si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
Mi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
Dacă-l lași, așa rămâne. Îți spun din experiență, și eu am fușerit partea finală a unei proze mai întinse și așa a rămas, că nu mai găsești starea în care ai scris.
Snowdon King, uite care este treaba. Pe Hermeneia nu se amenință. Și nu are importanță ce ai vrut să spui cu amenințarea ci faptul că ai făcut-o. Consideră-te avertizat. La următoarea încălcare a regulamentului sau manifestare violentă vei avea contul suspendat pentru o perioadă pe care o va stabili Consiliul Hermeneia.
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
Marina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
Un poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
Scriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
Ecaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
sa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?
mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.
aveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
Am citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
Felicitări!
Paul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
Mulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
mi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
cristina, măcar dacă ai fi atentă să comentezi acolo unde am scris asta şi nu aiurea. dar da, am scris asta, şi dacă ai avea capacitatea să te prinzi de poantă (ceea ce se pare că îţi lipseşte cu desăvîrşire în această atitudine gomosasă cu care defilezi), deci dacă ai fi mai atentă ai putea observa că este vorba despre o ironie şi citam (în mod sarcastic, ... mai e nevoie să subliniez ca să te prinzi şi tu?!) afirmaţia la fel de gomoasă a Almei. Dar recunosc... poate am pretenţii prea mari de la tine ca să mă aştept să pricepi subtilităţi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu am reproşuri în ceea ce priveşte traducerea, dar eu în ultima strofă aş fi tradus un pic mai ad-literam:
"în timp ce cruda iubire mă cuprinse fără milă
pentru textul : Sonet III de Pablo Neruda depână când, străpungându-mă cu săbii şi spini,
deschise-n a mea inimă un drum ce arde."
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
pentru textul : " frumoaso, pielea ta stinsă îmi bântuie umbra" F.M. deMi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
pentru textul : Haiku de"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
În rest, pe gustul meu.
pentru textul : mie redă-mă deDacă-l lași, așa rămâne. Îți spun din experiență, și eu am fușerit partea finală a unei proze mai întinse și așa a rămas, că nu mai găsești starea în care ai scris.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deSnowdon King, uite care este treaba. Pe Hermeneia nu se amenință. Și nu are importanță ce ai vrut să spui cu amenințarea ci faptul că ai făcut-o. Consideră-te avertizat. La următoarea încălcare a regulamentului sau manifestare violentă vei avea contul suspendat pentru o perioadă pe care o va stabili Consiliul Hermeneia.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deCine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
pentru textul : pat-ranger deEi, nici chiar asa! Dar cune stie? Nepatrunse sunt etc.
Mister K, ti-ai schimbat adresa de email? Cum pot procura (contra cost) "Baletistul"? Adresa mea e [email protected].
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deMarina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
pentru textul : ...romantic, dom'le! deMi-a plăcut, are ceva din atmosfera minulesciană şi nu pare să fi trecut prin prea mult travaliu tehnic.
Cred că e "să iasă".
pentru textul : să deMultumesc tuturor de lectura, neasteptata si placuta reactie pentru mine.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deUn poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
pentru textul : Doar femeie deScriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
pentru textul : I have a dream dea fost dată pentru o vreme, Silviu. graniţele ei au devenit poroase, în aşa fel că poetul poate cânta tablouri si picta melodii, cum tu ziceai.
Adrian, o să mă scutur odată de genitivale, odată cînd voi intra şi ieşi din scrumul ars poeticii.
Mariana, m-am gândit la ceea ce ai observat mai sus şi-ţi dau dreptate. am schimbat, când găsesc ceva care să-mi placă teribil iar o să schimb. caut.
Mulţumiri vouă.
pentru textul : din cartea eclesiastului dedeparte de mine gandul de a o transforma in poezie impresionista.:)
pentru textul : hainele largi ale răsăritului deEcaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
pentru textul : bandajul meu alb deP.S. va recomand Elizabeth Arden . emotia!
pentru textul : avon cosmetics deam găsit, nu vă mai deranjaţi să răspundeţi.
pentru textul : Alb şi roşu de:)) mark my words, Corina ...I'll die by your hands:p
pentru textul : Oster-Monath deNu. Luata de al vietii val, data de toti peretii, alergand dupa himere, ma intorc din cand in cand la poezie. Virgil, am sa incerc. multumesc.
pentru textul : pe ale primăverii cărări des-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a desa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?
mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.
pentru textul : câteva rime deaveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
pentru textul : high rojo deAm citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
pentru textul : Ţăran cu plugul deFelicitări!
un poem plin de patima. titlul ajuta cititorul in a intui gandul darnic al autoarei.
pentru textul : flowers dePaul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deMulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
pentru textul : ... the last alibi for death demi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
pentru textul : anticoncepționale de"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
Mi se pare cam fortat, ori nu sunt eu obisnuit cu acest gen de poetizare
pentru textul : fado curvo decristina, măcar dacă ai fi atentă să comentezi acolo unde am scris asta şi nu aiurea. dar da, am scris asta, şi dacă ai avea capacitatea să te prinzi de poantă (ceea ce se pare că îţi lipseşte cu desăvîrşire în această atitudine gomosasă cu care defilezi), deci dacă ai fi mai atentă ai putea observa că este vorba despre o ironie şi citam (în mod sarcastic, ... mai e nevoie să subliniez ca să te prinzi şi tu?!) afirmaţia la fel de gomoasă a Almei. Dar recunosc... poate am pretenţii prea mari de la tine ca să mă aştept să pricepi subtilităţi.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dePagini