Iertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
Sunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
andule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
în fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
În primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
Tincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
ok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
Da, ai dreptate. Textul are autenticitate, e bine scris, pentru asta nici nu am fost mai critică decât atât, pentru că am apreciat foarte mult truda de a scrie astfel. Și da, dacă vei da un curs povestirii, dacă o vei scoate din simpla înșiruire, dacă vei găsi miracolul care să o transforme (și știu că poți face asta), va fi un experiment interesant. Da, vezi, știam eu că acolo e ceva deosebit. Asta îi lipsea textului: greutatea pe care o are acel fragment. Mulțumesc de explicații. Aștept să văd transformarea.
Virgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
domnu Sixtus, ne spuneti si noua ce a brodit Claudia. Sau e o alta taina metafizica de-a dumneavostra? Eu zic ca daca faceti un comentariu, sa aiba sens.
Dragă caminante,
Parțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
E poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
întâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
Aștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
Virgil, textul acesta mi se pare o introspecție mapată pe imaginație, bine scris.
Cât privește celelalte probleme, nu vreau să asist la înlocuirea unei dictaturi (pe care o pot accepta) cu altă dictatură (pe care nu o pot accepta).
Ca să fiu mai specific, dictatura proprietarului unui site care nu întâmplător este un scriitor de talent cu dictatura unui membru al consiliului you name it lipsit de talent. Pentru că atunci când observi texte remarcate (anonim, că așa-i pe H) care aparțin membrilor Consiliului dar care sunt mai slabe decât texte postate în aceeași perioadă de membrii site-ului nu se poate să nu te întrebi, right?
Ceea ce și fac, mă întreb.
Și mă mai întreb ceva... dacă îmi tragi iar una peste bot că nu e treaba mea și iar îmi depășesc atribuțiunile și iar discut Regulamentul și etc etc... eu ce să mai zic?
Să nu-mi amintesc eu oare că singura societate în care dreptatea era de o singură parte este tocmai cea de care ne-am chinuit atât să scăpăm?
Cum să avem noi, membri H, încredere în Consiliu, când textele remarcate apar cu predilecție de sub pana membrilor acestuia când multe dintre ele, ca în cazul ultimului text al lui Adrian Agheorghiesei (variante Aghiorghiesei, Aghiorghesei Doamne, cât de greu e să scrii corect numele acesta neaoș cu care consilierul ne pune mereu la grea încercare, taxându-ne de fiecare dată când greșim și doar o literă, ca și cum am fi comis o infracțiune cu premeditare) sunt mai slabe decât texte postate în același timp de membri site-ului, evident mai slabe. Cum ne puteți convinge că textele remarcate nu se remarcă, să zic așa, singure, de către membri Consiliului care, mai mult, își păstrează și anonimatul când fac o remarcare?
Și sincer, nu mi-aș pune această problemă dacă situația nu ar fi cea descrisă mai sus, adică văd recomandat un text slab aparținînd unui membru al Consiliului în defavoarea a cel puțin două texte mult mai solide apărute în același timp.
Regret această situație... cam asta zice calul meu.
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
o poezie frumoasă. Scrisă parcă fără niciun efort, curge firesc ,suplu.Imi place genul ăsta minimalist cumva iar aici văd un peisaj sufletesc redat intr-un mod sensibil și proaspăt.
Singurul lucru la care aș renunța este ”dacă ar fi un labrador, aș alerga cu ea până
nu ne-ar mai vedea nimeni.”
E cumva redundant. Nu atât de mult însă încât să strice întregul, deși cred că ar fi mai bine fără.
Obsesia firului cu plumb... obsesia mai mult ca perfectului vertical. Un Axis Mundi prin care se poate transcende Labirintul. L-am văzut ca pe un destin de ape și țărmuri sau poate o proiecție a lobilor cerebrali, conturul epifizar al Înțelesurilor...
Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
un soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
falange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
parerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
ioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnilor, doamnelor imi prezint scuzele.
pentru textul : Dilemă divină deva multumesc pentru rabdare.
nu stiu parca poezia nu dorea sa fie publicata:)
Iertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deSunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
andule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
pentru textul : cauză şi efect deîn fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
În primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
pentru textul : dubito deTincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deam spus "urnal interesant, deci care merita continuat" deci nu cred ca e spam
pentru textul : blog de iarnă deok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
pentru textul : (meta)morfoze deAdevărul e că, la cum merg toate în ţara asta, textul de mai sus este pe măsură.
pentru textul : De ziua ta iubita noastră ţară deBine ați venit, Constantin Frosin! Este o ocazie deosebită de a vă citi pe acest site, poemele, traducerile și de ce nu? comentariile.
pentru textul : Poèmes sous-réalistes deDa, ai dreptate. Textul are autenticitate, e bine scris, pentru asta nici nu am fost mai critică decât atât, pentru că am apreciat foarte mult truda de a scrie astfel. Și da, dacă vei da un curs povestirii, dacă o vei scoate din simpla înșiruire, dacă vei găsi miracolul care să o transforme (și știu că poți face asta), va fi un experiment interesant. Da, vezi, știam eu că acolo e ceva deosebit. Asta îi lipsea textului: greutatea pe care o are acel fragment. Mulțumesc de explicații. Aștept să văd transformarea.
pentru textul : Mamaia Ioana povestește deAlma: „niciodata nu vom mai scrie ca atunci.” - I hate this pesimism.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deVirgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui dedomnu Sixtus, ne spuneti si noua ce a brodit Claudia. Sau e o alta taina metafizica de-a dumneavostra? Eu zic ca daca faceti un comentariu, sa aiba sens.
pentru textul : întrepătrunderi deDragă caminante,
pentru textul : Poezie pentru orbi deParțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
Lucian, Sapphire, Alma, multumesc de lectura, sugestii si precieri. Voi reveni cu explicatii, deocamdata timpul nu mi-o permite.
pentru textul : Abis de,,vântul crează iluzia unei îmbrățișări'' - din câte știu eu , în contextul acesta ,,crează'' se scrie cu doi ,,e'' .
pentru textul : clopote, doamne, clopote deun joc cu obiecte in care angelicul si pamantescul se intrepatrund.
pentru textul : Muzeul particular deE poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
pentru textul : există viaţă după noapte deîntâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
pentru textul : Haiku deAștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
Virgil, textul acesta mi se pare o introspecție mapată pe imaginație, bine scris.
pentru textul : ... căluții în flăcări deCât privește celelalte probleme, nu vreau să asist la înlocuirea unei dictaturi (pe care o pot accepta) cu altă dictatură (pe care nu o pot accepta).
Ca să fiu mai specific, dictatura proprietarului unui site care nu întâmplător este un scriitor de talent cu dictatura unui membru al consiliului you name it lipsit de talent. Pentru că atunci când observi texte remarcate (anonim, că așa-i pe H) care aparțin membrilor Consiliului dar care sunt mai slabe decât texte postate în aceeași perioadă de membrii site-ului nu se poate să nu te întrebi, right?
Ceea ce și fac, mă întreb.
Și mă mai întreb ceva... dacă îmi tragi iar una peste bot că nu e treaba mea și iar îmi depășesc atribuțiunile și iar discut Regulamentul și etc etc... eu ce să mai zic?
Să nu-mi amintesc eu oare că singura societate în care dreptatea era de o singură parte este tocmai cea de care ne-am chinuit atât să scăpăm?
Cum să avem noi, membri H, încredere în Consiliu, când textele remarcate apar cu predilecție de sub pana membrilor acestuia când multe dintre ele, ca în cazul ultimului text al lui Adrian Agheorghiesei (variante Aghiorghiesei, Aghiorghesei Doamne, cât de greu e să scrii corect numele acesta neaoș cu care consilierul ne pune mereu la grea încercare, taxându-ne de fiecare dată când greșim și doar o literă, ca și cum am fi comis o infracțiune cu premeditare) sunt mai slabe decât texte postate în același timp de membri site-ului, evident mai slabe. Cum ne puteți convinge că textele remarcate nu se remarcă, să zic așa, singure, de către membri Consiliului care, mai mult, își păstrează și anonimatul când fac o remarcare?
Și sincer, nu mi-aș pune această problemă dacă situația nu ar fi cea descrisă mai sus, adică văd recomandat un text slab aparținînd unui membru al Consiliului în defavoarea a cel puțin două texte mult mai solide apărute în același timp.
Regret această situație... cam asta zice calul meu.
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deo poezie frumoasă. Scrisă parcă fără niciun efort, curge firesc ,suplu.Imi place genul ăsta minimalist cumva iar aici văd un peisaj sufletesc redat intr-un mod sensibil și proaspăt.
Singurul lucru la care aș renunța este ”dacă ar fi un labrador, aș alerga cu ea până
nu ne-ar mai vedea nimeni.”
E cumva redundant. Nu atât de mult însă încât să strice întregul, deși cred că ar fi mai bine fără.
Oricum o scriere reușită. O trec la ”preferințe”
pentru textul : sing me a hungarian song detoate au o limită (numai cei doi n-au avut şi uite :) ). îţi mulţumesc pentru vizita în acest nou an.
La mulţi ani şi ţie şi inspiraţie!
pentru textul : fado deObsesia firului cu plumb... obsesia mai mult ca perfectului vertical. Un Axis Mundi prin care se poate transcende Labirintul. L-am văzut ca pe un destin de ape și țărmuri sau poate o proiecție a lobilor cerebrali, conturul epifizar al Înțelesurilor...
pentru textul : obsesia firului deAdrian, ma bucur ca ai râs. ce poate fi mai bine, dupa un asa chin in amore sa razi cu gura pana la urechi?!;)) ai dreptate, pe la final m am grabit.
pentru textul : De-acuma ești străină dearanca, niciun profet nu-i iubit in tara lui ioana dana nicolae, se observa ca nu cunosti textele mele. nu sunt un incepator
pentru textul : să ne rugăm deOk, am trecut peste moment.
Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
pentru textul : oolong tea deun soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
pentru textul : Îndobivărare defalange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
parerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
pentru textul : d&g deioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
pentru textul : trăiesc periculos dePagini