"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
Cantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
Să spun numai că mi-a plăcut? Se pare că nu e suficient (cu toate că nu dau „peniță”; evident, sunt puțin răutăcios, dar chiar mi-a plăcut textul). Și acum, o minimă justificare: viziune regizorală, de la un capăt la altul, inclusiv un «control» strict al «actorului»; ca să ajungă unde vrea «regizorul». E suficient? Am luat la viața mea și calificative mai slabe. Adică am picat, de exemplu, într-o vară la „Materialismul dialectic» (disciplină obligatorie în facultate, pe vremea mea).
continua cursivitate a cuvintelor, nedespărțite de nimic, doar de cuvinte ce uneori o iau de la un capat care oricum nu e un capăt, deoarece totul e alb în fundal... realitatea ce inspiră metaforele poetice fac poemul crud mărturisind că autorul, deși pare unul saturat de ceea ce vede, unul căruia realitatea îi este iluzorie și superfluuă, este, de fapt, foarte bine înfipt în realitate și știe, cum puțin cred că o pot face - personal nu am mai întâlnit un altul -, să o numească, să o arate cu degetul, să o acuze, să o zugrăvească pe pereții retinei noastre ca un talentat creator de graffiti pe pereții albi, gri și inexpresivi ai realității în care conviețuim.
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
Aranca, Nu e doar un elogiu adus trupului uman, în miraculoasa lui alcătuire, ci și expresia obsesiei mele că suntem în fiecare clipă o țintă, că asupra noastră stă îndreptată mereu o cameră tv de supraveghere, un ecran de radar, un ochi ascuns, un pândar nevăzut. Cu alte cuvinte, am vrut să spun că intimitatea nostră e, de fapt, iluzorie. Vă mulțumesc pentru promptitudinea comentariului și pentru peniță.
Vasile Munteanu, Comentariul dumneavoastră, foarte doct, merge direct la esențe. Aproape că nu mai am nimic de adăugat. Îmi place totuși să cred că aceste poem nu filozofează excesiv și că, prin urmare, păstrează un anume fior liric. Crăciun fericit și mulțumiri pentru "vizită".
parca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
ottilia pentru atentie. mereu un spirit pozitiv! virgil , nu am vrut neaparat o exprimare bombastica , sunt de acord cu tine. multumesc pentru timpul petrecut la mine, respect
Paul, revin cu inca o data specificarea ca nu ma refeream la forma si la aplecarea asupra constructiei textului. ma refeream la fond si, mai ales, la faptul ca toate marile opere (inclusiv a lui salinger) au, in substrat, atingere la temele de baza ale umanitatii si la filosofia lumii, fie literatura, pictura, muzica, etc., indiferent cum sunt ele percepute "ca forma", indiferent cat de "intamplatoare" par la o lectura superficiala. nu anume "eu" vad intr-un anume fel poezia, literatura. asa este scris in manualele de teorie a artei, literaturii si in estetica. iar salinger are un univers urias, bogat (inclusiv in Noua povestiri), un univers cu tematica grea si motive mult batatorite de ceilalti prozatori ai epocii. un univers al violentei irationale, paranoice in care vulgarul intra in conflict cu mentalitatea personajelor (copii, cu precadere) si o perverteste. el acuza cinismul materilismului si instrainarea, alienarea, ca mai toti scriitorii americani ai generatiei lui. mai mult decat atat, salinger scrie proza, literatura pe intinderi mari. departe de mine gandul sa intru in divergente de opinii si nici de hachite critice nu am chef, dar daca eu, care nu fusaresc lectura si am bunul simt sa citesc cu atentie un text, am ramas cu ideea de "accident", inseamna ca asta mi-a ramas din text. nimic peiorativ aici. aici inchei si gata:)
Mulțumim (spun și în numele Cristinei, dar probabil că va lăsa și ea un comentariu). Îl voi încadra la Experimente, mă bucur că ți-a plăcut. Titlul ne-a chinuit până la urmă am ajuns la un consens. Unul bun, văd. :)
Virgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
dorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
despre text. e bun, desi finalul devine nitelus redundant sau prea "dulce" pentru gustul meu. dar bianca a inceput sa isi "perie" scriitura si sa fie mai exigenta. cu atit mai bine
tare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
mă măgulești snowdon king. nu știam că te am de fan. dar e măgulitor să știi că cineva îți urmărește persoana, gestica, timbrul vocii. ohohooo! ai grijă cu declarații din astea că lumea mai intră și la bănuieli. anyway, mă măgulești. și ce este rău în a avea fun? deși nu îmi imaginez să fi spus asta. dar dacă mi-o poți arăta într-o înregistrare mai vorbim. în orice caz, de unde știi tu că răspunsul acela este exhaustiv? de ce ar trebui să fiu exhibiționist (ca tine probabil) și să îmi flutur plîngăcios tot interiorul meu înaintea unui auditoriu? chestia asta cu ridicatul fustelor (care văd că pe tine te pasionează) mie îmi repugnă. mi se pare absurd să îmi pretinzi să am aceleași preferințe dubioase pentru „destăinuiri grandomaniacale” precum ionuț caragea. ceea ce mă miră este faptul că nu îți dai seama că mai toată lumea rîde (și rîdea și la val david) privind acest comportament la tine. dar dacă ții cu tot dinadinsul să fii clown e ok pentru mine. dar nu te amăgi că oamenii te-ar privi ca pe un fel de geniu neînțeles. asta dacă vrei să locuiești în mijlocul realității și nu într-o fantasmagorie pe care cu grație ți-o imaginezi. cînd mi-am lansat volumul la cluj și la iași am spus poate ceva mai mult. oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este deja evident, nu mă deschid între străini.
mă măgulești cu siguranță și cînd mă compari cu sorescu, eminescu, corbu, cărtărescu sau buchovski. chiar dacă sub o formă paternal-dojenitoare, alăturarea îmi face cinste dar nu o iau în serios. sînt convins că sînt destui care abia așteaptă acum să facă mișto despre acest lucru.
apreciez, așa cum am spus, interesul tău pentru „opera” mea. dar există și persoane ceva mai calificate care și-au exprimat opinia. și, by the way, nu le-am cumpărat-o. dar îți spun deschis, nu mă prea afectează. am mai spus-o, nu sînt poet. iar motivele pentru care scriu sînt foarte personale (dacă poate fi folosit superlativul..). dincolo de unde îți este ție îngăduit să o faci pe paparazzo.
Bobadil a sesizat extrem de bine confuzia de nume pe care a facut-o Virgil Titarenco. Pe mine doar ma amuza. In alta ordine idei, daca se citea cu atentie textul, reiesea clar faptul ca nu e vorba despre drama sinistratilor. Problema asta era ca un fel de background. De fapt punctul principal, pe care cei care l-au inteles, l-au inteles, se referea la obiceiul nostru de a sta cu mina intinsa. Am vorbit cu pompieri, cu jandarmi, co voluntari, care au participat la lucrarle de intarire a digurilor si-mi povetseau despre cum stranierii care aveau vile amenintate de inundatii, venea isi faceau poze apoi plecau fara sa miste un deget. Era un protest impotriva diasporei care se bate cu pumnul in piept ca face ca drege, dar probabil Virgil Titarenco a citit textul in alta limba. Altfel nu vad vehementa si modul complet gresit in care a interpretat acest text. Si inca ceva: personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate. Pentru ca nu accept ca eu, care traiesc in aceasta tara, sa fiu condus de un presedinte votat de cei care habar n-au ce se intimpla in Romania. Si uite asa altii ar trebui sa traiasca o vreme aici, sa se puna la punct cu limba romana. Pentru ca altfel nu inteleg interpretarea aiuristica a acestor editoriale. Iar in limba romana, editorialul reprezinta pozitia comuna a unei redactii, a unei publicatii si nu o opinie personala, asa cum se astepta Titarenco sa vada. Eu atit am avut de spus. Si ma cheama Emilian Valeriu Pal. Nu Paul
m/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
cunosc acest poem încă de la postare pentru că am urmărit introducerea textelor pas cu pas. a fost un exerciţiu intim fără să mă implic în procesul de votare sau de jurizare. am dorit doar să citesc poeziile colegilor mei şi să văd dacă miza mea pe un text sau altul este corectă. o încercare de a vedea cum pot aprecia eu anumite texte şi să-mi dau seama dacă la o adică aş avea potenţial în acest sens. vă mulţumesc pentru prilejul oferit.
chiar am vorbit cu cineva despre această poezie pentru că mi-a atras atenţia, o strofă un micropoem şi tot aşa (2, 3, 4, 5). da! doar un liant mai puternic care să ţină cărămizile în zid.
"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".
da! şi ca să nu mă îngălbenesc de invidie (colegială) ca o frunză de tutun în soare nu mă certa că văd prin ochii cititorului şi nu ai poetului "dificil" în acest context prea... dificil.
De acord cu titlu pentru comentarii. Asta presupune să existe un loc / fereastră pentru ele (pentru fiecare secțiune în parte)? Ce se va întâmpla cu primele texte postate (valabil și pentru comentarii), după ce se vor aduna mai multe (de ordinul paginilor)? Vor mai putea fi accesate și în ce mod?
Nu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
tinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
Mi-a plăcut poemul chiar dacă acel „isus nu s-a născut / decît / ca să poată muri” s-a mai spus şi deci nu este ceva nou, cu toate că, unora le este necesar a li se repeta zi de zi şi chiar în fiecare minut acest adevăr. Nu vreau să se înţeleagă că acuz pe cineva. Mă refer doar că s-a mai spus chiar dacă nu în acelaşi fel şi nu în poiezie. Cezar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pusă la verticală, avem:
"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin deCantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
pentru textul : Bal mascat deSă spun numai că mi-a plăcut? Se pare că nu e suficient (cu toate că nu dau „peniță”; evident, sunt puțin răutăcios, dar chiar mi-a plăcut textul). Și acum, o minimă justificare: viziune regizorală, de la un capăt la altul, inclusiv un «control» strict al «actorului»; ca să ajungă unde vrea «regizorul». E suficient? Am luat la viața mea și calificative mai slabe. Adică am picat, de exemplu, într-o vară la „Materialismul dialectic» (disciplină obligatorie în facultate, pe vremea mea).
pentru textul : Emo Conta - western decontinua cursivitate a cuvintelor, nedespărțite de nimic, doar de cuvinte ce uneori o iau de la un capat care oricum nu e un capăt, deoarece totul e alb în fundal... realitatea ce inspiră metaforele poetice fac poemul crud mărturisind că autorul, deși pare unul saturat de ceea ce vede, unul căruia realitatea îi este iluzorie și superfluuă, este, de fapt, foarte bine înfipt în realitate și știe, cum puțin cred că o pot face - personal nu am mai întâlnit un altul -, să o numească, să o arate cu degetul, să o acuze, să o zugrăvească pe pereții retinei noastre ca un talentat creator de graffiti pe pereții albi, gri și inexpresivi ai realității în care conviețuim.
pentru textul : Abis deda, de acord, am spus aceasta acum 2-3 zile.
pentru textul : go fishing deDe fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea deAranca, Nu e doar un elogiu adus trupului uman, în miraculoasa lui alcătuire, ci și expresia obsesiei mele că suntem în fiecare clipă o țintă, că asupra noastră stă îndreptată mereu o cameră tv de supraveghere, un ecran de radar, un ochi ascuns, un pândar nevăzut. Cu alte cuvinte, am vrut să spun că intimitatea nostră e, de fapt, iluzorie. Vă mulțumesc pentru promptitudinea comentariului și pentru peniță.
pentru textul : trup pe ecranul de radar deVasile Munteanu, Comentariul dumneavoastră, foarte doct, merge direct la esențe. Aproape că nu mai am nimic de adăugat. Îmi place totuși să cred că aceste poem nu filozofează excesiv și că, prin urmare, păstrează un anume fior liric. Crăciun fericit și mulțumiri pentru "vizită".
pentru textul : mă dor tâmplele deparca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
pentru textul : eli pili deottilia pentru atentie. mereu un spirit pozitiv! virgil , nu am vrut neaparat o exprimare bombastica , sunt de acord cu tine. multumesc pentru timpul petrecut la mine, respect
pentru textul : păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ dePaul, revin cu inca o data specificarea ca nu ma refeream la forma si la aplecarea asupra constructiei textului. ma refeream la fond si, mai ales, la faptul ca toate marile opere (inclusiv a lui salinger) au, in substrat, atingere la temele de baza ale umanitatii si la filosofia lumii, fie literatura, pictura, muzica, etc., indiferent cum sunt ele percepute "ca forma", indiferent cat de "intamplatoare" par la o lectura superficiala. nu anume "eu" vad intr-un anume fel poezia, literatura. asa este scris in manualele de teorie a artei, literaturii si in estetica. iar salinger are un univers urias, bogat (inclusiv in Noua povestiri), un univers cu tematica grea si motive mult batatorite de ceilalti prozatori ai epocii. un univers al violentei irationale, paranoice in care vulgarul intra in conflict cu mentalitatea personajelor (copii, cu precadere) si o perverteste. el acuza cinismul materilismului si instrainarea, alienarea, ca mai toti scriitorii americani ai generatiei lui. mai mult decat atat, salinger scrie proza, literatura pe intinderi mari. departe de mine gandul sa intru in divergente de opinii si nici de hachite critice nu am chef, dar daca eu, care nu fusaresc lectura si am bunul simt sa citesc cu atentie un text, am ramas cu ideea de "accident", inseamna ca asta mi-a ramas din text. nimic peiorativ aici. aici inchei si gata:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deMulțumim (spun și în numele Cristinei, dar probabil că va lăsa și ea un comentariu). Îl voi încadra la Experimente, mă bucur că ți-a plăcut. Titlul ne-a chinuit până la urmă am ajuns la un consens. Unul bun, văd. :)
pentru textul : petale de ceva pom românesc deerata: "nu stiam ca exista hermeneia". Asta e. Nu-s perfecta. Nici nu as vrea sa fiu! tot Violeta
pentru textul : Șoapte deVirgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară dedorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
pentru textul : crucile dedespre text. e bun, desi finalul devine nitelus redundant sau prea "dulce" pentru gustul meu. dar bianca a inceput sa isi "perie" scriitura si sa fie mai exigenta. cu atit mai bine
pentru textul : we will always have sighisoara... deTe rog să introduci diacriticele.
pentru textul : Zâmbet întors detare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
pentru textul : Obiecte fragile demă măgulești snowdon king. nu știam că te am de fan. dar e măgulitor să știi că cineva îți urmărește persoana, gestica, timbrul vocii. ohohooo! ai grijă cu declarații din astea că lumea mai intră și la bănuieli. anyway, mă măgulești. și ce este rău în a avea fun? deși nu îmi imaginez să fi spus asta. dar dacă mi-o poți arăta într-o înregistrare mai vorbim. în orice caz, de unde știi tu că răspunsul acela este exhaustiv? de ce ar trebui să fiu exhibiționist (ca tine probabil) și să îmi flutur plîngăcios tot interiorul meu înaintea unui auditoriu? chestia asta cu ridicatul fustelor (care văd că pe tine te pasionează) mie îmi repugnă. mi se pare absurd să îmi pretinzi să am aceleași preferințe dubioase pentru „destăinuiri grandomaniacale” precum ionuț caragea. ceea ce mă miră este faptul că nu îți dai seama că mai toată lumea rîde (și rîdea și la val david) privind acest comportament la tine. dar dacă ții cu tot dinadinsul să fii clown e ok pentru mine. dar nu te amăgi că oamenii te-ar privi ca pe un fel de geniu neînțeles. asta dacă vrei să locuiești în mijlocul realității și nu într-o fantasmagorie pe care cu grație ți-o imaginezi. cînd mi-am lansat volumul la cluj și la iași am spus poate ceva mai mult. oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este deja evident, nu mă deschid între străini.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit demă măgulești cu siguranță și cînd mă compari cu sorescu, eminescu, corbu, cărtărescu sau buchovski. chiar dacă sub o formă paternal-dojenitoare, alăturarea îmi face cinste dar nu o iau în serios. sînt convins că sînt destui care abia așteaptă acum să facă mișto despre acest lucru.
apreciez, așa cum am spus, interesul tău pentru „opera” mea. dar există și persoane ceva mai calificate care și-au exprimat opinia. și, by the way, nu le-am cumpărat-o. dar îți spun deschis, nu mă prea afectează. am mai spus-o, nu sînt poet. iar motivele pentru care scriu sînt foarte personale (dacă poate fi folosit superlativul..). dincolo de unde îți este ție îngăduit să o faci pe paparazzo.
err: noapte
pentru textul : in the sunshine of your love deBobadil a sesizat extrem de bine confuzia de nume pe care a facut-o Virgil Titarenco. Pe mine doar ma amuza. In alta ordine idei, daca se citea cu atentie textul, reiesea clar faptul ca nu e vorba despre drama sinistratilor. Problema asta era ca un fel de background. De fapt punctul principal, pe care cei care l-au inteles, l-au inteles, se referea la obiceiul nostru de a sta cu mina intinsa. Am vorbit cu pompieri, cu jandarmi, co voluntari, care au participat la lucrarle de intarire a digurilor si-mi povetseau despre cum stranierii care aveau vile amenintate de inundatii, venea isi faceau poze apoi plecau fara sa miste un deget. Era un protest impotriva diasporei care se bate cu pumnul in piept ca face ca drege, dar probabil Virgil Titarenco a citit textul in alta limba. Altfel nu vad vehementa si modul complet gresit in care a interpretat acest text. Si inca ceva: personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate. Pentru ca nu accept ca eu, care traiesc in aceasta tara, sa fiu condus de un presedinte votat de cei care habar n-au ce se intimpla in Romania. Si uite asa altii ar trebui sa traiasca o vreme aici, sa se puna la punct cu limba romana. Pentru ca altfel nu inteleg interpretarea aiuristica a acestor editoriale. Iar in limba romana, editorialul reprezinta pozitia comuna a unei redactii, a unei publicatii si nu o opinie personala, asa cum se astepta Titarenco sa vada. Eu atit am avut de spus. Si ma cheama Emilian Valeriu Pal. Nu Paul
pentru textul : despre inundaţii. altfel dem/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
pentru textul : mater misericordiae decunosc acest poem încă de la postare pentru că am urmărit introducerea textelor pas cu pas. a fost un exerciţiu intim fără să mă implic în procesul de votare sau de jurizare. am dorit doar să citesc poeziile colegilor mei şi să văd dacă miza mea pe un text sau altul este corectă. o încercare de a vedea cum pot aprecia eu anumite texte şi să-mi dau seama dacă la o adică aş avea potenţial în acest sens. vă mulţumesc pentru prilejul oferit.
chiar am vorbit cu cineva despre această poezie pentru că mi-a atras atenţia, o strofă un micropoem şi tot aşa (2, 3, 4, 5). da! doar un liant mai puternic care să ţină cărămizile în zid.
"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".
da! şi ca să nu mă îngălbenesc de invidie (colegială) ca o frunză de tutun în soare nu mă certa că văd prin ochii cititorului şi nu ai poetului "dificil" în acest context prea... dificil.
invidios cu peniţă cu tot.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” deDe acord cu titlu pentru comentarii. Asta presupune să existe un loc / fereastră pentru ele (pentru fiecare secțiune în parte)? Ce se va întâmpla cu primele texte postate (valabil și pentru comentarii), după ce se vor aduna mai multe (de ordinul paginilor)? Vor mai putea fi accesate și în ce mod?
pentru textul : ultimele modificări pe site deserios-metaforic :) ...un salt in timp :)
pentru textul : arămie deiar titlul este neinspirat.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deNu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
pentru textul : reborn detinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
pentru textul : nu scriu poezie deDe revăzut aici:
" totdinadinsul"
pentru textul : poetul de". Moartea este un fel de noapte ușă iar viața este"
Şi mai trebuie nişte virgule pe ici, pe colo...
Mi-a plăcut poemul chiar dacă acel „isus nu s-a născut / decît / ca să poată muri” s-a mai spus şi deci nu este ceva nou, cu toate că, unora le este necesar a li se repeta zi de zi şi chiar în fiecare minut acest adevăr. Nu vreau să se înţeleagă că acuz pe cineva. Mă refer doar că s-a mai spus chiar dacă nu în acelaşi fel şi nu în poiezie. Cezar
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun dePagini