Finalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
te-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
Adela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
pînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
dacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
Lucian, cat de constructiv ai vrea sa fie? Am punctat ce mi s-a parut ca trebuie regandit/reformulat. Fireste ca este vorba de opinii personale - mai mult e atat, nu pretind ca sunt o autoritate in materie ori ca parerile mele sunt de necontestat. In concluzie, le poti lua in consideratie...sau nu. Iti poti sustine textul cu argumente...sau nu.
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
nu stiu de ce m-am oprit tocmai pe textul asta. v-ati gandit probabil sa luati o tema, [vantul] si sa scrieti un text pornind de la sensul concret inspre sensul figurat. destul de rudimentar, la o adica. daca mai e si poem de dragoste, reusita nu poate fi prea departe! desi optzecist ca intentie, instrumentarul e chiar copilaressc. daca mizati numai pe poetizare mai bine nu mai mizati pe nimic. [tu, imagine statică îmi răstorni perspectiva prelingându-mă printre pleoape: radiație iluzorie, imaterială]- parca e scos dintr-o causerie precieuse de Salon (desi tragicul pare asigurat de taietura menita sa taie rasuflarea : [eu, sunt viteză absolută tu, ești căderea mea] restul - metafore rasuflate, gaselnite poetice. stiu ca o sa va suparati rau pe mine, dar mai bine sa stiti adevarul despre cum se vede acest poem-oftat pe dinafara. cu speranta de mai bine, V.V.
Da, domnule. Am făcut o gafă. Cȃnd am încercat să intru într-un dialog, ce s-a dovedit absurd, cu dumneata. Ȋmi cer scuze. Un om avea o oaie. Oaia dispare. Trece un deal, trece o vale. Si îl găsește pe unul care cosea fȃnul. Ȋi povestește cum oaia a dispărut . Și îl întreabă: „n-ai văzut oaia mea?” Cel care cosea fȃn, după ce se gȃndește profund, răspunde:” eu cosesc de aici pȃnă aici!” Văzȃnd că n-are cu cine vorbi, omul cu oaia placă mai departe. Mai trece un deal, o vale și găsește oaia care fătase un miel. Ia oaia, mielul și, la întoarcere, dă peste cositorul (de fȃn). Ȋi povestește cu a dispărut oaia, cum a plecat de acasă,cum s-a întȃlnit cu el, cum l-a întrebat și ce i-a răspuns, cum a plecat mai departe, cum a găsit oaia cu mielul, cum s-a întors și a dat iar peste el și cum, de fericire că a găsit oaia (și mielul), dorește să-i facă cadou mielul. Cel care cosea (evident, fȃn) îl ascultă, se gȃndește bine și-i răspunde: „eu cosesc de aici pȃnă aici!” Ȋntre timp apăruse un tip călare care a ascultat toată tȃrȃșenia cu atenție. După răspunsul cosașului și după ce s-a uitat cu atenție la fiecare dintre cei care „dialogau” se adresează celui cu oaia (ș mielul): uite ce este, dacă calul e al dumitale, atunci ia-l! Prin urmare, dacă e al dumitale calul, atunci poți să-l iei liniștit. Eu n-am nimic împotriă. Dimpotrivă. The End.
M-am sculat din pat. Chiar si despre asta pot scrie, despre cum m-am sculat din pat. Si dupa aceea am vrut sa fac misto de poezie. Ca de lume e cam greu sa faci. Pe Dumnezeul meu și al vostru, vânturile astea ne vor lua pe sus cu masă, cu tot! Vanturi...
Nu stiu de ce, autorul ori este in lipsa de inspiratie ori cauta sa se distreze si atat. Pacat ca pe seama lui Dumnezeu.
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
nu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
Andrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
Mi-a facut placere sa tot recitesc comentariul tau, dupa o perioada in care lucrurile s-au estompat si poezia s-a retras undeva adanc in suflet. Poate ca am nevoie de un "hopa sus"... pentru ca nu vreau sa demonstrez nimic, si totusi ea iese incontrolabil la suprafata ca o puternica mema a spiritului.
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
da... un poem care mi-a incantat imaginatia ! felicitari !!
domle, uite ca am mai citit inca o data comentariul Arancai. Cu si mai multa atentie. Ce pot spune este ca fiecare are un stil al lui (sau al ei). Femeile au o tendinta asa "poetica" mai accentuata de a se exprima. Mi s-ar parea absurd sa le pretind sa fie "directe si reci" ca noi barbatii. Asa sint ele. Uneori ma enerveaza si pe mine dar asta e, nu eu le-am facut asa, ci Dumnezeu. Este evident insa ca dincolo de limbajul ei Aranca se refera mai degraba la scriitura Elei decit la caracterul ei. Dar, asa cum am spus-o si am explicat-o, si asa cum Ela a priceput extraordinar de bine, chestia asta e la limita. Uite, Ela e "profesionista". Poate de aia a si priceput. Numai tu nu ai vrut sa pricepi. Nu ai vrut si bine. Si de aceea nici nu a putut fi dialog. Ai monologat. Ti-a fost absolut indiferent daca am si eu ceva de spus. Ai fost absolut ne-empatic. Ai adus vorba de comentariul Arancai in timp ce eu ma refeream la altceva. In ce preiveste fraza "de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti", hai domle sa nu chiar credem ca lumea a inceput sau se termina cu noi si nici ca vezi Doamne, Virgil se va rataci de tot daca nu sintem noi pe aici. Un dram de modestie cred ca n-ar strica la nimeni. Si culmea e ca azi am fost si sint cit se poate de calm si bine dispus
Mi-ar fi plăcut fără acel "imediat", cu atât mai mult cu cât lași sens de "căutare a pulsului", primăverii. Îmi place aparenta astenie, aparenta iluzie a slăbiciunii, spun aparentă fiindcă se descoperă o memorie a mugurilor. Magnolii? Sau cel puțin eu așa disting. (întrebare tehnică IT: cum pot dezactiva small-caps-urile din adobe photoshop, să revin și eu la minuscule majuscule etc.? fiindcă altfel risc ca toate vizualele să le scriu cu small-caps. ))
mi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
Ialin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
da, scuze pentru stalcirile astea de limba (sunt cateva forme incorecte care mi s-au lipit de limba si care, daca nu-s super atenta, se mai strecoara si in textele scrise) si multam' pentru atentionare.
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi se pare poemul cel mai reusit...
pentru textul : text deFinalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
pentru textul : odios plouă dete-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
numai bine!
pentru textul : de atunci am făcut un pact deAdela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
pentru textul : Mă doare, mitocane, în cot deA, încă ceva. Titlul și subtitlul sunt excelente și se susțin superb în prima parte.
pentru textul : Apocalypto depînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
pentru textul : Transplant de inimă dedacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
salut și bun venit dar să ne arăți că poți și scrieri mai bune. succes
pentru textul : '92 deLucian, cat de constructiv ai vrea sa fie? Am punctat ce mi s-a parut ca trebuie regandit/reformulat. Fireste ca este vorba de opinii personale - mai mult e atat, nu pretind ca sunt o autoritate in materie ori ca parerile mele sunt de necontestat. In concluzie, le poti lua in consideratie...sau nu. Iti poti sustine textul cu argumente...sau nu.
pentru textul : Lângă fereastra veche deO istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia denu stiu de ce m-am oprit tocmai pe textul asta. v-ati gandit probabil sa luati o tema, [vantul] si sa scrieti un text pornind de la sensul concret inspre sensul figurat. destul de rudimentar, la o adica. daca mai e si poem de dragoste, reusita nu poate fi prea departe! desi optzecist ca intentie, instrumentarul e chiar copilaressc. daca mizati numai pe poetizare mai bine nu mai mizati pe nimic. [tu, imagine statică îmi răstorni perspectiva prelingându-mă printre pleoape: radiație iluzorie, imaterială]- parca e scos dintr-o causerie precieuse de Salon (desi tragicul pare asigurat de taietura menita sa taie rasuflarea : [eu, sunt viteză absolută tu, ești căderea mea] restul - metafore rasuflate, gaselnite poetice. stiu ca o sa va suparati rau pe mine, dar mai bine sa stiti adevarul despre cum se vede acest poem-oftat pe dinafara. cu speranta de mai bine, V.V.
pentru textul : vânturându-mă… deDa, domnule. Am făcut o gafă. Cȃnd am încercat să intru într-un dialog, ce s-a dovedit absurd, cu dumneata. Ȋmi cer scuze. Un om avea o oaie. Oaia dispare. Trece un deal, trece o vale. Si îl găsește pe unul care cosea fȃnul. Ȋi povestește cum oaia a dispărut . Și îl întreabă: „n-ai văzut oaia mea?” Cel care cosea fȃn, după ce se gȃndește profund, răspunde:” eu cosesc de aici pȃnă aici!” Văzȃnd că n-are cu cine vorbi, omul cu oaia placă mai departe. Mai trece un deal, o vale și găsește oaia care fătase un miel. Ia oaia, mielul și, la întoarcere, dă peste cositorul (de fȃn). Ȋi povestește cu a dispărut oaia, cum a plecat de acasă,cum s-a întȃlnit cu el, cum l-a întrebat și ce i-a răspuns, cum a plecat mai departe, cum a găsit oaia cu mielul, cum s-a întors și a dat iar peste el și cum, de fericire că a găsit oaia (și mielul), dorește să-i facă cadou mielul. Cel care cosea (evident, fȃn) îl ascultă, se gȃndește bine și-i răspunde: „eu cosesc de aici pȃnă aici!” Ȋntre timp apăruse un tip călare care a ascultat toată tȃrȃșenia cu atenție. După răspunsul cosașului și după ce s-a uitat cu atenție la fiecare dintre cei care „dialogau” se adresează celui cu oaia (ș mielul): uite ce este, dacă calul e al dumitale, atunci ia-l! Prin urmare, dacă e al dumitale calul, atunci poți să-l iei liniștit. Eu n-am nimic împotriă. Dimpotrivă. The End.
pentru textul : Euridice deM-am sculat din pat. Chiar si despre asta pot scrie, despre cum m-am sculat din pat. Si dupa aceea am vrut sa fac misto de poezie. Ca de lume e cam greu sa faci. Pe Dumnezeul meu și al vostru, vânturile astea ne vor lua pe sus cu masă, cu tot! Vanturi...
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deNu stiu de ce, autorul ori este in lipsa de inspiratie ori cauta sa se distreze si atat. Pacat ca pe seama lui Dumnezeu.
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
pentru textul : Crepuscul deAsa-i, Virgle, nu ma prind, stii de ce? Pentru ca nu-s lapte :-) Cum adica "te-ai retras"? Ce-i aia? Bobadil.
pentru textul : fericirea II deCred totuşi că voi alege sala de la Anticariatul Grumăzescu, dacă ne-o mai primi.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deMulţumesc pentru aprecieri şi sugestii.
Am scăpat de virgulă.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deemoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
pentru textul : remember denu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
dom'le, să știi că mie nu îmi era clar. m-am speriat că cineva a hacker-uit hermeneia.
pentru textul : domnului director cu dragoste deAndrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
pentru textul : fado curvo deMi-a facut placere sa tot recitesc comentariul tau, dupa o perioada in care lucrurile s-au estompat si poezia s-a retras undeva adanc in suflet. Poate ca am nevoie de un "hopa sus"... pentru ca nu vreau sa demonstrez nimic, si totusi ea iese incontrolabil la suprafata ca o puternica mema a spiritului.
pentru textul : Cu glas adânc deVirgil, am incercat si ieri, si astazi sa schimb fotografia de la avatar si nu reusesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
da... un poem care mi-a incantat imaginatia ! felicitari !!
pentru textul : Pia fraus deLuminita,
pentru textul : amărui demultumesc mult, semnele tale ma bucura intotdeauna.
domle, uite ca am mai citit inca o data comentariul Arancai. Cu si mai multa atentie. Ce pot spune este ca fiecare are un stil al lui (sau al ei). Femeile au o tendinta asa "poetica" mai accentuata de a se exprima. Mi s-ar parea absurd sa le pretind sa fie "directe si reci" ca noi barbatii. Asa sint ele. Uneori ma enerveaza si pe mine dar asta e, nu eu le-am facut asa, ci Dumnezeu. Este evident insa ca dincolo de limbajul ei Aranca se refera mai degraba la scriitura Elei decit la caracterul ei. Dar, asa cum am spus-o si am explicat-o, si asa cum Ela a priceput extraordinar de bine, chestia asta e la limita. Uite, Ela e "profesionista". Poate de aia a si priceput. Numai tu nu ai vrut sa pricepi. Nu ai vrut si bine. Si de aceea nici nu a putut fi dialog. Ai monologat. Ti-a fost absolut indiferent daca am si eu ceva de spus. Ai fost absolut ne-empatic. Ai adus vorba de comentariul Arancai in timp ce eu ma refeream la altceva. In ce preiveste fraza "de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti", hai domle sa nu chiar credem ca lumea a inceput sau se termina cu noi si nici ca vezi Doamne, Virgil se va rataci de tot daca nu sintem noi pe aici. Un dram de modestie cred ca n-ar strica la nimeni. Si culmea e ca azi am fost si sint cit se poate de calm si bine dispus
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deMi-ar fi plăcut fără acel "imediat", cu atât mai mult cu cât lași sens de "căutare a pulsului", primăverii. Îmi place aparenta astenie, aparenta iluzie a slăbiciunii, spun aparentă fiindcă se descoperă o memorie a mugurilor. Magnolii? Sau cel puțin eu așa disting. (întrebare tehnică IT: cum pot dezactiva small-caps-urile din adobe photoshop, să revin și eu la minuscule majuscule etc.? fiindcă altfel risc ca toate vizualele să le scriu cu small-caps. ))
pentru textul : no memory demi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deIalin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
pentru textul : re-Facerea deda, scuze pentru stalcirile astea de limba (sunt cateva forme incorecte care mi s-au lipit de limba si care, daca nu-s super atenta, se mai strecoara si in textele scrise) si multam' pentru atentionare.
pentru textul : să privim lumea prin sticlă deexcelent aproape ludic. iată un text care m-a făcut să zîmbesc
pentru textul : Anticoncepționale dema intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
dar autorul decide, evident :)
pentru textul : Chat dePagini