:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
zic ca putem gandi mai nuantat. Poate ca povestea cu muntele nu este cea mai potrivita Mai mult, as extinde ecumenismul pana la nivel de individ - asa cum am zis inainte - mergand pe diferentele dintre diversi indivizi (chiar si in cazul gemenilor care au un ADN identic) si nu la cel, prea general, de diferente intre contexte culturale din care o anumita religie face parte. Si aceasta deoarece experienta religioasa este un/o quale (plural qualia) cu totul specific(a) fiecarui individ. Mai mult, probabil pentru un artist (dar si pentru omul de stiinta, filosof etc) atunci cand este "cuprins" de "inspiratie", pare a fi vorba tot de un asemenea "quale" (creativ). Care, in lipsa de altceva mai bun, putem zice ca este tot de natura "religioasa" (mai mult sau mai putin mascata). Aici se poate porni o discutie extrem de interesanta. Care poate atinge si modul in care o anumita religie, dar si traditie culturala (in general) poate influenta (in bine sau in rau) sau sa ramana neutrua, o asemenea experienta interioara. Si inca ceva extrem de interesant. Se pare ca un astfel de quale (sa-i zicem "religios") a aparut odata cu aparitia lui homo sapiens (contemporan cu omul din Neanderthal). Homo sapiens al carui creier si-a dublat (dupa altii si-a triplat) volumul in raport cu cel al omului din Neanderthal, printr-o mutatie de-a dreptul "misterioasa". Si marturie stau desenele si picturile din pesterile rupestre. Daca va interesa pe cineva (astept reactii) as putea sa va propun o discutie plecand de la "filosofia mentalului" (extrem de actuala; mult mai actuala decat "filosofia analitica" orientata pe "limbaj") si care nu trebuie confundata cu "stiinta cognitiei" (care este orientata pe reproducerea pe computere a anumitor comportamente "inteligente" ale omului - un behaviorism depasit). Si atunci, poate, vom putea sa dicutam mai obiectiv. Pe baza de "opinii" si nu de "credinte" (fie ele religioase sau atee)
Sincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
Văd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
Dorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
Mulțumesc mister!
Un amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
Numai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
contez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
Cauta-l mult si bine, ca asa ceva nu exista :)). In alta ordine, mai literara, renunta la ultimul vers - ca degeaba astepti :)) - din cauza ca da textului un ton de telenovela. Daca te ve intreba cineva de ce ti-am dat penita, sa ii spui: pentru ca si ea asteapta, ca si mine. Chiar e un text fain.
virgile ai aici un text mana intai. l-as comenta dar bolesc de fobia miseliei romanesti care perie exemplar mai marii zilei si-i spurca prea usor, aproape firesc, pe cei mai mici...(o, hermeneia, hermeneia!...) deci ma abtin. dar textul e bun. zau ca ai talent. o curiozitate off-topic (nu te burzului!): cum se impaca omul de afaceri, transant, autoritar si pragmatic ( a carui persona jungiana e directorul de site hipercritic si acid, cu care deja m-am intersectat) cu poetul fin, care atinge cuvintele cu maiestrie? imi iarta curiozitatea de student la psihologie. si la management. si la teologie, desigur.
Robert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
Nu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
Nu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
Eu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
Am recitit câteva dintre traducerile lui G. Georgescu. Ai dreptate, unele sunt reuşite, dar sunt şi multe mai puţin realizate din punct de vedere artistic. Iată traducerea poeziei Chanson d'automne:
,,Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite,
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
*
Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate,
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate.
*
Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă''.
Prima strofă e frumos tradusă, a treia, binişor, dar începutul strofei a doua sună foarte rău.
Eu am tradus această strofă aşa:
,,Palid şi mut
Prin vis ascult
Când ceasul bate,
Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate''.
Iar în ceea ce-l priveşte pe Blaga, el a tradus foarte puţin din Verlaine. Eu nu ştiu decât traducerea amintită, în care poetul român a păstrat muzicalitatea originalului (e drept, într-o tonalitate mai deschisă, folosind vocalele ,,a'', ,,e'' şi ,,i'', acolo unde Verlaine foloseşte ,,o''.
Petru
mulțumim, nuța. în zilele astea nu dau doi bani pe ce spun gnosticii, agnosticii și acognosticii. dar cuvintele tale venite din suflet sunt primite de suflete. ai grijă de privirea ta fără colțuri, pentru că numai un gând frumos are caracteristicile veșniciei. atent, cu gânduri bune, paul
dane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)
pentru textul : pauză de băgat aplauze dezic ca putem gandi mai nuantat. Poate ca povestea cu muntele nu este cea mai potrivita Mai mult, as extinde ecumenismul pana la nivel de individ - asa cum am zis inainte - mergand pe diferentele dintre diversi indivizi (chiar si in cazul gemenilor care au un ADN identic) si nu la cel, prea general, de diferente intre contexte culturale din care o anumita religie face parte. Si aceasta deoarece experienta religioasa este un/o quale (plural qualia) cu totul specific(a) fiecarui individ. Mai mult, probabil pentru un artist (dar si pentru omul de stiinta, filosof etc) atunci cand este "cuprins" de "inspiratie", pare a fi vorba tot de un asemenea "quale" (creativ). Care, in lipsa de altceva mai bun, putem zice ca este tot de natura "religioasa" (mai mult sau mai putin mascata). Aici se poate porni o discutie extrem de interesanta. Care poate atinge si modul in care o anumita religie, dar si traditie culturala (in general) poate influenta (in bine sau in rau) sau sa ramana neutrua, o asemenea experienta interioara. Si inca ceva extrem de interesant. Se pare ca un astfel de quale (sa-i zicem "religios") a aparut odata cu aparitia lui homo sapiens (contemporan cu omul din Neanderthal). Homo sapiens al carui creier si-a dublat (dupa altii si-a triplat) volumul in raport cu cel al omului din Neanderthal, printr-o mutatie de-a dreptul "misterioasa". Si marturie stau desenele si picturile din pesterile rupestre. Daca va interesa pe cineva (astept reactii) as putea sa va propun o discutie plecand de la "filosofia mentalului" (extrem de actuala; mult mai actuala decat "filosofia analitica" orientata pe "limbaj") si care nu trebuie confundata cu "stiinta cognitiei" (care este orientata pe reproducerea pe computere a anumitor comportamente "inteligente" ale omului - un behaviorism depasit). Si atunci, poate, vom putea sa dicutam mai obiectiv. Pe baza de "opinii" si nu de "credinte" (fie ele religioase sau atee)
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deah, stiu locurile astea! comul tau m-a facut sa mi fie dor de roma...
pentru textul : Ah deeu multumesc
steaua poetica fie cu mine!
ioana, te rog, reformuleaza! ce sa inteleg prin "umplutura"? din puntul tau de vedere, celelalte frgamente nu au nicio valoare literara?
pentru textul : punga de plastic deSincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui deVăd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
Dorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deMulțumesc mister!
Propunere:
"Şi suflete smerite i se închină" - "Şi suflete smerite i se-nchină - pentru metru, implicit, ritm.
Nedumerire:
"ce-neştire" - ?
pentru textul : Copacul (Psalm) demercic! „credința fără fapte e moartă”. de-acolo incolo e simplu. cel putin asa se vede de aici.
pentru textul : cu cărțile pe piept deUn amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
pentru textul : Momente cotrafăcute deNumai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
pentru textul : Temporare dePoemul e un crescendo in care finalul emotioneaza fantastic. Si mie imi place mult Andre Rieu.
pentru textul : Lecții de desen pentru alungat singurătatea decontez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
pentru textul : Stare existențială de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa deam uitat un semn de prețuire.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deidei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
pentru textul : în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecați depoemul este o amintire a felului în care se scria poezie înainte de 1989.
pentru textul : Spartan despre patria mea desînt si eu un nesuferit. dar lupta cu gospodinele aciuate pe situri literare la menopauza e în van
pentru textul : sînt un nesuferit deCauta-l mult si bine, ca asa ceva nu exista :)). In alta ordine, mai literara, renunta la ultimul vers - ca degeaba astepti :)) - din cauza ca da textului un ton de telenovela. Daca te ve intreba cineva de ce ti-am dat penita, sa ii spui: pentru ca si ea asteapta, ca si mine. Chiar e un text fain.
pentru textul : Blind date deTrebuia sa bagi tu gunoiul in poezie.
pentru textul : bandajul meu alb devirgile ai aici un text mana intai. l-as comenta dar bolesc de fobia miseliei romanesti care perie exemplar mai marii zilei si-i spurca prea usor, aproape firesc, pe cei mai mici...(o, hermeneia, hermeneia!...) deci ma abtin. dar textul e bun. zau ca ai talent. o curiozitate off-topic (nu te burzului!): cum se impaca omul de afaceri, transant, autoritar si pragmatic ( a carui persona jungiana e directorul de site hipercritic si acid, cu care deja m-am intersectat) cu poetul fin, care atinge cuvintele cu maiestrie? imi iarta curiozitatea de student la psihologie. si la management. si la teologie, desigur.
pentru textul : o soluție temporară deRobert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
pentru textul : Totul e întâmplător-şi titlul deNu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
pentru textul : sculptată în gheață deNu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deEu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
Am recitit câteva dintre traducerile lui G. Georgescu. Ai dreptate, unele sunt reuşite, dar sunt şi multe mai puţin realizate din punct de vedere artistic. Iată traducerea poeziei Chanson d'automne:
pentru textul : Nenorocul de,,Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite,
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
*
Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate,
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate.
*
Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă''.
Prima strofă e frumos tradusă, a treia, binişor, dar începutul strofei a doua sună foarte rău.
Eu am tradus această strofă aşa:
,,Palid şi mut
Prin vis ascult
Când ceasul bate,
Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate''.
Iar în ceea ce-l priveşte pe Blaga, el a tradus foarte puţin din Verlaine. Eu nu ştiu decât traducerea amintită, în care poetul român a păstrat muzicalitatea originalului (e drept, într-o tonalitate mai deschisă, folosind vocalele ,,a'', ,,e'' şi ,,i'', acolo unde Verlaine foloseşte ,,o''.
Petru
între simplu şi simplist.
pentru textul : Frigul detextul nu este prost. poate puţin prea lapidar. e o artă şi asta să poţi păstra echilibrul între simplu şi simplist
mulțumim, nuța. în zilele astea nu dau doi bani pe ce spun gnosticii, agnosticii și acognosticii. dar cuvintele tale venite din suflet sunt primite de suflete. ai grijă de privirea ta fără colțuri, pentru că numai un gând frumos are caracteristicile veșniciei. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : reclamă pentru viață dee dixtractiv, n'est ce pas?
pentru textul : kreițerova sonata dedane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.
pentru textul : cheile deAm modificat, multumesc!
pentru textul : Soare comun deam citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
pentru textul : Alter ego dePagini