Adevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
Uite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
Oricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
Emilian, serios vorbind, îmi place ce scrii. Şi ce comentezi. Şi te respect şi ca om. Şi ţi-am răspuns la neînţelegerea ta onest. Şi te rog să mă laşi sa păstrez toate astea! Căci abia acum am realizat care-i, în fapt, problema. Nu-i textul, nu-s eu. De aia, la fel de prieteneşte şi direct, am să vă rog, Emilian, Ştefan, Raluca, să vă spălati sau sfâşiaţi rufele în familie, nu la mine-n pagină. Mulţumesc şi punct!
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
Am înțeles ideea lucrării și mai ales că există o pasăre în cădere precum și efectul de pârghie căutat, eu însă mă refeream la compoziție și la cerințele acesteia. Aceasta cred că se poate rezolva în plan înainte de randare. Redimensionarea imaginii se poate face simplu într-un Photo editor oarecare. Ti se solicită acest lucru din considerente estetice și sunt convinsă că înțelegi exact ce vreau să spun.
E prea frumos! O frumuseţe care transpare de peste tot ( temă, decoruri, simţăminte alese, amintiri ). Interpretez totul prin ceea ce am mai aproape acum :) ( băiatul meu mire plecat cu mireasa lui la Veneţia...mi-i imaginez în plimbări nocturne cu gondola )E un poem complet, precum muşeţelul copilăriei mele :), alb, parfumat, discret, balsamic... Aşa mi-ar plăcea să pot scrie...Mulţumiri şi felicitări, Paul!
Ok. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
O seara frumoasa sa aveti!
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
textul e interesant. Prea multe cuvinte de legătură însă. Iar faptul că ne spui de două ori ce face frumusețea (personalizare nițeluș forțată aș zice eu) nu ajută neaparat textul
Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
poate ne spui ce forma de poezie extrem orientala ai folosit aici. nu de alta dar criteriile formale ale acelor tipuri de literatura sint foarte stricte. le cunosti?
Ai INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
monica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
draga Gorun, iti scriu din El Paso, Texas, pe granita cu Mexicul. Am deschis Hermeneia sa va ce s-a mai scris si m-a intimplinat textul "Si de ai fost profet atitea ori". Zimbesc. Va fi un an puternic. Se simte in aer. Un aer tare.
domnule, cu eleganta de satin albastru va multumesc pentru critica. dar unde e critica de care imi vorbiti? credeti ca orice cuvant aruncat cu rautate drept momeala e constructiv? chiar sunteti convins de ce ati afirmat sau sunteti putin gelos pe numarul mare al afisarilor de care nu pot sa fiu trasa la raspundere ..pe cand poemul dumneavoastra galonat sade pe locul doi la audiente. dinspre partea poeziei, sa-i lasam si pe altii sa spuna cate ceva, la modul simplu, direct, sincer, fara atacuri la persoana si sageti cu varful otravit. vreti sa ma criticati, va rog, dati-i drumul. sunt aici sa invat, nu detin monopolul si secretul scrierilor bune, poemele mele sunt carne vie, e un lucru stiut. sunt imperfecte si le ador pentru asta, le va mai slefui timpul... acum sunt inca pe sevalet.
Adrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
Frumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
Poemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
iata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deUite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deOricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
Emilian, serios vorbind, îmi place ce scrii. Şi ce comentezi. Şi te respect şi ca om. Şi ţi-am răspuns la neînţelegerea ta onest. Şi te rog să mă laşi sa păstrez toate astea! Căci abia acum am realizat care-i, în fapt, problema. Nu-i textul, nu-s eu. De aia, la fel de prieteneşte şi direct, am să vă rog, Emilian, Ştefan, Raluca, să vă spălati sau sfâşiaţi rufele în familie, nu la mine-n pagină. Mulţumesc şi punct!
pentru textul : Alb şi roşu deBoba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. de"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
Deci, da, iau comentariul tău ca pe o părere.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deAm înțeles ideea lucrării și mai ales că există o pasăre în cădere precum și efectul de pârghie căutat, eu însă mă refeream la compoziție și la cerințele acesteia. Aceasta cred că se poate rezolva în plan înainte de randare. Redimensionarea imaginii se poate face simplu într-un Photo editor oarecare. Ti se solicită acest lucru din considerente estetice și sunt convinsă că înțelegi exact ce vreau să spun.
pentru textul : Lemuria deE prea frumos! O frumuseţe care transpare de peste tot ( temă, decoruri, simţăminte alese, amintiri ). Interpretez totul prin ceea ce am mai aproape acum :) ( băiatul meu mire plecat cu mireasa lui la Veneţia...mi-i imaginez în plimbări nocturne cu gondola )E un poem complet, precum muşeţelul copilăriei mele :), alb, parfumat, discret, balsamic... Aşa mi-ar plăcea să pot scrie...Mulţumiri şi felicitări, Paul!
pentru textul : poveste albă deOk. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deO seara frumoasa sa aveti!
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge detextul e interesant. Prea multe cuvinte de legătură însă. Iar faptul că ne spui de două ori ce face frumusețea (personalizare nițeluș forțată aș zice eu) nu ajută neaparat textul
pentru textul : Fiare deSubscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
pentru textul : ani nu zile depoate ne spui ce forma de poezie extrem orientala ai folosit aici. nu de alta dar criteriile formale ale acelor tipuri de literatura sint foarte stricte. le cunosti?
pentru textul : ascultând ploaia deexcelent! mi-a relaxat ziua. deși mă tem că doamna ștefan se va deranja.
pentru textul : canon deProgres.
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
Ai INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian demonica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
pentru textul : crucile dedraga Gorun, iti scriu din El Paso, Texas, pe granita cu Mexicul. Am deschis Hermeneia sa va ce s-a mai scris si m-a intimplinat textul "Si de ai fost profet atitea ori". Zimbesc. Va fi un an puternic. Se simte in aer. Un aer tare.
pentru textul : Si de ai fost deun simplu typo. multumesc de atentionare
pentru textul : hurricane plane deapasa pe link-ul Editeaza si vei afla
pentru textul : sequoia deI chose a colloquial style in order to emphasize the ideea: casual almost blog like.
pentru textul : I wonder how deThank you very much for taking your time. I liked your story too.
asa nu a scrie poezie la furie e una, dar aici avem de-a face doar cu furie, fara poezie
pentru textul : Mai nou dedomnule, cu eleganta de satin albastru va multumesc pentru critica. dar unde e critica de care imi vorbiti? credeti ca orice cuvant aruncat cu rautate drept momeala e constructiv? chiar sunteti convins de ce ati afirmat sau sunteti putin gelos pe numarul mare al afisarilor de care nu pot sa fiu trasa la raspundere ..pe cand poemul dumneavoastra galonat sade pe locul doi la audiente. dinspre partea poeziei, sa-i lasam si pe altii sa spuna cate ceva, la modul simplu, direct, sincer, fara atacuri la persoana si sageti cu varful otravit. vreti sa ma criticati, va rog, dati-i drumul. sunt aici sa invat, nu detin monopolul si secretul scrierilor bune, poemele mele sunt carne vie, e un lucru stiut. sunt imperfecte si le ador pentru asta, le va mai slefui timpul... acum sunt inca pe sevalet.
pentru textul : solia unei stele de mare deAdrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
Cu preţuire, Mariana
pentru textul : Mai singură... deFrumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie dePoemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
pentru textul : e doar un... deiata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
dar si
"we never surrender
pentru textul : Optimus Anonymous dewhen sick or in love"...
Imagini deosebite cu care mă pot hrăni la nesfârșit. Finalul e regenerarea perpetuă a speranței!
pentru textul : Instantanee deBoba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi deunele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
pentru textul : o călătorie cu darwin dePagini