Așa este. Dar, nu e vorba de automultumire, ci de apărare. Câteodată e necesar. Dar am recepționat mesajul în sensul bun al cuvintelor. Mulțumesc.Mă bucur oricum de orice comentariu.
Un poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
Scuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
Text fascinant prin tinta urmarita - oricine crede despre sine ca e unic. Scriere impecabila, desigur, cu retincenta sesizata si de "yester". Asta nu-i un bai mare, se poate repara. Mi-ar placea sa-l aud recitat pe "Toamna" lui Vivaldi. In consecinta, neputand realiza asta asa cum as vrea, fac apel la tehnica. Iese superb, incercati. Pentru placuta experienta, o penita. Dancus
Ai sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
Placut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
corect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
un poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
îmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
Singura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
Virgile, poate fi si asa (desi mai degraba o iau ca pe o gluma din aia despre care am mai discutat ca nu o pricep) dar nu poti sa nu vezi asemanarile, right? Si atunci, la ce concluzie ajungi (cu atat mai mult cu cat hai sa zicem ca tu nu l-ai citit pe Nichita, repet, asta mi se pare enorm de greu de crezut, dar ma rog)? Ca daca scrii asa, scrii ca Nichita fara macar sa-l fi citit pe Nichita... isn't this gorgeous? Andu
"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
hei, n-am vrut să se ajungă aici. ideea era că vlad turburea și alina manole tind să fie nașpa cînd mi se adresează, mai bine să n-o facă, să ne ignorăm reciproc. și fără scuze, nu-mi prezentați că nu cred în așa ceva
apoi, textul refuzat de dinainte de crăciun a fost lăudat de poeți publicați la mari edituri (cartea românească, vinea), chiar a fost ceva abuziv, cenzură inutilă
Nu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
Mai e un typo la al cincilea vers.
Este un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză: „niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile: „lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
le tue mani
ombra dei miei pensieri
il cavo della mano trema nostalgia
ali palpitano farfalle nere
squame d'argento
mormorio nascondono
fremere e tempo nascituro
tra di noi un muro crollato
come un ponte tra silenzio
e tacère
părerea mea de doi lei (noi): - nu știu ce este aia ”prada săracilor” - cum pot să ”bea umerii înțelepciune” rămîne un mister pentru mine (chiar la nivel metaforic unde tot forțat sună) - textul continuă acceptabit misogin și mediocru anecdotic pînă la defectul formal ”să.. să” din ceea ce ar putea fi considerat strofa a treia - căderea în gastronomic din a doua parte devine însă... greu ingurgitabilă ca text poetic
Adina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
Deşi eu mă cam abţin să fac comentarii pe textele celor ce nu au nevoie de sfaturile unui începător, citind această poezie, chiar nu m-am putut abţine. E a patra oară când o citesc.
Ce să zic, e minunată, cursivă şi o adevărată inspiraţie poetică. Bineînţeles, aceasta este părerea mea, sau cel puţin aşa văd eu această poezie.
Cezar
Eu nu ştiu cine, unde şi când a spus că textele pentru concurs (cele postate acum) sunt proaste... Numărul acestora e îngrijorător, asta este problema acestui topic. Sperăm ca el, numărul, să crească, iar textele să fie cât mai bune.
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Așa este. Dar, nu e vorba de automultumire, ci de apărare. Câteodată e necesar. Dar am recepționat mesajul în sensul bun al cuvintelor. Mulțumesc.Mă bucur oricum de orice comentariu.
pentru textul : Glasul tăcerilor deUn poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
pentru textul : omului cu valuri în suflet deScuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască desatisfacția mea e că a ținut cititorul aproape. curios. e un nou mod de a mă exprima. mulțumesc pentru lectură, Virgil!
pentru textul : puloverul (the end) deText fascinant prin tinta urmarita - oricine crede despre sine ca e unic. Scriere impecabila, desigur, cu retincenta sesizata si de "yester". Asta nu-i un bai mare, se poate repara. Mi-ar placea sa-l aud recitat pe "Toamna" lui Vivaldi. In consecinta, neputand realiza asta asa cum as vrea, fac apel la tehnica. Iese superb, incercati. Pentru placuta experienta, o penita. Dancus
pentru textul : stai puțin! deAi sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
pentru textul : În vizită dePlacut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
corect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
pentru textul : anti-înger deun poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
pentru textul : când îngerul își imaginează deîmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deDa, un eseu bun, din care se pot invata multe. Felicitari! petre
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. deSingura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
pentru textul : story of a city deVirgile, poate fi si asa (desi mai degraba o iau ca pe o gluma din aia despre care am mai discutat ca nu o pricep) dar nu poti sa nu vezi asemanarile, right? Si atunci, la ce concluzie ajungi (cu atat mai mult cu cat hai sa zicem ca tu nu l-ai citit pe Nichita, repet, asta mi se pare enorm de greu de crezut, dar ma rog)? Ca daca scrii asa, scrii ca Nichita fara macar sa-l fi citit pe Nichita... isn't this gorgeous? Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis de"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
pentru textul : zugrav pentru inimă albă dehei, n-am vrut să se ajungă aici. ideea era că vlad turburea și alina manole tind să fie nașpa cînd mi se adresează, mai bine să n-o facă, să ne ignorăm reciproc. și fără scuze, nu-mi prezentați că nu cred în așa ceva
apoi, textul refuzat de dinainte de crăciun a fost lăudat de poeți publicați la mari edituri (cartea românească, vinea), chiar a fost ceva abuziv, cenzură inutilă
deci putem încheia, nu?
pentru textul : starea hermeneia deNu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
pentru textul : cândva dezbinând deMai e un typo la al cincilea vers.
Este un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
pentru textul : nesărbătoare deAdevărat a înviat!
spasiva alex! e doar un exercițiu, dar mi-a plăcut reacția ta elegantă:)
pentru textul : la destinație plătește uneori ea dene mai citim!
În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).
pentru textul : one day, baby, we'll be old deambiguo | le mani
le tue mani
pentru textul : ambiguu | mîinile deombra dei miei pensieri
il cavo della mano trema nostalgia
ali palpitano farfalle nere
squame d'argento
mormorio nascondono
fremere e tempo nascituro
tra di noi un muro crollato
come un ponte tra silenzio
e tacère
părerea mea de doi lei (noi): - nu știu ce este aia ”prada săracilor” - cum pot să ”bea umerii înțelepciune” rămîne un mister pentru mine (chiar la nivel metaforic unde tot forțat sună) - textul continuă acceptabit misogin și mediocru anecdotic pînă la defectul formal ”să.. să” din ceea ce ar putea fi considerat strofa a treia - căderea în gastronomic din a doua parte devine însă... greu ingurgitabilă ca text poetic
pentru textul : nota autorului decalin
Nu, nu eram eu. am fost cu numele meu sau cu tuxedo peste tot. Cine ti-a sters textele si de ce? oricum frumoasa poezia ta, inca o data.
pentru textul : Cântecul ei trist demulțumesc, alma. mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : Nippon kouhii deAdina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deam renuntat, multumesc.
pentru textul : aș fi vrut... deerată: istoria literaturii universale
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deDeşi eu mă cam abţin să fac comentarii pe textele celor ce nu au nevoie de sfaturile unui începător, citind această poezie, chiar nu m-am putut abţine. E a patra oară când o citesc.
pentru textul : cambodian oud deCe să zic, e minunată, cursivă şi o adevărată inspiraţie poetică. Bineînţeles, aceasta este părerea mea, sau cel puţin aşa văd eu această poezie.
Cezar
îmi cer acuze. am înţeles eu greşit. şi era şi ora 4 dimineaţa. la mine
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demultumesc
pentru textul : Obiecte fragile deEu nu ştiu cine, unde şi când a spus că textele pentru concurs (cele postate acum) sunt proaste... Numărul acestora e îngrijorător, asta este problema acestui topic. Sperăm ca el, numărul, să crească, iar textele să fie cât mai bune.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri dePagini