am luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
recunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
Andu, binevenite atat observatiile, cat si exigentza ta, dar lasa-ma sa implor clementza, de data aceasta, macar! :) e primul sonet, fie el si fals, pe care il scriu. asa ca e firesc sa ma stranga putin haina noua. multumesc pentru comentariu, Adriana
Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
Ela, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
eu o vedeam in ceva mai sobru imbracata, asta era si problema, diminutivul. rochitele sunt ori frivole, ori naive. de unde sa stie ele, saracele, cum e cu lumina si inunericul?!:)
şi cea de nebunie, întrea real şi ireal, ai reuşit aici să ţii lectorul în povestea ta mai mult visată, mai mult dorită, mai mult insolită decât ceea ce nici tu nu credeai că o să se întâmple. în plan mental mai mult, povestea ta porneşte de la existenţial şi tot acolo se îndreaptă. cercul vicios a ceea ce se vrea de la viaţă, acel "cu tine". ai pasaje reuşite şi ca idee şi ca discurs. nu am să remarc nimic, în opinia mea este bine ceea ce am citit aici.
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
Primul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
Poemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
Mulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
Cunosc povestea. Mi-a părut sincer rău pentru ambele poeme şi nedreaptă decizia de a se retrage şi dreptul de participare al acestui text. M-am bucurat să o recitesc pe Katia şi m-a întristat retragerea textului. Fiecare are însă sensibilitatea lui şi consider că aceasta trebuie respectată.
La bună citire!
Thorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
domnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
Virgil, da, asa cred si eu. E o lume pe care trebuie sa o luam in consideratie ca atare. Exista prin noi, la fel ca si realitatea. Realitatea e in mintea noastra, de fapt. Andu, uita-te la mine pe blog si in dreapta ai niste linkuri catre cei amintiti de mine in text. Va multumesc.
incitant poemul lui Ronny Someck. un cintec patriotic intr-un Babel contemporan. "On est tous les épées rouillées que Don Quichotte agitait au-dessus des moulins." original.
Am mai spus într-un alt coment, că îmi e dor să primesc o scrisoare scrisă de mână. Are alt parfum.
Cu riscul de a ,,manipula" cititorul, vreau să spun de ce am ales sintagma ,,plic timbrat": fiindcă ,,plicul netimbrat" ajunge acasă altfel decât prin poştă...printr-un supravieţuitor, ceea ce ar putea însemna că expeditorul nu mai e în viaţă...Poemul e un oftat. Poate de asta punctele de suspensie :) Însă le voi şterge, mai ales că nu mai folosesc şi alte semne de punctuaţie. Mă bucură încurajările. Mulţumesc mult!
Lea, e interesant cum ai receptat mesajul şi mă bucură că poate avea mai multe valenţe. De fapt e un amestec de stări sub semnul toamnei. Mulţumesc frumos pentru atenţie!
Adrian, recunosc, l-am postat fără să-l lucrez prea mult. Am vrut să-i văd minusurile şi plusurile prin ochii voştri, de asta şi încadrarea la experiment. Probabil că ar trebui să îi schimb încadrarea, şi chiar voi face asta. Dacă nu e voie, rog să fiu atenţionată. Am deja soluţii pentru gerunzii. Despre punctele de suspensie am spus mai sus.
Am înţeles ideea cu > , mai ales că sunt date exemple convingătoare, însă eu m-am referit aici la o ,,specie" de margarete, ,,cele care înfloresc mai târziu". E drept că m-am folosit de expresie pentru a sublinia dorinţa de prelungire a verii :), deci ai dreptate. Mi-am notat toate sfaturile. Mulţumesc de două ori, ba chiar de trei :)
Zi memorabilă a unsprezecea zi a lui răpciune!
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
Domnule Manolescu, nu prea inteleg regretul, de ce si dupa ce, de vreme ce plecati din proprie initiativa, dar in orice caz trebuie sa il aveti daca il mentionati. Eu va doresc succes oriunde va duceti. Numai bine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
pentru textul : despre poem derecunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
Andu, binevenite atat observatiile, cat si exigentza ta, dar lasa-ma sa implor clementza, de data aceasta, macar! :) e primul sonet, fie el si fals, pe care il scriu. asa ca e firesc sa ma stranga putin haina noua. multumesc pentru comentariu, Adriana
pentru textul : În zodia şopârlei deInca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » deEla, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : soliloquy deeu o vedeam in ceva mai sobru imbracata, asta era si problema, diminutivul. rochitele sunt ori frivole, ori naive. de unde sa stie ele, saracele, cum e cu lumina si inunericul?!:)
pentru textul : o singură frază deşi cea de nebunie, întrea real şi ireal, ai reuşit aici să ţii lectorul în povestea ta mai mult visată, mai mult dorită, mai mult insolită decât ceea ce nici tu nu credeai că o să se întâmple. în plan mental mai mult, povestea ta porneşte de la existenţial şi tot acolo se îndreaptă. cercul vicios a ceea ce se vrea de la viaţă, acel "cu tine". ai pasaje reuşite şi ca idee şi ca discurs. nu am să remarc nimic, în opinia mea este bine ceea ce am citit aici.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. deMargas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul deHm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
pentru textul : Premiile "RefleXos" de.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dePrimul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
Marina, multumesc, inca am o problema cu incadrarea textelor avind in vedere constructia si stilul care ma caracterizeaza.
pentru textul : last man standing I demișto plugușoru'...
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 dePoemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
pentru textul : a love song for bobby long deMulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
pentru textul : starea hermeneia deCunosc povestea. Mi-a părut sincer rău pentru ambele poeme şi nedreaptă decizia de a se retrage şi dreptul de participare al acestui text. M-am bucurat să o recitesc pe Katia şi m-a întristat retragerea textului. Fiecare are însă sensibilitatea lui şi consider că aceasta trebuie respectată.
pentru textul : lullaby pentru zâne deLa bună citire!
tăiat, tăiat ca la măcelărie
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deAm reținut Virgil. Voi medita mai mult la ceea ce afirmi prin crezul tău artistic: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”
pentru textul : poftiți la marea târguială deIți multumesc pentru grija. o sa fiu atenta si voi incerca sa nu dezamagesc pe nimeni si sa ma ridic la inaltimea asteptarilor. o sa arat ceea ce pot!
pentru textul : Să ridicăm cortina! derasu plansu, da, ce ne mai ramane, daca nu umorul asta amar, cu toata zaharina pe care ne-o pun unii la dispozitie?
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul detrec articolul la favorite!
Thorkild, nu am nimic împotrivă să îți asumi și bune și mai puțin bune în viață; eu ți-am atras atenția amical în speranța unei posibile șlefuiri a celei de a doua strofe. La bună vedere!
pentru textul : Depresivă dedomnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deVirgil, da, asa cred si eu. E o lume pe care trebuie sa o luam in consideratie ca atare. Exista prin noi, la fel ca si realitatea. Realitatea e in mintea noastra, de fapt. Andu, uita-te la mine pe blog si in dreapta ai niste linkuri catre cei amintiti de mine in text. Va multumesc.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc dem-am dumirit :)
pentru textul : Palisada deincitant poemul lui Ronny Someck. un cintec patriotic intr-un Babel contemporan. "On est tous les épées rouillées que Don Quichotte agitait au-dessus des moulins." original.
pentru textul : Chant patriotique de dar vezi modificarile
pentru textul : alb de femeie deAm mai spus într-un alt coment, că îmi e dor să primesc o scrisoare scrisă de mână. Are alt parfum.
Cu riscul de a ,,manipula" cititorul, vreau să spun de ce am ales sintagma ,,plic timbrat": fiindcă ,,plicul netimbrat" ajunge acasă altfel decât prin poştă...printr-un supravieţuitor, ceea ce ar putea însemna că expeditorul nu mai e în viaţă...Poemul e un oftat. Poate de asta punctele de suspensie :) Însă le voi şterge, mai ales că nu mai folosesc şi alte semne de punctuaţie. Mă bucură încurajările. Mulţumesc mult!
Lea, e interesant cum ai receptat mesajul şi mă bucură că poate avea mai multe valenţe. De fapt e un amestec de stări sub semnul toamnei. Mulţumesc frumos pentru atenţie!
Adrian, recunosc, l-am postat fără să-l lucrez prea mult. Am vrut să-i văd minusurile şi plusurile prin ochii voştri, de asta şi încadrarea la experiment. Probabil că ar trebui să îi schimb încadrarea, şi chiar voi face asta. Dacă nu e voie, rog să fiu atenţionată. Am deja soluţii pentru gerunzii. Despre punctele de suspensie am spus mai sus.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deAm înţeles ideea cu > , mai ales că sunt date exemple convingătoare, însă eu m-am referit aici la o ,,specie" de margarete, ,,cele care înfloresc mai târziu". E drept că m-am folosit de expresie pentru a sublinia dorinţa de prelungire a verii :), deci ai dreptate. Mi-am notat toate sfaturile. Mulţumesc de două ori, ba chiar de trei :)
Zi memorabilă a unsprezecea zi a lui răpciune!
eu mă forțam să șed, ea împietrise o strângere de deget zvâcnită din palma-i de ceară, apoi plecă lăsând tăcerea unduindu-se
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deeroarea era la pappies care nu inseamna nimic.
restul - sarcasm la adresa mea.
sper sa-ti placa [no spoilers!:p]
pentru textul : pe tocuri prea înalte deo poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
penita si de la mine.
pentru textul : magazinul cu piane deDomnule Manolescu, nu prea inteleg regretul, de ce si dupa ce, de vreme ce plecati din proprie initiativa, dar in orice caz trebuie sa il aveti daca il mentionati. Eu va doresc succes oriunde va duceti. Numai bine
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deCred ca e nevoie de o mare experienta de viata pentru a putea scrie un asemenea poem.
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool dePagini