Virgil, mulțumesc, în primul rând, pentru apreciere! În al doilea rând, chestia cu metroul pustiu nu e o gafa, chiar este vorba de pustietatea metroului, un mijloc de transport al unor sentimente inexistente... Apoi: "amare" este pus cu schepsis acolo, în ideea de tristețe pe care ți-o induce un oraș pustiu și chiar în ideea indusă de însuși numele și însemnătatea orașului... mulțumesc pentru opinie!
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
nu cred ca a urmarit sa impresioneze. dar nici nu cred ca nu e deloc poezie. in ce priveste acel verb nu inteleg de ce nu ar putea fi acceptat intr-un spatiu ludic. la urma urmei exista cuvinte mult mai "urite" care isi au sustinatorii lor
mulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
Katya, ai de la mine o penita! Poezia pleaca de la un titlu superb, ales foarte bine si continua cu un discurs complex, ritmic, foarte puternic, care are potentialul de a impresiona multi cititori, iar asta este foarte bine! Pe scurt, am perceput aceasta poezie ca fiind foarte bun, iar titlul este fascinant! Allahu Akbar! si felicitari petre
Există o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
poemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
ti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
Boba, reducerea la absurd este o arta! insa acum inteleg de ce atunci cind te -au exmatriculat de la scoala de gheise ti-au dat un kimono cu versul: you're like school in july/ no class.
Nu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
Desigur, pentru a putea atinge acea treapta vecina cu iluminarea ((c) Sixtus Empiricus) este nevoie nu doar de perseverenta, de studiu si inspiratie ci si de un anumit grad de intoxicare (cred ca stiu asta de la altcineva, nu-s chiar vorbele mele). De aceea, dincolo de faptele noastre "de vitejie" se va afla intotdeauna o anume lasitate care, culmea, uneori ne arata drumul drept. Revenind la text... exista o incercare in poezia recenta de a asimila aceste "deviatii" sau mai degraba "derivatii" ale spiritului care (de ce nu intamplator?) au de-a face cu web-ul ca notiune de retea universala intr-o viziune noua asupra slabiciunilor noastre omenesti. Am incercat si eu in cateva randuri sa aduc aceste sclipiri (uneori) sau frustrari (alteori) in versuri, de aceea poate ca sunt cat se poate de subiectiv spunand ca mi-a placut ce am citit aici. Mai putin o atributare excesiva "dragoni albi" si incipitul care prin acel "parca" parca strica efectul poemului :-) Dar mai ales pentru "adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata", semnez deocamdata cu o penita aici, Andu
„ferestrele şi lumina caldă
din inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
Povestirea are un traseu lin, cu scriitura bine dozată pentru acest gen. Surpriza cea mare e terminarea textului, parcă mai mult decât întorsătura situaţiei. Felicitări!
Marina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
Ați surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
compozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ca o pasăre rămasă fără cuib
un copil se sprijină într-o aripă -
răbdarea
de-a uita a ierta darul tăiat în aşchii mărunte
şi toate astea împărţite cu şobolani şerpi gândaci
cand Dumnezeu mai trece bolnav
pentru textul : visând la o gură de rai deprin acest trup de copil
dormind intre cartoane
Virgil, mulțumesc, în primul rând, pentru apreciere! În al doilea rând, chestia cu metroul pustiu nu e o gafa, chiar este vorba de pustietatea metroului, un mijloc de transport al unor sentimente inexistente... Apoi: "amare" este pus cu schepsis acolo, în ideea de tristețe pe care ți-o induce un oraș pustiu și chiar în ideea indusă de însuși numele și însemnătatea orașului... mulțumesc pentru opinie!
pentru textul : Forme de empatie deAm apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer denu cred ca a urmarit sa impresioneze. dar nici nu cred ca nu e deloc poezie. in ce priveste acel verb nu inteleg de ce nu ar putea fi acceptat intr-un spatiu ludic. la urma urmei exista cuvinte mult mai "urite" care isi au sustinatorii lor
pentru textul : copilul verde demulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
pentru textul : crucile deKatya, ai de la mine o penita! Poezia pleaca de la un titlu superb, ales foarte bine si continua cu un discurs complex, ritmic, foarte puternic, care are potentialul de a impresiona multi cititori, iar asta este foarte bine! Pe scurt, am perceput aceasta poezie ca fiind foarte bun, iar titlul este fascinant! Allahu Akbar! si felicitari petre
pentru textul : Höre Israel de...să fie, Marina. atent, Paul
pentru textul : girovag al maculelor deExistă o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
pentru textul : Clepsidră între două lumi depoemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
pentru textul : Nefericitele peripeții ale scribului Ligriv și ale ereticei Celiadhee (I) ▒ deda, serios. trebuie să existe o anumită ordine. dacă nu vrei să pui un subtitlu poţi să pui ... sau ***
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
pentru textul : știi, doar dimineața... deCris, Viorel, Petre, vă mulțumesc pentru trecere și lectură și cuvintele voastre frumoase, cumpănite. să vă fie seara liniștită și frumoasă!
pentru textul : seară rotundă deerata: nu strofele, ci elementele masculinitatii armonizeaza textul
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deBoba, reducerea la absurd este o arta! insa acum inteleg de ce atunci cind te -au exmatriculat de la scoala de gheise ti-au dat un kimono cu versul: you're like school in july/ no class.
pentru textul : brb dedupă cum menţiona Paul, de corectat la neologimse.
pentru textul : marile vacanțe dela mine
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deNu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
pentru textul : Doar un nebun frumos deinceput de an la malul oceanului...ah, superb inceput...vreau si eu la mare, la soare...
pentru textul : început de an la malul oceanului deeste un "n" în plus acolo. Am corectat.
Mulţumesc pentru trecere
pentru textul : fahrenheit game deDesigur, pentru a putea atinge acea treapta vecina cu iluminarea ((c) Sixtus Empiricus) este nevoie nu doar de perseverenta, de studiu si inspiratie ci si de un anumit grad de intoxicare (cred ca stiu asta de la altcineva, nu-s chiar vorbele mele). De aceea, dincolo de faptele noastre "de vitejie" se va afla intotdeauna o anume lasitate care, culmea, uneori ne arata drumul drept. Revenind la text... exista o incercare in poezia recenta de a asimila aceste "deviatii" sau mai degraba "derivatii" ale spiritului care (de ce nu intamplator?) au de-a face cu web-ul ca notiune de retea universala intr-o viziune noua asupra slabiciunilor noastre omenesti. Am incercat si eu in cateva randuri sa aduc aceste sclipiri (uneori) sau frustrari (alteori) in versuri, de aceea poate ca sunt cat se poate de subiectiv spunand ca mi-a placut ce am citit aici. Mai putin o atributare excesiva "dragoni albi" si incipitul care prin acel "parca" parca strica efectul poemului :-) Dar mai ales pentru "adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata", semnez deocamdata cu o penita aici, Andu
pentru textul : I, Robot de„ferestrele şi lumina caldă
pentru textul : de unde venea oboseala dedin inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
Povestirea are un traseu lin, cu scriitura bine dozată pentru acest gen. Surpriza cea mare e terminarea textului, parcă mai mult decât întorsătura situaţiei. Felicitări!
pentru textul : Cartea cu imagini demultumesc. cu stima, adelina
pentru textul : Delir deMarina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină deDa,
pt. ca, asa cum apar textele pe H. sunt greu de citit. Daca nu e in regula, n-o s-o mai fac.
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deam analizat si ti-am dat dreptate
pentru textul : vis rotund dereverenta
Ați surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
pentru textul : blog de iarnă decompozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
pentru textul : Tablou viu de... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
pentru textul : locul tău gol detest de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
pentru textul : Necunoscutele umbre dePagini