'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
Un poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
Hahaha, domnule Gorun Manolescu, asa faceti cand va pierdeti arta retoricii? Dezgropati niste lucruri cunoscute de toata lumea care s-au intamplat acum nu stiu cati ani? Ma amuza copios reactia dumneavoastra copilareasca, neprofesionista. Dar pe de alta parte, reactia dv ma bucura, numai cei care se tem de mine apeleaza la astfel de insinuari. Nu mi-a fost mie frica de mafia ordinii modiale de pe wikipedia, nu mi-a fost frica de sefii din USR care m-au calomniat, si credeti ca ma atingeti cumva cu prostiile astea invechite? Imi promiteti ca va razbunati pe opera mea? Pai faceti si dv ca Stefanescu, dupa ce i-am zis pe blog, cu argumente, ca e un critic prost si ipocrit, s-a razbunat pe Romania literara si la televiziune. Razbunarea este arma prostului, zice un vechi proverb romanesc, dar daca vreti sa va dati in petec, dati-i bataie! Dar profesionist, nu sub textele unor autori. Nu voi cere suspendarea dv, va las sa va calmati de la sine.
Alma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
s-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
O sa reflectez Ionutze... oricum, o replica pe care a trebuit, in ciuda antipatiei ce ti-o port, sa o apreciez cum se cuvine Andu P.S. Ca sa te "plagiez" din nou, varsta este ca si timpul sau muzica pop, azi e, maine nu mai e. Deocamdata insa e (asta nu mai e plagiat).
Bobadil, pe mine comparația cu Nichita mă onorează. Dar eu îmi văd clar poezia fiind diferită de a lui. Și văd și unde, dar nu mă pot eu pronunța. Aștept încă pe cel care va putea să o facă. Pe mine "învechitul" ăsta al poeziei mele, deja mă plictisește. Această referențialitate că scrii ca ăla sau ca ălalalt este catastrofală pentru orice opinie critică, de fapt NU este o opinie ce poate fi luată în seamă, iar eu mă feresc de asta întotdeauna. Este o modalitate superficială, facilă, neprofesională și fără nici o valoare estetică, de a vorbi de poezia cuiva. În curente, da, uite cum face Mincu de exemplu. Aia e cu totul altceva. Nimeni nu poate scrie ca nimeni, ce e așa de greu de înțeles? Chair nu există pe net nici unul care să se poată pronunța competent? Dacă vă fac o listă cu câți au spus cu ce/cine seamănă ceea ce scriu, ați fi debusolați. Nici o părere nu coincide cu o alta. Și de ce mă zvărcolesc atât? Păi hai să văd odată pe cineva că-mi face o caracterizare serioasă și competentă a poeziei mele! Poate să o facă praf, dar să o facă credibil, nu în clișee plictisitoare. Și apoi, ori zici "ca" Nichita, ori zici "mult mult mult mai prost", decide-te! Aici e diferența, nu scriu nici măcar ca el. Deci?
multumesc Ioana, credeam ca... sau voi fi acuzata de simplitate, sau voi fi ignorata, ... ca valorile zilei nu mai sunt: simplitatea, delicatetea si altruismul:) daca tu ai vazut "drama" pasarii, delicatetea ta ... ma bucur ca ai venit mai ales la poezia aceasta, multumesc pentru penita!
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
in ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
stii ce e interesant? stii sa scrii, ai constructii reusite, dar pe alocuri in acest text cazi in patetism. iar eu ma asteptam sa ma lasi perplex. adica vreau sa sa spun ca finalurile astea cu "plinga" sint prea banale. sugereaza-ne...
Alma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
Faina rotativa si alternativele, ma duc cu gandul la cea mai buna dintre lumile posibile... tot ca mind game desigur. Exprimarea un pic cam prea lejera pe gustul meu azi, cand ma intorc la dulcele stil clasic :-) Nu vreau sa las sa treaca acest text chiar asa. Si daca ar fi doar pentru ca oricum, tot trece. Dar nu asa. Andu
am citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
Excelent text, savuros, plin de o ironie amară foarte bine dozată. Îl gust, cu atât mai mult cu cât şi pe mine "zeloţii" lui Iliescu, pe vremea când conducea el "destinele tineretului român", m-au determinat să-mi tund admirabila chică de poet. Rememorez, legat de aceasta, două episoade, precizând că faptele se petreceau în 1969, scopul fiind acela de a înăbuşi în faşă influenţa evenimentelor din 68, din Franţa. Pe străzi umblau comandouri alcătuite, chipurile, din muncitori, care acostau tinerii cu plete şi-i duceau în frizerii, unde erau tunşi extrem de sever. Tot aşa, tipii cu barbă erau raşi. Un asemenea grup a intrat în holul Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi, la un moment dat, cum pe scări cobora profesorul de lingvistică Emanuel Vasiliu, pe care nu l-am văzut niciodată altfel decât cu o simpatică bărbuţă, cerberii l-au apucat, ca odinioară oamenii lui Brâncoveanu pe cuviosul (dar oarecum culpabilul) Antim, cu scopul de a-l duce să-i taie barba. În zadar protesta omul că are poza în buletin cu barbă. Au sărit câţiva studenţi şi l-au salvat.
Al doile episod e legat de tânărul, pe atunci, poet Adrian Păunescu. La Facultatea de Română funcţiona cenaclul Junimea (condus de George Ivaşcu), în care Păunescu era lider de opinie. Se impunea nu doar prin fermitatea intervenţiilor, dar şi prin vocea tunătoare (utilizată, mai apoi, la Cenaclul Flacăra), ca şi prin chica enormă. Deodată, la şedinţa desfăşurată în luna dedicată de Partid (re)educării tinerilor cu tendinţe suspecte, Păunescu a apărut tuns frumos, stârnind, la intrarea în amfiteatrul Odobescu (şedinţa începuse), râsete semnificative. "Trebuie să ne conformăm...", a zâmbit confuz şi cu jenă autorul "Mieilor primi". Adevărul era că mai bine te duceai singur la frizerie, ca să te tunzi acceptabil (ceea ce am făcut, cu durere, şi eu). Dacă te prindeau ăia, erai tuns aproape zero. Acţiunea punitivă a durat cam vreo lună, apoi s-a renunţat.
Am şi alte amintiri, mai dureroase. Inclusiv trecerea tatălui meu pe la Canal. Dar eu am rămas aici, în România. Fiul meu, însă, nu. Se află în Quebec, unde scoate un mensual pentru imigranţi: "Les imigrants de la Capitale".
paule repetă te rog 'ridic halatul încet fără grabă' putea fi 'incet cu grabă'? măcar o virgulă ceva acolo care să sublinieze, să accentueze, văd că mai jos folosești virgula că aș fi zis că e poem blanc dar nu e... sau un 'nicio' ceva cu același rol... obiectiv versul ăsta ți se pare scris de o mână de la USR, sincer? Apoi 'aud câini care latră'... dăăă... latră câinii paule, nu puteai să auzi câinii așa pur și simplu doar de dragul poeziei?
Iar referirea la Titarenco am făcut-o sincer nu că-l iubesc că nu-l iubesc dar yerba mate a scris-o bine și cred că nu ți-ar strica să înveți ceva de acolo.
Fără să te gândești la foloasele limbilor românești.
Și cam atât, deocamdată.
Andu
Ce sa raspund? Poate "profetia" ta se va adeveri (si pentru mine). Deocamdata simt cum incet se aproprie primavara. Anotimp in care eu sunt "la pamant". Si asta incepe cam din februarie - martie. Anul asta a inceput mai repede. Numai bine (pe acolo pe unde te afli) G.M.
multumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
am urmarit "fabrica" ta de sonete de urgenta. am apreciat primul sonet, dar nu am lasat semn. aici remarc cursivitatea discursului si finalul. initial, citind titlul -intalnit si in alte contexte- ma gandeam ca ar merge schimbat. citind textul, cred ca functioneaza inca. fiind "de urgenta", ma gandesc ca nu sunt scrise totusi in graba, asa ca iti sugerez sa dansezi in continuare
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
nu-mi place expresia „muezinii cioplesc drumuri de lapte”. Ce caută cîntăreții ăștia islamici în canalele lactifere (că de ele bag seamă că e vorba) ale unei femei?? Nu comunică decît o aberație. nu-mi place expresia „măsoară adâncimile apelor”. Mă duce cu gîndul la cotele apelor Dunării. nici „mormane de fructe” nu îmi cade bine. nu înțeleg ce înseamnă cuvîntul „gliastre”. Nu cred că există în limba romănă. e fain versul de context dar „mă morții” sună ca porcu aș renunța la „de dorință” că se subînțelege expresia „le îmbin de mirosul tău” sună aiurea. Poate era mai bine „le îmbin cu mirosul tău” sau altă soluție. În rest e un text cu vînă care dacă ar fi țesălat cu exigență ar rămîne în timp
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deUn poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
Ottilia, aştept să postezi "Totul mi se pare că are greutate", am câte ceva de zis şi despre acel foarte bun text.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deHahaha, domnule Gorun Manolescu, asa faceti cand va pierdeti arta retoricii? Dezgropati niste lucruri cunoscute de toata lumea care s-au intamplat acum nu stiu cati ani? Ma amuza copios reactia dumneavoastra copilareasca, neprofesionista. Dar pe de alta parte, reactia dv ma bucura, numai cei care se tem de mine apeleaza la astfel de insinuari. Nu mi-a fost mie frica de mafia ordinii modiale de pe wikipedia, nu mi-a fost frica de sefii din USR care m-au calomniat, si credeti ca ma atingeti cumva cu prostiile astea invechite? Imi promiteti ca va razbunati pe opera mea? Pai faceti si dv ca Stefanescu, dupa ce i-am zis pe blog, cu argumente, ca e un critic prost si ipocrit, s-a razbunat pe Romania literara si la televiziune. Razbunarea este arma prostului, zice un vechi proverb romanesc, dar daca vreti sa va dati in petec, dati-i bataie! Dar profesionist, nu sub textele unor autori. Nu voi cere suspendarea dv, va las sa va calmati de la sine.
pentru textul : Umbra. deAlma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
pentru textul : ca un pretext reumatic des-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deati auzit de catalin popescu? sa l cititi, daca nu.
pentru textul : This ain't a love song deSilvia iti multumesc.
pentru textul : prin fereastra trenului roșu devlad iti multumesc si tie. e un semn pe care o sa-l port in buzunarul de la piept. stii, nu?
O sa reflectez Ionutze... oricum, o replica pe care a trebuit, in ciuda antipatiei ce ti-o port, sa o apreciez cum se cuvine Andu P.S. Ca sa te "plagiez" din nou, varsta este ca si timpul sau muzica pop, azi e, maine nu mai e. Deocamdata insa e (asta nu mai e plagiat).
pentru textul : unele lucruri deBobadil, pe mine comparația cu Nichita mă onorează. Dar eu îmi văd clar poezia fiind diferită de a lui. Și văd și unde, dar nu mă pot eu pronunța. Aștept încă pe cel care va putea să o facă. Pe mine "învechitul" ăsta al poeziei mele, deja mă plictisește. Această referențialitate că scrii ca ăla sau ca ălalalt este catastrofală pentru orice opinie critică, de fapt NU este o opinie ce poate fi luată în seamă, iar eu mă feresc de asta întotdeauna. Este o modalitate superficială, facilă, neprofesională și fără nici o valoare estetică, de a vorbi de poezia cuiva. În curente, da, uite cum face Mincu de exemplu. Aia e cu totul altceva. Nimeni nu poate scrie ca nimeni, ce e așa de greu de înțeles? Chair nu există pe net nici unul care să se poată pronunța competent? Dacă vă fac o listă cu câți au spus cu ce/cine seamănă ceea ce scriu, ați fi debusolați. Nici o părere nu coincide cu o alta. Și de ce mă zvărcolesc atât? Păi hai să văd odată pe cineva că-mi face o caracterizare serioasă și competentă a poeziei mele! Poate să o facă praf, dar să o facă credibil, nu în clișee plictisitoare. Și apoi, ori zici "ca" Nichita, ori zici "mult mult mult mai prost", decide-te! Aici e diferența, nu scriu nici măcar ca el. Deci?
pentru textul : Și dacă demultumesc Ioana, credeam ca... sau voi fi acuzata de simplitate, sau voi fi ignorata, ... ca valorile zilei nu mai sunt: simplitatea, delicatetea si altruismul:) daca tu ai vazut "drama" pasarii, delicatetea ta ... ma bucur ca ai venit mai ales la poezia aceasta, multumesc pentru penita!
pentru textul : rugă demultumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dein ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
pentru textul : mic tratat de neputinţă. 2. de”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
stii ce e interesant? stii sa scrii, ai constructii reusite, dar pe alocuri in acest text cazi in patetism. iar eu ma asteptam sa ma lasi perplex. adica vreau sa sa spun ca finalurile astea cu "plinga" sint prea banale. sugereaza-ne...
pentru textul : haifa mea deAlma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
pentru textul : o iarnă paralelă deFrumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
pentru textul : Accident demultumesc pentru recomandare, ma voi mai gindi... nu am fost suparata si nu as putea fi pe un Poet. Sarbatori fericite!
pentru textul : din muntele vremelnic de ceață deFaina rotativa si alternativele, ma duc cu gandul la cea mai buna dintre lumile posibile... tot ca mind game desigur. Exprimarea un pic cam prea lejera pe gustul meu azi, cand ma intorc la dulcele stil clasic :-) Nu vreau sa las sa treaca acest text chiar asa. Si daca ar fi doar pentru ca oricum, tot trece. Dar nu asa. Andu
pentru textul : P2P deam citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
pentru textul : mater misericordiae de@yester deci am dreptate, într-un târziu trec și pietrele... mersi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deExcelent text, savuros, plin de o ironie amară foarte bine dozată. Îl gust, cu atât mai mult cu cât şi pe mine "zeloţii" lui Iliescu, pe vremea când conducea el "destinele tineretului român", m-au determinat să-mi tund admirabila chică de poet. Rememorez, legat de aceasta, două episoade, precizând că faptele se petreceau în 1969, scopul fiind acela de a înăbuşi în faşă influenţa evenimentelor din 68, din Franţa. Pe străzi umblau comandouri alcătuite, chipurile, din muncitori, care acostau tinerii cu plete şi-i duceau în frizerii, unde erau tunşi extrem de sever. Tot aşa, tipii cu barbă erau raşi. Un asemenea grup a intrat în holul Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi, la un moment dat, cum pe scări cobora profesorul de lingvistică Emanuel Vasiliu, pe care nu l-am văzut niciodată altfel decât cu o simpatică bărbuţă, cerberii l-au apucat, ca odinioară oamenii lui Brâncoveanu pe cuviosul (dar oarecum culpabilul) Antim, cu scopul de a-l duce să-i taie barba. În zadar protesta omul că are poza în buletin cu barbă. Au sărit câţiva studenţi şi l-au salvat.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deAl doile episod e legat de tânărul, pe atunci, poet Adrian Păunescu. La Facultatea de Română funcţiona cenaclul Junimea (condus de George Ivaşcu), în care Păunescu era lider de opinie. Se impunea nu doar prin fermitatea intervenţiilor, dar şi prin vocea tunătoare (utilizată, mai apoi, la Cenaclul Flacăra), ca şi prin chica enormă. Deodată, la şedinţa desfăşurată în luna dedicată de Partid (re)educării tinerilor cu tendinţe suspecte, Păunescu a apărut tuns frumos, stârnind, la intrarea în amfiteatrul Odobescu (şedinţa începuse), râsete semnificative. "Trebuie să ne conformăm...", a zâmbit confuz şi cu jenă autorul "Mieilor primi". Adevărul era că mai bine te duceai singur la frizerie, ca să te tunzi acceptabil (ceea ce am făcut, cu durere, şi eu). Dacă te prindeau ăia, erai tuns aproape zero. Acţiunea punitivă a durat cam vreo lună, apoi s-a renunţat.
Am şi alte amintiri, mai dureroase. Inclusiv trecerea tatălui meu pe la Canal. Dar eu am rămas aici, în România. Fiul meu, însă, nu. Se află în Quebec, unde scoate un mensual pentru imigranţi: "Les imigrants de la Capitale".
o incadrezi la "cogito"!
pentru textul : Il rispetto demerita. e profunda.
paule repetă te rog 'ridic halatul încet fără grabă' putea fi 'incet cu grabă'? măcar o virgulă ceva acolo care să sublinieze, să accentueze, văd că mai jos folosești virgula că aș fi zis că e poem blanc dar nu e... sau un 'nicio' ceva cu același rol... obiectiv versul ăsta ți se pare scris de o mână de la USR, sincer? Apoi 'aud câini care latră'... dăăă... latră câinii paule, nu puteai să auzi câinii așa pur și simplu doar de dragul poeziei?
pentru textul : văd cireși de smoală deIar referirea la Titarenco am făcut-o sincer nu că-l iubesc că nu-l iubesc dar yerba mate a scris-o bine și cred că nu ți-ar strica să înveți ceva de acolo.
Fără să te gândești la foloasele limbilor românești.
Și cam atât, deocamdată.
Andu
Ce sa raspund? Poate "profetia" ta se va adeveri (si pentru mine). Deocamdata simt cum incet se aproprie primavara. Anotimp in care eu sunt "la pamant". Si asta incepe cam din februarie - martie. Anul asta a inceput mai repede. Numai bine (pe acolo pe unde te afli) G.M.
pentru textul : Si de ai fost deinconfundabil mirosul de salcam! La prima citire ma intrebam daca simti isi are rostul lui , apoi am zis hotarat da! buzele simt!
pentru textul : everyday things deam citit cu placere
multumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
pentru textul : continuum explosion deam urmarit "fabrica" ta de sonete de urgenta. am apreciat primul sonet, dar nu am lasat semn. aici remarc cursivitatea discursului si finalul. initial, citind titlul -intalnit si in alte contexte- ma gandeam ca ar merge schimbat. citind textul, cred ca functioneaza inca. fiind "de urgenta", ma gandesc ca nu sunt scrise totusi in graba, asa ca iti sugerez sa dansezi in continuare
pentru textul : Fabrica de îngeri demultumesc Marina, ca intotdeauna ..esti pe faza...am scris poemul pentru nufarul galben...
pentru textul : fish canvas de... o poezie excelentă.
pentru textul : valeriană de toamnă deNu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
pentru textul : centrul lumei denu-mi place expresia „muezinii cioplesc drumuri de lapte”. Ce caută cîntăreții ăștia islamici în canalele lactifere (că de ele bag seamă că e vorba) ale unei femei?? Nu comunică decît o aberație. nu-mi place expresia „măsoară adâncimile apelor”. Mă duce cu gîndul la cotele apelor Dunării. nici „mormane de fructe” nu îmi cade bine. nu înțeleg ce înseamnă cuvîntul „gliastre”. Nu cred că există în limba romănă. e fain versul de context dar „mă morții” sună ca porcu aș renunța la „de dorință” că se subînțelege expresia „le îmbin de mirosul tău” sună aiurea. Poate era mai bine „le îmbin cu mirosul tău” sau altă soluție. În rest e un text cu vînă care dacă ar fi țesălat cu exigență ar rămîne în timp
pentru textul : the last song of Shéhérazade dePagini