nu ştiam ce mă apasă în stânga ta
pipăi umbrele noastre pe munţi plouă otravă
dimineaţa caut bănuți în fîntîni
păzesc o broască întoarsă la sân cu gâtul umflat
de spaimă
simt mâna rece cu sare pe spate
greierii mor în primăvara cireşelor neculese
pentru tine cărarea suie la cer
prin pădurea fără părinți
jumătate dezbrăcat jumătate stingher caut un
semn
apropierea trupului tău
şi nu ştiu de ce dor mi se face să zbor
vântur în seminţe tristeţea
totul este la fel
apa
nu trece pe aici niciodată
umbrele întind crengi descompuse
pe drumul care urcă pînă la mine
străinul din
ilustrata trăgând de copac înspre cer
Poezie:
Comentarii
Interesant
vladimir -
Interesant imaginar... te folosesti de intertextualitate ca sa propui o fotografie de stare... trecere oarecum brusca de la descriptiv la actional, dar poate tocmai acest lucru ai vrut sa-l transpui in versuri... conceptul care prinde forma, obiectivarea dinamica a ideii de nemiscare. Am totusi impresia ca unele formulari sunt in plus... poate o varianta minimalista ar avea un efect mai puternic.