului acultand luna, ascultand greierii, ascultand cum ea soarbe ceiul. felicitari pentru acest haiku. al trei-lea haiku se intampla acum. in iasi ploaia chiar mangaie iarba. o splendoare sa arunci privirea printe bulele de pamantului ce se racoreste. iti multumesc pentru aceasta desfatare a hakuurilor tale. tate cele bune Paul von Gorban
pentru textul : Trei haikuri în limba română deEu am citit poemul ca pe un poem al contrastelor, unele enunțate, altele doar sugerate: noapte/dimineață, curat/murdar, deschis/închis(ferecat), curaj/teamă, mat/strălucitor, mort/viu, plin/gol, minuscul/uriaș.
Versurile
„tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?”
fac un fel de piruetă în discursul liric.
Nebunia iubirii necondiționate a celui de pe cruce mi se pare bine sugerată.
pentru textul : me and mr. tom waits deCam asta e cheia în care am citit... De am dat greș, iartă!
vă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
pentru textul : indie dee bine si asa decat deloc. e o poezie mai veche asa ca nu ma apuc sa despic firul in patru. oricum, multumesc pentru mesaj.
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări deAndu in ipostaza melancolina. Nu-i asa ca, uneori, lucrurile simple, spuse din suflet, sunt mai aproape de ceea ce intelegem prin poezie?
pentru textul : unele lucruri deAm mai citit textul si in alta parte si m-am minunat. De ce? Nu spun pentru a nu fi nepoliticos.
"Spre deosebire de alte matrici care depozitează informaţia, arta nu transmite ceva. Se vorbeşte desigur despre limbaj artistic şi crearea de simboluri de natură artistică. Faptul că arta are un caracter simbolic este evident. Însă ceea ce ea criptează ca atare în mesajul artistic nu capătă semnificaţie prin corespondenţă la nivelul receptorului. Arta nu vehiculează conţinut, ci formă."
Pai daca "arta nu transmite ceva" de de Doamna/Domnisoara ma scrii matale? Si apoi ce-or fi, dupa dumneata, "simbolurile" alea (chiar si "artistice")? In plus,, daca arta chiar nu transmite nimic, atunci cum "simbolurile artistice schiteaza realitatea"? etc.
pentru textul : Exerciţii logice deStop, ca m-am plictisit sa scriu. In schimb, marturisesc ca textul m-a amuzat copios
ce frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
titlul mi-a plăcut la nebunie!
pentru textul : în plămânii tăi e primăvară deVirgil, arta stranie provine din faptul ca de-abia acum incep sa-mi aduc aminte. Toata partea cu tata, cu fugitul de-acasa e adevarata. De aia am si simtit nevoia sa separ, e un text foarte important pentru mine pentru ca marcheaza o trecere. Imaginatia mea se reflecta, cred eu, in comparatii. Lucrind mai nou, intr-o unitate militara, mi se recomanda foarte multa atentie. Multumesc de apreciere.
pentru textul : jucării pentru fiul nostru demi se pare un poem învechit, prăfuit, din alt secol. metrica nefericit aleasă. ultimul vers, banal. e timpul să faci un exerciţiu "outside the box".
pentru textul : Boală deeu as fi ales ca titlu "puii de frig" si cam atat. iar cu trandafirul ala ar fi trebuit sa rosesti ceva.
pentru textul : revelioană deUn text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi dee un text aflat in "Santier", nu cred ca mai conteaza.
pentru textul : Maci roșii dee o porcarie, crede-ma pe cuvant.
pentru textul : Ruines de Rome de... mulțumesc, Beniamin!... nu voi comenta comentariul tău, pot doar a spune că nu este simbolic în acest text aproape nimic. dacă tu ai îmbogățit textul este meritul tău. iar nopțile nu mi le bântuie nimeni:).
pentru textul : Tot Ce Am Adus dePagini