de acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
am senzatia ca nu ai rabdare
1. Keller, te rog inceteaza cu cersitul asta dupa comentarii fiindca e de prost gust. Daca vrei sa primensti comentarii la textele tale exista citeva conditii simple. unu. incearca sa scrii bine fiind exigenta cu ce scrii, doi. comenteaza pertinent textele altora, trei. nu te ofusca atunci cind ti se spune ca ai scris prost ci incearca sa inveti din greseli 2. vezi ca in limba romana (cel putin pina am plecat eu din Romania) se scria "frustrate" si nu "frustate" 3. textul este slab in primul rind pentru ca nu urmareste nici o idee si mai degraba iti sugereaza ca e un amestec de cuvinte si asocieri mai mult mai mai putin liricoid-absurde cu jenante scapari eroticoide care te duc cu gindul la faptul ca autorul s-ar putea sa aiba probabil niste (sic!)"frustari"
este un fel de cuminţenie, de blândeţe şi de linişte în poezia ta, am rămas cu aceste parfumuri ale textului, citind. las aici aşadar simplul meu semn de lectură, cu aprecierile mele.
titlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
un poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
Care este adevarata menire a artei?
implinire? da, insa ce inseamna oare?
o cale. arta poarta in sine puterea de a misca, de a scoate din inertie, din amorteala, din tensiuni, din lipsa tensiunilor, din urat, din frumos, din confuzii, din autosuficiente...te cobori pana unde e punctul vulnerabil si te ridici pe o cale din idei, dirijand sentimente, emotii. de aceea un artist nu-si permite sa nu fie dezinvolt chiar daca uneori bunele intentii nu sunt bine intelese, important e acel efect pe care te bazezi.
poti sa deschizi si alte cai prin arta, eu am subliniat ceea ce ma intereseaza pe mine. ce zici?
Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
pentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
la cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
Un poem reușit, printre cele bune de pe aici.
Mai puțin finalul, nu înțeleg de ce după ce ne desfeți cu imagini parcă venite din Cer cobori pe skype și pe un 'webcam oarecare'.
Este ca un duș rece, este oare necesar așa, ca ultim cuvânt al acestui poem?
Întreb și eu... dar poemul mi-a plăcut, și nu mi se pare chiar așa de împovărat, mi se pare mai degrabă serios, mai puțin (repet) finalul.
un poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
mi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
în acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
in opinia mea recordul absolut la metafore il detine Biblia. in ceea ce priveste limbajul poetic e inepuizabil, asociatiile dintre cuvant si imagine tinand de forta trairilor interioare si a imaginatiei. multumesc inca o data de trecere si cuvinte.
Domnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
Şi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
ok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
Îmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
Uite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
"pătrund în camera-mi goală
pieptănându-mi pletele apoi se ascund" - două stângăcii consecutive, care arată clar mână nesigură. E vorba, evident, de adjectivul posesiv (camera-mi) şi de gerunziul de după (pieptănându-mi), care, atunci când lipseşte lipiciul liric dintre idei, e un surogat ieftin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bine, prieteni. am inteles.
pentru textul : hiatus deda, probabil e un text prost
pentru textul : caniculă deCe rost are slash-ul din penultimul vers?
pentru textul : Între două tăceri deElaaa! nu e balerin, e baleTIST!!! Congraț (că tot văd că e moda englezicalelelor) Dorin, pentru găselniță!
pentru textul : cheile dede acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
pentru textul : novocaină printre rânduri deam senzatia ca nu ai rabdare
si eu îi iubesc versul! bucuroasa de citire!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată de1. Keller, te rog inceteaza cu cersitul asta dupa comentarii fiindca e de prost gust. Daca vrei sa primensti comentarii la textele tale exista citeva conditii simple. unu. incearca sa scrii bine fiind exigenta cu ce scrii, doi. comenteaza pertinent textele altora, trei. nu te ofusca atunci cind ti se spune ca ai scris prost ci incearca sa inveti din greseli 2. vezi ca in limba romana (cel putin pina am plecat eu din Romania) se scria "frustrate" si nu "frustate" 3. textul este slab in primul rind pentru ca nu urmareste nici o idee si mai degraba iti sugereaza ca e un amestec de cuvinte si asocieri mai mult mai mai putin liricoid-absurde cu jenante scapari eroticoide care te duc cu gindul la faptul ca autorul s-ar putea sa aiba probabil niste (sic!)"frustari"
pentru textul : Oglinzi deeste un fel de cuminţenie, de blândeţe şi de linişte în poezia ta, am rămas cu aceste parfumuri ale textului, citind. las aici aşadar simplul meu semn de lectură, cu aprecierile mele.
pentru textul : Portret Neterminat detitlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deeste un "n" în plus acolo. Am corectat.
Mulţumesc pentru trecere
pentru textul : fahrenheit game deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc deun poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deCare este adevarata menire a artei?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deimplinire? da, insa ce inseamna oare?
o cale. arta poarta in sine puterea de a misca, de a scoate din inertie, din amorteala, din tensiuni, din lipsa tensiunilor, din urat, din frumos, din confuzii, din autosuficiente...te cobori pana unde e punctul vulnerabil si te ridici pe o cale din idei, dirijand sentimente, emotii. de aceea un artist nu-si permite sa nu fie dezinvolt chiar daca uneori bunele intentii nu sunt bine intelese, important e acel efect pe care te bazezi.
poti sa deschizi si alte cai prin arta, eu am subliniat ceea ce ma intereseaza pe mine. ce zici?
Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
pentru textul : Piața norilor depentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dela cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
Un poem reușit, printre cele bune de pe aici.
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deMai puțin finalul, nu înțeleg de ce după ce ne desfeți cu imagini parcă venite din Cer cobori pe skype și pe un 'webcam oarecare'.
Este ca un duș rece, este oare necesar așa, ca ultim cuvânt al acestui poem?
Întreb și eu... dar poemul mi-a plăcut, și nu mi se pare chiar așa de împovărat, mi se pare mai degrabă serios, mai puțin (repet) finalul.
da, un text care va rămîne, ușor și elegant de anotimp. undeva căluțului îi lipsește o potcoavă sub un „ț”.
pentru textul : iarna întârzie la un film depeniță.
Silviu, mulţam de părere, am schimbat ceea ce zici că aducea a nefericire;
Adrian, mulţam de părere dar acolo va rămâne fîşîiala cu toată neplăcerea care o poartă.
pentru textul : jurnal de aprilie deerr: virgule
pentru textul : La apusul lucidității deun poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deAm ţinut cont de sugestii. Mă bucur foarte mult să te revăd în pagina mea.
O primăvară frumoasă !
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii demi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
pentru textul : reverie fără lăutar deîn acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
parca asteptam un alt final. si, categoric, nu vad rostul primelor doua versuri.
pentru textul : capitulare dedar, intre aceste fragmente cu care n-am rezonat, e un poem bun.
uf, nu știu prea bine cum să o spun. nu e puțin clișeistic "călătoream prin zile"?
pentru textul : nevoia de predictibil II dein opinia mea recordul absolut la metafore il detine Biblia. in ceea ce priveste limbajul poetic e inepuizabil, asociatiile dintre cuvant si imagine tinand de forta trairilor interioare si a imaginatiei. multumesc inca o data de trecere si cuvinte.
pentru textul : îmi serbez ziua de femeie într-o seră cu palmieri de ciocolată deDomnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deŞi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
ok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
pentru textul : Stai deÎmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deUite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
pentru textul : insomnie de"pătrund în camera-mi goală
pentru textul : mistică depieptănându-mi pletele apoi se ascund" - două stângăcii consecutive, care arată clar mână nesigură. E vorba, evident, de adjectivul posesiv (camera-mi) şi de gerunziul de după (pieptănându-mi), care, atunci când lipseşte lipiciul liric dintre idei, e un surogat ieftin.
Pagini