da, interesant ca oamenii scriu bine mai ales atunci cind nu tin neaparat sa scrie bine. pentru ca nu asta are importanta atunci. dupa parerea mea (destul de rece) un text care este poezie, sau arata a poezie, mult mai mult decit alte texte mult mai elaborate ale autorului.
uitasem, acest tip de proză se vrea similar prozei lui Macedonski și Bacovia. cred, de fapt sunt sigur că ești familiar cu ele. de aceea atât de multă coagulare, interdependență între secțiuni și simboluri. toate pe un schelet modern. de aici și influența poetului de care vorbeai. desigur, cei doi poeți nu sunt cunoscuți prin proza lor:) dar mie îmi e dragă. de aceea această abordare...
lucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
Cristina realitatea e mai cruntă în comparaţie cu ce vezi tu în acest poem sau în com. autorului. mergi prea departe acuzînd aici de fascism un om care descrie o stare de fapt. doar atitudinea ta decentă -încă!- pe site te scapă de un avertisment.
nu ascund faptul că îmi place cum scrie Emilian. aici nu în totalitate nu din cauza subiectului abordat -asta am lămurit- ci pentru faptul că ici colo forţează nota- vezi mai ales-cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu. şi nu pentru că scrie cu î în loc de â şi eu scriu la fel. este alegerea noastră.
Dorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
O femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
Daca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
Anișoara Iordache, Dacă citiți mai atent, veți vedea că nu am scris "venele capilare". Așa ceva ar fi o dovadă de necunoaștere a științei anatomice din partea mea. Puteți observa că am scris: "arterele venele capilarele". Între toate aceste substantive ar fi trebuit să existe cate o virgulă (arterele, venele, capilarele), dar, cum puteți vedea, am suprimat în mod intenționat punctuația, pentru mai multă fluență. Vă mulțumesc pentru lectură și vă doresc multă "inspirație", Mircea Florin Șandru
Un sfat pe care esti libera sa mi-l urmezi sau nu: scoate reflexivul "lor" de la sfarsit, lasa textul sa respire astfel: "toaca inimilor/ s-o asculte". Ai "zugravit" liric un portret al reginei care iubea atat de mult poezia si artele in general. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de regina careia i se mai spunea de catre oamenii din popor si "Mama ranitilor. Violeta
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
Tocmai asta este. Scrie un volum de poeme despre călătoria ta în România, despre România, despre, despre, sub titlul "romania perfect". Ce bine sună. No. Hai să îl scriem mai mulți. Ce părere ai?
Andreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
Cristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
cînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
Ritmul interior al acestor versuri, recitabilitatea este ceea ce mă reține pe această pagină. Cifre magice, cărări transcedentale între cele două lumi, o călătorie de poveste spre Eldorad, despre care nu pot să spun decît atît: m-a fascinat.
Eu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
da, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
Of, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
personal, ultima parte a primului paragraf mi se pare reusita, pentru ca iti da senzatia ca te aflii intr-un roller coaster, imaginile, fractionate cum sunt, reusesc sa saurprinda, sa loveasca in plex. sensibila si umana proza asta a ta. penita de la mine.... pentru ca rar citesc cuvinte care sa reuseasca sa ma faca sa simt furie si durere.
draga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
am citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
nuta, dupa atata vreme te gasesc si iti spun cam ceea ce a spus virgil. ca sa te poti cunsoate pe tine trebuie sa cunoscti lumea si ca sa cunosti lumea sa te cunosti pe tine, un cerc vicios ce actioneaza asupra noastra deodata. as dori sa vad la tine propria perspectiva asupra lucrurilor din jur, leaga-te de sentimentele pe care ti le ofera lumea si tu ei. ionella
parerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
Daniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
Oricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
Virgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, interesant ca oamenii scriu bine mai ales atunci cind nu tin neaparat sa scrie bine. pentru ca nu asta are importanta atunci. dupa parerea mea (destul de rece) un text care este poezie, sau arata a poezie, mult mai mult decit alte texte mult mai elaborate ale autorului.
pentru textul : and time goes on deuitasem, acest tip de proză se vrea similar prozei lui Macedonski și Bacovia. cred, de fapt sunt sigur că ești familiar cu ele. de aceea atât de multă coagulare, interdependență între secțiuni și simboluri. toate pe un schelet modern. de aici și influența poetului de care vorbeai. desigur, cei doi poeți nu sunt cunoscuți prin proza lor:) dar mie îmi e dragă. de aceea această abordare...
pentru textul : puloverul (the end) delucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
pentru textul : Madlenă 1 deCristina realitatea e mai cruntă în comparaţie cu ce vezi tu în acest poem sau în com. autorului. mergi prea departe acuzînd aici de fascism un om care descrie o stare de fapt. doar atitudinea ta decentă -încă!- pe site te scapă de un avertisment.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral denu ascund faptul că îmi place cum scrie Emilian. aici nu în totalitate nu din cauza subiectului abordat -asta am lămurit- ci pentru faptul că ici colo forţează nota- vezi mai ales-cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu. şi nu pentru că scrie cu î în loc de â şi eu scriu la fel. este alegerea noastră.
Dorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă denu stiu cat de originala este ideea acestui text, dar mie mi-a placut teribil. text dulce amarui, puternic si amarui, amarui, amarui...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul deO femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
pentru textul : Străină deDaca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
pentru textul : schiță deAnișoara Iordache, Dacă citiți mai atent, veți vedea că nu am scris "venele capilare". Așa ceva ar fi o dovadă de necunoaștere a științei anatomice din partea mea. Puteți observa că am scris: "arterele venele capilarele". Între toate aceste substantive ar fi trebuit să existe cate o virgulă (arterele, venele, capilarele), dar, cum puteți vedea, am suprimat în mod intenționat punctuația, pentru mai multă fluență. Vă mulțumesc pentru lectură și vă doresc multă "inspirație", Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deUn sfat pe care esti libera sa mi-l urmezi sau nu: scoate reflexivul "lor" de la sfarsit, lasa textul sa respire astfel: "toaca inimilor/ s-o asculte". Ai "zugravit" liric un portret al reginei care iubea atat de mult poezia si artele in general. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de regina careia i se mai spunea de catre oamenii din popor si "Mama ranitilor. Violeta
pentru textul : Carmen Sylva deVirgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
pentru textul : karuna deTocmai asta este. Scrie un volum de poeme despre călătoria ta în România, despre România, despre, despre, sub titlul "romania perfect". Ce bine sună. No. Hai să îl scriem mai mulți. Ce părere ai?
pentru textul : bucovina perfect deAndreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
pentru textul : desene deCristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
pentru textul : ie de zi lucrătoare decînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
Ritmul interior al acestor versuri, recitabilitatea este ceea ce mă reține pe această pagină. Cifre magice, cărări transcedentale între cele două lumi, o călătorie de poveste spre Eldorad, despre care nu pot să spun decît atît: m-a fascinat.
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real deEu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
pentru textul : scurt metraj deda, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
pentru textul : dumnezeu scrie deOf, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă desaphirre, ai dreptate. anca, imi cer iertare
pentru textul : confesiune depersonal, ultima parte a primului paragraf mi se pare reusita, pentru ca iti da senzatia ca te aflii intr-un roller coaster, imaginile, fractionate cum sunt, reusesc sa saurprinda, sa loveasca in plex. sensibila si umana proza asta a ta. penita de la mine.... pentru ca rar citesc cuvinte care sa reuseasca sa ma faca sa simt furie si durere.
pentru textul : rage decongrats!
am rasfoit cu placere cartea ta virtuala. ideea e buna. daca as avea si un spray cu miros de hartie/ carte noua ar fi super.
dar oricum, aplaud ideea. si ma bucur ca te pot citi.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 dedraga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deam citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
pentru textul : Rapsodie in subteran denuta, dupa atata vreme te gasesc si iti spun cam ceea ce a spus virgil. ca sa te poti cunsoate pe tine trebuie sa cunoscti lumea si ca sa cunosti lumea sa te cunosti pe tine, un cerc vicios ce actioneaza asupra noastra deodata. as dori sa vad la tine propria perspectiva asupra lucrurilor din jur, leaga-te de sentimentele pe care ti le ofera lumea si tu ei. ionella
pentru textul : dor deparerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deDaniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
pentru textul : sing me a hungarian song deOricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
erata: oamenii
pentru textul : naufragiu demultumesc pentru atentionare. a fost o greseala de tastare care cumva mi-a scapat si la editare. se intimpla si la case mai mari.
pentru textul : limbo deVirgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui demulțumesc Sancho atât pentru peniță cât și pentru că poemul meu te încântă și o spui atât de... deschis. mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal dePagini