Domnule Adrian Munteanu, bag seamă că noi, cititorii dumneavoastră, nu am putea niciodată să "facem măsura" unei cărți publicate, pentru că nu este numai vorba despre sonete, ci și, o spun fără urmă de dramatism, de sânge. Singura lupta vrednic de dus este, într-adevăr, cu noi înșine, vă felicit și totodată vă urez nu numai la mai multe, cât, mai abitir, inimă senină pentru toate care vor urma. Cu admirație.
Sapphire... buna asta cu Bonnie & Clide :))... pariez ca uneori ai vrea sa mai fentezi si tu legile la fel cum fac eu cu timpul. Profetul... expresia cu pricina este utilizata in medii de șuți (hoti de buzunare... de aici "a șuti", din tiganescul "șuto")... a face la buzunare inseamna a fura... ma rog, e metafora :) Yester... sa stii ca de obicei eu pun la sfarsit titlul si am destule dificultati in a gasi ceva care sa se potriveasca... ma bucur ca ai prins ideea cu muscatura... despartirea sufletului de trup :)
Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
in dragoste, desi ma vei contrazice, poate, conteaza scenografia clipei. poti spune "te iubesc" dar conteaza marea, plaja, ultimii pescarusi etc. sau, asa sint eu. nu "functionez" in orice conditii. prietenii stiu de ce:)
singurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
restul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
Ionuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
Ceea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
O poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
Da, ai dreptate, Boba, eu nu pricep mai nimic, pe când tu, prin lobul stâng al urechii drepte, simţi vaierul existenţial post mortem al unei bacterii din a noua placă tectonică de pe Marte. Dacă mai punem la calcul şi perpetua-ţi grijă de-a-mi aminţi că tu ai o vârstă respectabilo-matusalemică, iar eu încă-mi folosesc mâneca pe post de batistă, pare lesne de înţeles de ce tu, o tu, numai tu, simţi fiorul spiritual al Hermeneii...
ai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
Superb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
E o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
citindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
Mulțumesc vouă pentru opinii, le-am citit și mi le-am însușit cu mare băgare de seamă.
Stimate trei de A mare, știu că sunteți editor pe acest site (asta nu costă mai mult decât un click să afli) nu mi-ați spus vreo noutate sau poate doreați să vă lăudați așa puțin cu această ocazie în legătură cu presupusele (cel puțin în cazul meu) atribuții, dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?.
Eu constat la Dvs. (deși sunteți încă un copil, nu un bărbat pe deplin, dpdv fiziologic vorbind desigur) că aveți (și îmi asum răspunderea acestei afirmații) o atitudine infantil-misogină care nu are vreo legătură nici cu gramatica, darămite cu poezia. Iar această afirmație a mea vine după o observare mai atentă a activitătii Dvs în postura de 'editor' aici pe site, activitate care nu face decât să arate cât se poate de 'pe șleau' prin gura Dvs. un sentiment cât se poate de reprobabil cum este misoginismul. Gramatica este doar a bărbaților, nu-i așa domnule trei de A? Femeile să fie puse la colț pentru exprimările lor aproximative, visătoare. Chiar nu vreau să mai îmi răspundeți domnule misogin, cu bolduri și italice ca la școală. Cred că am făcut mai multă școală până acum decât Dvs. fie și doar prin prisma vârstelor noastre.
Cu aceeași dragoste pentru copilul care încă sunteți (nimeni nu știe pentru cât timp)
Margas
pentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
dar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
alma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
e un text palid. poate prea cuminte.poate prea lung.ultimele versuri par a sugera ceva, dar nu prea se leaga intre ele. tu sa te topesti intr-o coloana infinita cu mercur care si ea la randul ei se afla intr-un termometru care si el e in gura unui bolnav. parca ar fi pestii din Iona lui Marin Sorescu, dar cum poti tu, cum poti fi atat de linistita, cum iti pot fi deajuns oare aceste lucruri cand te afli in acest univers inchis:"mi-ar fi de ajuns să mă topesc". nu simti nevoia de evadare, nu vrei sa vezi ce se afla dincolo?. spui "nu nu mai pot" dar e atat de slab si atat de fals fiindca nu exprima ceea ce urmeaza. s-apoi cum poate fi o "coloana infinita" cand se afla in limitele impuse de termometru care si el e in gura de bolnav. mi se pare absurd. nu poate fi nicidecum infinita.in rest poezia, nu cred ca aceasta e poezie, ar putea fi lucrata. "mă prinde de-o mână și haț mă piaptănă îmi cântă mă împletește nu nu mai pot"- uite si versurile acestea. nu spun nimic. sunt doar ca sa fie si ca sa fie poezia mai lunga. nu are nici un fir poetic, nu sensibilizeaza.incepi oarecum poetic, termini cum termini, am explicat mai sus, si pui in mijlocul acestui text o gramada de versuri care nu-si au rostul, de exemplu astea: "eu nu simt nimic palpează pișcă înțeapă la cine te uiți când te uiți așa la mine mi-e rușine că nu-mi mai amintesc o mulțime de lucruri cum ne-am întâlnit când mi-ai lăsat pe masă brândușe cum ne-am certat prima dată cum ne-am pus coarne cum am plâns mă umplu de sânge inutil am probleme de circulație cum aș putea să-mi rog frumos hematitele știți n-ați vrea să rămâneți câteva clipe locului"
Ela, "imediat" acela este cuvântul care redă cel mai bine primăvara. Nu aș putea să renunț la el, plus că era necesar pentru ritm. Nu sunt magnolii, habar nu am ce sunt și nici nu-mi pasă, ce atâtea întrebări? Când vezi un copac înflorit nu-ți mai pui nici o întrebare :-) Bine plasată întrebarea "tehnică", într-adevăr (sic!) Virgil, s-au lămurit întrebările, din câte vezi. Mulțumesc de vizită, anyway :-).
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Adrian Munteanu, bag seamă că noi, cititorii dumneavoastră, nu am putea niciodată să "facem măsura" unei cărți publicate, pentru că nu este numai vorba despre sonete, ci și, o spun fără urmă de dramatism, de sânge. Singura lupta vrednic de dus este, într-adevăr, cu noi înșine, vă felicit și totodată vă urez nu numai la mai multe, cât, mai abitir, inimă senină pentru toate care vor urma. Cu admirație.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deSapphire... buna asta cu Bonnie & Clide :))... pariez ca uneori ai vrea sa mai fentezi si tu legile la fel cum fac eu cu timpul. Profetul... expresia cu pricina este utilizata in medii de șuți (hoti de buzunare... de aici "a șuti", din tiganescul "șuto")... a face la buzunare inseamna a fura... ma rog, e metafora :) Yester... sa stii ca de obicei eu pun la sfarsit titlul si am destule dificultati in a gasi ceva care sa se potriveasca... ma bucur ca ai prins ideea cu muscatura... despartirea sufletului de trup :)
pentru textul : Drumul mătăsii deAcest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
pentru textul : oberlicht dein dragoste, desi ma vei contrazice, poate, conteaza scenografia clipei. poti spune "te iubesc" dar conteaza marea, plaja, ultimii pescarusi etc. sau, asa sint eu. nu "functionez" in orice conditii. prietenii stiu de ce:)
pentru textul : dernier baiser deCă tot vorbeai de ortografie, mai uită-te puţin peste această poezie.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... desingurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? derestul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
Ionuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
pentru textul : Unui mare poetastru deCeea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deO poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deFelicitari!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dejudecata bobadilica. iar m-am incurcat...
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deDa, ai dreptate, Boba, eu nu pricep mai nimic, pe când tu, prin lobul stâng al urechii drepte, simţi vaierul existenţial post mortem al unei bacterii din a noua placă tectonică de pe Marte. Dacă mai punem la calcul şi perpetua-ţi grijă de-a-mi aminţi că tu ai o vârstă respectabilo-matusalemică, iar eu încă-mi folosesc mâneca pe post de batistă, pare lesne de înţeles de ce tu, o tu, numai tu, simţi fiorul spiritual al Hermeneii...
Şi atât aici.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
pentru textul : Poemul de dragoste deSuperb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deE o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
pentru textul : Flash decitindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
pentru textul : poem despre o posibilă viață râioasă de,,Singurul moment frumos al unei opere e acela în care o scrii." (Alfred de Vigny)
pentru textul : Eu scriu, deci exist. de... sau care te scrie (Dorin Cozan)
Adevărat ai grăit!
frumos cuvântul CESNIC... un micropoem reușit
pentru textul : deschideri deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : ştiinţă pierdută deAm subscris.
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deIalin, multumesc de analiza. pertinenta ca de obicei. Sper sa revin cindva pe text.
pentru textul : sinestezie deMulțumesc vouă pentru opinii, le-am citit și mi le-am însușit cu mare băgare de seamă.
pentru textul : in the sunshine of your love deStimate trei de A mare, știu că sunteți editor pe acest site (asta nu costă mai mult decât un click să afli) nu mi-ați spus vreo noutate sau poate doreați să vă lăudați așa puțin cu această ocazie în legătură cu presupusele (cel puțin în cazul meu) atribuții, dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?.
Eu constat la Dvs. (deși sunteți încă un copil, nu un bărbat pe deplin, dpdv fiziologic vorbind desigur) că aveți (și îmi asum răspunderea acestei afirmații) o atitudine infantil-misogină care nu are vreo legătură nici cu gramatica, darămite cu poezia. Iar această afirmație a mea vine după o observare mai atentă a activitătii Dvs în postura de 'editor' aici pe site, activitate care nu face decât să arate cât se poate de 'pe șleau' prin gura Dvs. un sentiment cât se poate de reprobabil cum este misoginismul. Gramatica este doar a bărbaților, nu-i așa domnule trei de A? Femeile să fie puse la colț pentru exprimările lor aproximative, visătoare. Chiar nu vreau să mai îmi răspundeți domnule misogin, cu bolduri și italice ca la școală. Cred că am făcut mai multă școală până acum decât Dvs. fie și doar prin prisma vârstelor noastre.
Cu aceeași dragoste pentru copilul care încă sunteți (nimeni nu știe pentru cât timp)
Margas
Mădălina, dacă ai rezonat este de bine (zic eu de obicei). La urma urmei asta este marca rostului unui text poetic, nu?
pentru textul : introfanie de toamnă I deInteresant... "acest glas ce nu vrea să se stingă până nu-l vei auzi" - partea aceasta are forta de a exista chiar despartita de construct.
pentru textul : Ultima strigare depentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
pentru textul : nuculița dedar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
alma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
pentru textul : Trei cinci opt dee un text palid. poate prea cuminte.poate prea lung.ultimele versuri par a sugera ceva, dar nu prea se leaga intre ele. tu sa te topesti intr-o coloana infinita cu mercur care si ea la randul ei se afla intr-un termometru care si el e in gura unui bolnav. parca ar fi pestii din Iona lui Marin Sorescu, dar cum poti tu, cum poti fi atat de linistita, cum iti pot fi deajuns oare aceste lucruri cand te afli in acest univers inchis:"mi-ar fi de ajuns să mă topesc". nu simti nevoia de evadare, nu vrei sa vezi ce se afla dincolo?. spui "nu nu mai pot" dar e atat de slab si atat de fals fiindca nu exprima ceea ce urmeaza. s-apoi cum poate fi o "coloana infinita" cand se afla in limitele impuse de termometru care si el e in gura de bolnav. mi se pare absurd. nu poate fi nicidecum infinita.in rest poezia, nu cred ca aceasta e poezie, ar putea fi lucrata. "mă prinde de-o mână și haț mă piaptănă îmi cântă mă împletește nu nu mai pot"- uite si versurile acestea. nu spun nimic. sunt doar ca sa fie si ca sa fie poezia mai lunga. nu are nici un fir poetic, nu sensibilizeaza.incepi oarecum poetic, termini cum termini, am explicat mai sus, si pui in mijlocul acestui text o gramada de versuri care nu-si au rostul, de exemplu astea: "eu nu simt nimic palpează pișcă înțeapă la cine te uiți când te uiți așa la mine mi-e rușine că nu-mi mai amintesc o mulțime de lucruri cum ne-am întâlnit când mi-ai lăsat pe masă brândușe cum ne-am certat prima dată cum ne-am pus coarne cum am plâns mă umplu de sânge inutil am probleme de circulație cum aș putea să-mi rog frumos hematitele știți n-ați vrea să rămâneți câteva clipe locului"
pentru textul : nu pot deEla, "imediat" acela este cuvântul care redă cel mai bine primăvara. Nu aș putea să renunț la el, plus că era necesar pentru ritm. Nu sunt magnolii, habar nu am ce sunt și nici nu-mi pasă, ce atâtea întrebări? Când vezi un copac înflorit nu-ți mai pui nici o întrebare :-) Bine plasată întrebarea "tehnică", într-adevăr (sic!) Virgil, s-au lămurit întrebările, din câte vezi. Mulțumesc de vizită, anyway :-).
pentru textul : no memory deCe stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
pentru textul : noapte dela contemplație nu am leac. sunt prea umil să întrerup acest moment de suflet...:)
pentru textul : Cub rubick dePagini