Marga Stoicovici, iti inteleg nedumerirea, mi s-a intamplat deseori sa nu imbratisez parerile unora, ca cititor. Gasesc, totusi, inadecvata aluzia, invaluita de o lejera ironie, catre gusturile si criteriile d-lui Gorun, de apreciere. Nu stiu ce sa cred, pesemne, exprimarea mea a fost pe alocuri discreta, alteori stridenta, bine ca nu a fost plictisitoare. Desigur, tine mult de personalitate. E probabil, ca un anumit stil, mi s-a mulat mai bine pe piele, deloc copiat. In evolutia mea, voi tine cont negresit de sfatul tau si te astept cu aceeasi strictete feminina. Iti multumesc pentru atentia acordata poemului. Cu prietenie.

andu, "ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat" personal, m-au fascinat primele versuri. gandindu-ma cum ar fi daca... pentru ideea asta, si nu numai, ai o penita de la mine.

silviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
câteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă

Interesant cum aceste dialoguri ma duc cu gandul la o nuvela a unuia dintre preferatii mei, Stefan Zweig, "sah" pe numele sau (nuvela) din volumul "orele astrale ale omenirii" (cred, scuze daca memoria imi joaca feste acum la birou la orele aproape 19). Nu am reusit (poate ca nici nu mi-am dorit) sa depasesc stadiul de perceptie prin metempsihoza a acestui text, asta a fost. Iar daca ar fi sa ma intrebi pe mine Gorune, eu as postula ca timpul "nu exista" pentru a face toata aceasta dezvoltare ideatica de-a dreptul fascinanta, am putea chiar sa ne aruncam cu capul inainte in Cioran. Te mai astept insa cu astfel de dialoguri, eventual cu o grupare a lor ulterioara. Iar daca vrei un sfat din suflet bobadilic, lasa postmodernismul si curentele literare pe seama trepadusilor (vezi textul anterior), astea sunt jucarii pentru copiii mici, nu e cazul tau. Nu-ti pierde vremea (nu timpul, pe asta poti sa-l pierzi cat vrei pentruca nu exista :-) Andu

am revenit pe textul tau cu bucuria de a avea acum dreptul sa acord penite

personal, as evita rima (involunatara?) din versul trei.

pentru mine, rasfatul poeziei incepe de la "vreau să locuiesc într-o pădure crescută din tine".

si, te rog, corecteaza typo-ul din finalul asta frumos (navigha).

poate sunt si temele bune pentru ca scot la iveala imagini frumoase,neasteptate.:) "Mancam aceleasi rosii respiram acelasi aer". da.

de ce numesti acest text colaj poetic?

scuze, am uitat: pune aici ă: "să creada", ultimul vers, strofa 2.

Daniela,

.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.

Doina,

.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:

"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.

Sebi,

.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.

D-le Manolescu,

.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.

Vă mulţumesc tuturor pentru timp şi semne!

Da, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!

asta chiar depaseste orice imaginatie: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" nu ma aburi....

Mi-ai mai spus, știu, știam și mă simt măgulit. Îți mulțumesc și pentru ce ai citit la Iași! După cum îți mulțumesc frumos și pentru această intervenție. Aici mi-am asumat riscul.

Un week-end fain, Adrian!

Imi spui si mie unde "mai trebuie lucrat" fiindca de exemplu mie nu-mi place cind cineva vorbeste doar asa ca sa se afle in treaba. ai o observatie pertinenta de facut, fa-o, dar nu veni cu ziceri din astea "ex catedra" ca ma tem ca suna a gol. si poate ne spui si noua de ce nu iti place "vom dispare"