parerea mea umila e ca acest text ar trebui sa fie recomandat.daca n-a facut-o nimeni spun eu, n-are trei benchiuri ci are trei stropi de platina. emilian, dumnezeu ti-a sarutat condeiul cand ai inceput sa scrii... ai grija ce faci cu talantul tau. cu mare emotie citindu-te, Katya
şi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
eu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
Un text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
Ei, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:
"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"
Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:
"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".
N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )
Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
PS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.
"dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii"
Aceste versuri le-am citit astăzi. Astăzi au o rezonanţă deosebită, tulburătoare, o emoţie pe care am trăit-o profund la doar câteva zile după ce se năştea poemul acesta, ca un cântec din subconştientul colectiv, pe care l-ai pus pe note astfel.
iată o scrisoare de adio atât de tristă scrisă dintr-o alt fel de smerenie...fără ipocrizie, fără fățărnicie, ce-și aduce porumbeii înapoi și dezleagă albastrul. ai tu câteodată niște metafore de îngenunchiere a Poeților, pentru care am toată admirația: "tu, învârtind trei degete, rotind gâtul, ți-ai prins părul frumos și ai deschis fereastra sfântului duh" "eu sângeram încă de adevărul tău cu mâinile peste urechi și vedeam cum țipătul scoate o mână afară" "apoi adăstam cu sângele în obraji lângă rotula ta visătoare și așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură" In egală măsură, PS-ul tău ("arhanghelul li-ca li-ca s-a spânzurat de nimica") mi-a amintit de alte rânduri, ale altcuiva, ca un ecou nostalgic, din altă viață: "gândul tău de mucegai/rupt din vremea când erai/rupt din vremea când eram/îngeri spânzurați în lan"...
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
Mulţumesc pentru sugestii! Am modificat, în afară de ,,atât de puţin ştim noi despre plăcere'', care sună bine şi, după părerea mea, redă sensul intenţionat de autor. Cu stimă.
nu stiu cat e de superb, poate e si multa generozitate, in prag de An Nou, inclusa in aprecierea ta, voi aseza la subtitlu "rondel", e buna sugestia, multam si Multi Ani Fericiti!
Ținându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
Îmi pare rău să spun că a avea talent şi a scrie gen Gălăţeanu e mai rău decât a nu avea talent şi a scrie gen Păunescu.
Doamnă Cristina Ştefan, mulţumesc, oricum, după toate criticile aduse de unii am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie dsecât să stric buna dispoziţie cu versurile mele hidoase. Dacă voi mai scrie vreodată ceva, va fi proză, dacă distinşii mei critici vor găsi ceva în ea.
Cu respect şi mulţumiri tuturor, Cezar
folosirea gerunziului este foarte nerecomandată. nu că eu aș fi imun la așa ceva, dar chiar dacă poate părea o regulă estetică arbitrară în limba română, asta este. limba română cu ciudățeniile ei.
Atmosfera este pesimistă, puțin prea pesimistă pentru o dimineață însorită cum este tinerețea. Niște accente păunesciene (nu știu de ce îmi amintesc acum de el) deși textul nu are nimic militant, de fanfară. Unele unități metrice uneori prea lungi pe ici-colo. Corbul îmi amintește de "The Raven" al lui Poe dar e departe de tenta lugubră de acolo. Tema nu este extrem de originală din păcate. un typo: "defapt"
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
ok, Luminita, sint onorat de prezenta si atentie. penita o iau si o asez in biblioteca.
versul 4 ramane asa cum este din cauza muzicalitatii. in haosul produs in urma electrocutarii, pestii sint dezorientati, neputand sa-si recunoasca mama. "care li-e mama" e mai unduios spus decat cine le e mama. parerea mea. dar cu siguranta, in trecerea timpului si inaintea asezarii textelor mele intr-un viitor volum voi reveni asupra lui (lor) cu schimbarile de rigoare.
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
Adrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
Poemul mi-a plăcut şi cred că totuşi el are ceva de spus, mai ales prin "a trebuit să ating/pământul unui zeu amerindian/ca să înţeleg frigul" ce eu cred că se referă la faptul că doamna Luminiţa locuieşte în Canada.
Cu respect, Cezar
pentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
Acum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
Alma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
Cand se lasa de mofturi filosofarde, oricat l-ar impodobi cu figuri de stil care-ti iau ochii dar care nu prea spun mare lucru, autorul reuseste texte de exceptie. Ca in cazul de fata,
voi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
Am o rugăminte Virgil, fiindcă am avut şi eu o umilă participare la acest concurs....eu sunt întrutotul de acord cu tine cu o singură nedumerire...putem vota propriile texte? Eu consider că nu prea ar fi corect, de fapt eram obişnuită de la concursuri de haiku cu alt sistem, poate aici e mai bine aşa, fiindcă se presupune că orice membru poate să se judece pe sine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parerea mea umila e ca acest text ar trebui sa fie recomandat.daca n-a facut-o nimeni spun eu, n-are trei benchiuri ci are trei stropi de platina. emilian, dumnezeu ti-a sarutat condeiul cand ai inceput sa scrii... ai grija ce faci cu talantul tau. cu mare emotie citindu-te, Katya
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deşi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deeu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
...mi-era dor de charientismul tău, Dorine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ...istoria scrumului deUn text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
pentru textul : nemişcaţi deAdrian A. Agheorghesei, mulţumesc pentru atenţia acordată poemului meu şi, de asemenea, pentru părerea obiectivă.
pentru textul : Manuscris netradus deNumai bine!
uitasem. penita, cu mult drag.
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deEi, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:
"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"
Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:
"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".
N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )
Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite dePS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.
"dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii"
Aceste versuri le-am citit astăzi. Astăzi au o rezonanţă deosebită, tulburătoare, o emoţie pe care am trăit-o profund la doar câteva zile după ce se năştea poemul acesta, ca un cântec din subconştientul colectiv, pe care l-ai pus pe note astfel.
pentru textul : Lumi secundare deiată o scrisoare de adio atât de tristă scrisă dintr-o alt fel de smerenie...fără ipocrizie, fără fățărnicie, ce-și aduce porumbeii înapoi și dezleagă albastrul. ai tu câteodată niște metafore de îngenunchiere a Poeților, pentru care am toată admirația: "tu, învârtind trei degete, rotind gâtul, ți-ai prins părul frumos și ai deschis fereastra sfântului duh" "eu sângeram încă de adevărul tău cu mâinile peste urechi și vedeam cum țipătul scoate o mână afară" "apoi adăstam cu sângele în obraji lângă rotula ta visătoare și așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură" In egală măsură, PS-ul tău ("arhanghelul li-ca li-ca s-a spânzurat de nimica") mi-a amintit de alte rânduri, ale altcuiva, ca un ecou nostalgic, din altă viață: "gândul tău de mucegai/rupt din vremea când erai/rupt din vremea când eram/îngeri spânzurați în lan"...
pentru textul : scrisoare de adio deUf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deMulţumesc pentru sugestii! Am modificat, în afară de ,,atât de puţin ştim noi despre plăcere'', care sună bine şi, după părerea mea, redă sensul intenţionat de autor. Cu stimă.
pentru textul : Marea e acoperită de trandafiri dedin nefericire exista atat de multe lucrari incomplete...multi au fost uitati intentionat...
pentru textul : Jules Perahim denu stiu cat e de superb, poate e si multa generozitate, in prag de An Nou, inclusa in aprecierea ta, voi aseza la subtitlu "rondel", e buna sugestia, multam si Multi Ani Fericiti!
pentru textul : Îmblânzirea licornului deȚinându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
pentru textul : Vise în adâncuri de stâncă deÎmi pare rău să spun că a avea talent şi a scrie gen Gălăţeanu e mai rău decât a nu avea talent şi a scrie gen Păunescu.
pentru textul : iarna deDoamnă Cristina Ştefan, mulţumesc, oricum, după toate criticile aduse de unii am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie dsecât să stric buna dispoziţie cu versurile mele hidoase. Dacă voi mai scrie vreodată ceva, va fi proză, dacă distinşii mei critici vor găsi ceva în ea.
Cu respect şi mulţumiri tuturor, Cezar
folosirea gerunziului este foarte nerecomandată. nu că eu aș fi imun la așa ceva, dar chiar dacă poate părea o regulă estetică arbitrară în limba română, asta este. limba română cu ciudățeniile ei.
pentru textul : Poetul deAtmosfera este pesimistă, puțin prea pesimistă pentru o dimineață însorită cum este tinerețea. Niște accente păunesciene (nu știu de ce îmi amintesc acum de el) deși textul nu are nimic militant, de fanfară. Unele unități metrice uneori prea lungi pe ici-colo. Corbul îmi amintește de "The Raven" al lui Poe dar e departe de tenta lugubră de acolo. Tema nu este extrem de originală din păcate. un typo: "defapt"
pentru textul : Mourn deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deok, Luminita, sint onorat de prezenta si atentie. penita o iau si o asez in biblioteca.
versul 4 ramane asa cum este din cauza muzicalitatii. in haosul produs in urma electrocutarii, pestii sint dezorientati, neputand sa-si recunoasca mama. "care li-e mama" e mai unduios spus decat cine le e mama. parerea mea. dar cu siguranta, in trecerea timpului si inaintea asezarii textelor mele intr-un viitor volum voi reveni asupra lui (lor) cu schimbarile de rigoare.
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare deDacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
pentru textul : coadă văzută la relanti deAdrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
pentru textul : După Pompei dePoemul mi-a plăcut şi cred că totuşi el are ceva de spus, mai ales prin "a trebuit să ating/pământul unui zeu amerindian/ca să înţeleg frigul" ce eu cred că se referă la faptul că doamna Luminiţa locuieşte în Canada.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Priveşte înapoi deCu respect, Cezar
pentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
pentru textul : În tăcere sunt deAcum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine deAlma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
pentru textul : june dedacă e lege, lege să fie...facem corectura cuvenită.
pentru textul : La ceas de cumpănă deMulţumesc pentru popas, citire şi sfat.
cu stimă, IPV.
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deCand se lasa de mofturi filosofarde, oricat l-ar impodobi cu figuri de stil care-ti iau ochii dar care nu prea spun mare lucru, autorul reuseste texte de exceptie. Ca in cazul de fata,
pentru textul : Număratul pe degete devoi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
pentru textul : Nimic deAm o rugăminte Virgil, fiindcă am avut şi eu o umilă participare la acest concurs....eu sunt întrutotul de acord cu tine cu o singură nedumerire...putem vota propriile texte? Eu consider că nu prea ar fi corect, de fapt eram obişnuită de la concursuri de haiku cu alt sistem, poate aici e mai bine aşa, fiindcă se presupune că orice membru poate să se judece pe sine.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePagini