Va multumim mult si va asteptam cu drag la cenaclu!

mi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.

efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.

admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).

deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!

cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.

...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)

cine, ce vine de peste ocean? la ce faci aluzie Andule? ca eu tot nu ma prind. te stiam om mare. fiecare interpreteaza. acum, sper ca nu ai vrut numai aplauze. unde, cine ti-a pus tie pumnul in gura? eu sint primul aici care am grija ca asta sa nu se intimple. m-am uitat acum in fuga peste sirul de comentarii. aranca te-a avertizat asupra unei abateri. justificat zic eu. unde e problema? cine nu te lasa sa scrii, sa creezi, sa inovezi, sa propui?

Sărbători Fericite membrilor cenaclului Virtualia.

"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"

Bianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!

aveam intenția de a nu lasa comentariu, pentru a nu crea disconfort, dar dacă tot am citit, pe bune, mă întreb cum se poate scrie în felul acesta...(să nu folosesc alte exprimări)
”romeo și julieta” s-ar întoarce în mormînt!

Puteți comanda de pe internet și traducerile în limbă romană, sunt foarte "guenoniene", ca să spun așa, deci valoarea textului original nu este diluată. Vorbesc de cele apărute la Aditura Aion din Oradea ( Ezoterismul lui Dante, Stările multiple ale Ființei, Simbolismul Crucii...și cred că mai sunt).Apoi, cu același traducător, altele au apărut la Herald (Metafizică și cosmogonie Orientală, Scurtă privire asupra inițierii, Marea Triadă...și cred că mai sunt) - pe acestea trei le găsiți în librării, și va sfătuiesc să căutați chiar și prin librăriile "New Age", eu acolo le-am găsit, probabil că nu știau ce vând! :) Domnia cantitatii și semnele vremurilor a fost reeditată de Humanitas nu de mult, deci de găsit în librării. Omul și devenirea să după Vedanta - știu doar o traducere mai veche, a d-nei Ivănescu, nu se mai găsește, eu am rugat o prietenă să mi-o aducă din Franța. Iar Legele lumii - apărut în România în '94, la Ed. Rosmarin, nu se mai găsește nici pe internet, eu m tars-o la Xerox. Traducerile unor articole știu că au fost că au fost reunite într-un volum omagial, Oriensis, apărut tot la Ed, Aion. dacă veti da o căutare pe Google, vă va duce pe Liternet. Ce se poate comanda pe internet, e acolo. succes Clujului!

multumiri - tarzii, dar nu mai putin sincere, pentru semnul de apreciere. ma bucur sa vad ca astfel de texte inca mai sunt citite, inca mai plac.

Aş scoate "subţire" din "dunga subţire a lamei...", la fel şi "murdare" din "coşul cu haine murdare". În ambele cazuri se subînţeleg nuanţele. Remarc, şi nu e prima dată, forţa comparaţiilor. Despre idee, ce să spun. Suicidul ăsta metaforic, amestecat cu motive şi percepţii luate din impasibilitatea "lumii", tratat cu detaşare, povestit ca pe o anecdotă, l-am mai întâlnit. Sincer, nu mi se pare o abordare tocmai "degrabă dătătoare de ecouri" :)

Salutări!

'și părul ei blond să fluture în vânt

Iar părul ei o să fluture în vânt

doar soarele îmi va arde părul
cu o placă încinsă'

Eu una nu știu ce să cred, acesta este un poem sau o metaforizare a unei ședințe de coafor la care ți se flutură.
Lipsit de substanță, poemul se revarsă în fața ochilor cititorilor plin de niște prețiozități de bazar, împiedicat de însăși metafizica pe care ar dori, vezi Doamne, să o adore.
Limbajul poetic este și el perfectibil.
Un poem care, dacă nu ar fi fost scris așa, ar fi păstrat o șansă de a fi re-scris cu totul altfel.

Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!