Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
Oamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
Virgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
totuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
imi cer scuze ca am sa folosesc un exemplu din textul tau. dar nu-ti fa probleme, si eu fac greseli.
"Se simţea gol pe dinăuntru
ca o-ntrebare fără răspuns"
acesta este un text fundamental nepoetic. Pentru ca daca spuneai ca "Se simtea pe dinauntru ca o intrebare fara raspuns" atunci avea inefabil, avea acel ceva ce face un text sa poata aspira la poezie. dar modul acesta mecanic de a folosi comparatii si metafore nu poate fi poezie. pentru ca macar un lucru ar trebui sa intelegem, poezia nu este comunicare, este reprezentare.
Text aritmic... propun o rescriere in vers alb. Nu este suficient ca un text sa rimeze si atat, ritmul da muzicalitatea si curgerea fireasca. Aici chiar nu e cazul. Continutul e invechit, uzitat. Textul pica intr-un patetism (non)poetic "nociv", aproape plans, "cantec trist", "saracu geamantan", "despartire", "amintire"... Ma gandesc ca ai nevoie de o oarece orientare la modul ca fie simplifici textul total si alegi o forma de expresie "direct spre cititor", dar renunti la sintagmele siropoase, la metafore si "floricele" fie abstractizezi ideile, metaforizezi textul, ascunzi sensurile etc. Textul acesta e bonom, nu reuseste sa transmita nimic. Parerea mea, evident... ialin
Dacă ne referim strict la text, pot să spun că-mi place, e scris în mod realist, obiectiv. Mircea înregistrezi realitatea exct cum este, tehnologia a intrat și-n biserică. E puțină ironie la final izvorâtă chiar din acest amalgam ciudat. Și e bine că se termină așa, interogativ. Mi se pare că e cel mai bun text al tău, fără încărcătura semantică și ...ritmică de până acum.
multumesc de comentariu emiemi! am ajuns la "zei" gandindu-ma la "colinele" lui Anatole France... eu nu fac alergie la acest cuvant dar trebuia sa folosesc ghilimelele, imi cer scuze!
Virgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
mulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
corecteaza la versul 2 "bleu eyes" cu blue eyes si la "i’m was a half killer" - ori i am, ori i was. we are all humans, never know what we are capable of. but i smell something beneath the story coming out of norway.
Vladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
cu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
dar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
multumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
S-a incercat un soi de evaziune in trecut, usor de sesizat arhaicul textului. Am oarece indoieli in privinta logicii din
"sticla cu sunet de cioburi" desi intuiec intentia. Nu stiu cat succes mai au "strabunii", "ceasornicul", "vatra", "funigeii" in poezia de azi.
dumnezeu a facut ochii omului din roua diminetii de rai dumnezeu a facut buzele omului din vinul din care dumnezeu bea in fiece zi dumnezeu a facut substanta cenusie a omului din argint clocit. daca nu for dolares, just for fun
toţi oamenii se acomodează încontinuu cu ei înşişi. Cred că mai ţii minte melodia bonjour la vie interpretată de Gilbert Bécaud. Mulţumesc pentru lectură Ottilia.
mister A, mersi. mi s*a mai spus asta cu toparceanu...inclin sa dau dreptate. incet-incet, poate ies vreo 10 texte publicabile, din ac serie... mai asteptam, cum zice buda intrebandu-se daca e mai bine sa cunosti sau sa nu cunosti
Nu știu de ce ciclul cesta de texte “urâții” m-a dus cu gândul un site pe care l-am găsit pe internet, p#l@fashion.. Acolo este propus un manifest (de fapt sunt mai multe) în toată regula demn de luat în seamă . Mă rog, deci textele mi-au plăcut probabil privit din perspectiva celor scrise mai sus. Aș putea să îți promit că pot dezvolta la cerere, dar îmi lipsește cu desavârșire diploma de critic autorizat și avizat. În plus sunt și novice pe aici și nu îmi permit încă să mă înscriu la examenele respective
îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
remarc în mod deosebit partea centrală a textului, strofa 3, 4 și 5.
„am trasat un gol care semăna cu un ochi alb,
o secundă ca plămânul negru
şi un cerc gri.”
Aranca cu toti regretam disparitia artistilor . Unii o fac pe nesimtite cu demnitate si discretie. In legatura cu datele reproducerilor care sigur ca ar fi utile : nu am reusit sa conving propietarii sa imi ofere amanunte suplimentare. Sunt totusi recunoscator ca au acceptat sa ma lase sa fac fotografii si atat. Adrian
ioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
pentru textul : poetul I de...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
pentru textul : blogbadil de"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
pentru textul : R&J deOamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
Virgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
pentru textul : t. a. l. c. detotuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
imi cer scuze ca am sa folosesc un exemplu din textul tau. dar nu-ti fa probleme, si eu fac greseli.
"Se simţea gol pe dinăuntru
ca o-ntrebare fără răspuns"
acesta este un text fundamental nepoetic. Pentru ca daca spuneai ca "Se simtea pe dinauntru ca o intrebare fara raspuns" atunci avea inefabil, avea acel ceva ce face un text sa poata aspira la poezie. dar modul acesta mecanic de a folosi comparatii si metafore nu poate fi poezie. pentru ca macar un lucru ar trebui sa intelegem, poezia nu este comunicare, este reprezentare.
pentru textul : Ulbis la pătrat deText aritmic... propun o rescriere in vers alb. Nu este suficient ca un text sa rimeze si atat, ritmul da muzicalitatea si curgerea fireasca. Aici chiar nu e cazul. Continutul e invechit, uzitat. Textul pica intr-un patetism (non)poetic "nociv", aproape plans, "cantec trist", "saracu geamantan", "despartire", "amintire"... Ma gandesc ca ai nevoie de o oarece orientare la modul ca fie simplifici textul total si alegi o forma de expresie "direct spre cititor", dar renunti la sintagmele siropoase, la metafore si "floricele" fie abstractizezi ideile, metaforizezi textul, ascunzi sensurile etc. Textul acesta e bonom, nu reuseste sa transmita nimic. Parerea mea, evident... ialin
pentru textul : pe un peron acoperit de seară deEra vorba despre jurnalul filozofic al lui Noica, pe care l-am citit cu atenţie şi desigur deocamdată în loc de deocandată.
pentru textul : Copil în secolul douăzeci deDacă ne referim strict la text, pot să spun că-mi place, e scris în mod realist, obiectiv. Mircea înregistrezi realitatea exct cum este, tehnologia a intrat și-n biserică. E puțină ironie la final izvorâtă chiar din acest amalgam ciudat. Și e bine că se termină așa, interogativ. Mi se pare că e cel mai bun text al tău, fără încărcătura semantică și ...ritmică de până acum.
pentru textul : Gând de vecernie demultumesc de comentariu emiemi! am ajuns la "zei" gandindu-ma la "colinele" lui Anatole France... eu nu fac alergie la acest cuvant dar trebuia sa folosesc ghilimelele, imi cer scuze!
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte deTotul este perfectibil, Marga, şi fiecare poezie îşi are cititorul ei perfect.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deSirprins, mulţumesc de oprire!
Virgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
pentru textul : De la x milimetri la y kilometri demulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
corecteaza la versul 2 "bleu eyes" cu blue eyes si la "i’m was a half killer" - ori i am, ori i was. we are all humans, never know what we are capable of. but i smell something beneath the story coming out of norway.
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too deVladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale decu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
pentru textul : eu vin din moarte sau neprihănire dedar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
multumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
pentru textul : sequoia II deS-a incercat un soi de evaziune in trecut, usor de sesizat arhaicul textului. Am oarece indoieli in privinta logicii din
"sticla cu sunet de cioburi" desi intuiec intentia. Nu stiu cat succes mai au "strabunii", "ceasornicul", "vatra", "funigeii" in poezia de azi.
emil
pentru textul : Dincolo deerrata : "Architectes de l'urgence", mais ils sont "sans frontières" également.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects dePs. Un plus pentru subtilu, inedit si de o tandrete ciudata.
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun dedumnezeu a facut ochii omului din roua diminetii de rai dumnezeu a facut buzele omului din vinul din care dumnezeu bea in fiece zi dumnezeu a facut substanta cenusie a omului din argint clocit. daca nu for dolares, just for fun
pentru textul : Dumnezeu denu, cred ca poza este de pe Cheile Bicazului. septembrie- octombrie 2008
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? detoţi oamenii se acomodează încontinuu cu ei înşişi. Cred că mai ţii minte melodia bonjour la vie interpretată de Gilbert Bécaud. Mulţumesc pentru lectură Ottilia.
pentru textul : elegie 01 deAdriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
mister A, mersi. mi s*a mai spus asta cu toparceanu...inclin sa dau dreptate. incet-incet, poate ies vreo 10 texte publicabile, din ac serie... mai asteptam, cum zice buda intrebandu-se daca e mai bine sa cunosti sau sa nu cunosti
pentru textul : Sergent K, raportez! deEste un eveniment frumos. Felicitari ! Sa aveti o primavara plina de bucuria la Iasi .
pentru textul : Dubla lansare de carte deNu știu de ce ciclul cesta de texte “urâții” m-a dus cu gândul un site pe care l-am găsit pe internet, p#l@fashion.. Acolo este propus un manifest (de fapt sunt mai multe) în toată regula demn de luat în seamă . Mă rog, deci textele mi-au plăcut probabil privit din perspectiva celor scrise mai sus. Aș putea să îți promit că pot dezvolta la cerere, dar îmi lipsește cu desavârșire diploma de critic autorizat și avizat. În plus sunt și novice pe aici și nu îmi permit încă să mă înscriu la examenele respective
pentru textul : urâții deîmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
pentru textul : Viol consimțit deremarc în mod deosebit partea centrală a textului, strofa 3, 4 și 5.
pentru textul : En passant de„am trasat un gol care semăna cu un ochi alb,
o secundă ca plămânul negru
şi un cerc gri.”
Mulțumesc, Paul.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet deAranca cu toti regretam disparitia artistilor . Unii o fac pe nesimtite cu demnitate si discretie. In legatura cu datele reproducerilor care sigur ca ar fi utile : nu am reusit sa conving propietarii sa imi ofere amanunte suplimentare. Sunt totusi recunoscator ca au acceptat sa ma lase sa fac fotografii si atat. Adrian
pentru textul : Jules Perahim deioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
pentru textul : Pantofi roșii de damă dePagini