Ionut, asa cum am mai scris, cand am scris ce am scris, nu eram enervat deloc. A fost o polemica derbedeiasca, imi cer scuze, la adresa infatuarii de care dai dovada in calitate de "consacrat". Se pot da oricand sfaturi oricui dar tonul face muzica. Faptul ca ai remarcat textul de fata nici nu ma bucura si nici nu ma intriteaza. Pentru ca, la varsta mea frageda, singurul lucru care ma intereseaza est este ca om sa pot comunica si altora experientele (bune, rele) pe care le-am avut si inca le am la peste 70 de ani. Ceea conteaz este ca textele mele sa fie citite de cati mai multi ceea ce inseamna ca reusesc sa "transmit" cate ceva. Iar cand nu prea isi gasesc cititori le sterg considerandu-le rebuturi. Sau le reiau in variante. Pentru ca ai citit acest text, iti multumesc.
Virgil, cer clementa. Nu sunt in tara si calculatorul pe care lucrez nu are rom-speller. Voi relua textul si voi face tot posibilul sa-l corectez. Dar, sa fiu sincer, nici privirea nu prea ma ajuta.
m-am conformat deja, siguruuur se poate face un pullover, chiar o linie întreagă, pentru întreaga omenire din împleteala asta... :).
mulţumesc mult pentru lectura atentă, constat cu bucurie că ai remarcat vivacitatea textului.
Resturi? Niciodata! Din pacate, in materie de poezie, nu pot posta decat poeme publicate, intrucat m-am axat pe alte genuri acum. O sa ma gandesc la cele spuse. Multumesc de trecere si mesaj. Succes!
Treaba aia cu „oricand ma poti trimite la colt” îmi plăcu! Pt. că îmi aduse aminte de un film de demult. Cu indieni (din America). În care fiecare din trib era şef peste ceva. Rămăsese un singur ins la sfârşit. Şi cum nu mai era rost de nici o «şefie» mai acătării, i-s-a acordat titlul de „Şef peste Colţul Mic” (adică scuzaţi, pardon, mersi – peste privată de-i zice azi, lucrurile au evoluat, wash room). Şi cum nu am şi n-am avut pe aici nici o şefie, nici măcar a Colţului Mic, nu văd cu aş putea să te pun la vreun colţ.
Adrian,
Încântat, domnul meu. Te aştept şi altă dată să mai discutăm. Chiar şi pe internet. Şi chiar despre gramatică. (« Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol». Cine o fi scris asta?). Cineva îl opreşte pe altcineva: Nu vă supăraţi, aştept pe cineva să-mi spună dacă asta-i strada Frumoasă. Nu mă supăr, aşteptaţi…Cred că aştept degeaba.
Alma, Virgil şi Silvia (dar, mai ales, Virgil),
Ajunge! Ci că la un interviu – de-i zice acu’ «casting» - pentru un rol de june prim într-un film,
apare un pricăjit. Ascultă dom’le, ai 1,80 cel puţin? Nu. Ai perimetrul toracelui de…? Nu. Alergi suta de metri în…? Nu…Şi atunci de ce-ai venit? Să vă spun că nu treb’e să contaţi pe mine. Mutaţi, vă rog, castingul din pagina asta. Că textul meu amărât a făcut destul rating. Punct. Şi nu de la capăt.
...şi doar voiam să întreb... Accept mustrarea. Nu se va mai repeta. Legătura cu Hermeneia era doar că sunt şi colegi de pe site printre premianţi. Apropo de liste: am crezut că aşa e bine, să redau articolul aşa cum e el preluat de la sursa menţionată, deşi am avut oarece strângere de inimă. Acum aş vrea să corectez, lăsând doar câteva date succinte.
Aranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
Dihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
Cu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
Un text care are tot ce-i trebuie pentru a fi remarcat. Cei care au comentat până acum au spus suficient, iar eu nu aş putea decât să repet. O analiză în detaliu – care s-ar dori o „interpretare” – nu ar face nimic altceva decât să-i strice farmecul. Peniţă
da, vreau în curînd să inaugurez la Interactiv și o secțiune de Polemică/Dialog în care oamenii să poată discuta, polemiza pe teme literare, filozofice, etc. fără frică și cu decență intelectuală (dacă îmi e permis să sper că intelectualii pot fi decenți și pertinenți fără teama de a fi considerați ineficienți)
părerea mea este că ultima strofă destramă farmecul inițial al textului. o continuare pe o altă linie, mai puțin facilă, ar fi putut să îl facă memorabil
adolescentin (sa nu o iei in sens peiorativ, fiindca nu asta imi este intentia). Un fel de Lorelei a unui Ionel Teodoreanu din sec. XXI. mi-a placut "orizontul rasucit care se dizolva in cer", pacat ca sugestia lacrimilor, care-i urmeaza, banalizeaza constructia. sfat, daca-mi permiti: fereste-te de alaturarile adverbiale de genul " acum cînd " in textele unde nu folosesti punctuatia. iar dincoace de granita cuvantul "supermagazin" nu prea este uzitat; noi suntem mai "english", folosim "supermarket"...:)
Poemul are un plăcut iz nipon.
Susțin și eu sugestia lui Adrian. Chiar nu sunt necesare acele cuvinte. Ele denumesc o acțiune atât de evidentă încărcând poemul. Lipsa lor o asociez cu pauza din haiku, moment în care tranziția spre versul final se face în cititor după un moment de tăcere, de suspans.
Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
Ştii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
Caline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
foarte mult mi-au placut 1, 3 si 5 din acest tablou. si cumva e un fir care le leaga pe toate, e ca si cum descrii prin cele 5 o singura imagine, o perspectiva anume dintr-un fragment temporal al acestei "copile", o inserare. in 2, suna un pic disonant "pleoapa copilei e".
Sunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
Îi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
iar daca, de fapt!, comentariile tale au alta tinta si subsolul acestui text este folosit asemeni Libanului in ultimul conflict din Orientul Mijlociu - cu atat mai trist.
alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
cuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
Ultimul vers este iradiant, în el stă forța acestei poezii cu un mesaj simplu, cu o expresie curată: "Și o pereche de aripi în plus". Am trecut întâmplător și am lăsat acest semn mic! Succes!
Virgil, multumesc, chiar e o colectie de crochiuri si in viziunea mea. Imi spuneam si eu ca, intr-o vreme de inspiratie buna, daca voi scoate o carte nu va fi nicicum poezie, ci colectia asta de crochiuri. Multumesc de apreciere.
...si intr-un loc aiurea. de cand am conchis asta, ma uit cu jind la steaua polara. ce spuneti de poezie? e proasta? e buna? ma iubeste, nu ma iubeste, mult, putin, deloc? eu sper ca...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ionut, asa cum am mai scris, cand am scris ce am scris, nu eram enervat deloc. A fost o polemica derbedeiasca, imi cer scuze, la adresa infatuarii de care dai dovada in calitate de "consacrat". Se pot da oricand sfaturi oricui dar tonul face muzica. Faptul ca ai remarcat textul de fata nici nu ma bucura si nici nu ma intriteaza. Pentru ca, la varsta mea frageda, singurul lucru care ma intereseaza est este ca om sa pot comunica si altora experientele (bune, rele) pe care le-am avut si inca le am la peste 70 de ani. Ceea conteaz este ca textele mele sa fie citite de cati mai multi ceea ce inseamna ca reusesc sa "transmit" cate ceva. Iar cand nu prea isi gasesc cititori le sterg considerandu-le rebuturi. Sau le reiau in variante. Pentru ca ai citit acest text, iti multumesc.
Virgil, cer clementa. Nu sunt in tara si calculatorul pe care lucrez nu are rom-speller. Voi relua textul si voi face tot posibilul sa-l corectez. Dar, sa fiu sincer, nici privirea nu prea ma ajuta.
pentru textul : Întâmplare dem-am conformat deja, siguruuur se poate face un pullover, chiar o linie întreagă, pentru întreaga omenire din împleteala asta... :).
pentru textul : Your message has been sent demulţumesc mult pentru lectura atentă, constat cu bucurie că ai remarcat vivacitatea textului.
Resturi? Niciodata! Din pacate, in materie de poezie, nu pot posta decat poeme publicate, intrucat m-am axat pe alte genuri acum. O sa ma gandesc la cele spuse. Multumesc de trecere si mesaj. Succes!
pentru textul : Canibalism liric deAziza,
Treaba aia cu „oricand ma poti trimite la colt” îmi plăcu! Pt. că îmi aduse aminte de un film de demult. Cu indieni (din America). În care fiecare din trib era şef peste ceva. Rămăsese un singur ins la sfârşit. Şi cum nu mai era rost de nici o «şefie» mai acătării, i-s-a acordat titlul de „Şef peste Colţul Mic” (adică scuzaţi, pardon, mersi – peste privată de-i zice azi, lucrurile au evoluat, wash room). Şi cum nu am şi n-am avut pe aici nici o şefie, nici măcar a Colţului Mic, nu văd cu aş putea să te pun la vreun colţ.
Adrian,
Încântat, domnul meu. Te aştept şi altă dată să mai discutăm. Chiar şi pe internet. Şi chiar despre gramatică. (« Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol». Cine o fi scris asta?). Cineva îl opreşte pe altcineva: Nu vă supăraţi, aştept pe cineva să-mi spună dacă asta-i strada Frumoasă. Nu mă supăr, aşteptaţi…Cred că aştept degeaba.
Alma, Virgil şi Silvia (dar, mai ales, Virgil),
Ajunge! Ci că la un interviu – de-i zice acu’ «casting» - pentru un rol de june prim într-un film,
pentru textul : Har şi talent deapare un pricăjit. Ascultă dom’le, ai 1,80 cel puţin? Nu. Ai perimetrul toracelui de…? Nu. Alergi suta de metri în…? Nu…Şi atunci de ce-ai venit? Să vă spun că nu treb’e să contaţi pe mine. Mutaţi, vă rog, castingul din pagina asta. Că textul meu amărât a făcut destul rating. Punct. Şi nu de la capăt.
...şi doar voiam să întreb... Accept mustrarea. Nu se va mai repeta. Legătura cu Hermeneia era doar că sunt şi colegi de pe site printre premianţi. Apropo de liste: am crezut că aşa e bine, să redau articolul aşa cum e el preluat de la sursa menţionată, deşi am avut oarece strângere de inimă. Acum aş vrea să corectez, lăsând doar câteva date succinte.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deAlt poem reusit. Dar mi-e lene sa-l mai comentez
pentru textul : only deAranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
pentru textul : adieu deDihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
pentru textul : Dus-întors deCu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
pentru textul : Felul în care murim deUn text care are tot ce-i trebuie pentru a fi remarcat. Cei care au comentat până acum au spus suficient, iar eu nu aş putea decât să repet. O analiză în detaliu – care s-ar dori o „interpretare” – nu ar face nimic altceva decât să-i strice farmecul. Peniţă
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deda, vreau în curînd să inaugurez la Interactiv și o secțiune de Polemică/Dialog în care oamenii să poată discuta, polemiza pe teme literare, filozofice, etc. fără frică și cu decență intelectuală (dacă îmi e permis să sper că intelectualii pot fi decenți și pertinenți fără teama de a fi considerați ineficienți)
pentru textul : Piano e fragile depărerea mea este că ultima strofă destramă farmecul inițial al textului. o continuare pe o altă linie, mai puțin facilă, ar fi putut să îl facă memorabil
pentru textul : Domnul Ghecev deadolescentin (sa nu o iei in sens peiorativ, fiindca nu asta imi este intentia). Un fel de Lorelei a unui Ionel Teodoreanu din sec. XXI. mi-a placut "orizontul rasucit care se dizolva in cer", pacat ca sugestia lacrimilor, care-i urmeaza, banalizeaza constructia. sfat, daca-mi permiti: fereste-te de alaturarile adverbiale de genul " acum cînd " in textele unde nu folosesti punctuatia. iar dincoace de granita cuvantul "supermagazin" nu prea este uzitat; noi suntem mai "english", folosim "supermarket"...:)
pentru textul : pentru că nu în vis se iubește deSe recomandă forma „măceș”.
Poemul are un plăcut iz nipon.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deSusțin și eu sugestia lui Adrian. Chiar nu sunt necesare acele cuvinte. Ele denumesc o acțiune atât de evidentă încărcând poemul. Lipsa lor o asociez cu pauza din haiku, moment în care tranziția spre versul final se face în cititor după un moment de tăcere, de suspans.
Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deŞtii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
Caline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
pentru textul : Cel mai, Cea mai defoarte mult mi-au placut 1, 3 si 5 din acest tablou. si cumva e un fir care le leaga pe toate, e ca si cum descrii prin cele 5 o singura imagine, o perspectiva anume dintr-un fragment temporal al acestei "copile", o inserare. in 2, suna un pic disonant "pleoapa copilei e".
pentru textul : Senin deSunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
pentru textul : despre noi I I ▒ deÎi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
pentru textul : prima doamnă deiar daca, de fapt!, comentariile tale au alta tinta si subsolul acestui text este folosit asemeni Libanului in ultimul conflict din Orientul Mijlociu - cu atat mai trist.
pentru textul : poveste cu nuferi deerr: freudiană și devine
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii defrica de a afla adevarul vs frica de a-l spune - doua unghiuri, o singura batalie.
Numai cine are de-a face cu viata afla asta.
Felicitari Calin!
pentru textul : Mere târzii deLike!
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 dealma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului decuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
pentru textul : crucile deUltimul vers este iradiant, în el stă forța acestei poezii cu un mesaj simplu, cu o expresie curată: "Și o pereche de aripi în plus". Am trecut întâmplător și am lăsat acest semn mic! Succes!
pentru textul : Eu și îngerul meu devă mulţumesc. mult succes şi dumneavoastră. cu respect, dorina neculce
pentru textul : Un surâs de trei ori gothic deVirgil, multumesc, chiar e o colectie de crochiuri si in viziunea mea. Imi spuneam si eu ca, intr-o vreme de inspiratie buna, daca voi scoate o carte nu va fi nicicum poezie, ci colectia asta de crochiuri. Multumesc de apreciere.
pentru textul : panama city deultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
pentru textul : Clișee de...si intr-un loc aiurea. de cand am conchis asta, ma uit cu jind la steaua polara. ce spuneti de poezie? e proasta? e buna? ma iubeste, nu ma iubeste, mult, putin, deloc? eu sper ca...
pentru textul : V dePagini