ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
după ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
mi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
'Asta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului".' (Boba) Hai ca esti mare, dom'le. Mi-ai dat o idee. Nu vrei sa colaboram?
Este o idee binevenita aceasta reactualizare a conditiilor de traducere/traducatori din sectiunea de traduceri. Sint multi care au fost tradusi, publicati deja. Altii care asteapta sa fie tradusi. Nu sint cunoscuti pentru ca nu au avut sansa unei publicitati suficiente si eficiente. Aici pe acest site, au in sfirsit aceasta sansa. Poate ca in cadrul acestei sectiuni se pot organiza concursuri de traducere, insa numai daca interesul membrilor e ridicat. Nu e numai o chestiune de a fi sau nu "dragut" in a fi tradus/publicat. E mult mai mult.
Ei, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
mă trezisem așa într-o dimineață cu chef de joacă. mi-am întins mâinile ca să le dezmorțesc, apoi m-am uitat la cea de lângă mine și m-am dus să-mi fac o cafea. am luat halatul, l-am pus cam adormit pe mine, și am ajuns la bucătărie. după aceea am așteptat cuminte să fiarbă apa (încă beau coffee la ibric) și mă uitam cu un ochi la televizor pe tvr info. da , îmi ziceam, bun post ăsta. am savurat cafeaua m-am îmbrăcat și am venit la muncă. aici nu mai aveam chef de joacă, așa că după ce m-a sunat ea să-mi amintească de întâlnirea cu Gelu, m-am pus serios pe treabă. oare a câta dimineață o fi fost aceasta de când mă mint că vreau să devin tot ceea ce vreau în această viață? dar nu. ar fi atât de obositor. aaaahhhh! mă scuzați, am căscat.
Sunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
Bianca, Marina, multumesc de apreciere. Experimentul in sine reprezinta un act de curaj, o asumare. Am incercat sa sustin fotografiille-neprelucrate in niciun fel, de un dialog. Am privit fiecare fotografie in parte si am incercat sa-mi aduc aminte de momente specifice acelei virste. Atit pozele, cit si replicile sunt adevarate. Ultima parte e o pledoarie, o revolta impotriva cresterii.
și mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
un portret reușit, poate cioburile acelea din versul 5 sfâșie oarecum blândețea exprimării, multe semne și simboluri bine redate, subtitlul este unul care esențializează și dă lumină textului, da, un text care se cere citit cu atenție...
nu știu de ce (poate pentru că așa sunt construit eu) aici te apropii de Virgil cel pe care îl știu. sau de stilul cu care m-ai obișnuit. mi-a plăcut poemul, dar m-aș fi oprit undeva ori aș fi schimbat sfârșitul pentru că merită un final în forță!
cele mai frumoase versuri sunt acestea, în opinia mea:
ți-aduci aminte vremea cînd duminicile erau
un cozonac mare cu fața rumenă
arsă de soare
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
nevoia de a pierde în favoarea
unei eventuale bătătoriri
a palmelor și a cărării algoritmului cîștigător
întipărit în carne
primul tremur prima emoția spartă
primele cioburi atingerea lumina orbitoare
duduind ritmul inimii
Mi-era dor sa te citesc!Imi place foarte mult pasarea de creta cu ,,stări adînci de migratoare" ca si continuarea acestei penultime strofe. Repetitia ,,mi se" din ultima strofa insa imi cade mie mai putin bine, dar mentine/creste tensiunea pentru finalul deschis interpretarilor :)
Va multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
Virgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
Nu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
pentru textul : mount palomar depe langa finalul poeziei care pare intors cu cheita - foarte sugestiv :) mi-a placut foarte tare imaginea toamnei. mai precis:
"Şi vine toamna asta ca o
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deinfirmieră pistruiată cu
halatul vânăt"
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul dedupă ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
mulțumesc Almei pentru deschiderea ferestrei.
pentru textul : Irina demi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...
pentru textul : de la o ploaie la alta deContributie Iancu Ramona, cu mare bucurie. a doua parte sub foto .adresa directa: [email protected]. Voila!
pentru textul : A doua mea copilărie depoemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
pentru textul : uneori femeia de'Asta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului".' (Boba) Hai ca esti mare, dom'le. Mi-ai dat o idee. Nu vrei sa colaboram?
pentru textul : Povești pseudo-Zen (4) deEste o idee binevenita aceasta reactualizare a conditiilor de traducere/traducatori din sectiunea de traduceri. Sint multi care au fost tradusi, publicati deja. Altii care asteapta sa fie tradusi. Nu sint cunoscuti pentru ca nu au avut sansa unei publicitati suficiente si eficiente. Aici pe acest site, au in sfirsit aceasta sansa. Poate ca in cadrul acestei sectiuni se pot organiza concursuri de traducere, insa numai daca interesul membrilor e ridicat. Nu e numai o chestiune de a fi sau nu "dragut" in a fi tradus/publicat. E mult mai mult.
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deEi, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă demă trezisem așa într-o dimineață cu chef de joacă. mi-am întins mâinile ca să le dezmorțesc, apoi m-am uitat la cea de lângă mine și m-am dus să-mi fac o cafea. am luat halatul, l-am pus cam adormit pe mine, și am ajuns la bucătărie. după aceea am așteptat cuminte să fiarbă apa (încă beau coffee la ibric) și mă uitam cu un ochi la televizor pe tvr info. da , îmi ziceam, bun post ăsta. am savurat cafeaua m-am îmbrăcat și am venit la muncă. aici nu mai aveam chef de joacă, așa că după ce m-a sunat ea să-mi amintească de întâlnirea cu Gelu, m-am pus serios pe treabă. oare a câta dimineață o fi fost aceasta de când mă mint că vreau să devin tot ceea ce vreau în această viață? dar nu. ar fi atât de obositor. aaaahhhh! mă scuzați, am căscat.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deSunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
pentru textul : Viață de-a bușilea desi opinia sincera!
pentru textul : verificări deinteresant articolas. întradevar, nu putem sti nici macar daca sîntem pe aproape in datarea nasterii lui isus, dar ce importanta are?
pentru textul : O, ce veste minunată! deBianca, Marina, multumesc de apreciere. Experimentul in sine reprezinta un act de curaj, o asumare. Am incercat sa sustin fotografiille-neprelucrate in niciun fel, de un dialog. Am privit fiecare fotografie in parte si am incercat sa-mi aduc aminte de momente specifice acelei virste. Atit pozele, cit si replicile sunt adevarate. Ultima parte e o pledoarie, o revolta impotriva cresterii.
pentru textul : scurt metraj deși mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deNu.
pentru textul : Primăvară, primăvară decind te loghezi si intri pe acest text undeva in josul textului in dreapta scrie Editeaza. Fa click acolo.
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deda, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
pentru textul : germinare deun portret reușit, poate cioburile acelea din versul 5 sfâșie oarecum blândețea exprimării, multe semne și simboluri bine redate, subtitlul este unul care esențializează și dă lumină textului, da, un text care se cere citit cu atenție...
pentru textul : femeia aceea denu știu de ce (poate pentru că așa sunt construit eu) aici te apropii de Virgil cel pe care îl știu. sau de stilul cu care m-ai obișnuit. mi-a plăcut poemul, dar m-aș fi oprit undeva ori aș fi schimbat sfârșitul pentru că merită un final în forță!
cele mai frumoase versuri sunt acestea, în opinia mea:
ți-aduci aminte vremea cînd duminicile erau
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte deun cozonac mare cu fața rumenă
arsă de soare
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
nevoia de a pierde în favoarea
unei eventuale bătătoriri
a palmelor și a cărării algoritmului cîștigător
întipărit în carne
primul tremur prima emoția spartă
primele cioburi atingerea lumina orbitoare
duduind ritmul inimii
Alma & Ariana... m-am tot gândit la modificările acestea aseară. Poate sunt necesare mai multe indicații de regie. Sper să fie mai bine așa.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deAm schimbat subtitlul şi finalul. O să ma mai gîndesc şi la restul.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deMulţumesc,
Mi-era dor sa te citesc!Imi place foarte mult pasarea de creta cu ,,stări adînci de migratoare" ca si continuarea acestei penultime strofe. Repetitia ,,mi se" din ultima strofa insa imi cade mie mai putin bine, dar mentine/creste tensiunea pentru finalul deschis interpretarilor :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deerata. tuturor
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deVa multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
pentru textul : Insula unui dor semantic deVirgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
pentru textul : In dar: mandala deMulțumesc, Alma! Este un exercițiu pe care, din când în când mi-l permit, în limita posibilităților mele critice. Am să caut și o imagine.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc deNu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
pentru textul : doar o zi în veșnicie dePagini