un poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
Ti-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
Calin, foarte frumoasa aceasta poezie a ta, poate mai putin sintagma "lanul de stele".cat priveste efortul ei(al almei) crede-ma, este destul de mare fiindca am incercat si eu sa citesc tot ce s-a postat si nu am reusit decat primele cinci texte ale primilor trei autori ( poate alma are si vreun program special, dar la mine chiar daca netul merge foarte bine, hermeneia se incarca foarte greu)
Omul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
Poeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
Numerotez
A/ Gorune Tudore onorat! Uneori când noaptea bate în capul meu repetitiv mai ceva ca boleroul lui Ravel îmi vine așa, un gând, că ar trebui să închei și afacerile astea ale mele păguboase cu scrisul (la fel cum le-am încheiat pe celelalte cu banii) și anume într-un mod violent... să scriu câteva cuvinte strălucitor-obscene și apoi gata! Și să rămân doar cu ce-am fost odată, adică cu nimic desigur, să trăiesc in uitare. Însă mereu îmi dau seama că 1/ nu-s în stare de așa ceva pentru că-s un laș cel puțin deocamdată și 2/ și dacă m-aș strădui mai tare să nu mai fiu atât de laș n-ar fi decât orgoliu. Și nu că m-ar mâna marile sentimente umane (vezi actorul și sălbatici) dar chiar sunt sensibil la idee...
B/ Nicholas, eu te respect dar noi doi nu avem nimic în comun deși eu sunt bătrân, tu ești bătrân, dar noi doi suntem doi bătrâni foarte diferiți și aici nimeni nu mai poate face nimic. Dar dacă îți face plăcere să mă comentezi poți să o faci în continuare eu îți mulțumesc pentru gest și te rog să mă ierți pentru că ceea ce îmi scrii tu nu ajunge la mine
iată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
Mi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
Existența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
Este păcat de text, așa fără diacritice... Titlul nu se diferențiază de text. Ar mai trebui prelucrat contrastul dintre versuri și imagine. Dat fiind faptul că este un experiment, poate poți reveni și îmbunătăți. Intenția este însă bună.
n-ați prea prins ideea textului, dar n-o să încerc să vă lămuresc în nici un fel. mai treceți pe aici, poate se mai luminează lucrurile între timp. cu drag, maria
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
un text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
Mă bucură că ai auzit dinspre bine cele spuse de mine aici. Și... știu ce este puterea furnici, doar că aici, în poem, face disonanță. Atât. Ca expresie, nu ca sens. :) Crăciun cu oameni Înalți și senin de suflet. Ela
interesant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
mă împiedic şi în gerunzii.
Alina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
Virgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
ce prezinti in primele 3 versuri, mi se pare a fi mai degraba "ultima clipa a unui viu"...sau "prima clipa a unui mort." m-ai pierdut in final. Adriana
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dai un click click pe "atentie editor"! tot graba:)
pentru textul : scleroză deBrâncuşi!
pentru textul : Sculptorul dea! titlul, totusi titlul... cred ca poemul acesta trebuia sa poarte altfel de titlu.
pentru textul : Aburi deNicio problemă, Dorin.
pentru textul : Urâții - lansare de carte deun poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deTi-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
pentru textul : Scrum (XII) deCalin, foarte frumoasa aceasta poezie a ta, poate mai putin sintagma "lanul de stele".cat priveste efortul ei(al almei) crede-ma, este destul de mare fiindca am incercat si eu sa citesc tot ce s-a postat si nu am reusit decat primele cinci texte ale primilor trei autori ( poate alma are si vreun program special, dar la mine chiar daca netul merge foarte bine, hermeneia se incarca foarte greu)
pentru textul : Noaptea deOmul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
pentru textul : Pânză nețesută dePoeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
pentru textul : Dumnezeu deNumerotez
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deA/ Gorune Tudore onorat! Uneori când noaptea bate în capul meu repetitiv mai ceva ca boleroul lui Ravel îmi vine așa, un gând, că ar trebui să închei și afacerile astea ale mele păguboase cu scrisul (la fel cum le-am încheiat pe celelalte cu banii) și anume într-un mod violent... să scriu câteva cuvinte strălucitor-obscene și apoi gata! Și să rămân doar cu ce-am fost odată, adică cu nimic desigur, să trăiesc in uitare. Însă mereu îmi dau seama că 1/ nu-s în stare de așa ceva pentru că-s un laș cel puțin deocamdată și 2/ și dacă m-aș strădui mai tare să nu mai fiu atât de laș n-ar fi decât orgoliu. Și nu că m-ar mâna marile sentimente umane (vezi actorul și sălbatici) dar chiar sunt sensibil la idee...
B/ Nicholas, eu te respect dar noi doi nu avem nimic în comun deși eu sunt bătrân, tu ești bătrân, dar noi doi suntem doi bătrâni foarte diferiți și aici nimeni nu mai poate face nimic. Dar dacă îți face plăcere să mă comentezi poți să o faci în continuare eu îți mulțumesc pentru gest și te rog să mă ierți pentru că ceea ce îmi scrii tu nu ajunge la mine
Ce vrea sa insmne "aleahiM uc lumeoP"
pentru textul : Poemul cu Mihaela deiată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
pentru textul : risipitorii de litere deMi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deExistența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
ce te impiedica sa privesti dincolo de scriere?
pentru textul : defectul simplu IV deEste păcat de text, așa fără diacritice... Titlul nu se diferențiază de text. Ar mai trebui prelucrat contrastul dintre versuri și imagine. Dat fiind faptul că este un experiment, poate poți reveni și îmbunătăți. Intenția este însă bună.
pentru textul : Japan Rose, Sunset deLocalizarea din prima strofa m-a dat gata. Ai reusit sa ametesti o idee care incepuse bine. Care e rostul lui "fumegand in apus" ?
emil
pentru textul : Încotro(I) deun poem metaforă desăvârşit.nici nu ştiu ce îmi place mai mult"orele ei sunt buzunare sparte","dimineaţa e o femeie săracă" sau "decorul aşezat"...
pentru textul : insomnie deMulţumesc frumos!!!
pentru textul : sufletul românului den-ați prea prins ideea textului, dar n-o să încerc să vă lămuresc în nici un fel. mai treceți pe aici, poate se mai luminează lucrurile între timp. cu drag, maria
pentru textul : poem despre o posibilă viață râioasă deAduc mulțumiri tuturor pentru lăsare de semn.
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
Cu prietenie,
pentru textul : Abecedar al melancoliei, deEugen
un text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
pentru textul : candirú deMă bucură că ai auzit dinspre bine cele spuse de mine aici. Și... știu ce este puterea furnici, doar că aici, în poem, face disonanță. Atât. Ca expresie, nu ca sens. :) Crăciun cu oameni Înalți și senin de suflet. Ela
pentru textul : Linii deinteresant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
pentru textul : firidele noastre de aer demă împiedic şi în gerunzii.
Alina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
pentru textul : if you go away deAsta e, ce sa fac?Alta data poate va mai bine.Pana atunci, o toamna roditoare!
pentru textul : Muştele verzi deMulțumesc Adrian! Și eu am aceeași impresie că a doua strofă se apropie mai mult de ce îmi place.
pentru textul : wild west story degând bun, om bun!
Virgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
pentru textul : Jaded dece prezinti in primele 3 versuri, mi se pare a fi mai degraba "ultima clipa a unui viu"...sau "prima clipa a unui mort." m-ai pierdut in final. Adriana
pentru textul : tablou de toamnă deerori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool deAm înţeles, Doina.
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici dePagini