interesant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
mă împiedic şi în gerunzii.
Desi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
Dintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
Mie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
Poate, Adrian. Într-o creaţie scurtă cum e cea de sus n-ai cum să-ţi extinzi aria instrumentelor lirice.
Palmele aspre ca o scoarţă de brad sînt palmele lui Dumnezeu. El este olarul, eu sînt lutul, după cum scrie în Isaia 64:8 şi Ieremia 18:6. "iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sînteţi voi în mâna Mea", se zice acolo. De când eram copil şi până astăzi sânt frământat de palmele Lui, aşa încât am ajuns ca un vas (echină) în care se odihnesc câteva umbre cereşti...
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
anexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
citește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
îți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
doar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
Scuză-mă Adelina, ți-am citit CV-ul după ce am făcut comentariul. Nu pune în practică nimic! Scrie poezii, fie și precum aceasta. Dar trebuie să mai și citești: 50 de poezii din autori importanți, înainte de a scrie tu una.
Paul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
O poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
cred ca exista o legatura, destul de vizibila chiar: intrarea in zidul-trup al celuilalt presupune atat recunoasterea inceputului "ca doi sori", al trupului lumii, (alfa) cat si al sfarsitului-schimbare al fiintei (omega). daca textul din afara imaginii vorbeste despre relatia cu celalalt imaginea si textul din interior explica, paradoxal, posibilitatea pastrarii acestei relatii. negru pentru ca "tarana"-trupul ce suntem presupune opusul, un alb-suflet (sic) ca sa fie pus la lucru de negativ, pentru a relationa cele 2 extreme: alfa si omega. dublarea gurii poate insemna situarea eului in eul celuilalt si posibiliatea de a maneva acel nou eu, care, in fapt, e acelasi. in talpa, sarutul acelei noi si totusi vechi guri asigura pastrarea contactului cu zidul- tarana care poarte fi darmanat, adica "miscat" sau insuflat cu viata. rezulta astfel ca ambele texte devin prea concentrate iar descifrarea se face cu rosul-sangele care curge spre golgota fiecaruia. multumesc, alma :)
Textul nu are căldură, versul este fad, exagerat de tehnic lucrat, duce spre eseu, transmite doar informaţie, este în exclusivitate generator de general. Este în dauna actului artistic. Puţine sunt construcţiile poetice.
"cu nepotolita lor speranță" - atât la nivel poetic
"iar nu vor mai poposi dimineaţa" - "a poposi" este disonant aici.
Ai texte mult mai sensibile, dar te citesc.
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
cine știe, poate chiar sunt, când îți faci un RMN totul începe cu un bâzz bâzz :)
așa se aprinde soarele pitic din sistemul electromagnetic.
mulțumesc pt. lectură.
e unul din textele tale care mi-au placut cel mai mult cind l-am citit cindva, de si mi se pare ca parca era mai lung. e de o esentializare extraordinara. am vazut zilele trecute un afis pentru "silent hill" (o timpenie horror) dar era extrem de sugestiva fetita fara gura
amice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
pentru ca vreau sa scriu lenes, pac-pac, apoi mai ma gandes, mai revizuiesc.
am simtit exact ce ai zis, ca nu pot sa surprind puternic ce am vrut, mai ales la final.
un laitmotiv: viata e "de la inceput pina la nesfirsit" nevrednica pietrelor. timpul cauta sa lase un semn etern jertfei in veacul veacurilor nedreapta soarta celor nevinovati pierduti in ruga lor vesnica - pacatul parintilor, bunicilor, strabunicilor: munte adastat pe umerii firavi ai celor blinzi...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Atenție, un typo în titlu.
pentru textul : Romanul "Zenobia" - un continuum al lirismului naumian. Sunconștient și realitate, între "arta visatului" și cea a "amintitului", în contextul romanului de„prin fata porții” - un typo mititel aici.
„și peste cuvintele mele or să înceapă să cadă
cuvintele tale
și alte zece mii de cuvinte care vor ști să
descrie zăpada
Dar sunt numai cuvintele mele
așternându-se peste cuvintele tale
drumul spre lumea pierdută
și lumea oamenilor care nu dorm
în fața caselor fără trepte
unde mă aștepți numai tu”
partea asta mi-a plăcut, e curgătoare (deloc agloreată) și sugestivă, m-a făcut să mă gândesc la o gură de aer curat. :)
pentru textul : casa concept deinteresant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
pentru textul : firidele noastre de aer demă împiedic şi în gerunzii.
"e-o pace neprefăcută între mine şi...."
imi place foarte mult versul asta si nu vreau sa-ti spun despre cite conexiuni am facut !
pentru textul : urme decred ca este si foarte greu de pastrat !
Desi suntem niste mutilati, femeile sunt primele care vad asta. Cateodata chiar le place ce vad, iar alteori nu. Oglinda are si ea rolul ei:)
pentru textul : despre o femeie goală deDintre toate, tot oglinda e cea mai perfida, mai ales cand uitam sa o stergem de praf.
Un text bun in opinia mea, cu o densitate poate usor enumerata (stilistic vorbind), dar asta pe undeva are farmecul ei intr-o scriere condensata.
Destinderile, ca un respiro, sunt binevenite.
Cu drag,
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
pentru textul : Lunatice deMie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
pentru textul : Swedish blue dePoate, Adrian. Într-o creaţie scurtă cum e cea de sus n-ai cum să-ţi extinzi aria instrumentelor lirice.
pentru textul : povară dePalmele aspre ca o scoarţă de brad sînt palmele lui Dumnezeu. El este olarul, eu sînt lutul, după cum scrie în Isaia 64:8 şi Ieremia 18:6. "iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sînteţi voi în mâna Mea", se zice acolo. De când eram copil şi până astăzi sânt frământat de palmele Lui, aşa încât am ajuns ca un vas (echină) în care se odihnesc câteva umbre cereşti...
Eu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deaş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi deun text muncit și reușit, deși tema dragostei este una atotuzitată.
pentru textul : Epilog deanexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
pentru textul : zilele universitatii deScobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
pentru textul : cu sens interzis decitește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
pentru textul : avangarda iernii deîți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
doar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
pentru textul : a.m. deScuză-mă Adelina, ți-am citit CV-ul după ce am făcut comentariul. Nu pune în practică nimic! Scrie poezii, fie și precum aceasta. Dar trebuie să mai și citești: 50 de poezii din autori importanți, înainte de a scrie tu una.
pentru textul : quand les paroles sont inutiles dePaul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
pentru textul : Ambidextru deO poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deMultumim pentru gandurile bune!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deTe asteptam cu drag, cenaclul va fi si mai frumos daca vii tu!
Va felicit si va multumesc!
pentru textul : Șapte ani detoti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi decred ca exista o legatura, destul de vizibila chiar: intrarea in zidul-trup al celuilalt presupune atat recunoasterea inceputului "ca doi sori", al trupului lumii, (alfa) cat si al sfarsitului-schimbare al fiintei (omega). daca textul din afara imaginii vorbeste despre relatia cu celalalt imaginea si textul din interior explica, paradoxal, posibilitatea pastrarii acestei relatii. negru pentru ca "tarana"-trupul ce suntem presupune opusul, un alb-suflet (sic) ca sa fie pus la lucru de negativ, pentru a relationa cele 2 extreme: alfa si omega. dublarea gurii poate insemna situarea eului in eul celuilalt si posibiliatea de a maneva acel nou eu, care, in fapt, e acelasi. in talpa, sarutul acelei noi si totusi vechi guri asigura pastrarea contactului cu zidul- tarana care poarte fi darmanat, adica "miscat" sau insuflat cu viata. rezulta astfel ca ambele texte devin prea concentrate iar descifrarea se face cu rosul-sangele care curge spre golgota fiecaruia. multumesc, alma :)
pentru textul : crucile deTextul nu are căldură, versul este fad, exagerat de tehnic lucrat, duce spre eseu, transmite doar informaţie, este în exclusivitate generator de general. Este în dauna actului artistic. Puţine sunt construcţiile poetice.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. de"cu nepotolita lor speranță" - atât la nivel poetic
"iar nu vor mai poposi dimineaţa" - "a poposi" este disonant aici.
Ai texte mult mai sensibile, dar te citesc.
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
mai trec,
alex
hristos a înviat!
pentru textul : la destinație plătește uneori ea decine știe, poate chiar sunt, când îți faci un RMN totul începe cu un bâzz bâzz :)
pentru textul : RMN în coajă de nuc deașa se aprinde soarele pitic din sistemul electromagnetic.
mulțumesc pt. lectură.
e unul din textele tale care mi-au placut cel mai mult cind l-am citit cindva, de si mi se pare ca parca era mai lung. e de o esentializare extraordinara. am vazut zilele trecute un afis pentru "silent hill" (o timpenie horror) dar era extrem de sugestiva fetita fara gura
pentru textul : Gustul uitat al vocalelor strivite deamice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
pentru textul : sînt un nesuferit depentru ca vreau sa scriu lenes, pac-pac, apoi mai ma gandes, mai revizuiesc.
pentru textul : poem înaintaş de primăvară deam simtit exact ce ai zis, ca nu pot sa surprind puternic ce am vrut, mai ales la final.
un laitmotiv: viata e "de la inceput pina la nesfirsit" nevrednica pietrelor. timpul cauta sa lase un semn etern jertfei in veacul veacurilor nedreapta soarta celor nevinovati pierduti in ruga lor vesnica - pacatul parintilor, bunicilor, strabunicilor: munte adastat pe umerii firavi ai celor blinzi...
pentru textul : rugă pentru cei blânzi dePagini