zic ca putem gandi mai nuantat. Poate ca povestea cu muntele nu este cea mai potrivita Mai mult, as extinde ecumenismul pana la nivel de individ - asa cum am zis inainte - mergand pe diferentele dintre diversi indivizi (chiar si in cazul gemenilor care au un ADN identic) si nu la cel, prea general, de diferente intre contexte culturale din care o anumita religie face parte. Si aceasta deoarece experienta religioasa este un/o quale (plural qualia) cu totul specific(a) fiecarui individ. Mai mult, probabil pentru un artist (dar si pentru omul de stiinta, filosof etc) atunci cand este "cuprins" de "inspiratie", pare a fi vorba tot de un asemenea "quale" (creativ). Care, in lipsa de altceva mai bun, putem zice ca este tot de natura "religioasa" (mai mult sau mai putin mascata). Aici se poate porni o discutie extrem de interesanta. Care poate atinge si modul in care o anumita religie, dar si traditie culturala (in general) poate influenta (in bine sau in rau) sau sa ramana neutrua, o asemenea experienta interioara. Si inca ceva extrem de interesant. Se pare ca un astfel de quale (sa-i zicem "religios") a aparut odata cu aparitia lui homo sapiens (contemporan cu omul din Neanderthal). Homo sapiens al carui creier si-a dublat (dupa altii si-a triplat) volumul in raport cu cel al omului din Neanderthal, printr-o mutatie de-a dreptul "misterioasa". Si marturie stau desenele si picturile din pesterile rupestre. Daca va interesa pe cineva (astept reactii) as putea sa va propun o discutie plecand de la "filosofia mentalului" (extrem de actuala; mult mai actuala decat "filosofia analitica" orientata pe "limbaj") si care nu trebuie confundata cu "stiinta cognitiei" (care este orientata pe reproducerea pe computere a anumitor comportamente "inteligente" ale omului - un behaviorism depasit). Si atunci, poate, vom putea sa dicutam mai obiectiv. Pe baza de "opinii" si nu de "credinte" (fie ele religioase sau atee)

ioana, te rog, reformuleaza! ce sa inteleg prin "umplutura"? din puntul tau de vedere, celelalte frgamente nu au nicio valoare literara?

Dorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
Mulțumesc mister!

mercic! „credința fără fapte e moartă”. de-acolo incolo e simplu. cel putin asa se vede de aici.

Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.

contez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.

am uitat un semn de prețuire.

poemul este o amintire a felului în care se scria poezie înainte de 1989.

Cauta-l mult si bine, ca asa ceva nu exista :)). In alta ordine, mai literara, renunta la ultimul vers - ca degeaba astepti :)) - din cauza ca da textului un ton de telenovela. Daca te ve intreba cineva de ce ti-am dat penita, sa ii spui: pentru ca si ea asteapta, ca si mine. Chiar e un text fain.

virgile ai aici un text mana intai. l-as comenta dar bolesc de fobia miseliei romanesti care perie exemplar mai marii zilei si-i spurca prea usor, aproape firesc, pe cei mai mici...(o, hermeneia, hermeneia!...) deci ma abtin. dar textul e bun. zau ca ai talent. o curiozitate off-topic (nu te burzului!): cum se impaca omul de afaceri, transant, autoritar si pragmatic ( a carui persona jungiana e directorul de site hipercritic si acid, cu care deja m-am intersectat) cu poetul fin, care atinge cuvintele cu maiestrie? imi iarta curiozitatea de student la psihologie. si la management. si la teologie, desigur.

Nu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.

Am recitit câteva dintre traducerile lui G. Georgescu. Ai dreptate, unele sunt reuşite, dar sunt şi multe mai puţin realizate din punct de vedere artistic. Iată traducerea poeziei Chanson d'automne:
,,Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite,
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
*
Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate,
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate.
*
Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă''.
Prima strofă e frumos tradusă, a treia, binişor, dar începutul strofei a doua sună foarte rău.
Eu am tradus această strofă aşa:
,,Palid şi mut
Prin vis ascult
Când ceasul bate,
Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate''.
Iar în ceea ce-l priveşte pe Blaga, el a tradus foarte puţin din Verlaine. Eu nu ştiu decât traducerea amintită, în care poetul român a păstrat muzicalitatea originalului (e drept, într-o tonalitate mai deschisă, folosind vocalele ,,a'', ,,e'' şi ,,i'', acolo unde Verlaine foloseşte ,,o''.
Petru

mulțumim, nuța. în zilele astea nu dau doi bani pe ce spun gnosticii, agnosticii și acognosticii. dar cuvintele tale venite din suflet sunt primite de suflete. ai grijă de privirea ta fără colțuri, pentru că numai un gând frumos are caracteristicile veșniciei. atent, cu gânduri bune, paul

dane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.