Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
un poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
Mulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.
da, un text excelent pe care l-am citit cu placere. totusi ma intreb, preferi tu sa asezi astfel textul in pagina?, exista o incompatibilitate intre editorul tau de texte si formatul nostru? sau exista vreun al motiv pentru care textul apare cu acele (BR) in pagina
Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
desi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
Un text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
Pentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
cum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
Cred că ai ceva typos: "kilometri", "albaștri", "trimis", "agresii" nu știu ce înseamnă, "eliberează". Un text bun. Faza cu porumbeii dintre paranteze în final nu prea mi-a plăcut, dar fie.
Violeta, comentariul tau imi intareste convingerea ca, in fapt, un text are doi autori: unul care-l scrie...si unul care-l citeste. :) De ce spun asta? pentru ca eu, scriindu-l, nu l-am dorit "suav" si... nu simteam suav. Brualitatea pe care tu o sesizezi ca fiind discrepanta a fost intentia de fond. Repetitia aceea pe care o numesti explicativa este intentionata...contam pe o anumita trimitere (destul de limpede, dealtfel...). Multumesc pentru analiza si ma bucur ca ti-a placut, dincolo de diferenta intru receptare.
Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
complex, da este un poem complex, iar mesajul oscilează între delicatețe (feminină, cum altfel?) și un suprarealism bine dozat, așa cred. personal, îmi place foarte mult începutul: mi-am strâns hainele, le-am tăiat toate mânecile,
mâinile mele se văd clare ca două crengi de mesteacăn
n-am găsit nimic ca să pipai,
să mă facă să uit de tine.
a venit o ceață mare
am mâncat compot la borcan
am stat pe balcon și am desfăcut prunele
până la sâmbure și m-am gândit la tine
dacă îmi întind mâinile în față ele dispar
dacă mi le duc în jurul gâtului
simt cum pulsează douăzeci de mii de obsesii
câte o mie pentru fiecare geană de pe ochi
câte o sută
pentru fiecare celulă
*
dragul meu,
mi-e din ce în ce mai greu să mă fizex pe lucrurile pozitive.
alice cântă la pian și plânge
are mâinile uimitor de albe,
chipul ei trăiește fiecare sunet și toți
necunoscuții o salută
iar poemul își merită trăirile sofisticate pe care le reazemă în cititor. o duminică frumoasă indeed! și un poem fain!
zău, Anducu?:)) intelectual mic și persecutat ce ești:))!!! știam eu că ai tu așa... ceva... din Nostradamus sau Nostradama...
în rest fii liniștit, când mă comentezi tu parcă mă scarpină o icoană după ceafă...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am mai gasit unul. L-am corectat. Asa-i cu inginerii - ca d-aia nu le-a placut cartea.
pentru textul : Duios șurub deun text bun, chiar daca nu poate place tuturor. eu as mai adauga mister, mai ales spre final
pentru textul : Autodafé deun poem "care nu te indemna la analiza", ca și ultimul expus.
pentru textul : ca un pește deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... deNotă: "mov" este invariabil. Atenție la versul 5 din ultima strofă.
pentru textul : Talpă stricată deAranca, Am avut indoieli mari in privinta acestui text. Faptul ca ti s-a parut interesant nu poate decat sa ma bucure. Multumesc
pentru textul : Fără titlu deun poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
pentru textul : interludiu|mîinile deMulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.
pentru textul : jurnal de nesomn V deMulțumesc pentru trecere și companie.
pentru textul : Întârziere deda, un text excelent pe care l-am citit cu placere. totusi ma intreb, preferi tu sa asezi astfel textul in pagina?, exista o incompatibilitate intre editorul tau de texte si formatul nostru? sau exista vreun al motiv pentru care textul apare cu acele (BR) in pagina
pentru textul : Muzica lui Joseph Kosma deRevin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
pentru textul : Control Panel.Test 01 dedesi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
Ok, am trecut peste moment.
Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
pentru textul : oolong tea deUn text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
pentru textul : Paharul cu apă dePentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
pentru textul : Adoriana minus zece desa observ cum se scria intr-o vreme. rau nu e, insa ai avut categoric texte mai bune pe urma
pentru textul : de dragoste decum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
pentru textul : răscruce deApreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
pentru textul : Binaritate & PoMo deIncepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deUn grand merci, Nicole, pour tes mots. ioana
pentru textul : Primadonna deuite ca nu stiu la ce te referi. deci, fa-ma sa inteleg. vrei sa spui ca acest text este un proces verbal? si daca da, de ce?
pentru textul : scaranoastradebloc deCred că ai ceva typos: "kilometri", "albaștri", "trimis", "agresii" nu știu ce înseamnă, "eliberează". Un text bun. Faza cu porumbeii dintre paranteze în final nu prea mi-a plăcut, dar fie.
pentru textul : Cinema, Cinema deVioleta, comentariul tau imi intareste convingerea ca, in fapt, un text are doi autori: unul care-l scrie...si unul care-l citeste. :) De ce spun asta? pentru ca eu, scriindu-l, nu l-am dorit "suav" si... nu simteam suav. Brualitatea pe care tu o sesizezi ca fiind discrepanta a fost intentia de fond. Repetitia aceea pe care o numesti explicativa este intentionata...contam pe o anumita trimitere (destul de limpede, dealtfel...). Multumesc pentru analiza si ma bucur ca ti-a placut, dincolo de diferenta intru receptare.
pentru textul : în fruct de salcie deImi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
pentru textul : fotografie din spaţiu decomplex, da este un poem complex, iar mesajul oscilează între delicatețe (feminină, cum altfel?) și un suprarealism bine dozat, așa cred. personal, îmi place foarte mult începutul:
mi-am strâns hainele, le-am tăiat toate mânecile,
mâinile mele se văd clare ca două crengi de mesteacăn
n-am găsit nimic ca să pipai,
să mă facă să uit de tine.
a venit o ceață mare
am mâncat compot la borcan
am stat pe balcon și am desfăcut prunele
până la sâmbure și m-am gândit la tine
dacă îmi întind mâinile în față ele dispar
dacă mi le duc în jurul gâtului
simt cum pulsează douăzeci de mii de obsesii
câte o mie pentru fiecare geană de pe ochi
câte o sută
pentru fiecare celulă
*
dragul meu,
mi-e din ce în ce mai greu să mă fizex pe lucrurile pozitive.
alice cântă la pian și plânge
are mâinile uimitor de albe,
chipul ei trăiește fiecare sunet și toți
necunoscuții o salută
iar poemul își merită trăirile sofisticate pe care le reazemă în cititor. o duminică frumoasă indeed! și un poem fain!
pentru textul : magazinul cu piane deoricum te taxam cu ora:)!
pentru textul : de dimineaţă decongrats!
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila dezău, Anducu?:)) intelectual mic și persecutat ce ești:))!!! știam eu că ai tu așa... ceva... din Nostradamus sau Nostradama...
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deîn rest fii liniștit, când mă comentezi tu parcă mă scarpină o icoană după ceafă...
of, doomdoomdoom! bine, hai, treaca de la mine:) Multam de citire!
pentru textul : draagă doomnule profeesor deRecitind, mi-am adus aminte de "O perfectă zi perfectă", de Martin Page, în care, pe erou, îl locuia un mare rechin alb, care înota prin el etc. :)
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deam editat eu textul
pentru textul : ambiguo | le mani dePagini