Mie mi-a plăcut poemul și zic, poate am mai spus-o și altădată scuze dacă mă repet, n-o fi Emil Pal Nora Iuga în varianta masculină și mult mai tânără dar Emil Pal are metaforă și are suprarealism. Cred că de-a lungul repetatelor noastre întâlniri literare l-am acuzat pe Emil Pal de multe lucruri, inclusiv de lucruri pe care acum, în ceasul al doisprezecelea, le regret. Dar nu cred că l-am acuzat vreodată că scrie prost sau că nu scrie poezie. De aceea afirmațiile domnului Caragea mi se par hazardate (deși nu-s de acord cu suspendarea contului Domniei sale, dar se pare că asta este singura măsură punitivă pe care softul Hermeneia o permite, ceva gen monkey age) și nelalocul lor, Domnia sa împăunându-se cu o activitate literară pe care ar trebui mai degrabă să o treacă sub tăcere.
Nici reacția lui Emilian nu e mai presus, într-un fel nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?
Oricum, textul acesta ar trebui păstrat pe aici pe H undeva unde să-l vadă lumea mult timp, cam la fel cum se lăsau cadavrele nelegiuților în mijlocul orașelor ca să vadă lumea cum se descompun și să ia aminte.
Păcat de un text bunicel (acum mi-a pierit cheful și sunt sigură că nu doar mie să-l mai comentez) pe care l-a distrus întâi domnul Ionuț trecându-l printre furcile caudine ale orgoliului său măsurat poate doar de suprafața unui teren de rugby pentru goliați, iar apoi l-a călcat singur în picioare și l-a scuipat însuși autorul său, talentatul și degrabă vărsătoriu de sânge domnul pohet Emilian Pal.
Oricum, pentru că, lăsând la o parte aceste incidente cu orgolii atât de specifice masculine de macho man camacho mie textul mi-a plăcut și am degustat din plin variantele sale ezoterice, poate un 'first' cel puțin printre lecturile mele recente din Emilian Pal, voi acorda o peniță.
Margas
Este o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
Adevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
da, si mie imi placu, cum altfel. intr-adevar, vine toamna si ingerii de langa noi au nevoie de haine care ne amintesc de noi insine. Las si penita, asa, pur si simplu pentru ca pe langa faptul ca este un poem bun, care atrage si tine cititorul pana la capat, mai este si un poem care vorbeste si lasa sa se inteleaga pentru fiecare ce e de inteles.
"am luat o piatră de lângă gară să îmi aducă aminte din ce
sunt făcut pentru că plecările mele sunt fără mare zgomot"
emil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
și iată cum un text care nu știu dacă se remarcă prin ceva, un text care nu este decît un fel de confesiune sentimentaloidă a ajuns cel mai citit astăzi. probabil că va trebui să ajustez într-un fel acest algoritm pentru că generează aberații. și mai e ceva. textul nu merită o peniță de aur ca text al unui autor Hermeneia. poate că dacă am vorbi despre un text de novice ar fi acceptabil. dar pentru un autor sub nici o formă. deci soluția ar fi fie să o mutăm pe Ecaterina la novice, ceea ce eu consider de mai multă vreme. fie să încercă să încetăm cu încurajarea mediocrității. nu folosește nimănui și mai ales nu folosește acestui site.
Amuzanta introspectie, desi nu cred ca asta era intentia. Acolo ai intentionat diarie? Eu as as fi terminat la manolescule si gorunule pt ca se subintelege ca erai timpit dinainte, numai ca acum timpirea e completa. As vrea sa nu fiu interpretat gresit, nu vreau sa jignesc, mi-am permis un mic joc deschis de posibilitatile reale alte textului. Oricum, are vina textul si nu prea inteleg de ce e incadrat la proza, cind ar putea merge la fel de bine ca poezie.
Foarte bine redată starea de mustrare a constiintei, de fugă, de ascundere...o ascunderea zadarnică fiindcă e prea aproape amintirea, atât de aproape că încălzeste, frige. Îmi aminteste de finalul din ,,Moartea căprioarei".
As fi pus primul vers ca titlu. E doar o părere.
E un poem datorită căruia ,,te-am iertat" că ai aruncat ,,mâţii" în râu :)Te felicit!
Cu drag, Mariana
well.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
mie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
Bună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
bănuind că nu vorbești despre tine folosind pluralul majestății(mă refer strict la răspunsul tău), aștept comentatorii care să susțină valabilitatea formulării ideilor pe care le-ai expus în textul de mai sus, cu mare drag voi răspunde la fel de simplu atunci, intrând în polemică până atunci, dana banu(elian) îți spune simplu și direct că se aștepta la texte mai elaborate din partea ta, cu același respect,
Cailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
cuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
transcendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
Cu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
Cezar
Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
"The Quantum Theory I have already seen my dream you saw the other day. Suddenly, the sky has been covered with stars. Torrential rain has filled with life the arid deep wounds of the desert. Rivers and falls? Blue heavy drops. Giggling. Wet yellowish rocks breathing in their calcareous nests. And stars, jealous of the transparent rainbow, aligned in concentric circles around King Solomon, blowing diamond dust over our sweaty bodies. One song. No mouths, no faces, no cries, no tears. Enormous opened windows, marvelous hollow mirrors watching the flow of water. The day I discovered that mirrors were made of silver." Stimată Doamnă, Altă dată m-ai invitat, în altă parte decât aici, să te comentez la obiect. Iată-mă acum, aici. Atunci, referindu-mă la un text al dumitale care nu spunea nimic (dacă nimic înseamnă că un clown care e suficient de lucid să-și dea seama că este clown, lucru pe care alții îl spuseseră mult mai bine) cred că am avut dreptate. În schimb, mărturisesc că "Mălai"-ul (e vorba de poezia postată pe acest sit) dumitale mi-a rămas extrem de pregnant în minte (ca imagine). Dar să revin la chestiune. O sugestie: încearcă să pătrunzi dincolo de "quantic". Acolo de unde "spațiul" și "timpul" vin sub formă de quante "spațiu-timp". Și ai să "vezi" cum prin acea " Enormous opened windows" se vede…Ei, dacă vei putea spune (sau sugera) ce se vede, îmi voi scoate pălăria și-ți voi săruta mâna. Iar în ceea ce privește încheierea prezentului text: "The day I discovered that mirrors were made of silver" nu cred că e prea fericită.
am citit acest poem, intai dimineata, singur, fericit, apoi la amiaza, cu familia, aproape toti intrati in monitor, apoi seara, la fel, plus vecinii, cu pisicile si cateii printre picioarele noastre am savurat in liniste ac catedrala, apoi, furisandu ne la baie, pe rand, trageam cate un bocet foarte tare. zambind rusinat ne luam locul si salivam in continuare in fata ecranului. numai cel mic schimba canalul, fiind cunoscut in cartier pt pasiunea sa fata de struti. si acum, in cand scriu, deja rostind cu inima vad cum totul se ingroseaza in juru mi, o, viata mea, ma-ntunec!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
remarcabilă metafora de final!
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deMie mi-a plăcut poemul și zic, poate am mai spus-o și altădată scuze dacă mă repet, n-o fi Emil Pal Nora Iuga în varianta masculină și mult mai tânără dar Emil Pal are metaforă și are suprarealism. Cred că de-a lungul repetatelor noastre întâlniri literare l-am acuzat pe Emil Pal de multe lucruri, inclusiv de lucruri pe care acum, în ceasul al doisprezecelea, le regret. Dar nu cred că l-am acuzat vreodată că scrie prost sau că nu scrie poezie. De aceea afirmațiile domnului Caragea mi se par hazardate (deși nu-s de acord cu suspendarea contului Domniei sale, dar se pare că asta este singura măsură punitivă pe care softul Hermeneia o permite, ceva gen monkey age) și nelalocul lor, Domnia sa împăunându-se cu o activitate literară pe care ar trebui mai degrabă să o treacă sub tăcere.
pentru textul : text parțial lipsă deNici reacția lui Emilian nu e mai presus, într-un fel nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?
Oricum, textul acesta ar trebui păstrat pe aici pe H undeva unde să-l vadă lumea mult timp, cam la fel cum se lăsau cadavrele nelegiuților în mijlocul orașelor ca să vadă lumea cum se descompun și să ia aminte.
Păcat de un text bunicel (acum mi-a pierit cheful și sunt sigură că nu doar mie să-l mai comentez) pe care l-a distrus întâi domnul Ionuț trecându-l printre furcile caudine ale orgoliului său măsurat poate doar de suprafața unui teren de rugby pentru goliați, iar apoi l-a călcat singur în picioare și l-a scuipat însuși autorul său, talentatul și degrabă vărsătoriu de sânge domnul pohet Emilian Pal.
Oricum, pentru că, lăsând la o parte aceste incidente cu orgolii atât de specifice masculine de macho man camacho mie textul mi-a plăcut și am degustat din plin variantele sale ezoterice, poate un 'first' cel puțin printre lecturile mele recente din Emilian Pal, voi acorda o peniță.
Margas
Este o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
pentru textul : să-rut în-ger demie imi place acuma. multam de revenire.
pentru textul : aer închis deAdevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
pentru textul : Rebut deda, si mie imi placu, cum altfel. intr-adevar, vine toamna si ingerii de langa noi au nevoie de haine care ne amintesc de noi insine. Las si penita, asa, pur si simplu pentru ca pe langa faptul ca este un poem bun, care atrage si tine cititorul pana la capat, mai este si un poem care vorbeste si lasa sa se inteleaga pentru fiecare ce e de inteles.
pentru textul : din ce în ce mai galben de"am luat o piatră de lângă gară să îmi aducă aminte din ce
sunt făcut pentru că plecările mele sunt fără mare zgomot"
emil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
pentru textul : crazy party deda şi eu ştiu cine a scris epopeea lui ghilgameş, dar mă prefac că habar nu am. chiar nu pricep ce rol au glumele astea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deși iată cum un text care nu știu dacă se remarcă prin ceva, un text care nu este decît un fel de confesiune sentimentaloidă a ajuns cel mai citit astăzi. probabil că va trebui să ajustez într-un fel acest algoritm pentru că generează aberații. și mai e ceva. textul nu merită o peniță de aur ca text al unui autor Hermeneia. poate că dacă am vorbi despre un text de novice ar fi acceptabil. dar pentru un autor sub nici o formă. deci soluția ar fi fie să o mutăm pe Ecaterina la novice, ceea ce eu consider de mai multă vreme. fie să încercă să încetăm cu încurajarea mediocrității. nu folosește nimănui și mai ales nu folosește acestui site.
pentru textul : rem deAmuzanta introspectie, desi nu cred ca asta era intentia. Acolo ai intentionat diarie? Eu as as fi terminat la manolescule si gorunule pt ca se subintelege ca erai timpit dinainte, numai ca acum timpirea e completa. As vrea sa nu fiu interpretat gresit, nu vreau sa jignesc, mi-am permis un mic joc deschis de posibilitatile reale alte textului. Oricum, are vina textul si nu prea inteleg de ce e incadrat la proza, cind ar putea merge la fel de bine ca poezie.
pentru textul : Uneori deFoarte bine redată starea de mustrare a constiintei, de fugă, de ascundere...o ascunderea zadarnică fiindcă e prea aproape amintirea, atât de aproape că încălzeste, frige. Îmi aminteste de finalul din ,,Moartea căprioarei".
pentru textul : Mere târzii deAs fi pus primul vers ca titlu. E doar o părere.
E un poem datorită căruia ,,te-am iertat" că ai aruncat ,,mâţii" în râu :)Te felicit!
Cu drag, Mariana
well.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
pentru textul : timidă umbra ta de fată demie personal mi se pare, si asta e doar părerea mea sincera, ca versul "munte de maini zambete sani iubire" care mi a smuls un zambet ( cu gropitze), l as gandi asa "munte de sani zambete sani sani iubire." imi permit la divagation pt ca tocmai mi am luat le permis de penser, de inseile tut le chakre in juru buriculu la primul nascut al poetului: MODESTIA
pentru textul : Suntem primul născut deCred că ar fi o soluție bună să scrii la subtitlu: acrostih.
pentru textul : Portret rămas acasă deBună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com debănuind că nu vorbești despre tine folosind pluralul majestății(mă refer strict la răspunsul tău), aștept comentatorii care să susțină valabilitatea formulării ideilor pe care le-ai expus în textul de mai sus, cu mare drag voi răspunde la fel de simplu atunci, intrând în polemică până atunci, dana banu(elian) îți spune simplu și direct că se aștepta la texte mai elaborate din partea ta, cu același respect,
pentru textul : analiza manifestului boierismului deCailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele decuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
pentru textul : lonesome deMai întâi îți spunem „Bun venit!”. Apoi, dacă încă nu ai citit „Regulamentul Hermeneia” și rubrica de „Răspunsuri la întrebări frecvente” (http://hermeneia.com/faq-page) te îndemnăm să o faci.
pentru textul : REM deApropo de motivarea deciziei editorilor de a încadra un text în șantier, sunt aici câteva precizări:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Până una alta, e bine de analizat și alte poeme încadrate în șantier, eventualele explicații, apoi poemele remarcate, aprecierile etc. Acesta e un mod mai eficient pentru autoevaluare și pentru progres. Succes!
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
pentru textul : exaust detranscendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
pentru textul : etravă și meninge arzând deCu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
pentru textul : Poem deCezar
nu am citit sau vazut Bee Season. e una din multele mele lipsuri probabil. dar iata si un avantaj: daca o citeam poate nu mai scriam asta
pentru textul : cuvintele sînt demultam fain de popas, draga Silviu, in fond toate ni se ascund in afara de cele descoperite :) mai hai!:)
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deun poem încântător. un poem ce curge lin, alcătuit inspirat.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deAtrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
pentru textul : Fantomele din Balcani de"The Quantum Theory I have already seen my dream you saw the other day. Suddenly, the sky has been covered with stars. Torrential rain has filled with life the arid deep wounds of the desert. Rivers and falls? Blue heavy drops. Giggling. Wet yellowish rocks breathing in their calcareous nests. And stars, jealous of the transparent rainbow, aligned in concentric circles around King Solomon, blowing diamond dust over our sweaty bodies. One song. No mouths, no faces, no cries, no tears. Enormous opened windows, marvelous hollow mirrors watching the flow of water. The day I discovered that mirrors were made of silver." Stimată Doamnă, Altă dată m-ai invitat, în altă parte decât aici, să te comentez la obiect. Iată-mă acum, aici. Atunci, referindu-mă la un text al dumitale care nu spunea nimic (dacă nimic înseamnă că un clown care e suficient de lucid să-și dea seama că este clown, lucru pe care alții îl spuseseră mult mai bine) cred că am avut dreptate. În schimb, mărturisesc că "Mălai"-ul (e vorba de poezia postată pe acest sit) dumitale mi-a rămas extrem de pregnant în minte (ca imagine). Dar să revin la chestiune. O sugestie: încearcă să pătrunzi dincolo de "quantic". Acolo de unde "spațiul" și "timpul" vin sub formă de quante "spațiu-timp". Și ai să "vezi" cum prin acea " Enormous opened windows" se vede…Ei, dacă vei putea spune (sau sugera) ce se vede, îmi voi scoate pălăria și-ți voi săruta mâna. Iar în ceea ce privește încheierea prezentului text: "The day I discovered that mirrors were made of silver" nu cred că e prea fericită.
pentru textul : Solomon Science demulţumesc pt. trecere şi semn.
pentru textul : Autumnal deEugen
Tragedia e ca tocmai Profetul nu vede poezie aici in text.
pentru textul : Pixeli deam citit acest poem, intai dimineata, singur, fericit, apoi la amiaza, cu familia, aproape toti intrati in monitor, apoi seara, la fel, plus vecinii, cu pisicile si cateii printre picioarele noastre am savurat in liniste ac catedrala, apoi, furisandu ne la baie, pe rand, trageam cate un bocet foarte tare. zambind rusinat ne luam locul si salivam in continuare in fata ecranului. numai cel mic schimba canalul, fiind cunoscut in cartier pt pasiunea sa fata de struti. si acum, in cand scriu, deja rostind cu inima vad cum totul se ingroseaza in juru mi, o, viata mea, ma-ntunec!
pentru textul : a catedralei grea singurătate dePagini