Iata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
Dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală. și mă bucur că a fost menționat lucrul acesta de la bun început ca să nu avem nici un fel de dubii asupra omului cu pricina. pentru că pentru mine o persoană care nu numai că are astfel de păreri dar se și lansează în astfel de campanii dovedește semne îngrijorătoare de idioțenie. iar creștinismul ar avea enorm de pierdut dacă un astfel de individ ar fi asociat cu el. din feiricire am impresia că aici această persoană este asociată cu ortodoxia și nu cu creștinismul. am să citesc mai departe ca să văd ce inepții pot fi elucubrate aici.
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
În afara jocului poate rămîne un colaj interesant, rupt de contextul care l-a creeat...adică. O viziune bine proiectată din imagine-n verb sau invers. O singură sintagmă nu-mi place: "negru de fum". În economia textului pare un clișeu și inexpresiv. Felicitări pentru ansamblul ăsta fragmentat, cutremurat...!
a trecut un zeppelin și a închis orașul katyei într-o portocală necoaptă a dorințelor, printre cochilii de melc și croissant de stele, suflete singure fără buchete de mireasă. s-a umezit cerul de noapte. poveste între două riduri de îngeri. finalul katyei poate fi cât un poem de sine-stătător: vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi". fain.
E un text bun, păcat de panglica aceea, se înțelegea din prima strofă despre ce e vorba... Adică, strofa a doua pierde din forță dar recâștigă spre final. E ceva ce poți tăia așa încât ambiguitatea să fie benefică.
foarte faină curgerea, gradația. dar... nu știu ultimul vers este cumva aproape redundant plus că mi se pare, scuze depasit. dar nu mi se pare ca textul il cere. cred ca ar merge ceva care să exprime pustiul, si sa nu apara cuvantul acolo . dar în rest imaginile, mi-au placut, mi-au dat o stare mai linistita decat cea in care eram :)
monica, la + si - infinit am realizat ca voi afla, de atunci mai departe, in viata, lucruri despre care nu voi afla nimic, niciodata. de curand, incerca cineva sa-mi explic, iar, cum ar trebui sa conceptualizez infinitul. nu a reusit. mi-am adus aminte ca am un poem vechi care ar putea sa-ti mai spuna ceva despre cearta mea cu infinitul. sper sa-l citesti. abia l-am pus. nu fi prea drastica... chiar e unul vechi. :) ma bucur ca-ti place jane doe.
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
Da, un text scris in maniera acestui secol. Prevazut cu toate accesoriile necesare, inclusiv cu sentimentul ca a mai trecut o zi. Asa se scrie azi. Nu exista nici o scapare, nici un tremur al mainii cand autoarea scrie. Doncolo de asta, insa, inteleg palida revolta in fata unui eveniment diurn: in zadar vreau mai mult, asta-i tot ce mi se ofera - pare a intelege cititorul din poem. Remarcabil. Pentru perfectiunea lucrarii in sine - o penita. Dancus
dragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
Raluca Sandor nu stie de gluma. Acuzatie, auzi, parca suntem la tribunal :)). Emailul cenaclului nu e privat, chiar ma gandeam sa fac publica toata graforeea aia cronofaga. Ca si cea din comentariile tale de aici. Ca un sfat venit de la unul mai batran, limiteaza-ti frazele si masoara-ti cuvintele, inainte de a le trimite in lume.
Ai citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
Propunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
Îmi place acest poem-recunoștință pentru părinți. Și tânjirea aceasta față de o libertate deja înscrisă ("un înger mi-a pus stiloul în mână" - în loc de "mi-a pus" oare merge altă expresie?). Aș fi scris: "cântați precum în ziua nașterii", aș fi renunțat la versul "mă scald în rouă" mai ales că vine imediat după imaginea calului mereu în galop. Și ar fi păstrată coerența cu "dimineața asta e a voastră..." Rămîi cumva cu visul deschis. E bine. :)
Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
eu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
dacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
Paule tu poți să mergi pe școala ardeleană sau pe via apia egal îmi este câtă vreme scrii numai ca să te afli în treabă. Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? Poemul n-ar fi rău dacă l-ai mai scutura de frustrăile astea ale tale. Ești prea transparent și prea comercial.
Părerea mea cu sau fără mămăligă între dinți piticule.
dragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
Da. Ceea ce mă bucură cel mai mult nu sunt aprecierile, ci faptul că mi s-au confirmat dubiile mele cu privire la exact aceleaşi versuri şi cuvinte amintite de voi, Adrian şi Silvia. Îmi verificam cumva, ca şi la poemul precedent, capacitatea de autoevaluare a textelor. Nu le-am schimbat înainte de postare fiindcă nu eram sigură, dar şi pentru că factorul emoţional a învins în ultima parte :) Tata avea nume de arhanghel şi-n ultimul an de suferinţă rolurile de părinte şi copil s-au schimbat şi...atât.
Modific imediat. Vă mulţumesc mult!
Ps. Adrian, ai dreptate cu haiku-ul. Mă simt mai ,,eu" şi mai liberă în poeme ca acesta de aici, dar voi continua pentru a disciplina tendinţa de vorbă lungă, de explicaţii inutile. Exersez concizia. Şi în plus e o parte din mine căreia îi place fotografia şi pictura şi mai ales cadrele decupate din natură pe care le pun sub lupă sau le privesc de departe :)
un discurs interesant, onest in configuratie de dictee in apnee. este un poem in proza de dragoste si disparare care nu se teme sa abordeze teme greoaie in cheie light, de tablouri cu scene de gen peste care se imprastie ceva graffiti. unde mi se pare ca nu functioneaza?! aici: "când așteptăm să moară oamenii din parc pentru ca noi să facem dragoste". poate ar trebui eliminat sau completat. cum este acum nu este suficient. felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
pentru textul : Fără nici un motiv deDacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală. și mă bucur că a fost menționat lucrul acesta de la bun început ca să nu avem nici un fel de dubii asupra omului cu pricina. pentru că pentru mine o persoană care nu numai că are astfel de păreri dar se și lansează în astfel de campanii dovedește semne îngrijorătoare de idioțenie. iar creștinismul ar avea enorm de pierdut dacă un astfel de individ ar fi asociat cu el. din feiricire am impresia că aici această persoană este asociată cu ortodoxia și nu cu creștinismul. am să citesc mai departe ca să văd ce inepții pot fi elucubrate aici.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deMă bucură cuvintele d-voastră încurajatoare, d-le Titarenco!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSperam ca poezia mea, "unic vers" să vă atragă atenţia...
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
pentru textul : din ce în ce mai galben deTe invit sa trimiti cateva texte si o scurta biografie literara, pentru antologia Virtualia 7 din acest an.
pentru textul : winter love I deÎn afara jocului poate rămîne un colaj interesant, rupt de contextul care l-a creeat...adică. O viziune bine proiectată din imagine-n verb sau invers. O singură sintagmă nu-mi place: "negru de fum". În economia textului pare un clișeu și inexpresiv. Felicitări pentru ansamblul ăsta fragmentat, cutremurat...!
pentru textul : astăzi astăzi dea trecut un zeppelin și a închis orașul katyei într-o portocală necoaptă a dorințelor, printre cochilii de melc și croissant de stele, suflete singure fără buchete de mireasă. s-a umezit cerul de noapte. poveste între două riduri de îngeri. finalul katyei poate fi cât un poem de sine-stătător: vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi". fain.
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deE un text bun, păcat de panglica aceea, se înțelegea din prima strofă despre ce e vorba... Adică, strofa a doua pierde din forță dar recâștigă spre final. E ceva ce poți tăia așa încât ambiguitatea să fie benefică.
pentru textul : departe de noi defoarte faină curgerea, gradația. dar... nu știu ultimul vers este cumva aproape redundant plus că mi se pare, scuze depasit. dar nu mi se pare ca textul il cere. cred ca ar merge ceva care să exprime pustiul, si sa nu apara cuvantul acolo . dar în rest imaginile, mi-au placut, mi-au dat o stare mai linistita decat cea in care eram :)
pentru textul : Conjunctiv deprefer finalul, desi putin panseist. textul este bun dar prin unele locuri creaza unele senzatii de dublura, de tautologie. felicitari
pentru textul : progresie paralelă şi inversă demonica, la + si - infinit am realizat ca voi afla, de atunci mai departe, in viata, lucruri despre care nu voi afla nimic, niciodata. de curand, incerca cineva sa-mi explic, iar, cum ar trebui sa conceptualizez infinitul. nu a reusit. mi-am adus aminte ca am un poem vechi care ar putea sa-ti mai spuna ceva despre cearta mea cu infinitul. sper sa-l citesti. abia l-am pus. nu fi prea drastica... chiar e unul vechi. :) ma bucur ca-ti place jane doe.
pentru textul : jane doe deVirgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
pentru textul : poetul I debine ai venit, Vasile Munteanu!
pentru textul : delirum hristum deDa, un text scris in maniera acestui secol. Prevazut cu toate accesoriile necesare, inclusiv cu sentimentul ca a mai trecut o zi. Asa se scrie azi. Nu exista nici o scapare, nici un tremur al mainii cand autoarea scrie. Doncolo de asta, insa, inteleg palida revolta in fata unui eveniment diurn: in zadar vreau mai mult, asta-i tot ce mi se ofera - pare a intelege cititorul din poem. Remarcabil. Pentru perfectiunea lucrarii in sine - o penita. Dancus
pentru textul : artezian dedragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
pentru textul : Doină deRaluca Sandor nu stie de gluma. Acuzatie, auzi, parca suntem la tribunal :)). Emailul cenaclului nu e privat, chiar ma gandeam sa fac publica toata graforeea aia cronofaga. Ca si cea din comentariile tale de aici. Ca un sfat venit de la unul mai batran, limiteaza-ti frazele si masoara-ti cuvintele, inainte de a le trimite in lume.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deAi citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
pentru textul : Aer mort deTextul stă sub semnul diafanului. E plăcut citirii. Fiecare fragment mi-a părut bijuterie literară cu mai multe faţete. Felicitări
pentru textul : Takita de“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
pentru textul : Imprecație deun poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
pentru textul : O ramură mai puţin demediană conţine două versuri care rup graţia întregului poem. ultima strofă şi ultimele 3 versuri ale primei strofe sunt deosebite.
pentru textul : era atît de frumoasă dePropunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deÎmi place acest poem-recunoștință pentru părinți. Și tânjirea aceasta față de o libertate deja înscrisă ("un înger mi-a pus stiloul în mână" - în loc de "mi-a pus" oare merge altă expresie?). Aș fi scris: "cântați precum în ziua nașterii", aș fi renunțat la versul "mă scald în rouă" mai ales că vine imediat după imaginea calului mereu în galop. Și ar fi păstrată coerența cu "dimineața asta e a voastră..." Rămîi cumva cu visul deschis. E bine. :)
pentru textul : Cuvânt dePetre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
pentru textul : Argintiu furişat deeu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
pentru textul : Scrâșnitorul dedacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
pentru textul : Visul marelui orb, văzut mic dinspre soare dePaule tu poți să mergi pe școala ardeleană sau pe via apia egal îmi este câtă vreme scrii numai ca să te afli în treabă. Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? Poemul n-ar fi rău dacă l-ai mai scutura de frustrăile astea ale tale. Ești prea transparent și prea comercial.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară dePărerea mea cu sau fără mămăligă între dinți piticule.
dragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns deDa. Ceea ce mă bucură cel mai mult nu sunt aprecierile, ci faptul că mi s-au confirmat dubiile mele cu privire la exact aceleaşi versuri şi cuvinte amintite de voi, Adrian şi Silvia. Îmi verificam cumva, ca şi la poemul precedent, capacitatea de autoevaluare a textelor. Nu le-am schimbat înainte de postare fiindcă nu eram sigură, dar şi pentru că factorul emoţional a învins în ultima parte :) Tata avea nume de arhanghel şi-n ultimul an de suferinţă rolurile de părinte şi copil s-au schimbat şi...atât.
Modific imediat. Vă mulţumesc mult!
Ps. Adrian, ai dreptate cu haiku-ul. Mă simt mai ,,eu" şi mai liberă în poeme ca acesta de aici, dar voi continua pentru a disciplina tendinţa de vorbă lungă, de explicaţii inutile. Exersez concizia. Şi în plus e o parte din mine căreia îi place fotografia şi pictura şi mai ales cadrele decupate din natură pe care le pun sub lupă sau le privesc de departe :)
pentru textul : Septembrie cu noduri deun discurs interesant, onest in configuratie de dictee in apnee. este un poem in proza de dragoste si disparare care nu se teme sa abordeze teme greoaie in cheie light, de tablouri cu scene de gen peste care se imprastie ceva graffiti. unde mi se pare ca nu functioneaza?! aici: "când așteptăm să moară oamenii din parc pentru ca noi să facem dragoste". poate ar trebui eliminat sau completat. cum este acum nu este suficient. felicitari!
pentru textul : quenotte dePagini