apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
Început doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
emilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre
mulțumesc de trecere și părere, yester. nu voiesc să te pierd ca și comentator al poemelor mele și, nici pe departe, să fiu irascibil. de aceea, sunt convins că părerea ta este constructivă și îți mulțumesc pentru ceea ce ai scris aici. vis-a vis de "tropii" mei, am citit în ultimul tău text pus pe hermeneia: "decembrie bej".
Sapphire... cu adevarat a fi intim cu Dumnezeu sau el cu noi nu este o imagine pe care sa o poti digera atat de usor insa as vrea ca aceasta sa fie inteleasa dincolo de orice conditionari de natura religioasa si totusi intr-un registru al sacrului... e un paradox pe acolo pe undeva. Ai talmacit bine finalul. Alma... sa stii ca la inceput asa a si fost insa am optat sa renunt la impulsul de a servi lectorul cu o portie de dulceata de trandafiri... am lasat numai paharul cu apa din fantana.
Poemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
să facem totul, era o expresie pe care acum o atribuim limbii de lemn comuniste.
aș da totul, seamănă cu să facem totul
dar poate ca schimba... vitezeza versurilor anterioare... si...vorba unei ante-comentatoare ? parca? zic si eu? două puncte p... si etcetera... ca asa e chat-ul
conceptul clasic de haiku e afectat aici prin mesaje lipsite de intensitate chinuite doar a intra in rețeta unor silabe tip. chiar dacă aceste "haiku-ri" par să fie preferatele tale, îți spun sincer că aici nu ești tu, că nu te reprezintă și că ai cu totul altă reverberație literară, mai degrabă în versul alb; cu riscul de a te înfuria, știu, dar a mă considera totuși prietenă, prin sinceritate.
ok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
veşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
issey miyake, unul dintre cei mai remarcabili designeri in fashion design, transcede granitele prin perceptia sa estetica in raport cu accentele utilitare inserate in materialitati ce tin mai degraba de o forma arhitecturala pe care o confera corpului uman, siluetei feminine adica. nu poti alatura asadar unei tinute impecabile, ce te duce cu gandul la formele primare, zemurile naturale in care se fierb tesaturile ce trebuie sa se muleze apoi pe forma, crepon, cu orice fel de cos, plin cu pansele.. nu poti alatura orice unui vesmant ce poarta o semnatura dintr-o singura pensulatie.. nu te poti imbraca de gala intr-un bun gust desavarsit cum sunt aceste piese miyake, tinand pe umeri o posetuta roz.. scrie despre vesmintele acestea superbe, madim. si voi fi admiratoarea cuvintelor tale creponate..
Mulţumesc pentru aprecieri!
Am revenit asupra textului ţinând cont de observaţia ta… departe de mine intenţia de a trunchia farmecul unui zâmbet ingenuu de copil… Te mai aştept.
m-am temut sa fiu primul ce comenteaza pe textul asta. bestial finalul. si faina atmosfera onirica pe care o creezi. parca si vad un tablou suprarealist
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
Acum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
Well... spre deosebire de textele mai vechi, textul acesta este cu oarece nivele peste. Parerea mea ! Imi place ideea din versurile "rugina-mi acopera mainile/igrasie cu tenta de omor" si "ascutim/ pana la tiuit /secunda". Discurs introspectiv, retoric ce curge firesc. Oarecum truism in "viata hraneste speranta". Interesant... mai trec. ialin
de identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
nu e loc de vreo suparare, sunt(em)aici texte si atat. Anti-ingerul nu mi-a spus nimic, nu m/a gasit nicaieri, sa spun asa, pe cand poezia asta mi-a parut buna, dintre cele care iti raman cumva pe retina.Uite si acum dupa ..."periere" textul imi pare curat si mai frumos inca. mi-ar placea sa mai citesc in genul asta.
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
Calm, liniște, melancolie. Toate într-un poem grizonat pe alocuri, acolo unde amintirile nu uită să tacă încuviințând gerului. Mi-e dor de cicoare cu miere și lapte.
multumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deÎnceput doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
pentru textul : Concediul deemilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre
pentru textul : caramel demulțumesc de trecere și părere, yester. nu voiesc să te pierd ca și comentator al poemelor mele și, nici pe departe, să fiu irascibil. de aceea, sunt convins că părerea ta este constructivă și îți mulțumesc pentru ceea ce ai scris aici. vis-a vis de "tropii" mei, am citit în ultimul tău text pus pe hermeneia: "decembrie bej".
pentru textul : Mișcare deSapphire... cu adevarat a fi intim cu Dumnezeu sau el cu noi nu este o imagine pe care sa o poti digera atat de usor insa as vrea ca aceasta sa fie inteleasa dincolo de orice conditionari de natura religioasa si totusi intr-un registru al sacrului... e un paradox pe acolo pe undeva. Ai talmacit bine finalul. Alma... sa stii ca la inceput asa a si fost insa am optat sa renunt la impulsul de a servi lectorul cu o portie de dulceata de trandafiri... am lasat numai paharul cu apa din fantana.
pentru textul : restauratio deȘi încă ceva Bobadil. Nu te mai exprima despre lucruri pe care nu le înțelegi. Sînt șanse mari să greșești.
pentru textul : psalm dePoemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
pentru textul : despre noi I I ▒ desă facem totul, era o expresie pe care acum o atribuim limbii de lemn comuniste.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deaș da totul, seamănă cu să facem totul
dar poate ca schimba... vitezeza versurilor anterioare... si...vorba unei ante-comentatoare ? parca? zic si eu? două puncte p... si etcetera... ca asa e chat-ul
conceptul clasic de haiku e afectat aici prin mesaje lipsite de intensitate chinuite doar a intra in rețeta unor silabe tip. chiar dacă aceste "haiku-ri" par să fie preferatele tale, îți spun sincer că aici nu ești tu, că nu te reprezintă și că ai cu totul altă reverberație literară, mai degrabă în versul alb; cu riscul de a te înfuria, știu, dar a mă considera totuși prietenă, prin sinceritate.
pentru textul : Haiku-uri deok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
pentru textul : starea hermeneia deveşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
pentru textul : poezia de azi deissey miyake, unul dintre cei mai remarcabili designeri in fashion design, transcede granitele prin perceptia sa estetica in raport cu accentele utilitare inserate in materialitati ce tin mai degraba de o forma arhitecturala pe care o confera corpului uman, siluetei feminine adica. nu poti alatura asadar unei tinute impecabile, ce te duce cu gandul la formele primare, zemurile naturale in care se fierb tesaturile ce trebuie sa se muleze apoi pe forma, crepon, cu orice fel de cos, plin cu pansele.. nu poti alatura orice unui vesmant ce poarta o semnatura dintr-o singura pensulatie.. nu te poti imbraca de gala intr-un bun gust desavarsit cum sunt aceste piese miyake, tinand pe umeri o posetuta roz.. scrie despre vesmintele acestea superbe, madim. si voi fi admiratoarea cuvintelor tale creponate..
pentru textul : issey miyake deMulţumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Exil deAm revenit asupra textului ţinând cont de observaţia ta… departe de mine intenţia de a trunchia farmecul unui zâmbet ingenuu de copil… Te mai aştept.
am uitat sa va multumesc, sincer. Apreciez oamenii care deosebesc latrinele oraselor dupa miros!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dem-am temut sa fiu primul ce comenteaza pe textul asta. bestial finalul. si faina atmosfera onirica pe care o creezi. parca si vad un tablou suprarealist
pentru textul : defectul simplu VII dema bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deAcum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
pentru textul : loc de strigat îngeri deWell... spre deosebire de textele mai vechi, textul acesta este cu oarece nivele peste. Parerea mea ! Imi place ideea din versurile "rugina-mi acopera mainile/igrasie cu tenta de omor" si "ascutim/ pana la tiuit /secunda". Discurs introspectiv, retoric ce curge firesc. Oarecum truism in "viata hraneste speranta". Interesant... mai trec. ialin
pentru textul : legănare dede identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume de(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
o fi/n-o fi-ntr-al nouălea?! revezi versul 4, de fapt mai bine tot textul! poate explici ce și cum relativ la cazanul acela
pentru textul : Înger netrebnic detitlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
pentru textul : Panica albă a paginii desilviu
nu e loc de vreo suparare, sunt(em)aici texte si atat. Anti-ingerul nu mi-a spus nimic, nu m/a gasit nicaieri, sa spun asa, pe cand poezia asta mi-a parut buna, dintre cele care iti raman cumva pe retina.Uite si acum dupa ..."periere" textul imi pare curat si mai frumos inca. mi-ar placea sa mai citesc in genul asta.
pentru textul : bunica a avut dreptate deMaria, Adrian, Dorina, va multumesc pentru citire si comentarii. nu va ascund faptul ca toate sint motive in plus sa mai incerc.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia deÎncă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
pentru textul : altarele deGăsesc interesant experimentul tău.
pentru textul : mosaique debine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deCalm, liniște, melancolie. Toate într-un poem grizonat pe alocuri, acolo unde amintirile nu uită să tacă încuviințând gerului. Mi-e dor de cicoare cu miere și lapte.
pentru textul : simetrii demultumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
pentru textul : Jocul devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac deîn atenția lui Virgil!
încerc să las un comentariu la ultimul text al Annei („dând bice nimicului”) și nu reușesc, nu trece nicicum de previzualizare.
Virgil, s-a mai întâmplat asta până acum?
pentru textul : numărătoare inversă dePagini