esti binevenita oricand si cu minusuri si cu plusuri, parerea ta conteaza pentru mine. eu deobicei evit comparatiile si incerc doar sa le sugerez. ma voi gandi... iti multumesc de citire si iti urez un la multi cu intarziere toate cele bune
Frumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
Adina pipăie mereu realitatea și îmi dă senzația că simte mai mult în oricine și în orice decât noi în general. Am de multe ori impresia că planurile se amestecă și se întrepătrund ca acuarelele în poezia ei, totul devine până la urmă mijloc de expresie a sufletului poetei. Bun poem, Adina.
reiau: îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală.
nu transform acest text în “nişă literar-modernă” ba dimpotrivă îl scot dintr-un areal în care tot mai mulţi se trezesc poeţi peste noapte pedalînd pe un dadaism reinventat în care cosmetizarea absurdului cu un fond de ten ieftin este regulă. de ce nu o ştampilă cu două rînduri de .......... după care odată aplicată nu ne mai rămîne decît să completăm titlul şi autorul (dar nu spun ceva nou, ai mai auzit asta domnule editor de la o voce autorizată, nu?)
în acest context dă-mi voie să am opinia mea inclusiv cu o peniţă de la un stilou chinezesc de pe vremuri. admit domnule membru al consiliului hermeneia că criteriile (ştiu că nu îţi pasă de cacofonii doar ai declarat asta ci doar de o casuţă mică) mele estetice au limita lor şi mai admit faptul că am dreptul să dau încredere unui om care mă citeşte constant. mai ales atunci cînd argumentez chiar dacă arealul meu estetic este unul îngust.
tot în baza unor criterii subiective aş mai putea adăuga ceva și despre modalitatea gestionării situaţiilor de criză cum comentezi tu doar pe texte şi cum faci trimitere la regulament o da! îl şi respecţi, dar e mai bine să mă opresc aici. nu vreau să primesc un avertisment.
ps: am hotărît ca de azi înainte să ne trimitem doar brioşe cu glazură de ciocolată.
Mă bucur că acest poem a atras privirile specialiștilor din site( sunt destui specialiști pe aici, dar încă nu au fost atrași de versurile mele! mai mult ca sigur, sunt aici și le aștept curioasă și ascultătoare, părerile). Mă simt ca între prieteni cînd mi se spune sincer ce deranjează și ce este plăcut în poezia mea. Aranca, Oriana, Ioana Dana Nicolae, vă mulțumesc pentru sinceritatea voastră, sunt deschisă la critică întotdeauna, oricât ai șlefui o piatră, tot mai este loc de șlefuit! (sper ca mereu să-mi mențin această opinie). Primăvara asta și voi, sper să mă ajute să mă dezmorțesc și să ajung să scriu așa cum visez eu! Voi ține cont de recomandările făcute, le voi aplica în stilul meu, de câte ori nu voi fi cu "garda jos!", adică atunci când le voi observa la momentul oportun! Mulțumesc pentru peniță! chiar e o surpriză foarte frumoasă pentru mine, Ioana Dana Nicolae mi-ai făcut un foarte frumos dar! mulțumesc. Vă aștept cu drag în "casa mea"!
și eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
nu ma ascund sub specia textului, aducand urm. arg: ordinea, instaurarea normalitatii unei societati a fost si este data, fireste, de valorile functionabile ale epocii, valori sustinute de prejudecatile culturii si ale civilizatiei umane. ca unii au profitat si profita de ele, asta e. iar unde textul sufera de didacticism eu as zice ca, in fapt, logica discursului strange dar lasa si libertate de gandire. iar despre jonglerii, se stie ca imi place jocul. multumesc.
nu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
Sixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
mulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.
Djamal, am citit poezia aceasta pe alt site si primul gând a fost că aprecierile de acolo sunt ușor aprinse de conotațiile sexuale ale textului. Nu luasem în considerare titlul și nu trecusem peste mirarea produsă de ultimele versuri ce nu păreau să se înscrie cronologic într-o anumită desfășurare de evenimente. Am recitit aici și am văzut valențe noi. De aceea m-am hotărât să comentez. Dincolo de faptul că nu agreez construcția "ca un" recunosc că este inevitabilă. Fiind un cititor constant al textelor tale, pot spune că nu ai nici un cuvânt în plus, nici în minus. Apreciez formula stilistică simplă, bine dozată, sugestivă, accesibilă, frustă.
mulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
Rar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
ce e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
Ajutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
Andu, ziua de azi a început frumos pentru mine datorită peniței tale. Este adevărat că timpul ne macină trupurile, dar dacă îl vom înfrunta prin creație și iubire e posibil să-l învingem... Mulțumesc
Nu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
tinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
Aici parcă mai aveți coerență. Dar tot n-a prea ieșit. Am observat că aveți o obsesie cu venele. La fel cu ”delir”, ”isterie”, sau de prin zona ”cadavru”, ”mormânt”, ”oase”, ”mort”, ”sânge”, ”îmbălsămare”, ”fantome”; eu aș zice să căutați poezia și prin alte părți. Zău că v-ar prinde bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
esti binevenita oricand si cu minusuri si cu plusuri, parerea ta conteaza pentru mine. eu deobicei evit comparatiile si incerc doar sa le sugerez. ma voi gandi... iti multumesc de citire si iti urez un la multi cu intarziere toate cele bune
pentru textul : Turnul demultam de trecere si cuvant.
recunosc ca ... nu ma asteptam sa placa. nu de penita. :)
pentru textul : incendiu pe autostradă deSi mie imi place combinatia de alb cu albastru petrol. Imi va aminti pentru totdeauna de Mirabile dictu.
pentru textul : capriciu I deCred c-ar fi mai puternic finalul la imperfect, decât la prezent.
Mă strigă - mă striga
pentru textul : Pomul deFrumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
pentru textul : in illo tempore demi a placut, insa textul, dupa mine, ar fi mult mai frumos fara versurile 2, 3 si 4. citeste l si tu asa si vezi. daca n am dreptate, imi dau palme
pentru textul : memento deAdina pipăie mereu realitatea și îmi dă senzația că simte mai mult în oricine și în orice decât noi în general. Am de multe ori impresia că planurile se amestecă și se întrepătrund ca acuarelele în poezia ei, totul devine până la urmă mijloc de expresie a sufletului poetei. Bun poem, Adina.
pentru textul : e r h a n dereiau: îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală.
nu transform acest text în “nişă literar-modernă” ba dimpotrivă îl scot dintr-un areal în care tot mai mulţi se trezesc poeţi peste noapte pedalînd pe un dadaism reinventat în care cosmetizarea absurdului cu un fond de ten ieftin este regulă. de ce nu o ştampilă cu două rînduri de .......... după care odată aplicată nu ne mai rămîne decît să completăm titlul şi autorul (dar nu spun ceva nou, ai mai auzit asta domnule editor de la o voce autorizată, nu?)
în acest context dă-mi voie să am opinia mea inclusiv cu o peniţă de la un stilou chinezesc de pe vremuri. admit domnule membru al consiliului hermeneia că criteriile (ştiu că nu îţi pasă de cacofonii doar ai declarat asta ci doar de o casuţă mică) mele estetice au limita lor şi mai admit faptul că am dreptul să dau încredere unui om care mă citeşte constant. mai ales atunci cînd argumentez chiar dacă arealul meu estetic este unul îngust.
tot în baza unor criterii subiective aş mai putea adăuga ceva și despre modalitatea gestionării situaţiilor de criză cum comentezi tu doar pe texte şi cum faci trimitere la regulament o da! îl şi respecţi, dar e mai bine să mă opresc aici. nu vreau să primesc un avertisment.
ps: am hotărît ca de azi înainte să ne trimitem doar brioşe cu glazură de ciocolată.
pentru textul : de vorbă cu tine II deMă bucur că acest poem a atras privirile specialiștilor din site( sunt destui specialiști pe aici, dar încă nu au fost atrași de versurile mele! mai mult ca sigur, sunt aici și le aștept curioasă și ascultătoare, părerile). Mă simt ca între prieteni cînd mi se spune sincer ce deranjează și ce este plăcut în poezia mea. Aranca, Oriana, Ioana Dana Nicolae, vă mulțumesc pentru sinceritatea voastră, sunt deschisă la critică întotdeauna, oricât ai șlefui o piatră, tot mai este loc de șlefuit! (sper ca mereu să-mi mențin această opinie). Primăvara asta și voi, sper să mă ajute să mă dezmorțesc și să ajung să scriu așa cum visez eu! Voi ține cont de recomandările făcute, le voi aplica în stilul meu, de câte ori nu voi fi cu "garda jos!", adică atunci când le voi observa la momentul oportun! Mulțumesc pentru peniță! chiar e o surpriză foarte frumoasă pentru mine, Ioana Dana Nicolae mi-ai făcut un foarte frumos dar! mulțumesc. Vă aștept cu drag în "casa mea"!
pentru textul : Redundanță deși eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
pentru textul : Ultimul an din viața mea denu ma ascund sub specia textului, aducand urm. arg: ordinea, instaurarea normalitatii unei societati a fost si este data, fireste, de valorile functionabile ale epocii, valori sustinute de prejudecatile culturii si ale civilizatiei umane. ca unii au profitat si profita de ele, asta e. iar unde textul sufera de didacticism eu as zice ca, in fapt, logica discursului strange dar lasa si libertate de gandire. iar despre jonglerii, se stie ca imi place jocul. multumesc.
pentru textul : sfântul respect denici nu știu de unde să încep un dialog cu tine!
pentru textul : Martell XO depacea cu tine, frate!
să zicem că ai fi fost Iisus, ce ai fi făcut?
nu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
pentru textul : sculptură în lemn viu deam să mai trec pe aici, sper să nu deranjez:)...
era primăvară sau iarnă nu mai ştiu
cronos zăcea într-o colivie
chircit
fără dimineţi
fără nopţi
ea aştepta să încolţească
semnul de iertare
atunci am văzut prima oară
cum mi se înalţă umbra încovoiată de lumină
iar crucea de flori se adâncea
în urma ei un lup flămând
adulmecă şovăiala
uneori urlă
se aruncă în colţii lui
el tace
tace
şi zgârie pământul cu unghiile mele
așa îl văd eu. m-am oprit pe text pentru că mi-a plăcut. sper să fi fost util...
pentru textul : in memoriam degând bun, Mihaela!
Sixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
pentru textul : downloadez poezii demulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.
pentru textul : naturam animae deAcela e ecoul, care se vede în poză. Ecoul nopții e ziua! De asta e poză cu ziua, că dacă era l'écho du jour, era poză cu noaptea, très simple.
pentru textul : la liberté promise deDjamal, am citit poezia aceasta pe alt site si primul gând a fost că aprecierile de acolo sunt ușor aprinse de conotațiile sexuale ale textului. Nu luasem în considerare titlul și nu trecusem peste mirarea produsă de ultimele versuri ce nu păreau să se înscrie cronologic într-o anumită desfășurare de evenimente. Am recitit aici și am văzut valențe noi. De aceea m-am hotărât să comentez. Dincolo de faptul că nu agreez construcția "ca un" recunosc că este inevitabilă. Fiind un cititor constant al textelor tale, pot spune că nu ai nici un cuvânt în plus, nici în minus. Apreciez formula stilistică simplă, bine dozată, sugestivă, accesibilă, frustă.
pentru textul : Hibernare demulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
pentru textul : elegie 011 deM-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" degeorge, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
pentru textul : Jeg deRar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
pentru textul : Replierea dece e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
pentru textul : clona_terorista de- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
pentru textul : poetul III deAjutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
pi punct es: Cine e "Translate"? Nenea Gugăl?
pentru textul : Miraj deAndu, ziua de azi a început frumos pentru mine datorită peniței tale. Este adevărat că timpul ne macină trupurile, dar dacă îl vom înfrunta prin creație și iubire e posibil să-l învingem... Mulțumesc
pentru textul : underground deNu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
pentru textul : din poezie scapă cine poate detinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
pentru textul : nu scriu poezie deAici parcă mai aveți coerență. Dar tot n-a prea ieșit. Am observat că aveți o obsesie cu venele. La fel cu ”delir”, ”isterie”, sau de prin zona ”cadavru”, ”mormânt”, ”oase”, ”mort”, ”sânge”, ”îmbălsămare”, ”fantome”; eu aș zice să căutați poezia și prin alte părți. Zău că v-ar prinde bine.
pentru textul : Stiharul de duminici, poetul de talcioc deși eu m-am gîndit, Sapphire, că sună cam artificial cu variante. Așa că am scos. Merci de observații și trecere
pentru textul : exaust dePagini