ei, noi și lumea...un triptic exisențialist într-o sensibilă notă postmodernistă. Mi-a plăcut prima foto la minut. Cu final antologic: "cu fiecare treaptă urcată, inima ei devenea un vierme de mătase"...O sublimă pierzanie e în aceste versuri. Mereu bucuros să te citesc Cătălina Chelaru...:) Aprecieri ghe arghelean de la George de Asztalos. I will be arround...:)
Digestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
Leonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
un poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
Mai taie din el, ca te repeti prin unele locuri. Finalul e ratat. Poti renunta la ultimele doua randuri. Pe alocuri, stangacii, cred ca ti-e teama sa tai din text, dupa ce il scrii. Ca asa, Diogene :) - vezi mai jos si nu te supara, frate: în lumea asta fiecare cu dumnezeul lui oamenii își aruncă undița în cer balta cu îngeri a nimănui își potrivesc timpul între ei o viață, spunem noi, e întotdeauna prea mult așteaptă ca bătrânul să înghită momeala. ne-am născut flămânzi. firul se întinde deasupra aceasta este prada cea mai mare îl vom împărți atât cât ajunge. acesta e piciorul, acesta e mâna, aceștia ii sunt ochii nici tu diogene n-ai fost pescar nici eu. din praștia noastră au zburat întotdeauna spre cer cele mai grele pietre. fericiți cei flămânzi toate s-au întors peste noi străine și mute. Desi am scris numai de rau, textul e chiar bun. Acum sa dau si penita, ti-a trebui la taiat balastul.
Virgil, nu mă refeream la tine... altcineva pe pagina asta s-a tooo...ot edificat. de parcă era ceva "needificabil". Am și o idee. Nu ar fi bine să fie un editor profilat pe tot ceea ce ține de arte vizuale, altul de limbi străine și unul competent pentru literatură? Este doar o idee... și e optimă. Deci nu mai citi în grabă:)!
Profesor de limba şi literatura română? În cazul acesta, ar trebui să ştiţi că limba româna are nişte simboluri vitale, care se numesc "semne diacritice". Fără ele, nu vorbim româna.
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
Câteva observații asupra poemului, merge de scris: "de unde pământul se începe, și încotro cerul curge" și sinonime ideatice de înlocuit: - "pornire" - "se rotește mereu".
îi felicit şi eu pe premianţi. regret să spun ca poezia "funk şi brânză de capră" nu a fost nici pe departe cea mai bună. notele de 10 sunt umflate cu clenbuterol. cele două poezii ale Luminiţei Suse (oriana) i-au fost net superioare. La fel poeziile "Femeia cu ochi de felinar" şi "Anotimpul păpuşilor". Regret, de asemenea, că membrii juriului nu au participat la concurs, am fi văzut şi noi cum s-ar fi cotat unii pe alţii.
Un fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
voi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
Dacă nu-ţi place şi ai încercat să şi argumentezi (subiectv au altă baltă - tot un fel de apă caldă), n-are de ce să-mi pice cu supărare. Altă dată, poate, te voi da pe spate. :).
Profetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
Uite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
Nu neapărat în limba scrierilor lui Negru (salut cu acest prilej întoarcerea pe H a acestui sensibil autor) poemul vine ca o bătaie de tobă, ciudat însă de data aceasta deloc ritualică, mai degrabă revoltată, însă la fel de obsesivă.
Te mai aștept și cu alte materiale, până atunci las aici semnul meu de apreciere specific-obsesive.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ei, noi și lumea...un triptic exisențialist într-o sensibilă notă postmodernistă. Mi-a plăcut prima foto la minut. Cu final antologic: "cu fiecare treaptă urcată, inima ei devenea un vierme de mătase"...O sublimă pierzanie e în aceste versuri. Mereu bucuros să te citesc Cătălina Chelaru...:) Aprecieri ghe arghelean de la George de Asztalos. I will be arround...:)
pentru textul : solia unei stele de mare deDigestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
pentru textul : Poveste de demult şi de azi deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide depoemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
pentru textul : scrâşnet descuza-ma Adal, dar textul e slab. Am recitit vers cu vers si am ajuns la aceeasi concluzie. incearca ceva mai bun pentru Hermeneia
pentru textul : erotic detextul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado desigur voi reveni, Alina. și da... cum trece vremea de când m-ai luat "în coarne"?:))
pentru textul : pentru prima dată deLeonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
pentru textul : Străin deun poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
pentru textul : Aristo gol pușca deMai taie din el, ca te repeti prin unele locuri. Finalul e ratat. Poti renunta la ultimele doua randuri. Pe alocuri, stangacii, cred ca ti-e teama sa tai din text, dupa ce il scrii. Ca asa, Diogene :) - vezi mai jos si nu te supara, frate: în lumea asta fiecare cu dumnezeul lui oamenii își aruncă undița în cer balta cu îngeri a nimănui își potrivesc timpul între ei o viață, spunem noi, e întotdeauna prea mult așteaptă ca bătrânul să înghită momeala. ne-am născut flămânzi. firul se întinde deasupra aceasta este prada cea mai mare îl vom împărți atât cât ajunge. acesta e piciorul, acesta e mâna, aceștia ii sunt ochii nici tu diogene n-ai fost pescar nici eu. din praștia noastră au zburat întotdeauna spre cer cele mai grele pietre. fericiți cei flămânzi toate s-au întors peste noi străine și mute. Desi am scris numai de rau, textul e chiar bun. Acum sa dau si penita, ti-a trebui la taiat balastul.
pentru textul : Scrisori către Diogene (V) deVirgil, nu mă refeream la tine... altcineva pe pagina asta s-a tooo...ot edificat. de parcă era ceva "needificabil". Am și o idee. Nu ar fi bine să fie un editor profilat pe tot ceea ce ține de arte vizuale, altul de limbi străine și unul competent pentru literatură? Este doar o idee... și e optimă. Deci nu mai citi în grabă:)!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deProfesor de limba şi literatura română? În cazul acesta, ar trebui să ştiţi că limba româna are nişte simboluri vitale, care se numesc "semne diacritice". Fără ele, nu vorbim româna.
pentru textul : CONFUZIE deMi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
pentru textul : mess deMultumesc, Aalizeei.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deCâteva observații asupra poemului, merge de scris: "de unde pământul se începe, și încotro cerul curge" și sinonime ideatice de înlocuit: - "pornire" - "se rotește mereu".
pentru textul : Drum interior deVă mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : amintirea deFrânturi de lumină care bucură sufletul! tincuta
pentru textul : Pe șine-nzăpezite deîi felicit şi eu pe premianţi. regret să spun ca poezia "funk şi brânză de capră" nu a fost nici pe departe cea mai bună. notele de 10 sunt umflate cu clenbuterol. cele două poezii ale Luminiţei Suse (oriana) i-au fost net superioare. La fel poeziile "Femeia cu ochi de felinar" şi "Anotimpul păpuşilor". Regret, de asemenea, că membrii juriului nu au participat la concurs, am fi văzut şi noi cum s-ar fi cotat unii pe alţii.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deUn fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion deun text slab...
pentru textul : blogbadil devoi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
pentru textul : Icoana deDacă nu-ţi place şi ai încercat să şi argumentezi (subiectv au altă baltă - tot un fel de apă caldă), n-are de ce să-mi pice cu supărare. Altă dată, poate, te voi da pe spate. :).
pentru textul : Alb şi roşu deam uitat sa va multumesc, sincer. Apreciez oamenii care deosebesc latrinele oraselor dupa miros!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” de..l-as fi tinut putin mai din friu (textul, bine-ntels) ~ deci as taia: asemeni, le vom lasa, ca pe niste, ca pe un..
impactul zic eu creste cu slefuirea (insa opiniile mele pot fi/ sint rigide).
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deProfetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
pentru textul : și eu te iubesc deUite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
pentru textul : Himera deam inteles ialin, intradevar credeam ca e cu doi de L. merci ca ai spus.
pentru textul : strâmtori deDe aici încolo "cînd auzîi fîşîială afară sării la fereastră
pentru textul : jurnal de aprilie decaisului îi pocniră afirmativ mugurii" ai stricat un text care începuse bine.
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deNu neapărat în limba scrierilor lui Negru (salut cu acest prilej întoarcerea pe H a acestui sensibil autor) poemul vine ca o bătaie de tobă, ciudat însă de data aceasta deloc ritualică, mai degrabă revoltată, însă la fel de obsesivă.
pentru textul : delir deTe mai aștept și cu alte materiale, până atunci las aici semnul meu de apreciere specific-obsesive.
Pagini