și aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
Interesant imaginar... te folosesti de intertextualitate ca sa propui o fotografie de stare... trecere oarecum brusca de la descriptiv la actional, dar poate tocmai acest lucru ai vrut sa-l transpui in versuri... conceptul care prinde forma, obiectivarea dinamica a ideii de nemiscare. Am totusi impresia ca unele formulari sunt in plus... poate o varianta minimalista ar avea un efect mai puternic.
Daniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
Părere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
ce-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
aș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Mariana, nu merit cuvintele tale, dar îți mulțumesc frumos... Când visteria sufletului e plină ea se revarsă, precum în cazul tău ... mi-a făcut bine că ai văzut până în om. Reverență!
D-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
Citind acest poem, nu am simțit nici o lumină revelatoare, cum m-a indus în eroare un comentariu anterior. Din contra, cred că este un poem cât de poate de teluric (deși apar stelele, ele sunt doar proiecții), de organic ("ating", "ling"), de la "mațe" la "sâni", de la "pleoape" la "hrubele lumilor". Un poem care nu mă duce cu gândul la "Pașii Profetului" lui Blaga, ci mai degrabă la firul de plumb al unei verticalități de la suprafață ("mațe") spre adâncuri ("hrubele"), un poem nicidecum tainic, ci relativ bine conturat, chiar dacă îmbracă forma firului de paing. În subtitlul poemului, "vorbe tăcînd", se remarcă un oximoron destul de reușit, ușor ironic, însă nu aș fi încheiat în "înd" un text, consoanele și "î"-ul taie aripa imaginației cititorului. Tehnic: versul "cu" nu stă singur; "atîrnați" necesită acordul în gen cu "ființe".
... cum bine zici, anna, să le așeze Dumnezeu sufletele la loc de cinste. Sărbători împlinite și unice în felul lor, adicătelea, memorabile:)! ... că uitai a menționa... și Marinei și lui Vasile așijderea!
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
Imi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
Iar in ce priveste aparentele, tot la fel, habar n-am la ce te referi. De altfel habar nu am care este necazul aici. tot ce am vazut eu scris de aranca la vremea respectiva era destul de bun as fi fericit daca tu sau altii din cei care va tot agitati pe aici din pura satisfactie a galagiei, ati pune mina pe creion si ati scrie si voi cum scria aranca atunci Restul e o abureala de cel mai jenant tip balcanic Nici nu va dati seama ce penibil se ve de de aici de peste ocean. Ma intreb uneori, Astia sint compatriotii mei? sau am trait intr-un cosmar?
Resit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
Sorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
oamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
Acest text este foarte reusit. Cu un plus pentru prima strofa si ultima (as exclude desi bun/lovit cu sapa). In prima imagine - dedublarea, iar in ultima suprarealismul exprimat sacadat, dar foarte expresiv. Felicitari, ai mana fina si minte ascutita.
Aş face cumva să scap de "ce"-ul din "şi fulgii mari ce cad", mai ales că, imediat, urmează "ceţoasă". Iar aici: "anna stă în gară cu gluga de blană", aş fragmenta, pentru că, involuntar, ai obţinut o cadenţă tipic poeziei clasice (cu o aritmie). Unde mai pui că, dacă-l citeşti atent, parcă, parcă aduce şi puţină rimă.
Te-aş ruga, de data asta ceva mai obiectiv, să scrii "chioşc", în română. :).
îmi place mult titlul. ai o știință în a alege titlurile simple și cu impact. cel puțin la mine:) ai început bine anul! fain! atent, cu gânduri bune, paul
...iar la urma urmei emotia este emotie pura si se departeaza de izvorul care a generat-o, aici ai dreptate insa te rog sa ma ierti ca uneori nu vreau sa fraternizez cu derizoriul, fie el si sinucigas, i.e. genial ca orice defunct. Fundamental insa cred ca acest gen de texte si-ar gasi mai degraba locul la o rubrica speciala de dezbateri sau asa ceva, unde sa ne putem lansa "pe orbitele polemicii intelectuale" :-) Mai vedem noi, nu? Andu
părere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deInteresant imaginar... te folosesti de intertextualitate ca sa propui o fotografie de stare... trecere oarecum brusca de la descriptiv la actional, dar poate tocmai acest lucru ai vrut sa-l transpui in versuri... conceptul care prinde forma, obiectivarea dinamica a ideii de nemiscare. Am totusi impresia ca unele formulari sunt in plus... poate o varianta minimalista ar avea un efect mai puternic.
pentru textul : Ilustrată cu privirea spre cer deDaniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii demultumesc aranca pentru apreciere, titlul e de atunci de demult dar vazind noile texte de pe site mi-am adus aminte de el
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deerate: de respectare a; tu nu vezi; sa-ti.
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dePărere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
pentru textul : girovag al maculelor dece-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
pentru textul : mai bine moare un om deaș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Și această formă sună bine. Aș fi dat penița și dacă o găseam cum e acum. Deci, nici o problemă, dragă Mircea. Felicitări.
pentru textul : Existând în definitiv deMariana, nu merit cuvintele tale, dar îți mulțumesc frumos... Când visteria sufletului e plină ea se revarsă, precum în cazul tău ... mi-a făcut bine că ai văzut până în om. Reverență!
pentru textul : mai simplu decât un pai deD-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deMarina, ești surprinzătoare! În sensul că nu mă așteptam. Dar m-a bucurat articolul tău. Mulțumesc
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr deCitind acest poem, nu am simțit nici o lumină revelatoare, cum m-a indus în eroare un comentariu anterior. Din contra, cred că este un poem cât de poate de teluric (deși apar stelele, ele sunt doar proiecții), de organic ("ating", "ling"), de la "mațe" la "sâni", de la "pleoape" la "hrubele lumilor". Un poem care nu mă duce cu gândul la "Pașii Profetului" lui Blaga, ci mai degrabă la firul de plumb al unei verticalități de la suprafață ("mațe") spre adâncuri ("hrubele"), un poem nicidecum tainic, ci relativ bine conturat, chiar dacă îmbracă forma firului de paing. În subtitlul poemului, "vorbe tăcînd", se remarcă un oximoron destul de reușit, ușor ironic, însă nu aș fi încheiat în "înd" un text, consoanele și "î"-ul taie aripa imaginației cititorului. Tehnic: versul "cu" nu stă singur; "atîrnați" necesită acordul în gen cu "ființe".
pentru textul : sarea pămîntului de... cum bine zici, anna, să le așeze Dumnezeu sufletele la loc de cinste. Sărbători împlinite și unice în felul lor, adicătelea, memorabile:)! ... că uitai a menționa... și Marinei și lui Vasile așijderea!
pentru textul : cu Nimănui desugestii pentru final? :D
pentru textul : Bu Liu deunii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani deImi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
pentru textul : praf de scris în timp defain, omule, tare fain! nu scriu mai mult acu, mai bine recitesc:) spor la toate!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie de...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deIar in ce priveste aparentele, tot la fel, habar n-am la ce te referi. De altfel habar nu am care este necazul aici. tot ce am vazut eu scris de aranca la vremea respectiva era destul de bun as fi fericit daca tu sau altii din cei care va tot agitati pe aici din pura satisfactie a galagiei, ati pune mina pe creion si ati scrie si voi cum scria aranca atunci Restul e o abureala de cel mai jenant tip balcanic Nici nu va dati seama ce penibil se ve de de aici de peste ocean. Ma intreb uneori, Astia sint compatriotii mei? sau am trait intr-un cosmar?
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deResit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
pentru textul : Umbra deSorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) de...mâine, ţinând cont de toate observaţiile (inclusiv ale mele, după recitirea la rece), voi posta, sub textul actual, o variantă.
pentru textul : p.s deoamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deLinişte şi cumpătare, introspecţie uşoară tuturor! Sărbători fericite, hermeneuţi!
pentru textul : De Nașterea Domnului deAcest text este foarte reusit. Cu un plus pentru prima strofa si ultima (as exclude desi bun/lovit cu sapa). In prima imagine - dedublarea, iar in ultima suprarealismul exprimat sacadat, dar foarte expresiv. Felicitari, ai mana fina si minte ascutita.
pentru textul : la-ntâmplare deAş face cumva să scap de "ce"-ul din "şi fulgii mari ce cad", mai ales că, imediat, urmează "ceţoasă". Iar aici: "anna stă în gară cu gluga de blană", aş fragmenta, pentru că, involuntar, ai obţinut o cadenţă tipic poeziei clasice (cu o aritmie). Unde mai pui că, dacă-l citeşti atent, parcă, parcă aduce şi puţină rimă.
Te-aş ruga, de data asta ceva mai obiectiv, să scrii "chioşc", în română. :).
În rest, textul este frumos.
pentru textul : anna deîmi place mult titlul. ai o știință în a alege titlurile simple și cu impact. cel puțin la mine:) ai început bine anul! fain! atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte de...iar la urma urmei emotia este emotie pura si se departeaza de izvorul care a generat-o, aici ai dreptate insa te rog sa ma ierti ca uneori nu vreau sa fraternizez cu derizoriul, fie el si sinucigas, i.e. genial ca orice defunct. Fundamental insa cred ca acest gen de texte si-ar gasi mai degraba locul la o rubrica speciala de dezbateri sau asa ceva, unde sa ne putem lansa "pe orbitele polemicii intelectuale" :-) Mai vedem noi, nu? Andu
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic depărere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
pentru textul : totul e în noi de"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
Nu am înţeles ce aţi vrut să spuneţi cu acel pretenţe.
pentru textul : vânătoare deOgarul amuşină.
Nu cred că este un verb mai potrivit pentru acest fapt.
Pagini