de mentionat ca Marlena Braester este traducatoarea in limba franceza a viitorului volum de versuri - Ronny Someck, ce se va publica in Franta. de asemenea, poeziile Marlenei din volumul "Lichkoah et ma ché'ykré" (לישקוח את מה שיקרה)(traducerea ebraică a volumului "Oublier en avant"), sint traduse in ebraica de Ronny Someck, ceea ce este o realizare de exceptie. aspectele tehnice referitoare la biografia lui Ronny Someck, speram sa le remediem.
m-au incantat doua versuri "iubirea este un gard viu " si "cuvintele mele sunt capre ce pasc între două zeități". da, si "intre mainile mele (..) niciodata nu e tarziu". azi m am trezit fara alergii poetice. simti cum ne ciugulesc cuvintele din palma?
Poate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
asa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
sunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Emil, mi-as fi spus cu draga inima parerea despre vizual, din pacate n-am mai avut vreme: mi s-a intrerupt curentul ! multumesc pentru atentionare, promit sa pasesc cumnite numai pe linia alba si dreapta, de-acum incolo. cu pasi mititei. :)
Da și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
P.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
Cred că hermeneia se dovedește pentru mulți dintre membrii ei mai mult decât o simplă "experiență". Am impresia că e ceva special ce sesizez aici, și poate să fie acea conștiință specială a cuvântului care rămâne și se comportă oarecum indepedent de noi, după ce l-am modelat și dat drumul în lume. Și mai cred că hermeneia nu este numai dorința sau proiecția dorințelor unui om sau a unor oameni acum, la șase luni, ci sunt aceste cuvinte ale noastre, luminând, poate, ca niște licurici. Iar nesiguranța aceea... cred ca Virgil vorbește despre noi toți, și mai cred că așa și trebuie să fie fiecare poezie scrisă: ca și cum ar fi ultima. Desigur că pescuitul adevărat nu-i decât solitar... chiar dacă suntem cu toții pe malul aceluiași râu.
Multumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
Domnule Dinu,
Aveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
inca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
Din respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
Mă grăbesc să scriu primul. Încă nu vreau să spun prea mult, lăsați-mă încă puțin să mai citesc. E covârșitoare greutatea acestor mici giuvaeruri. M-a impresionat atenția și puterea autorului de a se privi în mijlocul lucrurilor. Și de a reflecta rostul lucrurilor în afara lor. Și jocul. Da, jocul de a pune cuvinte cap la cap. Jocul de-a universul sensurilor. Într-un loc chiar, acolo la "marginile golurilor", fiecare cuvânt care se adaugă, mereu la început, aduc a scară scoborâtoare spre aceste sensuri mereu adăugate cu cât privești mai atent. Cuvintele-origini ale acestor poeme se adaugă unele altora, dar în sensuri bine definite: copacul la copac, timpul la timp, numărătoarea la numărătoare, statuia la statuie, moartea la moarte. E o poezie care trece dincolo de cuvintele care o alcătuiesc. Structura însăși, așa cum se înfățișează aici, e o poezie. Există apoi câteva noduri: acel "prenatal" pe care nu-l înțelegi de la început, dar apoi îl găsești, privind retrospectiv (spre aceasta ne îndeamnă, cumva, autorul) până și-n titlul care la început era de nepriceput. Apoi "revelațiile prenatale", în partea a doua sunt deja mai elaborate, dar "merg" pe aceeași schemă a împletirilor și succesiunilor unor descoperiri-secvențe, pe care încă le mai savurez, apoi mai spunem poate, câte ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da' autorul fotografiilor e Sf. Google?
pentru textul : Șoarecele și Pisica dedefinitiv profan, mai ales frumusețea, desigur în funcție de teologia personală
pentru textul : antiplatonice VIII dede mentionat ca Marlena Braester este traducatoarea in limba franceza a viitorului volum de versuri - Ronny Someck, ce se va publica in Franta. de asemenea, poeziile Marlenei din volumul "Lichkoah et ma ché'ykré" (לישקוח את מה שיקרה)(traducerea ebraică a volumului "Oublier en avant"), sint traduse in ebraica de Ronny Someck, ceea ce este o realizare de exceptie. aspectele tehnice referitoare la biografia lui Ronny Someck, speram sa le remediem.
pentru textul : Sous le volcan Etna - avec une Réflexion sur Dieu, le plus grand cinéaste érotique (Ronny Someck) decârma pânza cui îi pasă
pentru textul : m-am lăsat de fumat delungimea oricum nu prea contează
sau dominația de partea cui se va nimeri
eu una înclin să cred totuși că a mea va fi
m-au incantat doua versuri "iubirea este un gard viu " si "cuvintele mele sunt capre ce pasc între două zeități". da, si "intre mainile mele (..) niciodata nu e tarziu". azi m am trezit fara alergii poetice. simti cum ne ciugulesc cuvintele din palma?
pentru textul : Pietrele Annei dePoate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deMultumesc, Virgil, pentru opinia ta.
pentru textul : Scoica deasa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural detext foarte slab
pentru textul : Îmi lipseşte atitudinea supremă deculmea nepoeziei: „n-am puterea să pot ” --- ție chiar nu îți sună prost?
sunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
pentru textul : Într-un târziu departea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Mulțumesc.
pentru textul : ploi în decembrie deEmil, mi-as fi spus cu draga inima parerea despre vizual, din pacate n-am mai avut vreme: mi s-a intrerupt curentul ! multumesc pentru atentionare, promit sa pasesc cumnite numai pe linia alba si dreapta, de-acum incolo. cu pasi mititei. :)
pentru textul : if you go away dedaniel pentru cei în stare să privească deştept în oglinzi...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela deDa și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
pentru textul : visul soldaților de plumb deP.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
pentru textul : adieu demultumesc.
pentru textul : La capătul lumii denu ma iubi ca scriu rar insa, nu-i o optiune - ma cam forteaza imprejurarile. :o)
Cred că hermeneia se dovedește pentru mulți dintre membrii ei mai mult decât o simplă "experiență". Am impresia că e ceva special ce sesizez aici, și poate să fie acea conștiință specială a cuvântului care rămâne și se comportă oarecum indepedent de noi, după ce l-am modelat și dat drumul în lume. Și mai cred că hermeneia nu este numai dorința sau proiecția dorințelor unui om sau a unor oameni acum, la șase luni, ci sunt aceste cuvinte ale noastre, luminând, poate, ca niște licurici. Iar nesiguranța aceea... cred ca Virgil vorbește despre noi toți, și mai cred că așa și trebuie să fie fiecare poezie scrisă: ca și cum ar fi ultima. Desigur că pescuitul adevărat nu-i decât solitar... chiar dacă suntem cu toții pe malul aceluiași râu.
pentru textul : jurnal de nesomn V deMultumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
pentru textul : Scene (colaj) deMă bucură faptul că ai citit şi ai lăsat o notă aici. Topica este un lucru mai greu de schimbat pentru mine.
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deDomnule Dinu,
pentru textul : geometrii relative deAveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
!!!!!!!!!
pentru textul : Cam aşa deerata: extincţie (la ultimul rand). scuze.
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deIoana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
pentru textul : cazane depaule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deSilviu, mulțumiri și vorba ceea: te mai aștept...cu drag!
pentru textul : Racursiu/Raccourci depaul, e frumos ce spui, din pacate prea putine urechi de...citit. un gând bun.
pentru textul : îmi plac semnele de carte deinca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
pentru textul : Descoperirea dearata altfel. si stii si tu asta. chiar fara a invoca pe Octavian Paler si fara a simula modestia...
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deDin respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMă grăbesc să scriu primul. Încă nu vreau să spun prea mult, lăsați-mă încă puțin să mai citesc. E covârșitoare greutatea acestor mici giuvaeruri. M-a impresionat atenția și puterea autorului de a se privi în mijlocul lucrurilor. Și de a reflecta rostul lucrurilor în afara lor. Și jocul. Da, jocul de a pune cuvinte cap la cap. Jocul de-a universul sensurilor. Într-un loc chiar, acolo la "marginile golurilor", fiecare cuvânt care se adaugă, mereu la început, aduc a scară scoborâtoare spre aceste sensuri mereu adăugate cu cât privești mai atent. Cuvintele-origini ale acestor poeme se adaugă unele altora, dar în sensuri bine definite: copacul la copac, timpul la timp, numărătoarea la numărătoare, statuia la statuie, moartea la moarte. E o poezie care trece dincolo de cuvintele care o alcătuiesc. Structura însăși, așa cum se înfățișează aici, e o poezie. Există apoi câteva noduri: acel "prenatal" pe care nu-l înțelegi de la început, dar apoi îl găsești, privind retrospectiv (spre aceasta ne îndeamnă, cumva, autorul) până și-n titlul care la început era de nepriceput. Apoi "revelațiile prenatale", în partea a doua sunt deja mai elaborate, dar "merg" pe aceeași schemă a împletirilor și succesiunilor unor descoperiri-secvențe, pe care încă le mai savurez, apoi mai spunem poate, câte ceva.
pentru textul : rev pren dePagini